5

ionu\ cristache

Ingrid, t`rfa

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a

Rom`niei

CRISTACHE, IONU|

Ingrid, t`rfa, Ionu\ Cristache, ISBN

5

1. Stau cu ochii lipi\i de pagina mare de ziar,

literele ies ]ntregi printre ramele ochelarilor mei,

alc[tuind cuvinte f[r[ sens, ]ntr-o cea\[ care-mi

acoper[ privirea. Am citit undeva c[ povestitorul poate

amesteca miturile =i istoria, poate ]nc[lca legea

obiectivit[\ii =i poate sfida, p`n[ la urm[, adev[rul.

Regimul lui este visul, umbra, somnul hibernal, v`ntul

\iuitor, spuma care se lipe=te de lucruri =i transform[

orice arbore ]ntr-o zeitate. Am crezut, mult[ vreme, c[

nu am nicio pasiune, nicio obsesie ]n afar[ de mine =i

de lumea mea =i am avut ]ncredere ]n cuvinte. Dac[

povestea cunoa=te =i un alt ]nceput, ]mi spun acum, el

nu se poate datora dec`t redescoperirii iubirii. }mi bat

]n urechi, ca ]ntr-un ritm sacadat =i str[veziu, vorbele

unui revoltat… Autorul s[ tac[, atunci c`nd opera lui

deschide gura.

M[ uit la =tirea din fa\a mea =i m[ ]ntreb

dac[ o mai cite=te cineva =i, f[r[ rost, m[ mai g`ndesc

dac[ se mai cite=te, ce se mai cite=te =i c`t. Am ]nv[\at

s[ cred ]n lumea din spatele cuvintelor, orice poveste

poate s[ spun[ =i ceea ce via\a ascunde adesea, nu

numai ceea ce ea produce. }ncet, din mintea mea se

=terge g`ndul c[ viciul cel mai mic e acest ]nceput de

prim[var[.

3 mai 2005, scrie pe pagina de ziar pe care o

am ]n fa\a mea. L`ng[ motelul abandonat, la marginea

ora=ului, ]n spatele zidurilor m[cinate de ploi, a fost

g[sit[ o fat[. Avea g`tul t[iat, iar trupul ei r[m[sese

]nfipt ]n noroi, cu fa\a ]n jos, lipit[ de s`ngele ]nchegat

peste o bucat[ de carton maronie. Poli\ia ]l caut[ pe

criminal =i are unele informa\ii despre ]mprejur[rile ]n

care s-a comis crima.

Telefonul din camera mea sun[ ]ncet, are un

fel de muzic[ rar[, abia deslu=it[ din marginea

canapelei pe care stau de o vreme, cu o carte al[turi, pe

care nu o mai citesc de mult.

-Profesore, aud ]n receptorul alb, ce faci, mai

tr[ie=ti?

-A=a s-ar p[rea, zic, recunosc`nd vocea de

dincolo.

-Am ceva pentru tine, mai spune, pot s[ trec

spre sear[ s[ te v[d?

-Te a=tept, mai adaug =i ]nchid telefonul.

Ne ]nt`lneam mai rar, ne mutaser[m am`ndoi

din blocul verde =i vechi, cu patru etaje, ]n care am tr[it

dou[zeci =i ceva de ani. De Adrian m[ legau amintiri

comune, ]nc`t nimic nu putea s[ =tearg[ istoria

adolescen\ei noastre =i, mai apoi, a ]nceputului de

chelie =i p[r alb, spre ceafa ]ngro=at[ de abuzurile

tinere\ii t`rzii. Am fost chiar colegi de liceu, c`\iva ani

6

el a lucrat ]ntr-o fabric[, apoi a terminat dreptul =i a

ajuns procuror. }n blocul lungit ca o r`m[ peste

intrarea ]n cartier am locuit ]n dou[ apartamente

al[turate.

-Uite, spune el, intr`nd ]n casa mea, de pe o

strad[ lini=tit[ a ora=ului vechi, \i-am adus un caiet, e

]n el o lume despre care vei putea s[ scrii. Din ea, a mai

zis, cuno=ti c`te ceva…

-De ce, ]l ]ntreb eu, s[ ]n\eleg c[ mi-ai citit =i

ultima carte?Te-am invitat, dar nu te-am v[zut la

lansarea ei.

-+tiu, spune el, sunt cam vinovat, n-am venit

nici la primul t[u roman. Am auzit c[ a fost o sear[

frumoas[, la teatru, cu actori =i lume mult[, mi-a

povestit b[iatul meu.

-A=a sunte\i voi, procurorii, ocupa\i peste

m[sur[, ]l ]n\ep eu mai departe, e greu cu dreptatea ]n

ziua de azi.

-Ce s[ mai zic? D[ =i tu ceva de b[ut =i po\i

s[ m[ ier\i =i de data aceasta, glume=te el, a=ez`ndu-=i

burta mare ]n fotoliul care sc`r\`ie prelung, din toate

]ncheieturile.

M[ uit la prietenul meu de ieri, nu prea ]l

mai recunosc, a ]mb[tr`nit brusc, obrajii lui umfla\i se

revars[ peste marginea fe\ei buh[ite, iar urmele de p[r i

se ]ntind peste chelia proasp[t[. }mi trec m`na prin p[r,

eu mai am ]nc[ destul, de parc[ a= vrea s[ m[ conving

de ceva neb[nuit, p`n[ atunci. M[ uit la el =i-mi

amintesc serile de dup[ 90, c`nd discutam despre

evenimentele r[zboinice, alergam dup[ ziare =i le

frunz[ream ]mpreun[. Apoi, el a devenit om politic, a

tot umblat pe la mai multe partide, venea rar pe la mine,

era prins cu ]ndeletniciri alese, ne mai vedeam doar

]nt`mpl[tor =i el, mereu pe fug[, p[rea s[ schimbe

lumea. Numai c[ lumea ]l cam schimbase pe el. Scoate

un caiet din geanta lui cu margini nichelate =i-l a=az[

pe mas[, ]n fa\a mea.

-Mai \ii minte familia de la parterul blocului

nostru?

-Tudose, zic eu, cum s[ n-o \in minte…

-Uite, mai spune, cred c[ ai citit zilele trecute

despre crima de la marginea ora=ului nostru, =tie tot

t`rgul despre ea. Fata lui, Ingrid, ea a fost omor`t[.

|i-o mai aminte=t ?

-Cum s[ nu, ]i r[spund, mi-o amintesc de

c`nd ]ncepuse s[ mearg[, ]mpiedic`ndu-se prin fa\a

sc[rilor de la bloc.

}i ar[t ziarul, tocmai citisem acolo despre

fata g[sit[ cu g`tul t[iat, ]ntre frunzele umede ale

p[durii. Ani mul\i se scurg, ]n pu\ine secunde, prin fa\a

ochilor mei. }n fiecare zi, venind acas[, o g[seam pe

fat[ la intrarea blocului, ]nv`rtea juc[rii vechi pe banca

rupt[ =i ruginit[ de la u=[ =i-mi zicea un s[rum`na

sub\ire =i lung, ciripit ]ntr-un fel care ]mi sun[ =i azi ]n

urechi. +tia c[ voi scoate din buzunar o ciocolat[ sau

altceva dulce, nici n-a= fi putut s[ uit vreodat[. S-a

]nt`mplat, ]ntr-o zi, s[ n-am nimic ]n buzunar =i privirea

ei, fr[m`nt`nd lumina din holul blocului, m-a urm[rit

c`teva zile.

-Tu vorbe=ti serios ? ]l ]ntreb eu pe prietenul

procuror. E chiar ea?

-Da, zice, \i-am f[cut o copie dup[ jurnalul

ei, vei descoperi unele semne din trecut.

}mi poveste=te, \in`nd paharul plin doar pe

jum[tate, cum au g[sit-o ]n marginea p[durii.

-Am apucat s[ v[d destule, mai ales ]n anii

din urm[, continu[ el. Dar imaginea pe care noi am

g[sit-o s[pt[m`na trecut[ m[ va ]nso\i mult timp.

7

Crede-m[, spune el, a fost un co=mar =i pentru mine.

Avea capul t[iat de tot, era aruncat la o jum[tate de

metru de restul corpului, c`nd l-au ]ntors cu fa\a ]n sus

am vrut s[ fug de acolo. Nici nu po\i s[-\i ]nchipui,

ochii erau deschi=i, gura r[m[sese str`ns[, ca o pung[,

buzele i se ]nc[lecaser[ ]ntr-o urm[ de revolt[, se

vedeau din\ii din fa\[ =i pe obraji erau t[ieturi ad`nci,

uria=e, de la t`mple p`n[ la b[rbia v`n[t[. Domn’

procuror, striga un poli\ist t`n[r l`ng[ mine, uita\i-v[

aici… O m`n[ fusese =i ea t[iat[ din um[r sau smuls[

cu totul, nici nu mai =tiu bine, o lipiser[ de corp,

]ngr[m[dit[ ]n m`neca bluzei plin[ de noroi. C`nd au

tras de pe ea pantalonii ro=ii, a=eza\i ca un fel de

a=ternut, am v[zut cum ]i ]ndesaser[ ]ntre picioare

buc[\i mari de p[m`nt cleios, amestecat cu frunze =i

f`=ii de plastic putrezit =i un lemn ascu\it ]i fusese ]nfipt

sub p`ntec, se vedea ca o \eap[ p[trunz`nd carnea

v`n[t[ a fetei.

Ascult lungul monolog al fostului meu vecin

=i imaginile unui film cenu=iu mi se agit[ prin fa\[. Nici

nu pot s[ fac altceva, dec`t s[ tac.

-Po\i s[-\i ]nchipui, continu[ el, p`n[ =i

picioarele erau contorsionate, erau r[sucite ca dou[

buc[\i de sfoar[ groas[, o ]mpletitur[ de carne se

umflase peste noroiul din jur. M[ uitam, ]mpreun[ cu

legistul, la s`nii ei mari, umfla\i parc[ de umezeal[,

erau =i ei cresta\i peste tot, o lam[ ascu\it[ trecuse de

zeci de ori peste pieptul fetei. |i-am mai spus, a=a ceva

n-am mai v[zut niciodat[.

Se las[, ]ntre noi, t[cerea. El scoate din

geant[ c`teva fotografii =i mi le pune ]n fa\[. M`na cu

care duc la gur[ paharul se opre=te nehot[r`t[, se

opinte=te ca =i c`nd un obstacol nev[zut s-a a=ezat ]n

fa\a ei =i r[m`ne a=a, cu el suspendat ]n aerul cald al

camerei mele. M[ uit ]ndelung la imaginile din pozele

mari, ochelarii nu par s[ m[ mai ajute =i bat des din

pleoape, umede =i ele. Tace =i Adrian, l`ng[ mine.

-Nu pot s[ le mai v[d, spun =i dau cartoanele

din fa\a mea, cu o mi=care precipitat[, ]ntr-o parte,

uit`nd de paharul din cealalt[ m`n[.

Se vars[ peste pantalonii mei restul de

b[utur[ =i se scurge, ]n pic[turi mari, peste parchetul

l[cuit de cur`nd.

-|i-am adus caietul fetei. L-au g[sit ]n

camera ei, locuia tot acolo, ]n blocul nostru, la parter.

-Cu cine? ]ntreb eu, continu`nd s[-mi =terg

pantalonii, p[ta\i de b[utura v[rsat[ mai ]nainte, care

]ntinsese urme ca de s`nge pe m`inile mele.

-Singur[, zice el, maic[-sa a murit la c`\iva

ani buni, dup[ ce noi ne-am mutat din cartier.

-Parc[ =tiu, spun, cred c[ mi-a povestit un

fost vecin, Matei sau cum ]l chema, locuia sub

apartamentul t[u. Da, ]mi aduc aminte, m-am ]nt`lnit

cu el ]n pia\[ =i m-a \inut mult timp de vorb[…

R[m`n, deodat[, cu gura u=or ]ntredeschis[,

cu m`na lipit[ de obraz.

-Stai pu\in, mai zic, eu acum ]mi dau seama

c[ pe Ingrid am v[zut-o de multe ori, la locul ei de

munc[. E ]n drum spre satul ]n care locuie=te mama

mea, am z[rit-o des la marginea hanului abandonat, din

care s-a furat tot ]n anii din urm[. Habar n-aveam c[ e

ea.

-Cum, m[ ]ntreab[ procurorul, chiar n-ai

recunoscut-o?

-Nu, ]i r[spund, niciodat[… La ]nceput ea

f[cea gesturile lor obi=nuite, ]=i ar[ta cumva degetele,

]ntr-un balet indecis, pe marginea drumului. Dac[ m[

8

g`ndesc bine, dup[ un timp, c`nd m[ apropiam de ea,

cu ma=ina, ]ntorcea repede capul spre p[dure…

-Vezi, continu[ Adrian, tocmai ]\i spuneam

c[ vei avea unele surprize, citind caietul ei. Ce-\i

aminte=ti tu se leag[ de c`teva din cuvintele ei, din

jurnalul ei.

Urme tot mai precise de memorie n[v[lesc ]n

camera mea. Am sim\it c[ undeva, ]n paginile pe care

le a=ezasem pe col\ul mesei, trebuie s[ fie =i o bucat[ de

lume, uitat[ de mult, de care procurorul =i-a legat

sur`sul complice, pe care eu ]l z[resc, f[r[ s[-l ]n\eleg,

chiar de la venirea lui. Mai t`rziu, dup[ ce prietenul

meu din tinere\e a plecat, am g[sit repede ]n jurnalul

fetei, ]nghesuit[ ]ntr-un col\ de pagin[, o fraz[

amestecat[. <Azi, scria acolo, a oprit o ma=in[ din care

un b[rbat cu cioc =i musta\[ m-a ]ntrebat ce =tiu s[ fac

=i c`t cost[ un scurt. L`ng[ el, =oferul nu s-a uitat

deloc la mine, se aplecase peste u=a din partea lui, dar

eu l-am recunoscut, era profesorul care a stat ]n blocul

meu.>

Eu ]n\eleg, de mult[ vreme, c[ printre

lucrurile =i ]nt`mpl[rile care ne stau ]n fa\[, exist[

unele care \in de puterea noastr[ =i de voin\a fiec[ruia

=i altele care se ]ntind departe, mult ]n afara puterilor

noastre fragile. }mi amintesc acum, cu caietul fetei

deschis ]n fa\a mea, vorbele stoicilor dup[ care a fi

liber ]nseamn[, p`n[ la urm[, s[-\i propui doar acele

lucruri care stau ]n puterea ta. Uneori via\a o ia

]naintea timpului din noi, e o triste\e ]mpietrit[ ]n

buc[\ile mici de vreme ale urmelor incerte de memorie

care ne b`ntuie.

-+tii, ]i mai spun eu procurorului de l`ng[

mine, am impresia c[ odat[ am oprit ma=ina l`ng[ ea,

eram cu doctorul Marcu, ]l cuno=ti =i tu, e plecat acum

]n Australia, el a vrut, cred, s[ afle pre\ul sau s[ se

distreze, nu pot s[-mi amintesc precis. Oricum, eu n-am

privit-o atunci, o pudoare suspect[ m-a cuprins, nicio

clip[ n-am b[nuit c[ e ea.

-Cum, m[ ]ntreab[, n-ai recunoscut-o?

-Deloc, zic, nici nu sunt sigur c[ era ea.

Apoi, g[sind pagina din caiet, am ]n\eles c[

nu mi s-a p[rut. Prietenul meu z`mbe=te, el citise deja

]nsemnarea f[cut[ de Ingrid.

-Ancheta, mai spune el, merge greu, avem

destule date =i informa\ii, dar probele nu prea se adun[.

E deja un folclor ]ntreg ]n ora=, m[ mir c[ nu l-ai auzit.

Ieri, ]ntr-un magazin, am auzit o v`nz[toare spun`ndu-i

unui b[rbat c[ au fost deja prin=i criminalii. }mi venea

s[ r`d, ar fi trebuit s[ vezi figura femeii, vorbea cu o

voluptate de detectiv amator. Nu, Vasile, zicea ea, ]\i

spun eu, i-a prins, sunt ni=te tipi din Sibiu, putoarea aia

i-a ]mboln[vit de sida, s-au predat singuri, au spus tot =i

vor sc[pa repede de ]nchisoare, mai au pu\in de tr[it.

M[ uitam la ea, gura ]i sem[na cu aceea pe care o

v[zusem ]n marginea p[durii, doar c[ trupul nu p[rea

desp[r\it de cap… Am mai r[mas l`ng[ vitrina din

magazin. B[i Vasile, a mai continuat grasa, tu trebuie

s[ o =tii, m[, pe curva aia, nu sta pe scara de l`ng[

blocul t[u? O =tiu, f[, a morm[it b[rbatul… Aoleo, a

g`f`it v`nz[toarea, te pomene=ti c[ ai trecut =i tu pe la

ea? }njur[tura molcom[ a lui Vasile am auzit-o =i dup[

ce ie=isem deja pe u=a magazinului.

Prietenul procuror z`mbe=te vag, fa\a i se

aprinde ]ntr-o u=oar[ lini=te de noapte, afar[ latr[

c`inii vecinilor =i, rar, pic[turi de ploaie cad pe

acoperi=ul casei mele. Leo, c`inele meu cel mic, care

s-a ]nv`rtit toat[ seara printre picioarele noastre, a

9

adormit ]n fotoliu, sfor[ie =i mi=c[ din urechile lungi,

vis`nd la oasele de m`ine.

-Ne mai vedem, zice Adrian, ie=ind pe poarta

neagr[ a casei mele.

-Tot a=a, ]ntreb eu, peste doi ani ?

Nu mai a=tept r[spunsul lui =i intru ]n cas[.

T`rziu, noaptea, iau de pe marginea mesei caietul fetei

=i ]ncep s[-l citesc. Cuvintele se ]n\eleg din ce ]n ce mai

greu, pe m[sur[ ce se adun[ zilele =i anii ]n scrisul

chinuit, ]ngr[m[dit ]ntre paginile cu vagi urme de

speran\[. Spre diminea\[, cu ochii pe ultimul r`nd pe

care fata a mai apucat s[-l scrie, =tiu c[ povestea ei va

trebui spus[ =i altora, de=i eu doar b[nuiesc istoria ei.

<Toat[ lumea, scrie ea de mai multe ori, zice c[ sunt o

t`rf[, dar mie nu-mi pas[.> Cuv`ntul e repetat de zeci

de ori =i e singurul pe care ea ]l apas[ cu pixul sau

creionul, pe pagina caietului, h`rtia fiind gata s[ se

rup[ =i iese mereu dincolo, pe dosul paginii, amestecat

cu alte litere incerte =i palide.

A= vrea s[ pot scrie povestea ei. }n fond,

omul tr[ie=te ]ntr-o monstruoas[ simultaneitate =i

numai spiritul poate s[ pun[ ordine ]n lume, parc[ a=a

am citit eu undeva. Cinismul e o atitudine comod[, dar

strig[tul reprimat al fetei e, totu=i, culmea dezn[dejdii

din jurul nostru. Care e, m[ ]ntreb, orgoliul umilin\ei ?

A c`nt[ri, pentru ceilal\i, acest orgoliu a devenit un mit,

e o ipocrizie f[r[ margini, totu=i, lucrul despre care

scriu. Citesc, ]nainte de a ]ncepe aceast[ poveste, un

autor drag mie. El zice, mi-e dor de un roman simplu,

scris de un om care are con=tiin\a stilurilor =i, dup[ ce

a experimentat ani ]n =ir aventura scriiturii, s-a ]ntors

la scriitura aventurii.

Pl[cerea scrisului, m[ ]ntreb singur ]n fa\a

paginii albe, pe care o am ]n fa\[… O autobiografie

fabuloas[ zace ]n gusturile m[runte =i ]n dezgusturile

care le ]nso\esc. Iar eu mai ]ntreb, de ce Ingrid? Atunci

c`nd o femeie este bun[, este fiin\a cea mai bun[ din

lume, dar c`nd este rea nu o mai ]ntrece nici dracul.

Tolstoi…

2. <Octombrie, 2002… Jigodia de Ivan a

venit asear[ =i mi-a spus c[ bag[ cu\itul ]n mine. Am

avut noroc c[ era beat =i l-a luat somnul, cu capul pe

masa din buc[t[rie. S-a trezit de diminea\[ =i a venit

peste mine ]n dormitor. Pu\ea pielea pe el, sc`rbosul

dracului, ar[ta ca un animal sc[pat din cu=ca lui. Am

turnat g[le\i de ap[ peste mine =i n-am putut s[ scap de

duhoarea lui, de dihor b[tr`n. Ca un hoit miroase,

jigodia. Nu mai am sc[pare, de s[pt[m`na viitoare

trebuie s[ ies la produs, la marginea ora=ului. S-au

topit to\i clien\ii vechi, boala rupe din mine, mi-au ie=it

bube mari peste tot =i cred c[ o s[ mor. Mai bine.>

Sta, ca ]n fiecare diminea\[, l`ng[ zidul

d[r`mat pe jum[tate, cu urme de mucegai p`n[ dincolo

de c[r[mizile tocite de ploi, avea un strat gros de farduri

proaste turnate peste obrajii usca\i, sub masca fe\ei nu i

se z[reau nici m[car ochii, ascun=i ]n spatele unor

ochelari cu lentile negre, demodate, care-i str`ngeau

nasul ca ]ntr-un cle=te cu zim\ii toci\i.

-Ie=i, f[, treci mai aproape de asfalt, i-a

strigat ghebosul ascuns ]n spatele bosche\ilor de peste

drum, cine dracu’ crezi c[ te vede dac[ stai lipit[ de

gard?

Nu i-a r[spuns, a mai f[cut c`\iva pa=i spre

marginea =oselei, a desf[cut picioarele, ca ]ntr-o vitrin[

de magazin luminat[ de neoanele albastre, ridic`ndu-=i,

la ]ndemnul ur`tului de peste drum, s`nii dezgoli\i peste

10

marginea bluzei sub\iri =i transparente. R[coarea

dimine\ii ]i intrase prin hainele pu\ine, o sim\ea

lipindu-se de piele, iar m`inile aveau urme de brum[

p`n[ sus, dincolo de bra\ele ei ]nvine\ite de frig. Primele

ma=ini au ]nceput s[ treac[ pe l`ng[ ea, c`teva au

claxonat prelung, iar altele p[reau s[ opreasc[ l`ng[

marginea =oselei.

-F[, para=ut[, \i-ai uitat chilo\ii acas[, a

strigat un b[rbat t`n[r, dintr-o ma=in[ care a ]ncetinit ]n

dreptul ei, f[r[ s[ opreasc[ =i r`sete puternice s-au auzit

de-a lungul drumului, pierz`ndu-se ]n dep[rtare.

Ingrid i-a ar[tat un deget, ]ntins spre cer, apoi

=i-a dus m`na c[tre v`rful capului cu instinctul omului

atins de lenea dimine\ii. Peste drum, ghebosul cu miros

de hoit, pe=tele care-i m[sura fiecare ceas, adormise ]n

rabla de ma=in[, cu care o adusese acolo. O t`nguial[

de manele ]i suna ]n urechi, iar razele dimine\ii

]ncepuser[ s[-i ]nc[lzeasc[ picioarele acoperite cu o

urm[ de fust[. Era prima zi, la marginea p[durii.

Timpul bun, cu clien\ii vechi, pe care ur`tul ]i aducea

mereu, se cam terminase, iar boala mu=ca din pielea ei,

]mb[tr`nea de la o noapte la alta =i greu ar fi putut

cineva s[ spun[ c[ abia ]mplinise dou[zeci =i cinci de

ani. Pe=tele ei pl[tise ceva =i pentru locul ]n care, ]n

diminea\a de octombrie, a=tepta clien\i noi, la una mic[,

cum zicea ur`tul, ar[t`ndu-=i din\ii caria\i printre buzele

cr[pate de r[nile adunate ]ntre firele sc`rboase ale

must[\ii.

A sim\it c[ ma=ina veche, plin[ cu saci mari

de varz[, p`n[ dincolo de acoperi=ul remorcii, va opri

l`ng[ ea.

-Faci de toate, adic[ =tii tu … s-a ]mpiedicat

b[rbatul ]n cuvinte, deschiz`nd u=a, care a sc`r\`it

prelung, l[s`nd ]n jur un miros de transpira\ie, amestecat

cu arome de varz[ =i motorin[ cleioas[.

-Fac, a r[spuns ea.

-Unde trag ma=ina? a mai continuat el.

-Dup[ zidul de dincolo, i-a r[spuns Ingrid,

ar[t`ndu-i locul ascuns de zidul d[r[p[nat, la intrarea ]n

p[dure.

Ghebosul i-a f[cut semne zdravene, din

spatele geamului cr[pat al ma=inii, ar[t`ndu-i pumnii

str`n=i, ]ntr-o amenin\are pe care oricum n-o mai lua ]n

seam[. Ea de mult timp nu mai vedea at`t de departe.

S-a dus ]ncet spre ma=ina oprit[ dincolo de zid, l-a v[zut

pe omul acela murdar, cu o barb[ neagr[, r[mas[ de

c`teva zile pe obrajii scof`lci\i, ]i privea m`inile negre =i

ele, cu frunze de varz[ ag[\ate printre degetele ur`te,

umflate de munc[. Unghiile lui, pline de jeg, i s-au

]nfipt ]n cea\a ochilor, dus[ ]ncet spre locul plin de

b[l[rii =i sticle de plastic, adunate de multe zile prin

iarba murdar[. Era mult timp de c`nd nu-=i mai privise

un client ca pe un om, Ingrid nu-=i mai putea muta ochii

de pe fruntea ]ngust[ a b[rbatului, ]i venea s[ r`d[, nu

mai v[zuse niciodat[ o frunte at`t de mic[.

-Mar=, du-te dracului de-aci, a strigat

b[rbatul, dezmor\indu-=i picioarele, l`nga u=a ma=inii.

Ea s-a oprit, r[m[sese cu pa=ii ]ntr-o pozi\ie

nesigur[, de parc[ ar fi vrut s[ o ia la fug[, spre p[durea

din fa\a sa. L-a v[zut ]ns[ arunc`nd cu o bucat[ de varz[

spre un c`ine slab, plin de noroi, care-i privea din

apropiere.

-Ce, a ]ntrebat v[rzarul, ai crezut c[ am

strigat la tine?

A r`s, dar nu cu prea mult[ convingere.

Ingrid nu i-a r[spuns, dar a ]ncercat =i ea s[ z`mbeasc[,

citise mai de mult ]ntr-o revist[ c[ r`sul e s[n[tos =i, mai

11

ales, cum sim\ea fata, e liber. El a lipit-o de marginea

ma=inii =i a pus m`inile ur`te pe s`nii ei. Fata ]nv[\ase

totul despre clien\ii nenum[ra\i pe care-i avusese. A

sim\it cum ]i tremur[ b[rbatului degetele butuc[noase, o

pip[ia de parc[ ar fi a=ezat varza ]n remorc[, ]ndes`nd-o

s[ ]ncap[ c`t mai mult[. Era sigur[ c[ nu fusese prea des

la curve, cum zic b[rba\ii c`nd se simt umfla\i de

orgolii, pe ea o urm[reau ]ns[ buzele lui br[zdate de

t[ieturile de frig ale dimine\ii =i nu-=i dorea dec`t s[ nu

=i le apropie de fa\a ei.

-Ai mai oprit vreodat[ pe aici? l-a ]ntrebat

Ingrid, v[z`ndu-i ochii gata s[ ias[ din g[urile lor.

-Nu, i-a r[spuns, f[r[ s[ mai adauge =i

altceva.

I-a ridicat urma de fust[ pe care o avea, ea

=i-a scos singur[ chilo\ii, b[rbatul a ]mpins-o u=or spre

bancheta din spate a ma=inii =i ochii fetei s-au ]ntins

departe, spre v`rful brazilor din p[dure. Vedea cerul

prin geamul ma=inii, iar picioarele ei at`rnau peste

marginea u=ii, parc[ sp`nzurate ]n c[utarea p[m`ntului

cleios. El s-a tot ]ndesat spre fat[, l-a auzit desf[c`ndu-=i

pantalonii, nu reu=ea deloc s[ scoat[ catarama curelei

jupuite =i late. Ingrid se sprijinise cu capul de c`teva

haine aruncate peste resturile de varz[, a sim\it ceva

uria=, ca un cotor de legum[, intr`nd ]ntre picioarele ei

=i arcurile tari ale ma=inii au ]nceput s[ se t`nguie din ce

]n ce mai sacadat. B[rbatul a mai g`f`it de c`teva ori =i

a terminat repede. S-a ridicat de parc[ ]l v[zuse cineva

din apropiere, i-a pus dou[ h`rtii mototolite ]n m`n[,

=i-a tras pantalonii =i, f[r[ s[-i mai spun[ vreun cuv`nt,

a plecat sc`r\`indu-=i rabla, cu remorca hurduc[ind prin

=an\urile de la marginea p[durii, spre =oseaua din

apropiere.

Pe=tele a venit de dincolo de asfalt =i i-a luat

banii, frec`ndu-i de barba lui aspr[, plin[ de m[trea\[.

-Hai, i-a zis, la treab[… Am ]nceput bine,

dac[ mai avem ni=te pro=ti ca sl[b[nogul cu varz[

rezolv[m o gr[mad[ azi.

P`n[ seara au mai fost c`\iva, era prima zi,

c`inele plin de noroi se ]ntorsese =i el, o privea cu ochii

umezi =i ridica botul spre ea, sc`ncind ]ncet, ca un copil

bolnav.

Zilele, lunile s-au scurs ca o ap[ murdar[

printre t[lpile credincio=ilor. Ingrid, fata rea, m`ncat[

de viermi la\i, se mutase l`ng[ ruinele hanului de

alt[dat[, doar vecinul ei, c`inele curios, o ducea din ce

]n ce mai bine. Fata ]l hr[nea des, ]i aducea de acas[

buc[\i mari de parizer auriu, el nici nu se mai uita la

p`inea pe care i-o aruncau, c`teodat[, clien\ii fetei, din

ma=inile lor, de toate felurile. A spus cineva, e greu s[

mai =tim cine, c[ atunci c`nd ai aflat adev[rul trebuie s[

taci.

Fata sl[bise mult, ea sim\ea c[ boala o roade

=i pe din[untru =i prin alte p[r\i, dar continua s[ vin[, cu

pe=tele dup[ ea, ]n apropierea p[durii, clien\ii ei erau,

de la o zi la alta, mai am[r`\i, banii se adunau mai greu

dec`t oric`nd. Cerea plata de la ]nceput, a=a e la t`rfe,

cum zicea ur`tul ei, dar s-a mai ]nt`mplat s[ nu

primeasc[ nimic, de c`teva ori. }ntr-o zi, o huidum[

gras[, cu m`inile ca ni=te lope\i, i-a tras o palm[ care a

ame\it-o pe loc, c`nd ea a vrut banii, nici n-a avut timp

s[-l strige pe ghebos, care dormea ]n ma=ina de peste

drum. Oricum, n-ar fi avut curaj s[ vin[, animalul de

l`ng[ ea era uria= =i a chinuit-o mult timp, a ie=it de sub

suta lui de kilograme de os`nz[ zdrobit[, rupt[ precum

o pisic[ aruncat[ de st[p`nul furios de la etaj.

12

-Ar trebui, i-a spus ea pe=telui, seara, ]n drum

spre cas[, s[ m[ duc la un doctor, mi-e foarte r[u…

-N-ai nimic, f[, a zis el, ]\i trece, d[-i dracu’

de doctori, le bagi banii degeaba ]n buzunare.

El se mutase de tot ]n apartamentul fetei,

peste iarn[ au pl[tit doar o parte din ]ntre\inere =i =eful

de la asocia\ie venea de c`teva ori pe s[pt[m`n[ la u=[.

}l vedea cum i se scurg balele printre firele albe =i rare

ale must[\ii.

-V[ dau afar[, striga =eful, v[ v`nd

apartamentul, dac[ nu pl[ti\i…

}ntr-o sear[ l-a chemat ]n cas[, l-a pus mai

]nt`i ]n buc[t[rie, pe un scaun, s-a uitat ]n sil[ la f[lcile

lui, care tremurau ca o piftie =i =i-a spus c[ trebuie s[

rezolve problema, m[car pentru o vreme.

-Hai tataie, i-a zis, s[ pl[tesc ceva din

]ntre\inere.

Oricum, nu avea prea mare importan\[, c`\i

b[rba\i slabi =i gra=i, tineri =i b[tr`ni, timizi =i obraznici

folosiser[ trupul ei, ca pe un obiect gonflabil, nu mai

=tia s[ spun[ de ani buni. B[rbatului umflat, scund =i cu

o burt[ mare rev[rsat[ peste curea, g`f`ind deasupra ei,

]i sc`r\`ia pielea fle=c[it[, urechile mari ]i fluturau ca

ni=te c`rpe a=ezate la stors, pe o culme de s`rm[

ruginit[, ]n b[taia v`ntului, iar Ingrid se a=tepta ca el s[

se desumfle ]n orice clip[, precum un balon plin cu

miros de ou[ clocite. Nu-l sim\ea, ]=i freca sl[nina

buh[it[ de picioarele ei, doar cu u=oare urme de orgoliu,

r[mase ]n amintirile lui de b[rbat.

-+tii, i-a spus el la plecare, o s[ mai am`n[m

cu restan\ele, mai dai =i tu la var[, c`nd e ]ntre\inerea

mai mic[.

-Bine, a zis ea, s[ mai vii…

Ingrid sl[bea tot mai mult, se mai

vindecaser[ bubele care-i ap[ruser[ peste tot, dar avea =i

zile ]n care sta s[ cad[ peste lucrurile din jur, un

echilibru incert o ]nso\ea, continua s[ tr[iasc[ numai

pentru c[ m`inile ei puteau s[ pip[ie, s[ ating[, s[ umfle

buc[\ile de carne =i oase =i zg`rciuri mari, mai mici,

drepte sau ]ncovoiate, ca o secer[ ]nmuiat[ de c[ldur[,

umbl`nd aiurea prin trupul ei obosit.

}ntr-o zi, ]mpins[ de durerile care nu se mai

opreau, s-a dus la doctor, ]n blocul din apropierea casei.

}l =tia pe doctorul b[tr`n, mai fusese ]n cabinetul lui,

]nghesuit ]ntr-un apartament mic, lucra acolo o rud[

]ndep[rtat[, tanti Cati, care mai trecea pe la ei, ]n

vremurile ]n care tr[ia mama. Fata =i-o amintea cu

buzele ve=nic violete, cu =uvi\ele de p[r colorate ]n fel =i

chip, mereu cu \igara at`rn`ndu-i ]n col\ul buzelor.

-Stai aici, i-a zis Cati, ]n buc[t[ria

apartamentului transformat ]n cabinet. Am vorbit eu cu

mo=ul, te vede el =i-\i d[ ceva, o re\et[…

-Mi-e r[u, i-a spus Ingrid, nici nu mai =tiu pe

unde m[ doare =i nu pot s[ dorm deloc.

-Ce s[-\i fac, a continuat cealalt[, trebuia s[

te-a=tep\i la toate astea.

Ce s[-i mai spun[, nici socoteala p[duchilor

n-o mai putea \ine, Dumnezeu beh[ia ]n urechea ei, iar

gura i se uscase, ca o buruian[. }l =tia pe doctor, un pitic

b[tr`n =i unsuros, cu picioarele ca dou[ be\e de schiuri,

trop[ind adormit peste asfaltul din cartier.

-Scoate \oalele de pe tine, i-a zis, dup[ ce a

intrat ]n cabinetul lui pr[fuit, cu un pat jupuit a=ezat

l`ng[ perete.

A pip[it-o, cu m`inile ca ni=te \epu=e, peste

tot, ]=i b[gase degetele ]ntre picioarele ei =i, pe la col\ul

buzelor, i se scurgeau fire groase de saliv[. Tinere\ea ei

13

trecut[, izbit[ de pietre =i nesomn, avea ochii ro=ii,

dezvelit[ ]ntr-o ]nc[pere rece =i muceg[it[. Picioarele

doctorului cl[mp[neau ]n pantofii prea mari, iar

ghearele lui ie=eau din m`necile prea scurte ale bluzei,

ca ni=te crengi noduroase. Uscatul cu halat alb se uita

mai mult spre fermoarul pantalonilor, a=tept`nd zadarnic

s[ se ]nt`mple vreo minune =i c[uta, sub privirile fetei, o

urm[ de b[rb[\ie.

-}\i dau o re\et[, i-a spus ]ntr-un t`rziu,

frec`ndu-=i ]nc[ nodul mic din pantaloni, privind-o pe

Ingrid ca pe un obiect tr`ntit ]n mu=amaua peticit[ a

canapelei de spital din secolul trecut. }mbrac[-te, i-a mai

spus, a=ez`ndu-se greoi pe scaunul biroului ur`t, de

l`ng[ geam.

C`nd era mic[, cineva a pus-o s[ deseneze o

duminic[ =i Ingrid a desenat o ap[. }n mijlocul h`rtiei a

pus un punct mic, ro=u, aici sunt eu, i-a spus mamei,

care-o privea aplecat[ peste masa din sufragerie.

-|i-am scris o trimitere la policlinic[, a mai

ad[ugat doctorul scheletic, s[-\i faci ni=te analize =i s[

vii cu ele la mine.

A ie=it din cabinetul lui, Cati a privit-o lung

din spatele mesei, pe care ]=i r[sturnase geanta mare, ]n

c[utarea unui obiect f[r[ nume. Ingrid sim\ea, ]n

diminea\a rece de iarn[, c[ a crescut ca o nuc[, pe craca

uscat[, aplecat[ spre v`rful blocului ei, apoi a c[zut pe

strea=ina ruginit[, cu g`ndul s[ nu mai a=tepte nimic. A

]nv[\at, ]ncet, s[ mearg[ cu masca pe fa\[, s[ stea ]n ap[

p`n[ la br`u, iar m`lul gros i-a intrat ]n cizmele ]nalte,

din cauciuc verde, fix`nd-o acolo, pentru o vreme

]ndelungat[.

A venit prim[vara, ]i era mai u=or s[ treac[

de la un client la altul, ]ncepuse s[ se simt[ mai bine, iar

ghebosul nu mai ajungea at`t de des la ea. Nu-i mai

d[dea to\i banii c`=tiga\i =i a putut s[ pun[ ceva

deoparte.

-Hai, f[, i-a spus un client vechi, mi-am

lungit g`tul dup[ tine toat[ iarna.

-Mai bine, i-a r[spuns ea, \i-ai fi lungit

altceva…

B[rbatul necheza al[turi, mirat c[ ea chiar

poate s[ vorbeasc[, aplecat[ ]ntre picioarele lui,

devenise brusc preocupat de lumea din jur, ]n care doar

frunzele p[durii se mi=cau mai repede dec`t p[rul fetei

peste coapsele lui grase. Ce vrea de la mine, umflatul

]ntins pe iarba moale a p[durii… }i vedea m`inile, erau

ca ni=te macaroane pline de p[r, le auzea cum troznesc,

de parc[ ar fi urmat s[ fie aruncate ]n oala plin[ cu ap[

fierbinte. Vedea fumul urc`nd spre tavanul p[durii, din

gura cu care sugea \igara fle=c[it[ =i ea, un mald[r de

oase se ]ntinsese peste iarba nou[ =i, aproape gol,

b[rbatul ur`t plesc[ia printre din\ii ciobi\i nicotina

galben[. Ce \i-ar veni acum s[ scrii despre noaptea care

suspin[ f[r[ folos… E greu, ]ns[, canibalul cu privire de

lup =i-a ]nfipt m`na, uscat[ =i ea, ]ntre picioarele fetei.

}n\elege\i, ]ntreba ea pe cineva nev[zut, to\i oameni au

dou[ picioare =i pot sta jos =i pot scr`=ni din din\i, pot

s[-=i lege =ireturile =i nu mai =tiu ce pot, o ]n\epa cu

ciolanele lui fantoma le=inat[, orbec[ind prin carnea

lipit[ de firele de iarb[. Un om f[r[ chip g`f`ia deasupra

ei, un obiect noduros sfredelea pielea asprit[ de zilele,

nenum[rate, ale p[catelor, numai c[ Ingrid =tia s[

doarm[, ]n a=teptarea zorilor.

<Septembrie 2003… Ieri am fost la biseric[.

N-am putut s[ stau prea mult, erau babele de pe scara

al[turat[, de la bloc. Se uitau la mine cu mare sc`rb[,

ce caut[ t`rfa l`ng[ Dumnezeu? Le-a= fi tras un =ut ]n

cur, mai ales uneia cu bucile c`t o locomotiv[, una pe

14

care o =tiu de c`nd eram mic[. Venea mereu la u=a

noastr[ s[ m[ p`rasc[ =i mama nu ]ntreba nimic, doar

]mi tr[gea dou[ palme peste obraji. Sunt bolnav[ =i

cred c[ m`ine o s[ mor =i nu m[ va jeli nimeni. Boul de

Ivan e la pu=c[rie. “

R`ndurile fetei sunt ]nghesuite spre marginea

h`rtiei, de parc[ s-ar fi temut c[ nu-i ajunge pagina

]ngust[. Nu =tia s[ descrie tot ceea ce i se ]nt`mpla, dar

se sim\ea atacat[ de for\e viclene, c[zut[ ]n genunchi,

]ntr-un col\ de camer[ =i, ca ]ntr-un tablou celebru, ar fi

vrut s[ ridice cu am`ndou[ m`inile crucifixul uria=, mai

]nalt dec`t camera ei. Nici urm[ de ]mpotrivire nu-i mai

r[m[sese ]n minte, o r[stignire v[zut[ de sus era fiecare

g`nd din capul ei, tot mai golit de sim\ire. S-ar fi putut

spune c[ doar o fulgerare, o singur[ dat[ =i s-ar justifica

]ntreaga via\[ a unui om. Desigur c[ trebuie s[-l iubim

pe aproapele nostru, dar nu suntem obliga\i s[ ne =i

plac[…

Au trecut trei luni de c`nd pe=tele ei fusese

arestat, l-au prins sp[rg`nd ma=ini, cu ga=ca lui de ho\i.

Venea mai rar l`ng[ p[durea de la marginea ora=ului,

avea zile ]n care nici nu se putea ridica din pat.

Cobor`se toamna peste lucrurile f[r[ suflet, era sf`r=it

de septembrie =i vremea ]ncepuse s[ se r[ceasc[. Era

s`mb[t[ seara =i se preg[tea s[ plece. O ma=in[ lung[,

cum nu mai v[zuse p`n[ atunci niciodat[, a oprit l`ng[

=osea. Au cobor`t patru tineri, aveau to\i lan\uri la g`t,

cercei ]n urechi =i \ipau unii la al\ii, ca ni=te apuca\i.

-Domni=oar[, s-a maimu\[rit cel de la volan,

e o pl[cere s[ te cunoa=tem…

Alt[dat[ s-ar fi speriat, ei nu i-a tres[rit nici

m[car un mu=chi, s-a uitat la b[ie\i nep[s[toare, mai

v[zuse mul\i ]nainte, umilin\a ie=ise de ani buni din

mintea ei golit[ de g`nduri. S-au n[pustit pe ea, nici nu

mai a=teptau s[ termine bine cel dinainte. Se mi=ca de la

unul la cel[lalt, ]nv[\ase de toate, b[ie\ii erau mai

degrab[ speria\i.

-Hai, frate, striga cel mai mic dintre ei, mai

suntem =i noi p-aci…

Ingrid l-a privit nep[s[toare, unul dintre ei tot

]ncerca s[ o a=eze mai bine pe canapeau mare a ma=inii,

iar ea a v[zut, peste umerii b[iatului, panica din figura

piticului, ar fi vrut s[-l fac[ de rahat, i-a venit a=a un

chef teribil, dintr-o dat[. A fost ]ns[ numai o pal[ de

v`nt ]n mintea ei.

-Ohoo… r`deau ceilal\i trei b[ie\i, piticule,

e=ti tare, b[…

Ceva mic ]i flenc[nea ochelaristului, el a tot

]ncercat s[ se arunce mai repede peste fata r[mas[

singur[ ]ntre pernele ma=inii. Mic =i gras, el se opintea

]n spa\iul ]ngust al canapelei, Ingrid nici nu-l sim\ea

altfel dec`t ca pe o bucat[ de carne t`n[r[, c[ut`nd febril

o ie=ire. Toate bubele mici, de pe fa\a rotofeie, i se

aprinseser[ ca ni=te becule\e str[vezii, icnea peste

picioarele ei speriat, iar ceilal\i trei b[ie\i se distrau

l`ng[ ma=in[, num[r`ndu-l ca la un meci de box.

-Acum, acum… strigau ei, hai grasule, nu te

l[sa…

-Hai b[, d[-o dracului, a mai morm[it el,

dup[ pu\in[ vreme, ridic`ndu-se din ma=in[, tr[g`ndu-=i

precipitat pantalonii.

-E=ti tare, frate, l-au luat ei la mi=to, ai rupt

fata, nu vezi?

Ingrid ]i auzea, dar a t[cut precum un martor

cump[rat, cl[tin`ndu-se pe gr[tarul de s`rm[ ghimpat[.

+tia s[ cad[ u=or, s[rind de pe acoperi= =i ]ncerca s[

respire sub ap[.

15

Au \inut-o p`n[ t`rziu, ]n noapte, se sim\ea

tocat[ p`n[ ]n m[duva oaselor, f[r[ s[ se pl`ng[ ]ns[.

Oricum, cineva care s-o aud[ tot nu era. I-au pl[tit, ea a

crezut c[ n-au s-o fac[ =i c`nd s-au urcat ]n ma=in[, din

fa\[ s-a apropiat duba poli\iei. O =tia, mai c[l[torise cu

ea de multe ori. B[ie\ii au demarat speria\i, unul striga

ceva ]n spatele ma=inii =i un scr`=net aprig de cauciucuri

s-a ]ntins peste copacii din apropiere.

-Uite, b[, a zis poli\aiul gras, abia cobor`nd

din duba h`rbuit[, lume veche.

-S[ tr[ie=ti, =efu, a spus ]ncet Ingrid, dar f[r[

s[ arate c[ i-ar fi team[.

-Costic[, a strigat poli\aiul spre geamul din

fa\[, e rost de supt acadeaua…

I-a rezolvat pe am`ndoi, apoi au dus-o acas[,

b[ie\i buni domnii poli\i=ti =i cu neveste grase =i ur`te

]n apartamentele lor umbroase. Fata ]i =tia pe to\i, a mai

]ncasat c`teva ghionturi la ]nceput, dar ghebosul le

rezolva pe toate, ceva ]ntr-un plic, altceva ]ntr-o plas[,

oameni suntem, ce naiba, domn’ =ef…

-Unde e, f[, boul t[u? a mai ]ntrebat-o grasul.

Te-a l[sat singur[, dac[ ]\i f[ceau ceva b[ie\ii din

ma=in[ ?

-E la pandaimos, a zis ea, parc[ nu =ti\i… Ce

s[-mi fac[, erau ni=te pu=ti, a mai apucat s[ spun[,

d`ndu-se jos, ]n spatele blocului.

A c[zut prima z[pad[ =i Ingrid n-a mai ie=it

la treab[. Avea ceva bani, pe=tele ei fusese condamnat

la doi ani =i ceva, =i mai pica, la c`teva zile, ori un client

mai vechi ori vreun elev mai =leamp[t de la liceul din

apropiere. }ntr-o sear[, destul de t`rziu, a auzit b[t[i ]n

u=[. Sta cu lumina stins[ =i picioarele n-au ascultat-o

deloc, nu s-a putut ridica de pe canapea. O foaie s-a

prelins pe sub u=[, a v[zut-o cum intr[, t`r`ndu-se ca un

vierme spre gaura din parchet. <T`rf[ nenorocit[, scria

pe h`rtia pe care n-o mai putea l[sa din m`n[, dac[ m-

am ]mboln[vit de la tine ]\i rup g`tul.> Mai departe, pe

h`rtia cenu=ie, era desenat[ o cruce, t[iat[ cu trei linii

de-a curmezi=ul. +i-a pus palmele la ochi, cu toate c[

nu vedea mai nimic din lumea apropiat[ ei. Ca vopseaua

fructelor de cear[ era obrazul ei, to\i ceilal\i i-au ]ntors

spatele de mult, nici m[car genunchii nu-i mai avea

rotunzi. }n via\a ei, ca ]n via\a fiec[rui om, au fost

cuvinte de adio, de ur[. De dragoste? Nu-=i amintea,

poate pe zidurile ]nchisorilor, ca o speran\[, ]n mintea

ei, ]ns[, niciodat[. A ]nv[\at s[ mearg[ ]n patru labe,

s`ngele ei se oprise mai sus de pulpele picioarelor, doar

gura i se mai mi=ca, umflat[ =i ea de gustul acru al

p[catului. Se uita la poza mare, care acoperise toat[

poarta bisericii de peste drum, capul ei era al treilea de

la margine, nu sem[na cu celelalte, se r[t[cise numai

printre cer=etorii de pe trotuar.

<1 decembrie 2003… Ieri, duminic[, am

]nv[\at un pu=ti s-o fac[. E nepotul babei care m[

spunea, c`nd eram mic[, mamei =i inventa tot felul de

pove=ti. Baba, cu un cur c`t o putin[ de varz[, habar

n-are ce bine f[cut e nepotul. A v[rsat el ]n baie, dar

l-am f[cut fericit, nici nu mai dorea s[ plece de la

mine.>

Z[pada acoperise tot ora=ul, Ingrid a r[mas ]n

fa\a ferestrei, cu o cea=c[ de cafea al[turi, vreme mult[,

copiii care \ipau =i alergau pe sub geamul ei ]i aminteau

zilele de alt[dat[, a=a i se p[reau, de=i trecuser[ doar

c`\iva ani peste timpul la care visa.

A=tepta un client, venise de diminea\[

b[tr`nul de la chio=cul de ziare, care-i mai aducea, din

c`nd ]n c`nd, b[rba\i tineri sau mai pu\in tineri =i-i

16

spusese c[-i trimite pe cineva. B[t[ile ]n u=a de la

intrare abia le-a auzit.

-Te-a trimis nea Jan, de la chio=c? a ]ntrebat

ea, deschiz`nd ]ncet u=a.

-Da, abia a zis b[iatul, ascuns ]n ]ntunericul

holului.

I-a f[cut loc =i el s-a strecurat pe l`ng[

Ingrid, ]i tremurau m`inile =i cracii pantalonilor l[sau s[

se vad[ picioarele b`\`indu-se =i ele =i nu =tia de loc ce

s[-i fac[ fesului, pe care l-a scos de pe capul ]nghe\at. O

duio=ie de care nu mai fusese de mult ]n stare a

cuprins-o pe Ingrid, uit`ndu-se la fl[c[ul de l`ng[ ea,

n-avea mai mult de 16 ani, c`teva fire de p[r ]i ap[ruser[

pe fa\[, ochelarii lui se aburiser[ de tot, ]n holul ]n care

intrase, se uita pierdut ]n jur =i fata l-a ]mpins u=or spre

sufrageria deschis[.

-D[-mi haina, i-a zis ea.

-Da… da… a ]ncercat el s[ spun[, nimerind

greu nasturii paltonului, a vorbit nea Jan cu tine…

-A vorbit, i-a z`mbit Ingrid. Stai jos, ]\i fac o

cafea sau vrei un ceai? |i-e cam frig…

-Cam, a zis el. Un ceai…

L-a l[sat singur =i, ]n buc[t[rie, pe l`ng[

aragazul la care flac[ra abia p`lp`ia, a visat c`teva

minute la timpul de ieri, pe care ]l mai v[zuse ]n spatele

ferestrei, prin agita\ia din fa\a blocului.

-Te-ai mai ]nc[lzit? l-a ]ntrebat ea pe b[iat,

pun`ndu-i ]n fa\[ cana cu ceai.

-Da, a r[spuns el, ]ntinz`ndu-i banii, pe care

i-a scos repede din buzunarul pantalonilor.

Ingrid i-a luat =i i-a b[gat ]n halatul gros, ca

de spital, cu care era ]mbr[cat[. B[iatul a ]ncercat s[ bea

o gur[ din cana a=ezat[ ]n fa\a lui, c`teva pic[turi i-au

c[zut pe pantaloni =i fata se uita la pata umed[, cum se

]ntindea pe piciorul b[iatului.

-Ai mai fost la femei? l-a ]ntrebat ea brusc, ca

un fel de de=teptare din somnul de diminea\[.

-Da, s-a gr[bit el s[ spun[, doar o dat[…

Ingrid l-a luat de m`n[ =i a intrat cu el ]n

dormitorul mic, ]n care mirosea a igrasie, un perete se

]nnegrise de la umezeala din subsolul blocului, de=i ea ]l

=tergea des, dar f[r[ speran\[.

-Hai, i-a zis, dezbrac[-te, ai la tine… dar n-a

mai apucat s[ termine, el scosese deja plicule\ul roz =i-l

\inea ]n m`na transpirat[ =i rece. Las[-l pe scaun, a

continuat Ingrid, o s[ \i-l pun eu mai ]ncolo…

B[iatul se uita la marginile halatului pe care

Ingrid le-a desf[cut de tot, fata nu mai avea nimic pe

dedesupt.

-S-o lu[m cu bini=orul, e=ti b[iat mare…

Pielea lui alb[, sub m`inile cr[pate ale fetei,

p[rea s[ se topeasc[, ca o bucat[ de ghea\[ atins[ de

c[ldur[. Nu mai v[zuse de mult[ vreme un om t`n[r =i

viu l`ng[ ea, ar fi vrut s[-i z`mbeasc[, uit`ndu-se la

ochii lui alungi\i p`n[ spre t`mple, nasul b[iatului se

mi=ca peste s`nii ei, iar el, speriat pu\in, forn[ia ca un

mecanism ]ncins. Respira\ia i se auzea t[cut[, sub

degetele pricepute ale femeii. Cu ochelarii a=eza\i pe

masa din dormitor, el nu vedea dec`t valuri de m[tase,

]ntr-o nelini=te greu de st[p`nit, iar m`inile fetei umblau

domol peste pielea lui ]ncins[, rup`nd cu grij[ ambalajul

roz al plicule\ului de pe scaun.

