invitatie in carpati 2010 ianuarie

5/28/2018 Invitatie in Carpati 2010 Ianuarie

1/74


2/74

www.alpinet.org

Foto copert: Daniela Ursu (Lacul Cuiejdel)

.

Invitaie n Carpai - www.iic.ro

Ediia a III-a Anul IX Numrul 102 ianuarie 2010

Revist gratuit, de drumeie, muntei natur, distribuit gratuit de,

Asociaia de Turism Montan Alpinet.

Redactori:

Colaboratori:

Identitate grafic:Contact:

Publicitate:ISSN:

Emi Cristea (redactor coordonator)

[email protected]

[email protected] - 7957

Drago DulaCtlin PobegaCornel Spiridon

Cristi CuurescuDan LoghinDaniela UrsuDinu BoghezIoan StoenicMihai CibotaruSilviu Blan

Alexandru Axon

www.iic.ro

Reproducerea oricui material din revist este interzisfr acordul individual al autorului.

Nr. 101, vara 2009www.iic.ro

Cuprins

Printre lacuri cu reflexe tomnatice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1(de Dinu Boghez)

Ultima zi de toamn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4(de Dinu Boghez)

Muntele Paltinu, ultima zi din an . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8(de Ioan Stoenic)

n cutarea codrilor seculari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22(de Mihai Cibotaru)

ITINERARII TURISTICE

Suntem contemporani cu Lacul Cuiejdel . . . . . . . . . . . . . 30(de Daniela Ursu, Dan Loghin)

Cabana de pe Muntele Piatra Craiului . . . . . . . . . . . . . . . 46(de Cristi Cuurescu)

Aduceri aminte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48(de Aurel Dula)

GHID MONTAN

Pictura, care umple paharul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52(de Ctlin Pobega)

ALPINISM

Un altfel de drumeie - Etna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56(de Emi Cristea)

DINCOLO DE GRANIE

Maraton Piatra Craiului 2009 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64(de Silviu Blan)

Duathlon Cetatea Braovului 2009 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69(de Cornel Spiridon)

COMPETIII MONTANE

Descrcai gratuit i accesai arhivarevistei Invitaie n Carpai,

m format PDF, de pe situl www.iic.roOrice persoana care dorete s aib

o contribuie la ceea ce nseamn

Invitaie n Carpai, este invitats ni se alture.Scrie-ne un email la [email protected]


3/74

Inerarii turisce

Printre lacuri cu reexe iernace (Dinu Boghez)

www.iic.ro 1 Nr. 102/ Ianuarie 2010

PrintrelacuricureflexetomnaticeMunii ParngText: Dinu Boghez; Foto: Floriana Boghez

Moto:

Suia din prpstii ? Cobora din

stnci? / Acoperit de mister, / Cdeau peste

el umbre mari i adnci.

Vasile Voiculescu

oseaua de sub munii Cpnii

i mai apoi ai Parngului, parcurs

cu autobuzul, se sfrete pentru noi,

la ramicaia Bengeti. Mai apoi cudiferite ocazii, ajungem la Novaci

i mai departe pn la s-i zicem

staiune -, Rnca. Nu ne prea ncnt

dezordinea asta urbanistic, dar dac

aa le-o plcnd oamenilor ce i-au

trntit csoaiele de pe aici, n-avem ce

face. Ne rmne doar regretul plaiului

strjuit de brazi, astzi disprut, pe

care din fericire l-am apucat. Cutm opensiune ct mai apropiat de drumul

muntelui de a doua zi Gsim pn la

urm. Ne odihnim ctva vreme i

plecm spre drumul nalt. l strbatem

trecnd de ramicaia potecii ctre

Curmtura Olteului pare acum bine

marcat -, mai urcm ctva vreme

i sfrim periplul zilei pe vrful

Dengheru 2069m-. Admirm de aici

adnca vale a Urdelor alias Latoriade Jos -, privim peste vrful Muntinului

ctre creasta Latoriei, de cnd se

desprinde din munii Parngului.

Privirile trec repede pe creasta

Latoriei, peste vrful tefanului,

peste cel al Borei decanul de nlime

al acestora, peste Puru, Fratoteanu,

terminnd cu cel al Repezilor. Apoi

ne ndreptm privirile ctre munii

apropiai. Mohorul i Iezerul atrag

privirile i ncercm privindu-i s

ghicim cum va timpul a doua zi.

Mohorul mai ales, este barometrul unei

zone ntinse din Parng, pn ctre

Buila Cpnii. Sfrim contemplarea

crestelor, gndindu-ne la nserarea

care nu e departe. Floriana trece i

peste Ppua, aa....pentru c era acolo.

Ne ntlnim la,,adpostul cretinesc,

aat sub vrf. Ceva mai jos poposim

pe plai i ateptm clipele apusului,

pentru niscaiva poze frumoase. Cndnserarea a pus de-o noapte cu lun

plin, intrm n pensiunea n care

noptam.

Ne-am sculat ct de devreme am

putut. Aveam drum lung de fcut.

Era ntuneric cnd am ieit n oseaua

alpin i chiar dac luna mai rspndea

lumin peste munte, la nceputul

drumului ne-am folosit de frontale.Mai apoi am constatat c acestea mai

mult ne incomodau i am renunat

la ele. Luna ne-a fost cluz o bun

bucat de drum, pn cnd din geana

de tivitur luminoas ce contura

orizontul munilor, parc s-a luminat

pmntul. Cnd am ajuns sub Ppua,

zorile stpneau locurile i culmea

Mohorului ncepea s e stpnit

de primele raze de soare. Noi urcm

mereu pe drumul alpin. Trecem de

ramicaia spre Curmtura Olteului,

apoi de apropiatul vrf al Dengherului,

de nalta a a Urdelor i vrful acesteia

- 2228m -, apoi coborm n cldareaadnc cu acelai numne. Cndva

prin aceste locuri se aa o stn,

acum ns nu se zrea. ncepem s

urcm poteca erpuitoare de pe coasta

Iezerului lund muntele n piept. Cnd

ajungem sus, n imediata apropiere

a vrfului 2157m -, doar urcuul pe

poteca din coasta Mohorului, ne st

n fa. Undeva n apropiere o crucesinguratec, amintete de tragedia

svrit prin aceste locuri. ncepem

urcuul dur al Mohorului i cnd

poteca ajunge n locul cel mai de sus,

ne lsm rucsacii i dm o fug pn pe

Cldarea Clcescului


4/74

Inerarii turisce



vrf. Mai fusesem aici, dar niciodat la

vremea cnd muntele avea risipite peclinurile lui, petice de zpad. Pe cerul

senin sticl creste peste creste, se

risipeau pn departe. Inconfundabilul

prol al Builei, cele mai apropiate

ale Latoriei, Bora i tefanu, iar din

Parngul n care eram, peste toate cele

ce ne stteau n faa ochilor, triunghiul

mre al vrfului cel mare al acestor

muni. Pe grmada de stncrii de pevrf, nu ne mai sturam de privelitile

frumoase ce ne nconjurau. Mai aveam

ns cale lung de fcut n acea zi. De

altfel aa ne propusesem, dac ziua

avea s e aa cum ne-o doream. Dac

timpul nu ne-ar fost favorabil, aveam

s ne ntoarcem, iar dac nu, aa cum

era acum, ne propusesem s coborm

prin hornul Lacurilor, ctre oglinzile

de ap ale iezerelor din cldareaClcescului.

Am plecat de pe vrful Mohorului

satisfcui de aceast minunat

privelte, ateptnd n continuare ca

ziua frumoas pe care ne-o druia

muntele s continue. Aveam nc drum

lung de fcut. Am cobort n aua

Mohorului, am urcat vrful aproape

plat al Plecoaiei 2250m -, apoi din

acest platou nalt, din aua acestuia

din urm, am cutat cu oarecare

team, indiciul care avea s ne poarte

ctre cldarea Clcescului. Cu ani n

urm, cnd doream acelai lucru caacum, am ajuns n aceste locuri, pe o

cea de s-o tai cu cuitul i a trebuit

s ne ntoarcem din drum. Hornul

Lacurilor era invizibil !. Acum vremea

senin ne-a fost de ajutor i aproape

pe negndite ne-am trezit n fa cu

momia i ceva mai departe i cu un

triunghi rou. Erau semnele sigure

de coborre ctre locurile pe care ni ledoream. M-am odihnit ceva vreme,

ct timp Floriana s-a repezit pe vrful

Setea Mare 2365m - , apoi am nceput

s coborm. Acum revenind la intrarea

ctre aceste locuri, poate ar chiar bine

ca nsemne clare s arate direcia pe

care trebuie s o urmm de coborre

n cldare, cu att mai mult cu ct aici

sunt minunate locuri de campare, pe

marginea a mai toate iezerelor de aici.Cobornd la nceput doar pe plai, am

zrit mai nti lacurile Psri, agate

pe coasta muntelui. Norii apruser pe

cer i deocamdat doar nfrumuseau

locurile, iar peticele de zpad stteau

agate pe coaste reectndu-se n

apele lacurilor ce-i schimbau culoarea

de cum soarele strpungea norii

adunai desupra lor. Plaiul s-a sfrit

brusc i a trebuit s ne angajm pe rul

hornului, prin grohotiul mictor. Nu

era o coborre lesnicioas dar cu atenie

oricine poate cobor pe aici. Curnd

am zrit oglinda linitit a Vidalului.Nicio ncreitur a vntului de creast

nu ajungea pn la el. Desprit doar de

o und a muntelui, cellat frtat, lacul

Pencu, avea marginile npdite de

zpada czut la vreme timpurie. Prea

puin timp am zbovit pe malurile lor,

dar atta ct s ne ncntm ochii cu

reexele crestelor munilor oglindite

n ele. Apoi am cobort ctre laculcel mare al Clcescului. n lungul

emisarului venit din lacurile deabia

prsite, privind ctre ochiurile de

ap ntunecate de jnepenii aai

n preajma lor, am ajuns pe malul

Clcescului. Ne-a intuit locului

limpezimea apei. Adierea din creast

deabia de mngia oglinda lacului.

Perdeaua jneapnului din preajma

malurilor, arunca ntunecimea lor pnn adncurile de neptruns ale lacului.

De pe malurile nalte, creste de tot felul

i oglindeau conturul n linitea apei.

Petele de zpad aruncate ici-clo pe

pantele acoprite de jneapn, ajungeau

pe ntinsul apei. Peste tot locul se

aternuse linitea dinaintea apusului

ce se pregtea i razele soarelui stteau

s se ascund peste crestele nalte. Mai

aveam drum lung de fcut i cnd

am prsit malul Clcescului, aveam

impresia c excursia noastr parc

Creasta ntre Parngul Mare i Mohoru


5/74

Inerarii turisce



luase sfrit. Dar am intrat mai nti

printre jnepenii prin care se strecura

poteca. Apoi am intrat pe lungul drum

pe plai, nainte de a intra printre brazii

btrni ai pdurii. i parc poteca nu

mi-a mai placut ca altdat. Oameni

de tot felul urcaser n vara asta sprelacul minunat i poate c unii chiar

se bucuraser de frumuseea lui i

culmile nalte care-l nconjurau. Dar

din pcate mai erau i alii, poate dintre

aceea care chefuiser mai jos, pe malul

Lotrului i care chiar i aici, printre

brazi, ii lsaser gunoaiele nesimirii.

Noi ns am trecut printre locurile

acestea, strduindu-ne s nu vedem

dect crengile brazilor i s ascultmcntecul psrilor, cte mai rmseser

acum n prag de toamn trzie i

freamtul Lotrului, ce-i trimetea pn

la noi cntecul apelor.

i pn la urm iari am ajuns pe

malul Lotrului. Trecuser mai puin

de 2 luni, de cnd peste el trecusem

din piatr n piatr, att de sczut

era apa. Acum pe aici nu mai puteam

trece opind cum o mai fcusem. Am

zbovit vreo or, cutnd un loc de

trecere i pn la urm, tot prin ap

a trebuit s trecem. Era ns att de

rece apa, nct atunci cnd am ajuns

pe malul cellalt, am urlat de durere.

