LIVIU REBREANU

ION

Edilurq ASTRO

*

CUPRINS

6. Nunta ... 186

Volumul IIGlasul iubirii

7. Vasile ......."..

445

inceputul

1

Din goseaua ce vine de la Cdrlibaba, intovirdqind Somequl bain dreapta, ba in stAnga pAnE la Cluj gi chiar mai departe, se des-prinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece raul peste podulbdtran de lemn, acoperit cu gindrill mucegditd, spintece satulJidovila gi aleargd spre Bistrita, unde se pierde in cealalti qosea

naflonali care coboard din Bucovina prin trecitoarea B6rgIului.Lds6nd Jidovita, drumul urci intAi anevoie pdni ce-qi face

loc printre dealurile strimtorate, pe urmi ins[ inainteaz5. vesel,

neted, mai ascunzdndu-se printre fagii tineri ai Pidurii Dom-neqti, mai poposind pulin la Cigmeaua Moftului, unde picuriveqnic apb de izvor ricoritoare, apoi cotegte brusc pe sub MpeleDracului, ca si dea buzna in Pripasul pitit intr-o suintituri de

coline.La marginea satului te intempine din stdnga o cruce strAmbl

pe care e rdstignit un Hristos cu fala splllciti de ploi gi cu o cu-nunili de flori veqtede agelati de picioare. Sufli o adiere ugoariqi Hristqs igi tremur[ jalnic trupul de tinichea ruginiti pe lemnulmdncat de carii qi innegrit de wemuri.

'Satul parce e mort. Zipugeala ce pluteqte in vdzduh lese o ti-cere inibuqitoare. Doar in ristimpuri fiEAie alene frunzele ador-mite prin copaci. Un fuior de fum albistriu se ciznegte si se inal-{e dintre crengile pornilor, se bdlibdneste putin ca o matahaliametiti $i se privale peste gri.dinile prifuite, inviluindu-le intr-oceat[ cenugie.

in mijlocul drumului picoteqte cAinele invilitorului Zaharia

Herdelea, cu ochii intredeschiqi, sufldnd greu' O pisici albi ca

laptele vine in virful picioarelor, ferindu-se si nu-gi murddreasci

labele prin praful ulilei, ziregte ciinele, sti pulin pe ginduri, apoi

i6i iule$te pa$ii $i se furiqeazh in livada ingrdditi cu nuiele, peste

drum,Casa inv6!6torului este cea dintai, teiati adinc in coasta unei

coline, incinsi cu un pridvor, cu uga spre ulili qi cu doud ferestre

care se uite tocmai in inima satului, cercetetoare fi dojenitoare'

Pe prichiciul pritlvolului, in dreptul uqii, unde se spald dimineata

inveldtorul, iar dup6-amiaza, cAnd a isprlvit treburile casei,

doamna Herdelea, strijuieqte o ulcici verzuie de 'lut' in ogradi'

intre doi meri tineri, e intinsi veqnic sfoara pe care acum atdrnd

ni$te cdmd$i femeiegti tle stambd. in umbra cdmiqilor, in nisipul

fierbinte se scaldi cAteva giini, pizite de un cocoq mic cu creasta

insAngerati.Drumul trece peste pAr6ul Doarnnei ldsAnd in stdnga casa lui

Alexandru Pop-Glanetagu. USa e inchisi cu zdvorul; acoperiqul de

paie parci e un cap de balaur; peretii spoiti de curAnd de-abia se

vi.d prin spirturile gardului.