Ingrid nu s-a sup[rat pe el, de=i la sf`r=it

b[iatul a vomitat pe covor, apoi ]n baie, ]l auzea

for\`ndu-se, ca =i cum o lupt[ surd[ se da dincolo de

peretele dormitorului.

17

-Parc[ te cunosc de undeva, i-a zis Ingrid,

dup[ ce el s-a ]ntors ]n camer[, st`nd gol ]nc[ pe

marginea patului.

-Am stat ]n blocul din spate, ne-am mutat

acum vreo doi ani de aici. Bunica mea e vecin[ cu tine,

pe scara de al[turi…

-A=a e, a continuat fata, te =tiu de mic, mereu

c[deai pe aleea de l`ng[ biseric[. Nu te gr[bi, a mai

spus, po\i s[ mai r[m`i, a doua oar[ o s[ fie mai bine.

-Dar, s-a uitat el spre fat[, nu mai am bani…

-Las[, fac cinste, i-a mai zis Ingrid, privind

altfel spre m`inile lui care parc[ ]ncercau s[ ascund[

ceva…

El a ]ntrebat-o, mai t`rziu, dup[ ce

priceperea lui de fl[c[u t`n[r s-a ar[tat mai bine, dac[

poate s[ r[m`n[ p`n[ diminea\a, p[rin\ii lui erau pleca\i

pentru mai multe zile, iar bunic[-sa =tia c[ doarme la un

coleg. Avea o figur[ de ]nving[tor, o urm[ de poezie

c[zuse ]n dormitorul fetei, fl[c[ul descoperise c[ o=tile

cad ]n lupt[, iar du=manul adoarme c`teodat[, ]ntre

obuzele alunec`nd prin ]ntunericul tran=eelor.

A plecat de diminea\[, fata l-a sim\it fierbinte

l`ng[ spatele ei =i l-a ]ntors spre ea, a=ez`ndu-se

deasupra, b[iatul ]n\epenise de-a lungul patului, numai

]n filme mai v[zuse a=a ceva, dar s-a descurcat. Sta

]ntins l`ng[ ea, ]ncerca timid s[ o m`ng`ie, iar Ingrid

]nchisese ochii, un iubit abstract ghicea l`ng[ ea. P`n[ la

urm[, nu dragostea poate s[-i elibereze pe oameni de

grijile vie\ii =i, dac[ pierzi timpul, ]ntreab[-te ce ]\i vei

spune m`ine diminea\[. Fl[c[ul de al[turi i s-a prelins,

ca un abur, peste pielea ]ntins[ ]n lumina palid[ a

camerei, degetele lui se plimbau nepricepute peste

picioarele =i coapsele ei dezgolite, dar el nu putea s[

vad[ pe fiecare s`n, ]n urmele l[sate de unghiile jegoase

ale b[rba\ilor de tot felul, desenate zile =i nop\i

nenum[rate. C`nd a b[tut clopotul, la biserica de peste

drum, doar respira\ia lui a fost grea =i f[r[ miros. Ingrid

l-a ]ntrebat dac[ o s[ mai vin[ =i dac[ mai =tie =i al\i

b[ie\i pe care s[-i trimit[.

-+tii, a zis ea, via\a e grea, ]mi trebuie bani…

La plecare ]ntrebarea b[iatului a lovit-o ]ncet,

]n privirea adormit[ ]nc[.

-Cred, a zis el, c[ n-o s[ r[m`i gravid[…

A z`mbit toat[ ziua, num[ra fulgii de z[pad[

care coborau ]ncet pe marginea ferestrei de la buc[t[rie

=i, din c`nd ]n c`nd, vedea p`n[ departe. Pisica vecinilor

intrase pe geamul deschis al buc[t[riei. I-a pus un

castron mic, cu lapte, ea a b[gat botul ]n albea\a de pe

podea, s-a str`mbat =i a cerut s[ ias[ de acolo. La

jum[tatea cuvintelor, ochii fetei s-au umezit, i-a deschis

u=a, a vrut s[-i trag[ un =ut ]n blana maronie, dar s-a

oprit, cu m`na ]ncle=tat[ pe tocul u=ii. A muceg[it =i

urma de z`mbet, de care ea mai era ]n stare, at`rnat[ de

miorl[itul anemic al animalului. Pe tabla de la marginea

ferestrei s-au scurs pic[turile de ap[, care-au ajuns apoi

pe asfaltul murdar =i, ]n aparen\[, nimic nu s-a schimbat.

Ingrid sta singur[ la masa din buc[t[rie, b[iatul tocmai

plecase, iar obiectul lui ]n[l\at spre lume ea ]l mai

sim\ea ]nc[ ]n carnea ]nvine\it[ de frig. Toate lucrurile

din jur o c`nt[reau, ]i m[surau chiar =i respira\ia, s-ar fi

ridicat de pe scaun s[ vad[ prin geamul aburit turnul

]nalt de la poarta bisericii de peste drum, numai c[ ochii

i se ]nchideau ]ncet. R[m[sese, ]n diminea\a alb[, doar o

m[rturisire, obrazul ei palid =i ve=tejit.

<16 decembrie 2003… Azi am ]mplinit 26 de

ani, ar[t ca o bab[, m[ dor toate oasele =i diminea\a mi

se pare c[ a= putea s[-mi adun carnea de pe cearceaful

patului. M[ dor =i m[selele, dar n-am bani de dentist.

18

Nimeni nu se mai uit[ la mine ca la un om. Pe babele

din bloc le-a= ]njura ]n fiecare zi, le-a= b[ga buc[\i de

rahat uscat, de la c`inii din parc, ]n gurile =tirbe.

Trebuie s[ merg =i la sc`rba de Ivan, la pu=c[rie, mi-e

mil[ de el.>

S-a dus, ]nainte de Anul Nou, s[-l vad[ pe

ghebos, ]i scria din pu=c[rie =i-i cerea pachete cu \ig[ri

=i cu m`ncare. C`nd citea cuvintele lui, greu de descifrat

uneori, i se p[rea c[-l are ]n fa\[ pe c`inele care-o

a=tepta l`ng[ p[dure. I-a dus de m`ncare ]n fiecare zi,

dar ]ntr-o diminea\[ n-a mai ap[rut. Pe=tele ]ncepuse s[

o amenin\e din ]nchisoare, ies de aici, zicea, te halesc cu

fulgi cu tot, apoi nelini=tea lui s-a mai ]nmuiat, o ruga

s[ vin[ s[-l vad[, po\i s[ nu-mi aduci nimic, ]i scria de

la o vreme.

A ajuns diminea\a, foarte devreme, la poarta

]nchisorii =i a mai a=teptat c`teva ore, p`n[ c`nd l-a

putut vedea, ]n camera de la intrarea pu=c[riei, aproape

de por\ile mari, cenu=ii, care trozneau ori de c`te ori

ie=ea sau intra vreo ma=in[. Mai fusese acolo, ]n urm[

cu c`\iva ani, s[-l vad[ pe tat[l ei.

-Ce faci, f[? a ]ntrebat ghebosul, mole=it =i

resemnat.

-R[u, i-a r[spuns, sunt bolnav[.

-Sunt terminat, a continuat el, f[r[ s[ aud[

cuvintele fetei, nenoroci\ii au dat pe mine toate alea, la

proces.

Ingrid =tia, doi dintre tovar[=ii lui au trecut

]ntr-o sear[ pe la ea, sc[paser[ de proces, am cheltuit o

groaz[, i-au zis ei, dar ne-am scos. I-au mai spus =i

despre ghebosul ei, o duce nasol, ziceau, le-au turnat ]n

celul[ c[ el ar fi pedofil, vai de mama lui, =tii ce p[\esc

acolo sifonarii… Ea s-a mirat, ur`tul avea toate p[catele

din lume, dar nu =i pe acela despre care vorbeau

nesp[la\ii de l`ng[ ea. Jego=ii se hlizeau ]ns[, golind

paharele cu votc[ proast[ =i pip[ind picioarele fetei, f[r[

s[ nimereasc[ prea bine.

-|i-am adus \ig[ri =i ni=te haine mai groase,

nu prea am bani, i-a spus Ingrid, f[r[ s[-l priveasc[.

-Bine, i-a r[spuns, cu treaba cum mai

merge?

-Greu, m[ mai ajut[ nea Jan, ]mi trimite c`te

ceva… M[ ]ntreab[ mereu de tine, a mai zis, doar ca s[

mai adauge ceva.

-Ai mai fost acolo? a mai ]ntrebat-o, abia

molf[indu-=i cuvintele.

-Cum s[ m[ duc, a ]ncercat ea un r[spuns…

A venit frigul, caraliii s-au pus =i ei pe rele…

-Ehe, a f[cut el, dac[ eram eu mergea treaba.

}n autobuz, spre cas[, Ingrid nu-=i mai

amintea altceva, ur`tul vorbise mult, p`n[ c`nd

gardianul a strigat gata, b[, s-a terminat. Ar fi trebuit

s[-l urasc[, s[-=i aminteasc[ umilin\ele ]ndurate =i

palmele lip[indu-i fa\a, multe =i dese, pe care le ]ncasase

de la el, ]n lungile zile de be\ie. Cu ochii pe geamul

ma=inii, fata descoperea un fel de iertare, strivit[ ]ntre

urmele de memorie ]nghe\at[. Abia dac[ recuno=tea

mirosul de arm[sar terciuit al sl[b[nogului a=ezat pe

scaunul autobuzului, l`ng[ ea, o fi vreun client vechi,

=i-a spus, f[r[ s[-l bage ]n seam[. Ca ni=te dungi incerte

i se a=ezau peste ochi marginile =oselei, pe care ma=ina

gemea din greu, ca un animal alergat de copii tembeli,

cu mucii =iroindu-le pe la nas, pe izlazul satelor prin

care trecea. Pip[it, v[z, auz, miros, pe toate le-a pierdut

]n locuri necunoscute, era o cruce a nim[nui p`ntecul ei,

b[tut ]n lung =i-n lat de picioarele elefan\ilor, r`g`ind

pl[cerile pl[tite ]n grab[. Un vis f[r[ cap, f[r[ buze,

trupul ei dezgolit p`n[ la oase a r[mas tot mai singur,

19

v`n[t =i rece, ca un schelet uitat ]n ]ntunericul beciului.

Sute de b[rba\i s-au ]n=urubat ]n trupul ei, din ce ]n ce

mai sus =i mai greu, c[p[\`ni putrede, de animale

b[tr`ne, c[zuser[ peste ea, iar m`inile rupte din umeri ]i

flenc[neau peste marginile paturilor, mai mari sau mai

mici, ca aripile fr`nte ale unei p[s[ri de prad[. Via\a ei

r`njea, supura, curgea, p`ng[rea =i p`rjolea. P[lmuit[,

luat[ ]n der`dere, durerea devenise doar o umbr[.

A=ez literele, una c`te una, ]n=ir cuvintele =i

afar[ e un v`nt teribil. Eu =tiu povestea ei p`n[ la cap[t

=i o s[ scriu despre ea, de la ]nceput. }mi doresc s[ nu

ascund nimic ]n marginea vorbelor frumoase. A= vrea,

totu=i, s[ m[ ]n\eleg cu cititorul meu =i s[-i spun c[ m[

aflu ]n serviciul urii de noi ]n=ine =i de lumea ]n care

tr[im =i s[-l ]ntreb dac[ se poate supravie\ui ]n v[zul

lumii, f[r[ s[ te spovede=ti ]n fa\a ei. Ingrid a ajuns o

t`rf[, sute de b[rba\i au p[truns ]n trupul ei, fiecare pe

unde a vrut =i a visat, ]n nop\ile =i zilele p[catului. De

ce, te ]nteb, s[ nu po\i scrie =i despre r[u, derizoriu,

impostur[, abjec\ie, adic[ despre c[derile omului? Nu e

nevoie, ]mi spui? De parc[ r[ului din noi nu-i trebuie

ad`ncime pentru a fi ]n\eles… Sute de b[rba\i au intrat

]n toate ad`ncimile fetei, despre via\a c[reia voi scrie tot

ceea ce =tiu, p`n[ la cap[t =i cineva ]mi url[ ]n ureche c[

insuficien\a uman[ a personajelor e dat[ de insuficien\a

estetic[ a autorului. Ce prostie… Spune\i-i voi toate

acestea, urla\i =i ]n urechea fetei pe care lumea o

nume=te t`rf[, cu limbile voastre pofticioase, cu buzele

voastre perverse, umflate de saliva gre\oas[, ]ntins[

peste pielea, la ]nceput moale =i lucioas[ a animalului

t`n[r, frate cu c`inele str[veziu, din marginea p[durii.

Frate sau sor[, cine mai =tie…

}mi vine s[ scuip peste cuvintele caligrafiate

cu r[bdare, auzi\i, un prozator trebuie s[ aib[ inima

cald[… Nu crezi, tu care mai cite=ti ]nc[, ]n luciditatea

care desfigureaz[ realitatea =i frumuse\ea omului? De

ce-ar fi ea mai repede o orbire =i nu o revela\ie? Te

]ndemn s[ prive=ti oriunde, ]n jurul t[u, via\a

deprimant[, neputincioas[ =i rea exist[, ne str[duim s[ o

ocolim, dar Ingrid e un semn c[ nu se mai poate.

Trebuie s[-\i spun tot ceea ce cred, ]nainte de a lua

povestea ei de la cap[t, eu chiar simt c[ un cititor are

dreptul s[ fie un personaj al acestei c[r\i. +i mai cred c[

evenimentele devin memorabile doar ]n clipa ]n care

sunt scrise. Ea, c[reia to\i i-au spus de mult[ vreme

t`rf[, sim\ea ]n fiecare ceas al vie\ii c[ s-a desp[r\it de

cei din jur, s-a dizolvat ]ntr-o stafie str[vezie =i t[cut[.

Pot eu, cel care ]ncerc s[-\i spun povestea ei, s[ iau

distan\[ fa\[ de lumea despre care scriu =i s[ m[ ascund,

s[ stau la soare, s[ fiu lini=tit, s[ nu m[ sinchisesc de

soarta personajului meu?

Cu ajutorul cuvintelor putem s[ ne ap[r[m de

orice, chiar =i de r[ul implacabil care se apropie, doar c[

nu ajut[ la nimic. De la un punct, pe care voi ]ncerca

s[-l ar[t ap[sat, Ingrid a ]ncetat s[-=i mai deteste via\a,

s-a adaptat sordidului, a decis s[ ]nfrunte pe fa\[ morala,

]ntr-o lume delirant[ =i indiferent[. Via\a ei e o mare de

violen\[ =i disperare, care nu vine din necunoscut. Va

spera, ]ntr-un mod mai pu\in ]n\eles =i clar, c[ =i-a

asumat e=ecurile =i a ]ncetat s[-=i condamne erorile. Un

sentiment de violen\[ =i dezgust, disperare =i cinism

t`n[r s-a ]ntins peste via\a ei, din care lipse=te orice

urm[ de ]ndoial[. Sau, poate c[ nu lipse=te, am eu

dreptul s[ vorbesc pentru ea, dac[ t[cerea e o parte din

via\[?

-}n acest timp, ]mi spune primul meu cititor,

]n miez de noapte, cu muzica scurs[ ]ncet din aparatul

20

ro=u de pe noptier[, ]n care omul a fost de multe ori

umilit =i ]njosit, vii tu s[ scormone=ti ]n gunoaie…

-Vin, ]i r[spund eu ar\[gos, trebuie s[-i ia

cineva ap[rarea =i fetei despre care scriu. Chiar e

nevoie, mai ]ntreb, s[ transmi\i mereu ceva esen\ial

celuilalt, doar a=a cum se a=teapt[ s[ par[? R[bdarea e

neap[rat o virtute?

Primul meu cititor tace =i de obicei nu i se

]nt`mpl[ a=a. +tiu c[ pot s[ vorbesc mai departe.

-Ceea ce scriu acum nu e o cronic[ rece, nu e

o poz[ mi=cat[. Foarte repede ]n via\a fetei a fost prea

t`rziu, la 15 ani =i ceva era deja prea t`rziu, iar pe la 18

ani deja a ]mb[tr`nit. +i mai este o problem[… Cel care

poveste=te, ]n orice lume cu istorie precis[, se poate

confunda cu personajele, dar =i cu autorul de pe copert[.

Neantul, a= mai ]ntreba-o eu, pe cititoarea care a adormit

]ntre timp, mai d[ ast[zi frisoane cuiva? Individul poate

s[ dispar[, visele nu mai exist[, iar ra\iunea descrie r[ul,

dar nu-l poate ]mpiedica.

-Auzi, strig eu dincolo de miezul nop\ii, cine

=tie s[-=i odihneasc[ fruntea pe =oldul unei femei, acela

simte c[ lumea umbl[ ]ntr-un pas cu el…

-E=ti r[u, mi se r[spunde cu un glas adormit,

de al[turi.

-De ce? ]ntreb eu. Nu e ]n\elepciune mai

mare, dec`t s[ fr[m`n\i cu degetele tale corpul fraged al

femeii.

Dar l`ng[ mine, niciun cuv`nt nu se mai

aude, doar o respira\ie obosit[ =i prelung[. V[ las =i pe

voi s[-i spune\i c`te ceva din g`ndurile acestea, unei

t`rfe numit[ Ingrid, despre care ]ncerc s[ v[ scriu. P`n[

la urm[, lumea real[ =i lumea unei c[r\i formeaz[,

]mpreun[, un val de semne =i rostul celui care-l caut[,

cititorul, e de a g`ndi =i a explica, pentru el, ultimul r`nd

al pove=tii. E at`t de firesc s[ dispar[ luna, toate s[ se

surpe ]n noi =i s[ apar[ sila, ca un sac de cartofi

degera\i. E singura noastr[ =ans[, s[ ne putem ]ntoarce

privirile de la lucruri. Odat[, oricum va trebui s[ ]nceap[

s[ ning[. Dar ce culoare va avea prima z[pad[? Urmele

ei vor fi m`njite de s`nge, de silnicie =i de r[ut[\i uria=e.

Alte fete ]=i vor aminti, poate, de mamele lor,

nu =i Ingrid… Se uita la o poz[, i se p[rea c[ femeia din

cartonul gros e un =oarece alb, care se t`r[=te pe

mocheta cleioas[, era beat[ ca ]n fiecare sear[ =i ]ndruga

vorbele f[r[ ]n\eles. Nimic din ceea ce nu se mai putea

spune, nu s-a mai spus, o lumin[ palid[ se z[rea dincolo

de seara plictisit[.

3. <6 august 1992... Azi a venit tata, din

pu=c[rie. S-au ]mb[tat =i el =i mama =i au spart vitrina

din sufragerie. Acum, c`nd scriu ]n caietul meu, m[

g`ndesc dac[ tata m-a ]ntrebat ceva ]n fa\a blocului,

unde eram c`nd a sosit el, dar nu-mi aduc aminte.

Sfor[ie am`ndoi ]n dormitor, eu n-am m`ncat nimic ]n

aceast[ sear[, dar nici nu-mi e foame.>

Tudose s-a ]ntors din pu=c[rie slab, f[r[ p[r,

cu o chelie mare =i o musta\[ ne]ngrijit[, at`rn`ndu-i

peste buzele mici, albite =i ele. Capul i se mic=orase,

ar[ta ca un pepene galben, lipit de g`tul sub\ire, cu

pielea ]ncre\it[, rev[rsat[ peste gulerul unei c[m[=i

ponosite, alb[ c`ndva. Ingrid era ]n fa\a blocului,

]mplinise cu dou[ zile ]nainte 14 ani =i, din toamn[,

urma s[ mearg[ la liceul de l`ng[ cimitir, ]n clasa a

noua.

Tat[l ei trecuse pe l`ng[ fat[, mai erau acolo

c`\iva copii din blocurile vecine, pe banca verde din

intrarea cu u=[ ruginit[ a holului ]ngust =i plin de

igrasie. El n-a p[rut s[ o recunoasc[, era beat, ]=i t`ra

21

picioarele cu greutate =i se uita de parc[ nu =tia dac[

locuie=te acolo.

-Cine e, b[ frate, stafia asta? a ]ntrebat un

b[iat ascu\it, de l`ng[ Ingrid.

Ingrid ar fi vrut s[ spun[ c[ e tat[l ei, dar nu

i-a ie=it niciun cuv`nt din g`tul ]ntins spre omul care

b[tea la u=a de la parter, morm[ind ceva, glasul lui se

auzea p`na l`ng[ banca lor.

-{sta nu e taic[-tu ? a ]ntrebat apoi unul

dintre b[ie\ii mai mari, sta cu Ingrid ]n bloc la ultimul

etaj.

S-a f[cut lini=te ]n jurul ei, vecinul a scuipat

lung, spre intrarea blocului. Fata s-a sim\it ca o c[mil[

=chioap[ =i ]nfrigurat[, ca o bufni\[ a=ezat[ pe

c[r[mizile d[r`mate ale unei case vechi. Ceilal\i au

plecat to\i, au luat-o cu pa=i nehot[r`\i spre parcul din

fa\a =colii. Ingrid a r[mas singur[ pe banc[, din cas[ se

auzeau deja r[cnete =i u=i tr`ntite la parterul de l`ng[ ea.

Ingrid avea aproape unsprezece ani, c`nd

lumea i s-a schimbat brusc, tat[l ei era maistru militar,

era mult mai b[tr`n dec`t nevasta lui, ar[ta mereu celor

din jur statutul lui de om mul\umit, ]mbr[cat ]n hainele

care-i aduceau o autoritate bleag[, dar acceptat[ de

lumea nec[jit[, cufundat[ ]n mirosul de cartofi arunca\i

peste sosurile de ro=ii, sf`r`ind pe aragazuri vechi, ]n

buc[t[riile ]n=irate pe etajele cartierului. Tudose ]=i

sp[la ]n fiecare s[pt[m`n[ ma=ina din parcarea blocului

s[u, se sim\ea un fel de =ef peste toate, peste nevasta

t`n[r[, peste fata sub\ire =i cuminte, peste sc[rile de

deasupra parterului s[u, ]n care locuia, =i, p`n[ la urm[,

peste tot raionul cu blocuri vechi, ]n care oamenii se

salutau ca la \ar[ =i se cuno=teau bine, b[t`nd zilnic

acelea=i alei pline cu gropi =i \evi ruginite.

Fata ]=i amintea bine seara de octombrie,

b[t[ile repetate ]n u=a de la intrare, mili\ienii gr[bi\i care

l-au luat aproape pe sus, dezbr[cat, pe tat[l ei,

]ngr[m[dindu-l ]n duba de la intrarea blocului. Maic[-sa

pl`ngea, rezemat[ de tocul u=ii, iar Ingrid, cu picioarele

goale pe cimentul holului, se uita nedumerit[ la

mi=c[rile ciudate din ]mprejurimi.

-Mi=c[, striga unul dintre mili\ieni,

]mbr`ncindu-l pe Tudose, s[ veni\i m`ine cu haine la el,

n-o s[-l mai vede\i prea cur`nd.

-Unde-l duc, mam[? a ]ntrebat fata, dup[ ce

s-a f[cut lini=te ]n cas[.

-Nu e nimic, mam[, nimic… Du-te =i te culc[

la loc, tata vine m`ine acas[.

-Dar cine erau oamenii de adineauri? a mai

]ntrebat ea.

-Hai, a ]mpins-o mama u=or, culc[-te, vorbim

noi diminea\[.

+i Tudose n-a mai ap[rut ]n urm[torii

aproape patru ani, Ingrid a aflat de la ceilal\i c[ tat[l ei

furase benzin[, l-au prins =i l-au trimis departe de ea =i

de nevast[. Mama ei lucra la fabrica de spirt, aducea =i

]nainte bidoane cu alcool, ]n apartamentul lor, Tudose

bea uneori cu prietenii s[i, dar nu se ]nt`mpla prea des.

La o vreme, dup[ ce l-au arestat pe tat[l ei, ]n cas[ au

]nceput s[ vin[ tot felul de necunoscu\i, unii mai ciuda\i,

al\ii mai normali, cum ]i vedea Ingrid, ghemuit[ ]ntr-un

col\ al buc[t[riei, r[mas[ minute ]ntregi cu ochii pe

fereastra murdar[. Mama a ]nceput s[ bea, se cl[tina

printre scaunele din sufragerie, arunca priviri tulburate

de alcool peste lumea din jur, vorbea pu\in, disp[rea ore

multe din cas[, iar fata o a=tepta p`n[ noaptea t`rziu,

adormind pe col\ul scaunului sau pe marginea canapelei

de l`ng[ televizor.

22

}ntr-o sear[ a venit mai devreme de la =coal[,

a g[sit u=a descuiat[, a intrat =i a strigat-o ]ncet pe

mama. Nu i-a r[spuns nimeni. }n holul mic, spre baie, a

g[sit u=a dormitorului ]ntredeschis[ =i s-a uitat prin

spa\iul ]ngust, dinspre tocul murdar al peretelui. }n pat,

mama ei =i un b[rbat negricios, goi, icneau printre

arcurile b[tr`ne ale dormezei, acoperit[ cu un pled

cenu=iu. Ingrid a ie=it ]ncet, nici nu i se auzeau pa=ii

u=ori, pe covorul ]mb`csit =i el de praf =i de scame

numeroase, s-a dus ]n parcul din fa\a =colii =i a r[mas

acolo o or[ sau dou[, e greu de spus, r[t[cind cu privirea

spre ferestrele la care se aprindeau luminile, una c`te

una. Pe banc[, l`ng[ ea, s-au a=ezat doi b[ie\i, ]i

cuno=tea, erau dintr-un bloc apropiat, ]nv[\au la aceea=i

=coal[, ]ntr-o clas[ mai mare. Se f[cuse ]ntuneric ]n

col\ul parcului, iar b[ie\ii s-au a=ezat mai aproape de

Ingrid, lipindu-se am`ndoi de fat[.

-Ia uite, a zis unul dintre ei, ce piersici i-au

crescut fetei noastre…

M`inile lui au ]ncercat s[-i pip[ie s`nii mici,

care-i ]mpungeau bluza, abia sim\indu-se prin p`nza

alb[ a c[m[=ii.

-Cresc fetele, b[, a mai spus =i cel[lalt,

]ncerc`nd s[-=i bage m`na ]ntre picioarele ei.

I-a venit s[ pl`ng[ sau s[ \ipe, dar n-a

f[cut-o. +i-a ]ntors bra\ul repede, dinspre marginea

b[ncii =i i-a tras unuia dintre ei o palm[ s[n[toas[ ]n

obraz, un lip[it sonor s-a auzit, apoi s-a ridicat de pe

sc`ndura tare, alerg`nd spre aleea din apropiere. B[ie\ii

au r[mas lipi\i de banca verde, f[r[ nicio reac\ie,

urm[rind-o cu privirile, p`n[ c`nd a trecut de marginea

primului bloc, spre casa ei. I-a mai v[zut de multe ori,

prin cartier, unul se str`mba la ea de fiecare dat[, iar

Ingrid aduna, ca ]ntr-o istorie pe care nu avea de unde

s-o b[nuiasc[, pove=tile viitoare.

-Unde umbli? zbiera mama, c`nd Ingrid

ajungea acas[, seara.

-Nu mai \ipa, zicea ea, vin de la =coal[, de

unde-a= putea s[ vin?

-Care =coal[? r[cnea mai departe femeia

str[in[ de l`ng[ ea. E=ti o putoare mic[, asta e=ti, mai

ad[uga.

Femeia era, aproape ca ]ntotdeauna de la un

timp, ame\it[ de b[utur[, dac[ o ]ntrebai repede n-ar fi

=tiut s[ spun[ nici ]n ce clas[ a ajuns Ingrid. Toat[

tinere\ea ei se pr[bu=ise ]n mun\i de noroi, Tudose o

luase de nevast[ c`nd ea avea doar 17 ani, era cu mai

bine de dou[zeci mai t`n[r[ dec`t el. }n lunile care au

trecut de la arestarea lui, g`ndul viclean ie=ise ]ntreg

prin fa\a =i mintea burdu=it[ de mizerii, cu care ]ncepea

s[ tr[iasc[ de la prima or[ a zilei. }n jur, toate se

d[r`mau cu for\a v`ntului de noapte, ma=ina ruginea ]n

parcare, acoperit[ de praf, frunze uscate =i urme

numeroase de p[s[ri, din copacii de al[turi. Nici mama

ei, de la \ar[, nu mai venea ]n apartamentul atacat de

rugin[, o v[zuse pe fata ei beat[ =i o adunase odat[ din

scara unui bloc de al[turi, iar umilin\a vorbelor pe care

le auzise atunci nu-i mai ie=ise din minte.

-Eu, i-a zis b[tr`na, nu mai vreau s[ te v[d, s[

nu mai vii acas[, m[ faci de r`s ]n sat, a mai spus,

]nchiz`nd ]ncet u=a, f[ra s[-=i mai priveasc[ fata cea

mare.

-Du-te ]nv`rtindu-te, i-a strigat fata ei,

tr`ntind u=a, aproape s[ o scoat[ din balamalele =i a=a

ruginite.

Din cas[ au ]nceput s[ dispar[ obiectele pe

care Ingrid le =tiuse la locul lor, de mic[, ]ntr-o zi a fost

23

v`ndut[ chiar =i ma=ina pe care Tudose o iubise, mai

mult dec`t pe nevasta lui cea t`n[r[.

Uneori, Ingrid visa la zilele de alt[dat[. Tat[l

ei, \an\o= ]n uniforma militar[, o plimba prin cartier, iar

fata se uita sfioas[ la lumea care-l saluta, peste tot.

Tudose o \inea de m`n[, Ingrid \op[ia pe l`ng[ el,

flutur`ndu-=i codi\ele ]mpletite cu grij[ de mama, intrau

am`ndoi ]n magazinele goale, cu pungi de creve\i ]n

galantare, cu borcane de ghiveci =i fasole, l`ng[

nelipsitele macaroane groase =i ]ng[lbenite de timp, pe

rafturile mult prea mari =i pline de praf.

-Tat[, zicea ea sub\ire, din v`rful buzelor,

vreau ceva dulce.

-Da, fata mea, stai pu\in, ]i r[spundea cu

vocea lui groas[, mereu r[stit[, comand`nd plutonul lui

de r[cani la lupt[ cu du=mani nev[zu\i.

Intrau ]ntr-o cofet[rie de l`ng[ pia\[, Tudose

o =tia pe =ef[ =i le aducea ]ntr-o pung[ o ciocolat[,

adesea f[r[ niciun gust, o cutie din carton, cu bomboane

mici, verzi, ]n care soia ]nlocuise alunele de alt[dat[.

Ingrid le ron\[ia fericit[, iar tata saluta cu =apca lui de

maistru militar, arunc`nd salve de tun spre ]n[l\imile

cenu=ii ale batr`nului cartier.

-Uite-o, fat[, o trezea din visul ei grasa cea

mic[, plin[ de bube pe fa\[, cu ochelarii ei umfla\i pe

nasul c`rn =i mereu ro=u, parc[ ]nghe\at, chiar =i vara…

Uite-o pe pu=c[ria=a de Ingrid, st[ pe banc[… Pu=c[rie,

pu=c[rie, repeta ur`ta cea mic[, tr[g`ndu-=i pantalonii

de supraelastic peste bucile dolofane.

Ingrid nu tres[rea, dar se ridica de pe

sc`ndura scrijelit[ a b[ncii =i se ducea drept spre fetele

de peste drum.

-Ce vrei, obez[ chioar[, striga ea =i-i tr[gea

un =ut, nimerea de fiecare dat[, cu precizie, ]n umfl[tura

c`t pepenele, din spatele pantalonilor gata s[ crape pe

ea.

-Mamaie, zbiera ur`ta, m[ bate a lui

Tudose…

De pe scara de al[turi, ap[rea imediat gai\a

b[tr`n[, cu nasul ca o suli\[, agit`nd un b[\ pr[p[dit =i

]mpiedic`ndu-se ]n papucii l[b[r\a\i.

-F[, urla pocitania, t`rf[ mic[ ce e=ti, te

omor…

Ingrid nu se mai speria de mult, scotea limba

la b[tr`na costeliv[ =i nici m[car nu fugea prea departe

din fa\a ei. Odat[ chiar s-a ]mpiedicat ]n papucii mari =i

s-a ]ntins toat[ peste gardul verde de l`ng[ scara

blocului. R`deau p`n[ =i trec[torii mai ]ndep[rta\i, iar

pe la geamurile =i balcoanele din jur era mare veselie.

C`nd maic[-sa era acas[, cotoroan\a b[tea la u=a lor =i

se agita toat[, ]nv[lm[=ind vorbele de parc[ le-ar fi

mestecat, ca pe o m`ncare gras[ =i unsuroas[.

-Madam Tudose, miorl[ia baba, vezi ce faci,

fata matale ne stric[ nepo\ii, nu se mai poate, eu te rog

s[ o pui la punct, trop[ia ur`ta, iar cealalt[ femeie se

uita mahmur[, din u=a deschis[, vedea ca printr-un

perete de sticl[ =i-i venea s[ ca=te cu gura deschis[ p`n[

]n tavanul holului.

-Bine, bine, morm[ia mama, o bat eu c`nd

vine acas[, las[, vorbesc eu, mai zicea cu greutate

femeia, f[r[ s[ vad[ prea departe, ]n fa\a ei.

Fata se uita de aproape, ca pe un ecran de

cinematograf ]n aer liber, se ridica ]n v`rful picioarelor

ca s[ vad[ mai bine, dac[ s-ar fi putut s[ descopere =i

scrisul m[runt din josul p`nzei cu ram[ neagr[, pictat[

cu raha\i de mu=te =i urmele altor lighioane.

<22 decembrie l989… }n acest caiet voi

]ncepe un jurnal. De cinci luni tata e la ]nchisoare. S-a

24

f[cut ]ntuneric =i se aud gloan\e pe str[zi. L-am v[zut

ast[zi, l`ng[ blocul nostru, ]ntr-o Dacie galben[ pe

Ceau=escu =i pe Leana. Mama nu m[ crede, nici bunica,

venit[ de la \ar[, dar eu le-am spus s[-l ]ntrebe pe tata

lu’ Oana, care era s[ m[ calce cu ma=ina.>

Se apropia Cr[ciunul, primul f[r[ tat[l ei,

Ingrid sta mereu singur[ ]n cas[, era frig, caloriferele

reci ]n\epeniser[ ]n camerele blocurilor, iar ]n frigiderul

ei nu g[sea mai nimic de m`ncare. Picioarele ei mici se

mi=cau repede prin cas[, ]=i f[cea de lucru cu c`teva

c[r\i cam jerpelite, ]i pl[cea s[ citeasc[ =i, de multe ori,

se ghemuia ]ntr-un col\ al buc[t[riei, l`ng[ aragazul

deschis, =optind cuvintele ]n=irate ]n fa\a ochilor. Era o

lume pe care o sim\ea, doar pe ea, adev[rat[ =i sigur[.

A auzit pa=ii oprindu-se l`ng[ u=a de la

intrare =i i-a recunoscut imediat, dup[ t`r`itul greoi,

aproape sacadat, iar b[\ul care lovea podeaua suna ca un

cod secret, ]ntr-o b[t[lie luat[ mereu de la cap[t.

-Mamaie, a strigat fata bucuroas[, deschiz`nd

u=a, cu un sc`r\`it prelung.

-S[ tr[ie=ti, a zis b[tr`na, intr`nd ]n buc[t[rie

=i m`ng`ind-o pe p[rul nesp[lat de c`teva zile.

Venise mamaia de la \ar[, cum zicea fata,

avea peste optzeci de ani, se mi=ca greu, aplecat[ peste

bastonul =lefuit de timpul nem[surat care trecuse peste

el, dar ajungea cam de dou[ ori pe lun[, c[r`nd traistele

pline cu m`ncare. }i era tot mai greu s[ urce ]n

autobuzul hodorogit, f[cea mai bine de dou[ ore din sat,

p`n[ ]n ora=ul fiului ei, plecat ]ntre timp s[ m[soare

celula pu=c[riei.

-Ce e maic[ prin ora=? a ]ntrebat-o bunica,

dup[ ce s-a a=ezat pe scaunul =ontorog din buc[t[rie.

Parc[ e r[zboi, am v[zut oameni cu pu=ti, tancuri, lume

mult[ prin centru…

-N-ai auzit, mamaie, c[ a fugit Ceau=escu?

Au ar[tat la televizor, mai pe la pr`nz.

-Taci tu, i-a r[spuns bunica, cum s[ fug[, o fi

fost vreun film…

-Ce film? a zis fata. A trecut =i mama pe

acas[, spunea c[ se duce la palat, era cu oamenii de la ea

din fabric[.

-O nebun[, maic[…O be\iv[, a mai morm[it

b[tr`na, ]ncep`nd s[ scoat[ din traista ei ou[, o bucat[

mare de br`nz[…

A mai pus pe mas[ dou[ sticle pline cu lapte,

doi c`rna\i lungi =i c`teva buc[\i de =unc[ afumat[. Se

umpluse buc[t[ria de mirosul m`nc[rii, Ingrid a sim\it

foamea care ]i rodea de mult stomacul pitit sub bluza

groas[, din bumbac.

-|i-e foame, nu-i a=a? a ]ntrebat-o bunica,

uit`ndu-se ]n ochii mici cu care Ingrid m[sura bucata de

br`nz[ de pe mas[.

-Mi-e, i-a zis fata, dar nu avem p`ine, mama

a uitat s[-mi lase bani de diminea\[.

B[tr`na a desf[cut greu nodul batistei,

degetele umflate nu o ascultau, iar m`inile tremur`nd

din toate ]ncheieturile au ales c`teva monede,

rostogolindu-le pe col\ul mesei.

-Hai, i-a spus, du-te =i cump[r[ ni=te p`ine.

-Stai, bunico, a zis Ingrid, tr[g`ndu-=i ghetele

peste ciorapii petici\i, trebuie s[ iau cartela, e ]n sertarul

de sus.

A luat haina, peste treningul vechi =i, cu

=ireturile desf[cute, a ie=it din bloc. Magazinul era pe

partea cealalt[ a str[zii, fata se uita nedumerit[, nici

\ipenie de om nu se vedea afar[, doar dinspre palat, la

vreo trei sute de metri de cartierul ei, se auzeau voci

url`nd ]n microfoane, un vuiet de mul\ime se stingea

25

spre marginea blocului din apropierea fetei, iar ea nu

=tia dac[ e ]ntreag[ povestea zilei de decembrie, pe care

oricum nu o putea pricepe. L`ng[ trotuar, pe cealalt[

parte a drumului, era oprit[ o ma=in[. Ingrid s-a uitat,

lipit[ de spatele drept al Daciei, pe locul din fa\[ era

chiar omul de la televizor, pe care ]l ]njura toat[ lumea,

iar pe bancheta din spate Lenu\a, cum zicea mama ei, cu

un batic pe cap, trag`ndu-se de gulerul hainei, care-i

at`rna peste umeri. Ingrid o vedea vorbind, auzea parc[

ceva, Nicule, Nicule, zicea, sun[-i mai repede, ne

omoar[ pe-aici…

-Car[-te, a strigat la ea =oferul, deschiz`nd

u=a din partea lui, du-te acas[, i-a mai zis.

Ingrid s-a speriat =i a vrut s[ treac[ pe partea

cealalt[ a drumului. O alt[ ma=in[ a fr`nat violent =i s-a

oprit la un pas de fat[, ei i-au zburat banii de p`ine =i a

]n\epenit ]n mijlocul asfaltului.

-Ce faci? a strigat la ea b[rbatul cu ochelari,

care s-a dat repede jos, tremur`nd =i el din tot corpul.

M[ dai de necaz…

Era vecinul din bloc, profesorul sau tata lu’

Oana, cum ]i ziceau to\i copiii de pe scara lor. Ingrid se

ducea des prin apartamentul de la etaj, se juca cu fata

lui, au crescut ]mpreun[, chiar =i la gr[dini\[ au fost ]n

aceea=i grup[.

-De ce nu e=ti atent[? a mai continuat

profesorul.

S-a oprit dintr-odat[, se uita la m`na fetei,

]ntins[ spre trotuarul de al[turi, ea nu zicea nimic, doar

]=i mi=ca bra\ul, ca un ar[t[tor spre hart[, ]ndemn`ndu-l

s[ priveasc[ spre ma=ina lipit[ de marginea drumului. A

]ntors capul =i i-a v[zut pe b[tr`nii conduc[tori, ]n

hainele lor cu gulere ]nalte, ea da din m`ini =i

b[st[c[nea din cap, ar[t`ndu-i marelui b[rbat de stat

ceva ]ntr-o agend[. S-a fle=c[it tot =i profesorul, a luat-o

pe Ingrid de m`n[, dar nu se mi=cau, r[m[seser[

am`ndoi ]n mijlocul drumului. El tot ]ncerca s[-=i scoat[

ochelarii, s[-i =tearg[, i se p[rea c[ nu e dec`t o umbr[

uria=[ ]n jurul lor, care se ]nv`rtea calm[, spre marginea

din fa\[ a blocurilor. Ma=ina a demarat brusc de l`ng[

ei, profesorului i s-a p[rut c[ o s[-i loveasc[, de=i erau

dincolo de partea ]n care se urnise, sc`r\`ind

cauciucurile pe asfalt.

Timpul s-a a=ezat murdar =i n[cl[it de

cuvinte peste toate. Ingrid privea, f[r[ s[ priceap[ nimic,

]ncle=tarea de zile =i nop\i pr[bu=it[ peste iarna geroas[,

se rostogoleau printre oameni maluri izbite violent de

valuri mute, ca ni=te naufragia\i se roteau pe str[zile reci

trec[torii bezmetici =i tot mai rari. Oamenii zgribuli\i

treceau prin fa\a geamului de la care Ingrid privea ore

]ntregi, a=tept`nd-o pe mama, ]ntr-o vacan\[ care nu se

mai termina. A stat c`tva timp cu bunica, ea n-a mai

plecat din ziua de decembrie acas[, ]n satul ei, iar pe

mama o vedea rar, venea cu o ma=in[ argintie acas[,

oamenii se uitau pe la geamurile aburite ale blocului =i

nu ]n\elegeau ce se ]nt`mpl[.

-Ce faci, femeie? a ]ntrebat-o soacra ei, unde

umbli ca nebuna?

-Ce =tii, bre, matale? i-a r[spuns. Noi i-am

dat jos pe nenoroci\ii care ne-au condus, pe comuni=ti.

-P`r\, Mari\o, i-a r[spuns mamaia, te g[si=i tu

de=teapt[. Bine c[ n-ai fost beat[, c[ te vedeam prin

=an\uri, ]nghe\at[.

-Hai, las[-m[, a zis… Mai bine r[m`i c`teva

zile cu fata aici, p`n[ pot eu s[ vin mai des acas[.

Adusese cu ea plase ]ntregi cu portocale,

salamuri =i pungi cu carne =i pui, le ]ngr[m[dise pe toate

]n frigiderul =ontorog, gr[bit[ s[-=i schimbe hainele de

26

pe ea, a=teptat[ ]n fa\a blocului de ma=ina cu =ofer,

argintie =i cu num[rul mic de ieri. Cariera politic[ a

mamei s-a rupt de tot, ]n dou[ s[pt[m`ni, f[r[ s[ fi

]nceput cu adev[rat. Revolu\ia se ]ncheiase pentru

femeia ]ntoars[ la fabrica de spirt, cu grija bidonului

c[rat seara ]n saco=a ei, mirosind a alcooluri vechi,

]nchegate ca o piftie neagr[ pe marginile ]mpu\ite de

care se ag[\au m`inile femeii =i ele lipicioase =i

]ncheiate ]n unghiile ur`te, net[iate de mult[ vreme.

Ingrid era ]n clasa a =asea, ]ncepuse dup[

aproape o lun[ noul trimestru, din cauza evenimentelor

incerte, peste care lumea din cartierul ei trecea

nedumerit[ =i ]nfrigurat[. L[sat[ mereu singur[, fata a

]nceput s[ lipseasc[ de la =coal[, ]nv[\a tot mai pu\in,

dar cuvintele mamei, atunci c`nd ]=i mai aducea aminte

c[ fata ei tr[ie=te ]nc[ ]n casa rece de la parterul

]ntunecat al blocului, sunau ca o ghioag[, ca o m[ciuc[,

]nvine\eau =i mintea =i v[zul, ame\ite oricum de b[utur[.

Prin apartament treceau, des, tot felul de oameni,

b[rba\i pe care Ingrid nu-i mai v[zuse, unii r[m`neau =i

peste noapte ]n dormitorul p[r[sit de Tudose, pentru

locul lui ceva mai ]ndep[rtat, iar Ingrid se muta ca o

mobil[ inutil[ prin restul ]nc[perilor. Auzea opintelile

mamei =i ale musafirilor ei, era at`t de beat[ uneori,

]nc`t trecea goal[ spre buc[t[rie dup[ un pahar sau dup[

o sticl[, de parc[ fata ei ar fi fost o p[pu=[ de p`sl[,

urcat[ pe marginea canapelei din sufragerie, mereu plin[

cu haine nesp[late, duhnind dinspre straturile de

transpira\ie, adunate de la o zi la alta.

-Hai, morm[ia ea, dormi acolo =i se uita la

fat[ cu ochii n[p[di\i de somn, sc[rpin`ndu-se ]ntre

picioare, umbl`nd aproape despuiat[ printre lucrurile

tr`ntite pe jos.

-Ce faci, f[, striga b[rbatul din dormitor, mai

aduci sticla aia?

Ingrid se b[ga toat[ sub p[tura de pe canapea,

]=i ]nfigea degetele ]n urechea de deasupra pernei, ar fi

vrut s[ nu mai aud[ nici m[car cum bate v`ntul la

fereastra balconului, s[ plece singur[ spre drumul

]ngust, b[nuit foarte departe, printre genele sub\iri care-i

acopereau ochii mici.

Fa\a t`n[r[ a mamei se buh[ise repede, ]i

tremurau m`inile, iar hainele ei miroseau a sudoare.

Nimic nu mai r[m[sese din femeia ]ngrijit[, pe care

Tudose o adusese de la \ar[, mereu atent[ la privirile

celor din jur, ]mbr[cat[ curat, cu p[rul legat str`ns ]ntr-o

coad[, c[zut[ peste umerii ridica\i dincolo de dunga

sub\ire a g`tului. Privind-o pe mama ei, Ingrid ]nv[\ase

c[ =i t[cerea e un fel de a vorbi. Se apropiase prim[vara,

lumea ]ncepuse s[ mai ]n\eleag[ c`te ceva din noile

r`nduieli. }ntr-o diminea\[, au venit la bloc am`ndou[

bunicile fetei. Au ]n\epenit ]n u=a sufrageriei, erau dou[

b[tr`ne tr[znite de fulger, sub singurul copac din

mijlocul dealului de la marginea satului lor. A=a p[reau

]n mizeria din fa\a ochilor lor zb`rci\i, acoperi\i cu

basmalele groase, cu m`inile duse la gur[, strivite de

mirarea simpl[ a nepoatei lor.

-Cuscr[, a ]ncercat mama lui Tudose s[ spun[

ceva. R[u a ajuns, ce ne facem noi cu cea mic[?

-Mi-a spus mie sor[-sa, a zis cealalt[ b[tr`n[,

a trecut acum vreo s[pt[m`n[ pe aici, eu nici n-am

crezut-o…

-Uit[-te la fat[, a ]ncercat b[tr`na sprijinit[ ]n

bastonul noduros, l`ng[ u=a de la intrare, parc[ nici nu

ne-ar cunoa=te… Ce faci, mamaie? a mai ]ntrebat ea,

repede, ]ncerc`nd s[ descopere ceva.

-Bine, le-a r[spuns Ingrid, intra\i ]n cas[.

27

Fata le privea pe am`ndou[ =i se ag[\ase de

iv[rul rupt al u=ii dinspre buc[t[rie. S-a deschis, la

apartamentul de al[turi, grilajul din fier =i vecina =i-a

t`r`t greu picioarele bolnave spre cele dou[ b[tr`ne.

Ingrid avea, pentru femeia ]nalt[ =i slab[, fost[

profesoar[ la =coala din cartier, respectul dat de vocea ei

cald[, de m`inile lungi cu care o m`ng`ia mereu pe

cre=tet, ori de c`te ori se ]nt`lneau ]n holul de la intrare.

Profesoara o chema des la ea ]n cas[, ]i d[dea s[

m[n`nce pr[jituri, mere, ]i aducea dintr-o bibliotec[

mare c[r\i cu desene =i pove=ti, pe care Ingrid le ]nvelea

]ntr-un fel de caiet mai vechi, cu grij[ s[ nu le rup[ vreo

foaie.

-+ti\i, le-a spus ea celor dou[ bunici, eu nu

m-am amestecat niciodat[ ]n casa cuiva, dar trebuie s[

face\i ceva, m[car pentru Ingrid.

-Da, doamn[, a zis una dintre ele, de ce

crede\i c[ am b[tut noi at`ta drum?

-V[ cred, a continuat vecina, e o viermuial[

de neispr[vi\i prin apartament, mi-e mil[ de fat[, vede

prea multe pentru v`rsta ei.

-Am auzit, doamn[. Nici nu =tim cum s[

facem, a oftat b`tr`na care vorbise =i mai ]nainte. Ea nu

vrea s[ discute nici cu noi, nici cu surorile ei. Ne-am dus

azi la fabric[, la serviciul ei, mai avea un pic =i ne lua pe

am`ndou[ la b[taie.

-Doamne, a mai spus vecina, ce femeie de

treab[ era ]nainte de arestarea lui Tudose.

Au vorbit mult ]n fa\a intr[rii, Ingrid nu le-a

mai ascultat, cuvintele treceau pe l`ng[ urechile fetei.

Pentru oameni ca ei, fericirea nu putea s[ fie dec`t o

eroare. Dac[ ar fi =tiut s[ ]n\eleag[, dar era prea mic[ la

cei treisprezece ani =i ceva, ar fi a=teptat s[ se poat[

a=eza la marginea \[rmului, acolo unde ]ncepe marea,

gata s[-=i ]nmoaie picioarele sub\iri ]n r[ceala apei. O

]nsingurare total[ =i o via\[ stacojie i se deschidea fetei,

]ntr-o cas[ prin care trecea ambalat[ ]n h`rtia aspr[ =i

p[tat[ de urme de m`ncare uscat[, doar umbra ame\it[ =i

uns[ de scrum umed a mamei i se lipise de ochi. Ce se

cade, s[ os`nde=ti sau s[ comp[time=ti? Nu vedeai

altceva dec`t un om singur, neajutorat =i nel[murit, un

om prea mic pentru a-l apuca de o m`n[ =i a-l a=eza

l`ng[ fereastr[, pentru a privi dincolo de turla bisericii

din fa\a blocului, s[ descopere singur norii v[luri\i p`n[

departe, ]n zare.

-S[ v[ ia dracul de babe, s-a auzit de departe,

de la cap[tul aleii din fa\a blocului.

-Vine nebuna, a zis una dintre b[tr`ne.

Vecina, profesoara slab[ =i ]nalt[, s-a gr[bit

s[ intre ]n casa ei, cu pa=ii mici a trop[it pe hol, tr[g`nd

grilajul metalic dup[ ea. Ingrid ar fi vrut s[ r`d[, femeia

se mi=case precum o p[pu=[ ]ntoars[ cu cheia, pe gresia

din buc[t[rie.

-Ce vre\i? a zbierat, arunc`nd geanta ]n hol,

cu privirea ]ntunecat[ spre mama =i soacra ei. S[ v[

c[ra\i de aici, v-a\i adus aminte c[ mai tr[im =i noi?

Se cl[tina, era b[ut[ deja, iar m`inile abia =i

le putea \ine lipite de corp, i se zb[teau picioarele

]ntr-un dans bezmetic, mama ei se uita tr[znit[ de

mirare, nu-=i amintea s[ o mai fi v[zut astfel, niciodat[.

-+tii ce, i-a mai spus b[tr`na, ai ajuns o

neispr[vit[, te-ai f[cut de r`s peste tot.

-+i ce? a \ipat ea mai departe. V[ freac[ pe

voi grija de mine?

-M[i, mam[, a ]ncercat =i soacra femeii,

potole=te-te. Hai ]n cas[, s[ st[m de vorb[.

S-au ]nghesuit ]n buc[t[ria murdar[ =i plin[

de resturi de m`ncare. Fata vedea doar trei perechi de

28

buze, mi=c`ndu-se amestecat, iar vorbele se loveau de

pere\ii buc[t[riei, izbindu-se cu for\[ =i pocnind ca ni=te

gloan\e oarbe. Ziua venise peste fata fragil[ =i

nedumerit[, pe o corabie obosit[, ca o =andrama din

sc`nduri putrede, o hardughie care se scufunda, clip[ cu

clip[.

<Mai 1991… Am fost cu mama la pu=c[rie,

la tata. Nu l-am mai v[zut de mult, era slab =i i-a c[zut

p[rul de pe cap, parc[ nu mai avea nici din\i ]n gur[.

Nici nu =tiu ce-am vorbit acolo, ]mi era fric[ s[ m[ uit

la el. Mi-a pl[cut s[ merg cu trenul, ]n vagon am v[zut

ni=te =oricei, se plimbau printre picioarele noastre. Am

\ipat tare =i mama mi-a tras, ]ncet, una peste gur[, dar

nu m-a durut.>

}ntr-o zi de prim[var[, diminea\a foarte

devreme, Ingrid =i mama ei au plecat s[-l vad[ pe

Tudose, la pu=c[rie.

-S[ vorbe=ti cu profesoara ta, i-a zis mama,

era vineri ziua ]n care plecau.

-Am vorbit, mam[, i-a r[spuns fata.

}n buc[t[rie, seara, femeia f[cuse pr[jituri, a

fript =i doi pui pe gr[tarul de pe aragaz. Ingrid nu mai

sim\ise de mult[ vreme mirosurile de alt[dat[, c`nd

mama ei se ]nv`rtea priceput[ pe l`ng[ oalele =i

farfuriile de tot felul. Fata a ]nchis ochii =i nu reu=ea

deloc s[ =i-l aminteasc[ pe tat[l ei. Dac[ ar fi =tiut cum

s[ spun[, Ingrid presim\ea c[ nu oricui i se ]nt`mpl[

chiar orice, via\a nu ne aduce solu\ii ]nt`mpl[toare, iar

lucrurile pe care ni le-am dorit cu adev[rat, ]n ad`ncul

nostru cel mai intim, ne ocolesc nep[s[toare. Pe fat[ o

z[p[cise de tot mirosul fripturii de pe aragaz =i nu

g`ndul c[ m`ine o s[-l vad[ pe tata.