A trecut i asta i pe drumul podit al

vechii exploatri forestiere, am ajuns la

captul celui normal, de pe valea Guri.

Pe aici era linite deplin. Doar panglicadrumului, zgomotul rului, ce devenea

din ce n ce mai puternic, amurgul

abtut peste noi i mai ales pe crestele

senine pe care nu de mult le prsisem,

ne ntovreau. Mai ales acestea din

urm, ne-au fcut s ne oprim de multe

ori s Ie sorbim farmecul coastelor care

treceau repede de la plaiul luminat de

soarele ndreptat spre asnit, pn

la ntunecimea care le cuprindea cuncetul. Am sfrit valea Gaura, am

ajuns la intersecia cu drumul alpin,

ce-i construia noul pod al tefanului

peste apa Lotrului, n locul n care ne-

am ntlnit cu cel ce venea dinspre

Groapa Seac i iat-ne nsfrit, dup

11 ore de mers prin locurile fermecate

ale Parngului, la cabana obria

Lotrului. Oameni cunoscui, ce ne-au gzduit peste noapte. Cnd ne-am

trezit dimineaa, nu ne-a mai rmas

de fcut dect s gsim un mijloc de

transport ctre cas. Malul lacului

Vidra, drumul peste Mnileasa,

trecerea prin Voineasa, totul prin aceste

locuri avea farmecul multor plimbri

pe crestele care ne nconjurau. Valea

Oltului, frumoas n sine, cu forfota i

zgomotul mainilor ce ne nconjuraudin toate prile, ne-au introdus repede

n atmosfera cotidian. Iar cnd am

ajuns acas, printre primele gnduri au

fost cele ale unor alte ieiri pe crestele

pe care att de mult le ndrgeam.

Lacul Clcescu

Lacul Clcescu


6/74

Inerarii turisce

Ulma zi de toamn (Dinu Boghez)


ultimazidetoamnMunii ParngText: Dinu Boghez; Foto: Dinu Boghez, Ionic Lera

Moto:

Aripile care-au ncins pmntul

i mut-n tine cntul i descntul...

Marin Sorescu.

Iat, suntem din nou n autobuzul

care ne las n Petroeni. Privisemndelung prevederile meteo i doream

nespus ca ele s se adevereasc i zilelepe care le ateptam s e intr-adevr

frumoase. Ca un fel de cntec de lebdal toamnei.

Am cobort n micua auto-gar,

am suit repede ntr-un taxi i cam pela 11, am ajuns la frumoasa caban

din Groapa Seac. Doar un cine

ne-a ntmpinat i ntr-un trziu iun paznic morocnos. Acolo nu era

nimeni altcineva i cafeaua pe care ne-o

promisesem, am lsat-o pe altdat.Am prins scurttura de lng

caban i am ajuns lng prima cas

forestier. Ceva mai departe o alta, cuacoperi proaspt renovat, ne-a adus

la gura drumului forestier ce urca n

susul vii Jieului. Eram ntovrii,acum la nceput de drum, de marcajele

cu punct rou, cruce galben i roie.Nu mult mai departe, cele dou crucile-am prsit. Ele urcau pe potecile

laterale, ctre muchia Sliveiului, cel

puin prima dintre ele.Cam 4 km am urcat n lungul

drumului forestier, care se sfrea n

dreptul captrii secundare a Jieului,cea care ducea apa ctre acumularea

de la Vidra. De aici ncolo, doar poteca

muntelui avea s ne ntovreasc.Am trecut de puntea peste apa

Ghereului i am nceput s urcm

prin pdure, ctre refugiul Agat,unde aveam s ne petrecem noaptea.

Am ajuns repede i cnd am traversatapa Jieului, tumultoas ca ntodeauna,

ndreptndu-ne spre poiana refugiului,

deabia de trecuser dou ore de cnd

prsisem cabana forestier.Refugiul era tot aa cum l tiam,

crat pe stnca imens, nconjuratde brazi. Am gsit nuntru joagrul i

toporul, cu care o bucat de vreme ne-

am tiat lemnele bune pentru noaptea

Valea Jieului

Refugiul Agat


7/74

Inerarii turisce



geroas care ne atepta.

ntr-un cui sttea agat caietul cu

impresii, bun prilej de aduceri aminte.Pe negndite a venit nserarea i ne-am

restras n adpostul nalt. S recunosc,de cnd fusesem pe aici prima oar, midorisem o noapte petrecut n aceste

locuri.

Acum, ntr-o toamna trzie, mivedeam visul aevea i pe deasupra m

atepta o noapte cu lun plin i cerul cu

nori risipii, mi ddea sperana luminiiargintii risipite pe ntinsul poienii i a

clonanilor stncoi de peste ea.

Am intrat in caban i am aprinslumnrile din fereastr, aa, ca s

se vad c aici, n mijlocul muntelui,

imens, era un loc de adpost. Sobia detabl, cu lemnele arznd din plin, pn

la urm a dat i cldur i peste noapte

n-am simit rcoarea gerului de afar.Sau poate doar crile jucue, cu

limbi nzdrvane aruncate n ncpere,

ne-or dat amgirea cldurii !.i cnd trziu am ieit pe prispa

refugiului, n noaptea cu lun plin,

s-i privim razele aruncate n poiana

cu brum groas, peste brazii nali,cu prol enigmatic i creasta luminat

ca ziua, parc nici nu ne mai venea

s intrm n refugiu. i nu ne-am maitrezit, pn cnd a sosit alba-n sat i a

dat semne c trebuie s ne pregtim de

plecare.Focul se stinsese de mult i rcoarea

din ,,cas, ne-a zorit s strngem

trhatul repede i s coborm dinnaltul refugiului, n mijlocul poienii

cu brum groas.

Din cele dou variante de urcu,am ales pe cea care urca pe coasta

muntelui, cu potec strecurat printre

stncile presrate n cale.Cteva locuri cu gheu aternut

peste pietre, jnepenii, de care din cnd

Cldarea Ghereului

Vf. Parngu Mare (2519 m)

Vf. Setea Mic


8/74

Inerarii turisce



n cnd ne mai prindeam i iat-ne

ajuni repede n poiana de sub cldarea

glaciar, cea cu stnca cea mare dinmijlocul ei. Au urmat apoi serpentinele

potecii care ne-au scos lng ceeacermsese din vechiul bordei ciobnescal locurilor.

Pn aici trecuser aproape 2 ore

de mers. A fost acesta momentul dea hotr traseul n continuare. Dac

am ales pe cel marcat pn n aua

Gruiului, nu prea aveam anse sajungem acolo unde vroiam, pe lumin.

i aa excursia se dorea a una cuun traseu cam lung, pentru c vroiam

s intrm i n munii Latoriei i locul

noptrii era unul deprtat. Aa cne-am hotrt s urcm coastele din

stnga noastr, cele de pe malul drept

geograc al vii Jieului.Eram n preajma stnei, la circa

1900 m i pn n creast, pe acolo pe

unde ne propusesem, n aua Pcleii,aveam mai bine de 300 m diferen de

nivel. Ctva vreme am urmat ntinsul

cldrii, pn a ajunge n preajma

lacului Roiile. Apoi ne-am angajatctre locurile mai nierbate de pe

coast, pe acolo pe unde ni se preau

mai accesibile.Panta abrupt i obstacolele pe care

trebuia s le ocolim, stnci ntlnite

n cale, limbi de grohoti i morenaruncate pe coast, plcuri de jnepeni,

toate acestea ne-au luat aproape 2 ore.

Am avut ns prilejul s admirmmulte din minuniile cldrii, pe care

de pe aici le-am putut privi pe ndelete.

Sclipeau n soare culmile ureanuluii nceputurile celor ale Lotrului.

Lacul Lung aproape c nu se observa,

doar un gheu ngust pierdut printreclinurile cldrii.

Lacul Roiile era tot un luciu de

ghia. Parngul Mare era nvemntat

n razele soarelui. i mai bine dect

oricnd, am zrit haul ciobnesccare urca n muchia Sliveiului. l tiam,

urcasem pe el ntr-o mprejurare cnd

inusem cu orice pre s ajung pemuchie i s cobor pe malul lacului

Verde, s-i sorb din priviri verdele

apelor sale i s-mi aprind imaginaiacu enigma adncurilor sale.

i tot acum, printre jnepeniicompaci ce acopereau coasta, veninddinspre Coasta lui Rus, cam de pe

lng lacul Cibanului, am zrit poteca

ce cobora prin acele locuri.

Atunci, n alte vremuri, pind peacolo pentru prima oar, am strbtut

poteca din cldarea Ghereului i am

ajuns pn la urm la bordeiul stneidin Roiile.

mi aduc aminte c din bordeiul

ntunecat a ieit un btrn. Prea unuria. i toat seara ne-a tot povestit,

ba despre avionul care se ciocnise deperetele Parngului Mare, ba despredrumul nostru de a doua zi ctre lacul

Vf. Mohoru

Cldarea Znoaga


9/74

Inerarii turisce



Verde. Si seara trecuse pe nesimite cu

povetile baciului. Impresiile de atuncistrnite de lacul Verde, erau visele

tinereii mele, care i acum preau

aproape.Era cam ora 12 cnd am ajuns n

creast. Poate dac colegul meu erasingur, ar mers mai repede, dar atrebuit s-i potriveasc paii dup ai

mei. Ne-am odihnit ct de ct, aproape

de vrful Ieului, ne-am aruncatprivirile spre culmea muntelui i am

ajuns acolo, departe, unde era aua

tefanului i drumul propus pe creastaLatoriei.

i atunci am tiut c drumul nostru

va avea alt sfrit dect cel propus.Gndeam amndoi la fel, dar nu nil-am mrturisit. Am cobort prelung

n aua Ghereului, am privit oglinda

lacului, acum ngheat i am nceput surcm serpentinele ctre aua Pietrii

Tiate, prelungi i mai ales multe.

Cnd am ajuns sus, la nceputultraseului de pe Coasta lui Rus i

deasupra lacului Znoaga Mare,

ngheat i acesta, am zbovitaruncndu-ne privirile ctre cldarea

Clcescului i ntrebndu-ne dac n-ar

mai bine s coborm ctre Obria

Lotrului.Undeva departe se vedeau,

ntunecate, contururile Apusenilor.

Mai pstram o slab ndejde c vomputea merge ctre Latoria, chiar dac

aceasta debia plpia....Aa c am apucat poteca de creast,peste ngrmdirea de stnci aruncate

parc cu furca din Setea Mic, apoi

peste naltul vrf al Setei Mari (2365 m)i am cobort spre hornul Lacurilor. De

undeva dinspre cldarea Clcescului

urcau doi turisti. Dinspre Mohorul se

apropiau trei vntori. Cnd ne-amapropiat, unul din turiti ne-a povestit

ct de amrt era c nu putuse face baien lac, din cauza gheii !

i noi ne-am fcut c-l credem.

Am trecut de vrful aproape plat al

Plecoaiei i pe la ora 4 dup-masa, amajuns n aua Mohorului. Ne grbeam

ct puteam, ntunericul era aproape.

Undeva ctre vrf grupul altorturiti ne-au fcut s nu ne simim

singuri. Cnd am nceput s coborm

Mohorul, soarele aproape dispruse,iar cnd am dat peste creasta Iezerului,

ntunericul s-a pregtit s cuprind

muntele.Cei trei tineri ne-au ajuns la coborre

i cum vzusem o main staionat pe

drumul alpin, i-am ntrebat dac estea lor i ... dac ne puteau lua pn la

Rnca.

Visul nostru despre creasta Latorieipn la Voineasa, luase sfrit.

Am ajuns repede la Rnca, ne-am

odihnit ntr-una din pensiuni i a douazi am luat drumul ntorcerii, lsnd pe

alt dat creasta Latoriei.