Pe urmi vine casa lui Macedon Cercetaqu, pe urmi casa primarului Florea Tancu, pe urmi altele..' intr-o curte mare ru-

meg6, culcate, doud vaci ungureqti, iar o babi qade pe prisp6, ca o

scoabd, prijindu-se la soare nemigcat[, parc-ar fi de lemn"'

C[ldura picuri mereu din cer, i1i usucd podul gurii, te su-

grum6, in dreapta qi in stAnga casele privdsc sfioase din dosul

gardurilor vii, acoperindu-gi felele sub streqinile qtirbite de ploi 9i

de vite.Acum un duldu lilos, cu limba spAnzurati, se apropie in pas

leneg, {dri linti. Din qan}, dintre buruienile clrun}ite de colb, se

repede un c51el murdar, cu coada in v6nt. Lalosul nu-l ia in sea-

mi ca gi cAnd i-ar fi lene sd se opreasci. Numai cdnd celilalt se

incdpdlAneazi si-l miroas6, ii arati niqte colti ameninlitori,

urmindu-qi insi calea cu demnitatea cuveniti' Cilelul se opreqte

nedumerit, se uit[ pulin in urma duliului, apoi se intoarce in

buruieni unde se aude indati un ronliit clznit 9i flamAnd"'

De-abia la circiuma lui Arryum incepe si se simtd cd satul

triieste. Pe prispl, doi !6rani ingdndurali ofteazi rar cu o sticli

de rachiu t. -iilo". Din depdrtare petrund pane aici sunete de

viori Ei chiuituri...

2

Duminici. Satul e la hori' $i hora e pe ulita din dos' la To-

dosia, vlduva lui Maxim OPrea'

Casa vidanei este chiar peste drum de bisericula veche'

pleogtiti qi dirlpinati. Viduvia-i slricie lucie Femeia a dat din

,a,r in -ul riu. Ce agonise$te un cap de berbat intr-o via$ in-

treage, o muiere nepriceputi pripideste intr-un an de zile' Ei mai

pu1ii. Cand a impreunat Maxim mdinile pe piept, in ogradi erau

"tai a" tan, itt

""tu aoui grajduri nu mai inc5peau vitele' in guri 9i

sub qopron n-aveau loc carele Se vedea de tleparte belqugul"'

Acum ograda-i goali bitituri, iar in grajduri rage a pustiu o in-

chipuire de vacd stearpe $i ve$nic flAmande'

Hora e in toi... Locul geme de oameni ' Nucii bitrini de lAn-

ge $ure lin umbr5.. Doar cAteva pete albe de raze rhzbesc printre

I*ir" jaala"a felele aprinse de veselie' zedutul atale sangele

lumii. Peste Migura Cocorilor atArnd soarele ingllbenit de necaz

cd mai are o postati buni pAn[ la sfinfit'

Cei trei liutari cAnt6 lAngd qopron s[-qi rupd arcuqurile' Bri-

ceag, cu piciorul pe o buturuga, cu cotul steng pe genunchi' cu

obrlul cuicat pe t ioare, cu ochii inchigi, iqi sfdrdie degetele pe

strune qi cintecul salti aprig, infocat' Holbea e chior 9i are un pi-

cior mai scurt, iar la vioarb nurnai trei coarde, dar secondeazi cu

aceeagi patimd cu care GAvan, un ligan urat 9i negru ca un harap'

apasi cu arcul pe strunele gordunii' Din cAnd in cAnd Briceag se

opreqte si-qi acordeze vioara' Holbea gi Givan atunci iqi indoiesc

*"qi"qogoi "u

se pdstreze m[sura' Apoi Briceag reincepe nai a-

prins,' strAmbAndu-se uneori la Holbea, alteori la Gdvan' cu

deosebire cind schimbi melodia'

Sub tropotele jucetorilor se hurducd pimintul. Zecile deperechi bat ,Adeleana" cu atAta pasiune ci potcoavele flic5ilorscapird scintei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe josse invAltoregte, se agazi in straturi groase pe fetele brlzdate desudoare, luminate de oboseald gi de mullumire. Cu cAt Briceagiute$te centecul, cu at6t fldcdii se indArjesc, igi inflorescjocul, trecfetele pe sub mAn5, le dau drumul si se invdrteasci singure,

topeie pe loc ridicdnd tdlpile, iqi ciocnesc zgomotos cdlcAiele, igiplesnesc tureacii cizmelor cu palmele niduqite... Glasurile se