Seara, ]n holul de la intrare, bagajul pentru a

doua zi fusese a=ezat ]n c`teva plase mari, aliniate l`ng[

cuierul =ontorog. Ingrid s-a ]mpiedicat de ele, iar mama

i-a strigat din buc[t[rie s[ aib[ grij[, se sparg ou[le, a

zis ea. Fata adormise deja, cu g`ndul c[ a doua zi o s[-l

vad[ pe tata, c`nd s-au auzit b[t[i repetate ]n u=[. }l =tia

pe b[rbatul scund, pe care mama ei l-a l[sat s[ intre, mai

fusese de multe ori =i r[m[sese peste noapte ]n

dormitorul ]ngust, plin de mobil[ ]nghesuit[ peste tot. A

]nchis ochii =i s-a ]ntors cu fa\a spre marginea

canapelei.

-Te duci la para=uta ta de b[rbat? a auzit

Ingrid vocea musafirului, ]n buc[t[rie.

-N-am ce s[ fac, a zis femeia, i-a aranjat

soacr[-mea o vizit[, nu pot s[ nu m[ duc.

-Mai are mult de stat la pu=c[rie? a mai

]ntrebat cel[lalt.

-Destul, a spus ea =i fata a sim\it, pe sub u=a

buc[t[riei, valul de fum =i mirosul de \uic[ proast[,

ajung`nd p`n[ ]n dreptul patului.

A adormit, cu vocile tot mai ]mpleticite,

dinspre camera mic[, plin[ cu oale =i c[ni f[r[ toarte,

intr`ndu-i amestecate ]n urechile ie=ite de sub p[tura

aspr[, cu care Ingrid se ]nvelise. L-a visat pe tat[l ei, se

plimbau ]mpreun[ prin parcul mare al ora=ului, ocoleau

lacul cu apa verzuie, pe margine pescari de tot felul se

]nc[p[\`nau s[ piard[ ore multe, doar pentru a sc[pa de

nevestele cic[litoare, a=a ]i spunea Tudose, r`z`nd =i

tr[g`nd din \igara fe=telit[ de c[ldur[. Printre picioare li

se strecurau c`ini, alerg`ndu-se pe marginea aleilor

proasp[t vopsite =i, deodat[, le-a ie=it ]n fa\[ leul b[tr`n,

pe care fata ]l =tia de mult, de la gr[dina zoologic[ din

parc. Ea a s[rit pe o banc[, r`dea f[r[ oprire =i, ]n vis, ]i

fluturau codi\ele mici, ]mpletite de mama. Tat[l ei a

plecat ]ncet, cu leul ]n spatele lui, ]mping`ndu-l cu

botul ]n turul pantalonilor, disp[r`nd am`ndoi dup[

29

marginea unui zid desenat cu vopsele aprinse, de b[ie\i

=i fete grase, cu ni=te tuburi uria=e ]n m`ini. Mirosul de

diluant acoperise aerul, p`n[ l`ng[ banca pe care Ingrid

continua s[ stea, ]n picioare, singur[, strig`ndu-l pe tata,

dar f[r[ convingere.

Ingrid s-a trezit, cu visul ag[\at de ochii abia

dezlipi\i, i se p[rea c[ ]n mijlocul sufrageriei se tol[nise

pe covorul plin cu scame leul acela, se uita drept la ea,

dar avea vocea lui Tudose, ]ndemn`nd-o s[ se culce la

loc. A deschis ochii de tot =i l-a v[zut pe nenea Tonel,

b[rbatul negricios, ame\it de b[utur[, ie=ise din

dormitor, spre buc[t[rie, sprijinindu-se cu m`inile de

mobila din cale. Era gol, doar ciorapii ]i r[m[seser[ ]n

picioarele, ca dou[ be\e ]ndoite =i noduroase, fata se

uita, cu genele l[sate, la bucile lui costelive pe care =i le

plimba prin sufrageria lor. L-a mai z[rit cum se sc[rpina

]ntre picioare, uit`ndu-se la u=a cr[pat[, spre care se

]ndrepta, c[sc`nd zgomotos =i morm[ind ceva printre

din\i.

-A dracului putoare, l-a auzit fata zic`nd, nu

se mai satur[ de …

Nu =i-a terminat vorbele, a reu=it s[ ajung[ ]n

buc[t[rie, c[ut`nd ceva pe masa plin[ cu resturi de

m`ncare =i b[utur[. }n tren, a doua zi de diminea\[, ]n

drum spre tat[l ei, Ingrid avea ]nc[ ]n fa\a ochilor

picioarele p[roase ale b[rbatului, flenc[nindu-i

umfl[turile zb`rcite, sub burta scof`lcit[ =i ea, ca o piftie

stricat[, bun[ de aruncat la c`ini. L-a mai sim\it =i c`nd

a plecat, spre diminea\[, ]n u=a dormitorului s-a oprit =i

a vorbit cu mama ei.

-Vezi c[ mai vin luni, trec pe la tine, pe la

fabric[.

-Bine, a auzit-o ea pe mama, ]mpleticindu-se

]n limb[, s[ faci rost de bani, trebuie s[-i dau

t`mpitului…

-P[i, a mai ]ntrebat din hol cel[lalt, de ce s[-i

dai bani, mai bine cheam[-l pe la tine, i-o trebui =i lui…

-Taci, m[, boule, a zis femeia, te aude fata.

-Doarme, f[, doarme… A dracului t`rf[, a

mai b[lm[jit el…

Ingrid a mai auzit-o pe mama, ]ntorc`nd-se ]n

patul din dormitor, care sc`r\]ia din toate ]ncheieturile,

fata num[rase de multe ori, noaptea, cum se loveau ]ntre

ele arcurile, sub ap[sarea musafirilor ]nchi=i acolo, cu

mama.

A\ipise, ]n tren, vagonul se zg`l\`ia din toate

p[r\ile =i se sim\ea un miros de transpira\ie, amestecat

cu arome de parizer =i ceap[, h[lp[ite de oamenii nera=i

=i cu figuri de cear[, a=eza\i pe banchetele jupuite, pline

de praf =i mizerii vechi.

-Mam[, a \ipat Ingrid c`nd trenul a =uierat la

un semnal aprins, ]nfig`ndu-=i unghiile mici ]n bra\ul

gol al femeii.

-Ce ai? a scuturat-o mama, apuc`nd-o de

m`na cu care fata ar[ta spre geamul vagonului.

-Un =oarece, uite-l acolo, a strigat Ingrid,

deschiz`nd ochii de tot, spre podeaua trenului.

-Las[-l naibii, i-a mai zis mama.

Oamenii r`deau, pe b[ncile din jur, Ingrid

\ipase ]ns[ din alte motive, i s-a p[rut, ]n leg[narea

vagonului, c[ nenea Tonel se oprise l`ng[ patul ei =i i-a

pus o m`n[ grea peste gur[, iar cu cealalt[ tot ]ncerca

s[-i trag[ ]n jos pantalonii verzi ai pijamalei. Iar fata ]=i

sim\ea privirea lipit[ de umfl[turile lui, apropiate de

canapeaua pe care dormea, b[rbatul ]i spunea ceva, nu

]n\elegea cuvintele, doar degetele lui intrau c`te pu\in ]n

30

gura deschis[ a fetei. Apoi, dintr-odat[, de pe covor i-a

s[rit ]n spate, b[rbatului, leul care dormise lini=tit, p`n[

atunci, iar Ingrid s-a trezit cu =oricelul pric[jit ]n fa\a

ochilor. S-ar putea s[ fie diminea\a ]n care Ingrid a

]n\eles, ]ntr-un fel greu de explicat, c[ o ur[=te pe mama

ei. P`n[ la urm[, nu fiec[ruia i se ]nt`mpl[ ceea ce

merit[, ci ceea ce ]i seam[n[. S[ ai o rela\ie special[ cu

frica, s[ cau\i spaima, doar pentru a o privi se sus…

Toate tremur[ l`ng[ tine, dar mai presus de fric[ e

]ncordarea unei fragilit[\i pe care, at`t de mic[, Ingrid o

b[nuia numai, cumva ]n sufletul ei.

-Vezi, i-a zis mama, c`nd mai aveau c`teva

minute p`n[ la poarta ]nchisorii, s[ nu-i spui c[ mai vin

ni=te oameni pe la noi.

-Cui s[ nu-i spun? a ]ntrebat fata.

-P[i, s-a uitat femeia lung, unde mergem noi

acum?

-Aha, a f[cut Ingrid, bine…

A privit-o pe mama str`mb, dar z`mbea

cuminte ca un pui de ciut[, un fel de petrecere cu vorbe

alese era la gura femeii de l`ng[ ea, care o apucase de

m`n[, tr[g`nd greu plasele cu m`ncare pentru Tudose.

M[ a=ez mai bine ]n fotoliul meu =i le conduc pe

am`ndou[, cu privirea, din dep[rtare. Nu v[d prea bine

fa\a copilei cobor`te din trenul murdar =i m[ simt

precum omul care scrie despre voca\ia discre\iei =i

bucuria t[cerii, care aspir[ la un confort moral =i nu se

bizuie dec`t pe puterea lui de a g`ndi binele =i r[ul din

lumea ]ntins[ foarte aproape de el. E o d`r[ ad`nc[ de

fragilitate, dar =i for\a de a ]ncerca s[ treci dincolo,

]ntr-o speran\[ care ]ntrece totul, prin simpla ei

vecin[tate. Aiurea, ]mi vine s[ strig din locul meu

c[ldu\, uit`ndu-m[ la picioarele sub\iri ale fetei, ]mpins[

de mama ei pe poarta mare a pu=c[riei, fiindc[ nu e un

film cenu=iu ]n fa\a privirii mele, ]mi sun[ ]n urechi

sc`r\`itul u=ii deschise de gardianul obez, cu fa\a ro=ie,

de la tensiunea ridicat[ =i de la sl[nina m`ncat[ ]n

spatele geamului gros, pe care l-a tras cu hot[r`re,

r[\oindu-se la vizitatorii aduna\i ]n camera plin[ cu

b[nci jupuite.

}n camera de a=teptare au g[sit-o =i pe

bunica, mama lui Tudose. Sta lipit[ de un perete,

mestec`nd rar dintr-un covrig ]mpletit.

-Cu ce-ai venit? a ]ntrebat-o femeia, nora ei.

-M-a adus un vecin, Nelu Friptu, ]l =tii tu…

Pleca =i el cu legume, la ora=.

-}l =tiu, a zis cealalt[, ne-am uitat dup[

matale, ]n gar[, credeam c[ nu mai vii.

B[tr`na n-a mai zis nimic, ]=i lega mereu

marginile basmalei, care nu se ]nnodau deloc =i se tot

=tergea cu o batist[ peste fruntea transpirat[. A scos din

buzunar o ciocolat[ mic[, cu rom, ]ntinz`nd-o fetei.

-Las[, a vorbit Ingrid, mai bine i-o dau lui

tata.

-M[n`nc-o, mamaie, i-am adus =i lui, sunt ]n

saco=[, a mai spus, uit`ndu-se la nepoata care mu=ca

f[r[ chef din bucata de ciocolat[.

Mor\ii ]mb[tr`nesc mai repede dec`t vii,

lumina e nebun[ =i triste\ea t`=ne=te din ea. E un semn

sub care Tudose s-a a=ezat pe scaun, cu fiica, nevasta =i

mama ]n fa\a lui. Pe Ingrid a m`ng`iat-o pu\in pe

cre=tetul capului, gardianul s-a f[cut c[ nu vede. A

vorbit aproape numai el, Ingrid se uita la gura lui =tirb[,

nu pricepea nimic din ceea ce spunea, ea nici n-a mai

fost prea sigur[, de la un timp, dac[ omul acela e chiar

tat[l ei. Tudose se ]mpleticea ca un orb, devenise firav =i

uscat, pierdut prin gr[mada de oase desc[rnate, disp[rea

ca o p[rere ]n marginea pov`rni=ului plin cu pietre

31

col\uroase. E u=or s[ te ascunzi dup[ zidul celor drep\i,

ca o vulpe ]n vizuina plin[ de frunze putrezite. Doar at`t

mai \inea minte, c[ tata vorbea despre o boal[, zicea c[

uit[ repede, c[ i s-a spart un vas pe la t`mpl[, oricum

cuvintele lui deveniser[ ciudate, nici nevasta =i nici

mama lui nu ]n\elegeau ce le spune.

-R[u a ajuns, mam[, mai \inea minte Ingrid

c[ zicea bunica, ]n trenul cu care s-au ]ntors, toate trei,

spre sear[.

Mama fetei a vorbit pu\in, ]n privirea ei nu se

citea nimic, p`n[ =i mu=tele care-i b`z`iau prin fa\[

g[seau repede pervazul ferestrei din compartimentul

jupuit al trenului. Un fluture mare a intrat ]n camera de

]mprumut, nici el n-a r[mas mai mult, a g[sit repede

geamul deschis al vagonului.

<25 decembrie 1992… Azi e Cr[ciunul, iar

ieri l-am dus pe tata la cimitir. N-au fost dec`t pu\ini

oameni =i n-a pl`ns nimeni. La biseric[ slujba a fost

mai scurt[ dec`t trebuia, a=a zicea bunica. Nici eu n-am

pl`ns, n-am putut. A nins toat[ ziua, ma=ina cu care

l-au dus la cimitir a r[mas ]n z[pad[, au ]mpins-o ni=te

oameni de pe strad[.>

Tudose a mai tr[it c`teva luni, dup[ ce s-a

]ntors de la pu=c[rie. N-a mai putut nici m[car s[ bea, a

vegetat zile ]ntregi, ca o legum[, pe banca din fa\a

blocului, a=tept`nd pensia =i, dup[ o vreme, nu s-a mai

certat cu nevasta lui, nu-i mai p[sa de plec[rile ei, tot

mai dese, uneori nu venea noaptea acas[, dar el nu mai

]ntreba nimic. Cu Ingrid, ]n primele s[pt[m`ni, a

]ncercat s[ comunice, s-au plimbat de c`teva ori, ca

]nainte, printr-un ora= pe care nu-l =tia, despre schimb[ri

auzise el ]n pu=c[rie, de la al\ii, dar nu prea-i mai p[sa

de lumea din jurul s[u. A v[zut c[ fata lui se simte

stingher[, mai ales c`nd se ]nt`lneau cu al\i colegi de-ai

ei, Ingrid trecuse de cincisprezece ani, era la liceul din

cartier, dar Tudose nu ]ntreba nimic, nu povestea nimic.

Odat[, prin geamul deschis al buc[t[riei, ea l-a auzit

vorbind ]ns[ cu vecinul lor, Matei, vechi tovar[= de

pahar, dinainte de pu=c[rie.

-B[i, Matei, zicea tat[l ei, era mai bine la

pu=c[rie, m[…Eu nu pricep ]n ce lume tr[im, ce e cu

banii care se schimb[ mereu, v[d c[ lumea nu mai are

de lucru…

-Noroc c[ suntem la pensie, taic[, b[lm[jea

Matei, ame\it de la primele ore ale zilei.

-Ce noroc, frate? Cu pensiile noastre o s[

murim de foame.

-Las[, b[, l-a auzit fata pe vecin, la tine e mai

u=or, o trimi\i pe nevast[-ta la produs.

-Da, bre, e o curv[, dar ce pot eu s[ mai fac?

-Cum ce po\i, s-a ar[tat indignat Matei, s[-i

tragi o mam[ de b[taie.

-D[-o dracu’, a morm[it Tudose. S[ se culce

cu tot ora=ul, e bolnav[, nu se mai satur[ cu una cu

dou[.

Vorbea ca =i c`nd o femeie str[in[ ar fi fost

]n sporov[iala lui, fata n-a mai stat ]n spatele ferestrei, ]i

venea s[ pl`ng[, dar nu cu prea mult[ convingere. De

fapt, Tudose o iubea pe fata lui, dar cumva din afara

vie\ii, unde e pustiu =i unde nu e nimic mai u=or dec`t s[

vezi moartea. Tudose sta pe banca din intrarea blocului

=i privea lung ]n parcarea plin[ de ma=ini, acolo unde

=i-a =tiut ani ]ntregi Dacia lui, de care era at`t de

m`ndru. Vise scurte ]l n[p[deau, o senza\ie de

]ncercuire ]i intrase ]n ochi, iar ]nfr`ngerea nu se mai

urnea din preajma lui. Tr[ia cu un fel de team[, p`n[

spre pr`nz, apoi ziua lui se scufunda ]n nep[sare. Nu

putea s[ doarm[ =i ]ncepuse s[ se plimbe, noaptea, prin

32

cartier. }l cuno=teau =i c`inii, numero=i, care defilau

printre tomberoanele de gunoi, burdu=ite cu resturile

abandonate ]ntre blocuri. Fata l-a rugat, ]ntr-o zi, s[ vin[

la liceul ei, la =edin\a cu p[rin\ii. S-a ]mbr[cat cu

hainele cele bune, =i-a f[cut pantofii, dar n-a ajuns dec`t

p`n[ l`ng[ =coala din cartier, aproape de cimitirul

ora=ului. I-a fost fric[ s[ intre, aproape c[ a luat-o la

fug[ spre cas[, fata nu l-a ]ntrebat nimic, oricum nu se

a=tepta ca tat[l ei s[ se duc[.

Venise vacan\a de iarn[, Ingrid ie=ea mai des

din cas[, avea c`teva prietene cu care hoin[rea peste tot.

O z[pad[ mare se a=ternuse peste lumea amor\it[,

]nv[luit[ ]n ger, doar grevele muncitorilor r[ma=i f[r[

salarii mai sp[rgeau lini=tea ora=ului.

-Am o treab[, m[ ]ntorc mai pe sear[, ]=i

amintea Ingrid c[ i-a spus tat[l ei, ]n diminea\a de

decembrie ]nz[pezit[.

-Mama c`nd vine? a ]ntrebat ea.

-Nu =tiu, a mai zis el, ie=ind pe u=[, cu =uba

lui militar[ at`rn`nd ciudat pe trupul ]mpu\inat, din

spate aveai impresia c[ e o sperietoare de ciori,

mi=c`ndu-se halucinant prin livad[.

Ingrid l-a privit pe fereastr[, i se vedea capul

mic, ie=ind pe sub gulerul hainei, iar fa\a lui neras[ de

mai multe zile p[rea o pat[ neagr[, gata s[ se preling[

spre z[pada nefiresc de alb[, ]n lucirea unui soare cu

din\i. L-a v[zut disp[r`nd spre col\ul blocului,

]mpiedic`ndu-se la fiecare pas ]n z[pada necur[\at[, era

ultima dat[ c`nd tata a mai fost ]n fa\a ochilor ei. Spre

sear[ a auzit-o pe mama, striga ceva ]n fa\a blocului,

agit`ndu-=i m`inile =i povestind aprins[ unor vecini.

-Hai, a zis intr`nd ]n hol, c[ a murit taic[-tu.

-De unde =tii? a ]ncercat fata s[ ]ntrebe…

Cum s[ moar[?

-A=a bine, s-a ]necat ]n canalul de la zona de

agrement, la ie=ire. L-au g[sit ni=te pescari, e deja la

morg[.

Femeia vorbea ca =i c`nd i-ar fi povestit fetei

un film v[zut de cur`nd, nu se uita la Ingrid, cl[tina din

cap =i =tergea de minute bune un fund de lemn, a=ezat pe

marginea mesei.

-Trebuie s[ mergi m`ine cu mine, la morg[,

s[-l lu[m acas[.

-Dar, a zis fata, mie mi-e fric[.

-Las[, a mai spus mama, vedem noi, vine

bunic[-ta, am anun\at-o, poate m[ duc cu ea. Ne trebuie

o ma=in[…

I-au ]nv`rtit cam un sfert de or[ co=ciugul

prin cartier, un pop[ gr[bit =i plictisit a scurtat slujba c`t

a putut, ]n biserica de peste drum, din fa\a blocului lor,

Ingrid a num[rat vreo dou[zeci de oameni, care \ineau

lum`n[rile aprinse ca pe o corvoad[, a=tept`nd =i ei s[

se termine mai repede. I-a venit s[ pl`ng[ atunci c`nd

doi b[rba\i au pus capacul peste co=ciug, l`ng[ groap[.

Fetei i s-a p[rut c[ tata i-a f[cut cu ochiul =i i-a z`mbit,

a=a ]ntins cum era ]n cutia de lemn.

-Hai, mamaie, a tras-o ]ncet bunica, de l`ng[

groapa peste care c[deau buc[\ile de p[m`nt, din

lope\ile mari ale oamenilor de mai ]nainte, r[m`n`nd ]n

urma ei, peste movila ridicat[ ]n grab[, c`teva flori

ofilite =i ]nghe\ate =i lum`n[rile pe care v`ntul le

stingea, una c`te una.

-A fost om bun, l-a m`ncat pu=c[ria.

-+i curva de nevast[, a mai auzit Ingrid ]n

spatele ei, l`ng[ poarta cimitirului.

-Acum s[ te \ii ce-o s[ fac[ asta, bordel o s[

avem pe scara noastr[, a mai zis prima femeie.

33

-P[cat de fat[, e frumu=ic[ foc, ]\i dai seama

ce-o s[ vad[ ea ]n cas[.

-Ce-a mai v[zut, p`n[ s[ vin[ Tudose de la

pu=c[rie, nu =tii ce era pe la ei, uite ce-a crescut asta

mic[, ia uite ce \`\e are… O pune putoarea la treab[ =i

pe ea, ce crezi?

-Spurcat[ mai e=ti, a nechezat cealalt[…

A ]ntors capul, erau dou[ vecine de la bloc,

vorbeau f[r[ s[ se sinchiseasc[ de fata care auzea totul,

uit`ndu-se ]n punga de plastic, ]n c[utarea covrigului

cam tare, pe care au ]nceput am`ndou[ odat[ s[-l

molf[ie, cu pu\inii din\i pe care ]i mai aveau. Oamenii

=opteau, cu team[, ]n dreapta =i ]n st`nga ei, ]ntrebarea e

ce faci cu libertatea ta, p`n[ la urm[? Os`nd[ sau

privilegiu, via\a ne confrunt[ mereu cu alegerea =i cu

riscul. La orice pas…

De Cr[ciun, a doua zi dup[ ]nmorm`ntare,

Ingrid =i mama ei au m`ncat =orici =i c`rna\i, ]n

buc[t[rie, le adusese o plas[ plin[ bunica, mama lui

Tudose. Fata fixase paharul mic, pe care-l golea mama

ei, =terg`ndu-se cu un col\ al =ervetului gros =i mu=c`nd

cu poft[ din c`rnatul pr[jit ]n tigaia neagr[ de pe aragaz.

Un miros de gr[sime =i usturoi i-a intrat ]n nas, o

lacrim[ mic[ i s-a prelins de sub ochiul drept, dar, cu

siguran\[, de la fumul din buc[t[rie.

4. <15 iunie 1993… Am terminat clasa a

noua, nu-mi place deloc liceul meu. Pe fereastra clasei

am v[zut tot anul cimitirul, chiar l`ng[ zidul care d[

spre =coal[ e groapa ]n care l-au b[gat pe tata. Am

sunat ieri la u=a Oanei =i am auzit-o pe mama ei cum ]i

spunea s[ nu-mi deschid[. Asta e.>

R[m`nea singur[, ]n apartamentul de la

parter, zile ]ntregi. Mama ei, la c`teva s[pt[m`ni de la

moartea lui Tudose, s-a oprit din b[utur[, au vrut s-o

dea afar[ de la fabrica de spirt, unde lucra. Un timp a

fost lini=te ]n cas[, au zugr[vit apartamentul, Ingrid

reg[sea ceva din via\a de alt[dat[, era vesel[ diminea\a,

]nainte de a pleca la =coal[, ]=i bea cafeaua cu mama, ]n

buc[t[ria mirosind a vopsea proasp[t[. Nu vorbeau prea

mult, dar se p[rea c[ reu=ise s[ mai alunge din minte

amintirile betege =i p[tate de umilin\e f[r[ m[sur[. O

brum[ de cochet[rie, pe care o z[rea pe chipul mamei, ]i

ducea, uneori, g`ndul spre un fel de joc, ]n care era

imposibil s[ nu g[seasc[ un sprijin, o adiere de suflet.

Acum, c`nd scriu despre Ingrid, am ]n minte

=irul lung de evenimente care vor urma s[ se a=eze peste

tinere\ea ei. M[ ]ntreb dac[ voi putea s[ ]nf[\i=ez cu

adev[rat condi\ia unui om care-=i va pierde ]ncet

identitatea, un om ca o sum[ a complexelor lui

interioare, abandonat ]ntr-o schizofrenie colectiv[. A=a o

v[d pe fat[, ca pe o fiin\[ de h`rtie, ca pe o func\ie

gramatical[. Ea va ]ncerca s[ dea semne c[ se g`nde=te

la rela\ia dintre individul uitat =i lumea din afara lui. Cel

care prive=te via\a =i nu se arat[ dezgustat de ea, dar nici

]mb[tat de ea, s-a spus c[ este un filosof al bunului sim\.

Aiurea, se cite=te pe chipul ]ncordat al eroilor mei…

Lini=tea n-a fost prea lung[, ]ntr-o joi, se

apropia vara, mama n-a mai ap[rut acas[. Ingrid a

c[utat-o, dup[ dou[ zile, pe m[tu=a ei, sora mai mare a

femeii din care fata ie=ise spre lume, era singurul ei

ajutor ]n care mai putea s[ spere.

-Nu =tiu, tanti, unde a disp[rut, ]i spunea

Ingrid m[tu=ii, ]nconjurat[ de pisici, ]n apartamentul de

la etajul zece, ]n care sta singur[, de mult[ vreme.

-Da, fata mea, zicea, neispr[vita s-a t`mpit

iar[=i. Ar trebui s[ r[m`i la mine, m[car ]n noaptea asta.

34

-Nu pot, a r[spuns Ingrid, am ore m`ine

diminea\[. Poate c[ ea s-o fi ]ntors acas[, a mai spus.

A traversat ora=ul, era duminic[ seara,

oamenii se plimbau pe bulevardul mare, cu castanii

inverzi\i, perechi de tineri se h`rjoneau pe trotuarele

pline, unii zbier`nd ca ni=te apuca\i, sub privirile aspre

ale b[tr`nilor cu bur\ile goale, r[t[cind =i ei, de foame,

prin seara cald[, de sf`r=it de prim[var[. Acas[ a g[sit-o

pe mama, o luase somnul pe canapeaua din sufragerie,

cu pantofii murdari ]n picioare, a=eza\i pe marginea unei

perne, sfor[ia gros, duhnind a b[utur[ =i a tutun prost,

cu fusta c[zut[ pe jum[tate de pe ea, cu p[rul r[v[=it

peste catifeaua tocit[ a patului.

-Unde umbli? a ]ncercat fata s[ ]ntrebe, ]n

diminea\a urm[toare, privind-o pe mama, care se

]nv`rtea nehot[r`t[ prin cas[, f[r[ s[ par[ convins[ c[

]n\elege ce se ]nt`mpl[ cu lumea din jur.

-Nic[ieri, a morm[it.

-Cum nic[ieri, a \ipat Ingrid, nu spui nimic,

pleci, te caut[ tot felul de golani pe la u=[. Ce facem? a

mai ]ntrebat.

Privea ca prin zid, nimic nu treceea dincolo

de ochii tulbura\i de nesomn, ruin[, ocar[, singur[tate,

pe toate le auzea Ingrid c[z`nd ]n podeaua camerei, ca =i

c`nd s-ar fi spart zeci de pahare nesp[late, prin toate

col\urile ]nc[perii. Via\a ]ncepuse s[ curg[ bleag[,

toant[, mo\[it[ =i slugarnic[, opintindu-se gre\os ]n

ceasul adormit al dimine\ii.

-Cu tine nu se mai poate vorbi…

-Bine, bine… at`t a putut ]ng`na femeia

ame\it[, cu mersul bolnav, sprijinindu-se de mobila din

sufragerie.

-Ce bine? E=ti o be\iv[, mam[, e vai de capul

t[u, te arat[ lumea cu degetul pe strad[.

O palm[, f[r[ vlag[, s-a lipit de obrazul fetei,

ea nu s-a mi=cat, nu s-a ferit, a privit-o cu un ]nceput de

dispre\ =i de ur[.

-Hai, d[, mai d[, asta \i-a mai r[mas. Poate

afli c[ m`ine termin =coala, iau vacan\[, am trecut =i

clasa… Parc[ te intereseaz[ pe tine, cred c[ habar n-ai

]n ce clas[ trec eu. Ia spune, =tii? a mai ]ntrebat Ingrid,

mi=c`ndu-se amor\it[ pe scaunul care sc`r\`ia din toate

]ncheieturile.

+i-a amintit, l[s`nd-o pe femeia mahmur[ s[

se t`nguie prin ]nc[pere, seara de la mijlocul s[pt`m`nii

care trecuse. A urcat la etaj =i a sunat la u=a Oanei, fata

profesorului care locuia deasupra apartamentului lor. Au

fost prietene de mici, s-au jucat ]mpreun[, au crescut

am`ndou[ ]n blocul cu patru etaje, mama Oanei o chema

adesea =i le a=eza la masa din buc[t[rie, le aducea tot ce

avea mai bun ]n frigider. +i tat[l Oanei sta, de multe ori,

pe l`ng[ ele, ]ntotdeauna le aducea, la am`ndou[,

dulciuri, chiar =i atunci c`nd Ingrid era singur[ ]n fa\a

blocului, el scotea din buzunar ceva bun =i o m`ng`ia pe

obraji.

A sunat =i a doua oar[, i s-a p[rut c[ u=a se va

deschide, dar vocea groas[ a mamei Oanei s-a auzit ]n

holul de dincolo.

-S[ nu deschizi, spunea femeia, treci la

baie…

-Poate c[ e Ingrid, mam[, a mai auzit ea, am

vorbit mai devreme…

-Tocmai… S[ cam termini cu ea, ]n\elegi?

Intr[m ]n gura lumii, vezi =i tu ce se ]nt`mpl[ prin casa

lor.

S-a sprijinit cu m`na de zid, s-a =i julit pu\in

la un deget, a=a c[deau toate digurile, apa izbea oarb[ ]n

malul cleios =i searb[d. Un miros de m`l ]mpu\it se

35

]ntindea ]n aerul ]ngro=at de igrasia care se lipise de

pere\ii blocului, duhnea a tutun prost =i a m`ncare de

cartofi, pe sub u=ile de pe scar[ se strecura triste\ea unei

lumi derutate =i pline de p[cate.

-La sf`r=itul s[pt[m`nii o s[ plec la bunica,

i-a spus mamei spre sear[, c`nd s-a ]ntors, treaz[, de la

serviciu.

-P[i, cum? a ]ntrebat-o. Cu =coala ce faci?

-Sunt ]n vacan\[, nici asta nu =tii?

-Du-te, mam[, e bine la bunica, dar s[ o

ascul\i, s[ fii cuminte.

N-a mers mai departe, cuvintele se fr`ngeau,

ca de obicei ]n ultimul timp, ]ntre ele dou[. S-ar putea

cl[di o lume din obiecte =i ]nt`mpl[ri, ]n care totul s[ fie

lipsit de str[lucire =i ap[s[tor de obi=nuit[. Mai po\i,

]ns[, descrie un ciucure r[v[=it la col\ul covorului din

sufrageria ]n\esat[ de mobila veche? Cu toate acestea,

Ingrid nu era ]nc[ sup[rat[ pe via\[, pe lume, ]i mai

pl[ceau amintirile =i nu sim\ea grea\a at`t de apropiat[,

cu care se va g`ndi la trecutul ei, dar =i la viitorul

]nnegrit de fum.

-Po\i s[ strigi, a crezut c[ spune lini=tit[

mama ei, nu te aud, p`n[ la urm[ nu se aude nimic…

Se uita la buzele femeii, nu se mi=cau deloc,

doar c[ vorbele se izbeau de urechile fetei, ]nso\ite cu

mirosul de \uic[, desf[cut ]n valuri din p[rul nesp[lat al

mamei.

-Aiurezi, a zis Ingrid, eu nu strig, \i-am spus

doar c[ o s[ plec la bunica.

-Da, da… du-te, s[ mai vii, s[ nu stai chiar

p`n[ la toamn[, a mai spus, trezindu-se din aerul greu,

pe care-l respira confuz[.

}ntr-un fel, Ingrid se obi=nuise cu lumea

pestri\[, pe care o vedea des ]n casa ei, adus[ de femeia

]mb[tr`nit[ brusc, cu obrajii scof`lci\i, cu m`inile greu

de oprit dintr-un tremurat continuu, chiar =i vocea i se

schimbase, r[gu=it[ =i confuz[, ca o goarn[ ruginit[.

Chefuri, sticle sparte, zeci de mucuri de \ig[ri, ]n=irate

prin toat[ casa, pe toate le vedea =i le auzea, mai ales la

sf`r=it de s[pt[m`n[, se strecura printre musafirii

neb[rbieri\i =i transpira\i, ie=ea pe str[zile cartierului,

umbla ore ]ntregi, p`n[ c`nd picioarele i se umflau, ca

ni=te baloane colorate, gata s[ se sparg[ la prima suflare

de v`nt.

Cu c`teva zile ]nainte de vacan\[, venise de

la =coal[, se ]nt`lnise cu Oana =i, ca alt[dat[, s-au a=ezat

pe banca lor, vorbind dspre colegi, profesori, despre

anul care tocmai se termina. Erau la licee diferite, se

vedeau mai rar, uneori chiar Ingrid o ocolea, un soi de

re\inere, amestecat[ cu sfial[, o ]nso\ea. }n hol au auzit,

deodat[, voci ridicate, cobor`se mama Oanei =i striga la

u=a de la parter, venise acolo =i o alt[ vecin[, de la

ultimul etaj.

-M[i, femeie, zicea nevasta profesorului,

toate au o m[sur[…

-F[, nenorocito, putoarea dracului, c`t crezi

c[ te mai putem suporta, zbiera cealalt[ vecin[,

agit`ndu-=i bra\ele, ca o sperietoare mobil[.

-Ce vre\i? ]ncerca femeia r[t[cit[, prin

cr[p[tura u=ii. L[sa\i-m[ ]n pace…

-Care pace? Ajunge, nu mai suport[m, ai

]nnebunit… Urla\i toat[ noaptea, tr`nti\i u=ile, m-am

s[turat s[ aud mizeriile pe care le striga\i, tu =i jigodiile

pe care le bagi ]n cas[. Avem copii, tu nu mai ai nicio

ru=ine, la Ingrid te mai g`nde=ti vreodat[?

-Ce v[ prive=te pe voi, e fata mea, ce, ]ncerca

s[ zic[ cealalt[, eu m[ bag ]n casa voastr[?

36

-Mare nemernic[ e=ti, s-a auzit vecina de la

patru, te d[m pe m`na poli\iei, f[… Ai f[cut bordel la

noi ]n bloc, eu ]\i trag o mam[ de b[taie, ori te potole=ti,

ori dai de dracu…

-Ce s[-\i spun… S[ m[ l[sa\i ]n pace, a mai

zis, ]ncerc`nd s[ le tr`nteasc[ u=a, peste grilajul de fier,

care abia se mai \inea ]n balamalele ruginite.

Profesorul, tat[l Oanei, se apropiase =i el, ]=i

parcase ma=ina ]n fa\a blocului. Nevasta lui, ro=ie toat[,

aproape c[ tremura ]n fa\a sc[rilor. El le-a auzit pe

femei, vecina de la patru continua s[ strige, pe la

geamuri ie=iser[ =i al\i oameni, ascult`nd f[r[ mirare.

-Uite ce este, a zis profesorul, apropiindu-se

de u=a de la parter, care nu se ]nchisese de tot, dac[ nu

termini cu mizeriile pe care trebuie s[ \i le suport[m, te

ia mama dracului. Ai f[cut prea multe, noi nu putem

s[-\i mai suport[m scandalurile =i be\iile, e o limit[ ]n

toate.

Vecinul de deasupra, un om calm =i politicos,

a sim\it cum ]i cre=te tensiunea, =i-a scos nervos

ochelarii =i s-a uitat lung la femeia buh[it[ de b[utur[.

-Du-te =i bag[-\i capul ]n ap[ rece, dup[ ce te

treze=ti de tot poate mai st[m de vorb[. Hai, i-a zis

nevestei lui, doar n-o s[ st[m cu toate t`r`turile la

discu\ii.

Ingrid r[m[sese singur[ pe banc[, Oana

intrase ]n bloc, cu p[rin\ii ei, fata ]=i sim\ea capul ap[sat

ca o piatr[ pe umerii l[sa\i. Ce ]nsemna zeflemeaua din

ochii oamenilor pe care-i cuno=ti de at`ta vreme? Via\a

ei =i a mamei, pe care o vedea tot mai rar treaz[, se

scurgea ]ncet pe fundul unei ape, cuprins[ de frig, dar

jalea nu mai prindea vreo form[ concret[, numai

presim\iri palide o atingeau peste obraji.

<29 august, 1993… Sunt de aproape dou[

luni la bunica, e foarte bine, am prieteni destui prin

vecini, au venit =i ei ]n vacan\[. Am uitat aproape tot,

chiar =i pe mama. Oare ce-o mai fi f[c`nd, nu simt

nevoia s[ o v[d, nu mi-e dor de ea, ce bine ar fi s[ nu se

mai termine vacan\a niciodat[.>

Se desp[r\ea de copil[rie =i de lucrurile

lipsite de memorie, lovit[ tot mai des de pietre reci =i

col\uroase, vedea mereu picioarele pline de p[r mare,

negru, aspru, scrijelind aerul camerelor ap[sate de

]ntuneric, prin care mama c[lca tot mai nesigur.

Aparent, nu se schimbase mai nimic, Ingrid sta l`ng[

aceea=i scar[ f[r[ ultima treapt[, care nu ducea prea

departe, dar nu ]ndr[znea s[ mai urce, amu\ise, se

uscase ca o pic[tur[ de cerneal[ pe marginea unui caiet

murdar, abandonat ]n c[mar[. +i ce dac[, ar fi vrut ea s[

]ntrebe, o s[ m[ ]nghit[ noaptea neagr[, o s[ mai r[m`n

ag[\at[ de v`rful copacului pe care-l =tiu de c`nd eram

fericit[. Nu putea s[ spun[, ]n cuvinte, toat[ povestea pe

care o tr[ia chinuit[ ]n marginea drumului ]ngust,

c`nt[rea numai adev[rul, cu m`inile obosite de p[catele

mamei.

Bunica, mama tat[lui ei, tr[ia singur[ ]n satul

]ntins sub creasta muntelui, casele se ]n=irau l`ng[ albia

unui r`u cobor`t dintre st`ncile pe care le puteai z[ri,

albe =i gola=e, spre crestele din apropiere. }n casele

vechi, cu obloane verzi ag[\ate la fiecare fereastr[,

r[m[seser[ doar b[tr`nii, se mi=cau greu pe uli\ele

]nguste, cre=teau vaci =i capre, a=tept`ndu-=i copiii =i

nepo\ii, la sf`r=it de s[pt[m`n[ sau ]n vacan\e.

-P[cat, fata mea, c[ trebuie s[ tr[ie=ti l`ng[

neispr[vita de maic[-ta, zicea bunica.

-S-a mai schimbat, ]ncerca Ingrid s[-i spun[.

37

-Las[, mamaie, eu =tiu tot, dar n-am nicio

putere. }mi spune Nela, m[tu=a ta, c`te se mai ]nt`mpl[

pe la voi. Tu s[ fii fat[ bun[, mamaie, s[ fii cuminte…

Bunica ]=i asundea ochii ]n crati\ele care

fierbeau pe plita din buc[t[ria de var[. Omul, p[reau s[

spun[ privirile ei, nu ia nimic din agoniseala lui ]n

morm`nt, dar ]=i duce dincolo p[catele =i e un izvor de

grea p[timire. Era ]ntotdeauna fericit[ c`nd venea

Ingrid, mo=ul ei, care se pr[p[dise de c`\iva ani, o iubea

pe fat[, o ducea prin mun\i, pe drumuri numai de el

=tiute, veneau acas[ cu g[le\ile pline de ciuperci sau de

zmeur[ sau de afine. Ingrid mai \inea minte, ]nc[,

pove=tile pe care bunicul i le spunea, mo\[ind am`ndoi

l`ng[ lacul f[r[ fund, din v`rful muntelui.

-Ce face, o ]ntreba bunica, tot mai aduce ]n

cas[ neispr[vi\i de b[rba\i?

-Mai aduce, ]i r[spundea Ingrid, st`nd l`ng[

bunica, ]n curtea plin[ de iarb[, la masa veche, cu

scaune b[tute ]n cuie mari, direct ]n p[m`nt, de bunicul

ei, ]n urm[ cu mul\i ani.

-+i tu nu-i spui nimic? E=ti mare, maic[, ai

putea s[ vorbe=ti cu ea, trebuie s[ ]n\eleag[ ce se

]nt`mpl[ cu voi.

-Vorbesc, bunico, atunci c`nd nu e b[ut[ ne

]n\elegem destul de bine.

-Ea mai lucreaz[ la fabric[? a mai ]ntrebat

b[tr`na. Auzisem de la Nela c[ au vrut s[ o dea afar[.

-Lucreaz[, au iertat-o, au prins-o beat[ ]ntr-o

zi, avea =i ni=te bidoane cu vodc[ ascunse ]n vestiar. La

serviciu nu mai bea, c`nd iese pe poart[ se schimb[ ]ns[

cu totul…

-Eu ce s[ zic, maic[, p`n[ s[-l bage pe

taic[-tu la pu=c[rie, era bine la voi ]n cas[…

Suferin\a, scria cineva, este calea cea mai

sigur[ c[tre propria fiin\[, iar durerea e o fa\[ posibil[ a

mersului ]nainte, dar nu cea mai nobil[. Bunica mai

avea ]nc[, ]n privirile ei, bl`nde\ea dintotdeauna, fusese

o femeie energic[ =i hot[r`t[, au crescut =ase copii, ea =i

mo=ul ei, pe to\i i-au a=ezat la casele lor, dar sim\ea

b[tr`ne\ea ca pe o povar[. Vedea netrebnicia cum

t`rcole=te ]n jurul nepoatei, asemenea unui duh r[u =i

cum ]ncepuse s[ cuprind[ totul, ]ntr-un la\ imposibil de

desf[cut.

Un om gol str[b[tea, alerg`nd pustiul, o

existen\[ p`rjolit[ de triste\e a=eza bunica, ]n fiecare

diminea\[, ascunz`ndu-=i g`ndurile fa\[ de nepoata ei,

cu mil[ nesf`r=it[. C`nd a venit toamna =i s-a apropiat

]nceputul =colii, Ingrid s-a desprins greu de lini=tea din

curtea bunicii, n-ar mai fi plecat, r[m[sese singur[ pe

uli\a satului, ceilal\i nepo\i, cu care fata petrecuse toat[

vacan\a, plecaser[ deja.

-M`ine, i-a zis bunica, trebuie s[ ne ducem, o

s[ merg =i eu cu tine. }ncepe =coala, maic[…

-Mergem, ce s[ facem, a zis Ingrid, ie=ind pe

u=a veche a casei, cu c`inele negru ]mpiedic`ndu-se

printre picioarele ei.

}n autobuzul ruginit, gata s[ se desfac[ ]n

buc[\i, Ingrid =i bunica ei sprijineau plasele mari, pe

care b[tr`na le umpluse cu m`ncare =i fructe. Fata

ocolea cu privirile casele ]n=irate prin satele atacate de

semnele toamnei, pr[v[lit[ domol peste oameni.

C`nd au intrat ]n holul mic, =i fata =i bunica

ei au r[mas f[r[ grai. Un jeg uria= =i o debandad[ greu

de povestit se ]ntinsese peste tot, mun\i de gunoaie,

sticle de plastic ]nchegate cu resturi de b[utur[,

ambalaje de mezeluri =i coji de salam se amestecau cu

mucuri de \ig[ri, scrum =i flegme uscate la col\urile

38

casei =i prin buc[t[ria mirosind ca la groapa de gunoi a

ora=ului.

-Doamne, a oftat bunica, a ]nnebunit de tot…

Ingrid a ]nceput s[ pl`ng[, s-a a=ezat pe un

scaun, l`ng[ geam =i ochii i s-au lipit de pere\ii p[ta\i cu

vin, suc de ro=ii, ulei ]ncins, aruncat p`n[ ]n tavan, ]n

dreptul aragazului plin de resturile adunate de multe

zile.

-Hai, mamaie, a spus b[tr`na, s[ facem noi

un pic de cur[\enie.

-Bine, at`t a putut s[-i r[spund[ fata.

Au muncit p`n[ seara, au c[rat g[le\i ]ntregi

de gunoi, au sp[lat totul, pu\eau =i a=ternuturile de pe

pat =i fe\ele de pern[, negre =i cu urme de ruj =i dungi

incerte peste p`nza alt[dat[ alb[. Mama n-a ap[rut dec`t

a doua zi, spre sear[, bunica nu plecase, iar Ingrid se

]ntorsese repede din ora=, a doua zi ]ncepea =coala, la

liceul de l`ng[ cimitir, gata s[ cad[ peste crucile de

lemn, ag[\ate p`n[ spre cl[direa jupuit[, cu geamuri

at`rnate peste tot, cu gropi mari pe terenul de sport,

pline de noroi.

-Nenorocit[ e=ti, i-a zis b[tr`na, de ]ndat[ ce

s-a strecurat pe u=[.

-Unde crezi c[ ajungem, mam[? a ]ntrebat-o

=i Ingrid. Tu c`t crezi c[ mai putem s[ tr[im a=a?

Intrase de tot la ap[, sl[bise =i at`rnau hainele

pe ea, ca pe un par ]nfipt ]n marginea gr[dinii. Pusese

capul jos, sprijinit[ de mas[ =i t[cea. Trupul ei se

]nfundase ]n picioarele mici, de insect[ ]ncol\it[, sta de

parc[ urmau s[ apar[ atacatori de mai multe feluri, din

cr[p[turile \evilor de sub chiuveta ruginit[. D[-i omului

libertatea =i el va fi mai pu\in p[c[tos, spunea un om

trist. Iart[-i sl[biciunile, c[derile =i prive=te-l cu

]n\elegere. }n ochii deschi=i de Ingrid spre mama ei, nu

se mai citea nimic din toate acestea, dar ap[rea ]ncol\it[

ura. }ntunericul, sim\ea fata, desf[cea lent dep[rtarea,

drumul i se apleca spre dreapta, iar picioarele mergeau

]n direc\ii diferite, cl[mp[nind papucii scor\o=i, pe

asfaltul plin de gropi.

<7 octombrie 1993… Am ]nceput =coala de

c`teva s[pt[m`ni =i sunt ]n clasa a zecea, cu aceia=i

colegi nesim\i\i =i cu fetele nesp[late, cele mai multe de

la \ar[. Din banca mea v[d tot crucile din cimitir, ca =i

anul trecut, dar ]n alt[ parte, locul unde e ]ngropat tata

nu se mai vede. Am ie=it ]n ora= cu Silviu, colegul meu

de banc[, e b[iat de treab[, dar cam prostu\ =i cam

gras. M[ uit diminea\a, ]n baie, c`t de mult mi-au

crescut s`nii, picioarele mele s-au ]n[l\at cu mai mul\i

centimetri, mi-a crescut =i p[rul, care ]mi cade lung, pe

spate. Se cam ]ntorc b[ie\ii dup[ mine, m[ fluier[ pe

strad[, mi-a spus ]ntr-o diminea\[ chiar =i dirigintele

meu c[ m-am f[cut prea frumoas[, a=a a zis.>

-Uit[-te, b[, a zis un b[iat din clasa ei, ]ntr-o

diminea\[, ce gagic[ mi=to s-a f[cut Ingrid…

-Taci, m[, prostule, a ]ncercat fata s[-i

r[spund[, a=ez`ndu-=i geanta ]n banca ei, de l`ng[

geam.

-De ce, a continuat cel[lalt, uitatul e liber, nu

vezi ce craci arunci ]nspre noi? +i ce \`\e mortale ai, te

ducem la revist[ cu ele…

-Corect, a mai spus unul dintre b[ie\i, te-am

visat azi-noapte, pe cuv`ntul meu…

-Mai t[ce\i, b[, numai gura e de voi, le-a

strigat cu vocea ei rar[ =i ]mpleticit[, Ramona, fata pe

care o ]nghesuiau to\i, prin ungherele liceului care sta s[

cad[ peste lume, jupuit =i atacat de igrasie.

Ingrid a r`s =i ea, nu prea se sinchisea de

colegii ei, ve=nic boto=i, cu vagi urme de s[pun peste

39

pielea ars[ de soarele verii care trecuse, dormit`nd prin

clasa cu b[nci vechi, de ani mul\i sc`r\`ind sub

greutatea clien\ilor ]n blugi =i c[m[=i ieftine. Fata

]ncepuse s[ se priveasc[ altfel, diminea\a, ]n baie. }i

crescuse p[rul lung, ea =i-l piept[na cu grij[, iar c`nd

trecea cu peria prin el, s[reau sc`ntei ]n fa\a oglinzii. +i

pieptul i se m[rise, s`nii ]mpungeau, tari =i rotunzi,

bluza pe care o ]mbr[ca, peste c[ma=a str`mt[, avea

impresia, uneori, c[ vor s[ri din cupele sutienului, se

pip[ia singur[, mai ales c`nd b[rba\ii ]ntorceau capul

dup[ ea, pe strad[. Auzea tot mai des cuvintele lor,

lumea pestri\[ a cartierului ]i era cunoscut[ de mult, fata

]nv[\ase cum s[ asculte =i, mai ales, cum s[ treac[ de pe

un trotuar pe cel[lalt, cu g`ndul la vara pe care o mai

avea ]n minte. Sta ]n banc[ tot cu Silviu, un coleg de

treab[, cam gras =i t[cut, f[cea mari eforturi c`nd

trebuia s[ lege prea multe cuvinte deodat[, se amesteca

rar cu ceilal\i b[ie\i =i nu mergea cu ei ]n ora= sau la

petrecerile dese, de ]nceput de =coal[. Silviu o a=tepta,

de la o vreme, la col\ul bisericii, locuia =i el tot ]n

cartierul cu blocuri verzi, de patru etaje, mergeau

]mpreun[ spre liceu, dar vorbea numai Ingrid, rareori

]ntreba =i el c`te ceva.

-Vrei s[ fim prieteni? a reu=it s[ zic[ el,

]ntr-o zi, se ]ntorceau de la liceu, o toamn[ maronie

c[zuse ]n jur, numai frunzele uscate se mi=cau lin, pe

l`ng[ ei.

-Cum prieteni? a ]ntrebat Ingrid. P[i, nu

suntem?

-Ei, cum… Mie ]mi place de tine, e=ti

frumoas[ =i eu abia a=tept s[ te v[d, ]n fiecare zi…

Transpirase tot, pe fa\[ ]i curgeau dungi mici

de sudoare, Ingrid ]i vedea m`inile, cam groase,

fr[m`nt`nd curelele gen\ii ag[\ate de um[r. Ei ]i pl[cea

un pic de Silviu, era altfel, politicos, bine crescut, r[t[cit

printre gorilele care groh[iau =i scuipau cuvintele de tot

felul, ]n marginea cimitirului care str[juia, t[cut, liceul

cr[pat, cenu=iu =i murdar, cu garduri pr[bu=ite, geamuri

sp`nzurate la fiecare etaj, de parc[ trecuse pe acolo un

mic r[zboi, cu arme u=oare de lupt[. Sim\ise c[ Silviu o

privea altfel dec`t ]n clasa a noua, chiar =i ]n cuvintele

lui descoperea un fel de bucurie =i, ]n lumea acoperit[

de p[cate, Ingrid ]ncepuse s[ spere. Se vedeau des, erau

]mpreun[ aproape toat[ ziua, toamna cald[ ]i l[sa s[

umble pe str[zile vechi ale ora=ului, fata \inea str`ns[

m`na lui, la fel de transpirat[ ca =i la ]nceput, ]nv[\`nd,

de la o zi la alta, s[ cread[ =i ]n altceva, dec`t ]n lumea

cr[c[nat[, r[sturnat[ peste casa ei, ]n care mama

continua s[ tr[iasc[ chinuit[ =i murdar[, ]mb[tr`nind cu

fiecare zi, sub ap[sarea b[uturii ]nghi\it[ p`n[ noaptea

t`rziu, l`ng[ necunoscu\i aduna\i din ungherele

cartierului.

}ntre colegii ei b[lo=i, vulgari, cu mirosul

g`ndacilor de buc[t[rie ]n p[rul plin cu gel =i alte uleiuri

lipicioase, Ingrid g[sise ]n prietenia cu Silviu un prag de

lini=te, pe care ]ncerca s[-l treac[, dar cu m[sur[. Se

uita, din banca ei, gata s[ se desfac[ ]n buc[\i de fier =i

placaj jupuit, la profesoarele b[tr`ne, plictisite de via\a

incert[, pe care nu p[reau s[ o ]n\eleag[, cu acelea=i

haine ponosite, tot mai scof`lcite, de la o s[pt[m`n[ la

alta. Dasc[lii dictau plictisi\i c`teva fraze, ]n caietele

mototolite, din h`rtie ieftin[, ca =i pixurile care zg`riau

foile p[tate de urmele albastre, scurse din v`rfurile

]nchegate ale instrumentelor de plastic. Ingrid scria ca =i

ceilal\i, f[r[ s[ =tie de ce, ]l sim\ea, uneori, pe Silviu

lipindu-se de ea, ]n banca ]ngust[ =i-i pl[cea mirosul lui

de s[pun, obrajii lui ]mbujora\i se apropiau de buzele

fetei, ]ntr-o ]ncercare, nevinovat[, de iubire.

40

-B[, viitorul \[rii, zicea un profesor mai

t`n[r, c[ruia ]i c[zuser[ din\ii din fa\[ =i ar[ta lumii gura

=tirb[, molf[ind cuvinte doar de el ]n\elese, scrie\i mai

repede, v[ las repeten\i…

-Mai rar, domn’ profesor, strigau b[ie\ii, din

spatele clasei, r`njind cu ]n\elegere.