Parngul Mare vzut de la Rnca

Rnca i Vf. Ppua


10/74

Inerarii turisce

Ulma zi pe munte. Ulma zi din an. (Ioan Stoenic)


muntelePaltinu, ultimazidinanMunii BaiuluiText i fotograe: Ioan Stoenic (hp://www.ioanstoenica.wordpress.com)

Cand am coborat din muntiiGrohotis la inceputul lui decembrie, amcunoscut un om. La marginea padurii,deasupra comunei Valea Doftanei, amcoborat impreuna pana in sat. M-a dusla el in gospodarie, am baut un paharelde tuica (eu nu beau, dar aveam nevoiesa ma incalzesc putin) si am vorbit. Dinvorba in vorba, l-am intrebat si daca

nu ar avea un locsor unde sa ne poatacaza cateva zile la sfarsitul anului Depreferat undeva la margine de padure,undeva izolat, undeva la poale demunte si acoperiti de zapada

Si iata cum pe 30 decembrie neaam la doar 5 km de Pasul Predelus,undeva aproape de capatul drumului

forestier ce pleaca din Valea Doftaneisi traverseaza muntii spre Brasov. Undrum acoperit de zapada batatorita

de camioane si alte cateva masini,un drum alunecos pe care masinutanoastra l-a strabatut atat de frumos,fara lanturi si avand cauciucuri allseasons. Dar unde ne-a dus pana laurma? La vreo pensiune de 3-4 stele?La o cabana confortabila si romantica?Nu. Nici nu ne doream asa ceva. Ne-adus in jungla, cum spunea neneaIonel. Initial intelesesem ca ar vorbade un grajd, unul cu soba, usa, ferestre,cu conditii mai bune decat la o stanaparasita pe munte, dar atat. Fara curentelectric, cu o soba micuta, fara paturisau toaleta, cu apa la izvor langa casa

Era de fapt o casuta batraneasca, cuo camaruta mica unde sa ne inghesuimtoti 6, cu o soba micuta cu plita, un patdarapanat si o masuta de lemn Cu oalta camera careia i-am spus frigider,

unde am depozitat bagajele simancarea si de unde am scos o saltea siniste cojoace ce aveau sa ne foloseasca.Si, o a treia camera, folosita pe post de

Casuta unde am stat noi. Mai primitoare decat ar putea parea pentru multi. Micuta, saracuta,fara curent electric, pierduta intre munti, la margine de padure. Departe de oameni, aproape de

natura si de noi.

Camaruta cea micuta. Cu paturi improvizate, o soba lacoma si fete zambitoare.


11/74

Inerarii turisce



grajd pe timp de vara.O camaruta mica, intr-o casuta cu

aspect de grajd, dar conditii putin maibune, de cum am vazut-o am stiut ca

acolo vrem sa stam. Pe drum, ne-amoprit sa asteptam un camion de lemnesa elibereze drumul, si un nene a rasde noi cand a auzit unde mergemsi ne-a zis ca mai bine stam la el, cael are conditii mult mai bune Cumsa inteleaga oamenii ca, desi suntemdin Bucuresti, nu conditiile de lux sauconfortul ne interesau in primul rand.Avea sa e o aventura, aveam sa urcampe munte, si aveam sa m impreuna.

De televizor si paturi confortabilepoate ca suntem satui.

Casuta se aa la marginea padurii,langa o vale acoperita de zapada,aproape de drum. Mai sunt catevacasute in zona, dar nu sta nimeni in eleacum. Singurul lucru care ne amintestede civilizatie in locul asta sunt stalpiicei mari de inalta tensiune, care trecchiar pe langa casuta si merg prin PasulPredelus spre Brasov

Pentru cine nu stie, Pasul Predelusse aa la intersectie de munti, poatemai mult ca oricare alt pas. Undevaintre muntii Baiului si muntii Grohotis,se poate ajunge de acolo si in Ciucas,

si in Piatra Mare. E un loc minunat,aveam sa constatam a doua zi.

Asadar este 31 decembrie, si desiprognoza anuntase vreme inchisa,lapovita si ninsori, pe noi ne trezesteun cer albastru si un soare stralucitor.

Incercam sa nu stam in pat toata ziua,dar se pare ca mi-e greu sa-i dau afaramai devreme de ora 10.

De cand am stiut ca vom merge aicipentru a petrece sfarsitul de an, amavut in gand un lucru: sa stam pe varfulNeamtu (cel mai inalt din Baiului)

daca e senin, si sa vedem articiile dinPredeal si Azuga si de unde s-ar mai vazut. Prognoza meteo insa nu erafavorabila pentru asa ceva, si atuncinu avea rost sa stam noaptea pe varfsi sa coboram pe intuneric daca nu am vazut nimic. Deocamdata insa am

hotarat sa mergem in recunoastere, oexcursie fara bagaj, pentru a ne bucurade zapada, de soare, si de peisajul dincreasta. Nenea ne zisese ca s-ar facecam o ora pana in creasta, ceea ce eragenial! Am luat doar putina mancare siputina apa, si cate un polar in bagaj (pecare il car eu).

Am hotarat sa urmam drumulforestier pana in Pasul Predelus,pentru a vedea si acolo ce si cum. Ma

gandeam ca gasim si niste indicatoare,teoretic din pas exista marcaje.Drumul e batatorit pentru cativa km,am putut merge cu masina, dar ampreferat sa mergem pe jos. Nu stiam defapt nici cat avem de mers. Dar zapadastraluceste asa frumos, Doftana susurape langa noi, si parasim ultimele casutesi unitatea militara ce pare abandonata,afundandu-ne tot mai mult intremunti

Trecem pe langa o zona cu lemnemulte facute pachete si cu baracipentru muncitori, dar nu e nimeni

Pornind spre Pasul Predelus. O zi senina.

Niciun om pe aici, e ultima zi din an.


12/74

Inerarii turisce



acolo. Doar un caine. E ultima zi dinan, macar in aceasta zi sa e liniste inpadure. Dar ce liniste, doar suntem noiacolo. Mai radem, mai vorbim, si nu

stiu altii cum sunt, dar pe mine drumulacesta ma bucura tare mult. Poate sipentru ca nu am prea mers iarna pemunte, poate si pentru ca vremea sicerul sunt atat de frumoase incat imivine sa alerg pana in creasta, sa usigur ca prind senin si acolo.

Ajungem la un raulet pe caredrumul il traverseaza, si acesta estede fapt si capatul drumului care ar fost accesibil cu masina. De aici zapada

nu e batatorita, si chiar daca vara s-arputea urca (nu cu orice masina), acumsigur ai ramane inzapezit. Noi insane adancim cu placere in zapada ceamoale (si incredibil de buna pentrubulgari e de ajuns sa o iei in manaca se si lipeste!) si parazapezile isi factreaba de minune.

De acum peisajul devine mult maifrumos si mai salbatic, chiar dacastalpii cei mari se mai zaresc printrecopaci uneori. Dar raul are marginileinghetate, zapada pare sa nu fostatinsa de niciun alt om inainte, padurease strange in jurul nostru luminata desoare, e minunat! Sunt multe urme deanimale, pe unele le recunoastem caind de iepure, altele de mistret, si magandesc ca am putea sa urmarim unelein liniste sa prindem si noi ceva inpoze. Putin probabil.

Ajungem la o intersectie, o zonadeschisa, in care drumul pare samearga in 3 directii spre stanga, sprecreasta unde imi dau seama ca trebuiesa ajungem, inainte, urcand prinpadure, si putin spre dreapta, acolounde stalpii cei mari si zgomotosi urcaprin padurea defrisata special pentruei.

Traversam intai raul inghetat, sigheata se rupe sub pasul Mariei (care

e poate cea mai usoara dintre noi).Ceilalti prefera sa sara direct de peun mal pe altul, apoi eu scot harta sibusola si incerc sa-mi dau seama pe

Maria aka Veronica. Nu stiu de ce, poate pentru ca e zambitoare si topaitoare ca si ea.

Si iata-ne pe toti 6 pe carare... bucurandu-ne de soare

Din Pasul Predelus, urme de om sau de animal ne ghideaza spre creasta muntilor Baiului.


13/74

Inerarii turisce



unde trebuie sa mergem.Asa ma bucura de ecare data

cand constat ca m-am orientat bine,desi nu am mai fost niciodata prin

locurile acelea Asa cum banuiam,stalpii ajung in pasul Predelus, darpe scurtatura. Drumul la stanga seblocheaza probabil undeva in padure,si de acolo ar trebui urcat abrupt panape creasta. Iar drumul ce incepe saurce inainte e cel care face serpentinepana in Pasul Predelus. Drum pe carehotaram sa il urmam si noi.

De acum intram cu adevarat inpadure, dar este o padure rara, inalta

si luminoasa. Zapada e maricica, asaca incerc sa fac urme cat mai mari caceilalti sa mearga pe ele, inaintandastfel mai usor. Scurtam o curba prinpadure, si iesim inapoi in drum undevamai sus. Unde gasim si un raulet pemarginea drumului. Ne aplecam si bemapa direct de la sursa, si atrag atentia camai sus s-ar putea sa nu gasim apa.

Dupa o ora si 40 de minute de merspe drumul cel frumos (si destul delejer), ajungem in Pasul Predelus. Inpartea cealalta, stalpii incep sa coboarespre Sacele. In dreapta se zaresc dejacateva creste din muntii Grohotis, sipar atat de aproape In stanga, opoteca urca prin padure, si stiu clar cape acolo trebuie sa mergem. Nu e dinpacate niciun marcaj, niciun indicator,nu stim cat se face pana unde, ceea ce mise pare putin trist. Chiar nu sunt deloc

marcaje in Baiului si-n Grohotis? Pepartea dinspre valea Prahovei mai suntmarcaje, pana la iesirea din padure, daraici nimic. Ah, ba da! Pe drum, cumult inainte de a ajunge la casuta undeam stat, am vazut un indicator (crucerosie), ce urca spre stanga prin padure.Acela ducea pe culmea Petru Orjogoaiasi apoi in Busteni. Dar din pas ar trebuit (conform hartii) sa avem bandarosie pana pe creasta. Nimic.

Dupa o pauza de stat pe zapada,incepem sa urcam pe urmele deanimale direct prin padure, si soarelene lumineaza acum din partea stanga.

Varful Paltinul, inalt ca bradu!

Creasta Zaganu, din Ciucas.

Poteca noastra, pe curba de nivel. In stanga trebuie sa e varful Musita (1520 m)


14/74

Inerarii turisce



Acolo unde zarim si valea Doftaneidin ce in ce mai mult. Prin padurenu mergem decat un sfert de ora, siajungem la marginea ei. Pe care o

asteptam cu atata nerabdare. Iesimastfel din padure, calcand pe urmelecuiva care a coborat pe aici (mi-am datseama ca a coborat pentru ca distantaintre pasi era prea mare ca sa e vorbade urcat), desi nu suntem siguri ca evorba de un om (urmele sunt destul detopite, nu au o forma foarte clara).

Inca putin si privelistea in spatedevine superba. Recunosc imediatvarful Grohotisul, pe care am fost in

urma cu mai putin de o luna, si apoitoata creasta muntilor Grohotis, pecare am strabatut-o lin pana in comunaValea Doftanei e incredibil de lunga!Si acoperita de zapada! Si la noi e incasenin si soare frumos si cer albastruE minunat!

Mai urcam putin si incepem sazarim inapoi crestele ascutite aleCiucasului, creasta Zaganu maiexact. Tare frumoasa creasta, atat destancoasa si abrupta Apoi ajungemin sfarsit mai sus, de unde sa putemvedea si in partea cealalta. In fatanoastra, varful Paltinul isi ridicaformele rotunjite la peste 1900 de metri,si in stanga, undeva mai departe, zarimun varf ascutit, izolat, superb, desprecare ma gandesc ca trebuie sa e varfulNeamtu. In partea dreapta, spre Sacele,padurile se imbina unele cu altele

si vaile se strecoara printre dealuricoborandu-si raurile spre campieVedem la departare orasul SfantulGheorghe (asa cred), si putin mai ladreapta (spre inapoi), apare si varfulCiucas, atat de frumos. Mai putin albdecat alte varfuri, mult mai abrupt simai stancos decat acestea.

