Interelatia infectie-imunitate

Sef lucrari dr Adela Iancu

Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila-Bucuresti

Importanta problemei

Patologie atribuite sistemului imunitar are prevalenta in crestere

Supraestimarea generală a tulburărilor imunologice

Domeniul medical și de cercetare foarte dinamic - noi instrumente de diagnostic și terapii

Patologia imună nu este pe deplin clarificata

Boli noi și vechi

Rolul unui medic de familie în bolile alergice și mediate imun - nu este bine definit

Este necesară abordarea multidisciplinară

Efectele sistemului imun

Pozitive:

Protecţie anti non-self Eliminarea selfului alterat

Negative:

Discomfort (inflamaţie) Afectarea selfului (autoimunitate)

Imunitatea naturala, innascuta

Imunitatea specifica, dobandita

Antigen independentă Antigen dependentă

Fără timp de latenţă Cu timp de latenţă

Nu apare memorie imunologică Apare memorie imunologică

Bariere fizice: Pilele, mucoasa intestinală, mucoasa respiratorie

Fara bariere fizice

mecanismele fiziologice ( temperatura, pH gastric, miscarile peristaltice si ciliare, existenta secretiilor)

Imunitatea umorala Imunitatea mediata celular

fagocite, celule NK, eozinofile Limfocite T şi B

Particularitatile sistemului imun in pediatrie

imatur la nastere si se dezvolta in ritm accelerat pe parcursul primelor sase luni de viata. Imunoglobulinele IgG sunt singurii anticorpi care trec prin placenta incepand cu S32

Prezenti in proportie de 75-80% in toate fluidele corporale, sunt considerati cei mai importanti anticorpi care lupta impotriva infectiilor bacteriene si virale, protejand inca din viata intrauterina fatul.

Dupa nastere, sugarii alaptati continua sa primeasca anticorpii mamei. Colostrul si, mai apoi, laptele matern contin – imunoglobulinele IgA, IgE, IgG si IgM,

oferind ceea ce numim imunitate pasiva. Cele mai inalte niveluri de IgA se gasesc in colostru si sunt de 40 de ori mai mari decat

in ser. Concentratia IgA scade rapid in urmatoarele zile si ajunge la nivelurile din ser.

Particularitatile sistemului imun in pediatrie

De la nastere, nou nascutul incepe sa produca imunoglobuline ca raspuns la antigene, cu o crestere graduala a IgG, IgM si IgA.

In acelasi timp, IgG matern scade si la 6 luni este in mare parte disparut. Exista o scadere in nivelul de imunoglobuline a sugarului de 2-4 luni cand nivelul de

imunoglobuline materne scade, si nou nascutul nu a produs cantitati suficiente de anticorpi. dupa implinirea varstei de 6 luni, organismul sugarului produce anticorpi intr-un ritm normal,

care acopera necesitatile de aparare la acea varsta. La 1 an, nivelurile de Ig sunt la 60% din valorile de la adult. Totusi, cei mici raman vulnerabili in fata bacteriilor si virusurilor, iar aici intervin vaccinurile,

care suplimenteaza protectia (inca fragila) pe care o ofera propriul lor organism.

Particularitatile sistemului imun la varstnic

Imunosenescenta = Disfunctia imuna progresiva legata de vârsta

Imunosenescenta = Disfunctia imuna progresiva legata de vârsta

trei consecinte majore: cresterea incidentei si severitatii bolilor infectioase, aparitia bolilor autoimune Si a cancerelor

trei consecinte majore: cresterea incidentei si severitatii bolilor infectioase, aparitia bolilor autoimune Si a cancerelor

Particularitatile sistemului imun la varstnic

Particularitatile sistemului imun la varstnic

Limfocite T

Scade functia

Creste nr cel T fara memorie

Limfocite B

Scade numarul

Scade cap de multiplicare

Creste titrul de autoatc

Creste IgG si IgA

Cel NK

Scade functia

Creste numarul

Creste cap citotoxica Macrofage

Scade prod de oxid nitric

Inhiba raspunsul la fact de crestere

Patologia sistemului imun

NN adolescent adult varstnicCopil

ImmunodeficienteImmunodeficiente allergiesallergies ImunosenescentaImunosenescenta

Autoimune diseases,

autoinflamatorii

Cancers, Alzheimer

Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunodeficiente primare si secundare

Imunodeficientele apar datorita absentei sau imposibilitatii functionarii normale a unuia sau mai multor elemente ale sistemului imun. Imunodeficientele determina susceptibilitate crescuta la infectii a pacientilor.