-P[i, ce, b[, spunea =i dasc[lul, f[r[ s[ se

ridice de pe scaunul lui, v[ trage\i de br[cinar cu mine?

Ingrid ]i vedea gulerul hainei, ridicat peste

c[ma=[, plin de straturi numeroase de m[trea\[ =i p[rul

rar, cu ]nceput de chelie, peste fruntea bombat[ ciudat.

Cu p[m`nt cleios pe coate =i genunchi, ]ncerca s[ se

ridice, nu auzea mare lucru, nici m[car faptul c[ afar[

]ncepuse s[ plou[, =iroaie mari c[deau pe crucile din

cimitir, o p`nz[ groas[ se a=ezase peste oglinda murdar[

a geamului. Profesorul =tirb terminase =i el de vorbit,

avea un ziar deschis pe catedr[, dar r[m[sese cu ochii

du=i spre fata frumoas[, cu p[r lung, c[zut peste umeri,

=i p[rea s[ numere, r[bd[tor, mi=c[rile s`nilor ei,

umfla\i prin bluza alb[, prins[ ]n nasturi cenu=ii.

}nghi\ea ]n sec, plesc[itul i s-a auzit p`n[ ]n spatele

clasei, un fir de saliv[ se prelingea printre gingiile golite

de din\i, puls`nd precum un animal gelatinos, pe plaja

atacat[ de soare. Ingrid nu-l mai vedea de mult,

a=tept`nd s[ sune de ie=ire, se g`ndea la seara de ieri,

era cu Silviu prin cartier =i ar fi vrut s[ mearg[ la un

magazin nou, deschis de cur`nd, spre pia\[.

-De ce-o lu[m prin spatele blocurilor? l-a

]ntrebat ea, uit`ndu-se la fa\a b[iatului, ]nro=it[ dintr-o

dat[.

-E mai aproape, a zis el.

-Cum s[ fie mai aproape, ocolim o mul\ime.

-}\i spun, a zis Silviu, dar s[ nu te superi…

Nu vreau s[ ne vad[ bunica, ea st[ mereu la geamul de

la buc[t[rie… M-au certat =i ea =i mama…

Ingrid a ]n\eles, de altfel =tia c[ mama lui

Silviu lucreaz[ tot la fabrica de spirt, c`ndva venea pe la

ei, atunci c`nd familia ]i era ]ntreag[, nu ap[ruser[

urmele de furtun[, usc`nd toate semnele de rod, ]n

preajm[.

-Bine, i-a r[spuns, o lu[m pe unde vrei, poate

c[ au =i ele dreptate, dac[ li se stric[ b[iatul?

-Nu fi rea, a morm[it el, s[rut`nd-o din mers,

l`ng[ urechea dreapt[.

Dup[ c`teva zile, ]ntr-o diminea\[, au plecat

am`ndoi de la =coal[, maistrul lor de la atelierul ]n care

f[ceau orele de practic[ era bolnav =i nu venise nimeni

]n locul lui.

-Unde mergem? a ]ntrebat-o Silviu.

-Putem, i-a r[spuns, s[ mergem la mine

acas[.

-Mi-e ru=ine de mama ta, s-a codit el.

-Care mam[? E la serviciu, doar =tii =i tu. A

fost bunica pe la noi, dar a plecat ieri sear[.

Silviu nu mai intrase ]n apartamentul fetei,

Ingrid nici n-ar fi ]ndr[znit s[-l cheme c`nd era acas[

mama, pe care putea s[ o vad[ ]ntr-una din zilele ei

vesele, tot mai numeroase. +i-au luat alune =i o sticl[ cu

suc, de la magazinul mic, de l`ng[ biseric[. }n cas[ era

curat, Ingrid =i bunica ei sp[laser[ =i aranjaser[

lucrurile pe care mama le arunca de-a valma, pe scaune,

pe mas[. Au pus muzic[ =i s-au a=ezat am`ndoi pe

canapeaua din sufragerie, vorbea ca de obicei Ingrid, iar

Silviu asculta r[bd[tor. Era un mare timid, nu se

pricepea s[ spun[ prea multe =i o l[sa pe fat[ s[

povesteasc[, s[ ]ntrebe =i, uneori, s[ =i r[spund[. C`nd

41

s-a aplecat spre ea, lipindu-=i buzele umede de obrazul

fetei, Ingrid l-a prins ]ncet de umeri =i s[rutul lor s-a

r[sucit ]n marginea canapelei, \in`ndu-i ]mbr[\i=a\i

mult[ vreme. El a b[gat m`na pe sub bluza fetei,

descheiat[ la nasturii de sus, a prins un s`n ]ntre

degetele transpirate, Ingrid se l[sase pe spate =i b[iatul o

acoperise cu trupul lui, a cobor`t spre g`tul fetei,

plimb`ndu-=i buzele pe pielea moale =i fierbinte. M`na

lui ajunsese aproape ]ntre picioarele fetei, c`nd s-au

auzit b[t[i tari ]n u=[. S-au rezemat, am`ndoi, de

marginea canapelei, desprinz`ndu-se din ]mbr[\i=area

care ]i lipise p`n[ atunci, uit`ndu-se ]ncorda\i spre holul

de la intrare. S-au risipit toate, de=i b[t[ile ]n u=[ n-au

mai continuat.

-Ar fi bine s[ mergem, a zis Silviu ceva mai

t`rziu, ridic`ndu-se de l`ng[ ea.

-Mergem, putem s[ mai a=tept[m pu\in.

Au ie=it, dincolo de cartierul lor, spre Iazul

Morii, cum se numea vechea mahala, de la marginea

ora=ului. S-au a=ezat l`ng[ albia uscat[ a unui r`u mic,

Ingrid ]=i pusese capul pe picioarele lui =i vedea, sus de

tot, cerul sting`ndu-se spre ]nserare.

-Cum a murit tat[l t[u? a ]ntrebat-o Silviu,

trec`nd m`na, domol, prin p[rul fetei.

-A=a bine, a zis ea… Cred c[ n-a mai vrut s[

tr[iasc[…

-A fost la pu=c[rie, a continuat b[iatul. C`t a

stat?

-Vreo trei ani =i ceva, a furat benzin[, era

maistru militar, cum =tii =i tu, =i l-au prins.

El continua s[ o m`ng`ie ]ncet, prin p[rul

care str[lucea ]n ]nserarea cobor`t[ peste ei, ]=i ]nv`rtea

degetele prin spatele urechilor calde =i o str`ngea

aproape de pieptul lui dezgolit de c[ma=a larg[,

descheiat[ la nasturi.

-Tu, a mai ]ntrebat el, ai fost s[-l vezi?

-Unde?

-Acolo, la pu=c[rie…

-Odat[, cu trenul… Nici nu l-am mai

cunoscut, c`nd a intrat la vorbitorul ]nchisorii.

-+i nu \i-a fost fric[?

-De ce? Erau oameni mul\i acolo, ]n camera

]n care a venit tata, el a vorbit tot timpul, numai mama

spunea c`te ceva, tata ]njura pe nu =tiu cine, zicea despre

o cerere de scurtare a pedepsei, n-am prea ]n\eles.

Noaptea a visat c[ Silviu intrase, gol, ]n

camer[, i-a f[cut loc l`ng[ ea, l-a sim\it cum se a=az[

peste picioarele ei desf[cute =i se ]ndeas[ cu toat[ for\a,

apoi s-au auzit b[t[i ]n u=[ =i ei au r[mas ]ncle=ta\i, f[r[

s[ se mai poat[ dezlipi unul de altul. B[iatul tot ]ncerca

s[ se ridice, nu putea deloc s[ se desfac[ dintre

picioarele ei, s-a trezit speriat[, era trecut de miezul

nop\ii =i ]n hol a v[zut-o pe mama, t`r`ndu-se ]n patru

labe, nu avea nici m[car fusta pe ea, doar chilo\ii

galbeni se z[reau prin cimentul gol al holului de la

intrare. Se uita la mama, cl[n\[nea ceva, c[zut[ de tot

l`ng[ perete, dar Ingrid s-a ]ntors cu spatele la ea =i a

]ncercat s[ adoarm[ la loc. +i-a amintit c[, peste c`teva

s[pt[m`ni, va merge cu clasa ei =i cu dirigintele lor,

]ntr-o tab[r[, la munte, pentru dou[ zile. Ar fi vrut s[

mai viseze ceva, dar cuvintele s-au fr`nt, c[z`nd cu

zgomot, ]n apa care umpluse casa, urc`nd ]ncet spre

etajele de deasupra.

5. <Sf`r=it de noiembrie 1993… A ap[rut

Oltei, s-a mutat la noi acas[. Munce=te la un service, ]n

spatele pie\ei, c`nd nu bea e de treab[, vorbe=te pu\in =i

42

se uit[ la meciuri, la televizorul pe care =i l-a adus el,

l-a pus ]n dormitor. C`nd bea, cu mama, ]ncepe

nebunia, r[cne=te ca un apucat, spune tot felul de

prostii =i se ]mpiedic[ de orice lucru din fa\a lui. }n

cas[ e cam frig, c[ldura e mai mult oprit[, oamenii nu

mai au cu ce s[ pl[teasc[ ]ntre\inerea, care s-a scumpit

foarte mult.>

-Am stat cu taic[-tu ]n aceea=i celul[, ]i

spunea Oltei, ]ntr-o diminea\[, ]ntinz`nd margarina pe

felia mare de p`ine neagr[.

Ingrid nu l-a ]ntrebat nimic, Oltei ap[ruse ]n

casa lor la jum[tatea lui noiembrie, se mutase de tot,

c[r`nd cu el un geamantan mare, julit pe la col\uri =i un

televizor cu ecran mic, pe care l-a pus ]n dormitor. Fata

]l mai v[zuse =i ]nainte, prin apartamentul lor, =tia c[

lucreaz[ ]n spatele pie\ei, repara ma=ini ]ntr-un garaj din

tabl[, ]ntre blocuri.

-Uite, i-a zis mama, Oltei ar vrea s[ se mute

cu noi. Tu ce zici? a mai ]ntrebat-o.

-Cum vrei, i-a spus fata.

Se g`ndea c[ ar putea s[ fie mai bine, se

s[turase de oamenii pe care-i c[ra mama, mereu al\ii, de

nop\ile nedormite =i scandalurile dinspre diminea\[, pe

care unii le f[ceau, la plecare. Oltei era mai t`n[r dec`t

mama ei, cu vreo cinci ani, ]l cunoscuse pe Tudose, ]n

pu=c[rie.

-Au furat unii o ma=in[, zicea el, dar m-au

]nfundat pe mine.

-+i de ce nu te-ai ap[rat? a ]ntrebat fata, f[r[

s[-l cread[.

-}\i trebuiau bani, de unde s[-i iau? Dar eu

n-am dus-o r[u, reparam ma=ini la pu=c[rie, am lucrat

mereu, doar noaptea intram ]n celul[.

}n timpul s[pt[m`nii era lini=te ]n cas[, Oltei

venea seara t`rziu, m`nca, bea o bere =i c[dea lat ]n

patul din dormitor. Ingrid mai auzea, spre diminea\[,

cum sc`r\`ia patul, mama gemea tare uneori, chiar

b[rbatul ]i spunea c[ o aude fata, s[ nu mai strige…

S`mb[ta, ]ns[, se ]mb[tau am`ndoi, veneau =i prieteni

de-ai lui, se goleau sticle numeroase, iar Ingrid, ]n fa\a

televizorului din sufragerie, suporta privirile tulburate

de alcool ale b[rba\ilor necunoscu\i, nimerind greu u=a

de la baie.

-Ce faci, frumoaso, belmejea c`te unul, nu

bei =i tu un pahar cu noi?

Ingrid nu zicea nimic, nici nu p[rea s[-i vad[,

]nv[\ase s[ m[soare fiecare or[ altfel, cu ner[bdarea

umilin\ei c[zute din tavan, ca o ploaie m[runt[. Ie=ea cu

Silviu, se ]ntorcea c`t de t`rziu putea, b[iatul o ]ntreba

mereu cam acelea=i lucruri.

-Iar ave\i musafiri?

-Iar, ]i r[spundea, nu vezi pe fereastr[? Dac[

mergi mai aproape po\i s[ auzi ce veselie e la mine

acas[.

Se opreau la col\ul blocului, se s[rutau, el

]ncerca s[-=i plimbe m`inile pe g`tul fetei, dar vorbea,

ca =i mai ]nainte, foarte pu\in. B[iatul ]mplinise deja

=aptesprezece ani, era cu vreo dou[ luni mai mare =i a

invitat-o, de ziua lui, la o discotec[, l`ng[ pia\a mare a

ora=ului. Acas[ la el nu se duceau, bunica ]l mai ]ntreba

c`teodat[ dac[ se mai ]nt`lne=te cu fata putorii lui

Tudose, a=a zicea. Ingrid =tia, el ]i povestea toate

acestea, dar ]mpreun[ descopereau, ]ncet, o altfel de

lume, mai domestic[, de=i, p`n[ la urm[, trist[ =i

monoton[. Cel pu\in, a=a credea Ingrid, sprijinindu-se

de bra\ul gros al b[iatului, moroc[nos =i ]mpiedicat.

43

-Te faci tot mai frumoas[, ]i zicea c`teodat[

Silviu, era singurul lui fel de a-i spune c[ \ine la ea, f[r[

convingere, iar Ingrid se f[cea c[ nu aude.

Nu-i r[spundea, sim\ea c[ e a=a, crescuse

mult, avea picioare lungi =i drepte, era privit[ cu poft[

de b[rba\ii de pe strad[, mai ales c[ Silviu, cam gras =i

]ndesat, p[rea abandonat pe l`ng[ Ingrid, ]n plimb[rile

lor prin ora=. Se apropia, la jum[tatea lui decembrie,

excursia de dou[ zile, la munte, mergeau ]mpreun[ cu

colegii =i cu b[tr`nul lor diriginte. Mama i-a dat bani,

chiar =i Oltei a pus ceva din buzunarul lui, z[pada

acoperise totul, p`n[ =i oamenii p[reau mai buni,

tr[g`ndu-=i bezmetici picioarele dup[ ei, pe str[zile

umplute de albul iernii.

<20 ianuarie 1994… Am fost la munte, m-am

cam certat cu Silviu, am vrut s-o facem, dar el n-a putut,

e un bleg, aproape c[ a ]nceput s[ pl`ng[. Nici eu nu

=tiam prea multe, dar el e un bou. Nu pot deloc s[ uit

seara ]n care Oltei a intrat peste mine ]n baie, noroc c[

era beat =i a c[zut peste capacul veceului. Nici nu are

rost s[ vorbesc cu mama. Maistrul t`n[r, cu care facem

atelierul, se d[ la mine, m-a invitat pe la el, zice c[ st[

]n cartier. M-a pus, ]ntr-o zi, s[ fac curat, am r[mas

singur[ ]n atelier, el m-a pip[it =i mi-a spus c[ am s`ni

frumo=i. Nu mi-a fost fric[, s[ zic c[ mi-a pl[cut?

Parc[, nu =tiu…>

Erau ]n curtea mare a taberei de sub munte,

au ajuns acolo, cu ceilal\i colegi =i cu dirigintele lor,

]ntr-un autobuz h`rbuit, au ]nghe\at ]n el, geamurile

l[sau spa\ii mari, goale, spre lumea de afar[. Ingrid sta,

cu Silviu, pe o banc[ vopsit[ c`ndva ]n verde, ie=ise

soarele, de=i ]n jurul lor z[pada se ]ntindea mare =i

sticloas[.

-Prostul de Manole, i-a spus fata, se cam \ine

de mine.

Era maistrul lor de atelier, avea pu\in peste

treizeci de ani, un b[rbat ]nalt =i bine f[cut, care vorbea

f[r[ oprire, se l[uda cu tot felul de lucruri ]nt`mplate la

revolu\ie =i cu ispr[vile lui din tinere\e. B[ie\ii ]l

ascultau cu gura c[scat[, pierdeau timpul prin atelierul

friguros, plin cu fiare vechi =i ma=ini mari, care nu mai

func\ionau de mult[ vreme. +i fetele, colegele lui Silviu

=i Ingrid, nechezau pe l`ng[ el, Manole le apuca de

umeri, mai sc[pa m`na =i spre s`nii lor, mai mari sau

mai mici, iar fetele chi\[iau de pl[cere.

-Cum s-a luat de tine? a ]ntrebat-o Silviu.

C`nd?

-Dup[ ce ne-am dat jos din autobuz, c`nd

duceam bagajele ]n camer[.

-+i ce \i-a spus? a mai ]ntrebat b[iatul.

-C[ sunt =i mai frumoas[, la munte, a=a mi-a

zis… S[ nu te plictise=ti la noapte, s[ =tii c[ am camera

l`ng[ tine…

Se uita la grasul de l`ng[ ea, ai fi zis c[ se

ridic[ de pe banc[ =i va alerga spre sc[rile cabanei, unde

Manole tr[gea dintr-o \igar[, la o mas[ cu b[tr`nul lor

diriginte.

-D[-l naibii, a mai zis Silviu, hai s[ mergem

spre baraj, s[ ne plimb[m.

-E departe? a ]ntrebat Ingrid.

-Nu chiar, i-a r[spuns el, vreo jum[tate de

or[…

Au luat-o, am`ndoi, spre drumul care urca

printre brazi, al\i colegi de-ai lor se alergau l`ng[

st`ncile de pe marginea drumului, zbierau ]n toate

felurile =i atacau fetele, ]nfierb`ntate de aerul tare, de

44

munte. Seara, ]n cantina taberei, au dansat, au m`ncat,

unii au =i b[ut din sticlele aduse, pe furi=, de acas[.

-S[ nu v[ prind cu b[utur[, zicea dirigintele

lor, prea ame\it ca s[ se mai ridice de la masa la care bea

vin, cu Manole =i =eful cabanei, pe care ei ]l cuno=teau.

B[ie\ii tr[geau de fete, ]n ]ntunericul din

col\ul cantinei, unde se auzea tare muzica, unii strecurau

m`inile printre picioarele lor, le mai tr[geau =i de s`ni,

cu aerul lor de copii de mahala, ]nv[\a\i cu noaptea.

-Ie=im prin curte? a ]ntrebat-o Silviu, spre

miezul nop\ii.

-Hai, a zis Ingrid, m[ cam doare capul, e prea

mult fum aici.

Au trecut prin camera fetei, s[-=i ia o hain[

mai groas[, din camera de al[turi se auzeau gemete =i

icnete tari, o chir[ial[ aprins[ trecea prin pere\ii sub\iri.

-A=a, domn’ maistru, se auzea o voce de

fat[, hai, d[-i drumul, acuma, aha, aha, f[cea ea,

sc`ncind ca un sugar dup[ biberonul cald.

-Mai ]ncet, l-au auzit ei pe Manole, vine

naibii careva pe aici…

-E Ramona, a =optit Silviu, l-a aranjat pe

domn’ maistru… Nu =tie c[ a mai ]mboln[vit vreo

c`\iva…

-D[-i ]ncolo, a zis Ingrid, hai s[ mergem.

Mai t`rziu, ]n cantin[, Ramona s-a ]ntors

singur[, iar Manole a venit =i el, peste c`teva minute, s-a

a=ezat la mas[ cu profesorul b[tr`n =i s-au apucat de o

alt[ sticl[.

-Cum e, f[, a ]ntrebat un b[iat ame\it de berea

pe care-o ]nghi\ise f[r[ m[sur[, e tare Manole?

-Tare, m[, tare, i-a r[spuns Ramona, mai bun

dec`t tine, nu vezi, a mai zis, m-a rupt, b[…

Au ajuns ]n camerele lor spre diminea\[, c`nd

au deschis u=a, Ingrid =i Silviu au auzit ]n patul din

dreapta cum se mi=cau, sub p[tur[, dou[ trupuri

]nl[n\uite, doar picioarele b[iatului ie=iser[ afar[,

at`rn`nd peste marginea saltelei. Sunete ]nfundate

izbeau p[tura, care-i acoperise de tot pe cei doi. Silviu a

intrat =i el, dup[ fat[, s-au dezbr[cat repede =i s-au

strecurat am`ndoi sub ]nveli=ul aspru. El s-a str[duit, a

transpirat tot, Ingrid ]ncerca s[-l aduc[, nu foarte

priceput[, spre mijlocul ei, gol, numai c[ nu sim\ea

nimic apropiindu-se de pielea ei fierbinte. Silviu se

agita, pe sub p[tur[, era dep[=it de valuri ]ntregi de

c[ldur[, sudoarea curgea peste spinarea lui gras[, ]i

venea s[ pl`ng[ =i aproape c[ a fugit, dup[ o vreme, din

camera fetelor. Din ziua urm[toare, el a ]nceput s[ o

ocoleasc[ pe Ingrid, nu zicea ceva anume, dar se sim\ea

stingher =i atacat de bombe, cum i se p[rea fetei. S-a

mutat, la =coal[, ]n alt[ banc[, parc[ tot a=tepta s[ i se

]nt`mple ceva, s[-l fac[ de r`s Ingrid, ]n fa\a celorlal\i,

transpira brusc, ori de c`te ori ea deschidea gura =i

vorbea cu fetele din clas[.

Ingrid n-a fost ]n suferin\[, ]ncepuse s[ o

plictiseasc[ dolofanul cu creier mic =i idei pu\ine, s-a

mutat cu Ramona, ]n ultima banc[, a=a a g[sit-o prima

z[pad[ din noul an. N-a l[sat s[ se vad[ niciun z`mbet

]n aerul ]nc[rcat de fulgii mari, sp[l`ndu-i ghetele,

pr[fuite dinainte de a veni iarna. Trecuse ]n anul nou,

]mpreun[ cu mama =i cu Oltei, la miezul nop\ii a ie=it ]n

fa\a blocului, s-au adunat vecinii =i au ciocnit un pahar

cu vin. A cobor`t =i Oana, nu mai vorbiser[ de mult[

vreme, dar prietena ei de alt[dat[ a invitat-o ]n cas[, era

cu mai mul\i colegi de la liceul ]n care ]nv[\a. S-a dus, a

stat p`n[ spre diminea\[, ]i cuno=tea pe unii dintre

b[ie\i =i s-a sim\it bine.

45

C`nd a cobor`t, mama =i Oltei dormeau pe

canapeaua din sufragerie, be\i cri\[, d[r`maser[ p`n[ =i

masa mic[, iar farfuriile =i paharele se rostogoliser[

peste tot, amestecate cu resturile de m`ncare. }n

diminea\a anului cel nou, care venise, Ingrid se uita la

c`inele din fa\a geamului, i-a f[cut un semn =i semnul

s-a ]mpr[=tiat ]n aer. Ea =i-a schimbat p`n[ =i chipul,

dup[ forma buc[\ii de p`ine aruncat[ sub fereastr[, din

care animalul bl`nd mu=ca plin de team[. Figura fetei nu

sem[na, deloc, cu poza lipit[ pe u=a frigiderului, acolo

era, totu=i, un cap de femeie t`n[r[, iar anul care se

pr[v[lise prin gerul ]nceputului de iarn[ avea s[-i aduc[

cenu=[ =i scrum.

La o s[pt[m`n[, ]ntr-o s`mb[t[, Oana a

invitat-o la ziua ei, au fost ]n ora=, la cantina liceului

unde tat[l ei era profesor. S-a ]ntors spre miezul nop\ii,

Oltei =i mama erau, ca de obicei la sf`r=it de s[pt[m`n[,

be\i =i dormeau. Fata a intrat ]n baie, a umplut cada cu

ap[ =i s-a a=ezat ]ntre valurile dese de spum[ verde, ]i

pl[cea s[ stea mult ]n apa fierbinte, visa la via\[, dar cu

m[sur[ =i, oricum, nu la propria ei via\[.

U=a s-a deschis, cu un sc`r\`it u=or, iar ochii

fetei au ]n\epenit pe silueta lui Oltei, c[ut`nd, doar ]n

chilo\ii albi, robinetul chiuvetei.

-Hopa, a molf[it el cuvintele, ce faci acolo?

Vorbea greu, adormit =i ame\it de b[utur[ =i

se freca la ochii lipi\i de somn. Se sc[rpina sub burta

p[roas[ =i se s[lta de pe un picior pe altul, tr[g`ndu-se

de umfl[tura din fa\[. Ingrid s-a ridicat repede, din apa

plin[ de spum[, f[r[ s[-=i poat[ controla mi=c[rile. Oltei

fixase, din mijlocul b[ii, trupul ud al fetei, s`nii ei

umfla\i de apa fierbinte, cu sf`rcurile abia crescute,

care-i ]n\epau b[rbatului slab ochii.

-Mam[, mam[, a mai morm[it Oltei, f[r[ s[

g[seasc[ alte cuvinte, sug`ndu-=i cu poft[ buzele mari.

}mpleticindu-se, s-a apropiat de marginea

c[zii, Ingrid l-a v[zut cum caut[ elasticul chilo\ilor,

]ncerc`nd s[-l desfac[ cumva, i se umflase =i mai mult

cr[p[tura din fa\[ =i ]ncerca s[ zic[ ceva.

-Bun[ e=ti, m[, tat[, bun[… B[i frate, ce

bulane ai =i ce \`\e, mai spunea, b[st[c[nind prin fa\a

c[zii.

Ingrid =i-a revenit atunci c`nd m`na lui a

apucat-o de s`n, ]ncerc`nd s[ urce l`ng[ ea, ]n cad[. L-a

]mpins cu for\[, el s-a r[sucit nesigur pe picioarele

p[roase =i cr[c[nate =i a c[zut cu fundul pe capacul

veceului. Fata a ie=it repede din cad[, s-a ]nf[=urat ]n

prosopul mare =i, ca un animal h[ituit, a c[utat un loc ]n

care s[ se ascund[. Nu vedea ]n fa\a ochilor dec`t

obiectul gros, pe care Oltei ]l flutura cu m`na, prin

marginea c[zii plin[ cu spum[ verde =i o grea\[ imens[

a pus st[p`nire pe fat[. A adormit ]ntr-un col\ al

canapelei, trezindu-se des, c[ut`nd speriat[ ]n jur, de=i o

lini=te total[ se ascunsese ]n marginea cartierului lor,

abandonat ]n z[pad[. De c`teva ori i s-a p[rut c[ Oltei,

gol, se pr[v[lea peste col\ul ei de canapea, abia se oprea

s[ nu strige, ]n ]ntunericul camerei.

-Scoal[-te, m[, ai adormit pe veceu, a auzit

Ingrid, diminea\a, glasul mamei, ]n holul dintre dormitor

=i baie.

-Stai, f[, ce strigi a=a, i-a r[spuns ]nfundat

Oltei, ridic`ndu-se greu, cu chilo\ii ]n vine, de pe

capacul de plastic, pe care adormise.

Nu p[rea s[ \in[ minte cum a ajuns acolo,

oricum, Ingrid a ]n\eles c[ el nu-=i amintea nimic despre

noaptea trecut[. C`ndva, inima ei t`n[r[ va r[m`ne

46

]n\epenit[, cu aripile ]ntinse. Un pas, drumul s-a ]nclinat

=i lucrurile au ]nceput s[ crape, unul dup[ altul.

-S[ r[m`i s[ faci curat ]n atelier, i-a zis, la

pu\in[ vreme dup[ ce ]ncepuse noul semestru, Manole,

maistrul de la liceu.

Ceilal\i au plecat, doar Ingrid a r[mas s[

adune, ]ntr-o g[leat[, resturile de lemn =i h`rtii aruncate

pe jos, de colegii ei. Manole a ]nchis u=a, ei chiar i s-a

p[rut c[ a ]nv`rtit cheia ]n broasc[.

-Ia s[ vedem, a zis el, apropiindu-se de fat[,

ai mai crescut de c`nd nu ne-am mai ]nt`lnit…

A r[mas cu m[tura ]n m`n[, pu\in aplecat[

spre co=ul de gunoi, iar Manole, maistrul de atelier, a

prins-o ]ncet de umeri, tr[g`nd-o spre el. A sim\it cum

]=i lipe=te buzele de gura ei, m`na ]i cobora ]ntre

picioarele ]ndreptate brusc, o clip[ a r[mas fixat[ de

podeaua rece, dar =i-a ]ntors fa\a spre u=[, preg[tit[ s[

fac[ ceva.

-O s[ strig c`t pot de tare, a zis ea, ]n timp ce

Manole a luat m`inile de pe ea.

-Stai, i-a spus, am glumit, ce, tu nu =tii de

glum[?

U=a s-a deschis =i cineva a strigat, f[r[ s[

intre, domn’ maistru, v[ caut[ directorul. Cum s[ te

sim\i t`n[r[, p[rea s[-=i spun[, dac[ trebuie s[ pictezi

tablouri sumbre, negru pe negru…

<3 martie 1994… Cu Silviu am terminat-o,

mai vorbim, dar nu mai ie=im ]mpreun[. Mama =i Oltei

s-au t`mpit de tot, m-am s[turat s[ bat singur[, p`n[

spre miezul nop\ii, str[zile din cartier. Acum dou[ seri

am sunat la Manole, la etajul patru =i n-am mai plecat,

mi-a fost fric[, dar nu-mi pare r[u. M-am uitat

diminea\a, ]n baie, dar am v[zut c[ nu s-a schimbat

nimic. Disear[ m[ a=teapt[, am vorbit cu el la =coal[, o

s[ m[ duc, toat[ noaptea am visat cum m[ a=teapt[

Manole, ]n patul lui mare. Tare a= vrea s[-i spun

mamei, care tr`nte=te ceva prin buc[t[rie, ce o s[ fac eu

la noapte. >

-Ai =i tu un prieten? a ]ntrebat-o Manole, spre

diminea\[.

Sta, gol, l`ng[ ea, Ingrid nu se putea uita

dec`t ]n tavanul dormitorului ]n care b[rbatul ]nalt, cu

musta\[ r[sucit[ la col\uri, ]nc[ mai c[uta s`nii ei, cu

m`inile lui mari, p[roase, cu care o m[surase toat[

noaptea, peste tot.

-Am avut, i-a r[spuns fata.

-+i de ce nu te-ai culcat cu el?

-Am ]ncercat, i-a zis f[r[ re\inere, el s-a

speriat =i n-a putut… De dou[ ori, a mai zis, la mine

acas[, apoi la munte, unde ai fost =i tu. Cum a fost

Ramona? a ]ntrebat ea r`z`nd, v-am auzit cum rupea\i

patul.

-Z[u? a tras el de timp. Ce s[ mai spun…

Dar, a schimbat vorba, cum adic[ n-a putut? a mai

]ntrebat, tr[g`nd-o spre pieptul lui.

-Habar n-am, s-a chinuit pe sub p[tur[, a

transpirat tot, dar degeaba.

-Unde zici c[ era\i? a mai vrut el s[ =tie.

-La mine acas[, prima dat[. }n tab[r[ ne =i

dezbr[caser[m de haine, eu m[ uitam cam dintr-o parte,

era gras, pentru v`rsta lui, cred c[ de aici s-a ]nt`mplat

s[ nu poat[ face nimic.

-Tu de ce nu l-ai ajutat?

-Nu \i-am spus, am vrut s-o facem, ne-am

b[gat sub p[tur[, ]n camer[ Ramona era la al doilea

b[iat, terminase de mult cu tine. El aproape c[ pl`ngea

de ciud[, p`n[ =i p[rul ]n cap i se ridicase.

47

-Adic[, a r`s Manole, tocmai ce trebuia s[ se

ridice a r[mas la p[m`nt… Las[, a mai spus, a fost bine,

te-ai p[strat pentru mine, s[ nu-\i par[ r[u.

Singur[, a=a a g[sit-o ]nceputul de martie, ]n

care v`ntul sufla cu putere, geamul buc[t[riei sta s[

cad[, ]n timp ce dincolo, ]n sufragerie, era chef mare,

zburau paharele dintr-o m`n[ ]n alta =i, din c`nd ]n c`nd,

intra peste ea un chip str[in, apuc`nd sticlele din

frigiderul scos din priz[. +i-ar fi astupat urechile, Ingrid

nu l[sa nicio urm[ ]n aerul ]nc[rcat de jeg =i de

transpira\ie, ar fi vrut s[ spun[ nu, apoi =i-ar fi acoperit

fa\a, numai c[ buzele ei au avut, brusc, un gust s[lciu, ca

apa m[rii cu care nu-\i potole=ti setea niciodat[. Gura ei

urma s[ ]nve\e, cur`nd, alte lucruri, transform`ndu-se

]ntr-o gaur[ neagr[ =i ad`nc[, cu =treangul b[l[b[nind a

furtun[, printre din\ii ascu\i\i, gata s[ apuce bucata

umflat[ cu v`nt. Al[turi, animalele bete urlau =i

groh[iau de pl[cere, Ingrid a stat minute multe

nemi=cat[, cu ochii pe haina ]nghesuit[ l`ng[ dulapul

din buc[t[rie. S-a hot`r`rt repede, s-a ]mbr[cat, =i-a tras

cizmele, a=ezate la uscat l`ng[ caloriferul c[l`i, a mai

aruncat o privire spre h[rm[laia din sufragerie =i a ie=it

pe u=[. Se apropia miezul nop\ii, afar[ sufla un v`nt

rece, viscolind z[pada, dar Manole, maistrul ei de

atelier, sta destul de aproape. C`teva minute, mai t`rziu,

suna la u=a lui, ]ntr-un bloc asem[n[tor cu al ei, dar la

ultimul etaj.

Dup[ ce s-au ]ntors de la munte, Silviu a

]nceput s[ o evite, ocolea ]nt`lnirea direct[ cu Ingrid,

doar ]n clas[ se mai vedeau. Fata n-a suferit deloc, avea

at`ta nehot[r`re ]n ceea ce f[cea, derutat[ de lumea care

o ataca, str[in[, ]nc`t zilele i se m[surau ]n mir[ri

nesf`r=ite, pe care nici nu le mai lua ]n seam[.

Manole, care o oprise ]n ziua aceea =i o

s[rutase, pip[ind-o hot[r`t, devenise tot mai insistent.

Ingrid nu-l mai ocolea, cum f[cuse ]n primele zile, se

oprea prin curtea =colii, el o ]ntreba ce mai face =i-i

spunea c[ s-a f[cut mai frumoas[ dec`t ieri, z`mbind pe

sub musta\a bogat[.

-Unde te gr[be=ti? a auzit Ingrid, ]ntr-o

diminea\[, vocea lui, ]n spate.

-La =coal[, i-a r[spuns, unde naiba a= putea

s[ m[ duc?

Au mers ]mpreun[, el ]i spunea c[ s-a sculat

de diminea\[, aveau un control de undeva, la =coal[,

veneau de la prima or[.

-M[ scol greu, i-a zis, n-are cine s[ m[

trezeasc[ =i pe mine…

-De ce? a ]ntrebat Ingrid, ating`ndu-l, ca din

]nt`mplare.

-Fiindc[ sunt singur, nevasta mea e plecat[ la

munc[, ]n Italia. Tu =tii unde stau? a mai ]ntrebat el.

-+tiu, i-a r[spuns Ingrid, blocul e destul de

aproape de cel ]n care avem noi apartamentul.

-E bine, a mai spus Manole, c`nd te

plictise=ti, vino pe la mine.

Ea nu i-a r[spuns nimic, nici b[rbatul nu a

mai continuat, intraser[ deja pe poarta =colii, el a mai

avut timp s[ o m`ng`ie pe um[r, a sim\it atingerea lui ca

pe o chemare. +i ]n zilele urm[toare s-au mai ]nt`lnit,

Manole nu i-a mai repetat ]ns[ invita\ia. F[r[ s[ vrea,

toate g`ndurile sterpe i se transformaser[ ]ntr-un bostan,

noaptea ]=i atingea cu team[ pielea, se tot a=tepta s[

aud[ cum sun[ a gol, ]n b[taia degetelor sub\iri. Inima ei

se cl[tina ]ntre u=a blocului =i poarta bisericii de peste

drum. Descoperea b[t[ile ei, ]ntr-un alt ritm, abandonat[

]n casa rece, prin a=ternutul bo\it de zv`rcolirile de peste

48

noapte. Un guzgan zglobiu i se plimba peste picioare,

drumul o obosise mult =i b[nuia ]nceputul, foarte

aproape.

A intrat ]n bloc, a urcat la ultimul etaj =i a

sunat la u=[. A a=teptat pu\in, Manole a deschis =i a

l[sat-o s[ intre, pe l`ng[ el. Mai t`rziu a ]ncercat s[-=i

aminteasc[, dar imaginea se pierdea ca ]ntr-un film

vechi, din care secven\e ]ntregi s[reau de pe ecran,

sp[rg`ndu-se pe podeaua de ciment. Nici nu mai =tia ce

au vorbit, nici c`t, vedea m`inile lui, care-o dezbr[cau

]ncet, ]l ajuta =i ea, Manole avea doar pantalonii de

pijama pe el, pielea lui mirosea frumos, avea bra\ele

mari, puternice, musta\a o g`dila pe g`t =i o c[ldur[

]ntins[ p`n[ la tavan o cuprinsese pe Ingrid.

-Spune-mi, ]=i amintea c[ a ]ntrebat-o, ai mai

f[cut-o?

-Nu, i-a zis, dup[ c`teva secunde ]n care

p[rea c[ nu ]n\elege ]ntrebarea celuilalt.

-S[ nu-\i fie fric[, o lu[m ]ncet, o s[-\i plac[,

i-a mai zis.

A a=ezat-o pe patul din dormitor, a=ternutul

moale l-a sim\it m`ng`indu-i pielea, Ingrid s-a ]ntins

goal[, peste pernele l[sate ]n margine. L-a v[zut cum ]=i

scoate pantalonii de pijama, apoi s-a ]ntins l`ng[ ea.

Pricepute, m`inile lui au c[utat fiecare parte a trupului

fetei, tot mai fierbinte sub ap[sarea b[rbatului. Gemea

]ncet, se scurgea prin corpul ei o dorin\[ despre care nu

aflase, ]nc[, mare lucru. A intrat ]n ea domol, transpirase

=i b[rbatul, ar[ta ca un cioplitor ]ntr-o piatr[ ne]nceput[,

ridic`ndu-=i, cu uimire, uneltele pentru primul contur al

statuii. I s-a p[rut c[ nu se mai termin[, el nu se gr[bea

=i Ingrid descoperea, ]ntr-un fel pe care ]l va ]n\elege

mult mai t`rziu, cum ]ncepe ]nserarea. Sim\ea c[ se

]nf[=oar[ ]n viscolul de afar[, ]ngropat[ sub trupul

b[rbatului, el ]i spunea c[ a=a e prima dat[, o s[ o doar[

un pic.

-Po\i s[ r[m`i p`n[ diminea\[? a ]ntrebat-o

el, dup[ ce fata s-a ]ntors de la baie.

-Nu e niciun fel de problem[, i-a zis ea, la

mine acas[ cheful nu se opre=te prea repede.

I-a povestit, sprijinit[ de um[rul lui, o parte

din via\a pe care o ducea, de unde vin ispitele, ]ntrebau

ochii ei, dac[ nu, mai ales, din lumea am[girilor =i a

de=ert[ciunilor? Primul b[rbat din lunga ei istorie, care

va urma, o asculta, doar r[suflarea lui lini=tit[ str[b[tea

aerul cald al dormitorului. S-a nimerit s[ fie un om bun,

Ingrid se va sprijini mereu pe amintirea ]nceputului,

Manole m`ng`ia fata de l`ng[ el, fiecare parte a

corpului ei ar[ta ca un fruct str[lucind ]n raza soarelui,

de diminea\[, abia cobor`t peste fruntea aplecat[ a

p[durii din apropiere. Un om, atacat de sim\[minte

potrivnice, un ins care a m`ncat din rodul pomului,

]nc[rcat cu binele =i r[ul din jur, a=a p[rea b[rbatul, lipit

de carnea tare =i cald[ a fetei de l`ng[ el, pe care o

str`ngea ]n bra\e, ]nf[=ur`ndu-se ]n p[rul ei lung, galben

ca =i prima lumin[ de diminea\[, intrat[ ]n dormitorul

lui de la ultimul etaj.

-+tii, i-a spus el spre diminea\[, eu am mai

aflat c`te ceva despre via\a pe care o ai, ]l cunosc pe

Oltei, mai repar c`teodat[ ma=ina ]n garajul ]n care

lucreaz[ el. C`nd bea o bere, el spune tot.

Ingrid l-a privit, somnoroas[, s-a ]ntors spre

el, a a=ezat un picior peste genunchii lui =i, ]ntr-o

secund[, imaginea zilei care venea ]n povestea ei s-a

desf[cut, despicat[ ]n dou[.

-Mai vreau, a zis ea, ridic`ndu-se toat[, peste

trupul gol al b[rbatului.

49

Dup[ o vreme, ]nc[perea a r[sunat de

strig[tul fetei, pierise cu totul ]ntre bra\ele b[rbatului, se

ag[\ase cu toat[ for\a m`inilor de umerii lui =i au r[mas

lipi\i, ]ntr-un v`rtej pe care niciodat[, mai t`rziu, Ingrid

nu l-a mai sim\it.

-Nevasta mea e plecat[ de o jum[tate de an ]n

Italia, i-a spus el ]n buc[t[rie, cu cea=ca de cafea ]n fa\[.

-Mi-ai mai zis, a continuat, de pe scaunul ei,

fata.

-Tu po\i s[ vii oric`nd la mine, dar s[ nu

vorbe=ti cu colegii t[i, ar putea s[ m[ dea afar[ din

=coal[. Ce crezi, a mai zis, pot s[ m[ =i aresteze, fiindc[

e=ti minor[.

- Precis, a z`mbit Ingrid. Cui crezi tu c[-i

pas[ de mine?

De aici, din diminea\a de martie, scufundat[

]ntr-o z[pad[ uria=[, c[zut[ zile ]ntregi peste ora=, a

]nceput s[ crape, din toate col\urile lui, trupul t`n[r al

unei fete frumoase, cu p[rul lung, at`rn`ndu-i p`n[

dincolo de coapse, cu s`nii str[lucind sub lumina

dimine\ii, ca dou[ buc[\i de nori mici, ataca\i de

r[s[ritul unei zile albe.

Venea des ]n apartamentul de la etajul patru,

Manole o primea de fiecare dat[, era bl`nd =i tandru,

Ingrid ]nv[\a mereu altceva =i ]n\elegea, prea repede,

cum se zv`rcolesc ]n lume p[catele. Ea s-ar uita ur`t la

mine, dac[ ar putea s[ citeasc[ despre felul ]n care ]i

descriu tinere\ea, p`n[ la urm[, aceast[ structur[

elaborat[, auzi drace, cu luciditate e rece =i tremurat[.

Stau ]ntr-un col\ al camerei, =i-mi v[d personajul

r[stignit sub arcuirile tot mai energice ale domnului

maistru Manole, b[rbat t`n[r, cu nevasta plecat[ la

munc[ ]n Italia. El intr[ =i iese, intr[ =i iese ]n carnea

fraged[ a fetei despre care scriu, iar eu ]ntreb, pentru cel

care cite=te acum, dac[ exist[ ]n lume imagine mai

]nc`nt[toare dec`t o femeie ]nalt[, frumoas[, care se

dezbrac[ ]ncet, alene, cu g`ndul aiurea, z`mbind unei

a=tept[ri =i unei amintiri. }ntre timp, b[rbatul de l`ng[

ea, f[r[ chip, ]=i lipe=te ochii umfla\i de fiecare bucat[

de piele m[t[soas[ =i roz[, ca un trunchi de copac umed,

sub roua dimine\ii. B[tr`nul, al c[rui glas mi-a r[mas ]n

minte, spunea c[ mersul femeii e ceva unic =i cople=itor

]n univers. M[ uit la fat[, acum c`t mai e t`n[r[, iar

picioarele ei ]n\eap[ aerul ]nc[perii, sub p`ntecul ei

sticlesc minuni ]ncondeiate, ca de s[rb[toare. Cine, mai

]ntreb eu, cu privirea lipit[ de s`nii rotunzi =i tari, pe

care Manole ]i str`nge ]n palme, tulburat de mireasma

lor, cine se m`ntuie cu adev[rat =i care e pragul vie\ii =i

al mor\ii, ce dor cotropitor ne \ine, ]n fa\[, ziua de

m`ine? R[mas[ singur[, ]n patul pe care ]ncepuse s[-l

cunoasc[, dup[ fiecare dintre arcuirile lui, Ingrid

adormise. S[ prive=ti jocul nebun din preajma ta =i s[

construie=ti o poveste, a=a \i-a= mai spune, dar ]n camera

mic[ a intrat b[rbatul care-o ]nva\[, ]n serile de

prim[var[, mersul pe s`rm[.

-Nu \i-e ru=ine, ai ajuns o stricat[, i-a strigat

mama, ]ntr-una dintre dimine\ile moroc[noase din casa

lor, c`nd Ingrid se ]ntorsese din bra\ele goale ale lui

Manole.

-Ru=ine, morm[ia =i Oltei, mahmur, sprijinit

cu coatele de masa din sufragerie.

Ingrid i-a fixat, pe am`ndoi, cu privirea, s-a

prins de tocul u=ii =i a ]nceput s[ vorbeasc[, a=ez`nd

fiecare cuv`nt ]ntre locul pe care r[m[sese =i canapeaua

de pe care cei doi nu ]ndr[zneau s[ se ridice.

-Bine, mam[, a zis, tu ]mi spui mie despre

ru=ine? Ai umplut casa cu neispr[vi\ii t[i, te-ai culcat cu

ei, beat[ sau treaz[, pe unde ai apucat, f[r[ s[-\i pese de

50

mine. Apoi l-ai adus pe ]mpu\itul de l`ng[ tine, cu

mirosul lui de ciorapi nesp[la\i.

-F[, a zbierat Oltei, ]\i trag o lab[ de te ia

mama dracului…

-S[-i tragi m[-tii, sc`rbosule… Vrei s[-i

povestesc be\ivei de mama cum ai intrat ]n baie peste

mine, cum \i-ai desf[cut chilo\ii jego=i =i ai vrut s[ te

urci ]n cad[, l`ng[ mine? Noroc c[ erai mort de beat =i

ai adormit pe veceu, dup[ ce \i-am dat un br`nci. L-ai

g[sit acolo, mam[, f[cuse pe el, sta cu picioarele ]n

b[ltoaca de pe podea...

S-a f[cut lini=te ]n cas[. Mama a ]ncremenit,

cu privirile spre fata ei =i a ]nceput s[ pl`ng[, scotea

ni=te sunete ciudate, ca un miorl[it de pisic[ bolnav[.

Oltei s-a ridicat =i a intrat ]n dormitor, tr[g`nd u=a dup[

el. Decolorat[ de orice urm[ de uimire, Ingrid =i-a luat

haina =i geanta, aruncat[ ]n hol, a plecat spre ie=ire,

ap[s`nd greu clan\a ruginit[.

<Sf`r=it de iunie, 1994… Am ]mplinit 17 ani

=i a venit vacan\a. Am trecut ]n clasa a XI-a, de=i n-am

]nv[\at nimic, de mult[ vreme. Nici profesorii no=tri nu

au chef de =coal[, au lefuri mici, ne cert[m cu ei, pe

unii am mai avea un pic =i i-am lua la b[taie. M[ v[d

mereu cu Manole, dorm mai mult la el acas[. M-am

]mprietenit cu Ramona, e fat[ bun[, de=i to\i =tiu c[ e

curvi=tin[ veche, a=a zic b[ie\ii. S-a culcat =i ea cu

Manole, de c`teva ori, m[ pune s[-i povestesc cum

facem noi, c`nd vin direct de la el, la =coal[. L-am pus

la punct =i pe Silviu, ]ncepuse s[ vorbeasc[ ur`t. Se

mut[, din toamn[, la alt liceu. }n ultimele zile de =coal[

nici n-a mai venit. De vreo c`teva zile m[ tot ]ntreb

dac[ nu cumva am r[mas gravid[.>

A ]mplinit 17 ani =i a terminat =coala, trec`nd

f[r[ probleme clasa, f[r[ s[ mai ]nve\e. P`n[ =i

profesorii umblau chinui\i pe l`ng[ ei, cu salariile lor de

mizerie, ]mb[tr`nind mai repede dec`t ]nainte.

-Eu, i-a zis Manole ]ntr-o sear[, o s[ plec la

munc[, ]n Italia, mi-a g[sit nevast[-mea ceva de lucru.

-+i te mai ]ntorci? a ]ntrebat Ingrid.

-Nu =tiu, s[ vedem cum e acolo, i-a r[spuns

el, privind-o absent, pot s[-mi iau un an concediu f[r[

plat[ de la =coal[.

Ea nu p[rea s[ sufere, privea deja cu

deta=area unei alte v`rste lucrurile. Uimit, b[rbatul

observa, de la o noapte la alta, cum ]nv[\a Ingrid

lucrurile noi, o experien\[ venit[ de nic[ieri ]l

surprindea =i pe el, l[s`ndu-l, adesea, f[r[ grai. De cele

mai multe ori, fata de l`ng[ el nu zicea nimic, p`n[ =i

vorbele frumoase le sc[pase din m`n[. Pe foaia mea de

h`rtie stau s[ sar[ literele, le-am aranjat prost, fata

r[stignit[ peste pernele mari din dormitorul lui Manole

nu e dec`t un fel de cioar[, cronc[nind a foame. Nu se

poate sc[pa de asediul frazelor care urmeaz[ s[ apar[,

domnul maistru st[ la coad[, cu umbra lui, cu pantalonii

]n vine =i c[ma=a descheiat[, iar fata ]l cheam[, cu

degetul ]ndoit, ca o t`rf[ adev[rat[, dar mic[.

-Fat[, i-a zis ]ntr-o zi Ramona, noua prieten[

=i coleg[ de banc[, grasul de Silviu te cam vorbe=te de

r[u, l-am auzit =i eu.

-D[-l naibii, ce poate s[ spun[?

-Le zicea boilor din clas[ c[ te culci cu

jum[tate de cartier, lua\i-o, b[ =i voi, eu m-am s[turat de

ea, nici nu mai =tiu de c`te ori am avut-o…

I-a venit s[ r`d[, fiindc[ =i-a amintit seara de

la munte, carnea lui fle=c[it[, lip[ind zadarnic pe l`ng[

picioarele ei, nu se vedea nimic ]ntre picioarele lui

groase.

51

-B[, t`mpitule, a strigat Ingrid ]n diminea\a

urm[toare…

Erau ]n clas[, se apropia sf`r=itul anului =i

profesoara nu venise la or[. Silviu amu\ise, ]n fa\a

geamului, se f[cuse lini=te, deodat[, iar ceilal\i nici nu

mai mi=cau.

-Ce, m[, ai ajuns tu s[ vorbe=ti? a continuat

Ingrid. P[i, atunci spune, b[, dac[ ai ceva ]n pantaloni,

hai, arat[-ne dac[ e=ti marele b[rbat… E=ti un impotent

gras, asta e=ti, au uitat s[-\i pun[ ceva ]n pantaloni,

atunci c`nd te-a luat m[-ta de la spital…

Lini=tea a mai durat c`teva clipe, dup[ care

un r`s ]mpreunat, din multe g`tlejuri ]ntinse, a r[sunat ]n

clasa lor. Gr[sanul, b[iatul pe care Ingrid ]l v[zuse ca pe

un fel de prieten, a ie=it ]ncet pe u=[, ro=u la fa\[,

tremur`ndu-i picioarele, dar f[r[ s[ poat[ spune m[car

un cuv`nt. Nici n-a mai ap[rut, ]n pu\inele zile care mai

r[m[seser[, p`n[ la sf`r=itul anului =i ]n toamna

urm[toare s-a =i mutat la alt liceu.

-Ce faci disear[? a ]ntrebat-o Ramona.

-Nu =tiu, i-a r[spuns, dar de ce m[ ]ntrebi?

-Vino pe la mine, stau aproape, ]n blocurile

de l`ng[ cimitir.

Ingrid =tia, p[rin\ii Ramonei erau pleca\i la

munc[, ]n Spania, ea r[m[sese doar cu bunica, numai c[

baba sta mai mult la \ar[. Repetase clasa a zecea, dar

nu-=i f[cea nicio problem[, to\i =tiau c[ Ramona se

]ntindea, prin =coal[, cu b[ie\ii din clasele mai mari, unii

ziceau c[ se culc[ =i pe bani, la ea acas[.

-Bine, a zis Ingrid, vin, dar mai spre sear[,

azi o duc pe bunica mea, de la \ar[, la spital.

-Te a=tept, i-a mai spus Ramona, scriindu-i

pe o h`rtie adresa ei.

N-a putut s[ se duc[, bunica a a=teptat o

mul\ime la spital =i, p`n[ la urm[, au internat-o, iar

Ingrid a stat cu ea p`n[ t`rziu. A ajuns acas[ la Ramona

]n prima s[pt[m`n[ de vacan\[, i-a pl[cut la ea, de cum

a intrat pe u=[. P[rin\ii lucrau de doi ani ]n Spania,

apartamentul era plin de mobil[ nou[ =i aparate scumpe,

un televizor mare era pus pe un perete al sufrageriei,

Ingrid nici nu mai v[zuse ceva asem[n[tor p`n[ atunci.

Au m`ncat am`ndou[, Ramona a adus =i un lichior

verde, au vorbit, de=i Ingrid mai mult asculta.

-Spune-mi, a zis gazda la un moment dat, tu

te-ai m-ai culcat cu altcineva, ]n afar[ de maistrul

nostru ?

-Nu, i-a r[spuns Ingrid repede.

-Se vorbea prin clas[, te-a v[zut unul c`nd

intrai ]n blocul lui Manole.

-M[ doare-n cot, pot s[ spun[ ce vor.

-Eu, a zis Ramona, am mul\i la activ, dar ]mi

place, s[ =tii. Am f[cut-o de multe ori =i pe bani, s[

pl[teasc[, nu?

Ramona era solid[, avea un fund cam mare =i

picioare scurte, dar chipul ei copil[ros arunca spre

b[rba\ii din jur priviri lipicioase, ca un magnet, ea

vorbea rar, scotea greu cuvintele din gur[, deseori

g`ndurile ]i r[m`neau ]n urm[ =i uita s[-=i termine

vorbele. Profesorii o cam luau peste picior, de=i Ramona

nu era cu mult diferit[ de restul colegilor ei, scufunda\i

]n liceul cu miros de mucegai.