De aici ar trebui sa urcam abrupto portiune, pana sub varful Paltinul,dar urcusul e uneori ceva infricosator

pentru fetele mele lipsite deantrenament si/sau de un caracter maiputernic, asa ca hotaram sa mergempe o poteca secundara, spre stanga,

Cu grija ca zapada aluneca, pe urmele mele ca sa e mersul mai usor.

Spre varful acela frumos si ascutit (Varful Rusu cred ca era).

Varfuri si creste de legatura. Ma simteam putin ca in Fagaras...


15/74

Inerarii turisce



pe curba de nivel, ca sa nu e nevoiesa urcam atat. Inca nu stim pana undemergem, dar pe mine ma cheama varfulacela ascutit atat de tare, incat mi-e

frica sa nu se produca vreo avalansa dela zgomotDe acum incepem sa avem probleme

cu apa. Nu mai avem decat un litru,suntem 6 persoane si surse de apa nupar sa mai e pe drum. Am umplutbidonul meu cel visiniu cu zapada,si se mai topeste putin de la soare,transformandu-se in apa. Dar pana lavarf mai avem de mers

Poteca pe care o urmam e ingusta

si abrupta, si acoperita in cele maimulte parti de zapada moale. Eu mergprimul, pentru a crea urme, trebuiemers cu atentie, sa nu aluneci in valeadin stanga. Vale care duce tot spredrumul pe unde am venit. De fapt,prin stanga am urcat daca hotaramca la intersectia aceea de drumuri samergem la stanga, si sa urcam abrupt.Am ajuns aici. Ma gandesc ca pe aiciputem sa coboram, pe valea rauluiDoftanita. E mult mai scurt decat prinpasul Predelus, chiar daca pe acoloavem drum evident.

Deocamdata tinem poteca ceafrumoasa si abrupta, si incepem sa siurcam putin, pana ajungem la ruineleunei stane. Aici inaintarea e si maigrea, e zapada mare si smocuri de iarbacare te fac sa calci stramb, si soarele neface sa ne e si mai sete. Dar n-a murit

nimeni de la putina zapada, asa ca nuezitam sa o folosim pentru a ne racori,topind-o in gura si apoi inghitind-o. Ebuna, dar nu e sucienta.

Ajungem intr-o creasta noua, cea cuvarful Musita (desi atunci nu mi-amdat seama de asta prea bine). Vizavi,de varful cel ascutit si alb ne desparteo vale mare, cu padure. Iar in vale sezaresc doua stane, la marginea poienii.Incerc sa-mi dau seama unde am iesit,

sa-mi dau seama care e varful Neamtu,avand in vedere ca de acum se vad maimulte varfuri inalte, legate intre ele de ocreasta ce pare sa dea ocol vaii acesteia

Ce caaalduuuut! Ciucasul in spate.

In saua Paltinul, sus in creasta. Vedere spre partea cealalta. In mijloc in spate, Piatra Mare.

Valea Doftanei si creste de Grohotis albe... pe unde umblam singur acum o luna.


16/74

Inerarii turisce



largi din fata si dreapta noastraContinuam pe potecuta noastra, mai

pe zapada, mai pe iarba, mai prin soaremai prin umbra unor nori deveniti

de acum negri La un moment dats-a auzit si un tunet, si ma gandescca dincolo de creasta principala, spreBucegi, e innorat complet si plouaNorii se misca atat de rapid, veninddinspre Bucegi, si ma gandesc pentruo clipa ca s-ar putea sa m nevoiti sane intoarcem. Eu imi doream cel maimult sa ajungem in varf, dar avandin vedere conditiile date de vreme side echipamentul disponibil (mai mult

lipsa), uneori e mai bine sa te intorcidin drum mai devreme, ca sa nu tetrezesti intr-o situatie mult mai dicila.Stam putin pe loc, si ma gandesc deacum ca varful Neamtu nu poate acela ascutit, ci unul mai la dreapta, pecreasta principala. Adica mai aproapede noi. Avem insa de urcat pana acolo.

Norii par sa se mai imprastie,bleul cerului revine in unele locuri,si asta ma incurajeaza sa inaintam. Siajungem intr-o mini creasta, unde imidau seama cat de prost ma orientaseminainte. Eh, nu-mi iese tot timpulprobabil. Ma gandeam ca vom iesiexact sub varful Neamtu, pentru ca peharta am crezut ca eram in alta parte,pe o alta mini creasta. De fapt amiesit unde ar trebuit sa iesim dacamergeam drept in sus de la inceput,undeva sub varful Paltinul. Acum imi

e atat de evident, poteca era si vizibilape harta, nu stiu cum de am incurcat-o.Cel putin acum pot clar sa stabilesccare e varful Neamtu, si ma gandescca daca ceilalti nu mai pot, sa urcammacar pana pe varful Paltinul, care emai aproape, sa vedem dincolo, si apoisa ne intoarcem. E in jur de ora 2, asaca ne oprim mai intai sa mancam ceva,admirand varfurile cele albe cu peticede iarba galbena, si in spate Ciucasul in

toata splendoarea lui, cu ambele crestegolase si abrupte

Nu mai avem apa decat putina, dardecat sa nu mai avem deloc energie,

Urcand intr-o zona cu vant puternic si rece. Sa nu pui cortul pe-acolo daca vrei sa dormi.

Crestele din spate chiar imi amintesc de Fagaras, par asa mari si fara capat...

In urma, Ciucasul e luminat de soare. Ca si varful Paltinul, in planul mai apropiat.


17/74

Inerarii turisce



preferam sa mancam. Asa ca rupemecare din paine, eu imi folosesccutitul Rambo sa tai niste sunca si nistecascaval, si ne prinde tare bine. Le tot

spun ca nu mai avem mult, nu maiavem mult, dar da, asa ai zis si acujuma de ora. Cert e ca nu se ajunge invarf cu o atitudine de genul nu maipot, uite ce mult mai e nu mai avemapaaa. De aceea incerc sa trag de ei catde mult pot, distragandu-le atentia dela sete si efort la frumusetea crestelorpe care le vedem, la comuna ValeaDoftanei care se vede in departareresrata pe valea cea alba, la creasta

Grohotisului si la ideea ca la vara amputea merge cu masina pe acoloDaca tot am ajuns pana aici, merita samai urcam putin pana in creasta, acoloin saua Paltinul. Si de acolo vom puteavedea in partea cealalta, si va superb,haideti, haideti ca mai e putin!

De aici urcusul incepe sa e putinmai anevoios, sapand in continuareurme in zapada. Stefan a facut rostde un pai, o tulpina de planta goalape dinauntru, si cand mai gasim baltiformate din topirea zapezii ne asezamsa bem putin Are gust de fan, darprinde bine. Soarele de acum ne lasa inpace, si ca sa nu ne epuizeze de tot, se maiascunde dupa nori Nori norii aceiaerau absolut superbi! Fara ei, peisajulnu ar fost atat de spectaculos! Eraun plafon de nori cenusii care pareausa e taiati la partea de jos cu sabia

niciunul nu indraznea sa coboare maijos, stateau la acelasi nivel, si astacrea si o lumina uniforma sub ei, si oimagine atat de frumoasa Cu raze desoare ce se strecurau uneori pana la noi,alteori pana pe Ciucas sau pe Grohotis.Cuvantul pe care l-am considerat celmai potrivit pentru a descrie imagineaacelor creste din muntii Baiului afost crisp, desi traducandu-l nu eneaparat cel mai potrivit. Dar asa am

simtit acea priveliste, acele creste albe intr-un fel limpede, de o claritateincredibila, probabil aerul curatcontribuia la asta, si ele erau atat de

Restul de creasta din Baiului. E o creasta tare lunga.

Primii pe varf, mai aproape de soare.

Pe varf, dupa aproape 6 ore de urcat. Obositor, fara apa, dar cu bucurie din plin!


18/74

Inerarii turisce



clar conturate, atat de sharp, incatchiar simteai ca e vorba de o imaginetridimensionala ceva ce vara, candtotul are aceeasi culoare, e mai greu de

simtit. Erau atatea elemente minunatede vazut in toate partile, era incredibil!Un tablou atat de plin, de expresiv, decurat Un loc minunat, dar probabil simai minunat, momentul prins de noi

Am ajuns in creasta, si, asa cumbanuiam, poteca de creasta (drum deATV) face stanga, ocolind primul varfpe la dreapta, si apoi trece pe sub varfulNeamtu prin stanga lui, pe margineavaii abrupte. Ar mai ceva de mers,

si mi-e frica sa nu-mi pierd pe drumdin membrii echipei, prea obositi sauprea slabi pentru a-si impune singurisa mearga mai departe. Pentru ca maideparte se poate merge, dar nu canditi pui singur limite care sa te tragainapoi degeaba. Pe mine ma dureauvarfurile degetelor din cauza ca nu s-aurefacut dupa accidentul cu bicicleta,dar dorinta de a urca era mai puternicadecat durerea, si nu ma mai plangeam.Irina Irina, ce-ti fac eu tie :))

Aici, in creasta, vantul e incredibilde puternic. Reusim cu greu sa privimspre Piatra Mare, care se vede luminatauneori de soare, si pare totusi maideparte decat ma asteptam, desi existapoteci care duc pana acolo. Se vedetotusi minunat, si zapada e aici batutade vant atat de tare, incat formeazamulti bulgari pe pamant, si pare un

teren de lupta dupa o bataie cu bulgari.Soarele si lumina negricioasa a ceruluicreaza un peisaj fantastic!

Ne punem glugile si fularele,tragem mai bine caciulile pe urechi,eu imi pun si ochelarii, si incepem saurcam pana pe primul varf. Macaracolo sa ajungem, pentru ca ne gandimca pana pe Neamtu ar mai ceva demers. Eu as mers oricum, dar incercsa ma adaptez si la restul grupului.

Dar apoi ajungem pe acest varf, unvarf fara nume pe harta, la 1870 metrialtitudine. Peisajul e fantastic, absolutincredibil, asemanarea cu Fagarasul

Munii Ciuca

Creasta Neamu - tevia

S-au ascuns Bucegii


19/74

Inerarii turisce



(pe care o sesizasem si mai inainte) euimitoare! Sunt creste marete, abrupte,interminabile, cu varfuri inalte sistinghere, unite intre ele de crestece merg lin facand stanga si dreaptapana in departari. Vedem de acum siputin din Bucegi, care sunt acoperitide nori, si Piatra Mare e unita parca dePostavaru, cel cu mot in varf. Dar cel

mai spectaculos e spre varful Neamtu,care e chiar in fata noastra, cu o potecace-l urca abrupt, dincolo de o micavale

Hotaram sa mergem spre el,anticipand maxim 15 minute de urcatpana acolo. Sigur ca nimeni nu macrede, dar cam atat am facut. Luptandcu vantul, trecand de acum nepasatoripe langa balti pline de o apa buna, aminceput sa urcam cu ultimele puteri

(unii dintre noi) spre varful cel maiinalt din muntii Baiului (Garbova). Numai fusesem niciodata pe el niciunul

dintre noi. Eu fusesem doar pe varfulBaiul Mare, care nu mi s-a parut delocla fel de spectaculos (poate si pt caera inceput de iunie, peisajul era maisaracut in elemente).