ineaci in norul de praf ce-i imbritigeazd pe toli... Rareori inceperteunul mai poznag cdte o chiuituri, in tactul fiipeiat al jocului,cu ochii pe dos, cu gAtul rigugit. Dar dupi doui-trei versuri o

sfArqeqte intr-un iuit aspru, istovit. Apoi dansul urmeazd ticut,din ce in ce parcd mai silbatic. Fliciii igi incoldcesc bralele me-reu mai strans pe dupi mijlocul fetelor. Sdnii acestora tremuresub iile albe qi se ating din cArd in cAnd de pieptul fliciilor, tul-burAndu-le ochii qi inima. Nu schimbd nicio vorbd. Nici nu se pri-vesc. Doar pe buze fdlfAie zAmbete plicute gi fugare...

Jocul fine de weun ceas, fdrd intrerupere, $i tinerii nu se maisaturd. De doud ori Briceag, cu cArcei in degete, a incercat sd se

opreasci 9i, de fiecare datd, fliciii s-au nXpustit la el urlAnd dis-perali, cu priviri amenintdtoare gi rugetoare.

* Zi, tigane! Mai zi, cioad!...Toate perechile se imbulzesc in jurul ldutarilor, se ciocnesc,

se izbesc cu coatele goale. Cdliva biielandri, ingiduili de curindla hord, amelili de atata invarteali, se clatinX de ici-colo de-abianai ginAndu-se in picioare, spre marea ruqine a fetelor cu carejoaci. Vreo trei perechi s-au retras in gurd, mai la larg, unde insdpraful se urcd pdni-n cipriori, des sd-l tai cu culitul...

La cdliva paqi de pAlcul jucitorilor stau fetele care au rimasnepoftite, privind cu jind, qoptindu-qi uneori cine gtie ce gi izbuc-nind in rAsete silite. La urechi qi in cosile au gi ele buchelele devAzdoage pestrile Ei in m6na cAte un ghiveci mai mirigor pe caresd-l diruiasci flSciului cutare si-l puni ln pilirie. Printre fete se

mai rdticegte $i cate-o nevaste tanfuA, cu niframd de mdtase incap, gata sd intre in hord daci s-ar intnmpla si-i vie chef bir-batului ei si joace, Mai la o parte mamele gi babele, grdmadd,

forfotesc de necazuri gi-gi admiri odrasleie. Copiii neast6nplrali

aleargi printre femei gi chiar prin horl, fur6 florile fetelor 9i se

bucuri cAnd victirnele li ociresc sau se infurie. Vreo c61iva mai

lndriciti se lasl pe vine aProape de jucltori uitAndu-se cu mare

btrgare de seami h poalele fetelor, iar cdnd poalele zboari rnai

tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genunchi, se intreabd

repede:

- Ai vizut?

- Vizut. Da' tu?

- gi eu.

$i apoi urmeazi si pindeasci poalele pdnd ce vreo babi in-

dignati ii ia la goani, ceea ce nu-i opre$te ca peste cateva minute

si reinceapd. . .

Birbalii se gin mai pe departe, pe lAngi casd, pe la poart6,

grupuri-grupuri, vorbind de treburile obqteqti, aruncAnd rareori

cAte-o privire spre tineretul dimprejurul liutarilor.Primarul, cu mustili albe risucite tinere$te, cu nigte ochi al-

bagtri mari 9i blajini, cauth si-qi pestreze demnitatea apesand

vorbele qi insolinduJe cu gesturi energice, in rnijlocul unui pilcde betrani frunta$i. $tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflate

ce $i-o mangaie intruna parci ar avea junghiuri, Siseqte fel de fel

de clenciuri primarului numai ca si arate celorlalli cX el de ni-meni nu se sinchisegte intre dAnqii Trifon Tdtaru, mititel, cu

pirul gllbui gi glasul sublire, se uiti cdnd la unul, cand h altul,

infticoqat parci si nu se incaiere, fiindci amAndoi ii sunt rude,

cam de departe, nici vorbi. Pe-aleturi, ca un cAine la uqa buciti-riei, trage cu urechea Alexandru Glanetaqu, dornic s[ se amestece

in vorbi, sfiindu-se totuqi sd se vAre intre bogitaqi.