Infectiile aparute se impart in doua categorii: Cei cu deficiente ale Ig, proteinelor complementului sau fagocitelor sunt

susceptibili la infectii recurente cu bacterii incapsulate ca Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae si Staphylococcus aureus - denumite infectii piogenice

Pacientii cu defecte in imunitatea mediata celulara (limfocite T) sunt susceptibile la infectii, uneori chiar letale cu microorganisme ubicuitare in mediu si la care oamenii in mod normal dezvolta rapid rezistenta - din acest motiv, sunt denumite infectii oportuniste (includ virusuri comune).

Imunodeficiente primare

Deficitul limfocitelor B-determina infectii piogenice recurente:

Agammaglobulinemia legata de cromozomul X (boala Burton)

Hipogammaglobulinemia tranzitorie a nou nascutului

Hipogammaglobulinemia variabila comuna Hipogammaglobulinemii selective (deficit selectiv

IgG, deficit selectiv IgA, deficit selectiv al IgG si IgA- sindromul hiperIgM)

Deficitul limfocitelor T- susceptibilitate la infectii oportuniste

Aplazia-hipoplazia timica congenitala (sdr. Di George)

Candidoza mucocutanata cronica

Sindromul limfoproliferativ Duncan

Deficitul limfocitelor T si B

Imunodeficienta combinata severa (SCID)

Sindromul Nezelof

Sindromul Job (hiperimunoglobulinemia E cu infectii recidivante)

Deficitul MHCI si MHCII

Ataxia telangiectazia

Sindromul Wiskott-Aldrich

Imunodeficiente primare

Deficitul complementului:deficiente ale componentelor terminale ale caii complementului(C5, C6, C7, si C8) si proteinelor caii alterne duc la cresterea susceptibilitatii la infectiile speciile Neisseria, N. gonorrhea si N. meningitidis.

Deficitul fagocitozei neutropenii- sindrom Kortmann, neutropenia familiala severa deficitul chemotaxiei: sdr Chediak-Higashi deficitul activitatii bactericide: boala granulomatoasa cronica deficitul adeziunii leucocitare

Imunodeficiente secundare Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imun

Imunopatologia indusa de infectii virale

Imunopatologia indusa de infectii bacteriene

Imunopatologia indusa de infectii parazitare

Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunopatologia indusa de infectii virale

Raspunsul la antigenele virale poate determina leziuni tisulare prin formarea complexelor imune(CI), CI apar in fluidele corpului sau pe suprafetele celulare ( CMV sau v. hepatitei B). Anticorpii sunt inactivi in prezenta unor cantitati mari de antigen viral. CI sunt depozitate in rinichi sau in vasele de sange unde determina raspunsuri inflamatorii ducand la leziuni tisulare (ex in glomerulonefrite).

Raspunsurile cu LT pot determina leziuni celulare severe: ex in hepatita cronica activa, unde LT tintesc celelele infectate cu virus B si participa si la boala autoimuna.

Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunopatologia indusa de infectii virale Infectia virala poate determina imunosupresie, imunodeficiente (virusurile pot infecta

celule ale sistemului imun- de ex HIV infecteaza limfocite sau macrofage)

Infectia virala a celulelor imunocompetente

Anumite virusuri persista indefinit in celulele imunocompetente. Periodic, aceasta infectie poate duce la consecinte patologice, implicand moartea celulei (HIV) sau transformarea ei ducand la aparitia neoplaziei ( virus Epstein Barr, HTLV-1).

Limfocite B- v. Epstein Barr , Murine gamma herpesvirus Limfocite T- v. uman limfotropic tip1 si 2, HIV, v. rujeolei, Herpesvirus Saimiri, Herpesvirus uman

6 Macrofage- Visna virus, HIV, CMV.

Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunopatologia indusa de infectii virale

Infectiile virale pot determina boli autoimune in mai multe moduri:

In cursul unor infectii virale apar lezari ale tesuturilor, determinand un raspuns inflamator in timpul caruia antigene ascunse devin expuse si pot fi procesate si prezentate sistemului imun ( ex. virus hepatitic murin).

mimicitate moleculara: o secventa intr-o proteina virala care este omoloaga unei proteine self poate deveni recunoscuta, ducand la o scadere a tolerantei imunologice la antigene self si la un atac asupra tesuturilor gazdei de catre sistemul imun ( ex coxsackie B virus induce miocardita).