-Ce zici, a ]ntrebat-o Ramona, punem de-un

chef s`mb[t[?

-Cu cine?

-G[sesc eu, am doi tipi mi=to, sunt =i plini de

bani. Dar sunt de ga=c[…

52

-Fat[, a mai zis Ingrid, vreau s[ te ]ntreb

ceva, n-am cu cine s[ vorbesc. Au trecut aproape trei

s[pt[m`ni =i nu mi-a venit, =tii tu…

-Aoleu, te pomene=ti c[ e=ti gravid[…S[

vorbe=ti cu Manole, d[-l naibii, trebuie s[ te ajute. N-ai

luat nimic, c`nd te-ai culcat cu el?

-Nu, a zis ea, ce s[ iau?

-Las[ c[-\i spun eu, acum alta e problema ta.

A fost la Manole chiar ]n seara aceea, l-a

g[sit greu, umbla dup[ ni=te acte, pentru plecarea la

munc[.

-Nu-i nimic, i-a zis el, mai a=teapt[ pu\in, ca

s[ fim siguri. Te ajut eu, o rezolv[m.

Era gr[bit, trebuia s[ mai mearg[ undeva, tot

pentru actele de plecare, iar fata n-a stat prea mult, a

sunat-o pe Ramona =i i-a spus c[ va veni s`mb[t[.

Bunica ie=ise din spital, a mai stat dou[ zile la ele ]n

cas[, Oltei n-a ap[rut deloc ]n apartament. A dus-o ea

pe bunica, dar n-a r[mas dec`t p`n[ a doua zi.

-S[ vii, maic[, ]n vacan\[, te a=tept…

-Vin, bunico, mai stau vreo dou[ s[pt[m`ni =i

vin la tine.

}n z[pu=eala care se ]ntinsese peste oameni,

Ingrid mergea pe un drum pe care n-o mai urma dec`t

propria ei umbr[. Auzea, cum se spune, lini=tea

p[trunz`nd p`n[ =i-n piatra cea mai tare. De ce-ar trebui

s[ g`ndim c[ via\a e trec[toare, mai ales dac[ se vede

cum \`=ne=te fulgerul =i cum lumineaz[ soarele peste

frunzele noi ale p[durii?

Via\a ei…O luntre ]nn[molit[ ]ntr-un

pustiu… Str[b[tea drumul cu o lum`nare ]n m`n[, stins[

=i ea de mult[ vreme. Ar fi apucat-o pe c[rarea din fa\[,

singur[, ca un animal mic, r[t[cit =i umilit de v`ntul

albicios al serii. Ce jalnic e s[ =tii s[ scrii, ]=i spunea

Ingrid, cu caietul ei ]n fa\[, r[sfoind paginile vechi, ca

pe un album de fotografii lipite una l`ng[ alta. Disp[rea,

dup[ col\ul str[zii, ultimul ei z`mbet.

6. <10 iulie 1994… N-am mai plecat la

bunica, poate c[ m[ duc luna viitoare. Am fost, aproape

]n fiecare sear[, la Ramona, au venit cei doi b[ie\i pe

care-i cuno=tea ea, i-am schimbat ]ntre noi, e altfel

dec`t credeam, cu Manole. Unul dintre ei, Robert, e

tare de tot, cel[lalt d[ mai mult din gur[. Ne-au dat =i

bani, Robert mi-a adus o pereche de blugi, cump[ra\i de

el din Germania. Am mai fost =i pe la Manole, dar mai

rar, el p[rea surprins de ceea ce am ]nv[\at, ]ntre timp,

s[ fac. Cum m[ descurc? Sunt gravid[ =i Manole pleac[

]n Italia. M-am ]ntrebat ]n fiecare zi, noroc cu Ramona,

m-a dus ea la doctor. M-a durut, mi-a fost fric[, dar

acum m[ simt bine. Era posibil s[ fac un copil, nu pot

s[ cred, m[ uit mereu, ]n baie, la propriul meu corp =i

mi se pare c[ e al altcuiva.>

-Ce-ai face, a ]ntrebat Ingrid, dac[ ar trebui

s[-\i iei via\a de la cap[t?

-Ce \i-a venit? s-a mirat Ramona.

-Nimic, a= vrea doar s[ =tiu…

-Cred, i-a zis cealalt[, c[ n-a= mai tr[i-o la

fel.

-De ce?

-Pentru c[ via\a mea a fost nasoal[.

-Dar ai avut =i bucurii, a mai zis Ingrid. V[d

c[ nu-\i lipse=te nimic, nu te bate nimeni la cap.

-Bucurii? Poate, dar nu prea mi le amintesc.

Nu-mi lipse=te nimic, abia a=tept bomb[nelile bunicii, ai

mei m[ sun[ des, dar nu prea avem ce s[ vorbim. Ce =tii

tu?

53

-+tiu, i-a zis Ingrid, mai trebuie s[ =i ]nduri

c`te ceva, ca s[ fii fericit, a=a ]mi spune bunica mea, de

la \ar[, c`nd m[ mai pl`ng de una, de alta…

Ele dou[, ]n apartamentul Ramonei, a=teptau

s[ vin[ cei doi tineri, pe care ]i chemase gazda.

Nelini=tit[, Ingrid se uita spre u=[, p`n[ la urm[, dintre

virtu\i, principala este curajul, ea ]n\elegea c[ omul nu e

altceva dec`t o p[timire inutil[, ]n=ira ]n minte cuvinte

lungi, suferin\[, chin, goliciune, fiindc[ ]=i luase via\a ]n

m`ini, tremur`nd. }n m`ini? Dac[ ar trebuie s[ o

spunem cu adev[rat, mai degrab[ ]ntre picioare …

B[ie\ii au intrat veseli, cu pungi mari, din

care sticlele lungi se ciocneau ]ntre ele, Ingrid aflase c[

sunt din cartierul lor, erau am`ndoi ]nsura\i, cu neveste

cam ur`te =i cam grase, zicea Ramona, cu doi copii mici

acas[. Aduceau din Germania ma=ini vechi, aveau bani,

dar, mai spunea Ramona, sunt de ga=c[, fat[…

Spre miezul nop\ii s-au schimbat perechile,

Ingrid a ajuns ]n dormitor cu b[iatul mai ]nalt =i mai

slab, Robert. Avea m`inile lungi, at`rnau cumva pe

l`ng[ corpul lui, ]nc`t aveai impresia c[ pot ajunge p`n[

la genunchi. Ce cel[lalt, Ingrid nu sim\ise mai nimic,

g`f`ise peste ea de c`teva ori, b[use =i prea mult =i

adormise repede, vorbind pu\in =i c[sc`nd des. Cu

Manole era altfel, fata se uita la b[iatul care sfor[ia

al[turi, sub burt[ ]i at`rnau dungi de gr[sime, avea un

g`t scurt, capul p[rea c[ se sprijin[ direct pe umeri.

-Sunt fr`nt, am condus toat[ noaptea, a mai

zis, deschiz`nd ochii, pu\in, uit`ndu-se la fata de l`ng[

el.

Dincolo, ]n cealalt[ camer[, Ramona chi\[ia,

=uiera, striga cu vocea ei groas[, Ingrid o mai auzise

f[c`nd la fel, la munte, cu Manole ]n camera din caban[.

Chiar =i patul se mi=ca de-a lungul parchetului, nu se

]n\elegeau cuvintele Ramonei, doar miorl[itul i se

strecura pe sub u=[, p`n[ ]n urechile celeilalte fete.

-Scoal[-te, a mi=cat-o de um[r, dincolo de

miezul nop\ii, Ramona.

-Nu dorm, i-a r[spuns Ingrid, ce vrei?

-Du-te dincolo, facem schimb, las[-m[ pe

mine cu dolofanul de Claudiu.

Robert, b[iatul ]nalt =i slab, i-a f[cut loc

al[turi, a tras-o, pu\in cam adormit, l`ng[ el, spre

mijlocul patului =i i-a scos tricoul lung, pe care i-l

]mprumutase Ramona.

-S[ nu m[ spui, a zis el, numai la tine m[

g`ndeam, e=ti beton…

-Vezi, a r[spuns Ingrid, poate afl[ Ramona…

-Nu-i spunem, a r`s Robert, prinz`nd-o ]ntre

bra\ele mari, mu=c`ndu-i domol buzele, ea sim\ind cum

se str`ng m`inile lui ]ntre picioarele goale.

A r[mas aproape f[r[ suflare, cu Manole

fusese altfel, se obi=nuise, era r[bd[tor, o lua

]ntotdeauna ]ncet, abia ]l sim\ea deasupra ei cum se

mi=ca rar =i f[r[ patim[. Lunganul de l`ng[ ea, ]ns[, =i-a

]nfipt m`inile ]n s`nii ei, a tras-o smucit spre el =i a

intrat cu for\[ ]ntre picioarele fetei, avea impresia c[ se

d[r`m[ tavanul, patul s[lta, ca un arc ]ntins prea tare,

Ingrid ]ncerca s[ nu scoat[ niciun sunet =i-=i mu=ca

buzele, sim\ind cum ]i intr[ din\ii ]n carnea moale. A

pierdut =irul mi=c[rilor lui, a \inut-o mai bine de o

jum[tate de or[. Numai r[d[cinile arborilor se mai

dezgoleau f[r[ ru=ine… Trupul ei gol nu avea, pentru

b[rbatul de al[turi, nici m[car sclipirea unui ochi de

animal r[t[cit. Izbituri de cu\it se auzeau, ]n

apartamentul de deasupra, ea le num[ra ]n ritmul

g`f`iturilor azv`rlite de b[rbatul t`n[r, spre pere\ii albi,

54

el o luase mult ]nainte, gr[bit =i acru. Pe duc[, vara

=ov[ia l`ng[ cimitirul din apropiere.

-Uite, i-a ar[tat Ramona spre pr`nz, c`nd s-a

trezit, sunt ai t[i…

Dou[ h`rtii mototolite erau l`ng[ perna ei,

primii bani din cei mul\i care vor urma, r[spl[teau

carnea ei sf`rtecat[ de lunganul cu nevast[ ur`t[ =i copil

de c`teva luni, acas[. El =i turme ]ntregi de b[rba\i

nes[tui vor trece prin c[ldura sau r[ceala trupului fetei,

pe c`mpia ]n care nu va mai mi=ca nici m[car un fir

r[t[cit de iarb[ semea\[. Cineva mai tr[ia pe acolo, prin

peretele de p`cl[ se z[rea umbra soarelui, plictisit[ =i ea.

Venise vremea s[ mearg[ s[ priveasc[ luna,

p`n[ c`nd picioarele i se vor t[ia de tot, mu=cate ]n zeci

de locuri de din\ii caria\i ai clien\ilor gr[bi\i. C`nd s-a

]ntors acas[, dup[-amiaza, ]n sufrageria atacat[ de

z[pu=eal[, a salutat-o pe=tele de sticl[, adormit pe

televizor. }n glastra nesp[lat[ se ofilise, de sete, o floare.

A vomitat, de mai multe ori, p`n[ seara, era sigur[ c[ e

gravid[. L-a c[utat pe Manole, dar l-a g[sit abia peste

dou[ zile. El se preg[tea s[ plece ]n Italia, la nevast[,

avea de g`nd s[ r[m`n[ acolo, la munc[.

-Ai aici ni=te bani, i-a zis, vezi =i tu cum te

descurci, vorbe=te cu Ramona, ea trebuie s[ =tie…

-Dar mi-e fric[, i-a spus fata.

-Te cred, dar eu chiar trebuie s[ plec

duminic[, am aici biletele de avion, cump[rate.

I le-a ar[tat, Ingrid nu p[rea chiar nelini=tit[,

se a=ezase peste ochii ei umbra care, cu timpul, va

acoperi, r[sucit[, amintirea. A r[mas la Manole ]n

noaptea aceea, a fost ultima, sim\ea c[ nu-l va mai

vedea niciodat[, dar nu prea-i p[sa. Au f[cut dragoste de

mai multe ori, p`n[ diminea\a, ]n ]mbr[\i=[rile lui

Manole punea un semn de adio, a =i l[crimat la sf`r=it, ]i

pl[cea fata care ]ncepuse, cu el, drumul nesf`r=itelor

am[giri. Ingrid devenise femeie sub ochii lui, ]nv[\ase

repede arta unei ]mperecheri pasionate, b[rbatul din el

urca printre colinele dezgolite, cu privirea larg ag[\at[

de pielea str[lucitoare a animalului t`n[r, devor`ndu-=i

prada, cu un instinct venit dintr-o memorie ]nn[scut[.

Ultima dat[, ie=ise soarele deja, Manole a r[mas ag[\at

de trupul cald al fetei, n-ar mai fi ie=it din el, nici Ingrid

nu se mai mi=ca, de parc[ t[cerea ]ntreag[ se lungise pe

l`ng[ patul cu a=ternuturile mototolite.

-Ajut[-m[, i-a zis Ramonei, a doua zi. Mergi

cu mine la doctor?

-Nu te speria, i-a spus prietena, eu am f[cut

dou[ avorturi, doare, dar trece.

A dus-o ]ntr-un ora= mic, la vreo treizeci de

kilometri dep[rtare. Au cobor`t din tren de diminea\[,

abia r[s[rise soarele, Ingrid era palid[, cu toate c[

]ncerca s[ arate c[ nu-i este team[.

-Unde pleci? o ]ntrebase mama, v[z`nd c[ se

sculase at`t de devreme. Te duci la \ar[?

-Nu, i-a r[spuns, la \ar[ m[ duc s[pt[m`na

viitoare. Are o treab[ cu mine Ramona, ne vedem

]nainte de =apte.

Nu mai comunicau deloc, mama renun\ase s[

o ]ntrebe prea multe, doar Oltei mai bomb[nea

c`teodat[, dar nu era b[gat ]n seam[.

-Dac[ nu ne prime=te? a ]ntrebat Ingrid,

merg`nd al[turi de cealalt[, pe str[zile pline de gropi ale

ora=ului adormit.

-Stai lin=tit[, te-am ]nscris eu, avem

programare pentru ora opt.

Ramona =tia locul, trecuse de dou[ ori pe

acolo, era la parterul unui bloc jupuit, ]nconjurat de

c`teva c[mine de nefamili=ti, la geamurile c[rora

55

at`rnau rufe puse la uscat =i plase cu ceap[ =i cartofi, iar

pe spa\iile noroioase de l`ng[ ziduri z[ceau mun\i de

gunoaie =i resturi de toate felurile.

-Mam[, ce pute, a zis Ingrid, acoperindu-=i

nasul cu o batist[.

Au stat peste o or[ ]n buc[t[ria ]ngust[,

transformat[ ]n sal[ de a=teptare, venise doar asistenta,

b[tr`n[ =i cr[c[nat[, fetele se uitau la fundul ei uria=,

avea parc[ un butoi ag[\at de picioare. Ramona ar fi vrut

s[ z`mbeasc[, dar era nedumerit[ de m`na cu care

Ingrid o str`ngea, sim\ea cum tremur[, se mi=ca =i

canapeaua de vinilin pe care se a=ezaser[ am`ndou[.

A intrat doctorul, era =i el tot b[tr`n =i slab,

un cap mic ie=ea de sub gulerul halatului =i o pereche de

ochelari cu lentile foarte mari ]i acoperea jum[tate de

fa\[.

-Am`ndou[? le-a ]ntrebat el, din u=[.

-Nu, doar ea, domn’ doctor, a zis Ramona.

-Hai, a mai spus, ]ntinz`nd m`na spre Ingrid.

S-a strecurat pe l`ng[ doctor, i s-a p[rut c[

m`na lui s-a plimbat, din u=[, pe l`ng[ pieptul ei, dar era

mult prea speriat[ ca s[ mai ]n\eleag[ altceva dec`t frica

]ntins[ peste cr[p[turile pardoselii pe care c[lca.

-Dezbrac[-te, i-a zis, las[ pe tine numai

tricoul =i a=az[-te ]n patul din col\, deocamdat[.

I-a f[cut o injec\ie, Ingrid r[m[sese goal[ pe

pat, iar doctorul scria ceva la biroul lui, =ubred =i cu

urme vagi de vopsea maronie. }l vedea cum o prive=te,

ascuns ]n spatele ochelarilor cu lentile colorate =i mari,

un ]nceput de revolt[, mai sub\ire chiar =i dec`t frica, a

cuprins-o pe fata care mai avea, ]nc[, o urm[ de suflet.

S-a ]ntors cu fa\a spre el, a desf[cut picioarele, ca o

provocare, tricoul i se tr[sese ]n sus, l[s`nd s`nii goi s[

]mpung[ aerul acru din cabinet. Un fir de saliv[ i se

scurgea doctorului printre buzele costelive, iar Ingrid se

mi=ca a=a cum v[zuse, ]ntr-un film, o actri\[ care forfeca

picioarele ]ntr-un fotoliu, sub lumina camerei de filmat.

Sus =i jos, ca ]ntr-un joc desenat pe ecran, se mi=ca

nodul din g`tul doctorului, care v[zuse destule ]n via\a

lui, dar nu-=i amintea ceva asem[n[tor.

-Treci, i-a zis, pe masa din mijloc…

A a=ezat-o el, i-a pus picioarele pe supor\ii

din metal, ea sta s[ zboare, f`lf`ind calm din aripi, iar

doctorul s-a n[pustit cu uneltele lui, a=a i s-a p[rut fetei.

A m[cel[rit-o cu pricepere de om b[tr`n, intrase =i

asistenta cea ur`t[, care sprijinea lope\ile =i mistriile

delicate, pe care doctorul le folosea.

-C`\i ani ai? a ]ntrebat-o femeia, ]n timp ce

doctorul continua s[ umble ]ntre picioarele ei.

-Aproape nou[sprezece, a min\it ea.

-Nu te-a ]nv[\at nimeni s[ te p[ze=ti, doar

sunt at`tea lucruri pe care ai putea s[ le faci?

Nu i-a r[spuns, Ramona ]i spusese c`te ceva,

numai c[ vizitele dese la Manole, ]n dormitorul lui de

b[rbat uitat de nevast[, se adunaser[, iar Ingrid nu

crezuse c[ i se poate ]nt`mpla s[ r[m`n[ gravid[. O

durea, sim\ea cu\ite lungi scormonind ]n carnea ei, dar

n-a mai scos nicio vorb[.

-Gata, a spus doctorul, mai stai o or[, dou[ ]n

camera cealalt[ =i pute\i s[ pleca\i, prinde\i trenul de

amiaz[.

Se ]nal\[ monumente mor\ilor, dar unde-i

via\a, p[rea s[ se ]ntrebe Ingrid, privind din tren casele

pr[p[dite =i cur\ile pline de b[legar =i noroi, dup[ ultima

ploaie, din seara trecut[. N-o s[ ]ntrebe nimeni despre

m`inile doctorului, folosind cu pricepere lingurile lui de

o\el, toate se ofileau ]n preajma ei, doar str[zile ]nguste

56

ale ora=ului plin de oameni =i felinare ro=ii, ag[\ate

peste tot, i-au mai r[mas ]n minte.

-Eu o s[ plec o s[pt[m`n[, poate dou[, la

bunica, i-am promis, i-a spus Ramonei, merg`nd ]ncet

spre cartierul lor.

Se sim\ea r[u, sf`rtecat[ de cu\itele lungi, pe

sub p`ntecul ]n care me=terise doctorul, dar mergea

al[turi de Ramona, f[r[ s[ se vaite, nici nu c[uta

marginea drumului, privind ]nainte indiferent[.

-Bine, i-a zis cealalt[, dar s[ nu stai prea

mult, avem ni=te aranjamente.

-Avem clien\i? a ]ntrebat Ingrid, glumind

oarecum.

-D[-i dracu’ de pro=ti, a vorbit Ramona

r[gu=it, travers`nd am`ndou[ strada, s[ le lu[m banii.

Acas[ a dormit mult, nu s-a dat jos din pat

p`n[ spre pr`nz, a visat animale ciudate, pip[indu-i cu

ghearele lor pielea plin[ de r[ni, l[sau dungi groase prin

carnea ei, iar dintr-un turn aplecat spre mare striga ceva

un b[tr`n cu p[r alb =i lung, cu o voce r[gu=it[. C`nd s-a

trezit, intrase ]n hol mama, urmat[ de Oltei, ca un c[\el

chior, mi=c`nd anemic din coad[.

<28 august 1994… Robert =i Claudiu ne-au

dus la mare, am stat o s[pt[m`n[, ne-am culcat cu ei

chiar =i pe nisip, noaptea, ne-au prins ni=te poli\i=ti

tineri, acolo. I-am rezolvat =i pe ei, merg toate de la

sine. Mama nu-mi mai spune nimic, =tiu de la Oltei c[ a

aflat c`te ceva, de la mama lui Silviu, de la ea de la

serviciu. Chiar nu-mi pas[, ]n cur`nd ]ncep clasa a XI-a

=i m[ apropii de 18 ani. Ramona face injec\ii, s-a

]mboln[vit, =tie =i de la cine, noroc c[ s-a ]nt`mplat

dup[ ce ne-am ]ntors de la mare, asta ]mi mai trebuia =i

mie… Manole nu se mai ]ntoarce. De c`teva zile Oltei

m[ prive=te cam ciudat, ]ntr-o sear[, c`nd mama nu

venise ]nc[ de la serviciu, l-am sim\it c[ era gata s[

intre peste mine ]n baie. N-a f[cut-o, dar c`t va mai

dura?>

A stat pu\in la bunica, b[tr`na o iscodea toat[

ziua, p[rea s[ ]n\eleag[ ce se ]nt`mpl[ cu nepoata ei.

Ingrid s-a mai sim\it r[u c`teva zile, nu-=i g[sea locul,

pierise tot aerul de vacan\[, pe care-l respira ]nainte, ]n

casa veche, cu miros de munte cobor`t p`n[ sub

geamurile mici, ]nc[rcate cu florile pe care bunica le uda

]n fiecare sear[.

Ce face omul, atunci c`nd simte c[ nu poate

merge mai departe, at`t era tot ceea ce p[rea s[ se mai

]ntrebe fata, seara, pe prispa casei ]nv[luit[ ]n r[coarea

adus[ de p[durea din apropiere. Dac[ ea se ]ntreba

astfel, oricine se poate ]ndoi, e greu s[ cau\i un suflet

]ntr-o mla=tin[, din care mirosurile grele se adun[ peste

amintirile obosite =i ele. Nu era o ]ntrebare pentru ea, ar

fi vrut s[-=i spun[, dar Ingrid vedea cum o privesc

ceilal\i, cum o m[surau cu ochi prelungi, se a=tepta s[ le

vad[ m`inile ]ntinse, apuc`nd-o de bra\e, de picioare, de

s`nii tot mai rotunzi =i mai tari.

-Auzi, mamaie, a ]ntrebat Ingrid ]ntr-una din

seri, ]n timp ce bunica a=eza ceva ]ntr-un co=, crezi c[

moartea e un lucru ve=nic?

-Cum adic[? s-a uitat b[tr`na, oprindu-se din

munca ei.

-Adic[, mai urmeaz[ ceva dup[ ea?

-P[i, da…Ne ducem to\i la El…

-De unde =tii tu asta? a mai ]ntrebat fata.

-Mi-o fi spus cineva, mama =i bunica, mai

demult…

+i cu sufletul, =i-a mai zis Ingrid, f[r[ s[

deschid[ cuvintele, ce se ]nt`mpl[? Care suflet, e numai

o poveste… }nchidea ochii =i r[m`nea cu bra\ele

57

neacoperite, aplecate pe umerii pietrifica\i ai b[rbatului

g`f`ind ]n pielea =i carnea ei. Doar o pat[ de nori

]ntuneca urma viselor ei. Zadarnic ]ncerca s[ se a=eze pe

firul sub\ire de iarb[. }ntreaga noapte a vegheat pe

prispa casei, la marginea gr[dinii c`\iva cai trozneau din

copitele lor, ca un arsenal ]n poligonul de trageri, iar

coaja nucilor str[lucea, verde, ]n mirarea unei dimine\i

la care Ingrid, fata cea rea, nu mai ajungea dec`t cu

privirea pierdut[ =i alb[. Pribegea, cu numele ei cu tot,

prin aburul pe care caii de al[turi ]l aruncau, din n[rile

lor umflate.

S-a ]ntors ]n ora=, c[ldura adormise peste

oamenii blegi\i, r[t[cind pe str[zile arse, nici mama ei =i

nici Oltei nu mai aveau chef de b[utur[, era lini=te ]n

cas[. Ramona a mai f[cut rost de c`\iva clien\i, b[ie\i

din cartier, cu bani pu\ini =i plini de energie. De obicei,

erau destul de gr[bi\i, ]=i f[ceau treaba repede =i plecau

spre casele lor.

-Eu te =tiu de c`nd erai mic[, i-a zis unul,

]ntr-o sear[, l-am cunoscut =i pe nea Tudose, a mai spus.

-Da? a ]ntrebat Ingrid. Unde?

-A lucrat cu tata, la aceea=i unitate militar[.

Venea pe la voi, mai demult. Tu, a continuat b[iatul, de

c`nd faci asta?

-Ce-\i pas[, i-a zis Ingrid, a=tept`nd s[ se

]mbrace =i s[ plece, uit`ndu-se cum se caut[ ]n

buzunare, dup[ h`rtia mototolit[ pe care o scoase cu

greu.

B[iatul n-a mai ]ntrebat altceva, ]=i terminase

treaba, era bine f[cut =i cu pricepere, pentru v`rsta lui,

dar Ingrid ]ncepuse s[ ]nve\e cum se prive=te tavanul,

=tia fiecare dung[ din dormitorul Ramonei, aflase chiar

locul din care un arc sl[bit s[rea mereu, sub ap[sarea

oaspe\ilor f[r[ nume. Au mai fost =i al\ii, ]n zilele care

au urmat, ]ntr-o sear[ a intrat ]n sufragerie un b[rbat

trecut bine de cincizeci de ani, a vrut-o pe ea, i-a =i spus

c[ e gagic[ mi=to, a=a a zis, dar omul a pus-o numai s[

se dezbrace, =i-a plimbat m`inile butuc[noase peste tot

corpul ei, nu =i-a scos hainele de pe el, dup[ un timp fata

l-a v[zut cum d[ ochii peste cap, p[reau s[-i ias[ din

orbite, a oftat satisf[cut, a pus o h`rtie pe cap[tul mesei

=i a plecat gr[bit, morm[ind ceva ]n holul din fa\a

buc[t[riei. Ramona a ie=it din camera ei =i r`dea cu

poft[.

-Ei, i-a zis, te-a chinuit tare?

-Du-te naibii, i-a r[spuns Ingrid, m-am =i

speriat, puteai s[-mi spui, tu ]l cuno=ti…

-E un ciudat, dar pl[te=te, vine de dou[ ori pe

lun[, o s[-\i ar[t odat[ unde lucreaz[, st[ la un birou =i

are vreo zece femei pe l`ng[ el. D[-l dracului, m-a

c[utat Robert azi diminea\[, luni plec[m cu ei la mare, a

mai spus Ramona.

Mamei i-a povestit c[ Ramona are o m[tu=[

=i a invitat-o =i pe ea la mare. A v[zut c[ nu o crede,

Oltei ]i sugerase ]ntr-o zi c[ mama ei =tie cu ce se ocup[,

dar nu e prea sigur[.

-Bine, i-a spus mama, dar eu nu am prea

mul\i bani s[-\i dau.

-Nu-mi trebuie, i-a r[spuns Ingrid, mai am

ceva, de la bunica, iar la mare nu ne cost[ nici dormitul,

nici m`ncarea.

Fetele au a=teptat, cu bagajele, l`ng[

autogar[, Robert =i Claudiu urmau s[ le ia de acolo, cu

o ma=in[. Ingrid nu mai v[zuse marea, mama ]i spusese

c[ au fost to\i trei, cu ea =i cu Tudose, c`nd avea doi ani,

dar nu-=i amintea nimic. B[ie\ii le-au dus la o gazd[,

]ntr-o cas[ mic[, foarte aproape de plaj[. A fost o

s[pt[m`n[ grea, am`ndoi aveau poft[ de distrac\ii,

58

c[ldura ]i umpluse de energie, nu dormeau aproape

deloc, noaptea le treceau de la unul la altul, bondocul de

Claudiu devenea cam violent, dup[ c`teva sticle, dar

Ramona =tia cum s[-l potoleasc[. }ntr-o noapte le-au dus

pe plaj[, au f[cut baie ]n apa care era destul de cald[ =i

s-au n[pustit pe ele, direct pe nisipul umed. De undeva,

de pe falez[, s-au auzit pa=i grei =i voci multe au ajuns

la urechile lor.

-Sunt poli\i=ti, b[, Robert, a zis Claudiu,

ridic`ndu-se de l`ng[ Ramona, gol =i speriat…

-Ce facem, frate? a ]ntrebat Robert, fetele

r[m[seser[ ]ntinse pe nisip, n-au apucat nici m[car s[

trag[ spre ele prosoapele cu care veniser[.

-Sta\i a=a, nu mi=c[ nimeni…

Cei patru poli\i=ti, tineri, au ajuns l`ng[ ei,

dar nu p[reau prea convin=i de semnul autorit[\ii lor

nocturne.

-Hopa, a zis unul dintre ei, ia uite ce aveam

aici…

-Hai, =efu, a ]nceput Robert, tr[g`ndu-=i

pantalonii scur\i, pe care nu-i nimerea de loc, sunte\i =i

voi tineri…

-Da, da, a mai zis altul, umfl`ndu-=i umerii,

echiparea =i mergem la sec\ie.

Pe drum, b[ie\ii s-au ]n\eles repede cu cei

patru poli\i=ti, au ajuns ]n spatele blocului f[r[ balcoane,

cu pere\ii jupui\i, ]n care erau caza\i. Aveau, sub sc[rile

exterioare, o u=[ mic[, au deschis-o cu o cheie =i au

intrat to\i ]n camera de pe hol, ]n care locuia unul dintre

ei. Fetele au muncit din greu, p`n[ spre diminea\[,

fiecare dintre ei a trecut, pe r`nd, pe la Ramona =i pe la

Ingrid, cam gr[bi\i =i, parc[, speria\i u=or, cu g`ndul c[

ar putea s[-i prind[ vreun =ef de-al lor. Au ajuns la

gazd[, sc`r\`ind din toate ]ncheieturile, Robert =i cel[lalt

se distrau ]n curte, ]i auzeau vorbind, cu sticlele de bere

al[turi.

-Le-au rupt, b[, domnii poli\ai.

-B[ie\i tineri =i cam st[tu\i… Dar =i speria\i,

]\i dai seama dac[ ap[rea vreun barosan de-al lor…

-Azi le l[s[m s[ se odihneasc[, au febr[

muscular[, a mai h[h[it unul dintre ei.

Ingrid a adormit, abia dac[ mai auzea fr`nturi

din ]njur[turile Ramonei, din patul de al[turi. Afar[,

Robert adormise =i el, cu capul pe mas[, bolborosind

ceva despre m`ncare =i bere.

La c`teva zile dup[ ce s-au ]ntors de la mare,

cei doi plecaser[ ]n Germania s[ mai aduc[ dou[ ma=ini

pentru afacerile lor, Ramona a le=inat ]n baie, era =i

Ingrid ]n apartamentul ei, o ajuta s[ fac[ ordine =i s[

spele ferestrele, fiindc[ p[rin\ii fetei se ]ntorceau ]n \ar[,

pentru o lun[.

-Precis m-am ]mboln[vit, i-a zis Ramona,

dup[ ce =i-a revenit, numai jigodia de \igan cu care

m-am culcat ]nainte de a pleca la mare e de vin[.

-Ce \igan? a ]ntrebat-o Ingrid.

-}l =tii =i tu, are aprozarul de la parter, ]n

balconul lui… L-am refuzat de mai multe ori, dar am

avut nevoie de bani, m-a pl[tit bine t`mpitul. La sf`r=it

r`njea =i am sim\it o s[geat[ prin cap, mi-am zis, s[ =tii

c[ ]mpu\itul are vreo boal[.

-E=ti nebun[? a s[rit Ingrid de pe scaunul ei.

Dac[ ai luat ceva de la el, ]nseamn[ c[ ne-ai dat-o =i

nou[, geala\ii c`nd vin acas[ ne omoar[ ]n b[taie.

-Stai, fat[, a vorbit Ramona greu, ca de

obicei, poate nu e a=a…

A fost, a doua zi, la doctor, avea doar un

]nceput de viroz[ =i Ingrid s-a lini=tit. Se apropia

septembrie, nu s-a mai v[zut prea des cu Ramona, s-au

59

]n\eles s[ a=tepte p`n[ pleac[ p[rin\ii ei ]napoi ]n

Spania, doar o dat[ a mai mers cu ea la asistenta pe care

o cuno=tea, ]n spatele blocului, Ramona ]=i f[cea acolo

injec\iile, care-i g[uriser[ fundul, cum zicea.

Sta ]n buc[t[rie =i se uita, nedumerit[, la

mama ei, se schimbase mult, ar[ta ca o femeie de

cinzeci =i ceva de ani, de=i nu ]mplinise nici patruzeci.

Parc[ bea mai pu\in, se vedea c[ e roas[ de boal[,

sl[bise =i ochii i se duseser[ ]n fundul capului. Oltei o

privea cu sil[, Ingrid ]l fixase pe sub marginea p[rului ei

lung, care-i acoperea fruntea, vedea moaca lui

pofticioas[, m[sur`ndu-i picioarele lungi, s`nii liberi,

sub tricoul care nu-i acoperea nici m[car buricul. Ingrid

se plimba cu tot corpul de-a latul mesei din buc[t[rie,

Oltei auzea cum se lovesc de t[blia lucioas[, ca dou[

mingi umflate, s`nii fetei, care se ]ntindea s[ apuce

bucata de p`ine sau farfuria cu m`ncare.

Schilodul de Oltei a ie=it repede din

buc[t[rie, i se umflaser[ pantalonii =i ]nghi\ea ]n sec,

morm[ind cuvinte numai de el ]n\elese. Apoi, ]ntr-o

diminea\[ Ingrid intrase ]n baie =i l[sase o margine a

geamului de la u=[ neacoperit[ cu prosopul, cum f[cea

de obicei. L-a v[zut pe Oltei, cu ochii lipi\i de gaura

mic[ a geamului, s-a ]ntors cu fa\a spre el, frec`ndu-se

cu s[pun =i mi=c`nd m`nerul du=ului, ]ntr-un fel de

dans, peste pielea biciuit[ de ap[. Dac[ mama nu ar fi

dormit al[turi, ]n camera ne]ngrijit[, b[rbatul ar fi

n[v[lit peste ea, dar Ingrid se sim\ea, ]nc[, ]n siguran\[.

Din visele ei, c`te au fost, nu mai r[m[seser[

dec`t ierburile uscate ale toamnei, ]nv[luind-o din toate

p[r\ile. A r[t[cit, cu g`ndul, ]n jurul plajei de peste var[,

p`n[ c`nd luna palid[ a c[zut =i ea ]n marginea apei

s[rate. Ca o cioar[ ur`cioas[ se a=ezase, peste

diminea\[, mersul ei gr[bit. Desprins[ de binele din

via\a celorlal\i, Ingrid z[cea ]n mijlocul patului,

sf`rtecat[ p`n[ ]n ad`ncurile trupului, al[turi c`nta

radioul deschis, vocea se m[rea de la un cuv`nt la altul,

se mi=cau geamurile la vibra\iile glasului din cutia de

plastic, dat[ la maxim, iar afar[, sub crengile groase ale

plopilor, stropi mari de ploaie c[deau ]n ritmul muzicii

r[gu=ite. }n privirile fetei, toate semnele ar[tau c[ ]nc[

mai tr[ie=te, orice animal mic, v[zut ziua, avea g`tul

ro=cat =i seme\, numai pielea ]ntins[ a umerilor ei sta s[

crape, sub ap[sarea b[rba\ilor, ]n=ira\i la ]nt`mplare ]n

memoria fetei, ]ntr-o cre=tere m[run\it[ de nop\ile al

c[ror num[r ]ncepuse s[-l piard[.

< 6 februarie 1995… N-am mai scris de mult

]n caietul meu. Merg rar la =coal[, noroc c[ nu se pun

toate absen\ele. Stau mai tot timpul la Ramona, mama

habar n-are c`nd dorm sau c`nd nu dorm acas[. A

ap[rut Turcu, Ramona zice c[ e pe=tele nostru. Ne

g[se=te de lucru, a=a spune el, aduce clien\i, am fost =i

noi ]n c`teva locuri, ]mp[r\im banii cu el. Acum vreo

s[pt[m`n[ a murit sora bunicii din partea mamei =i am

fost la \ar[. Am avut probleme cu poli\istul din cartier,

dar le-a rezolvat Turcu. Ar[t tot mai b[tr`n[, mi-au

ie=it ni=te pungi sub ochi, iar s`nii m[ dor foarte tare,

abia mai pot s[ dorm, c`nd ajung acas[. Dac[

ajung…>

A mers, cu mama, la ]nmorm`ntarea m[tu=ii,

o sor[ a bunicii, care a z[cut mult[ vreme, p`n[ c`nd a

luat-o Dumnezeu, cum spunea, ]n autobuz, mama,

]ncerc`nd s[ lege c`teva vorbe cu fata ei, t[cut[ =i rece.

N-au mai putut s[ plece de acolo c`teva zile, c[zuse o

z[pad[ uria=[, Ingrid nu mai v[zuse niciodat[ a=a ceva.

}n camera mare, cu focul duduind ]n sob[, o privea

nedumerit[ pe mama ei, ar[ta ca o bab[.

60

-N-ai nici patruzeci de ani, i-a zis Ingrid, tu

te-ai mai uitat ]n oglind[?

-Ce s[ v[d? a ]ntrebat-o femeia.

-O bab[, ce altceva, i-a tr`ntit Ingrid

r[spunsul.

-Las[, a r[spuns f[r[ s[ se supere, la tine nu

te ui\i? Abia ai ]mplinit 18 ani =i te-a c[l[rit o armat[ de

h[ndr[l[i.

Nu-i mai p[sa, tinere\ea ei nu devenise dec`t

o dep[rtare incolor[. Se uita la focul din sob[, trozneau

lemnele peste jarul aprins, iar fata visa, num[r`nd

pl[cile teracotei, de sus =i p`n[ jos, la du=umeaua

murdar[. A fost c`ndva t`n[r[, a v[zut marea =i a avut

prieteni, au vorbit ]n spatele blocului, unde un pu=ti mai

]ndr[zne\ i-a furat primul s[rut, s-au mai =i certat…

Acum e b[tr`n[, la anii ei pu\ini, e singur[, se

r[zboie=te cu chibriturile care nu se aprind, cu marginea

]nalt[ a patului din casa bunicii, cu sufletul ei gol =i cu

urmele pa=ilor ultimului b[rbat, care tocmai a ie=it

dintre picioarele ei, r[stignite, gr[bindu-se spre gerul de

afar[. Pe fiecare s`n, ]n urmele l[sate de unghiile

net[iate ale b[rba\ilor de tot felul, erau desenate zile =i

nop\i, de-a valma. C`nd a b[tut clopotul, la biserica din

satul bunicii, r[nile ei s-au ]nchis, ca =i respira\ia grea =i

ur`t mirositoare a mamei, care sfor[ia al[turi.

}n autobuz, la ]ntoarcere, s-au privit ca dou[

necunoscute, a=ezate ]nt`mpl[tor pe aceea=i banc[,

privind fiecare pe alt geam, spre marginile diferite ale

drumului.

}n iarna care trecuse, ]mpreun[ cu Ramona,

au rezolvat clien\i numero=i, mergeau rar la =coal[,

Ingrid dormea mai mult la locul de munc[, au adunat =i

bani, pe care-i cheltuiau, de obicei, ]mpreun[. O tinere\e

acr[ se a=ezase peste chipul ei, ]nv[\ase s[ dea lec\ii de

t[cere, printre gemetele b[rba\ilor trecu\i bine de prima

tinere\e. Maxilarele fetei, ]ncle=tate, mu=cau din aerul

camerei, auzea c`inii cum latr[ a pagub[ ]n spatele

blocului, ]n nop\ile care ]ncepuser[ s[ semene, tot mai

mult, una cu cealalt[. P`ntecul ei, plin de molu=te

lunecoase, meduze =i sepii, era spintecat sear[ de sear[,

p`n[ =i cea mai tare piatr[ se rotunjise, pierz`ndu-=i

t[i=urile, devenise mai bl`nd[ =i se transformase ]n

nisipul plajelor, care ]nvelea t[lpile c[l[torilor gr[bi\i

s[-=i termine, febril, treaba pentru care pl[tiser[.

Ie=ise, cu Ramona, din magazinul mare,

deschis l`ng[ pia\[. Aveau plasele pline, munciser[ din

greu toat[ s[pt[m`na.

-F[, curvele dracului, au auzit ele vocile

amestecate, venind din spatele lor.

Au ]ntors capul, dou[ femei ]mpingeau c`te

un c[ru\, ]n care dormeau copiii, ]nf[=ura\i ]n haine

groase =i le-au v[zut cum gr[besc pa=ii, ajung`nd l`ng[

ele.

-Ce ave\i, f[, cu b[rba\ii no=tri? A\i umplut

tot cartierul cu…cu…, nu-=i mai g[sea femeia mic[ =i

negricioas[ cuvintele mai departe.

-Uite ce e, s-a oprit Ramona, aplec`ndu-se

spre ele… Sunte\i dou[ nasoale, a=a c[ le facem un bine

b[rba\ilor vo=tri…

-T`rfe nenorocite, a luat foc cealalt[ femeie,

pe care Ramona o cuno=tea, era nevasta lui Robert.

Se opriser[ ]n loc c`\iva oameni, Ingrid a

tras-o ]ncet pe Ramona =i au gr[bit pa=ii, ocolind blocul

din apropiere. }n spatele lor ]nc[ se mai auzeau vorbele

celor dou[ femei, at`rnate de m`nerele c[ru\urilor ]n

care unul dintre copii ]ncepuse s[ urle.

La jum[tatea lui noiembrie a ap[rut Turcu. }l

=tiau, Ramona l-a \inut ]n apartamentul ei c`teva

61

s[pt[m`ni, ]n urm[ cu un an, p`n[ c`nd plecase, zicea

el, ]n Italia.

-Fat[, i-a spus Ramona, disear[ vine Turcu pe

la noi, \i-am mai vorbit eu despre el.

-Nu-mi aduc aminte, i-a r[spuns Ingrid.

-A fost un fel de prieten cu mine, anul trecut.

L-au gonit din Italia, a fost plecat cu ni=te fete, e plin de

bani, le =tie pe-astea cu clien\ii, cu chefurile lor…

Turcu mirosea a pe=te, se strecurase pe l`ng[

ele, unsuros =i lipicios, dar =tia s[ dea senza\ia c[ sunt

ocrotite, c[ depind de agita\ia lui permanent[. Clien\ii

deveniser[ tot mai mul\i, erau zile, mai ales la sf`r=it de

s[pt[m`n[, c`nd treceau prin apartamentul Ramonei

=ase, =apte b[rba\i gr[bi\i s[-=i rezolve problemele, ]ntre

o ie=ire la pia\[ =i vizita de sear[, cu nevasta =i copiii, la

soacra din alt cartier al ora=ului.

O necunoscut[ a scris undeva c[ b[rba\ii

spun despre femei c[ sunt t`rfe, iar femeile spun despre

b[rba\i c[ sunt curve. Ea mai zicea =i c[ ]ntre t`rf[ =i

curv[ e doar o sonoritate cu t[i=, pl[cerea infamiei fiind

la fel de zgrun\uroas[. Oricum, fetele gr[bite s[

primeasc[ alt trec[tor ]ntre a=ternuturile bo\ite, n-ar fi

citit vreodat[ g`ndul rostit de femeia blond[, cu p[rul

prelins p`n[ spre genunchi. }ntre t`rf[ =i curv[, scria

ap[sat necunoscuta, nu este niciun cer ]nstelat, ci doar

ostroave =i taigale de m[r[cini=, pentru care nimeni nu

mai vrea s[ dea ori s[ cear[ bac=i=.

}ntr-o diminea\[ ]n care Ingrid s-a ]ntors ]n

apartamentul Ramonei, dup[ ce a stat doar dou[ ore la

=coal[, Turcu a a=teptat-o cam agitat, p[rea preocupat de

ceva, se mi=ca prin camer[, morm[ind =i ]njur`nd.

-E cam nasol, a zis el, ]ntr-un t`rziu.

-De ce? l-a ]ntrebat Ingrid.

-Am auzit c[ ne urm[re=te poli\aiul de la noi

din cartier, mi-a turnat un prieten…

Ingrid nu i-a r[spuns, ]l =tia pe =ef, a locuit pe

o scar[ al[turat[, se jucase mult[ vreme cu copiii lui,

prin parcul din fa\a =colii.

-O rezolv eu, a mai spus Turcu, trebuie s[-i

dau ni=te bani, m[ descurc…

Turcu s-a oprit l`ng[ ea, s-a a=ezat pe

canapea =i, precipitat, a tras-o l`ng[ el. P`n[ atunci, ]n

s[pt[m`nile care trecuser[, el r[m[sese destul de des,

noaptea, dar se culca ]n camer[ cu Ramona. Ingrid n-a

avut niciun fel de reac\ie, b[rbatul i-a smuls hainele =i

s-a a=ezat peste trupul ei gol, fata nu sim\ea dec`t

mirosul lui de mort[ciune =i buzele cr[pate, care se

plimbau la ]nt`mplare peste pieptul ei. Din dormitor a

ie=it Ramona, Ingrid nu =tia c[ este acas[, a trecut spre

buc[t[rie, dar n-a p[rut mirat[ s[-l vad[ pe Turcu,

g`f`ind ]n mijlocul canapelei.

-Te pl[tesc data viitoare, a r`njit el,

termin`nd destul de repede.

Orice par=ivenie are ]n piele o mic[

str[lucire, t`rfa seam[n[ cu un bisturiu, iar curva

seam[n[ cu un briceag. Se citea t[i=ul o\elului fin ]n

ochii cu care Ingrid privea aripile scof`lcite ale pe=telui

obosit, adormit ]n groapa dintre pernele aruncate ]n jurul

scheletului s[u p[ros, dac[ ar fi ]ntins m`na, cu

siguran\[ c[ s-ar fi r[nit ]n solzii lui, lipi\i peste pielea

violet[. +i Ingrid =i prietena ei de p[cate deveniser[

ni=te balan\e dereglate, mascate am`ndou[, ca la un

carnaval pentru care nu exista dec`t ma=in[ria de tocat

carne, ca o biciclet[ pentru sl[bit kilograme de pofte

soioase. P[reau, =i una =i alta, un =uvoi de ap[ clocit[,

boite de sus p`n[ jos, av`nd coapsele desf[cute, ca dou[

foarfeci pentru t[iat, p`n[ la os, b[rba\ii pofticio=i.

62

}ncepuse, ]n anul nou, al doilea semestru,

Ingrid lipsea mult de la =coal[, dar luase note de trecere

la toate obiectele. Profesorii continuau s[ fie ]ng[duitori,

oricum =coala ei devenise mai degrab[ un stabiliment

caritabil, nici nu =tiai cum s[ alegi, ]ntre dasc[li =i elevi,

neferici\i =i plictisi\i.

-Te-a c[utat dirigul, i-a zis ]n diminea\a de

]nceput de februarie un coleg, c`nd Ingrid a intrat ]n

clas[, dup[ vreo dou[ ore deja trecute.

-D[-l naibii, i-a r[spuns Ingrid, atacat[ de

frigul din ]nc[pere.

-D[-l, dac[ vrei, dar a spus s[-l cau\i la

cancelarie…

-Parc[ =tie el dac[ vin sau nu la =coal[…

Ingrid a c[scat nep[s[toare, sim\ea c[

adoarme cu capul pe banc[, luptase din greu cu clientul

din acea diminea\[, un b[rbat voinic =i plin de for\[,

]nc[ mai sim\ea ap[sarea lui sfredelit[, care-o l[sase f[r[

suflare, ]n garsoniera lui, de la ultimul etaj, al blocului

turn de l`ng[ liceu. De pe fereastra camerei ]n care

intrase se vedea chiar clasa ei, i s-a p[rut c[ z[re=te, la

catedr[, p[l[ria profului de matematic[. A mai socotit,

]n diminea\a de ]nceput de februarie, ]nc[ unul la =irul

de b[rba\i ]ncolona\i ]ntre picioarele ei, cu foamea pe

fa\[, cu pofta ]nchegat[ ]n jurul buzelor l[b[r\ate,

dezbr[cat de hainele de iarn[. }nc[ o burt[ fle=c[it[ se

]ntinsese, ca o piftie, peste pielea ei t`n[r[. Nici nu-l

sim\ise ]n vreun fel, doar mirosul de sudoare veche ]i

intrase, prin ap[sarea respira\iei, p`n[ ]n ad`ncul

trupului. O umbr[ beteag[, ca un vrej umflat de ger, a=a

se sim\ea Ingrid, ]n banca ]ngust[, sc`r\`ind la fiecare

mi=care, ]n timp ce doamna cu p[r alb zicea ceva despre

celul[, structur[, func\ie =i alte prostii care se loveau de

urechile fetei obosite.

A doua zi, ]n biroul directorului, Ingrid a

intrat ]mpreun[ cu dirigintele ei b[tr`n, uscat =i cu pete

mari, ro=ii, ]ntinse pe fa\a proasp[t b[rbierit[. Pe

poli\istul din cartier l-a g[sit acolo, sta pe un fotoliu

tocit, fuma =i directorul ]i pusese ]n fa\[ o cafea. A avut

dreptate Turcu, a g`ndit fata, nep[s[toare.

-Stai jos, s-a r[\oit directorul, uit`ndu-se

drept la picioarele ei, de pe care fusta se tr[sese,

dezgolindu-i coapsele netede.

-+tii de ce te-am chemat? a ]ntrebat-o, cu

voce grav[, poli\istul.

Ingrid abia se st[p`nea s[ nu r`d[, ]i vedea

gu=a alerg`nd sub b[rbia umflat[, unit[ cu ceafa lui

rotofeie =i p[roas[.

-Nu =tiu, de unde s[ … s-a b`lb`it ea.

-Pe dracu nu =tii, s-a ]nvolburat brusc

poli\aiul.

Vag, Ingrid auzea vocile din jurul ei, doar

cuvinte f[r[ sens i se ]nv`rteau pe l`ng[ urechi. B[tr`nul

ei diriginte p[rea sufocat de indignare, tot ]ncerca s[

vorbeasc[, numai c[ nu =tia cum s[-=i aleag[ vorbele

potrivite. Au pus-o s[ semneze o declara\ie, directorul a

zbierat s[ vin[ cu mama ei la =coal[, Ingrid s-a foit pe

scaun =i fusta i s-a tras =i mai mult, doar profesorul cel

b[tr`n nu p[rea interesat de picioarele dezgolite ale

elevei lui.

Seara,Turcu i-a povestit c[ nu e nicio

problem[, poli\istul gras ]=i primise drepturile, cum a

spus pe=tele lor.

-S[ nu v[ face\i griji, le-a zis el, nea cais[ a

venit la =coal[ fiindc[ l-au pus =efii lui, o s[ mai

tr[nc[neasc[ el c`te ceva, dar e de form[, ne las[ ]n

pace…

63

Povara ]nfr`ngerii nu se z[rea dec`t departe,

]n zare, ]mpins[ de cai ologi =i usca\i, ]n v[g[uni

pietroase =i umede.

<30 august 1995… A mai trecut o var[, ]n

cur`nd ]ncep ultimul an =i termin liceul. Am o

corigen\[, la istorie, o s[ m[ duc s-o dau, de=i habar

n-am de nimic. Am auzit c[ m[ las[ singur[, ]ntr-o

clas[, s[ copiez din carte. Turcu a fost plecat aproape o

lun[, ne ]n\elegem bine cu el. Am stat toat[ vara la

mare, am f[cut ceva bani, mai ales c`nd am r[mas doar

cu Ramona. Am str`ns vreo sut[ de clien\i, dac[ nu mai

bine… Ramona a avut chiar mai mul\i, m-a ajutat de

mai multe ori, c`nd eu sim\eam c[ nu mai pot. Am cam

sl[bit, mi se pare c[ mi s-au l[sat s`nii =i m[ dor ]n

fiecare noapte, dar Turcu zice c[ ar[t beton.>

P`n[ toamna nu s-a mai ]nt`mplat nimic.

Ingrid =i-a num[rat clien\ii, ]n caietul ei erau trase pe o

pagin[ ni=te linii, le-am socotit, erau =aptezeci =i trei. }n

mintea ei ]ncepuse s[ r[m`n[ doar urme de timp, resturi

amestecate, ]nv[\ase s[ dea la o parte chiar =i ultima

amintire. Un fir de iarb[ dac[ ar fi atins, s-ar fi ]nverzit

toat[, fulger[tor. Dac[ ar fi disp[rut ]ntr-o zi, mai sim\ea

fata, n-ar fi pl`ns-o nimeni, poate numai bunica cea

bun[ =i-ar fi rupt din piept un oftat.

}ntr-o zi, mai g`ndea Ingrid, se va vorbi

despre ea, sim\ea adesea lucrul acesta =i se vor spune

cuvinte rele =i ap[sate. Va fi sp[lat[ cu noroi, =tia c[

merit[, m`ini de neveste se vor ag[\a de p[rul ei, f`=ii

din haine ]i vor at`rna pe l`ng[ corp. Ingrid se ]ntorcea,

]n vis, t[cut[ =i ]nvolburat[, ]n =treangul ag[\at de lustra

murdar[ din sufragerie. Se apropia un nou ]nceput de

=coal[, intra ]n ultimul ei an de liceu, se uita nedumerit[,

dup[ o var[ de munc[, la profesoara de istorie care o tot

]ntreba ceva, iar Ingrid scotea cuvinte incerte, sub ochii

tri=ti =i absen\i ai femeii tinere, mu=c`nd dintr-un m[r

ro=u.