In stanga, valea pare imensa, varfulacela ascutit pe care-l vedeam la inceputse vede de acum ca e mai scund, sipe varf ne intampina un soare bun,

care ne face sa uitam de vant E unloc minunat, intr-un moment incredibilde frumos! Un moment in care pareca toate culorile naturii se combinapentru a crea imaginea perfecta, casi cand daca nu ar fost asa am regretat ca am urcat pana acolo Nuexista asa ceva, sa regreti. Decat dacanu esti multumit de propriile alegeri,altfel trebuie sa poti sa scoti ceva bundin orice se intampla. Si noi suntem la

1923 de metri altitudine si nu stim ince parte sa ne uitam mai intai, ca sascoatem tot ce e mai bun din noi si din

munte, sa punem impreuna. Am ajunsaici la ora 15:50, dupa 5 ore si jumatatede urcat. Si Ioan care zicea ca mergemsi noi asa, o ora doua, si pe urma neintoarcem, zicea Irina bagandu-sipicioarele in el de munte (in zapada),ca si cand ar avea el vreo vina. Eh, imipare rau :) )

Dincolo de varf, crestele Baiuluimerg spre soare, cu zapada stralucindpe varfuri si norii negri acoperindu-le e superb! In spatele nostru, spreCiucas, peisajul e iarasi fantastic.Uneori, varful Ciucas e acoperit denori, dar doar putin. In rest, crestelestancoase sunt intunecoase si se vadcomplet, si uneori sunt luminate desoare. La fel ca si crestele Grohotisuluisau Valea Doftanei, e o combinatie deumbre si lumina, de padure si zapada,e incredibil! E un loc incojurat de atat

de multe elemente, in orice parte te-ai uita, ai ce vedea! Nu e intr-o parteun munte si in alta un deal si atat. Eplin de dealuri si de munti, de vai, de

Vf. Neamu (1923 m)


20/74

Inerarii turisce



zapada sau iarba, de nori sau de raze

de soare, de ceata pe o vale si de catevacasute rasrate pe un deal in departare,de paduri negre de brad si paduri defag prin care se vede zapada Pentruprima oara m-am gandit ca nu voi reusisa descriu in cuvinte ceea ce pozele ar putut sa arate, dar acum ma gandescca nici pozele nu sunt de ajuns si nicitextul, pentru a transmite sentimentulsi imaginile de acolo.

Ne bucuram din plin de scurta

sedere pe varf, facem poze, dar eaproape ora 4. Stiam dinainte ca vomcobori pe intuneric, dar cum doar eufusesem inspirat sa iau frontala cumine, ar cazul sa ne grabim totusi, casa protam cat mai mult de lumina.

Incepem astfel sa coboram, totpe unde am venit, desi daca as fostsingur si as avut cortul cu mine, as mers mai departe Spre varful acelaascutit despre care cred ca este varfulRusu. Chiar ma gandeam ca as puteasa cobor eu si sa urc inapoi cu haine,saci de dormit si cort, sa ramanem pevarf sa petrecem noaptea dintre ani,parea ca sunt sanse sa prindem senin

(si sa vedem si pozam deci articiilede pe valea Prahovei si Doftana). Dara fost doar un gand rapid, nu i-am datmulta importanta, pentru ca de faptera destul de greu realizabil. Oricum,nu ne statea gandul decat la ceva caldde baut si la descaltat. Eu si Maria

suntem singurii care am ramas uscatila picioare, restul avand baltoacain bocanci. Trebuie sa amintesc debocancii proaspat achizitionati,Quechua Inuit, speciali pentru zapada.S-au descrucat minunat. Sunt foartecomozi, caldurosi, impermeabili (amtrecut cu ei prin apa raului si nu s-auudat, dar nici n-am indraznit sa stauprea mult in apa). Sunt o investitie

buna, mai ales ca prind tare bine si prinoras, unde ramasesem fara incaltaride iarna. Cu bocancii mei La Sportiva,aceia rosii, as mers probabil mai greu,aceia ind mai putin comozi in anumitesituatii si mult mai tehnici decat aveamnevoie pentru acest traseu.

Coborarea nu o pot face fara sa maopresc din minunt in minut pentrua surprinde ultimele raze de soare,pentru a incerca o noua setare la

aparat, in caz ca primele nu au fostbune, totul e de pozat aici. Apoi soareledispare ca o minge de foc printre nori,si peisajul devine albastrui Trecemde locul unde ne-am oprit sa mancam,coboram incredibil de repede, parcanici sete nu ne mai este. Catalin si-apierdut ochelarii la urcus si ne uitamdupa ei, dar nu-i gasim. Apoi ajungemdeasupra padurii pe unde urmeazasa coboram, pe valea Doftanitei. In

vale se vad stalpii aceia de curent, sidrumul unde trebuie sa ajungem. Nue asa departe, dar deja lumina nu mai

Creasta munilor Grohoti

ncepem coborrea


21/74

Inerarii turisce



e decat de la zapada, si norii acopera oluna plina ce ne-ar fost atat de multde ajutor.

Pentru a ajunge la padure, incepem

sa coboram abrupt pe zapada. Nupierdem ocazia de a grabi coborareaalunecand pe fund, lucru atragatorpentru toata lumea. Si ajungem laintrarea in padure. Imi pun frontalaBlack Diamond pe cap si intram. Eprima oara cand coboram noaptea prinpadure. Eu aveam de gand sa fac astasingur candva, inca nu am uitat. Daracum suntem 6, gandul la animalesalbatice nu are nicio putere in mintea

mea, nu incerc decat sa luminez sicelorlalti si sa stabilesc un traseu catmai usor si mai scurt printre copaci sipe vaile abrupte.

Zapada e mare in padure, si lainceput e vorba de o padure de fag, rara.Putem sa vedem pana mai departe, sicoboram destul de abrupt spre valearaului. Urme de animale traverseazapadurea, si nu ezitam totusi sa facemgalagie in timp ce mergem. Mi separe minunat. Uneori opresc frontala,ca sa vad cum s-ar vedea fara ea, simomentan, la inceputul padurii, nu echiar bezna. Desi as preferat sa mergprimul, ca sa batatoresc putin zapada,sa fac urme mai mari, prefer sa ramanmai in spate, astfel incat sa le luminezcelorlalti in fata. Darmina s-ar dus eaprima, dar ea are pasul cel mai mic, nuar fost foarte practic.

Coboram usor spre stanga, sipadurea devine mai deasa. Ne amintimde padurea de pe Muntele Mare, siin unele locuri e nevoie sa rupemcrengutele uscate de brad ca sa puteminainta. Foarte multe crengi uscate lapoalele copacilor

Ajungem in cele din urma la rau,ceea ce inseamna ca de acum avemun punct de reper. Raul ne scoateinevitabil la Doftana, si deci la drumul

nostru. Chiar daca pare un rau atatde pierdut in padure, un rau atat destrain, despre care nu stim nimic. Bemapa, si continuam sa coboram, cand pe

Noapte albastr

In padure... cu o singura frontala si un telefon mobil cu lanterna.

Pe poteca facuta de noi insine, urmand cursul raului spre casa...


22/74

Inerarii turisce



un mal, cand pe altul. Malurile devinuneori abrupte, si crengile brazilorajung acum pana la pamant, facandinaintarea grea in unele portiuni. Mai

ocolim putin prin stanga, apoi neintoarcem la rau, il sarim iar pe parteadreapta, apoi mai mergem putin sitrecem inapoi E minunat! Mi separe superba toata aceasta coborare,cu toate implicatiile ei. Nu e frig, nu evant, frontala merge incredibil de bine(e de fapt cam a doua cea mai puternicade la Black Diamond, Spot. Sigur, nustrica uneori sa platesti mai mult si saiei ceva si mai bun, dar nu ma plang

deloc. Asta am si facut de fapt, nu amluat-o pe cea mai ieftina). Si Stefan areo lanterna bunicica la telefon, asa cane descurcam. Nu ne gandim nici lafoame, nici la picioarele ude, mergeminainte, stiind ca nu trebuie sa mai emult si vom ajunge la drum.

Eu luminez mereu si in stanga si indreapta, spre vale sau spre deal, pentrua vedea un eventual ochi sclipind, darnu avem sanse de asa ceva. Animalelefug probabil de cum ne simt, si speramsa nu trezit ursul care doarme cugalagia noastra Rad putin de fetespunandu-le ca ursii hiberneaza, darseara mai ies sa vaneze o carnitatanara.

Ajungem intr-o poiana, undeun alt rau vine din partea dreapta.Zapada de aici a inghetat la suprafata,si eu, care nu stiu cum faceam dar

ajungeam mereu primul, am de suferitdin cauza asta. Ca sa bagi piciorul inzapada, trebuie sa spargi acea crusta,lucru deloc greu, e subtire, se crapaimediat. Dar te loveste la tibie candadancesti piciorul prin ea. Asta nu ar o problema, doar ca la piciorul dreptsunt inca lovit in urma accidentului cubicicleta de acum doua saptamani, sirana unde am fost cusut ma doare candse atinge de crusta de zapada. Asa ca

schimb locul cu altcineva, si eu ramanmai in spate pentru a calca pe urmelecelor din fata. Aha, mult mai bine! Deacum gasim si ceea ce pare a o poteca.

E total acoperita de zapada, dar pareclar o poteca, o taietura prin padure,

lata de un metru.Raul se strecoara printr-o valeingusta cu margini abrupte, si noi nevedem nevoiti sa il lasam undeva invale, in stanga, urmand poteca. Nuimi fac probleme, poteca trebuie sa nescoata in acelasi loc, chiar daca ea acummerge mai pe sus, pe malul dealului, sinu pe malul raului. Luna ne face si ea cuochiul de dupa un nor, dar nu vrea sane lumineze prea mult drumul, si dupa

cateva traversari peste mini paraienoroioase, ajungem inapoi la rau.Unde, pe partea stanga, vedem drumulacela ce facea la stanga, si care, dupa

doar cateva minute, ne scoate exactunde credeam ca ne va scoate, si anume

la intersectia de traseu unde s-a spartgheata cu Maria cand a traversat acelraulet. Ne bucuram sa ne reintalnimurmele facute in aceasta dimineata, sipornim obositi, dar uneori cantand, pedrumul din padure.

Traversam acelasi rau, ajungemla acelasi drum cu zapada batatorita,trecem iar pe langa baracile de langazona cu lemne Ne gasim urmelealiniate toate 6 in zapada iar eu mai

scrijelesc litere japoneze cu batul detrekking pe crusta cea inghetataLitere? Ee, asa pareau.

De la o vreme nimeni nu mai zice

E plin de urme de animale prin zapada, dar noi facem galagie, nu vedem niciunul.

Rauletul cu sageata. Ne-a indicat drumul spre iesire...


23/74

Inerarii turisce



nimic, parca abia asteptam cu totiisa ajungem la casuta cea darapanatadar primitoare, si mergem impinsi deinertie si de dorinta de a ne aseza jos,

de a face focul si a bea putin vin ert,dupa o zi ce s-a dovedit a mult maiplina si mai frumoasa decat ne-am asteptat. Am ajuns la casuta dupa circa3 ore de la varf.

Despre miezul noptii respective,ora la care oamenii ar trebui sa chiuiemai tare (de ce neaparat atunci si nuin orice alt moment al vietii lor?), nuvreau sa spun nimic, pentru ca nu m-ainteresat mai deloc. Si in mod sigur,

nu m-a impresionat si nu a insemnatnimic, comparativ cu ziua absolutminunata petrecuta pe munte. O zide 31 decembrie, care a fost minunatanu prin faptul ca a fost revelionulsau sfarsitul de an, sau anul nou, ciprin faptul ca am facut ceva ce ne-afacut sa simtim foarte mult, am vazutceva ce ne-a facut sa ne bucuram foartemult, prin faptul ca, asa cum orice zi arputea daca noi am ajuta-o, a fost o zicare ne-a ramas in amintire mult, multmai mult decat alte zile. Fie ele si de 31decembrie, cu masa plina si confort de5 stele pe care personal nu mi-l doresc,si care mi se pare uneori chiar o piedicain calea fericirii si implinirii suetesti.

Sa cautam asadar confortul cu oricepret.

Acum, ca se apropie 10 ianuarie,trebuie sa ma gandesc cum as putea satransform aceasta zi intr-una speciala(desi nu cred ca e posibil, doar nu enici revelion, nici Craciun). Apoi,mai ramane sa ma gandesc pentru 11ianuarie ce e de facut in acest sens.Ah, si sa nu uitam de 12 ianuarie, ziimportanta! Ca si 13 si 14 ianuarieSau am putea sa asteptam pana candCalendarul ne va scrie cu rosu ca o altasarbatoare se apropie, ceea ce ne va da

voie in sfarsit sa ne bucuram si noi deceva pe lumea asta. Noroc cu revelionulsi Craciunul, altfel ce ne-am face noiNoroc ca pe 14 februarie avem voie saiubim, si pe 25 decembrie sa m maibuni. Macar atunci, ca in restul timpuluinu e Craciun, si nici Sfantul Valentinnu ne aduce inimioare sau uturasi instomac in alta zi decat pe 14 februarie.Asa ca gata cu dragostea pana in aceazi (nu cumva sa oferiti vreun cadou,sa spuneti ca iubiti, sa faceti un gestfrumos), si gata cu bunatatea pana laCraciunul viitor. Craciunul a trecut,e timpul sa redevenim mai rai, maiegoisti, mai reci!