Pe prispi stipdnegte Simion Butunoiu care acum weo doui-zeci de ani a fost invet[tor in sat, iar azi mininci o pensie de

cinci zloli pe lund 5i muncegte la pdmAnt mai abitir ca un fldciu'imprejurul lui s-au adunat Maceilon Cercetaqu cu straja Cosma

Ciocinag, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu $tefan Ilina 9i

cu alfii, ascultind cu evlavie palavrele dascilului, auzite 9i rlsau-

zite. Din cand in cAnd Simion Butunoiu strinute atat de zgomo-

tos ci toate femeile se intorc inspiimAntate, sau se porneqte pe

tusea lui obiqnuiti cu care de multe ori scoali noaptea tot satul

din somn. Macedon apteapti cuviincios pdni ce isprivegte das-

c5lul cu tusea, apoi ia din fereastre o sticli cu rachiu, inchinh

foarte ceremonios, trage o duqci zdravine 9i trece biutura batra-nului care mormiie scurt ,si ne gie Dumnezeu pe toti" qi pune

girliciul la guri. Sticla pe urml umb]i din mini in mAni. Mace-

don e cam cherchelit $i comandd militdregte tuturor sd bea:

- Forvert, Simioane! Vaiter, Cosma!... Vaitir, vaitdr!...

A ftcut oastea doisprezece ani, i-a fost dragi foc Ei, cAnd e

beat, q-acuma numai in comenzi nernlegti se ceartl cu nevasti-sa.

Altminteri insl are o inimi de ceari 9i in douizeci 9i opt de ani

nu Ei-a bdtut muierea niciodat5; mai curAnd Floarea s-a intAm-plat siJ muqtruluiasci.

Sticla ajunge la Toader Burlacu goal6.

- Goala, ai? rAde Macedon incentat. Goali?... Halt!... Hap-

tac!... Unde egti ceprar de zi?... Forver[!...Un copil de ueo zece ani sare drept in picioare pe prispi qi

strigi r6zAnd:

- Hir!

- Nu rdde la front, mdgarule! se restegte Macedon. Na sti-cla qi di fuga la cantinl la Al'rum s6-!i mai dea o porlie pentru

mine!... inleles, ciprar?Ciprarul insi refuzi ordinul, rispunzind repede:* A zis jupAnul ci nu-!i mai di firi bani, bade Macedoane,

nici sX nu mi mai trimifi, cd-i degeaba...

Macedon iqi salti putin mustata, incruntd din sprAncene pri-vind aspru la copil, apoi se agazl pe prispi clitinAnd din cap 9i

oftdnd.

- Ehei, unde-i wemea cAnd eram eu straja-me$ter!... Atuncisd fi poftitjupAnul si nu-mi dea, c6-i aritam eu supunere...

Mai boscorodeqte ceva, pe urmi inceteazi gi se uiti ursuz lanevastS-sa care are bani, dar nu-i dd $i care tiifesuieqte cu alte

femei firi sd se sinchiseasci de comenzile lui...Tocmai atunci se tari$te pe poarti, printre picioarele oame-

nilor, Savista, oloaga satului. E vare cu fata cea mai frumoasi dinPripas, cu Florica, qi ceva neam cu nevasta lui Trifon Titaru. Arepicioarele incArcite din naqtere, iar bralele lungi 5i osoase ca niqte

cingi arume spre a-qi tiri schilozenia, Ei o gurd enormi cu buzele

alburii de sub care se intind gingiile imbdiate, cu colli de dinti

galbeni, rari qi lungi. Trifon Tdtaru o tine pe lange case, se-i vadi

de copii. CAnd e rreme buni apoi Savista gade in poarti, se

cioroveieste cu toti copiii din sat 9i primeste pomana trecltorilor

rnilogi... Vine cu giligie mare. GAgiie ceva cu glasul ei aspru,

speriat. N-o bagi in seami nimeni. Doar Trifon face un semn

nevestei, care se apropie repede, superate:

- Da acase nu puteai sta, mii femeie? Z[u parci te minincitilpile... taqi tu ograda pustie pe \aemea asta"' $i nici barem

slugile nu-s la indemini... Ce vrei? Ai? Spune ce l'rei, Savisto?