Imunopatologia indusa de infectiile bacteriene

Socul endotoxinic (septicemic)

exista o productie masiva de citokine, de obicei cauzata de produsii bacterieni eliberati in timpul episoadelor septicemice.

de cele mai multe ori responsabila este endotoxina (LPS) din bacteriile Gram negative, desi septicemia cu germeni Gram pozitivi poate cauza un sindrom similar.

apare febra amenintatoare de viata, colaps circulator, CID, necroza hemoragica, ducand in final la insuficienta multipla de organe.

Imunopatologia indusa de infectiile bacteriene

Reactia Schwartzman- rara reactie la endotoxine, care determina tromboza in tesutul afectat si necroza tisulara. E determinata de bacterii Gram negative, streptococi, mycobacterii, Haemophilus, corynebacteria.

Fenomenul Koch este un raspuns necrotic la antigenele M. tuberculosis, in leziunile mediate de celulele T. Este in parte datorata eliberarii de citokine la locul de inflamatie mediat de celulele T.

Unii pacienti sufera de raspunsuri imune excesive. Raspunsuri imune excesive pot aparea in timpul tratamentului infectiilor severe bacteriene.

Sindromul de soc toxic-determinat de stafilococi si streptococi

Imunopatologia indusa de infectiile parazitare

In afara de efectele distructive directe a unor paraziti si produsii lor pe tesuturile gazda, multe raspunsuri imune au ele insele efecte patologice.

In malarie si leismaniaza viscerala, numarul si activitatea crescuta a macrofagelor si limfocitelor in splina si ficat duc la cresterea in dimensiuni a acestor organe ( splenomegalie, hepatomegalie).

In schistosomiaza, mare parte a patologiei rezulta din granuloame dependente de celule T care se formeaza in jurul depunerii de oua de parazit in ficat.

Imunopatologia indusa de infectiile parazitare

Manifestarile din elefantiazis sunt cauzate de raspunsurile imunopatologice la filariile adulte in vasele limfatice.

Formarea complexelor imune- se pot depozita in rinichi, ca in sindromul nefrotic in malarie .

IgE din infectiile parazitare pot avea efecte severe asupra gazdei datorita eliberarii mediatorilor mastocitari. Socul anafilactic poate aparea in rupturile de chist hidatic.

Autoanticorpi, apar ca rezultat al activarii policlonale, au fost detectati impotriva, hematiilor, limfocitelor si ADN ( in tripanosomiaza si in malarie).

Anticorpii impotriva parazitului pot reactiona incrucisat cu tesuturile gazda. De exemplu cardiomiopatia cronica , esofagul largit, megacolonul pot aparea in boala Chagas - rezulta din efectele autoimune a anticorpilor si celulelor T citotoxice care reactiona incrucisat cu Tripanosoma cruzi.

Imunopatologia indusa de infectiile parazitare

Poductia excesiva de citokine poate contribui la unele manifestari ale bolii: febra, anemie, diaree, din malaria acuta seamana cu simptome de endotoxemie si sunt probabil cauzate de TNFα.

In ultimul rand, imunosupresia nespecifica care este atat de des intalnita, explica probabil de ce pacientii infectati sunt susceptibili la infectii bacteriene si virale(rujeola).

Se poate asocia limfomul Burkitt cu malaria deoarece indivizii infectati sunt mai putin capabili sa controleze infectia cu v Epstein Barr

Imunodeficiente secundare

Infectii virale (HIV, CMV, rubeola, enterovirusi (echovirusi, coxsackievirus), rujeola, influenza

Infectii bacteriene acute- septicemia Infectii cronice bacteriene si parazitare(tuberculoza, leishmaniaza) Neoplasme Boli sange si probleme asociate(mielom, plasmocitom, macroglobulinemia

Waldenstrom; amiloidoza) Limfoame/leucemii:boala Hodgkin, limfom nonHodgkin, leucemia limfocitara cronica,

alte leucemii acute si cronice) Varste extreme (prematuritate, varsta inaintata) Terapie transfuzionala (sange integral, factori de coagulare)