Multe zile se uita, multe trec fararost

PS1: multumiri lui nenea Ionelsi tuturor rudelor sale pe care le-am cunoscut si care ne-au ajutat(la intoarcere am avut probleme cumasina, si am avut noroc de oameniincredibili, care ne-au ajutat foartemult). Ca sa vezi ca lumea chiar poatesa e mai buna daca noi suntem asa.

PS2: Pe noi, cele 4 zile (3 nopti) ne-aucostat in total (cazare, drum, mancare) cam

70 de lei de persoana + ceva mancare ce amai adus ecare de acasa (sarmale, carneetc).

Casuta unde-am stat 3 nopti, inghesuiti pe langa soba...

La foc ...


24/74

Inerarii turisce

n cutarea codrilor seculari (Mihai Cibotaru)


ncutareacodrilorseculariMunii RaruText: Mihai Cibotaru

In alte locuri pot munti mult maimari sau uvii mai puternice, mareasau oceanul; aici Raraul reprezintadimensiunea fundamentala a lumii,latura cosmica a vietii si a istoriei. Plinde fosnete si de murmure de tot felul, detipete de pasari si de salbaticiuni, se inaltade pe fundul luncii, spre cer, ca un enormtelescop in oglinzile caruia aluneca timpul

si innitul. Cu el incepe, acolo in partea demiazanoapte a tarii, realitatea sueteascadin care a izvorat induiosatoarea potrivirede cuvinte: Pe un picior de plai, pe-o gurade rai...

Geo Bogza

Masina in care stam zboara randpe rand prin Vama, Gura Humorului,Pascani pentru ca apoi de la Targu

Frumos sa mearga constant inainte sprecasele noastre. Acuma stau si ma intrebcare e de fapt casa noastra, orasul saumuntele. Suntem obositi, de Ovidiucare e la volan nici nu mai zic (noapteatrecuta a facut-o pe-a regizorul deDiscovery dormind la survaivar subcerul instelat/inorat al Raraului). Noiceilalti il mai tinem de vorba cat decat (asta inseamna ca ne abtinem dela a sforai), greul cazand oricum pe

Tudor care ocupa locul din dreaptalui Ovidiu. Pe la ora 22 aterizez in fatablocului obosit si fericit in acelasi timp,urc pana la etajul cinci si ma oprescdirect in baie; rucsacul urma sa-l desfacpeste vreo trei zile, acum ma grabesc safac un dus si repede in pat, caci mainee zi de munca.

Duminica seara asa s-a terminatiesirea noastra de pe Rarau ...

De inceput a inceput sambatadimineata; de fapt cu vreo saptamanainainte incercand sa caut o masinadin Campulung Moldovenesc spre

Slatioara si denitivand lista cu cei ceurmau sa mearga. Masina am gasit,lista s-a denitivat deabia sambata ... lapoalele Raraului.

Stau in intersectie asteptandu-l peOvidiu sa ne ia in masina; timpul trecesi il sun pe Radu sa vina si el la coltulblocului meu, simteam ca o sa maibem o cafea pana apar voinicii. Sun peRamiro si Aurica; impreuna cu Otilia,

Marius, Bazil si Ionut sunt deja plecaticu trenul spre munte. Dupa asteptariseculare apare si masina noastra. E dejaora opt si la zece ar trebui sa ajungem inCampulung, asa ca Ovidiu trebuie sa-si scoata parleala cu somnul profundcare l-a tinut in pat dimineata mai multdecat trebuia.

Pe drum vorbesc cu ceilalti dinSuceava, Cluj sau Bistrita cu care

ne intalneam in oras, sun si soferulmicrobuzului si amanam plecareacu jumatate de ora; bem o cafea catalimentam la un peco si reusim sa neincadram in sfertul academic ... urcam

in autobuz si la drum. Spre Slatioara.Traseul de azi e unul pe care vreau

sa-l fac de mult timp, sa urc pe Rarauprin Codrul Secular de la Slatioara,rezervatie naturala nominalizata siea la categoria minunile Romanieialaturi de Retezat, mai prin vara. Ceeace m-a impiedicat a fost mereu drumullung (atat la urcat cat si la coborat)care trebuie facut pana la intrarea in

traseu. De data asta am fost norocos(deocamdata), caci strangandu-ne maimulti (saisprezece oameni iubitoride munte si frumos), a fost ieftin siconvenabil sa inchiriem pentru 250lei un microbuz care sa ne duca ladestinatie.

Sambata 31.10.2009Satul Slatioara (730 m) (pe langa)

Codrul secular Slatioara varful

Todirescu (1 487 metri) Popii Raraului;durata: 3 ore Diferenta de nivel: 790 mLa Statioara se poate ajunge e din

Campulung Moldovenesc, din estulorasului, de unde de dupa Liceul

Privire de pe Bodea spre Raru


25/74

Inerarii turisce



Militar si Valea Caselor (pe undeporneste traseul prin Moara Dracului)se tine urmatorul drum la dreapta, pedrumul ce face legatura intre valea

Moldovei si vaile paraurilor Ostra,Suna si Sandru. Dupa ce intram in satmai mergem cam 1 km, dupa carecoboram chiar in dreptul cantonuluisilvic. Conform hartilor pana aicide unde am parasit soseaua au fostcam 10 km, noua ni s-a parut drumulmuuult mai lung, asta poate si datoritavitezei masinii. Drumul e rupt, distrusaproape in totalitate pe unele portiuni,si in ciuda faptului ca undeva in timp

a fost se pare asfaltat, astazi suntportiuni pe unde nici macar o jumatatede banda nu mai este circulabila.

Pe drum in microbuz, odatacu celebra cheta pentru transporte socializam cu cei noi din grup(Alex, Carmen si grupul de la ClujDodi&Ioana) e depanam povesti cuprieteni vechi cunoscuti in ture maide demult. Chiar daca suntem multi,

grupul e mult mai omogen decat cualte ocazii, caci marea majoritate nestim, iar cei noi sunt asimilati parcamai repede decat de obicei.

Rucsacul mi se pare usor, dar zicca e moment de un mic popas la unadin cele doua mese din fata cantonuluisilvic. Cat o parte din noi isi calibreazarucsacii, voinicii grupului o iauinainte. In urma sfaturilor pretioasesi a notitelor scrise prin carnetele de

amintiri ad-hoc se intra intr-o bucla,celebra bucla de Rarau, cum i-a ramasnumele. In loc sa se urmeze traseulfoarte bine marcat triunghi rosu, seporneste pe un drum forestier bineconturat dar care dupa vreun kilometrune dam seama ca duce prea in stanga.De am tinut mereu directia ne-am etrezit e in Stulpicani, e prin MuntiiStanisoarei. Dadusem drumul la gps

si vad ca o luam aiurea; trag sa ajungin fata si sa tin sensul de mers corect,insa era cam tarziu; sa revenit petraseu (de la care deviasem din start) ar

trebuit sa coboram o vale si apoi saurcam un versant pentru a intra pe TR;si asta printre doboraturi, ghidati doarde curbele de nivel. Hotaram pana laurma sa urmam drumul forestier panape culme dupa care sa o luam sprePopii Raraului unde stiam doua stanisanatoase din turele trecute. Vremeae splendida, parca nici nu ar ultimazi de octombrie. Un albastru senindeasupra noastra iar de jur imprejuro simfonie a culorilor... Drumul urcain serpentine largi, insa noi le maitaiem din scurt tragand tare in sus. Eo adevarata placere sa auzi fosnetulfrunzelor prin care iti plimbi picioarele.

Grupul se intinde pe cateva sute demetri, cei mai eroi care taie serpentinelesunt in fata iar oamenii constiinciosiraman cava mai in urma pe drumulforestier. Glume plus ceaiuri erbinticare fac ca bujorii din obraji sa e maiproeminenti, asigura buna dispozitie lao prima regrupare. Simtim ca nu maieste mult pana pe culme, chiar de ammers doar 1 ore.

Sus intalnim un marcaj sters bandarosie, care teoretic (sper sa vericam siin teren) duce spre Muntii Stanisoarei;noi o tinem spre nord-vest si in curandajungem in zona muntelui Todirescu,unde ni se deschid privelisti deosebite

Albastru de Rarau

In urcare spre platoul Raraului


26/74

Inerarii turisce



spre valea Bistritei, dincolo de care seinalta muntii Bistritei iar in spatele lorin dreapta Calimanii; in stanga ar trebuisa e Ceahlaul si muntii Stanisoarei.

Suntem cam pe la 1400 metri, inzona rezervatiei botanice Todirescu;imi imaginez doar ce frumos estevara aici; conform literaturii despecialitate aici se intalnesc elementeoristice foarte bogate in specii, catrifoistea (Menyanthes trifoliata),iarba campului (Agrostis tenuis),iar dintre cele rare, ocrotite de lege,arnica sau podbalul de munte (Arnicamontana), volovaticul (Swertiaperennis) si cupele (Gentiana clusii)din familia ghinturelor (gentianelor),aiul de munte (Allium sibiricum).Primavara si la inceputul verii abunda

si margaretele (Chrysanthernumleucanihemum). Totusi, sunt si aicistane mai ales la poalele munteluisi stau si ma intreb, daca oile or avand cipuri de identicare a orilorsi plantelor ocrotite de lege. Daca da,probabil ar trebui clonate si trimise intoate zonele (cate or mai ele) in carese mai practica oieritul.

O zi ca toate celelalte pe munte:frumos, extraordinar, alaturi deprieteni zambitori si transpirati (darfericiti), avand alaturi de noi caldurasoarelui si albastrul cerului ... mai mult

de atat ce ti-a putea dori? Poate doarsa nu facut celebra bucla din cauzacareia am ocolit perfect codrul secular... macar am ajuns pe Todirescu inrezervatia botanica; insa nu prea e varaastazi aici.

Facem o pauza de hidratare sidulciuri pentru cateva minute; amajuns repede, prea repede sus (amintalnit si marcajul pe care trebuiateoretic sa urcam) si stiu ca de aici mai

avem mai putin de o ora pana sub Vf.Rarau unde urma sa dormin.

Teoretic, de la cantonul silvic undeam coborat din microbuz (poienita La

Parau, unde se pot alimenta bidoanelesi cu apa) traseul ar continuat exactprin curtea cantonului spre Codrulsecular, monument al naturii. Dupatrecerea de ultima ingraditura aterenului din jurul cantonului silvici a paraului, pe punte, mergemspre dreapta, de aici inainte traseulstrabate codrul, cale de aproapre 3ore, pe Batca cu Plai, lasand in dreaptaParaul Ursului si Batca Lesi, iar in

stanga Paraul lui Ion si Batca Neagra.Poteca din codru este cand lina, candpieptisa, cerand eforturi mai mari ipopasuri mai dese pentru hidratare. Inapropierea potecii, se intalnesc primeleexemplare de molizi seculari. Imidoream sa vad celebrii molizi de 300-400 ani, iar asta cat mai repede pana saintre drujbele si aici.

Cum mergem pe culmile Popilor

Raraului avem parte de un spectacolminunat: copacii sunt imbracati in alb(semn ca noaptea temperatura trece

Spre popii Raraului

Pauza de suet pe Muntele Todirescu (in departare Giumalaul)


27/74

Inerarii turisce



mult sub zero grade) pe jumatate,cealalta parte expusa soarelui esteverde. Si totul este trasat aproapemilimetric, masurat parca cu sublerul.