Oloaga fXcuse doui ceasuri din ulila cea mare, un'le stetea

Trifon, pane aici. lncepe s[ bilbAie foarte grdbiti gi cu impor-

tanti, insolindu-qi sfo{erile cu ni$te gesturi disperate qi neprice-

pute.

- Ce face? zice Miria lui Trifon, care se sileqte si ghiceascS

ce spune. S-a bXtut Vasile Baciu..' cu Awum?"' Cu Florea Cdrun-

tu?... Ei, S-apoi? Ce-ti pasi fe, femeia lui Dumnezeu? $i pentru

asta ai venit tu atata cale? Vai de mine, ci eqti mai rea decat copiii

cei f6re minte-.. Uite ce ti-ai f6cut poalele. $i numai azi te-am

primenit... Of, batd-te.'.Savista urli ceva ce lrea sd insemne cI ei nu-i pasi de poale,

si pe urme se porneqte brusc pe un rls prostesc de bucurie'

- Cum ai zis?... Cine-i beat?.'. Vasile Baciu" Parcd azi s-a

imbdtat intAi...Miria o lasi ruqinate $i se intoarce intre femei' Oloaga se tA-

rAie in mijlocul fetelor, se frimAntl sh-gi faci loc qi priveqte apoi

cu mare plicere la hord. Are douizeci 9i cinci de ani 9i tremuri de

fericire cAnd aude llutarii ori cAnd vede weo petrecere"'

Savista n-are parte sI se desfete mdte weme' PAni si se

aEeze bine, pAnE si se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul

inceteazi. Briceag, asudat Ei istovit, incheie fnudrftta cu o apdsa-

r3

re zdravdne de arcug incAt ii gi plesneqte o strund la vioarX. Ion,feciorul Glaneta$ului, linAnd de brdu pe Ana lui Vasile Baciu, se

repede la liutari rugAndu-i:

- Mai zi, me Bdceag... numai un pic, auzi? Un picut de tot,

AlIi fldcei strige poruncitor;

- Trage, tigane! Ce te codeqti?... De ce te pldtim, cioara

dracului?Briceag arunci o privire dispreluitoare spre cei ce-l ociresc,

iar lui Ion ii rdspunde convingitor, aritAndu-i vioara:

- Nu mai pot, Ionic6..- Zdu, nu mai pot... Crede-mi!... Mi-auamortit degetele... Pe urmi gi struna mi s-a rupt.

- Un pic, omule, nu inlelegi? stdruie fldcEul.

Jiganul insi se infurie brusc, intoarce spatele, hanteqtevioara in bralele lui Holbea qi incepe si blesteme chtrinit:

- Fir-ar ale dracului toate ceterele din lume, plesnir-ar acolo

unde-o fi cine m-a invetat se tin arcugul... Cd io-i spun cu frumo-sul ci nu pot qi el mE omoari se mai zic... Dar-ar Dumnezeu sii

tresneasce toateiocurile cu pe cine le-a nhscocit...Ion ascultX cAteva clipe milat cum injuri Briceag. Apoi deo-

datd se incinge ca focul qi izbucneqte riguqit:

- Ho, cioar[, fi-1i-ar neamul de rAs, ho!... $i inchide pliscul

cd te pocnesc de-{i sar miselele tocmai in curtea bisericii!...Briceag a mai pitit-o cu Ion; tace. Numai duph ce fldcdul se

indepdrteazd bodoginind, incepe iar si se necbjeasci cu ceilalliliutad, pe tigxne$te.

Fldclii imbriliqeaze pe fete, mullumindu-le pentru joc. Fete-

le se zbat in bralele lor qi goptesc cu sfiali gi cu pl[cere:

- Mul1umim...Ion strAnge la piept pe Ana cu mai multi gingiqie, dar mai

prelung.