Imunodeficiente secundare

Medicamente si agenti biologici Alte terapii: plasmafereza, radioterapia Nutritie: infometare, anorexie, deficit de fier Boli renale cronice: uremie, sindrom

nefrotic,insuficienta renala Boli gastrointestinale: enteropatii proteinoprive Boli metabolice : diabet zaharat Toxine: alcoolism, tabagism, alte substante Arsuri

Cauzele cresterii prevalentei alergiilor

Expunerea alergenica – ex.plante invazive

Poluarea de interior (fumatul, sistemele de incalzire, alergenele de interior)

Poluarea de exterior

Modificari climatice (incalzirea globala)

Stilul de viata occidental

Modificari de dieta

Sedentarismul

Reducerea stimularii microbiene in primii ani de viata (teoria igienei)-balanta Th1/Th2

AEROALERGENE DE INTERIOR

Acarienii din praful de casa: Dermatophagoides Pteronyssinus, D. farinae ( Der p, Der f)

Gandacii de bucatarie: Blatella germanica

Mucegaiurile de interior: Aspergillus, Alternaria, Penicillium

Fanere de animale: caine, pisica, rozatoare, cal

AEROALERGENE DE EXTERIOR

Mucegaiurile de exterior: Cladosporium, Alternaria

Polenurile alergenice (anemofile)

- arbori: Betulaceae -mesteacan, alun, arin

- graminee ( salbatice sau de cultura)- iarba de gazon

- buruieni:Ambrosia,Artemisia

ALERGIA LA POLENUL DE BURUIENI

Ambrosia artemisiifolia (ragweed- floarea pustei, iarba parloagelor):

polen de mici dimensiuni , aeropurtat la distante mari, cu potential ridicat de sensibilizare alergica, perioada august-octombrie

produce rinite, conjunctivite sezoniere, astm, manifestari cutanate,

chiar reactii anafilactice

reactii incrucisate cu legume

si fructe- sindr. de alergie orala

ALERGIILE RESPIRATORII

In lume traiesc peste 300 mil. oameni care sufera de astm bronsic, in 2025 inca 100 mil.(GINA)

In Europa : > 30 mil.astmatici

In Romania estimam aprox. 1 milion pacienti

Abordare unitara astm-rinita : 70% pt.astm au rinita si 20% rinita asociaza astm.

Alergie respiratorie cronica , boala cailor aeriene unite (EAACI Position paper 2012)

Tratament concomitent, identificare factori de risc si fenotipuri clinice ,prevenire

ETIOPATOGENIE ALERGII RESPIRATORII Factorii genetici – predispozitie genetica, prevalenta de 5-6 ori mai mare la

rudele de gradul I

Factorii de mediu:

La începutul vieţii:

- expunerea alergenicã (>80% copii cu astm sunt sensibilizati la factori de mediu)

- durata sarcinii şi unele complicaţii, fumatul matern

- greutatea la naştere, prematuritatea

- alimentaţia artificialã

In copilarie:

- unele infectii virale(rinovirusuri)

- mediul de viata excesiv protejat de infectii usoare

- obezitatea, sedentarismul

- tipul de alimentaţie occidental

Factori de risc si preventie alergii

Predispozitie genetica(chr. 5,6,11,12,14,etc)

mediu fara germeni familie redusa

antibioticelactobacillus scazut

industrializare

viata in fermainfectii precoce

familie numeroasaexpunere incolectivitatiinfestare cu Helminth

infectie cu VHA

Sistemul imunitar

naiv

Alergie si astm

RaspunsTh2

Fara alergie sau astm

Raspuns protector

Concluzii Sistemul imun a evoluat pentru a ne proteja de agentii patogeni.

Absenta sau functionarea deficitara a unuia sau mai multor elemente ale sistemului imun determina imunodeficiente care cresc susceptibilitatea la infectii.

Bolile alergice reprezintă o patologie in crestere, ridicând probleme importante în practica medicală privind abordarea multidisciplinară

Pe de alta parte agentii infectiosi pot determina reactii imune patologice: leziuni tisulare, imunodeficiente, hipersensibilitate, boli autoimune.

Va multumesc!

adelaiancu@yahoo.com

http://www.samf.ro/

https://umbalk.org/en/home/