7. <28 septembrie 1995… Acum cinci zile a

murit mama, a c[zut ]ntr-un canal p[r[sit, din spatele

fabricii de spirt. Oltei a venit spre sear[, el mi-a spus,

m[ ]ntorsesem de la =coal[ direct la Ramona, trebuia s[

vin[ un client, dar n-a mai ajuns. Ne-am dus, a doua zi,

la morg[, a venit =i bunica de la \ar[. Am dus-o pe

mama la capela bisericii de l`ng[ blocul nostru, bunica

a zis c[ vinde vaca, s-a ]mprumutat de bani, pentru

]nmorm`ntare. Am 18 ani, a murit mama, nici nu =tiu la

ce s[ m[ g`ndesc mai repede, nu simt nimic special. Am

stat ]n capela bisericii, r[m[sesem numai eu, cu mama,

tot ce-mi venea s[ fac era s[ m[ uit pe fereastr[.>

C`nd Oltei s-a oprit ]n pragul u=ii =i s-a uitat

lung la ea, Ingrid a ]n\eles c[ s-a ]nt`mplat ceva r[u.

-A murit, a zis scurt.

-Cine? a ]ntrebat, de=i ]n\elesese.

-Maic[-ta, acum c`teva ore, a continuat el.

Cuvintele i s-au p[rut c[ vin de undeva, din

afar[, Ingrid v[zuse c[ oamenii ]=i impun o anumit[

solemnitate ]n asemenea ]mprejur[ri, c`nd se vorbe=te

despre moarte. Biserica din cartier fiind chiar ]n fa\a

blocului, fata v[zuse de zeci de ori cortegii funerare,

]n=iruirea de oameni ]mbr[ca\i ]n negru =i lum`n[rile lor

aprinse, intr`nd, aproape, pe geamul buc[t[riei de la

parter. Numai c[ amintirile acelea nu-i spuneau nimic ]n

diminea\a de toamn[, mama ]i era, de mult timp,

indiferent[, o vedea ca pe un str[in, defil`nd beat[ pe

aleile dintre blocurile cartierului, ca =i prin via\a ei

cenu=ie.

-+i unde e acum? a mai ]ntrebat, cu cea=ca ]n

m`n[, sorbind ]ncet din zeama maronie =i c[l`ie.

64

-La morg[, trebuie s[ mergem s-o lu[m

m`ine diminea\[.

-M`ine? a mai continuat ea… Cum facem, ne

trebuie bani, ma=in[…

-Da, i-a r[spuns Oltei, am anun\at-o pe

bunica ta, a vorbit m[tu=a aia =ontoroag[, Nela, zicea c[

o s[ v`nd[ vaca, pentru m`ine se ]mprumut[ de ni=te

lovele…

Nela era sora mai mare a mamei, locuia ]n alt

cartier al ora=ului =i nu mai venea pe la ei de vreo cinci

ani, nici nu vorbea cu be\iva, cum spunea, c`nd Ingrid o

vizita ]n aprtamentul ei de la ultimul etaj. Se mi=ca greu,

avea un picior beteag, ]nc[ din copil[rie, o lovise calul

unor vecini, au dus-o la doctori, la vraci de tot felul, dar

f[r[ mari foloase. Tanti Nela nu s-a m[ritat niciodat[, a

lucrat la un atelier de artizanat, a f[cut p[pu=i din tot

soiul de c`rpe, le ]mbr[ca ]n costume na\ionale =i fusese

tare m`ndr[ de priceperea ei. A ie=it la pensie, pe caz de

boal[, cum spunea, cobora din apartamentul ei doar

atunci c`nd mergea liftul, adic[ de dou[ sau trei ori pe

s[pt[m`n[. Tanti Nela \inea la fat[, o primea bine =i-i

d[dea mereu din pu\inii ei bani, avea o pensie mic[, din

care cump[ra mai ales m`ncare pentru cele cinci pisici

cu care locuia de c`\iva ani buni.

Ingrid se privea ]n oglinda din baie, ]=i

m`ng`ia fa\a neted[ =i, dintr-un impuls greu de st[p`nit,

sim\ea c[-i vine s[ c`nte. Se vedea ]ntreag[, ]nalt[ =i

sub\ire, ]n oglinda ciobit[ =i plin[ de urme de mu=te,

\`n\ari =i mucegai. Dincolo, ]n imaginea neclar[, Ingrid

descoperise, cu ochii str`n=i, o sear[ de alt[dat[, ]n care

mama ei fr[m`nta cozonaci, pe masa cu mu=ama groas[,

acoperind lemnul vechi pe care-=i sprijinea, ca

]ntotdeauna, bra\ele goale.

-Ai ]nebunit to\i vecinii, cu mirosul din

cuptor, zicea Tudose, m`ndru de nevasta lui cea t`n[r[.

-Le d[m =i lor, r[spundea femeia, iar glasul ei

intra ]n urechile fetei, ag[\at[ cu m`inile de u=a b[ii, pe

care n-ar mai vrut, parc[, s[ o deschid[.

-+i cum a murit? l-a ]ntrebat ea pe Oltei,

ie=ind ]n sufragerie, cu mirosul de past[ de din\i pe

buze.

-Ca o vac[, i-a r[spuns brutal, cel[lalt…

A ie=it printr-o gaur[ din gard, de la fabric[, cu ni=te

bidoane de rachiu ]ntr-o geant[. A luat-o printre b[l[riile

groase =i a c[zut ]ntr-o gur[ de canal p[r[sit[, f[r[

capac.

-+i cine-a g[sit-o? A v[zut-o careva? a mai

]ntrebat Ingrid, termin`ndu-=i cafeaua r[mas[ ]n cea=ca

ciobit[, de l`ng[ televizor.

-Au v[zut-o ni=te copii, dintr-un balcon,

peste drum sunt blocurile pr[p[dite ale o\el[riei. Au

auzit-o \ip`nd… C`nd au ajuns acolo, c`\iva oameni din

curtea fabricii au ]nceput s[ strige, apleca\i peste gura

canalului, se z[rea ceva pe fundul g[urii, fiindc[ e foarte

ad`nc canalul…

Oltei povestea mai departe, au venit =i

pompierii, cu o scar[, s-au chinuit o or[ s[ ajung[ la ea,

malurile de p[m`nt ]ncepuser[ s[ se d[r`me, ]n groapa

ad`nc[, duhnind a rahat =i a hoit.

-C`nd au scos-o, a terminat Oltei de vorbit,

era moart[ =i plin[ de sc`rbo=enii…

Indiferen\a i se strecurase, fetei, de mult timp

]n suflet, ea a ]nceput s[ sughit[, ]nec`ndu-se cu ultima

gur[ de cafea, iar Oltei i-a tras ]ncet o palm[ peste

spinare, r`z`nd. Precum schel[l[itul c`inelui, noaptea pe

ploaie, a=a se auzeau cuvintele b[rbatului de l`ng[ ea.

Tot ceea ce Ingrid i-ar mai fi putut ar[ta era o privire

65

tulbure, ]nfundat[ ]n marginea ochilor str`n=i ]ntre

genele unsuroase.

-S[ nu pl`ngi, i-a mai zis Oltei, din holul

apartamentului, unde c[uta ceva ]n c[mara plin[ cu tot

felul de resturi, ]ntre zeci de sticle goale, aruncate la

]nt`mplare.

Ingrid s-a ridicat de pe scaun, a intrat ]n

buc[t[rie =i a deschis robinetul, ag[\at direct ]n peretele

camerei. S-a stropit pe obraji cu ap[, l[s`nd c`teva

pic[turi s[ se strecoare spre b[rbie. Oltei a v[zut-o a=a =i

n-a mai zis nimic. S-a a=ezat =i el la mas[, a t[iat o

bucat[ mare de p`ine =i a uns-o cu un strat gros de

margarin[. Din c`nd ]n c`nd ]l vedea cum se opre=te,

r[m`nea cu felia de p`ine suspendat[ ]n aer, iar nodul de

la g`t i se mi=ca repede, printre pleosc[ielile repetate.

-Vrei s[-\i mai spun cum au dus-o la spital? a

mai zis, pun`ndu-=i degetele peste piciorul fetei,

acoperit cu pantalonii sub\iri pe care ]i purta.

-Nu, i-a r[spuns Ingrid, ridic`ndu-se repede

de la mas[.

Gura b[rbatului mesteca zgomotos, iar la

chiuvet[ se auzeau pic[turile, c[z`nd rar ]ntr-o crati\[

murdar[, cu stratul de fasole ]nchegat pe margini. Fata ]l

privea dintr-o parte a buc[t[riei, mama ]l adusese ]n

cas[, ]ntreb`nd-o ceva, de form[, se mutase la ele ]ntr-o

s`mb[t[ seara, intr`nd ]n via\a lor cu mirosul lui de

ciorapi nesp[la\i, cu barba neras[ =i c[ma=a jegoas[, al

c[rei guler putrezise de mult pe la ]ncheieturi.

S-au ]nt`lnit, ]n diminea\a urm[toare, direct

la spital, cu bunica. Morga era pitit[ undeva, ]n spatele

blocului mare, cu ferestre albe, ]ntr-o cl[dire m`ncat[ de

igrasie.

-A=teapt[ aici, i-a zis bunica, m[ duc s[ caut

un infirmier.

Ingrid n-o iubea prea mult, nici nu se

]nt`lneau des, doar cealalt[ bunic[, mama lui Tudose,

venea pe la ei, mereu cu saco=ele pline, iar fata se ducea,

vara, ]n satul ei. O privea pe b[tr`na sub\ire, uscat[,

gesticula l`ng[ un om, ]mbr[cat cu un fel de halat gros,

cu o culoare greu de precizat, Ingrid a v[zut cum ]i b[ga

bani ]n buzunarul larg, de la piept.

-S[ nu pl`ngi, i-a zis fetei, apropiindu-se de

ea =i de Oltei, care tr[gea dintr-o \igar[.

Figura fetei, zugr[vit[ ]n vopsele s[race,

]nlemnise ]n ceara obrazului. Au venit doi oameni, cu

halate verzi, cam tocite =i largi, tr[g`nd mohor`\i dintr-o

singur[ \igar[, pe care =i-o treceau de la unul la altul.

Bra\ul gol al mamei curgea, ca o zdrean\[, peste

marginea mesei metalice. Ingrid se uita la unghiile ei

mari, negre, net[iate de mai multe s[pt[m`ni. Pleosc, s-a

auzit lovitura pe care unul dintre infirmieri i-a dat-o

peste p`ntecul gol femeii de cear[.

-B[, t`mpitule, a strigat ]n g`nd Ingrid, e

mama…

-Cam de t`n[r[ s-a pr[p[dit, a zis negriciosul,

f[r[ s[ se adreseze cuiva anume, ]nt`rziind cu palma

peste picioarele sp[late ale cadavrului, scrumul \ig[rii

]ntinz`ndu-se peste pielea ]ncre\it[ de sub b[rbie.

Ingrid, bunica ei =i Oltei, rezema\i de tocul

u=ii =i de zidul din apropiere, se uitau ]n t[cere la

mi=c[rile celor doi, care r[suceau trupul galben pe masa

grea, veche =i ruginit[ pe la col\uri. Fetei i se p[rea c[

vede, ag[\ate prin col\urile g[urite ale mesei, buc[\i de

piele =i de oase uscate =i scorojite.

}n parcul t[cut care m[rginea intrarea la

morg[, c`\iva bolnavi ]n pijamale de spital p`ndeau cum

e scos afar[ fiecare cadavru, bucur`ndu-se c[ ei mai

tr[iesc ]nc[. Soarele, ca tutunul, veghea =i el, la fel de

66

]ng[lbenit, procesiunea t[cut[. E drumul mor\ii, p[reau

s[-=i =opteasc[, privind-o pe fata ]nalt[, sprijinind l`ng[

intrare umerii apleca\i ai bunicii, nu se vedea nicio urm[

de lacrim[, doar b[tr`na ]=i tr[gea, din c`nd ]n c`nd, o

batist[ peste buzele cr[pate.

Ingrid ar[ta ca o pas[re jumulit[, care ]ncerca

s[ zboare cu o singur[ arip[, dar care avea s[ cad[,

foarte cur`nd, ]n mla=tina cu noroi putred. Pe sub

fereastra ei de la bloc, au trecut sute de sicrie, Ingrid se

uitase la trupurile reci, ]nvelite ]n flori =i i se p[ruse,

adesea, c[ b[rba\ii sau femeile cu figuri de cear[ ]i

z`mbeau, ]ntorc`nd coada ochilor spre blocul ei. De la o

vreme, fata ]=i zicea uite ce t`n[r e, te pomene=ti c[ o fi

trecut =i pe la Ramona… Sufletul amiezii se ]ntinsese

peste marginile trotuarelor pline de gropi.

<2 ianuarie 1996… A ]nceput un an nou, sunt

singur[ ]n casa rece, s-a oprit c[ldura, dar nu =tiu de

ce. Bunica a plecat la ea acas[, azi pe la pr`nz, a trecut

un unchi de la \ar[ =i a luat-o. Am sc[pat =i de Oltei, a

luat =i ultimele catrafuse din dulapul cu oglind[, din

dormitor. Am reu=it s[ primesc pensia de urma=, iar

tanti Nela a semnat ni=te acte, pentru mine. Tot azi,

Oana s-a f[cut c[ nu m[ cunoa=te, ea s-a mutat de ceva

vreme, cu p[rin\ii ei, am v[zut-o ]ntr-o cas[, pe l`ng[

centrul ora=ului. Sau, te pomene=ti, chiar nu m-o fi

recunoscut, fiindc[ a trecut la un metru de mine, iar eu

am z`mbit, credeam c[ se va opri.>

M`ini cu unghii ascu\ite se plimbau peste

pielea ei, c[l[tori mul\i o a=teptau, la r`nd, tr[geau de

p[rul ei, c[zut p`n[ dincolo de umerii goi, ]i atacau

pieptul umflat, ca pe un obiect aruncat ]n vitrine

pr[fuite.

A=tept`nd anul nou, Ingrid ]=i amintise

s[pt[m`na de la ]nceputul lui decembrie. Un prieten

de-al lui Turcu, venit din Italia, a \inut-o cinci zile ]n

casa lui de la \ar[, cu pere\ii coji\i de-a latul camerelor,

p`n[ la c[r[mid[. Geamurile erau mici =i murdare,

acoperite, p`n[ la jum[tate, cu ziare ]ng[lbenite de

soarele de peste var[, iar ]n camer[ nu mai r[m[sese

dec`t un pat ]ngust, umed =i el, l`ng[ dulapul =ontorog,

gata s[ cad[ peste ei.

-A stat bunica mea aici, i-a zis b[rbatul, a

murit ]n var[, prin iulie, eu nici n-am putut s[ vin ]n

\ar[, eram ]n Italia.

-De ce? a ]ntrebat fata. Nu e chiar a=a de

departe…

-Nu e, dar n-aveam actele ]n regul[, nu m-ar

mai fi l[sat s[ plec.

-De c`nd n-ai mai venit acas[? l-a mai

]ntrebat ea.

-Cred c[ de mai bine de trei ani…

Soba ]nc[lzise camera mic[, cu tavanul jos,

iar proviziile aduse z[ceau ]n holul de la intrare. Au fost

c`teva zile ]n care fata a visat, aproape, c[ tr[ie=te.

Alberto, cum se numea b[rbatul, s-a purtat frumos cu ea,

]n prima zi i s-a p[rut c[ e o broasc[, aluneca peste

trupul ei, adormit =i peste pu\ina respira\ie din casa

acoperit[ de z[pada v[lurit[ de v`ntul care mi=ca

ferestrele putrezite.. A fost o izgonire calm[, undeva

spre marginile milei.

-Ce crezi, i-a zis Alberto, n-ar fi mai bine de

tine ]n Italia ?

-C`nd? a ]ntrebat Ingrid.

-C`nd vrei, peste o lun[, peste dou[…

Cunosc mult[ lume, te pot ajuta, faci bani frumo=i, i-a

mai spus el, tr[g`nd repede dintr-o \igar[, acoperit p`n[

la g`t cu plapuma f[r[ cearceaf, ]n frigul care se l[sase

]n camer[.

67

-Nu pot, vreau s[ termin =coala, mai am doar

c`teva luni. Mai sunt unele probleme cu pensia de

urma=, cu bunicile mele…

-Turcu, a mai continuat el, =tie ce trebuie s[

facem, dup[ ce termini liceul poate te mai g`nde=ti, e

cam greu cu actele, dar ne descurc[m.

Nu i-a mai r[spuns, sim\ea c[ va veni =i

vremea s[ priveasc[ z[pada, p`n[ c`nd picioarele se vor

t[ia de tot. Uneori ar fi preferat s[ adoarm[, s[ se

trezeasc[ peste o zi, s[ nu mai aib[ deasupra trupul

gelatinos al vreunui obez, dezbr[cat ]n odaia de

]mprumut. Alberto a fr[m`ntat-o cu m`inile lui de

nenum[rate ori, pielea moale a fetei se aprinsese, ca

dup[ o r[ceal[ veche, i-a spus c[ e bun[, chiar =i c[ e

frumoas[, n-au ie=it din camer[ c`teva zile. Au r[mas

am`ndoi ]n casa din satul pe care Ingrid ]l =tia, trecuse

des pe acolo, ]n drum spre bunicile ei. }n fiecare

diminea\[ reu=ise s[ se trezeasc[ ]naintea b[rbatului,

avea capul plin de ]ndoieli =i ]=i amintea c[ mul\i

oameni, v[z`nd-o, amu\eau cu vorbele ]n gur[. Ziua,

Ingrid strivea visele la ]nt`mplare, avea o rochie gri,

obi=nuit[, ]ncheiat[ pe umeri, iar Alberto o m[sura,

priceput, dezbr[c`nd-o de fiecare dat[, ]ncet.

-Ce bine-ar ar fi, a spus Ingrid ]n ultima

sear[, s[ nu mai plec[m de aici niciodat[.

-Las[, i-a r[spuns cel[lalt, o s[ vezi tu cum e

pe la macaronari, poate g[se=ti vreun mafiot pe acolo,

om te faci…

Ingrid nu-=i amintea s[ fi sim\it cum ]i curgea

s`ngele prin trupul t`n[r, ca ]n noaptea de ]nceput de

decembrie, la care se va g`ndi mult[ vreme, c`nd

b[rba\ii str[ini vor sfor[i l`ng[ ea, dup[ r[zboaiele de o

sear[. Veninuri amare se strecurau ]n trupul fetei, ca un

bolovan se scurgea, dezgolit[, tinere\ea trecut[ la

repezeal[, o clip[ i s-a p[rut c[ venise, cu iubitul, la

bunica ei, unde va r[m`ne de tot.

La c`teva zile dup[ ce au ]ngropat-o pe

mama, cele dou[ bunici au chemat-o pe tanti Nela, sora

cea mare a fostei doamne Tudose. }n buc[t[ria de la

parter, ]n care se petrecuser[, mereu, evenimentele

familiei, era un fel de ]ntrunire de pr`nz, Ingrid le privea

de l`ng[ fereastr[, cuvintele lor se sp[rgeau ]ncet de

peretele de l`ng[ aragaz, ea nu le auzea bine, vedea

numai buzele lor cum se mi=cau, iar printre urmele

din\ilor pierdu\i, cl[n\[neau gingiile umflate.

-Cuscr[, zicea bunica din partea mamei,

trebuie s[ avem grij[ de fat[.

-Eu, spunea m[tu=a ei, n-am cum s[ vin ]n

fiecare zi, =ti\i c[ abia m[ mi=c.

-P[I, da, a r`njit b[tr`na, nici nu po\i s[-\i la=i

pisicile orfane, nu?

-Hai, mam[, a morm[it Nela, ne descurc[m,

Ingrid e mare, o s[ vin[ pe la mine, nu e dracul at`t de

negru.

Numai cealalt[ bunic[ t[cea, aflase multe

despre nepoata ei, ]n zilele trecute, dup[ ]nmorm`ntare,

de la vecina de al[turi, profesoara pensionar[. Se uitase

pierdut[ la femeia care ]i povestise, ceea ce =tia =i ea,

nici nu p[rea s[ ]n\eleag[ totul.

-Pocitul de Oltei, a mai zis tanti Nela, trebuie

s[-=i ia catrafusele de aici =i s[ se duc[ naibii…

Ingrid se vedea, singur[, ]ntr-o b[ltoac[

amar[, avea chip de mort, ]ntins[ pe masa plin[ de flori.

O alungau, ]n visele ei, vecinii, cu bolovani sp[la\i de

ultimele ploi, i se ]nchideau ]n fa\[ u=i =i ferestre, iar

chipul buimac, spintecat pe obrazul drept, se uscase ]n

oglind[. Erau, toate patru, ]n jurul mesei, c`nd a intrat

pe u=a descuiat[ Oltei. Avea un aer jig[rit, duhnea a

68

b[utur[ =i \inea ]n m`n[ o geant[ jupuit[, ]n care-=i c[ra

sculele de mecanic.

-Da, da… a ]ng`nat Oltei, \in`ndu-=i cu greu

picioarele pe mocheta tocit[.

-M`ne diminea\[, a strigat tanti Nela, s[-\i

str`ngi lucrurile =i s[ ne la=i cheia. Doar nu-\i ]nchipui

c[ po\i s[ r[m`i aici, cu fata.

El a intrat ]n dormitor =i s-a culcat ]mbr[cat,

]n patul r[mas nef[cut, de mai multe zile, plin cu haine,

pe care femeile le scoseser[ din dulap, ]nghesuindu-le ]n

c`teva pungi de plastic. }n diminea\a urm[toare, Oltei

s-a ]ntors de la garajul lui, cu o ma=in[, a ]nc[rcat ]n

portbagaj lucrurile din dormitor =i a l[sat numai

televizorul cu care venise.

-}l iau alt[dat[, i-a spus el fetei, care-l privea

din u=a buc[t[riei.

-Bine, a zis ea, ]ntorc`ndu-i spatele.

Descump[nit[, ]n anul nou ]n care intrase,

Ingrid tr[gea f[r[ convingere de picioarele ]ncle=tate ]n

mocirl[, =tiind c[ o va lua de la cap[t, ]n cur`nd, sub

ap[sarea arm[sarilor tineri, urca\i peste trupul ei alungit,

ca o fantom[ se va uita ]n tavanele camerelor, num[r`nd

urmele l[sate acolo de animale mici. O plato=[ schiload[

a pus ]ntre ea =i lume, c`rpite cu sfori groase p[reau =i

hainele ei, prin sufletul fetei, at`t c`t se mai b[nuia,

ploua cu g[leata.

<2 martie 1996… Toate sunt la fel, m[tu=a

Nela nu trece pe la mine, m[ duc eu s-o v[d, nu-mi zice

nimic, m[ pune repede la mas[, cu pisicile ei. Bunica

vine cam la dou[ s[pt[m`ni, merge greu, a ]mb[tr`nit

de tot. }mi aduce =i bani =i m`ncare, dar nu m[ ]ntreab[

ce fac, eu am v[zut-o cum vorbea cu vecina, care ]i tot

=optea ceva, cu palma acoperindu-i gura =tirb[. Ea tot

nu-mi zice nimic, uneori nici nu m[ g[se=te acas[. Am

str`ns ni=te bani, Turcu ne d[ cam jum[tate din ceea ce

producem.>

Lumea spunea, ]n jurul fetei, c[ e o t`rf[, cu

voluptatea sentin\ei sau numai din datoria de a ar[ta

lungimea degetelor, ]ndreptate spre Ingrid. B[rba\ii pot

fi satisf[cu\i de ceea ce scriu aici, cu fier[str[ul ]ncordat

]n muzica lui unduit[, dar nici ei nu sunt mai vii =i mai

adev[ra\i. C`nd Ingrid va ajunge s[ vad[ femeile, ca =i

ea, din c`teva metropole huruitoare, va r[m`ne ag[\at[

cu privirile de cizmele lor cu catarame sclipitoare =i de

rujul ]ntins pe fa\[, ca un s`nge uscat. Erau ]mbl[nite ]n

straie de ]mprumut, prigonite de propria scorbur[ care

avea form[ de nas =i ame\ite de lipsa de fantezie a

c[l[torilor ner[bd[tori.

+i totu=i, Ingrid a mers ]nainte, zdrelit[ de

ghearele lor ascu\ite, t`r`t[ prin m[r[cini, ]ngenunchiat[

prin cotloane afumate =i ]mpins[ prin unghere r`ncede.

A trecut s[-l vad[ pe Oltei, era ]n garajul lui de l`ng[

pia\[, ]n care repara ma=ini ruginite, pr[bu=ite ca =i

me=terul de al[turi.

-S[ =tii, i-a zis el, c[ mi-era dor de tine.

-+i mie, a spus fata, repede, mirat[ de figura

pleo=tit[ a lui Oltei.

-N-am mai trecut pe la tine, a continuat el,

=terg`ndu-=i m`inile pline de ulei ars, cu o c`rp[ la fel

de murdar[. Mi-a fost fric[ de babele tale, a z`mbit el.

-Care babe? a ]ntrebat Ingrid. Stau singur[,

doar bunica de la munte mai trece pe la mine.

L`ng[ garaj a oprit o ma=in[ verde, s-a dat

jos un b[rbat gras, cu o bucat[ de lemn ]n m`n[. Ingrid

]l =tia, venise de c`teva ori pe la Ramona, avea degetele

pline de inele =i zdr[ng[nea br[\[rile din aur, cu

voluptatea jigodiei mul\umit[ de via\[. Fata nici n-a

apucat s[ se uite mai bine, l-a v[zut pe Oltei primind o

69

lovitur[ zdrav[n[ peste spate =i ]ntinz`ndu-se, lat, la

picioarele ei.

-Data viitoare, a urlat grasul, a=ezat deja la

volanul ma=inii, te omor de tot. Tu ce te ui\i, f[? a mai

zis, plec`nd din fa\a garajului, ]ntr-un nor de praf.

I-a povestit Oltei, peste c`teva zile, a venit la

ea acas[ =i Ingrid l-a primit ]n buc[t[rie..

-Zice c[ l-am p[c[lit cu ni=te piese de

ma=in[, dar nu sunt de vin[, a=a le-am primit =i eu…

-+i nu \i-e fric[? Spunea c[ te omoar[…

-Omoar[ pe dracul, v[d eu ce fac…

Oltei se ]mbr[case cu singurele lui haine mai

bune, fata le =tia, adusese =i ceva ]ntr-o plas[. Au stat

am`ndoi, ]n buc[t[ria pe care el o cuno=tea at`t de bine,

Ingrid a pus ceva de m`ncare pe masa de l`ng[ chiuvet[

=i ]l privea absent[. N-au dormit aproape deloc, au

vorbit p`n[ t`rziu, Ingrid nici nu-=i amintea c`nd au

ajuns ]n patul din dormitor. Oltei a dezbr[cat-o f[r[ s[

scoat[ o vorb[, doar m`inile lui s-au mi=cat, oarecum

pricepute, peste tot. Pe fat[ a luat-o somnul spre

diminea\[, c`nd s-a trezit Oltei plecase deja, iar pe masa

din sufragerie Ingrid a g[sit ni=te bani. A pl`ns, n-o mai

f[cuse de mult timp, lacrimile i se scurgeau peste b[rbia

mic[, udaser[ bluza de pijama, doar fa\a ]i r[m[sese

nemi=cat[, cu privirea ]ntoars[ spre perete.

La =coal[ mergea rar, adunase absen\e multe,

dar Ramona f[cea rost de scutiri medicale, de la un

doctor pe care-l vizita, ]n apartamentul lui, din c`nd ]n

c`nd. Turcu, pe=tele lor, ]=i m[rise trupa, cum zicea,

]nc[ dou[ fete intraser[ ]n familie. Se apropia prim[vara,

Ingrid r[m`nea mai des ]n apartamentul ei, bunica o

ajuta, g[tea, f[cea cur[\enie, dar nu sta niciodat[ mai

mult de dou[ sau trei zile.

-Fata care-a trecut pe l`ng[ noi, a ]ntrebat-o

bunica ]ntr-o zi, nu e Oana?

-Ea e, a zis Ingrid.

Erau am`ndou[ l`ng[ pia\[, veneau spre cas[,

cu saco=ele pline. Oana, prietena ei din copil[rie, a

trecut pe trotuar, singur[, dar n-a p[rut c[ o mai

cunoa=te, de=i se mutase din bloc de pu\in timp.

-P[i, a continuat bunica, te-o fi uitat…

Nu i-a r[spuns. Un fruct cu otrav[ s-a

apropiat de buzele ]nv[\ate, ]ntre timp, s[ umble prin

gr[mezile de putregai. Umbre de rugin[ =i de r[ni se

z[reau pe gleznele ei umflate, de at`ta mers prin pustiu.

Numai bunica, t`r`ndu-=i greu picioarele, prin zloata

trotuarului, z`mbea ]mp[cat[ cu adierea prim[verii.

<5 aprilie 1996… Acum dou[ zile am fost la

Sinaia, ne-a dus Turcu, pe mine =i pe alte dou[ fete, la

cheful unor =tabi. Am fost bine pl[tite, iar un b[rbat

gr[su\, c[ruia i se zicea domn’ director general =i avea

o b[rbu\[ cenu=ie mi-a spus c[ o s[ m[ mai caute, el

m-a \inut toat[ noaptea ]n camera lui, p`n[ a doua zi

diminea\a. Nu era cine =tie ce, dar s-a purtat frumos.>

-Mergem, i-a zis, la munte. Te aranjezi =i tu

=i fetele, avem o gr[mad[ de barosani acolo.

Turcu, pe=tele lor, le-a ]nc[rcat ]n ma=ina

h`rbuit[, prin care v`ntul sufla ca afar[. Au ajuns greu,

ningea de dou[ zile, ma=ina s-a oprit de c`teva ori prin

=an\urile s[pate ]n z[pada murdar[, de d`rele de nisip

]mpr[=tiate din loc ]n loc. Ingrid se uita prin geamul

]nghe\at, ur`tul o tot ]ntreba ceva, dar cuvintele ei se

ascunseser[ de tot, ]n marginile pufoase ale =alului cu

care ]=i ]nf[=urase g`tul sub\ire =i rece. Fetele

sporov[iau, pe bancheta din spate, dar Ingrid nu le

asculta.

70

-Aici trebuie s[ fie, a auzit ea ]ntr-un t`rziu,

nici nu sim\ise c`nd intrase ]n ora=ul de munte, pierdut

]n n[me\ii viscoli\i peste noapte.

Urcaser[ mult, dincolo de centrul ora=ului,

vila ]n dreptul c[reia opriser[ ma=ina p[rea s[ fie ultima,

de l`ng[ ea ]ncepea p[durea cu brazi ]nal\i, acoperi\i de

albul z[pezii.

-S[ tr[i\i, =efu’… l-a auzit pe Turcu =i l-a

v[zut ploconindu-se ]n fa\a unui b[rbat scund, cu o

burt[ dolofan[ rev[rsat[ peste cureaua pantalonilor.

-Credeam c[ nu mai ajunge\i, a zis umflatul,

intra\i ]n camerele din spate, le-a ar[tat el u=a alb[, din

dreapta lui.

-F[, le-a zis Turcu, dup[ ce s-au ]nghesuit ]n

camerele mici, c[lduroase, v[ duce\i =i v[ sp[la\i bine,

v[ schimba\i bluzele de pe voi. A=tept[m s[ ne cheme la

masa lor, nu vorbi\i prea mult =i nu face\i mofturi…

Au venit, mai t`rziu, doi b[rba\i, erau =oferii

ma=inilor negre, parcate ]n fa\a vilei. Le-au adus ceva de

m`ncare =i dou[ sticle, pline. Unul dintre ei a pus m`na

pe um[rul dezgolit, pe care Ingrid ]l l[sase aplecat spre

marginea fotoliului, a cobor`t degetele spre s`nii ei,

pip[ind-o hot[r`t. Mirosea a b[utur[, iar fata i-a z[rit

din\ii murdari, cu urme de br`nz[ printre ei.

-Mam[, a zis el, ce \`\e tari ai, dup[ ce se

satur[ =eful de tine, poate ne mai vedem…

Ingrid n-a mai apucat s[-i r[spund[, a intrat

altcineva =i, din u=[, le-a chemat pe toate, cu un r[cnet

impersonal, ca pe c`inii uita\i ]n frigul de afar[.

Sufrageria mare a vilei era plin[, la o mas[ lung[

vorbeau =i m`ncau mai mul\i b[rba\i, \ineau paharele

mari ]n m`ini =i umblau prin farfuriile din fa\a lor,

adun`nd buc[\ile de salam =i m[slinele umflate, pe care

le strecurau printre buzele unsuroase =i firele albe sau

negre ale must[\ilor. Un negricios, c[ruia fata nu-i z[rea

dec`t din\ii albi, str[lucind ]n col\ul camerei, c`nta ]ncet,

din acordeonul bor\os ie=eau sunete moi, iar Ingrid mai

vedea cum le cercetau, f[r[ prea mult interes, mesenii

importan\i, foindu-se pe scaunele ]nalte. Turcu le-a f[cut

un semn, iar fetele au ]nceput s[ se dezbrace ]ncet,

mi=c`ndu-se ]n jurul mesei din partea de sus a

sufrageriei. Unul dintre b[rba\i, pe care ]l v[zuser[ =i la

venire, ]n fa\a vilei, mic =i ]ndesat, s-a apropiat de

Ingrid.

-Tu e=ti cea mai mi=to, i-a =optit la ureche.

Se mi=ca ]n ritmul incert al muzicii,

amestecat[ cu frazele mesenilor, b[rbatul i-a tras bluza

scurt[, peste cap, cu m`inile s-a ag[\at de s`nii ei goi =i

a urcat-o pe mas[. A cobor`t, cu degetele lui umflate =i

butuc[noase, tr[g`ndu-i fusta scurt[, ]nfig`ndu-le,

aproape, ]ntre picioarele fetei.

-A=a, Mariane, striga =eful cel mare,

]nc[lze=te fetele…

-S[ tr[i\i, domn’ director general, le

preg[tesc pe toate…

Pe masa cu picioare scurte, Ingrid r[m[sese

aproape goal[, bondocul se ]ndesa ]n ea, ]l sim\ea c[ ar

fi vrut s[-=i arunce hainele de pe el, mesenii nu mai

p[reau foarte preocupa\i de spectacolul improvizat. A

luat-o ]n bra\e =i a ]mpins-o spre canapea, ur`tul ]ndesat

se mi=ca ]n jurul ei, numai c[ picioarele nu prea ]l mai

ascultau, ]mpleticindu-se printre scaunele din apropiere.

Din capul mesei, cel care p[rea s[ fie =eful mare a f[cut

un semn cu m`na.

-Du-te la el, i-a =optiti bondocul, mu=c`nd-o

de ureche =i arunc`nd ]n aer un miros amestecat de

ceap[ =i usturoi.

71

Ingrid =i-a tras repede bluza, a cules de l`ng[

mas[ fusta mic[ =i a ]ncercat s[ se aranjeze pu\in, l`ng[

fetele care se a=ezaser[ pe canapea. Directorul general,

domnul B`lb`l[, cum a auzit fata c[-l strigau ceilal\i, i-a

f[cut loc, pe un scaun, l`ng[ el.

-Cum te cheam[? a ]ntrebat-o, cu o voce

libidinoas[ =i afectat[.

-Ingrid, i-a r[spuns fata.

-E=ti foarte t`n[r[, a continuat b[rbatul…

Mai stau pu\in =i vin, tu du-te ]n camer[, i-a mai spus,

strecur`ndu-i, pe l`ng[ mas[, cheia pe care o \inea ]n

m`n[.

N-a r[spuns, nici nu =tia ce s[ spun[, el a

m`ng`iat-o peste pulpa dezgolit[ a piciorului. Fata mai

auzise cuvinte asem[n[toare, de multe ori, l-a l[sat s[

mai vorbeasc[, apoi s-a ridicat, urc`nd spre etaj,

b[rbatul a mai apucat s[-i spun[, ]ncet, num[rul

camerei. Dup[ ce a golit sticla cu b[utur[ scump[,

domnul director general a plecat, g`f`ind pe sc[rile

]nguste, spre camera lui. Ingrid ]l a=tepta, se a=ezase

]ntr-unul dintre fotoliile din piele, el a nimerit greu u=a,

a intrat, s-a uitat ca prin cea\[ la fata din camer[ =i s-a

tr`ntit ]n cel[lalt fotoliu.

-Du-te s[ faci un du=, i-a zis, c[ut`ndu-=i

\ig[rile. S[ te speli bine, a mai morm[it, tu=ind

zgomotos.

C`nd s-a ]ntors, Ingrid l-a g[sit dormind,

sfor[ia at`t de tare, ]nc`t muzica ie=it[ din cutia

televizorului abia se mai auzea. S-a a=ezat ]ntr-un col\ al

patului =i a luat-o somnul, camera era cald[, iar b[rbatul

de l`ng[ ea mirosea a tutun. A trezit-o peste vreo or[.

-Hai, i-a zis, scoal[-te, era gol, pe pat, o

gr[mad[ de carne =i p[r umpluse a=ternutul moale.

N-a \inut-o cine =tie ce, era ame\it de b[utur[,

s-a str[duit s[ fac[ fa\[, Ingrid s-a oprit cu greu s[ nu

r`d[, privindu-i mutra de =obolan, ]n timp ce burta lui

umflat[ g`lg`ia ca un butoi, plin cu lichidele ]nghi\ite ]n

orele abia trecute.

-Am b[ut cam mult, a mai zis el, a=ez`ndu-se

iar[=i ]n fotoliu =i aprinz`ndu-=i o \igar[, ne mai vedem

noi, am s[ te mai chem, s`mb[ta, \inem noi leg[tura.

}nainte de a ie=i din camer[, i-a dat bani,

mul\i dup[ cum a v[zut fata, i-a =i zis s[ nu-i spun[

pe=telui, el a fost pl[tit deja.

<15 iulie 1996… Culmea este c[ am luat

bacalaureatul, de=i n-am ]nv[\at mai nimic. A murit

bunica din partea mamei, dar pe mine n-au avut unde

s[ m[ anun\e, eram pe meserie. Turcu zice c[ peste o

s[pt[m`n[ plec[m la mare, s-a ]ntors =i Alberto, el

spune c[ vom pleca ]n Italia. Nu =tiu ce s[ zic, mi-e cam

fric[, poate c[ ar fi mai bine, mai vedem.>

Nu o mai striga aproape nimeni pe numele ei.

Se adunau nop\ile ]n care privea stelele de deasupra, ]n

timp ce b[rba\ii de toate v`rstele g`f`iau ]ntrerupt, le

=tia locul, ]nv[\ase s[ a=tepte apari\ia lor, printre nori, ca

un puf c[zut peste pielea ei r[bd[toare. Funingine =i

scuipat, zdrean\[ =i otreap[ se scurgea, sub ap[sarea

clien\ilor, noapte de noapte… Umbra z[brelelor o

]nc[tu=ase, abia z[rit[, ca un z[vor rupt at`rnau m`inile

fetei, p`n[-n podeaua camerelor mirosind a sudoare.

Sub gheare de tineri ]nfometa\i, sub gurile nes[tule,

strivit[ de bur\i dolofane, Ingrid trecea, ca un r`njet, pe

deasupra cimitirului din cartierul adormit. Din toate mai

r[m[sese numai un zid m[cinat de ploaie, ]n belciugul

vechi al u=ii at`rna un p[ianjen uscat, iar funia umed[

sp`nzura deasupra intr[rii. M[ voi ]ntoarce ]ntr-o zi,

72

spuneau ochii ei, a=a cum se ]ntoarce apa din norii

cobor`\i peste blocurile posomor`te ale ora=ului.

A fost plecat[ la munte, mai multe zile, cu

Ramona =i cu pe=tele lor, Turcu. S-a ]ntors ]ntr-o

duminic[ =i a g[sit, ]n u=[, un plic. Tanti Nela o

anun\ase c[ a murit bunica, din partea mamei.

-Abia am ajuns, i-a spus ea m[tu=ei, la care a

ajuns repede, dup[ ce a citit h`rtia l[sat[ la bloc. Eu, a

mai zis Ingrid, am fost cu Ramona la sora tat[lui ei, la

munte.

-Asta e, i-a r[spuns tanti Nela, f[r[ s[ o

cread[, se vedea pe fa\a ei zb`rcit[.

Femeia aflase destule despre nepoat[, n-o

mai ]ntreba nimic, pisicile p[reau mult mai importante

pentru ea. Se mi=ca greu, ajut`ndu-se de bastonul

maroniu, bonc[nea pe sc[ri =i renun\ase la orice

speran\[, oricum nu =tia s[ o ajute pe Ingrid ]n vreun fel

anume.

-Tu, a ]ntrebat fata, ai fost la \ar[?

-Da, i-a r[spuns, ]ntrebau to\i de tine, le-am

spus eu ceva, acolo…

A mers mai des la =coal[, se apropia sf`r=itul

liceului, Ingrid nici nu =tia prea bine la ce va da

examenul de bacalaureat, iar Ramona nici nu avea de

g`nd s[ vin[. Se sim\ea ciudat ]n banca ei, s-ar fi ridicat

=i ar fi ie=it pe u=[, b[ie\ii o priveau pofticio=i, blegi\i de

timpurile c[zute peste partea lor de lume, iar colegele se

]nv`rteau, prost ]mbr[cate, f`=`ind ]n treningurile de

plastic, cu p[rul nesp[lat, ag[\at ]n buc[\i rotunde de

elastic. Din pere\ii clasei ie=eau pi\igoi mici, ating`nd cu

ciocurile lor pielea cr[pat[ a elevei Ingrid Tudose,

r[t[cit[ prin lumea din var cr[pat, peste care se scria,

ap[sat, os`nda. P`n[ =i carnea ]i troznea, ]n ritmul b[ncii

vechi, cu margini din fier ruginit, ]n minte i se ]nv`rteau

m[dulare umflate, care ]mpingeau cea\a dincolo de

buc[\ile de oase, urcau ]n ea, gemea =i vuia =i se zb[tea

memoria plin[ de p[cate, c[z`nd greu pe cimentul

coridoarelor.

A luat bacalaureatul, au copiat la examen,

i-au mai ajutat =i profesorii, d[duse ni=te bani, s-au

cump[rat cadouri pentru oamenii veni\i din alte =coli,

bucuro=i s[ adune c`te ceva pentru lunga vacan\[ care

urma. Pe Ingrid n-au urm[rit-o prea mult zilele

c[lduroase, ]n care via\a ei, ]n liceul atacat de igrasie, se

]ncheiase.

-Hai, i-a zis un coleg ]n prima zi, tu cu oralul

stai bine…

Erau ]n fa\a u=ii, intrau ]n sal[, tr[geau un

bilet de pe catedra ur`t[ =i urmau s[ vorbeasc[ ]n fa\a

celor dou[ femei, plictisite =i ele, care ron\[iau alune, de

pe farfuriile din plastic, sorbind zgomotos din pahare,

sucurile maronii.

-E=ti un bou, i-a r[spuns Ingrid nesp[latului

de l`ng[ ea, care-=i ag[\ase o cravat[ ponosit[ peste

c[ma=a ]n carouri.

-Bine, bine… a mai nechezat colegul, parc[

tu crezi c[ noi nu =tim.

-Ce s[ =ti\i, b[, =terge-te la gur[, ]\i curg

balele…

-Poate ]\i trag o lab[, a mai spus el, f[r[ s[

mai continue.

Venise vara, Ingrid a aruncat ]ntr-un sertar

diploma, de pe care, lipit[, poza ei o urm[rea ]ncruntat[

=i =tampilat[ ]n col\ul din dreapta.

-S[pt[m`na viitoare, i-a spus Turcu, ]ntors

din Moldova, plec[m la mare, am aranjat eu totul acolo.

Trec s[-\i las ni=te bani, s[-\i cumperi \oale noi, i-a mai

zis.

73

-Cine mai merge? a ]ntrebat fata.

-Am mai g[sit dou[ para=ute pe unde am fost,

le-am ]mprumutat p`n[ la toamn[.

Ad`nc, cu s`nge ]nchegat peste pielea

umflat[ de v`ntul dimine\ii, Ingrid scria, liter[ cu liter[,

peste blestemul c[rnii fr[m`ntate de clien\ii ]nt[r`ta\i de

aerul m[rii. +chiop[ta, l`ng[ fetele negricioase care-o

]nso\eau peste tot, vis`nd la u=a temni\ei, c[zut[ grea

peste umbra trupului r[sucit de m`ini mari, scor\oase =i

umflate de c[ldur[. Zdren\e se adunau anii ei, pa=ii

n[cl[i\i ]n noroaie groase se mi=cau aiurea, t`r`nd

obosi\i o f[r`m[ de z`mbet. Ca un r`njet se vedea Ingrid

]n oglinda camerei, pe care Turcu o p[zea, grijuliu.

8. <6 ianuarie 1997… M`ine plec ]n Italia,

cu Turcu =i cu Alberto. Ei au aranjat cu actele, cu

pa=aportul =i m-au ]nv[\at cum s[ ne descurc[m la

vam[, la aeroport. }n ultimul timp ne-a mers destul de

bine, am str`ns bani, am pl[tit toate alea la bloc, iar

aprtamentul i l-am ]nchiriat lui Vl[du\. M[ cam tem de

avion, n-am mai fost niciodat[ cu el, unde naiba era s[

merg eu cu avionul? Alberto zicea c[ italienii sunt de

treab[, pl[tesc bine =i nu stau prea mult, termin[

repede, numai gura e de ei.>

-Gata, a intrat Turcu pe u=[… S-a aranjat,

plec[m peste vreo dou[ s[pt[m`ni.

Se apropia sf`r=itul anului, z[pada se l[sa

a=teptat[, era cald de parc[ ar fi venit prim[vara. Ingrid

abia se ]ntorsese din ora=, avusese un client vechi, pe

care-l vedea odat[ pe lun[, o lua mereu b[tr`ne=te, ]i

pl[cea mai mult s[ stea de vorb[ dec`t altceva.

-Unde plec[m? a ]ntrebat mirat[.

-La dracu, a morm[it Turcu, la Roma, cum

unde ?

-Ne trebuie acte, bani… Cum ajungem noi

acolo?

-Nu mai fi proast[, a continuat b[rbatul

plictisit, ai s[ vezi tu m`ine, o s[ vin[ Alberto =i-l aduce

=i pe v[rul lui, \i-a povestit el odat[…

-Care v[r, habar n-am…

-|i-a zis, dar ai uitat tu, are un v[r plecat de

trei ani la Roma, are afaceri tari pe acolo…

A doua zi, Alberto =i cel[lalt au ajuns la ea

spre sear[, aveau o plas[ plin[ cu m`ncare =i b[utur[,

Ingrid se uita lung la fa\a negricioas[ a necunoscutului,

plin[ de urmele unor vechi cicatrici, vindecate aiurea. A

m[surat-o ca la un t`rg de vite, Ingrid se a=tepta s[

scoat[ din buzunar un metru de croitorie =i s[ continue

opera\ia pe care o ]ncepuse, cu ochii alerg`nd ]n toate

p[r\ile.

-E bun[, a zis el, facem treab[ cu ea.

Pe Ingrid nici n-a mai privit-o, vorbeau doar

ei, turn`nd ]n paharele mari, de pe mas[. Apoi a intrat =i

Turcu, fata bea ceva dintr-o sticl[, ]n buc[t[rie se

ridicau spre tavan fumuri groase, de la \ig[rile aprinse.

Cei trei nu p[reau s[ =tie c[ mai este =i ea pe acolo,

f[ceau planuri, vorbeau despre acte =i pa=apoarte, despre

bani mai ]ntreba, moale, Turcu. Alberto le-a ar[tat

c`teva poze ]ntr-o revist[ pe care o scosese din plasa lui

cu toarte mari, iar din buzunar a tras c`teva cartoane

galbene, bilete de avion, zicea el, a=a arat[…

-Uite, ]i spunea el lui Turcu, cam pe aici o s[

sta\i, e l`ng[ gara mare a Romei, Termini se nume=te

locul.

-E plin de chinezi, a continuat v[rul lui, sunt

multe hoteluri mici ]n zon[, noi =tim toate locurile bune

de pe-acolo, pentru fetele noastre.

74

Ingrid, l`ng[ geam, visa cu privirea lipit[ de

gardul bisericii. Renun\ase, ]n lunile din urm[, p`n[ =i la

vise, le uita de ]ndat[ ce deschidea ochii =i, adesea,

z[rea al[turi m`ini =i picioare str[ine, ]ncol[cite peste

a=ternuturile r[zvr[tite =i ele. +i totu=i, chipul fetei =tia

s[ mai sur`d[, o singur[ =oapt[ se mai auzea, pieptul ]i

zv`cnea peste bluza sub\ire, iar c[ldura ]i toropise pe

to\i, de la flac[ra mare a aragazului deschis.

Toat[ toamna tr[sese din greu, cu Ramona =i

alte dou[ fete, pe care Turcu le adusese din Moldova.

Mergeau des la munte, r[m`neau zile ]ntregi ]n ora=ul

plin de oameni gr[bi\i, dormeau ]ntr-o cas[ mic[, la

marginea p[durii, ]n care locuia o rud[ mai ]ndep[rtat[ a

lui Turcu.

-Eu o s[ plec, i-a spus Ramona ]ntr-o

diminea\[.

-}n Spania? a ]ntrebat-o Ingrid.

-La ai mei, fat[, i-a r[spuns. Trebuie s[ scap,

am obosit, a mai zis ea.

Erau ]n centrul ora=ului, veneau am`ndou[

din hotelul ]n care au muncit toat[ noaptea. Era acolo un

cantonament plin cu fotbali=ti, Turcu le-a b[gat ]n hotel

printr-o u=[ din spate =i le-a dus ]ntr-o camer[ de la etaj.

Cei doi fotbali=ti, care au ap[rut ceva mai t`rziu, nu

le-au l[sat s[ doarm[ deloc toat[ noaptea.

-Tu, zicea Ramona, ai sc[pat mai u=or. Al

meu m-a terminat, s[ mor dac[ am v[zut a=a ceva p`n[

acum…

-Te-am auzit, a spus Ingrid, merg`nd ]ncet,

pe trotuarul umed, l-ai ]njurat de c`teva ori =i el r`dea de

mama focului…

-Asta e, a morm[it Ramona, trebuia s[ ne

pl[teasc[ dublu, abia mai pot s[ merg =i tu =tii c[ nu

prea m[ vait… Dac[ nu ajungem repede, o s[ cad aici,

pe strad[.

Au t[cut o vreme, apropiindu-se de gazda la

care Turcu mo\[ia l`ng[ televizorul pr[p[dit. Spre

diminea\[, ]=i mai amintea Ingrid, amor\ise l`ng[

fotbalistul ei, care adormise al[turi. Doar Ramona mai

avea, ]nc[, de lucru cu cel[lalt. I s-a p[rut c[ gura

negriciosului de l`ng[ ea pu\ea a n[mol, a pucioas[,

ochii fetei alergau dup[ o coaj[ uscat[ de lini=te,

r`njind, b[rbatul din cel[lalt pat intra ]n trupul rotofei al

Ramonei, ca =i c`nd ar fi rupt cu for\[ z[brelele unei

ferestre murdare. }nfr`nt[, prietena ei se t`ra ]ntr-un

b`rlog rece, obiectul gros o sfredelea, o zdrean\[ ag[\at[

de gard se sim\ea, un gunoi, un zid ]n pielea goal[,

dincolo de mireasma necunoscut[, b[nuit[ ]n p[durea

z[rit[ peste oglinda din camer[.

-C`nd pleci? s-a trezit Ingrid vorbind, ]ntins[

l`ng[ Ramona, ]n camera cu miros de fum.

-Dup[ anul nou, vine tata, poate c[ vindem

apartamentul =i m[ duc…

-Pe mine, a mai ]ntrebat Ingrid, cui m[ la=i?

-De ce nu vii =i tu, chiar? a zis Ramona,

ridic`ndu-se pe marginea patului.

-E=ti nebun[… Cum s[ vin? }\i trebuie acte,

bani…

A intrat Turcu, le-a dat banii lor pentru

noaptea trecut[ =i le-a spus c[ mai r[m`n dou[ zile, mai

avem o comand[ gras[, cum a continuat el, pl[tiser[

bine fotbali=tii…

-B[, a strigat Ramona, dintre pernele pe care

=i le a=ezase sub cap, mie ar trebuie s[-mi dai mai mult,

unde dracu ai g[sit arm[sarul de azi noapte?

-De ce, f[, a z`mbit pe=tele, nu \i-a pl[cut?

75

-Da, nu mai pot de pl[cere, i-a zis Ramona,

desf[c`ndu-=i bluza groas[, parc[ m-a c[lcat vaca…

Pe la jum[tatea lui octombrie ap[ruse Vl[du\.

Avea pu\in peste treizeci de ani, era ]nalt, purta p[rul

lung, at`rn`ndu-i aproape p`n[ la umeri =i venise ]n ora=

la o mic[ fabric[ de piese auto, construit[ de un patron

turc sau arab, Ingrid nu \inuse minte. Toat[ fa\a lui era

plin[ de bube roz, care se mai z[reau prin barba l[sat[ s[

creasc[ peste obrajii lunguie\i. L-a adus Turcu, ]n

apartamentul ei, ]ntr-o sear[ de s`mb[t[, iar fata l-a

ghicit din prima, cum ]i va spune ea Ramonei. Era un

mare timid =i nu-i pl[cea s[ vorbeasc[ dec`t foarte

pu\in. A r[mas la ea p`n[ diminea\a, i-a pl[tit mai mult

dec`t se ]n\elesese cu Turcu =i a ]nv[\at-o, a doua zi, s[

nu-i spun[ pe=telui.

-Ce faci dup[ amiaz[? a ]ntrebat-o, c`nd s[

ias[ pe u=[.

-Habar n-am, i-a r[spuns fata.

-Ce-ar fi s[ mergem la o plimbare, cu ma=ina

mea de la serviciu, =eful m[ las[ s[ o iau oric`nd.

Ingrid a r[mas nedumerit[ o clip[, nu i se

]nt`mpla prea des s[ o invite undeva clien\ii ei gr[bi\i =i

satisf[cu\i.

-Bine, i-a r[spuns, te a=tept aici, po\i s[ vii =i

mai devreme.