- Dd-mi drumul, Ionic5! murmurd fata uqor, cu multumirein glas.

- Si vii, Anuto... $tii tu unde! zice Ion domol.Ara nu rispunde, privirea ei insi lucegte de bucurie. Se

zmucegte sd scape din imbrdligare, qoptind intruna moale:

- Di-mi drumul lonicI... ziu. dd-mi drumul!...

74 r5

Fliclul o trage mai aproape, cu un zdmbet aprins, o apuci cu

o mAni de !6!e 9i i le strAnge ca pe douX mere, incAt Ara sdsdie de

durere,

- Si nu curnva si nu vii! repeti Ion infigAnd in ochii ei oprivire poruncitoare gi lacomd.

Aaa fuge glon! la fete, imbujoratd Ei scutur6ndu-9i poalele de

pral Apoi potolindu-qi sufletul, spune Margaretei lui Cosma Cio-

cdnaq, o fiinld ursuzd, voinicd, cu picioare cat donilele, cu bratebirbiteEti qi cu o fatl osoasd roscati:

- $i Ionicd... mereu... zdu aga.,,

Dar, incurcAndu-se, schimbl lepede vorba:

- Vai de mine ce cilduri... toatl m-am ficut o apdraie...

Margareta nu jucase qi-i era necaz pe fetele care au a!'ut noroc.

Nu r5spunse nimic Anei, ci urmd sd priveasci cu jind spre ceata

fldcbilor care inchinau cu rachiu sau aprindeau ligiri; pirea in-grijorati rdu s[ nu se intAmp'le s-o pofteascd la joc cineva 5i ea sInu bage de seamd...

Ion urmdri din ochi pe Ana citeva clipe. Avea ceva straniu inprivire, parc[ nedumerire qi un viclequg neprefacut. Tot atuncizdri mai alaturi qi pe florica. fala vidanei lui Maxim Oprea, cu

care se {inuse pAni acuma, pulin posomorAti, dar mai frumoasd

ca oricAnd. Flhciul clipi aspru, ca qi cAnd ar fi vrut sd-qi alunge ungdnd din creieri, gi strigi la un bdielel:

- Adusegi, bre?

- Adus, bade lonicd, fhcu copilul cu impofianl5.. Am dat-olelii Zanobiei, s-o 1ie...

$i, in weme ce Ion se duse spre grupul unde era maml-sa,bdielelul urmi:

- L-a fecut tare jupanul, bade, q-a pus zece bucllele de za-

h[r, de zice cd-i mai bun ca mierea...

Zenobia, cu sticla de rachiu in mdnd, se pldngea Todosiei,

vddanei, de un afurisit de junghi care o tiia prin qale de cAteva

zile qi nu-i mai trecea.

- Ia di sticla ceea, mame! zise Ion scurt qi inghi{i indat[ o

duqci zdravind. Da' dumneata bei o leacd?

- Lasd-mi pe mine in plata lui Dumuezeu ci doar nu-s in-sdrcinati, rispunse Zenobia luAnd totuqi sticla si trigand o gurd.

Aoleu, da gtiu c5-i bun... Vezi numai, dragul mamii, si nu bei

mult cd ti se suie la cap 5i cine ;tie ce pozni fl-o veni sd faci...

Omul la belie siJ fereasci Dumnezeu...

Ion ii lui sticla qi-i intoarse spatele fdrd si-i mai asculte

sfaturile.Copilul rimisese pironit locului, cu ochii pofticioqi la rachiu.

Cdnd se indepirtd flicdul, arrr parci o supdrare. Dar ii trecu

repede gi, qterpelind intr-o clipire un ghivecel de flori din mAna

Margaretei, o zbughi ca sXgeata, urmat de blestemele aprige ale

fetei care a$tepta meteu s-o cheme cineva lajoc...