Parasim la un moment poteca;tinem mai mult dreapta. Traversam omultime de izvoare; unele inghetate,altele cu un debit sucient cat sa nerefacem proviziile; mergem insa maideparte caci stim (banuit) ca oricestana care se respecta are si un izvorbun in apropiere. Apare prima stana; oinspectam si cum mai avem o variantala dispozitie hotaram sa mergemmai departe. Inca 10 minute si aparecrucea pe care o stiam in zona celeide-a doua stani de acum multi anicand am urcat prima oara pe la MoaraDracilor. Imediat, la 50 metri apare si

stana pe acoperisul careia e si semnulcruce rosie, cu care e marcat traseulmai sus amintit. La fel inspectie, vot (catot suntem in perioada premergatoareacestui proces democratic) si hotaramsa ramanem aici. Constructia e solidachiar daca mai putin etansa decatprima, insa poate tocmai din cauza astamirosul nu-i miros inauntru.

Cum da lumea de stana hop saingramadeste la intins calabalacul, asaca trebuie introduse procedurile deurgenta in aceste cazuri: dupa o scurtapauza identicam invorul la 30 metri

mai in vale si trecem la organizareade peste noapte. Hotaram ca farmeculunei nopti la stana este dat de un ceaisi o supa proaspata si buna facuta

la foc (ca doar nu degeaba caraseRamiro ceaunul in ciuda unor opiniirecalcitrante). Asadar la lupta, pardonlemne baieti ... Fetele sunt menajatede aceasta operatiune secreta (secretapentru ca procurarea lemnelor s-a facutcu o la de cec fara acoperire, dreptpentru care acum vericam zilnicdaca am fost sau nu bagati in centralaincedentelor de plati), insa Carmense incapataneaza, carand un brat de

lemne cat ea de mare. Adi din Dorna siIuliu bistriteanu nu se lasa mai prejos

Stana de sub Rarau

Intre doua anotimpuri

Pe platou


28/74

Inerarii turisce



si improvizeaza o targa; ma umu sieu in pene si iau dublu fata de cat potcara. Ghinionul celor doi, caci din 50 in50 de metri le mai plasez cate un lemn.Important totusi e ca nu am ajuns cumana goala.

In base camp se fac ultimilearanjamente inainte ca haosul si anarhiasa puna stapanire peste noi (traducerelibera si corecta: buna dispozitie,fericirea, frigul si corzile vocale); astainseamna taiat lemne, crapat butucii siaprins focul. Alt foc, alta poveste: uniica sa e usa inchisa sa se formeze tirajul,altii cum sa tinem larg deschisa usapentru a se forma curentul de aer si aiesi fumul; cum parerile sunt impartiteincercam amandoua variantele. Cine

a avut de castigat? Poate doar tanti dela colt de bloc de la care saptamanaurmatoare am cumparat cu unkilogram de detergent mai mult; simanual si automat ca nu mai stiam sesa fac sa iasa fumul din piele. Singurulcastig pe langa farmecul ce-l are foculintr-o stana a fost o oala de supa ... dela mama ei si inca vreo doua ceaune cuceai erbinte. Caci intre timp soarele aapus si odata cu el ne-a cam invaluitceata; doar ghicim undeva deasupranoastra antenele si releele ce se aape Varful Rarau; parca ar niste fete

Morgana ce apar si dispar deasupranoastra prin ceata.

Dupa masa presarata la felul doicu ceva branza sarata, musli, bucatelemici dar bune de sunca si ceapa totulstropit in prima faza cu ceai luat directcu cana din ceanul de deasupra foculuitrecem la arsenalul nostru de cantecede munte. (Remarca: ind o iesire peun munte cunoscut, un traseu de odicultate foarte mica ne-am permissa caram ceapa, sunca, ceaun si alteminuni mai retro, mai putin tehnice,

dar care au si dau un farmec aparteoricarei iesiri).

Pe la orele 19 vorbesc cu Voicu Raiade la Salvamont (cel care ne-a ajutat cu

informatii privind vremea si mai ales olista lunga de numere de telefon legatede transport), de fapt el ma suna cacieu uitasem si ma intreaba daca amajuns ok la stana. Il asigur ca totul ebine, urmand ca dimineata sa trecemsa schimbam doua vorbe pe la cabanaSalvamontului.

Fumul e gros si dens in stana, doarde la 60 centimetri in jos se poate respirasau in imediata apropiere a vetrei, asa

ca tot poporul e e ghemuit pe jos, e injurul jarului. Sau afara, unde am gasit ovatra formata si hotaram sa aprindemfocul. Chiar de e frig (probabil -5grade) nu ne dam plecati la somn,pardon la sacii de dormit. Asa ca incetincet focul din stana se stinge, urmandca povestile, amintirile, povestirile sidosarul cu cantece sa se mute afara.

Dureaza mult sau putin? Nici nu

ne dam seama cat de repede ne-amapropiat de miezul noptii; usor neretragem ecare spre coltul nostrumai putin Ovidiu care hotaraste sadoarma intr-un saivan, care de fapt

Stancarii spre Campulung Moldovenesc

Ceai. Primul ceaun.


29/74

Inerarii turisce



nu il protejeaza decat de eventualeprecipitatii, in rest e sub cerul liber.Isi pregatise deja culcusul si e printreultimii care pleaca. Aveam sa aamdimineata ca aproape a facut o spirala

deaia de-a lui Bivolaru. Dar a ramasglorios pe pozitii ...

Peste noapte unii dorm, altii dormsi tremura; stiam toti (sau aaseradinainte toti) din alte iesiri ca in cort e

mai cald decat in stana ... dar cum toatalumea preferase confortul termic alunei stani, deja zarurile erau aruncate.In afara de faptul ca unii au dormit sitrei pe un izopren (asta nu din cauza

ca nu ar fost destule izoprene, cipentru ca, caldura sueteasca nutrebuia risipita), toata lumea a fostmultumita, spatiul permitand 12 sacide dormit in camera de zi, plus inca

trei la separeu unde in mod normalse scurge branza.

Noaptea asta mi-a adus aminte deSuhard, de Hasmas sau de alte locuri

in care am dormit prin stani ... uneorima gandesc ca e prea frumos ca sa eadevarat. Si ma trezesc din visare, nuca nu mi-ar placut visul, dar cei treimuschetari de la separeu s-au incolonatin sir indian spre iesire. Iar drumul si-lfac in forta, precum ursii de la poaleleRaraului sau mai bine zis care vine,vine, vine/calca totul in picioare/simai tare, si mai tare/precum ... turciiin picioare! . Scap intreg si eu si restul

(la intoarcere in saci nici nu i-am auzitrespirand) insa mi-a sarit somnul.

E cinci dimineata dar insa hotarascsa ies afara, unde surpriza ... focul afost aprins iar! Nu avem parte de unrasarit frumos, insa ne adunam in jurulunei cani de ceai la foc. Nu toti, inca.

Duminica 01.11.2009Cabana Rarau (1520 m) - Poiana

Sihastriei Poiana lui Mandrila - pe sub

varful Bodea Campulung Moldovenesc(642 m), durata 3-4 ore, marcaj punct rosu,triunghi albastru si galben pana in poianaSihastriei, mai departe triunghi galben.

Daca ieri a fost o autentica zi detoamna, se pare ca astazi va primaninsoare pe iarna 2009/2010; deja s-adepus cam un centimetru si fulguieste;mai ales ca cerul e inorat si plumburiu.Nu imi vine sa cred ca la ora saptetoata lumea e in picioare; e o premiera,

clar de acum trebuie sa stam numaila stana, pentru a putea pleca si noica tot poporul la o ora rezonabila intraseu. Mancam, mai facem un ceaunde ceai dupa care ne apucam de stransbagajele; in acelasi timp identicamsi tot ce inseamna ambalaje pe care leadunam in saci menajeri. Sau aruncam(hartiile&other) pe foc. Aranjam instana si lemnele care au ramas nearse

(mai ales ca jumatatea lui decembriesper sa ma prinda tot pe acolo) dupacare mai tragem un tur de orizont printoate colturile stanii pentru a nu uita

Noapte buna.

A venit iarna.


30/74

Inerarii turisce



ceva. Deja era o declarata o disparitiea unei manusi celebre. Datele deidenticare (model, rma, marca,culoare provocatoare rosu cu negru)

nu ne-au fost de folos, caci la coborareRadu si-a recuperat propria manusade undeva de prin gluga hanoraculuiunde ramasese pitita.

In prima faza astazi mergem panala motelul/cabana Rarau, trecand pela Salvamont si pe langa cabana meteo(ce apartine de Facultatea de GeograeIasi) dupa care hotaram directia decoborare. Aceasta bucata de traseumerge pe platoul Raraului, putand

pune probleme de orientare pe timpde ceata, avand in vedere multitudineade poteci, potecute si drumuri mailate sau mai inguste; ajungem laSalvamont, le multumesc celor deacolo pentru amabilitatea de care audat dovada in a-mi oferi informatii(cu dl. Voicu aveam sa ma intalnesc lanici 3 saptamani undeva prin zona Vf.Alunu cand ma aam in coborare de

data aceea de pe Giumalau).Ne lalaim si intindem cat China siIndia la un loc; asa ca in momentul incare ultimii ajung la motel, primii suntdeja echipati pentru catarare; hotaramsa stam cam o ora pe aici, timp in carebem e o cafea, e analizam stiinticcalitatea bobului de hamei fermentat.Lucrurile se pare ca s-au schimbatin bine si aici fata de cum erau prinianuarie cand am trecut ultima data;

s-a renovat restaurantul/sala de mese,preturile s-au mai micsorat si cel maimult, cel care administreaza cabanapare mult mai amabil si mai serviabil,mai deschis catre oamenii care-i calcapragul. Lista de preturi la cazare, catam vazut eu, a ramas aceeasi.

Dupa ce se intorc si cataratorii(adica inghetatii mai mult) hotaram cae cazul sa o cam luam din loc; in fata

motelului cu Pietrele Doamnei in spatefacem poza de grup si ne despartim:Adi si cu Iuliu o iau spre Chiril,taind direct serpentinele drumului ce

Staia meteo i Pietrele Doamnei

Socializare montan

Noi i Rarul


31/74

Inerarii turisce



coboara pana la Schitul Rarau, ceilaltihotarand sa coboram spre centruorasului Campulung Moldovenesc petraseul ce trece prin Poiana Sihastriei sipe sub varful Bodea marcat punct rosu

apoi triunghi albastru din Poiana luiMandrila.

Prima parte coboram pe drumul(candva) asfaltat ce duce in CampulungMoldovenesc est chiar in zona garii(unde de altfel opresc toate trenurilece trec, la fel ca in gara din centru).Coborarea este placuta, insa trebuieatentie caci deja facem tabelul cucei care si-au pierdut deja echilibru

pe crusta de polei de pe pamant sivedem cum fulgerator cei ce au ramasin picioare se imputineaza. Pierdemrapid din altitudine si pana in poianaSihastriei cei 6 km ii facem in cel multo ora. De aici trebuie sa m atenti pepartea stanga unde ar trebui sa gasimun indicator spre traseul nostru; nua mai fost niciunul dintre noi pe aiciasa ca suntem putin mai atenti; facemo regrupare in spate bisericii de aici

pe un marcaj foarte vechi pentru caapoi sa-l pierdem dupa 50 metri si sarevenim la sosea (prilej de a auzi si

oarece murmure printre buze pe langaclipocitul apei printre pietre). Incerc sasocializez cu un calugar (? asa parea),insa mi se pare exagerat de suspect asaca-i dau bice inainte.

Gasim indicatorul chiar la un podetdestul de ruginit si sters fata de cumarata restul marcajului impecabil. Unurcus prin padure scurt si ajungemin Poiana lui Mandrila (890 m). Ni sedeschide o panorama de vis asupraRaraului aat in straie albe: de ladreapta la stanga avem in fata noastraMunceii Insirati, Varful Rarau, platoulcu Popii Raraului dincolo de care se

pierde muntele Todirescu. In fataacestui zid ghicim Saua Ciobanilor siundeva mai in dreapta spate codrulnostru secular pe care l-am ratat dincauza unei bucle ... Traseul merge inurcare lina pana pe la 1000 m mergandpe culmea Batcii Bodii. De jur imprejurpeisaje minunate pe care masivulRarau le stapaneste cu semetia sa,pajisti si bordeie (tarle, odai) sunt atatin dreapta cat si in stanga noastra.