S-a ]mbr[cat cu hainele cele mai bune =i-a

sp[lat p[rul minute ]ntregi, se privea ]n oglinda din baie,

a=a cum n-o mai f[cuse de mult[ vreme, ]nv`rtindu-se

]ncet, pe picioare, ]ntr-un dans leg[nat, pe muzica scurs[

din sufragerie.

-Ar[\i bine, fat[, a zis Ingrid, vorbind cu

pere\ii vopsi\i ]n verde, ai b[ii.

-E=ti frumoas[, i-a zis =i Vl[du\, a=tept`nd-o

]n u=a holului, pe care fata o deschisese larg.

Tinere\ea i se tocase, m[cinat[ ]n cenu=[ =i

miros de mucegai, ]n r[ni deschise =i ]n ochi de vedenii,

t`=nind numai spre ]ntuneric. Mul\imea, i se p[rea fetei,

se str`ngea, cu ur[, ]n jurul ei, ]n cle=ti ascu\i\i ]i rupeau

carnea, ]nc[ t`n[r[, iar Ingrid nu p[rea s[ mai vin[ spre

via\[. Vede\i, striga ea f[r[ vorbe, din u=a parterului

posomor`t, eu ]nc[ tr[iesc, ]ntre gunoaie =i zdren\e, ca

un rest pr[p[dit de om, ]nc[ mai z`mbesc prin lacrima

afumat[, prin dezastrul h`d, care v[ arat[ din\ii mei albi,

mu=c`nd aerul respirat ]n zilele =i nop\ile lungi, l`ng[

b[rba\ii de tot soiul.

Pe aleile ]nc[rcate de z[pad[, Vl[du\ a luat-o

de m`n[, Ingrid nici nu ]n\elegea cuvintele lui, sim\ea

numai gerul lovind-o bl`nd peste obraji. Seara, la

]ntoarcere, el a r[mas cu Ingrid. }n buc[t[rie, cu ibricul

plin cu cafea ]n m`n[, fata ]=i =tergea ochii ]ntredeschi=i,

de mult uitase c[ mai poate fi =i pentru ea bucuria unor

bra\e ]ncol[cite peste trupul ei cald, cum sim\ise spre

diminea\[.

}n cea\a de fum din buc[t[rie, Ingrid ]=i

amintea s[pt[m`nile din urm[, se f[cuse mic[ l`ng[

geam, afar[ ]ncepuse iar[=i s[ ning[, iar Turcu, Alberto

=i v[rul lui povesteau amestecat aventurile lor gr[bite,

f[c`nd planuri pentru Italia.

-Auzi, s-a ]ntors spre ea v[rul lui Alberto,

vino cu mine, a zis, apuc`nd-o de bra\.

Ceilal\i doi nici n-au p[rut s[ vad[ c`nd au

ie=it pe u=[, l[s`ndu-i ]ntre paharele =i farfuriile pline cu

resturi de m`ncare. Negriciosul, gr[bit, i-a tras hainele

de pe ea =i s-a ]ndesat ]ntre picioarele fetei, termin`nd

destul de repede, cu g`ndul la b[utura care s-ar fi putut

sf`r=i ]n lipsa lui. Goal[, ]n mijlocul patului, Ingrid

privea tavanul =i vedea, dincolo de el, norii ]nc[rca\i cu

fulgii uria=i de z[pad[. C`\iva dintre ei au trecut prin

76

zidul gros, ajung`nd foarte aproape de m`inile

]ncruci=ate pe piept.

Era ]n seara dinaintea plec[rii la Roma,

Vl[du\ venise devreme =i-i adusese c`\iva trandafiri, pe

care Ingrid ]i a=ezase ]n singura vaz[ pe care o mai avea,

pe m[su\a de l`ng[ televizor.

-S[ vezi ce faci pe acolo, ]i zicea el. Aici o s[

pl[tesc eu toate d[rile, o s[ am grij[ de cas[…

Se ]n\eleseser[ s[ r[m`n[ ]n apartamentul ei,

Vl[du\ mai trebuia s[ stea ]nc[ un an =i ceva la fabrica

lui. B[rbatul n-o ]ntrebase nimic, =tia unde se duce, se

]nt`lnise de c`teva ori =i cu Turcu =i cu Alberto, ]n casa

pe care urma s[ o locuiasc[, dup[ plecarea lor.

-Ce-ar fi s[ nu mai pleci? Nu vrei s[

r[m`nem ]mpreun[, pentru totdeauna aici?

Ingrid a ]ncremenit ]n fotoliu, ochii ei s-au

m[rit, gata s[ ias[ din locurile lor, respira\ia ]i devenise

]ndesat[ =i rar[. Numai c[ Vl[du\ se uita lini=tit la

televizor, el nu aruncase ]n aerul rece al sufrageriei

niciun cuv`nt.

<3 februarie 1997… }n cur`nd se ]mpline=te

o lun[ de c`nd sunt la Roma. Nu prea am r[bdare s[

scriu aici, multe lucruri s-au adunat, m[ uit pe geamul

camerei mele, ]n care stau de c`nd am venit =i nu v[d

dec`t zidurile galbene, din cartierul de l`ng[ gar[.

}nv[\ repede limba, ]n\eleg destul de bine, mai am timp

=i pentru mine, dar e prea frig ca s[ ies din cas[. Ieri

am fost, pentru prima dat[, la catedrala din apropiere.>

Pe aeroport, ]n sala de a=teptare, cu scaune

]ngr[m[dite pe l`ng[ pere\i, erau cam o sut[ de oameni.

Ingrid sprijinea tocul unei u=i, iar l`ng[ ea, Alberto

a\ipise, numai Turcu se uita agitat ]n jurul lui. Se

anun\ase o ]nt`rziere a decol[rii de o or[.

-Numai dac[ ar fi numai at`t, ]i spusese

Alberto, deschiz`nd brusc ochii.

-Ne a=teapt[ cineva la Roma? a ]ntrebat fata.

-V[rul meu, e de o s[pt[m`n[ acolo, el s-a

ocupat de toate, a ]nchiriat locul unde v[ duc, pe tine =i

pe Turcu.

-Mai pu\ine ]ntreb[ri, a morm[it Turcu,

apropiindu-se de ei.

-Taci, m[, a ]nceput fata, oprindu-se totu=i,

f[r[ s[-l mai bage ]n seam[.

C`\iva b[rba\i din apropiere o cercetau,

privind-o cu insisten\[. <Asta merge la produs, frate, l-a

auzit pe unul vorbind ]ncet ]n urechea vecinului s[u.>

Ingrid r[m[sese cu ochii lipi\i de b[rbatul gras, ]n

uniform[, care-o controlase la trecerea prin filtrul de la

intrare. O pip[ise ]ndelung, ]nt`rziase cu m`inile peste

s`nii ei, ascun=i sub bluza groas[, pe care o purta fata.

-N-ai nimic ]n geant[, uite, i-a ar[tat, se vede

la aparatul de l`ng[ tine.

-Ce s[ am? a ]ntrebat ea. N-am dec`t… dar

n-a mai =tiut ce s[ spun[ mai departe.

-Dar ]ntre picioare, a mai ]ntrebat grasul,

]ndes`ndu-se spre ea, ai ceva?

A beh[it ]ndelung, ce glum[ bun[, ]=i zicea,

privind obrajii fetei. Ingrid era ]nv[\at[ cu plesc[iturile

lor, s-a f[cut c[ nu pricepe =i a trecut repede ]n sala

plin[ cu al\i c[l[tori. Alberto a chemat-o l`ng[ el,

mi=c`nd ]ncet din degetul mare. Au n[v[lit ]n sala de

a=teptare o gr[mad[ de fotbali=ti, ]mbr[ca\i ]n treninguri

galbene, tr[g`nd dup[ ei plase ]ndesate cu sticle de

plastic =i cutii cu bere.

}n avion, Ingrid a avut locul l`ng[ Alberto =i

unul dintre fotbali=ti, iar Turcu se a=ezase ]n ultimul

r`nd, la coada salonului plin cu fotolii albastre.

77

-|i-e fric[? a ]ntrebat-o vecinul ei.

-Cam, i-a r[spuns Ingrid.

-Ia o gur[ de coniac, i-a spus, ]ntinz`ndu-i o

cutie, ca un fel de tabacher[ galben[.

Alberto a adormit imediat, dup[ ce avionul

decolase, zmucindu-i zdrav[n =i f[c`ndu-i pe to\i s[

tac[, ]n a=teptare.

-Unde mergi? a continuat s[ o ]ntrebe

fotbalistul de l`ng[ ea.

-La Roma.

-La munc[? a mai zis el.

-P[i, da… a r[spuns, abia auzit[ de vecinul

ei, Ingrid.

Se uita, dintr-o parte la el, era foarte t`n[r,

p[rea un copil, mai ales fa\a lui ]i d[dea un aer de pu=ti.

-E prietenul t[u? a mai ]ntrebat-o, dup[ o

vreme.

Alberto se trezise =i plecase undeva, mai ]n

spatele avionului, vorbea cu un b[rbat ]n v`rst[,

gesticula afectat din m`inile lui lungi, iar Turcu mo\[ia

pe l`ng[ ei.

-Nu e, a zis fata, uit`ndu-se la picioarele

vecinului care se mi=cau, nervos, ]n toate direc\iile.

Avionul aterizase deja, Ingrid privise

nemi=cat[, pe ochiul mic de geam, luminile Romei, s-au

]nv`rtit o jum[tate de or[ deasupra ora=ului.

-Doamne, s-a mirat ea, uimit[ de spectacolul

sclipitor de dincolo de geam, n-am mai v[zut a=a ceva…

-E mi=to, a zis vecinul, care se aplecase cu

totul peste Ingrid, ]=i lipise obrazul de ea, mirosea

frumos =i a sim\it buzele lui lipindu-se de urechea

acoperit[ cu o =uvi\[ de p[r.

Citise c`ndva ]ntr-o carte l[sat[ ]ntr-o camer[

de hotel c`teva r`nduri, pe care nu le mai putuse uita.

Dac[ sunt, scria ]n cartea aceea, de ce ar trebui s[ nu

mai fiu? De ce s[ fiu t[cere surd[, c`nd vorbele se adun[

r[gu=ite l`ng[ mine? Era tot ceea ce ]i venise ]n minte,

a=tept`nd ca avionul s[ se opreasc[ pe pista din beton.

Sta ]n fa\a aeroportului, l`ng[ ea Alberto =i v[rul lui

c[utau o ma=in[, tocmindu-se de zor cu =oferii de

ocazie, care roiau peste tot, pe trotuarele luminate din

zeci de becuri =i neoane.

Au ajuns ]ntr-o jum[tate de or[, Ingrid ]=i

lipise nasul de geamul ma=inii, intrase ]n Roma =i se

apropiau de gar[. Alberto se mai ciond[nea cu =oferul,

taxiul oprise pe Via Giovanni Giolitti, cum citea fata pe

pl[cu\a de la marginea trotuarului, aplecat[ spre bagajul

ei, a=ezat al[turi.

-Ne-a jupuit, frate, a zis Alberto, ar[t`ndu-i

lui Turcu strada de l`ng[ ei.

-Aici e? a ]ntrebat cel[lalt.

-Hai, avem pu\in de mers.

Au urcat pe strada ]n pant[, au ajuns l`ng[ un

hotel vechi, cu obloane din lemn la ferestre =i, dincolo

de intrare, Alberto a descuiat o u=[ metalic[,

]mping`ndu-i ]n curtea ]ngust[, luminat[ vag de becul

din tocul ]nalt al por\ii.

-Ai v[zut, s-a ]ntors el spre fat[, hotelul de

al[turi se nume=te Center, s[ \ii minte… La cap[tul

str[zii e gara Termini, a mai spus, urc`nd sc[rile

]nguste, care sc`r\`iau cu putere. La vreo sut[ de metri,

]n partea cealalt[, este pia\a Vittorio Emanuelle.

A dormit p`n[ t`rziu ]n diminea\a urm[toare,

c`nd s-a trezit, Turcu nu mai era ]n camer[. A g[sit, ]n

buc[t[ria ]ngust[, ceva de m`ncare, apoi =i-a aranjat

hainele ]ntr-un dulap vechi, intrat direct ]n perete, doar

u=ile se deschideau spre patul ]n care dormise. Un

balcon mic d[dea ]ntr-o curte interioar[, se vedeau

78

obloane =i geamuri pr[fuite, cutii ]nghesuite peste tot,

numai la cap[tul blocurilor Ingrid a z[rit turnul unei

catedrale, care se ridica peste toate zidurile cartierului.

Turcu s-a ]ntors abia spre sear[, au venit cu el

Alberto =i v[rul s[u, fata i-a auzit vorbind pe sc[rile

]nguste, care porneau chiar de la poarta metalic[, de la

intrare.

-}mbrac[-te frumos, i-a zis Alberto, mergem

la =eful nostru.

Ingrid n-a ]ntrebat nimic, a intrat ]n baia,

pitic[ =i ea, s-a aranjat pu\in =i peste c`teva minute ]i

urma pe cei trei b[rba\i prin cartierul ]n care va locui

aproape doi ani =i pe care ]l va cunoa=te foarte bine.

-Ce naiba, a ]ntrebat fata, sunt numai chinezi

pe aici?

-E plin cartierul, i-a r[spuns ]n grab[ Alberto,

italienii s-au mutat aproape to\i ]n alte p[r\i ale ora=ului.

Au p[truns brusc ]ntr-o alt fel de lume, Ingrid

r[m[sese cu gura c[scat[, o catedral[ uria=[ ap[ruse ]n

fa\a ochilor ei, un vuiet de ma=ini i se strecura ]n urechi,

de peste tot, iar luminile aprinse str[luceau p`n[ departe,

ca o dung[ ce se sub\ia tremurat[, la orizont.

-Mai avem pu\in, a zis v[rul lui Alberto, =eful

st[ ]n spatele catedralei pe care o vede\i peste drum.

}n lunile care vor urma, Ingrid va veni de

multe ori ]n catedrala San Giovanni in Laterano, se

a=eza ]ntr-una dintre b[ncile de lemn =i sta acolo mult[

vreme, ]i pl[cea s[ asculte orga, la care un b[tr`n, cu

p[rul mare =i alb, c`nta ]n zilele de la sf`r=itul de

s[pt[m`n[. }i intra ]n tot trupul r[coarea catedralei, fata

n-o sim\ea dec`t atunci c`nd se apropia de u=a imens[,

trec`nd dincolo, ]n vacarmul asfaltului c[lcat de mii de

ma=ini, motorete, autobuze lungi, sc`r\`ind din fr`nele

lor, la fiecare intersec\ie aglomerat[.

Au intrat ]ntr-un bloc la fel de vechi ca =i

acela ]n care Ingrid locuia, cu Turcu. Un lift mare,

at`rnat ]n cabluri groase =i multe i-a dus la ultimul etaj.

Au ajuns ]n fa\a unei u=i duble, iar dincolo de ea se

]ntindea un salon imens, c`t toat[ scara blocului, cu trei

aprtamente pe fiecare etaj.

-Ei sunt, a vorbit Alberto, ar[t`ndu-i pe

Ingrid =i pe Turcu =efului, un b[rbat gras, r[sturnat

]ntr-un fotoliu, ]n care abia ]nc[pea, molf[ind ]ntre buze

un trabuc gros, maroniu.

Cuvintele ]i p[reau fetei u=or de ]n\eles,

b[rbatul din fotoliu turuia ceva =i o m[sura, dar nu

foarte curios. Au stat pu\in, el le-a ar[tat u=a, cu

lehamite =i a mai vorbit ceva cu v[rul lui Alberto, care

r[m[sese umil, aplecat spre b[tr`nul mafiot, gata s[-i

ling[, dac[ i-ar fi cerut, m`na uscat[. Pe boss, cum ]i

ziceau Alberto =i v[rul lui, fata nu l-a mai v[zut

niciodat[, a \inut minte doar c[ ei ]i spuneau Ricano.

Au intrat, to\i patru, ]ntr-o c`rcium[ din

apropierea str[zii pe care Ingrid va sta, ]n toate lunile

urm[toare, au comandat ni=te felii de p`ine pr[jit[, unse

cu ceva, pline cu ro=ii crude =i buc[\i sub\iri de pe=te, pe

care Ingrid le vedea la to\i ceilal\i clien\i din jur =i au

umplut masa cu sticlele de bere.

-De m`ine, a zis v[rul negricios al lui

Alberto, trecem la treab[.

-Eu ce fac? a ]ntrebat Turcu, ]nghi\ind o

jum[tate din felia pe care o \inea ]n m`n[.

-Diminea\a, i-a r[spuns cel[lalt, o s[ treac[

Alberto s[ v[ ia, cu o ma=in[, mai vin cu voi alte dou[

fete.

-Tot de-ale noastre?

-Tot, sunt dou[ moldovence, astea au

vechime, =tiu =i limba… Tu, i-a mai zis el lui Turcu, le

79

p[ze=ti, iar noi le aducem clien\i. O s[ mai vin[ =i al\ii,

te ui\i ]n parcarea pe care \i-o ar[t[m noi m`ine, te

l[murim diminea\[.

-Nu e prea departe, a mai spus =i Alberto, pe

l`ng[ aeroportul Ciampino, unde am aterizat noaptea

trecut[, avem acolo un loc al nostru…

-Apoi, seara, a continuat negriciosul, o s[ mai

pice c`te ceva chiar pe strad[, fata o s[ stea ]n u=a de la

intrare, v[ ar[t eu, a mai spus, golind paharul plin cu

bere =i ]nfig`nd furculi\a ]n salata pe care chelneri\a,

gras[ =i b[tr`n[, o a=ezase pe mas[.

De=i erau patru la masa plin[ cu bere =i

farfurii, Ingrid nu p[rea s[ existe pentru b[rba\ii de

al[turi, n-o ]ntrebau nimic, nici ea nu vedea mai departe

de geamul cenu=iu, dincolo de care se scurgeau sute de

ma=ini, ]n vitez[, pe l`ng[ tramvaiele colorate, ag[\ate

de =inele lor metalice. Fata rupea buc[\i mici, din

chiflele pe care le-au g[sit a=ezate, de la ]nceput, pe

mas[, coaja bine coapt[ ]i troznea ]ntre din\i, iar

paharele pe care cei trei le tot ciocneau se mi=cau pe

l`ng[ ochii ei, somnoro=i.

A doua zi, Ingrid a intrat ]n p`ine, cum i-a zis

Turcu, gr[bind-o s[ ias[ pe u=a temni\ei, lipit[ de

zidurile hotelului Center, cum citise fata pe firma

]ngust[ de la intrare.

<6 iunie 1997… E foarte cald, se tope=te

asfaltul sub picioare. M-am obi=nuit cu toate locurile,

pe aici, m[ ]n\eleg bine =i cu fetele, sunt dou[, Cora =i

Lucica, mai b[tr`ne dec`t mine =i care au venit cu peste

un an ]naintea mea. Am ]nceput s[ ]n\eleg limba =i chiar

vorbesc destul de bine. Sunt clien\i care m[ caut[ numai

pe mine, am str`ns ceva bani, doar c`t ]mi las[ Turcu,

dup[ ce ]i ]mparte cu Alberto =i cu v[rul lui, care dau =i

ei mai departe.>

-Ce cau\i, puic[ mic[, pe la noi? a ]ntrebat-o,

din prima zi, Lucica.

Ingrid venise cu Turcu, iar Lucica =i Cora,

fetele care o vor ]nso\i la locul lor de munc[, din

apropierea aeroportului, fuseser[ aduse de Alberto.

-Gura, botoaso, i-a strigat b[rbatul, z`mbind.

-Ce gur[, b[? Nu te lega de ea, o s[-mi

trebuiasc[ azi, din plin..

-A=a s[ fie, i-a urat Alberto. Fetelor, eu plec,

de azi r[m`ne cu voi Turcu, vede\i ce aer de pe=te pe

uscat are.

-Hai, s[-\i m[n`nc eu aripioarele tale, i-a zis

tot Lucica, p[ze=te-ne cu folos…

Ingrid r[m[sese cu privirea pe buzele umflate

ale fetei ]nalte, solide, cu p[rul negru =i lung, c[reia

Alberto ]i spusese botoasa. Lucica a pl[cut-o de la

]nceput, Ingrid se va sim\i ocrotit[ de ea. Avea o voce

groas[ =i m`ini de b[rbat, uneori cuvintele ei se

]n\elegeau greu, amesteca vorbele rom`ne=ti cu italiana

pitoreasc[, pe care o dob`ndise ]n lungile seri de lupt[

cu b[rba\ii pofticio=i. Cealalt[ fat[, Cora, era mai t`n[r[,

micu\[, blond[, vorbea rar =i p[rea ]nchis[ ]ntr-o lume

numai a ei, rareori era dispus[ la confiden\e, aerul ei

taciturn atr[gea, ]ns[, destui clien\i care mai trecuser[ pe

la ea, ]n lunile din urm[.

-Uite care-i treaba, i-a zis Lucica, noi cam

]mp[r\im totul pe aici.

-E bine, a spus Ingrid, nu am de g`nd s[ v[

sup[r.

Veneau acolo mai ales la sf`r=itul s[pt[m`nii,

clien\ii erau de obicei cunoscu\i, Turcu primea =i ceva

care sem[na cu o programare la doctor, el ]ncasa banii,

de la ]nceput, p[zind baraca din lemn, cu dou[ camere

mici, l`ng[ un fel de lac ]ntortocheat, pe marginea

80

c[ruia, ]n partea cealalt[, dinspre aeroport, se vedeau

pescarii cu uneltele lor de tot felul.

}n restul zilelor Ingrid lucra numai seara, cei

mai mul\i dintre b[rba\ii care urcau sc[rile =ubrede ale

blocului lipit de hotel erau adu=i de negricios sau de

c[tre Alberto. Uneori, c`nd se ]nt`mpla s[ nu vin[

nimeni, Ingrid sta l`ng[ u=a de la intrare, direct pe

trotuarul ]ngust, prin fa\a ei treceau mai ales turi=tii din

hotelul de al[turi sau b[rba\ii care ie=eau din barul mic

din partea cealalt[ a str[zii. Erau de toate na\iile, chiar =i

chinezi pitici, africani cu pielea neagr[, ca noaptea,

italienii p[reau mai reci, preocupa\i de locul ]n care

intraser[, ca la un fel de slujb[ prelungit[, gr[bi\i s[-=i

rezolve problema =i s[ plece spre cartierele lor, mai

]ndep[rtate de blocurile posace, de l`ng[ gar[.

-Sunt mul\umi\i de tine, i-a zis Turcu, la

sf`r=itul prim[verii. Avem =i ceva bani str`n=i de noi, ne

scoatem…

Ingrid n-a zis nimic, tr[gea absent[ dintr-o

\igar[. De obicei, plata se f[cea la Turcu, el se tocmea

cu clien\ii necunoscu\i, iar ceilal\i, pe care-i trimitea

Alberto, =tiau deja pre\ul.

-Puic[ mic[, i-a spus ]n primele zile Lucica,

s[ ai grij[, leprele astea or s[ te ]ncerce, o s[ vezi tu.

-Cum adic[? a ]ntrebat-o Ingrid, nedumerit[.

-Fii atent[, uneori o s[ te lase singur[, pe=tele

t[u ]mpu\it n-o s[ fie acas[, iar banii ]i vei primi tu. S[

nu ascunzi din ei, jigodiile te ]ncearc[, sunt oameni

de-ai lor.

Ingrid a \inut minte, a =i sim\it c`nd au pus-o

la ]ncercare, ea le-a dat to\i banii =i ]ncepuse s[ se

bucure de ]ncrederea lor. Diminea\a, numai ]n cursul

s[pt[m`nii, pleca prin ora=, ]nv[\ase multe locuri din

Roma, unii b[rba\i mai ]ntorceau capul dup[ ea, ]nc[

mai r[sp`ndea ]n jurul ei tinere\ea, c[ptu=it[ cu fardurile

]ncle=tate ]n miezul putred, pe din[untru.

A v[zut toate cele patru mari catedrale, s-a

plimbat singur[ pe aleile Colosseumului, a descoperit

]ntr-o diminea\[ Columna lui Traian, l`ng[ palatul uria=

din apropiere, Lucica ]i spusese s[ mearg[ la Fontana di

Trevi =i s[ arunce ]n ea un ban, uitase ce zisese ea c[ i se

va ]nt`mpla mai t`rziu, ]i pl[cea s[ mearg[ ]n Pia\a

Spania, s[ stea pe sc[rile mari =i s[ priveasc[ perechile

de tineri, ]mbr[\i=a\i, din jurul ei. A fost ]ntr-o zi ]n care

un soare cald n[v[lise peste Roma, de=i abia ]ncepuse

prim[vara, la Vatican. S-a oprit la intrarea ]n marea

catedral[ =i n-a putut s[ treac[ dincolo de u=ile uria=e.

Le-a spus, seara, celor dou[ fete cum a r[mas fixat[ de

marginea sc[rilor de la intrarea ]n cl[direa imens[ =i

Cora a privit-o lung.

-Nici eu n-am putut s[ intru prima dat[, a zis

ea, care vorbea at`t de rar. O fi p[cat, mai =tii?

-Ce s[-\i spun, a r[bufnit Lucica, intr[ acolo,

]n fiecare zi, armate de t`rfe, le-o mai sp[la din p[cate.

-Precis, a morm[it Cora, dac[ m[ uit la tine

e=ti curat[ deja.

-E=ti o proast[, a privit-o lini=tit[ Lucica,

ar[t`ndu-i, ]n glum[, pepenii dolofani, cum le zicea ea,

ie=i\i de sub fusta scurt[.

Ingrid le asculta, z`mbind, locurile pe care le

v[zuse singur[, ]n dimine\ile libere, ]i d[deau senza\ia

c[ e, totu=i, un om t`n[r, care respir[, vede, aude… }n

diminea\a aceea, ]n parcul din fa\a Vaticanului, mo\[ia

pe o banc[, uit`ndu-se la autobuzele care veneau ]n

sta\ia de l`ng[ ea. Al[turi s-a a=ezat o fat[ mic[, blond[,

cu un chip rotund, de copil, care ]mpingea un c[ru\

nichelat. Ingrid a z[rit mai ]nt`i ro\ile mari, aurii ale

scaunului pe care era a=ezat un b[tr`n, ]nf[=urat ]ntr-o

81

p[tur[ colorat[. Se uita drept la gura mo=ului, din care

se scurgeau urme albicioase de saliv[.

-S[ te ia naiba de bo=orog, a auzit-o pe fata

mic[, de l`ng[ ea. Te pomene=ti c[ ai f[cut iar pe tine, a

]nceput s[ put[.

-E greu, nu? a ]ntrebat-o Ingrid, care s-a

]ntors cu fa\a spre c[ru\ul metalic.

-Dup[ cum vezi, i-a r[spuns, nu foarte

surprins[ de vorbele rom`ne=ti de l`ng[ ea, dar

r[m`n`nd cu m`na suspendat[ deasupra capului ]ndesat

]ntr-un fes \uguiat, al b[tr`nului stafidit din c[ru\.

A uitat s[-l mai =tearg[ la gur[, saliva i se

]ntinsese, gre\os, p`n[ sub b[rbie. Ingrid i-a ar[tat cu un

gest hot[r`t fetei buzele ur`te ale mo=ului. Au stat mult

de vorb[, cealalt[ n-o ]ntreba direct, dar Ingrid a

priceput c[ ea ]n\elesese c`te ceva despre ocupa\ia

femeii cu p[rul vopsit aproape ]n ro=u.

-+tii, i-a spus, c`nd fata s-a ridicat s[ plece,

cred c[ \i-e tare greu, dar poate s[ fie =i mai r[u…

-Poate, i-a r[spuns. Am =ase fra\i =i dou[

surori acas[, to\i sunt mai mici dec`t mine. Le trimit

fiecare ban pe care-l c`=tig …

-Ne mai vedem, a zis Ingrid, eu o s[ mai vin

pe aici.

A privit-o, f[r[ s[ se mi=te de pe banca de

ciment, \op[ia pe l`ng[ c[ru\ul cu ro\i mari, ]ncerc`nd

s[ a=eze p[tura pe umerii b[tr`nului, doar c`nd a ajuns

la col\ul str[zii s-a oprit pu\in =i i-a f[cut un semn cu

m`na.

Vara a trecut repede, la fel =i toamna, zilele

au sem[nat una cu alta, num[r`nd zeci de clien\i, de

toate v`rstele =i culorile, cu bur\ile lor grase sau scobite,

ap[s`ndu-se =i ]ndes`ndu-se ]n pielea ei ars[ de soare. A

muncit din greu, mai mult cu fetele, l`ng[ aeroport, c`t a

\inut vremea frumoas[ clien\ii pe care-i ag[\a acas[, ]n

dreptul u=ii, au fost mai pu\ini. }n noaptea de anul nou,

Alberto le-a dus, pe toate trei, ]ntr-o c`rcium[, foarte

aproape de Castelul Sant Angello, au ie=it la miezul

nop\ii pe podul mare, din apropiere, Lungo Tevere,

auzise ea c[ se spunea, s-au uitat multe minute la

focurile de artificii, p[reau trei tinere femei, care se

bucurau pentru anul nou. Lucica se cam ame\ise =i

]ncepuse s[ pl`ng[, cu capul pe um[rul Corei, iar Ingrid

o str`ngea str`ns de m`na ]nghe\at[.

-Hai, f[, gata… }nchide\i gura, le-a trezit

Turcu, ame\it =i el de b[utur[, la culcare cu voi, m`ine

]ncepem treaba, avem comenzi serioase, macaronarii

abia a=teapt[ s[ scape de l`ng[ ur`tele lor de muieri.

Sunt oameni care, ]nainte de a face ceva,

trebuie s[ se dea cu un pas ]napoi, precum toreadorul

care se preg[te=te pentru lovitura de gra\ie. Ingrid

r[m[sese nemi=cat[, t`rcoale ]i d[deau =obolanul,

urechelni\a, liliacul gelatinos =i vampirul =ontorog.

Toate o amenin\au, p`n[ =i cer=etorii ]i refuzau pomana.

< 20 martie 1998… Asear[, a=tept`nd clien\i

]n u=a de la intrare a blocului vechi ]n care stau, am

auzit venind spre hotelul de al[turi un grup de oameni,

vorbeau rom`ne=te =i m-am tras spre trotuar, s[ fiu

v[zut[. Mi s-au cr[c[nat ochii, de tot… L-am v[zut pe

tat[l Oanei, profesorul care a stat cu mine ]n bloc, ]n

spate era nevasta lui =i ceva mai spre col\ul str[zii am

z[rit-o pe Oana, fosta mea tovar[=[ de joac[. Am avut

timp s[ intru, dincolo de u=[.>

A plouat zile ]ntregi, n-au mai putut s[ ias[ la

locul lor, ap[rat de b[ie\ii bossului de la ultimul etaj, pe

care Ingrid nu-l mai v[zuse niciodat[, din ziua aceea de

la ]nceput. Sta, ]n fiecare sear[, ]n u=a de la intrare =i

82

mai ag[\a c`te un client r[t[cit, mai ales dintre cei care

dormeau, peste noapte, ]n hotelul de al[turi.

Se apropia sf`r=itul lui martie =i fusese prima

zi f[r[ ploaie, ie=ise chiar =i soarele, pe la pr`nz, iar

asfaltul se uscase, dup[ multe zile ]n care umezeala

intrase ]n toate ungherele cartierului. Seara, Turcu s-a

]ntors din ora=, era ame\it, de=i nu b[use prea mult,

gre=ise linia de metrou =i a intrat nervos ]n camera de

l`ng[ buc[t[ria ]ngust[, ]n care abia dac[ ]nc[peau dou[

persoane.

-F[, a zbierat el de la u=[, ne belesc mafio\ii

lui Ricano…

-Ce-ai, te-ai t`mpit? l-a ]ntrebat Ingrid.

-Da, a strigat Turcu =i i-a tras o palm[,

arunc`nd-o peste canapea.

Pe=tele nu era violent, de obicei, fata a r[mas

]ntins[ de-a curmezi=ul patului =i a ]nceput s[ pl`ng[.

-Mare bou e=ti, a spus, mi s-a umflat obrazul.

-Hai, a f[cut el moale, nu te sup[ra… Ne-au

amenin\at pe am`ndoi, Alberto e =i el cam speriat…

Du-te, vezi poate ag[\i ceva ]n seara asta.

S-a sp[lat, i se ]nro=ise obrazul, buza de sus

se umflase pu\in, fata =i-a luat fusta scurt[ =i bluza

transparent[, cu care se a=eza, de fiecare dat[, ]n fa\a

u=ii pe care o foloseau doar ea =i Turcu. }i era frig,

cobor`se cea\a peste str[zile cartierului. A auzit ]n josul

str[zii mai multe voci, amestecate, cineva r`dea ]n

hohote =i se ]necase ]n propriile lui strig[turi. Grupul de

b[rba\i s-a apropiat de ea, Ingrid a f[cut un pas spre

neonul din marginea trotuarului, i-a v[zut la c`\iva metri

de ea, iar mai departe, spre col\ul str[zii, nevestele lor

]ncercau s[-i prind[ din urm[. Ingrid a tres[rit, vorbeau

rom`ne=te, iar unul dintre b[rba\i o z[rise ]n rama u=ii

metalice, deschis[ pu\in, spre pragul ]ngust al intr[rii.

-Profesore, a zis b[rbatul mai scund, cu o

burt[ ca un balon umflat peste marginea curelei, ai o

invita\ie, mergem =i noi cu tine?

-Sigur, a r`s cel[lalt, oprindu-se ]n loc,

sunte\i invita\ii mei, numai c[ trebuie s[ trimite\i

nevestele ]n camere. }l punem pe domn’ pre=edinte s[

rezolve problema, are experien\[ ]n negocieri cu

oamenii…

-O strig pe nevast[-ta, i-a r[spuns cel de-al

treilea b[rbat, ]nalt, cu o fa\[ cam palid[, tr[g`ndu-=i

=apca peste ochi.

-P[i, a mai zis ochelaristul, aranj`ndu-=i p[rul

umflat, care se ]nfoiase peste marginile fesului colorat,

nu vede\i c[ fata ne a=teapt[?

-Hei, s-a auzit glasul uneia dintre femei,

apropiindu-se, ce face\i voi acolo?

Brusc, Ingrid a trecut ]n spatele u=ii,

]nchiz`nd-o repede. Privea pata mare de rugin[, din

mijlocul t[bliei maronii, pe care o =tia acolo, ]n

]ntunericul sc[rii urcat[ ]n fiecare zi, singur[ sau cu

numero=ii clien\i care-o vizitaser[ ]n lunile =i

s[pt[m`nile trecute la repezeal[. Fata nu se ]n=elase, l-a

recunoscut ]n grupul de b[rba\i pe tat[l Oanei,

profesorul care locuise ]n apartamentul de deasupra

parterului ei, nu-=i mai amintea exact c`nd se mutase din

bloc.

-Tat[, a auzit ea dincolo de u=a ]nchis[, ai

luat ap[ mineral[ ]n camer[?

-Las[-l, Oana, nu-l mai ]ntreba, am cump[rat

eu dou[ sticle, la pr`nz.

Ar fi recunoscut, dintr-o mie, vocea sub\ire a

mamei Oanei, de sute de ori le strigase, pe ea =i pe fata

ei, din fa\a blocului, s[ le dea ceva dulce sau, de multe

ori, s[ le a=eze la masa din buc[t[rie =i s[ le pun[ ]n fa\[

83

castroanele cu sup[, erau albastre, le z[rea Ingrid ]n

spatele ochilor ]nchi=i, aveau cozile ]ntoarse cumva ]n

interior. Ascuns[ ]n curtea muceg[it[ a blocului vechi,

din marginea Romei, Ingrid c[uta o f`=ie de lumin[, prin

crengile dese ale portocalului din curte, ]ncerc`nd s[

g[seasc[, deasupra, luna. Un singur nor limpede =i

lene=, cu o r[sucire zglobie trecea prin cerul cobor`t

aproape de p[m`nt, ]=i ]ncovoiase p`ntecul alb, ca de

rechin, gata s[ acopere case, oameni, ape. Moartea,

prins[ ]n zdren\e adunate de v`nt, flutura o m`n[ uscat[,

peste Roma.

S-a f[cut apoi lini=te pe strad[, a ie=it iar[=i,

a=tept`nd s[ pice ceva, dar tr[gea cu coada ochilor la

u=a hotelului, aflat la c`\iva metri l`ng[ ea, gata s[ se

poat[ ascunde, la nevoie.

-Liber[? a ]ntrebat-o, scof`lcit, un chinez

micu\, mai g[lbejit dec`t era, ]n realitate, sub ap[sarea

neonului de pe strad[.

-Intr[, i-a zis Ingrid. Ai mai fost pe la mine?

-Am mai fost, a bodog[nit sl[b[nogul, pocind

cuvintele, ]ntr-un fel de italian[ r[stit[ =i sub\iat[, spre

buzele lui umflate.

Sus, Turcu a l[sat-o pe ea s[ se ]n\eleag[ la

bani, chinezul se tocmea greu =i nici nu =tia cum s[

spun[, prea clar, ce dore=te. Dup[ plecarea lui, Ingrid

n-a putut s[ adoarm[ mult[ vreme. }i era u=or cu

chinezoii, nu st[teau prea mult =i nu-i dotase natura,

cum zicea Alberto, dec`t ]ntr-o m[sur[ redus[, pe care

el o ar[ta, vesel, celor din apropiere. Peretele camerei

era lipit de cel al hotelului de al[turi, te pomene=ti,

g`ndea Ingrid, c[ Oana doarme chiar dincolo, la c`\iva

centimetri de mine… Doar spre ziu[ a luat-o somnul,

avea ochii umezi =i ]n camera ei mirosea a chinez, iar ]n

cealalt[ ]nc[pere Turcu sfor[ia, ca dup[ be\ie.

Era ]n Italia de un an =i dou[ luni, ]nv[\ase,

mai ales de la clien\ii ei, o mul\ime de cuvinte, ]n\elegea

limba vorbit[ de b[rba\ii c[rora le pierduse num[rul,

pusese de-o parte ceva bani =i ]mb[tr`nise, a=a i se

p[rea, uit`ndu-se ]n oglinda veche din baie. Un chip alb,

de dincolo de rama oglinzii, ]i spunea c[ e ]nc[ t`n[r[,

c[ are p[rul lung, c[ privirile ]i str[lucesc ]n ]ntuneric.

Min\i, nenorocitule, striga fata, sunt numai o t`rf[ =i tu

cu siguran\[ c[ ]\i ba\i joc de mine, ]n mintea ta de

macaronar sau g[lbejit sau cioroi ]mpu\it. A=a era, doar

o buc[\ic[ dintr-o t`rf[ r[m[sese din fata ]nalt[, cu

obrajii netezi =i catifela\i, iar Ingrid a scuipat cu putere

peste propriul ei chip, din oglinda neclar[ =i umed[. Un

motan =i o pisic[ se ]nv`rteau pe acoperi=ul pe care

Ingrid ]l vedea, dincolo de geamul b[ii, ]ncerc`nd s[

g[seasc[ un loc bun pentru dragoste.

Un cortegiu ciudat, din care ea nu vedea

dec`t mii de umbrele negre, se apropiase de locul ]n care

amu\ise de frig. C`nd a trecut pe l`ng[ ea, Ingrid n-a

auzit niciun sunet, a privit p`n[ departe, nu deslu=ea

dec`t mi=carea ordonat[ a umbrelelor, care s[ltau ]n

acela=i ritm, cu aceea=i culoare ]ntunecat[.

< 27 aprilie 1998… Sunt de peste un an la

Roma, ar[t r[u, am ]mb[tr`nit mult, nici ]n oglind[

nu-mi mai vine s[ m[ uit. Acum c`teva zile, un t`mpit de

macaronar a scos un cu\it mare =i a vrut s[ ne taie pe

to\i. Numai Lucica nu s-a speriat, nebun[ cum e l-ar fi

luat =i la b[taie. Mi s-a f[cut dor de bunica, Vl[du\

locuie=te tot ]n apartamentul meu, am mai vorbit cu el

la telefon. Turcu a ]nv[\at =i el s[ vorbeasc[ ]n limba

de pe aici. Alberto a fost prin \ar[, am avut =i ceva

probleme cu poli\ia, dar ne descurc[m, ga=ca e mare,

sunt mafio\i destui care tr[iesc pe spinarea noastr[.

84

Ieri, ]n apropiere de Vatican l-am v[zut pe Manole, cred

c[ era cu nevasta lui, sunt sigur[ c[ m-a recunoscut…>

Turcu tu=ea zgomotos, se mi=ca greu prin

camer[, fa\a lui palid[ se confunda cu peretele gros,

dinspre strad[.

-Mor, se v[ita el, abia t`r`ndu-se pe picioare.

Ingrid nu i-a r[spuns, se uita pe geam la

terenul ]nconjurat de blocurile vechi, pip[ind perdeaua

g[urit[, toate ]n camer[ erau cleioase =i umede,

podeaua, ferestrele, pere\ii. Afar[ era o vreme cr`ncen[,

ploua m[runt =i v`ntul zbura cartoanele =i cutiile

abandonate pe trotuare. Cartierul lor, din apropierea

pie\ei Vittorio Emanuelle, era locuit, cum scria Ingrid ]n

jurnalul ei, ]n ]ntregime de emigran\i chinezi, negri,

africani de toate culorile, o adun[tur[ de lume printre

care, rar, un italian b[tr`n sau o ga=c[ de tineri

zgomoto=i se mai vedeau ]n drum spre gara mare din

cap[tul str[zii.

Dac[ ar fi putut alege, Ingrid s-ar fi schimbat

]ntr-un iepure, s-ar fi ascuns ]ntr-un col\, adormind

repede, ca s[ uite ziua scurs[ ]n prim[vara abia ]nceput[.

Turcu se sc[rpina prin p[rul nesp[lat, a=ez`ndu-se la

masa =chioap[ din mijlocul camerei.

-Am tras din greu asear[, a zis el.

-Mi-a fost fric[, i-a r[spuns Ingrid, f[r[ s[ se

mi=te din fa\a geamului. C`nd am v[zut cu\itul pe care

l-a scos grasul am crezut c[ nu mai sc[p[m.

-O s[-i spunem lui Alberto, acolo nu mai

mergem dac[ nu vin oamenii lui Ricano, s[ pun[ treaba

la punct.

Turcu se uita la ceas, se apropia miezul

nop\ii. Era prea ur`t afar[, hot[r`ser[ s[ r[m`n[ ]n

camer[, oricum erau foarte pu\ini trec[tori prin ploaia

m[runt[ care c[dea peste cartierul lor. Ingrid z`mbea

l`ng[ geamul plin de ap[, acum, g`ndea ea, acas[ au

]nflorit petuniile din fa\a balconului, ]i era dor =i de

bunica, visa des casa de sub munte, ]n care, odat[,

fusese fericit[.

-Ce faci, nu te culci? a ]ntrebat-o Turcu,

aprinz`ndu-=i alt[ \igar[.

-Mai stau, a zis, nu prea mi-e somn.

Nu putea s[ uite ziua de ieri, era cu cele dou[

fete ale lui Alberto ]n p[durea mic[ de l`ng[ aeroport.

-Hai, fetelor, le strigase Turcu, ]nc[ vreo doi-

trei clien\i =i plec[m.

-Nu mai pot, a morm[it Lucica, m[ dor toate

oasele.

Lucica botoasa era mereu nemul\umit[,

bomb[nea toat[ ziua, se ]nv[\aser[ cu ea. Nu t[cea nici

c`nd ]=i rezolva clien\ii, ]njura tot restul lumii, numai

c`nd ap[rea Alberto se potolea.

-N-auzi, m[? l-a strigat ea pe Turcu. Am

obosit, hai s[ plec[m.

-Hai, f[, i-a zis Turcu, ]nchide fleanca aia

mare, c[ n-am putere nici m[car s[ m[ cert cu tine.

-Fiindc[ n-ai ce spune, ne-a ie=it bine azi, am

putea s[ ne urc[m ]n rabla ta de ma=in[ =i s-o =tergem.

Ingrid =i cealalt[ fat[, Cora, urm[reau cu

priviri ]nstr[inate, ca dou[ p[pu=i de cear[, vorbele

scurse pe l`ng[ urechile lor. Le era cam frig, cu fustele

mici, acoperind pu\in din pulpele goale, s`nii ie=iser[

prin bluzele transparente, iar Corei ]i cl[n\[neau din\ii.

O ma=in[ s-a apropiat de ele, toate trei au luat

pozi\ia de a=teptare, lungind m`inile pe l`ng[ corp, cu

palmele ]ntoarse a chemare. Cora s-a l[sat peste geamul

deschis al ma=inii, cu gesturi unduite, umezindu-=i

buzele cu un plesc[it u=or.

85

-Urc[-te, i-a zis cel de la volan. Treci ]n fa\[,

iar tu, a ar[tat el spre Ingrid, mergi ]n spate.

-}n ma=in[ sau la hotel? a ]ntrebat Turcu,

apropiindu-se.

-Asta nu te prive=te, a zis =oferul.

-P[i, a continuat Turcu, hot[r[=te-te, altfel

fetele nu urc[.

-S[ fi\i s[n[to=i, a mai spus b[rbatul de la

volan, demar`nd ]n tromb[ =i l[s`nd ]n urm[ un nor de

praf.

-Boule, a strigat Lucica botoasa, ar[t`ndu-=i

fundul gol spre =oferul care r[m[sese cu capul pe

fereastra ma=inii. Bine c[ a plecat, ]l =tiu eu pe [sta, e un

rahat cu mo\ =i nu e mul\umit niciodat[.

-Fetelor, le-a strigat Turcu, vin al\ii, sunt trei

b[ie\i.

Se apropiaser[, veneau pe jos, ma=inile

r[m[seser[ ]n parcarea de la =oseaua care mergea spre

aeroport. Lucica =i-a s[ltat fusta peste talie, un z`mbet

de idioat[ i se l[\ise pe fa\[, iar Cora =i-a scos repede un

s`n, peste nasturele descheiat al bluzei. Numai Ingrid nu

s-a mi=cat, a r[mas ]n spatele lui Turcu.

-Hei, gagicilor, sunte\i libere? a ]ntrebat

primul b[rbat, ]nalt, chel =i cu o burt[ care ]mpungea

aerul dinaintea sa.

-Libere, frate, a r[spuns pentru ele Turcu.

Facem =i o reducere, fiindc[ sunte\i ultimii…

-Ave\i vreun loc unde nu vine poli\ia? a mai

continuat grasul.

-Avem… E o barac[ dincolo de =an\, le-a

ar[tat Turcu, pornind cu fetele spre locul din spatele

primilor copaci ai p[durii. Cei trei le-au urmat f[r[ s[ se

gr[beasc[, sporov[ind ]n limba lor, pe care Ingrid o

]n\elegea, ca =i celelalte fete, foarte bine.

-Mor dac[ nu sug o \igar[, a zis Cora.

-Ai r[bdare, a r`s Lucica. O s[ sugi imediat

altceva…

Au intrat dup[ fete, ]n cutia cu ferestre

astupate, pe care Turcu a descuiat-o repede, privind

atent ]n jur. El a r[mas singur afar[, lipit de ma=ina

parcat[ ]n fa\a u=ii. Ingrid =i-a ridicat bretelele care-i tot

c[deau peste um[r, grasul a ales-o pe ea =i fata sim\ea

mirosul lui de transpira\ie.

-Fat[, a =optit Lucica, trec`nd cu al doilea

b[rbat spre marginea cealalt[ a ]nc[perii, miroase a

carne putred[ gr[sanul t[u.

-Du-te naibii, a bomb[nit Ingrid, ce s[-i fac?

Privindu-l, dup[ ce =i-a scos pantalonii,

Ingrid a r[mas f[r[ suflare, bine c[ e ultimul pe ziua de

azi, =i-a spus. Al[turi, Lucica se apucase =i ea de treab[,

iar Cora chi\[ia ]n camera cealalt[, ]ngust[, lovind cu

picioarele ]n pere\ii de carton.

-Parc[ am mai fost pe la tine, i-a zis grasul.

-Nu cred, nu-mi amintesc, i-a r[spuns, sigur[

c[ nu mai v[zuse gr[mada aceea de carne, r[sp`ndit[

peste trupul ei turtit, devenit un fel de lipie.

Clientul ei avea o expresie de t[nt[l[u pe

fa\[, se ]nro=ise, scotea ni=te groh[ituri incerte, ]ntr-o

limb[ pe care Ingrid nu o ]n\elegea.

-Mam[, a zbierat Lucica, uscatul [sta m[

omoar[, ce mama dracului o fi av`nd, parc[ trece

locomotiva peste mine.

-Gura, a strigat de dincolo Cora, hale=te-l,

f[-l de rahat, pe el botoasa lu’ pe=te…

-Ce s[-l halesc, se v[ita Lucica, nici nu pot s[

mai respir, parc[ are un tun ]ntre picioare.

O ambulan\[ a t[iat aerul nop\ii, ca un \ip[t

de vr[jitoare se auzeau sunetele ei, pe =oseaua din

86

apropiere, disp[r`nd spre intrarea ]n Roma, iar zgomotul

unui avion decol`nd de pe Ciampino, aeroportul din

dep[rtare, a acoperit de tot ]njur[turile botoasei. Ingrid

continua s[ priveasc[, din spate, chelia b[rbatului pe

care Lucica ]l ]nghesuise ]n col\ul ei. +i l-a amintit pe

Manole, avea aceea=i form[ de g`t lucios, lipsit de p[r,

de=i era destul de t`n[r. Dansul trupurilor din cabana cu

miros de transpira\ie l-a f[cut =i pe Turcu s[ bage capul

pe u=[, lumina oarb[ de la intrare prelungea umbrele

fetelor, ca ]ntr-un spectacol de teatru modern, iar ele

gemeau sub palmele grele ale clien\ilor.

-M[ dor f[lcile, striga botoasa, ]njur`nd ]n

rom`ne=te.

-Poli\ia, a \ipat Turcu, sting`nd repede becul

chior de la intrare =i ]ndes`ndu-se ]n camera cu pere\i de

placaj. Lini=te, s[ nu vorbeasc[ nimeni…

Ma=ina poli\iei a oprit l`ng[ dunga de pietri=,

din fa\a cl[dirii, din interior s-au auzit fr`nele

zgomotoase =i vocile r[gu=ite ale b[rba\ilor ]n uniform[.

Au mi=cat clan\a, ]mping`nd ]n u=a ]ncuiat[ repede de

Turcu, apoi dou[ f`=ii de lumin[ s-au strecurat peste

geamurile acoperite cu h`rtie =i poli\i=tii au demarat ]n

vitez[, spre autostrada luminat[ de zeci de faruri ]n

mi=care.

M`na sl[b[nogului r[m[sese sub fundul lat

al botoasei de Lucica, Turcu a ie=it ]n fa\a u=ii, iar

b[rba\ii s-au repezit, to\i deodat[, spre fete.

-Nu te opri, striga clientul uneia dintre ele,

Turcu n-ar fi putut spune care b[rbat striga ]nfierb`ntat.

-Hai, b[, s-a mai auzit vocea groas[ a Corei,

a trecut jum[tatea de or[, am obosit =i noi…

-Nici s[ nu v[ g`ndi\i, a zbierat clientul

pr[v[lit peste picioarele Corei, s[ nu ne enerva\i, c[ da\i

de dracul…

Dup[ o vreme =i-au aprins \ig[rile, le-au

]ntins =i fetelor pachetele, dar Ingrid i-a refuzat. Au ie=it

afar[, numai ele au mai ]nt`rziat ]ntre pere\ii din lemn ai

vagonului. Lucica =i-a scos din geant[ o sticl[ cu suc =i

a ]ntrebat dac[ mai vrea cineva s[ bea.

-D[-mi o gur[, a zis Cora, apuc`nd sticla =i

r[sturn`nd o parte peste bluza cu care apucase s[ se

]mbrace.

-Ce noapte, a oftat Ingrid de al[turi, mi-e

somn de mor.

Afar[, Turcu a=tepta banii. Ingrid se uita la

cei trei b[ie\i, mir`ndu-se c[ nu observase ce nimerise

ea, pe cel mai ur`t dintre ei. Grasul se sc[rpina ]ntre

picioare, c[ma=a ]i ie=ise din pantaloni, iar el nu nimerea

\igara, o tot ]ndesa al[turi de gura lui ]mpu\it[.

-Te m[n`nc[? l-a ]ntrebat cel mai scund

dintre ei. Poate \i-a dat fata ceva, d[-te mai ]ncolo, a

glumit el.

-Acum, le-a spus Turcu, da\i-ne banii, e

t`rziu, vrem =i noi s[ plec[m.

-Care bani? Noi nu pl[tim, fetele nu =i-au

terminat treaba. Nu prea sunt bune de nimic…

-Du-te, b[… a strigat Lucica. Nu e vina

noastr[ c[ e=ti tu un fle=c[it, doar c[ ultimul cuv`nt l-a

spus ]n rom`ne=te. Ai uitat-o acas[…

N-a mai apucat s[ termine, o lab[ uria=[ s-a

lipit de spatele ei, fata a c[zut ]n genunchi, iar Ingrid =i

Cora au amu\it. Grasul a scos din geanta pe care o

purtase cu el un cu\it mare, ca o sabie =i le-a privit

fioros.

-V[ tai, t`rfe nenorocite.

Turcu se f[cuse mic, gata s[ o ia la goan[

spre marginea drumului din apropierea p[durii.

87

-Stai, b[… a zis botoasa, ridic`ndu-se de jos.

Las[ naibii cu\itul, doar nu te pui cu ni=te am[r`te ca

noi. +i nu e bine ce face\i, b[ie\ii no=tri v[ cunosc, doar

a\i auzit de Ricano, v[ termin[…

Ricano Fasolini era bossul peste toat[ zona, ]l

cuno=teau to\i, fetele =tiau c[ lumea din marginea

aeroportului nu mi=ca, auzindu-i numele. Cei trei s-au

]nmuiat imediat, au scos banii, ]njur`nd domol, oricum

fetele nu ]n\elegeau toate cuvintele lor. Zgomotul unui

camion a trecut peste g`ndurile lor, precum lemnul

rotund care ]ntindea foile de pl[cint[. Ingrid a ]ntors

capul, ap[ruse ]ntr-o parte luna, lumin`nd m`na ]n care

Turcu a primit banii clien\ilor potoli\i brusc.