4

Ion trecu incet parleazul de lAngd grajd, intorcdnd capul spre

Ana care nu-l scipa deloc din ochi qi care, peste cateva clipe, ilurmi cu paqi gribi!, roqie ca focul de mqine, inchipuindu-qi cd

toatd lumea o pdndeEte.

in dosul gurii era o livadd mdrigoard, preshrati cu pomi, ti-iatl in doul de o cdrare ce cobora pAnI la GArla Popii qi se oprea

chiar in spatele cdrciumii lui Avrum. FAnul cosit de curAnd, adu-

nat in cAteva cliile proptite cu pari, umplea vdzduhul cu un miros

imbAtdtor.Ion merse pe cirare doi-trei paqi, apoi coti in stinga qi se

aqezd sub un nuc bitrdn qi scorburos, pe o riddcind incovoiati ca

un iilt. Fata sosi tremurind de emotie, dar cu o strdlucire bucu-

roasi in ochi.

- Aici erai? murmuri Ana aqezAndu-se repede, firi sd se ui-te la dAnsul.

- Cd parcd-i mai bine aici, fdcu fl5ciul incet; apoi indatl ri-dicd sticla: Si triim, Anuto!

- Sd trdieqti Ioane! rispunse ea privind nelinigtiti spre cira-re, pe unde treceau mereu oameni, care la cdrcium5, care inapoi.

- Bea qi tu, Anuto, ci pentru tine l-am luat gi l-am ficutdulce ca gura ta!

t6

* Despre mine poate se sece rachiul, zise fata, mai potolite.Mi-e si15 Ei cAnd ii simt mirosul, cd taica nu mai lasi si treacdnicio ziuliei fird biuturi gi firi be!ie... Nu gtiu, zdu, ce s-o maialege de noi.

* Apoi aga bea omul la supdrare, zise Ion, adiugAnd peurme cu alt glas: Bea, Anulo... Mi-a cigunat qi mie aqa odati...

Ana igi inmuie buzele in rachiu, se strdmbi gi didu repedesticla inapoi, tuqind 9i rdzdnd:

- Avai de mine... nu pot... parc5-i otravd...

- Ba-i bun, zise Ion ducAnd iariqi sticla la guri...Tdcurd amAndoi un ristimp, firi si se priveasc5. Apoi fld-

ciul iqi trecu bralul pe dupi nijlocul ei qi ofti:

- Hei, Anulo, mult aleanu-i in inima mea!Fata Anei, lunguiafd, arsl de soare, cu o intipirire de srr-

ferinle, se posomori.

- Ce indur eu, sI fereasci Dumnezeu pe toali lulrc;r gcntrdensa. Acu tata qi-a pus in gAnd si md mirite cu Geor.gc-a- i'omiiqi o line mo4ig cu George. $i, Doamne, greu i1i tnai vine si iaci Si

si inghili cdnd nu ;i-i drag omul...Ion se uita lung la buzele ei subliri care se migcau uqor dez-

velindu-i dinlii cu strungulite, albi ca laptele, Ei gingiile tranda-firii de deasupra. $tia dAnsul cI Vasile Baciu e intr,o ureche gi cide-o apuci hiis, apoi hiis o line sI qtie de bine ci dd cu carul pr-intoate $anturile. Dar tocmai aceasta il intdrdta gi pe el.

Nu-i fusese dragi Ana gi nici acum nu-qi didea seama binedacd i-e dragi. Iubise pe Florica qi, de cAte ori o vedea sau iEi a-mintea de ea, simlea cd tot o mai iubeqte. Purta in suflet rAsul eicald, buzele ei pline qi umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochiiei albaqtri precum cerul de primivard. Dar Florica era mai siracidecAt dAnsul, iarAna avea locuri gi case, $i yite multe...

ii asculta glasul plAngdtor qi-l cuprindea mila, in acelagi tirnpinsi se g0ndea la Florica. Apoi deodate hesiri, o stranse la piept

9i, fhri sd rosteasce weo vorbi, o siruti lung pe buze. Fata cu-prinse cu bralele gatul Iui Ion, molegiti qi aprinsd, qi inifira-i bi-tea atat de nevalnic incAt el o auzea.

- Noroc, noroc, loane! strigd atunci un glas aspru pe ci|are.

17