Ne intalnim cu un motociclist carenu e decat avangarda sunetelor si aurletelor motoarelor din vale; intelegem

ca tipul e si el pasionat atat de mersulpe munte cu rucsacul in spate, dar sicalare pe motor, stam la o mica barfadupa care o luam la pas iarasi. Tragem

un pic mai tare pentru a avea timp side, deja, celebra pizza de Campulung.Si aici, la fel ca la Vatra Dornei ne-amstabilit un sediu pentru o ora dupace ne intoarcem de pe munte; dacala Vatra Dornei am ales mai mult peghicite, aici am avut avantajul de acunoaste locurile si localurile inca depe vremea liceului.

Peisajul seamana mult cu cel dinDepresiunea Dornelor, cu fanete

si pasuni care sunt despartite degarduri pe care vara se pune fanul lauscat, inainte de a adunat in fanetesau in stoguri. Iar peste tot locuintetemporare de vara. Din vale razbatepana la noi miros de lemn de rasinoasears (miros inconfundabil daca mai cane face sa scoatem pungile precumaurolacii sa putem duce si acasao gura de aer proaspat) alaturi de

zgomotul talangilor de la gatul vacilor.Coborarea e rapida, abrupta chiar pemici portiuni, asa ca repede ajungemla primele case. Suntem deja in ValeaSeaca, cartier al orasului Campulung.Foamea apare incet in burtile noastre,insa imi dau seama ca de ne-am opri samancam aici am pierde si strica traditiadin centru, asa ca incerc sa trag grupuldupa mine; cred ca reusesc caci dupainca jumatate de ora suntem la fostul

restaurant Cina (acum nu stiu si nicinu ma intereseaza cum se numeste)in asteptarea unei pizza buna. Eu, cacialtii se inng la alte bunatati, insa cumposibil daca enumar tot ce s-a mancatsa va fac pofta sa va duceti spre frigiderma opresc.

Ma opresc si deschid ochii: la x,tramvaiul a ajuns la capat de linie deunde mai am inca doi kilometri pana

la serviciu, e luni dimineata. Ce-i si cuoranduirea asta sociala ...Sfarsitul nu-i aici!

Noi i Pietrele Doamnei


32/74

Ghid montan

Suntem contemporani cu Lacul Cuiejdel (Daniela Ursu, Dan Loghin)


SuntemcontemporanicuLacuLcuiejdeLMunii StnioareiText: Daniela Ursu, Dan Loghin

A. Cuvnt nainte

Din obinuita niruire a comorilorcu care a fost binecuvntat acest pmntromnesc - cmpii mnoase, dealuricu vii i livezi cu roade-alese, pdurintinse pn la mpria crestelorstncoase, izvoare de ap mineral,faun de o varietate neasemuit i

or cu frumusei unice - toate ctene ncnt ochii i suetul - nu putemomite ns o alt categorie plin devia: apele dulci.

Dup evadri n istorie i n lumealegendelor, strbtnd vile carpatine,plini de dragoste cald pentrualctuirile Naturii i de vibraia plceriicelor ce au darul de a observa i absorbin suet frumuseile ei, cu deosebit

interes pentru date i cifre poposim astzi la margineamarilor ntinderi de oglinzi de ap: Lacurile de munte.Alturi de biblioteca geograc i geologic specic,

pentru articolul de fa am folosit ca materiale documentarelucrri cu caracter hidrologic n general i limnologic nspecial Raportul de cercetare ecologic al Staiunii BiologicePetre Jitariu Neam / Universitatea Alexandru IoanCuza Iai privind biodiversitatea zonei Lacului Naturalde Baraj Cuiejdel, numit i Lacul Crucii i nu n ultimulrnd, Monograa Comunei Grcina aat sub form de

manuscris i ntocmit de familia nvtorului RomelBrjoveanu cu ajutorul vrednicilor gospodari din satelecomponente comunei (Alma, Cuiejdiu i Grcina) i de peraza municipiului Piatra-Neam.

B. Introducere n lumea lacurilor de munte

Din cele aproximativ 3500 de lacuri ale Romniei, circa220 sunt situate n regiunea montan, n zona apelor demunte la altitudini de la 200 metri pn dincolo de 2300metri i se ntind pe o suprafa total de circa 9700 ha.

n conurile stinse ale vulcanilor de odinioar auluat natere lacuri care cu timpul s-au colmatat, astzisupravieuind doar lacul Sfnta Ana

n depresiunile mici rmase n urma ghearilor sau n

cele spate de avalanele de zpad s-au nripat, din topiride zpad i din ploi, mici lacuri care dau farmec munilor

sraci n oglinzi de ape. Aa s-au format lacurile de nivaien anii comunismului, destinul - hrzit de milenii - al

numeroaselor ape de munte ce curgeau zglobii pentru ada via pdurilor, punilor de la poalele munilor sauaezrilor omeneti i pn departe n cmpie, a fost s eschimbat. Aa au aprut numeroasele lacuri de acumularehidro ce au schimbat faa muntelui i rostul i tradiiileoamenilor, asemenea Lacului Izvorul Muntelui

Situate n patria caprelor negre, prin linitea dttoarede odihn i prin complexitatea vieii vegetale i animale

ce se desfoar n jurul lor, iezerele Carpailor atrag ca unmagnet toi turitii aai prin preajm. Sunt lacurile glaciarentrecndu-se prin frumuseea lor

La margine de gol alpin, dar mai ales de pdure, acolounde curg vesel i rcoros praie ce poart n undele lor soliavieii - pstrvul i nu numai - au luat natere, n vremi decumpn, cnd barierele norilor s-au dezlegat i munii aupornit la vale ori cnd pmntul s-a cutremurat, lacurile dealunecare sau de baraj natural, avnd ca reprezentant frseamn Lacul Rou, uor eclipsat astzi de mai tnrul su

frate, Lacul Cuiejdel...Respectnd toate criteriile de clasicri, cea mai

cunoscut ind dup originea lor i fcnd referire strict la

Lacul Cuiejdel sau Lacul Crucii


33/74

Ghid montan


www.iic.ro 31 Nr. 102/ Toamna 2009

cele de suprafa, nu i cele subterane, printre frumuseileRomniei ntlnim:

-Lacuri glaciare;

-Lacuri vulcanice;

-Lacuri de nivaie;-Lacuri de alunecare i de baraj natural;

-Lacuri de acumulare hidro.

De peste toate cldrile, vrfurile i tarniele, de pe undedomnete i astzi linitea pe care spiritul ocrotitor al Naturiia revrsat-o, desvrindu-o, cu un bogat tezaur de toponimece scot din netiin i din uitare sute i sute de numiri de

muni, de vi i de praie am adugat pentru xri de date,dar i ca texte de referin - un tabel de clasicri i cercetrimorfometrice nsemnate sau mai amnunite, specice istrns legate, n funcie bazinul hidrograc al ecrui lac, de

natura lui, altitudinea, suprafaa i adncimea sa.

Iar dac din aerofotograme i din altimetre sau dinschie i notie batimetrice am strecurat vreo cifr greit oricontestat astzi de ali autori i / sau cu ajutorul aparatelormoderne sau fr voie am omis un nume de lac, noi le vomndrepta, cci tim fr-ndoial c ele ne vor iertate.

Origineacuvetei lacului

Denumirealacului

Localizaregeograc

Bazin hidrograc Altitudine(m)

Suprafaa(ha)

Adncimemaxim (m)

Lac Glaciar 1

Lala Mare M-ii Rodnei Bistria 1815 0,60 2Buhiescu I M-ii Rodnei Vieu 1905 0,05 2Buhiescu II M-ii Rodnei Vieu 1890 0,20 5Buhiescu III M-ii Rodnei Vieu 1820 0,10 1Pietrosul M-ii Rodnei Vieu 1825 0,50 2,5Urlea Fgra-Nord Breaza-Olt 2200 2,00 4,5Podragu Mare Fgra-Nord Arpa 2110 2,80 15,5Podragu Mic Fgra-Nord Arpa 2105 0,25 2Podrgel Fgra-Nord Arpa 2000 0,70 4Blea Fgra-Nord Blea 2040 4,65 11

Doamnei Fgra-Nord Blea 1865 0,30 1,6Avrig Fgra-Nord Rul Mare Avrig 2010 1,47 4,5Taul Noatenilor Fgra-Sud Rul Doamnei 2302Lacul Mioarelor Fgra-Sud Rul Doamnei 2295 0,15 0,4Zrna Fgra-Sud Rul Doamnei 2050 0,50 0,5Jgheburoasa Fgra-Sud Rul Doamnei 2150 1,00 2Hrtop I Fgra-Sud Rul Doamnei 2230 0,30 2Hrtop II Fgra-Sud Rul Doamnei 2200 0,35 0,70Hrtop V Fgra-Sud Rul Doamnei 2100 1,00 3Mnstirii Fgra-Sud Rul Doamnei 2165 0,50 2,5Valea Rea Fgra-Sud Rul Doamnei 2160 0,45 21Scrioara Fgra-Sud Rul Doamnei 2200 1,20 9Galbena II Fgra-Sud Rul Doamnei 2125 0,50 1Galbena III Fgra-Sud Rul Doamnei 2195 0,50 1Galbena IV Fgra-Sud Rul Doamnei 2195 0,50 1Buda Fgra-Sud Buda - Arge 2055 0,90 2Podul Giurgiului Fgra-Sud Buda - Arge 2220 0,20 3Capra Fgra-Sud Capra Arge 2230 1,80 8Clun Fgra-Sud Capra Arge 2135 0,80 12

Iezer M-ii Iezer Rul Trgului 2130 0,40 6,5Iezerul Mare M-ii Cindrel Rul Mare-Cibin 1970 3,40 13Iezerul Mic M-ii Cindrel Rul Mare-Cibin 1955 0,26 1,7


34/74

Ghid montan


www.iic.ro 32 Nr. 102/ Toamna 2009

Originea

cuvetei lacului 2Denumirea

laculuiLocalizaregeograc

Bazin hidrograc Altitudine(m)

Suprafaa(ha)

Adncimemaxim (m)

Lac Glaciar

Neti M-ii arcu Rul Mare 1920 1,02 3,57Bistra M-ii arcu Bistra Ardeal 1900 1,10 7Borscu Mare M-ii Godeanu Rul Mare 1855 0,35 3,5Scrioara M-ii Godeanu Rul Mare 1935 0,85 2,0Gugu M-ii Godeanu Rul Mare 1990 0,40 3,5urianu M-ii Sebe Rul Mare-Cugir 1750 0,40 7,5Iezer-Latoria M-ii Latoriei Lotru 1530 0,80 1,5Tnovul Latoriei M-ii Latoriei Muntinu 1575 0,01 0,3Lacul Singuratic M-ii Lotrului Latoria 1990 0,20 1Iezer Parng M-ii Parng Lotru 1900 0,60 1,6Clcescu M-ii Parng Lotru 1930 3,20 10

Vidal (Clcescu I) M-ii Parng Lotru 1980 0,59 3,6Pencu (Clcescu II) M-ii Parng Lotru 1980 0,16 2,9Psri M-ii Parng Lotru 2090 0,30 3Znoaga Mare M-ii Parng Lotru 2030 1,00 2Ghereu M-ii Parng Jie 1980 0,35 5,5Tul fr Fund M-ii Parng Jie 1980 3,60 17,5Mndra M-ii Parng Jie 2150 1,20 8,5Znoaga M-ii Parng Jie 1910 0,60 1,5Stnii M-ii Parng Jie 2020 0,60 5,5Tul Verde M-ii Parng Jie 2

invitatie in carpati 2010 ianuarie

Documents

etna 56de emi cristeadincolo

dorete s aibo contribuie

reexe iernace dinu boghezwww

va timpul a doua

daniela ursu lacul cuiejdel

30de daniela ursu

dinu boghez foto

privirile trec repede