Povestea din ziua de ieri se terminase, ]n fa\a

geamului Ingrid continua s[ priveasc[ spre cartierul din

marginea Romei, nici nu se mai mi=ca, cu coatele lipite

de pervaz, doar Turcu sfor[ia ]ngrozitor, tu=ind prin

somn =i amestec`nd cuvinte rom`ne=ti cu resturi de

vorbe ]nv[\ate l`ng[ fetele pe care le p[zea, pe marginea

lacului din apropiere de aeroport.

-Culc[-te, f[, m`ine avem de lucru, a

morm[it el, f[r[ s[ deschid[ ochii de tot =i ]ntorc`ndu-se

cu fa\a la perete.

Peste Roma ploua la fel de m[runt, ma=inile

care adunau gunoiul plecaser[ =i ele, rar Ingrid mai

auzea f`=`itul unui automobil ]nt`rziat, gonind peste

liniile de tramvai. Trupul ei, supt de oboseal[, ]ncepuse

s[ se usuce, ca o n[luc[ se mi=ca printre ceilal\i, h`d[ i

se ar[ta fiecare zi ]n care singura ei alinare era amintirea

vag[ a casei =i a gr[dinii prin care alerga strigat[ de

bunica. Povara ]nfr`ngerii ajunsese, de mult, l`ng[ ea,

]mpins[ de cai ologi =i nepotcovi\i de foarte mult timp.

Ingrid mergea, ori de c`te ori avea timp, ]n

apropiere de Vatican, acolo ]i pl[cea cel mai mult, a

intrat odat[ chiar =i la muzeu, a stat aproape o or[ ]n

Capela Sixtin[, pe b[ncile de ciment, cu privirea lipit[

de tavan. La ie=ire, pe trotuarul de peste drum, r[m`nea

mereu s[ bea o cafea sau s[ m[n`nce o bucat[ de pizza.

La restaurantul cu pere\i alba=tri lucra un rom`n, ]l

]nt`lnise chiar de prima dat[, ]n fa\a prelatei de la

intrare. }=i amintea bine, nu se putea hot[r] ce s[

m[n`nce, nu ]nv[\ase prea multe cuvinte, a tras o

]njur[tur[, de ciud[ c[ nu =tia cum s[ cear[ =i ar[ta cu

degetele bucata de pui fript. Lucian, cu care se va mai

]nt`lni de multe ori, a r`s, a luat-o de m`n[ =i a a=ezat-o

la o mas[.

-E=ti de-a mea, i-a zis, stai s[-\i dau eu ceva

bun, pastele astea n-au niciun gust.

-+tiu, i-a r[spuns, m-am mai p[c[lit odat[…

Se apropia sf`r=itul lui aprilie, un soare de

prim[var[ acoperise Roma, dup[ multe zile ploioase, iar

terasele se umpluser[ de oameni.

-Ce faci? a ]ntrebat-o Lucian, aduc`ndu-i

cafeaua =i, din partea lui, o bucat[ de pl[cint[ fierbinte.

-Cam amestecate, i-a spus fata, am fost un

pic bolnav[, am =i z[cut c`teva zile.

-Chiar m[ ]ntrebam de ce n-ai mai trecut pe

aici.

El =tia c[ Ingrid lucreaz[ ca menajer[ ]n casa

unui fotbalist, la marginea Romei, ]ntr-un cartier select,

de=i nu era convins[ c[ b[iatul o crezuse. A invitat-o, de

mai multe ori, ]n ora=, dar s-a scuzat mereu, adun`nd tot

felul de motive, p`n[ c`nd el n-a mai insistat. Cum sta la

mas[, Ingrid a ]ntors capul spre trotuarul de dincolo,

unde se formase o coad[ uria=[, care cobora p`n[

departe, la intrarea ]n Vatican, erau mii de turi=ti

a=tept`nd s[ ajung[ la casa de bilete a muzeului.

Dintr-un taxi a cobor`t un b[rbat, ajut`nd o b[tr`n[ s[

88

ias[ pe u=a din spate =i vorbind tare cu o femeie t`n[r[,

care venise cu aceea=i ma=in[.

-Hai, striga, ai grij[ de baborni\[, cade naibii

pe trotuar =i moare pe aici…

-Ai tu grij[, i-a zis femeia t`n[r[, nu vezi c[

te caut[ pe tine?

-M[ caut[ pe dracul, o fi f[cut pe ea, c`t[ ap[

a b[ut pe drum…

Au r`s am`ndoi, iar Ingrid a r[mas cu

privirea fixat[ pe chipul b[rbatului, se uita =i el drept la

masa fetei, sc[p`nd din m`n[ bastonul pe care baba ]l

cerea, morm[ind ceva. Era Manole, maistrul ei din liceu

=i primul b[rbat din lungul =ir care urmaser[ ]n via\a ei

r[v[=it[. L-a v[zut c[ ar fi vrut s[ treac[ strada, spre

masa la care fata ]=i bea cafeaua, femeia de l`ng[ el i-a

spus ceva, au luat-o ]ncet, cu baba =ontoroag[, spre

intrarea ]n muzeu, dar el i-a f[cut un semn, din fa\a

sc[rilor, pe buzele lui a citit vin acum, stai acolo… S-a

ridicat repede de la mas[, l-a strigat pe Lucian, a pl[tit,

apoi a disp[rut ]n spatele primului bloc din apropiere.

<6 septembrie 1998… Gata, s-a terminat

aici. Lucica e tot ]n spital, are o t[ietur[ zdrav[n[ pe

picior, Cora a fost crestat[ cu o lam[ pe fa\[, doar eu

am sc[pat mai ieftin. Turcu a murit, l-am v[zut ]necat ]n

s`nge. Peste trei zile ne trimit acas[, cu un avion, pe

toate. Femeia care a venit de la ambasad[ zice c[ avem

noroc, altfel am ]nfunda pu=c[ria c`\iva ani. Ce-o mai

fi la mine acas[, Vl[du\ nu mi-a mai scris deloc… Nici

la telefon nu l-am mai g[sit. >

B[tr`nul Inzaghi r[m[sese, de aproape o or[,

nemi=cat ]n fa\a ferestrei. De la geamul balconului

vedea toat[ Piazza Navona, cu f`nt`nile din mijloc =i

oamenii gr[bi\i, ferindu-se de ploaia care nu mai

contenea. Auzea r[p[itul apei peste pavajul vechi =i nu

se putea urni din spatele fotoliului, pe care-=i sprijinise

picioarele umflate. Castronul ]n care aburise ciorba lui

preferat[ r[m[sese neatins pe marginea mesei, iar

b[tr`na servitoare nu ]ndr[znea s[ intre cu farfuria mare,

]n care pastele ]nro=ite a=teptau =i ele. Oamenii lui de

]nceredere au sosit am`ndoi, b[tr`nul i-a auzit urc`nd

sc[rile vechi, care sc`r\`iau tot mai tare, pe m[sur[ ce

etajele casei se adunau sub picioarele lor. Inzaghi i-a

privit ]ncruntat, le-a f[cut semn s[ se a=eze la mas[ =i ]n

camera mare s-au auzit oasele lui desc[rnate troznind ca

ni=te lemne azv`rlite ]n sob[.

-E timpul s[ trecem la lupt[, le-a zis el.

-Da, boss, au r[spuns am`ndoi deodat[

b[rba\ii tineri de l`ng[ el.

-Ricano s-a obr[znicit de tot, r[bdarea mea

are o limit[. Ne-a luat locurile noastre cele mai bune, a

b[gat putorile lui peste noi, ce facem?

-Noi avem un plan, a zis cel de l`ng[ u=[,

t`n[rul mai ]nalt, ras ]n cap, cu o fa\[ prelung[, br[zdat[

de o cicatrice veche, de la t`mpla dreapt[ p`n[ sub

b[rbie.

-S[ aud, a mai spus b[tr`nul Inzaghi,

a=ez`ndu-se greoi ]n fotoliul lui ]nc[rcat cu perne mici,

]nvelite ]n catifea albastr[.

-}i aranj[m, le-am preg[tit ceva, la Napoli,

am vorbit =i cu oamenii no=tri de la poli\ie…

Afar[ ploaia se oprise, prin fereastra deschis[

se auzeau =uvoaiele din f`nt`na ]ncercuit[ de statui,

Piazza Navona era cucerit[ ]ncet de stolurile amestecate

de porumbei.

Ingrid =i celelelate dou[ fete erau la treab[,

l`ng[ aeroport. Se odihneau l`ng[ vagonul pe care

Turcu ]l aranja, ]n a=teptarea noilor clien\i. Ultimii trei

89

b[rba\i abia plecaser[, se mai vedeau ]nc[ ]n drum spre

parcarea de la =osea, unde-=i l[saser[ ma=inile.

-Vine Alberto, a zis Cora, ar[t`ndu-le cu

m`na spre marginea asfaltului.

-S[-l ia naiba, a morm[it Lucica, f[r[ un

motiv anume, o dureau toate m[runtaiele, sunt rupt[, le

spusese ea fetelor.

Alberto a ajuns repede l`ng[ ele =i l-a strigat

pe Turcu, pe=tele disp[ruse ]n spatele bar[cii, spre lac,

cu sacul plin de resturile pe care le str`nsese din

camerele mici =i ]ntunecate.

-Vin acum, a zbierat el, de dincolo de barac[.

-Azi, le-a zis Alberto, nu mai sta\i aici,

mergem acas[, v[ duce\i la fetele pe care le =ti\i voi =i

v[ aranja\i p[rul, unghiile… M`ine la pr`nz plec[m la

Napoli, cu trenul, avem o comand[ serioas[ pentru vreo

s[pt[m`n[.

Ingrid nici nu =tia s[ spun[ de c`nd nu se mai

urcase ]ntr-un tren. A doua zi, fata ]=i lipise nasul de

geamul vagonului, abia dac[ putea s[ vad[ livezile mari,

cu portocali =i planta\iile de m[slini, ]n=irate ]n goana

trenului, alerg`nd spre Napoli. Urm[rind cum se ]n=ir[

casele =i dealurile pline de pietre albe, mari, Ingrid

sim\ea din mersul lin al trenului c[ va sosi o zi ]n care

va fi azv`rlit[, ca un gunoi, ]n mla=tina prin care trecea,

scutur`ndu-=i p[rul c[zut peste ochii ]nnegri\i de

fardurile adunate ]n straturi numeroase, uscate =i vinete.

-Ave\i grij[, le repeta Alberto, ne a=teapt[ la

gar[ unul dintre nepo\ii lui Ricano, s[ sta\i lini=tite =i s[

nu prea vorbi\i.

-Ne-ai mai spus, i-a zis botoasa de Lucica,

d[-l ]ncolo, doar n-o fi vreun prin\, e un pu\oi acolo =i

el…

-}l =tii? a ]ntrebat-o Ingrid.

-Un bou pr[p[dit, ]i pl[cea s[ vin[ pe la

mine, acum vreo doi ani, apoi s-a ajuns.

-+i, a mai ]ntrebat =i Cora, din marginea

compartimentului curat, nu-i mai place?

Numai c[ Lucica nu i-a mai r[spuns, trenul se

apropiase de gar[, liniile ferate se ]nmul\iser[ brusc,

desp[r\indu-se ]n mai multe direc\ii.

-Parc[ ar fi la noi, la Chitila, a spus Lucica, ia

uita\i-v[ ce mizerie e =i pe la [=tia.

Nepotul lui Ricano era la cap[tul peronului,

l`ng[ locomotiv[, cu un alt t`n[r, pe fete nu le-a b[gat

]n seam[, ele l-au v[zut spun`ndu-i ceva lui Alberto.

Nici Turcu nu s-a apropiat, a r[mas l`ng[ fete. Ei le-au

f[cut un semn =i au ie=it, to\i, ]n fa\a g[rii. O lume

pestri\[ li s-a ar[tat, ]n pia\a g[rii se lucra la linia de

metrou, p[m`ntul scobit de ma=inile uria=e r`njea ca un

bot de balen[, iar ma=inile claxonau ]ntr-un vacarm greu

de st[p`nit. Marginile pie\ei erau ]mp`nzite de tarabe,

cu toate prostiile din lume ag[\ate =i ]ntinse pe mesele

de plastic, negri =i chinezi ]=i strigau marfa, Lucica a

fluierat mirat[ =i a vrut s[ spun[ ceva, dar n-a mai

apucat.

Ma=ina i-a dus spre port, alerg`nd pe str[zi

]nguste =i ]ntortochiate.

-Suntem l`ng[ Palazzo Reale, l-au auzit ele

pe nepotul lui Ricano. Aici l[s[m fetele, avem o camer[

la hotelul de deasupra gelateriei pe care o vede\i peste

drum.

-R[m`nem =i noi aici? a ]ntrebat Alberto.

-Nu, mergem ]n port, e foarte aproape, ne

]nt`lnim cu tipul de care v-am vorbit. Fetele pot s[ ias[

prin zon[, dar s[ nu plece prea departe, a mai spus el.

Seara s-a ]ntors numai Turcu =i le-a povestit

despre un chef ]ntre b[rba\i, cu mai mul\i marinari, la

90

care ele vor merge a doua zi l`ng[ portul din care

plecau vapoarele spre insula Capri.

-A=tept[m, a mai zis, s[ ne anun\e Alberto

c`nd s[ ne ducem, mi-au ar[tat mie unde trebuie s[

ajungem.

Era 23 august, a \inut minte ziua, mergeam la

defilare ]nainte, a zis Lucica, h[h[ind ]n fa\a hotelului,

a=tept`nd s[ soseasc[ Turcu, din holul ]ngust ]n care

r[m[sese.

-Dar ce, a continuat botoasa, parc[ =ti\i voi ce

era cu defilarea de 23 august, eu am mai prins-o, ne

duceau cu for\a, eram ]n grupa frunta=ilor ]n munc[.

-Te-ai t`mpit, i-a zis Cora, ]mping`nd-o cu

m`na spre peretele hotelului, vorbe=ti aiurea…

-Gata, gura, le-a zis Turcu, lu`nd-o ]naintea

lor, spre portul din apropiere.

Au intrat ]ntr-un loc ciudat, l`ng[ dou[

terenuri de tenis, era acolo un balon uria= umflat, un fel

de cupol[ din cauciuc, iar Turcu le-a dus pe fete ]ntr-o

parte a lui, ]n ceva care sem[na cu vestiarele s[lilor de

sport. Pe jos erau saltele umflate, iar ]n mijloc c`teva

mese de plastic, cu mai multe scaune.

Primii b[rba\i au intrat dup[ vreo dou[ ore,

erau ]n pantaloni de sport, aveau tricourile ude, veneau

de la meciul de volei pe care fetele ]l z[riser[, undeva ]n

gr[dina lipit[ de portul ]nc[rcat cu vase de lux, b[rci cu

motor =i alte unelte asem[n[toare. Le-au f[cut un semn

scurt fetelor =i le-au pus s[ se dezbrace, ar[t`ndu-le

saltelele umflate pe care s[ se a=eze. Au intrat, apoi, cu

r`ndul, p[reau c[ nu se mai termin[, Ingrid nici nu-i mai

privea ]n fa\[. Plini de dorin\e, s[lt`nd ca pe=tii cei mari

]n ape cu refluxuri n[prasnice, b[rba\ii ]n c[lduri se

n[pusteau peste ele. Trupurile, ca ni=te crengi devastate,

cu r[d[cinile smulse, se ]mpr[=tiaser[ printre saltelele

din cauciuc. O insul[ pustie odihnea ]n s`ngele lor, nu se

z[rea nicio urm[ de nor, v`ntul nu adia deloc, doar

groh[itul lipit al marinarilor spinteca ciudata ]nc[pere.

Nebunia a ]nceput spre miezul nop\ii, de

undeva s-au auzit focuri de pistol, urletele se loveau de

pere\ii cupolei, b[rba\ii goi s-au ridicat de l`ng[ fete,

f[r[ s[ ]n\eleag[ ce se ]nt`mpl[ aproape de ei. }n vestiar

au n[v[lit c`\iva oameni ]mbr[ca\i ]n negru, le-au luat

pe sus =i le-au aruncat, ca pe ni=te saci, ]n sala mare, ]n

cupola umflat[, pe care Ingrid o v[zuse, pe dinafar[.

Mai ]nt`i, Ingrid l-a z[rit pe Turcu, era o balt[ de s`nge

]n jurul lui =i nu mai mi=ca, iar la c`\iva pa=i, spre

dreapta, Alberto se t`ra spre marginea s[lii, \in`ndu-=i

piciorul st`ng cu am`ndou[ m`inile =i url`nd de durere.

}n cealalt[ parte, c[zut l`ng[ un scaun, trupul nepotului

lui Ricano p[rea ghemuit, ca ]ntr-o groap[ ]ngust[.

-Ne omoar[, ce facem? a zbierat Cora.

-S[ fugim spre u=[, a mai zis Lucica,

preg[tindu-se s[ o ia la goan[.

N-a mai apucat, unul dintre b[rba\ii ]mbr[ca\i

]n negru a tras lama cu\itului peste piciorul botoasei, iar

Ingrid a mai putut s-o aud[ pe Cora \ip`nd, culcat[ pe

jos, cu o huidum[ a=ezat[ peste mijlocul ei. A sim\it un

picior intr`nd cu for\[ ]n burta ei =i, c[zut[ ]n genunchi,

Ingrid a le=inat. Vag, a mai auzit sirenele poli\iei =i

fr`nele ma=inilor, dincolo de cl[direa din cauciuc ]n care

se g[seau.

S-a trezit la spital, nu era nimeni l`ng[ ea, o

durere teribil[ o ap[sa ]n stomac =i a ]ncercat s[ se

ridice. A=ezat[ ]n mijlocul patului, Ingrid =i-a studiat, cu

team[, fiecare parte a corpului, p[rea ]ntreag[, a pus

picioarele pe podeaua camerei =i s-a ridicat,

]ndrept`ndu-se ]ncet spre oglinda de deasupra chiuvetei.

A stat c`teva secunde cu ochii ]nchi=i, parc[ nu avea

91

curajul s[-i deschid[, ]i ardeau obrajii =i-i curgeau, pe

l`ng[ gene, lacrimi mari. Se uita fix ]n mijlocul oglinzii,

Doamne, =i-a zis, sunt ]ntreag[, prin minte i-a trecut o

imagine crunt[, ]=i ]nchipuia c[ al[turi, pe marginea

patului, se afl[ capul lui Turcu, nu putea s[ uite balta de

s`nge ]n care-l v[zuse.

-Bun[ ziua, a auzit Ingrid, ]n spatele ei, ]n

rom`ne=te.

Vocea se amesteca, ]nc[, tremurat[ ]n aerul

cald al camerei, c`teva secunde a st[ruit ]n fa\a ei capul

lui Turcu, s-a ]ntors spre u=[, de parc[ ar fi vrut s[ se

ascund[ undeva. N-o cuno=tea, n-o mai v[zuse pe

doamna t`n[r[, ]mbr[cat[ cu ceva verde, peste taiorul

elegant, u=or de privit printre marginile descheiate ale

halatului.

-Sunt Corina +tefan, i-a zis, lucrez la

ambasada noastr[ de aici, din Italia…

De la ea a aflat toat[ povestea, a dus-o s[ le

vad[ pe Lucica =i pe Cora, prima fusese operat[ la

picior, dar sc[pase cu bine, iar cealalt[ avea fa\a

bandajat[, o crestaser[ cu o lam[ peste obraz, Ingrid ]=i

amintea cum se ghemuise peste ea b[rbatul ]mbr[cat ]n

negru, sim\ea ]nc[, ]n urechi, urletele fetei.

-Poli\ia ne-a povestit ce s-a petrecut acolo,

le-a spus doamna de la ambasad[, st`nd l`ng[ ele, ]n

camera botoasei. }l =ti\i pe Ricano? le-a ]ntrebat ea.

-L-am v[zut odat[, a r[spuns Ingrid, era

bossul, a=a ]i ziceau b[ie\ii no=tri.

-Despre asta e vorba, a continuat cealalt[, a

fost o lupt[ ]ntre dou[ clanuri care ]=i ]mpart pia\a

voastr[, ]n partea de ora= de l`ng[ Ciampino. Au

preg[tit tot scandalul de la Napoli, sunt mul\i aresta\i,

s-au folosit de voi c[ s[-=i regleze conturile…

Doamna de la ambasad[ vorbea mai departe,

Ingrid n-o mai urm[rea, mintea i se golise de tot, nu

vedea dec`t fa\a bandajat[ a Corei, iar ]n urechi ]i urlau

sirenele poli\iei, un strig[t se golise peste locul din care,

ame\it[, privea spre fereastr[.

-Pe scurt, a ]ncheiat doamna cea elegant[,

peste o s[pt[m`n[ v[ urc[m ]n avion =i v[ trimitem

acas[. Nu prea ave\i de ales, am f[cut un fel de

]n\elegere cu poli\ia, altfel ajunge\i la pu=c[rie, aici, la

Roma.

-Dar b[ie\ii no=tri? a ]ntrebat Lucica,

]ncerc`nd s[-=i mi=te piciorul bandajat =i sc[p`nd o

]njur[tur[ zdrav[n[, ]n rezerva de spital mirosind a spirt

=i a medicamente.

-Doi sunt mor\i, un rom`n =i italianul, iar

cel[lalt e arestat.

-Turcu e mort, a zis Cora, l-am v[zut ]ntr-o

balt[ de s`nge.

Le-au adus bagajele acolo, ]n spital, numai

Ingrid a putut s[ mearg[ cu doi poli\i=ti ]n blocul vechi

de l`ng[ Termini. +i-a pus cu grij[, ]n buzunarul

geamantanului, caietul gros ]n care scrisese din ce ]n ce

mai rar. Pe hol, la spital, le p[zea mereu unul dintre

poli\i=ti, iar doamna de la ambasad[ trecea zilnic pe la

ele.

-Pleca\i peste trei zile, li s-a spus ]n seara de

]nceput de toamn[, erau toate patru ]n camera botoasei,

ploua m[runt peste Roma, iar pe marginea ferestrei de

spital se auzeau pic[turile de ap[, Ingrid fixase d`rele

mici care se prelingeau peste sticla g[lbuie din fa\a sa.

Fata avea pleoape de sc`ndur[, c[zute ca

dou[ obloane peste ferestrele unei case d[r[p[nate,

sem[n`nd cu cele din cartierul ]n care locuise aproape

doi ani, ]nv[\ase str[zile =i locurile, o cuno=teau chiar =i

92

c`\iva dintre vecinii b[tr`ni, singurii italieni care mai

r[m[seser[ printre valurile de emigran\i, care cuceriser[

toat[ partea aceea din Roma.

-Pe tine, i-a mai zis doamna botoasei de

Lucica, te vor duce cu o targ[, la avion, o s[ te a=tepte o

salvare la aeroport, acas[.

Ingrid ]ncerca, f[r[ folos, s[ ascund[ privirile

dezm[\ului din beciurile ]nc[rcate cu vechituri, ]n care

se r[t[cise noapte de noapte. Coapsele ei erau vinete,

numai o umbr[ de z`mbet mai flutura pe buzele cr[pate,

iar tusea obosit[ sf`=ia lini=tea, ]n buc[\i egale de

triste\e. Parc[ ]ncerca s[ se bucure, cu g`ndul c[ se va

]ntoarce acas[, ]n apartamentul ei de la parter. Ce-o mai

fi, se ]ntreba, pe acolo…

9. <10 septembrie 1998… Am ajuns acas[,

pe Lucica au dus-o direct de la aeroport la spital. Tanti

Nela a avut grij[ de apartament, iar Vl[du\ a stat ]n el

p`n[ acum trei luni. S-a ]nsurat =i a plecat la el acas[,

]n ora=ul ]n care tr[ie=te mama lui. Tanti abia mai

merge, a fost o vreme ]n spital, t`r[=te greu picioarele

bolnave. Vecinii nu m-au uitat, mai ales doamna

profesoar[, am fost pe la ea, a sl[bit, dac[ o vedeam pe

strad[ nu cred c[ a= fi cunoscut-o. Nea Jan de la

chio=cul de ziare e tot acolo, m-a strigat ieri, st[tea pe

scaunul lui, cu sp[tar ]nalt, ]nconjurat de reviste

multe.>

S-a oprit, cu bagajul pe care-l avea, ]n fa\a

blocului cu zece etaje, ]n care locuia m[tu=a ei, tanti

Nela. Liftul, ca de obicei, nu mergea =i a sim\it mirosul

pisicilor de la jum[tatea sc[rilor. Sprijinit[ de balustrada

ruginit[ =i-a amintit privirile c[l[torilor din avion,

al[turi de ea Lucica era ]ntins[ pe targ[, iar Cora se

a=ezase l`ng[ doamna de la ambasad[. Un poli\ist, venit

special din \ar[ pentru ele, mo\[ia pe fotoliul de al[turi.

Ceilal\i oameni din avion le priveau insistent, se auzeau

=i r`sete ]nfundate, fetei nu-i p[sa, a=tepta s[ ajung[ ]n

buc[t[ria ei de la parter, s[-=i fac[ o cafea, pe aragazul

vechi =i s[ trag[ o \igar[, arunc`nd fumul spre geamul

deschis.

-S[ veni\i pe la mine, le-a zis Lucica, cu

botul ei \uguiat, la u=a aeroportului, a=tep`nd s[ fie

urcat[ ]n salvare.

-Venim, fat[, i-a r[spuns Cora, ap[s`ndu-=i

plasturele mare, care-i acoperea jum[tate din obrazul

crestat ]n portul din Napoli.

-|i-am l[sat adresa, a mai spus =i Ingrid, ne

g[sim noi.

A sunat mult, a =i b[tut ]n u=a de la ultimul

etaj, m[tu=a Nela nu r[spundea, doar pisicile scrijeleau

lemnul vopsit, ]ntrec`ndu-se ]n miorl[ituri amestecate.

O luase spre sc[ri, c`nd a auzit cheia ]ntorc`ndu-se ]n

broasc[.

-Tu e=ti? a ]ntrebat-o tanti Nela, ag[\`ndu-=i

repede ochelarii pe nasul uscat, se pr[p[dise de tot, abia

se t`ra prin holul ]nghesuit, cu pisicile printre picioarele

bolnave. Eram la baie, a mai zis, mi s-a p[rut c[ bate

cineva…

-Mi-a fost dor de tine, i-a spus Ingrid,

arunc`ndu-=i geanta l`ng[ cuier, al[turi de geamantanul

pe care ]l urcase greu pe sc[rile blocului.

-+i mie, m[ g`ndeam mereu cum o duci, hai

s[ st[m jos, a continuat femeia.

M[tu=a i-a povestit, m`ng`indu-=i pisica

preferat[, cuib[rit[ pe canapea, c[ Vl[du\ a locuit ]n

apartamentul ei p`n[ la ]nceputul verii, a pl[tit mereu

]ntre\inerea, curentul =i i-a l[sat ]n fiecare lun[ chiria.

Tanti Nela a tras sertarul de sub televizor =i a scos de

93

acolo un plic, erau destui bani, aduna\i ]n lunile ]n care

Ingrid a fost plecat[ la munc[, a=a cum ]i va spune ea,

peste c`teva zile, bunicii. S-a urcat ]n autobuzul la fel de

h`rbuit =i a ajuns la ea spre pr`nz, satul era p[r[sit, doar

c`teva zeci de mo=i =i babe a=teptau moartea, rezema\i

de por\ile rupte.

-S-a ]nsurat, a mai spus tanti Nela.

-Cine? a ]ntrebat fata, p[r`nd s[ nu ]n\eleag[.

-Vl[du\, cum cine? Bun[ fat[ a luat, au venit

=i pe la mine.

A deschis, acas[ la ea, toate geamurile, un aer

]ncins se ]nghesuise prin col\urile camerelor, p`nze dese

de paienjeni erau ]ntinse peste tot. I se umflaser[

m`inile, iar picioarele ar[tau ca doi butuci, pe care

bunicul spinteca lemnele, cu lama ascu\it[ a toporului,

]n zilele de iarn[, cu z[pada urcat[ spre ferestre. Se

afundase ]n bezn[ p`n[ la g`t, lespedea unei temni\e i se

a=ezase peste trupul h[rt[nit de burto=i =i sl[b[nogi de

toate v`rstele. Ca o ap[ murdar[, pielea ]i curgea peste

covorul plin cu praf, un fel de c`ntec susura din v`rful

copacilor, adiind a toamn[. Ghemuit[ l`ng[ geamul ei

din buc[t[rie Ingrid num[ra ma=inile din parcare =i i se

p[rea c[ tat[l ei, Tudose, ]n uniform[ de militar, la fel de

m`ndru de cascheta lui umflat[, e aplecat peste motorul

Daciei gri, cu capacul din fa\[ ridicat, cotrob[ind prin

m[runtaiele de fier =i plastic.

A auzit cum bate cineva ]n u=[, soneria nu

mai mergea de mult, s-a ridicat greoi, ca o bab[, de pe

scaunul tare =i a deschis.

-Te-ai ]ntors? a ]ntrebat-o vecina, b[tr`na

profesoar[, cu p[rul alb =i slab[ ca o sc`ndur[. Mi s-a

p[rut mie c[ aud mi=care pe aici…

-S[ru’m`na, i-a zis fata. Ce mai face\i?

-R[u, cu bolile mele, dar tu?

-Am venit acas[, i-a r[spuns Ingrid, f[r[ s[

=tie ce s[ mai adauge.

Vecina a chemat-o la ea, au m`ncat

am`ndou[, iar Ingrid i-a vorbit despre Roma =i despre

italienii cuceri\i de emigran\i.

-Am lucrat, i-a zis ea, repet`nd povestea pe

care o mai spusese, la familia unui fotbalist, am avut

grij[ de copiii lui, am f[cut cur[\enie prin cas[, uneori =i

m`ncare…

B[nuia c[ nu e crezut[, dar inventa mai

departe, ]ncepuse chiar s[ viseze, trecea prin curtea mare

a Vaticanului, cu b[iatul =i fata de m`n[, la geamul din

dreapta ie=ise Papa =i Ingrid ]l privea fericit[, se

gr[beau, st[p`nii aveau musafiri =i trebuia s[ o ajute pe

doamna la buc[t[rie.

-+i ce le-a dat s[ m[n`nce, i s-a p[rut c[

]ntreab[ b[tr`na profesoar[, care o privea de al[turi.

-Paste de tot felul, doamn[, a r[spuns Ingrid,

]n g`nd, ei nu m`ncau carne dec`t la sf`r=it de

s[pt[m`n[.

Toat[ noaptea a r[mas cu ochii propti\i de

tavan, n-a dormit dec`t foarte pu\in. Ar fi pl`ns, dar nu-i

venea deloc s[-=i ude ochii cu lacrimile s[rate. Se

]mpiedica ]n r[d[cinile care o apucaser[ de picioare, se

str`nseser[ ca ni=te gheare de animale ciudate, peste

gleznele ei, n[luc[ pribeag[ se strecura Ingrid pe

propriile ei urme. Stoluri ne=tiute de p[s[ri z[rea

dincolo de ferestre, toat[ priveli=tea ]i luneca prin

memorie, asemenea norilor pe care-i v[zuse trec`nd

dincolo de oglinda lacului, de l`ng[ marginea Romei. Pe

malul plin de iarb[, ]ntr-o barac[ din lemn, Ingrid uitase

s[ mai pun[ orice fel de ]ntrebare. M`inile, buzele =i

coapsele ei =tiau, despre b[rba\i, lucruri pe care oamenii

care ne iubesc nu le-au b[nuit niciodat[.

94

Toat[ lumea are fotografii, unii le p[streaz[

]n sertarul cu acte =i bani, le arat[ cunoscu\ilor, care

casc[ de obicei plictisi\i, r[sfoind paginile albumelor =i

ascult`nd explica\ii ample. Ingrid nu p[strase, ]n

sertarele ei, nicio poz[, urmele de trecut se =terseser[

singure, numai caietul ei h[rt[nit de timp se vedea peste

prosoapele de buc[t[rie, puse la p[strare.

< 12 ianuarie 1999… A venit Ramona, a stat

vreo zece zile =i- a schimbat pa=aportul. Ivan, fratele lui

Turcu, nu mai pleac[ de la mine, nici nu am putere s[

fac ceva, nu-mi mai pas[ de nimic. Am v[zut-o =i pe

Lucica, o mai doare piciorul, dar a trecut la treab[.

Mi-a zis s[ merg cu ea, dar e prea departe, nu pot s[

mai plec de la casa mea. M[ simt r[u, de la o zi la alta

m[ dor toate, pe fa\[ =i pe corp ]mi ies ni=te pete mici,

maronii.>

Dup[ o s[pt[m`n[ a c[utat-o fratele lui

Turcu, Ivan. }l =tia dinainte de a pleca ]n Italia, era un

ofticos gre\os, plin de p[cate, se \inuse dup[ fratele lui

ca o r`ie, cum spuneau cei din jurul lor. A intrat ca la el

acas[ =i n-a mai dat semne c[ ar vrea s[ plece, i se p[rea

c[ Ingrid e o mo=tenire de familie. Fata i-a povestit cum

a fost omor`t Turcu, jigodia r`njea, exclam`nd rar, cu

un fel de mirare, i-auzi, b[, a=a zicea, i-auzi fr[\`ne…

-Ai ceva bani? a ]ntrebat-o Ivan, din prima zi.

Trebuie s[ fi adus ceva lovele din Italia…

-De unde? Ne-au pus ]n avion =i ne-au trimis

aici, nici bagajele nu le-am luat pe toate.

Fata l[sase plicul de la Vl[du\ la m[tu=a ei,

de la Roma venise cu ceva bani, pe care ]i str`nsese ]n

ultimele trei luni, dar a avut grij[ s[-i ascund[ bine, Ivan

se purta deja ca un st[p`n =i Ingrid nu g[sea for\a s[ se

]mpotriveasc[.

-Vezi, i-a zis el dup[ c`teva zile, disear[ ]\i

aduc un client, vine dup[ zece…

-Bine, i-a r[spuns, f[r[ s[ stea prea mult pe

g`nduri.

O dureau toate, pr[dat[ de furnici ro=ii pielea

ei se schimbase ]n lemn atacat de putregaiul cleios.

|inea m`inile legate, num[r`nd greu minutele care-o

mai desp[r\eau de cap[tul drumului. Va putea pl[ti

zilele care vin, se ]ntreba, cu ceea ce-i r[m`nea de f[cut?

A luat-o de la cap[t. S-au ]nmul\it musafirii,

Ivan f[cea treab[ bun[, r[m`nea tot mai des la ea, dup[

ce plecau clien\ii, din fericire atunci c`nd bea se fle=c[ia

brusc =i se culca, f[r[ s[ mai scoat[ o vorb[. O mai

c[uta la telefon Lucica, i se vindecase piciorul, dar

durerile nu trecuser[ de tot. A venit ]ntr-o duminic[, cu

pe=tele ei, ]n drum spre munte, a stat pu\in fiindc[ era

a=teptat[ la un chef ]ntre burlaci, cum zicea umflatul

care o ]nso\ea. Ingrid cuno=tea locul, muncise din greu

]nainte de a pleca la Roma pe acolo, cu Ramona.

Aproape de Cr[ciun a c[utat-o vechea ei

prieten[, Ramona venise din Spania cu tat[l ei, se

g`ndeau s[ v`nd[ apartamentul, oricum, zicea ea, nu se

mai ]ntorceau ]n \ar[. A g[sit-o pe Ingrid z[c`nd, era

r[cit[ =i ]i ap[ruser[ pe tot corpul sute de pete maronii,

cu mici b[=ici care se sp[rgeau singure, o zeam[

lipicioas[ i se ]ntindea peste piele.

-Fat[, a zis de la intrare Ramona, cu vocea ei

groas[ =i ]mpleticit[, ce r[u ar[\i…

-Noroc c[ mai tr[iesc, i-a r[spuns Ingrid,

altfel nu te mai vedeam niciodat[.

-M-am g`ndit mereu la tine, s[ =tii c[ abia

a=teptam s[ te v[d.

95

Au povestit p`n[ spre miezul nop\ii, Ramona

lucra ]n Castellon, cu p[rin\ii ei, e plin de rom`ni acolo,

zicea prietena, o s[ ajungem mai mul\i dec`t spaniolii.

-Lucrez cu mama ]ntr-o brut[rie, ne-am luat

ma=in[, am ]nchiriat un apartament, ne merge bine.

-Dar altceva, a ]ntrebat-o Ingrid turn`nd ]n

paharul Ramonei, mai produci?

-D[-i naibii, a morm[it cealalt[, erau vorbele

ei preferate. Mi-o mai trage =i patronul, uneori =i b[iatul

lui, mai scap =i prin ]mprejurimi. Ai mei se fac c[ nu

pricep, ies ceva bani.

A doua zi Ramona s-a ]ntors, era =i Ivan ]n

sufragerie, mahmur dup[ be\ia crunt[ din noaptea care

trecuse.

-Hai, a luat-o ea direct pe Ingrid, mergem

am`ndou[ la doctor, am eu bani la mine =i sora mamei

lucreaz[ tot acolo, la spital.

-Du-te, f[, a belmejit Ivan, n-are nimic, ]i

trece…

-Te ia dracu, a zbierat Ramona, dac[ mai

m[n`nci mult rahat ]\i trag =i o mam[ de b[taie. Nu =tii

dec`t s[ furi banii munci\i de am[r`ta asta…

Avea o privire at`t de ]ncr`ncenat[, ]nc`t l-a

redus la t[cere pe Ivan. +i-a luat haina de pe marginea

unui scaun =i a ie=it pe u=[, f[r[ s[ mai scoat[ un cuv`nt,

se auzea tusea lui ]nfundat[ p`n[ dincolo de trotuarul

din fa\a bisericii de peste drum.

Seara, Ingrid s-a ]ntors cu o pung[ mare cu

medicamente, Ramona a luat-o la ea acas[, au stat acolo

p`n[ dup[ s[rb[tori, c`nd prietena ei a plecat ]n Spania.

-Ar trebui s[ vii cu mine, i-a zis.

-A= veni, dar nu m[ simt ]n stare s[ mai plec,

am obosit, fat[, uneori simt c[ nu mai apuc diminea\a.

-S[ te mai g`nde=ti, cu boul de Ivan n-o s[-\i

fie bine.

Ramona s-a ridicat =i a intrat ]n baie, nu i s-a

p[rut, prietena ei avea lacrimi ]n ochi. N-ar fi crezut c[

durdulia de Ramona poate s[ pl`ng[, ]i treceau prin

minte istorii ]ntunecate, camere goale, cu u=i sparte

at`rn`nd ]n balamale rupte… Le-au ]nso\it pe am`ndou[

]n ]mpreun[rile violente sau domoale, ca un ciulin uria=

ar[ta memoria ei, ]nfipt[ ]n umbra geamului cr[pat ]n

sute de dungi mici =i negre. Ramona nu mai ie=ise din

baie, auzea apa curg`nd ]n =uvoaie, Ingrid se uita la

propriile ei coapse vinete, o umbr[ de z`mbet flutura pe

gura mic[, iar m`inile i se fr`ngeau peste p[tura moale.

Pe Ramona n-o va mai vedea niciodat[, va aduna toate

scrisorile ei, de=i nu va reu=i s[-i ]n\eleag[ dec`t o parte

dintre cuvintele ]nghesuite pe fiecare pagin[.

Ingrid se uita ]n fa\[, nu era nici gar[, nici

spital, doar un fruct adormit ]n s`mburele lui, strivit de

t[lpile trec[torilor ]nt`rzia\i, se bor=ise de asfalt. +i

pentru c[ a stat de veghe pe margini str[ine de drumuri,

a=tept`nd s[ apar[ luna, ]ntr-o zi va adormi, vis`nd

c`inele l[\os al bunicilor ei. L[tra f[r[ oprire =i f[r[ s[

se ating[ de castronul plin cu m`ncare.

<Septembrie 1999… Merge greu, boul de

Ivan ]njur[ mereu, a vrut chiar s[ m[ loveasc[, dar am

urlat la el =i s-a potolit. De c`teva ori am ajuns la

poli\ie, dar nu ne-au f[cut mare lucru, am avut noroc,

l-am cunoscut pe tablagiul de acolo. Ne-au dus, ]ntr-o

noapte, cu duba poli\iei, eram cu dou[ fete c[rate de

prietenul lui Ivan, grasul, e pe=tele lor. De unde era s[

=tiu pe cine vom ]nt`lni ]n arestul poli\iei?>

Jalea o ]mp[r\ea numai cu chipul ei de

alt[dat[, haina milei se a=ezase peste m`inile =i bra\ele

fetei, b[rba\ii ]nfirb`nta\i care ]i spunea rar pe nume =i

96

atunci f[c`nd-o ]ntr-o limb[ ]mpleticit[ s-au perindat cu

zecile, Ivan ]i striga mereu c[ nu e bun[ de nimic, iar

Ingrid se uita lung la el =i abia dac[ sim\ea ghionturile

]ndesate ale pe=telui.

-Dac[ nu-\i convine, i-a zis ea ]ntr-o zi, nu te

\in cu for\a, drum bun…

-F[, a zbierat ur`tul, o s[ mori de foame f[r[

mine.

-Ce s[-\i spun, i-a r[spuns. De foame o s[

mori tu, te bate v`ntul pe strad[.

Ivan se preg[tea s[ o loveasc[, se ]nro=ise tot

=i nu reu=ea s[ mai zic[ mare lucru, numai c[ Ingrid nu

s-a speriat, privea amuzat[ la gesturile lui b`lb`ite.

-E cazul s[ te potole=ti, n-am nicio obliga\ie

fa\[ de tine =i te arunc ]n strad[ imediat.

+ontoroage, s[pt[m`nile au trecut egale,

nicio urm[ de bucurie nu mai r[m[sese pe chipul ei, i se

]ncre\ise pielea sub ochi, iar diminea\a ]n baie r[m`nea

cu smocuri mari de p[r ]n din\ii periei \epoase.

-M`ine sear[ mergem pe C[r[midari, i-a zis

Ivan, pe la mijlocul lui august.

-Iar? a ]ntrebat Ingrid. Data trecut[ =tii cum

ne-a luat poli\ia, abia am sc[pat de amend[, noroc cu

tablagiul de la arest, e vecin cu noi.

-E b[iat de treab[, a zis Ivan, ]l mai chemi pe

aici, ai v[zut c[-i place.

-Numai gura e de tine, l-a bomb[nit fata,

ur`tul nu prea mai mi=ca ]n front, cum vedea ea de la o

vreme.

-Las[, a mai zis Ivan, s-a ]nt`mplat atunci,

acum e treab[ serioas[, ]i =tiu eu pe tipii de acolo. Mai

aducem dou[ fete, am aranjat cu grasul.

}l =tia pe gr[san, era un fel de rud[ cu Ivan =i

se ocupa cu tot felul de afaceri dubioase. Odat[ trecuse

=i pe la ea, un sc`r\ar, abia dac[ i-a dat jum[tate din bani

=i n-a l[sat-o s[ doarm[ toat[ noaptea. Chiar el a venit

=i-a luat-o cu o ma=in[, erau =i celelalte dou[ fete, boite

ca dracul, cu buzele m`njite de ruj, grasul le-a ]njurat de

zor, p`n[ c`nd au trecut podul, peste r`u, ]n cartierul

nou, cu vile aflate ]n construc\ie, prin care Ingrid se

plimbase ]n anii tinere\ii ei, r[ma=i departe, abia dac[

mai \inea minte c[ au fost cu adev[rat. Au tras p`n[ spre

diminea\[, erau vreo zece tineri acolo, au b[ut mult =i,

pe r`nd, le-au ]ntins pe unde au apucat, casa nu era

terminat[, doar ]ntr-o camer[ fuseser[ aruncate c`teva

resturi de saltele. Unul dintre ei, ]njur`nd ]nfundat, i-a

cerut ceva negricioasei pe care o ]nghesuise ]ntr-un col\

=i a pocnit-o zdrav[n peste ceaf[, Ingrid i-a v[zut capul

cl[tin`ndu-se ]n toate p[r\ile.

N-a apucat s[ mai zic[ ceva, s-au deschis

u=ile =i au intrat ]n cas[ c`\iva poli\i=ti, strig`nd ca ni=te

apuca\i, cu pistoalele ]ndreptate spre b[rba\ii aduna\i

l`ng[ intrarea improvizat[.

-Uite, b[, avem noroc, a zis =eful lor, i-am

prins =i pe ho\ii no=tri =i ducem la sec\ie =i pe

frumoasele domni=oare de dincolo.

-Hai, feti\elor, a spus r`z`nd alt poli\ist,

]mbr[ca\i-v[ frumos, v[ invit[m pe la noi.

Ingrid =i-a luat hainele, era aproape goal[

c`nd au intrat musafirii, dar nu p[rea prea speriat[, doar

celelalte dou[ fete pl`ngeau, era prima dat[ c`nd li se

]nt`mpla.

-Lume veche, a f[cut =eful, c`nd a v[zut-o pe

Ingrid. A trecut ceva de c`nd nu ne-am mai ]nt`lnit…

Le-au b[gat, pe toate trei, ]ntr-o camer[ =i

le-au pus s[ scrie declara\ii, pe h`rtiile aliniate ]n col\ul

mesei. Una dintre fete, cu privirea lipit[ de perete,

97

fr[m`nta pixul, aplec`ndu-se spre t[blia mesei =i

sc`ncea ca un copil neajutorat.

-Ce-ai, f[? a ]ntrebat-o b[rbatul ]n uniform[,

care r[m[sese cu ele.

-Nu =tiu s[ scriu, a morm[it fata.

-Hai, gata? a strigat imediat cineva care

intrase pe u=[.

Ingrid a ridicat repede capul din h`rtia ei, i

s-a p[rut o voce cunoscut[, se uita lung spre bondocul

care se apropiase de mas[.

-Silviu… a =optit ea =i s-a oprit brusc, cu

m`na suspendat[ deasupra scaunului pe care era a=ezat[.

El era, primul ei prieten, colegul de clas[,

Silviu, gras, chel, cu c[ma=a transpirat[, agit`nd un

baston de cauciuc, ca pe un evantai.

-Ai ajuns r[u, a zis el, lipindu-se de scaunul

de l`ng[ Ingrid.

-+i? a ]ntrebat fata. }\i pas[?

-}mi pas[ pe dracu’… Hai, ia =i boarfele astea

de aici =i duce\i-v[ acas[. M[ uit la tine =i-mi aduc

aminte… dar n-a mai terminat ce ]ncepuse.

Le-a dus pe toate la o u=[, ]n spatele sec\iei

de poli\ie =i aproape c[ le-a ]mpins spre trotuarul

]ntunecat.

-Tu ce faci? l-a ]ntrebat Ingrid, oprindu-se ]n

loc =i l[s`ndu-le pe celelalte dou[ fete s[ treac[.

-Muncesc, i-a r[spuns, parc[ surprins de

]ntrebarea ei. Am un copil, m-am mutat la socrii mei, la

\ar[…

El s-a ]ntors gr[bit cu spatele, a ]nchis u=a

metalic[, iar Ingrid a luat-o repede spre fetele speriate

]nc[, ajung`ndu-le din urm[. S-au pierdut ]n ]ntunericul

ora=ului adormit, numai pantofii lor bonc[neau peste

g[urile din asfaltul umed.

< 23 martie 2000… Am stat ]n spital aproape

o lun[, tanti Nela s-a t`r`t zilnic la mine, am avut noroc

cu ea. Ofticosul de Ivan, pe care m[tu=a l-a dat afar[

din apartament, a venit de vreo dou[ ori la mine, la

spital. Mi-a scris Ramona, zice c[ s-ar putea s[ se

m[rite. O cunosc pe doctori\a care m-a internat, e

nevasta procurorului care a locuit tot la mine ]n bloc,

era prieten cu tat[l Oanei. Mi-a fost ru=ine s[ o ]ntreb

dac[ m[ mai =tie. >

A trecut ]n anul 2000 bolnav[, a z[cut

aproape o s[pt[m`n[ p`n[ c`nd tanti Nela a dus-o,

aproape for\at, la spital. I-a fost fric[ s[-=i fac[

analizele, s-a temut s[ nu aib[ sida, se mai ]nt`mplase s[

rezolve clien\i dubio=i, care n-au primit plicul mic pe

care Ingrid ]l scotea din po=eta ei, de fiecare dat[.

-Ai o viroz[ puternic[, i-a spus m[tu=a, care

se t`r`se, ca ]n fiecare zi, p`n[ ]n salonul ]n care o

internaser[ de urgen\[.

-Doctori\a mi-a spus c[ a= fi dat ]n primire

dac[ mai st[team c`teva zile acas[. Noroc cu tine, a mai

zis.

-S[ m[ ascul\i alt[dat[, a continuat tanti

Nela, =terg`ndu-=i fruntea transpirat[, st`nd al[turi de

nepoata ei, ]n camera de spital.

-E de treab[ doctori\a, s[ =tii c[ eu o cunosc.

-De unde? a ]ntrebat cealalt[ femeie.

-A stat cu mine ]n bloc, b[rbatul ei e

procuror, era mereu ]n cas[ la Oana, c`nd m[ duceam pe

acolo. Dar s[ nu-i spui, a mai zis Ingrid.

S-a vindecat greu, a r[mas ]n spital aproape o

lun[, sl[bise mult, hainele c[deau de pe ea =i, vedea ]n

oglinda din baia spitalului, ar[ta ca o stafie.

-Ar[\i ca naiba, i-a zis Ivan, venind ]ntr-o zi,

cu c`\iva covrigi ]ntr-o pung[.

98

-Las[ c[ te \ii tu mai bine, i-a r[spuns Ingrid.

Ur`tul a dat nep[s[tor din m`n[, sta l`ng[ ea,

pe coridor, mu=c`nd dintr-un covrig =i mestec`nd greu,

]i mai c[zuse ]nc[ un dinte, doar vreo dou[ urme

galbene se mai vedeau ]ntre buzele acoperite de musta\a

ne]ngrijit[.

-Cotonoaga de m[tu=[-ta mi-a luat cheia de la

apartament, i-am dat-o fiindc[ m-a amenin\at c[ se duce

la poli\ie. Tu ai pus-o? a ]ntrebat-o el.

-Numai de asta n-am avut eu chef, a zis

Ingrid, dar nu pot s[ fac nimic, pe ea o mai am =i nu

vreau s[ o sup[r.

-Las[, a molf[it el mai departe, printre

buc[\ile de covrig, vedem noi ce facem, dup[ ce ie=i din

spital…

Venise prim[vara, era ]nceputul lui martie

c`nd a ajuns acas[. A g[sit-o acolo =i pe bunica, a r[mas

cu ea dou[ s[pt[m`ni. B[tr`na ]i f[cea m`ncare, o

obliga s[ se a=eze la masa din buc[t[rie, n-o ]ntreba ]ns[

aproape nimic, fata o auzea noaptea cum tu=ea ]n patul

din sufragerie, nu putea s[ doarm[ dec`t sprijinit[ ]ntre

perne, altfel se sufoca, iar ]n cas[ se f[cea frig, mai l[sau

aragazul deschis, pentru c[ vechiturile de calorifere abia

dac[ se dezmor\eau pu\in, ]n partea de sus.

A g[sit ]n cutia pr[p[dit[ din hol o scrisoare

lung[ de la Ramona. Ca de obicei, a descifrat cu greu

literele pline de fantezie ale prietenei plecate departe,

dar a ]n\eles c[ se va m[rita cu b[iatul gazdei la care

locuia cu p[rin\ii ei, cam b[tr`n =i care, ]i scria Ramona,

avea o fat[ din prima c[s[torie. Mai fac de-ale noastre, ]i

scria Ramona, b[rbatul meu e cam trecut, se culc[ cu

mine o dat[ sau de dou[ ori pe lun[ =i atunci vorba vine,

citea Ingrid ]n josul unei pagini. Noi, mai zicea Ramona,

nu ne mai ]ntoarcem ]n \ar[, vrem s[ vindem

apartamentul de l`ng[ cimitir, deocamdat[ st[ acolo o

rud[, un v[r al tat[lui meu.

Ivan s-a ]ntors abia dup[ ce bunica a plecat,

Ingrid l-a l[sat s[-=i aduc[ pu\inul lui bagaj =i s-a uitat

lung la fa\a de mort a pe=telui, ]=i pusese din\ii de sus,

care cl[n\[neau ciudat, mai ales c`nd vorbea, parc[ =i

vocea i se schimbase, cuvintele ie=eau ]ntrerupte din

g`tul lui p[ros.

-Hai, e timpul s[ trecem la munc[, i-a spus.

E=ti ]n stare? a mai ]ntrebat.

-Dup[ cum vezi, i-a r[spuns, cu g`ndul la

banii care se cam terminaser[, bunica n-a avut cu ce s[-i

pl[teasc[ ultima ]ntre\inere, cam mare pentru luna de

iarn[ care trecuse.

Ofilit[, Ingrid =i-a aranjat hainele de gal[, a

f[cut vocalize ]n fa\a oglinzii din buc[t[rie, preg[tit[ de

un nou spectacol, cu sala plin[ de oameni gr[bi\i =i

zg`rci\i la aplauzele de final. }n m[rul din gr[dina

bunicii, care abia se mai z[rea printre ierburile uscate,

r[mase acolo de anul trecut, crescuse un cuib, gata

p[r[sit.

<Noiembrie 2000… Mi-e fric[ s[ m[ uit ]n

oglind[, mi se pare c[ sunt un schelet care umbl[ prin

camer[, am sl[bit, fa\a mea e iar[=i supt[ =i p[tat[ de

bube umflate, albicioase. Ivan, de c`nd s-a ]ntors de la

mare, st[ numai la mine, pu\inii clien\i pe care-i mai am

sunt b[tr`ni, jego=i, au bani pu\ini. Am mari restan\e la

]ntre\inere. Vecina ]mi mai d[ de m`ncare, numai ea

bate la u=a mea, din tot blocul. Baba de la patru, de

c`te ori trece pe l`ng[ mine zice curva naibii, iar eu o

]njur, ]ntr-o zi am scuipat-o drept ]ntre ochi. A urlat pe

sc[ri, dar n-a ie=it nimeni. >

Peste var[ i-a fost ceva mai bine, Ivan n-a

mai luat-o la mare, s-a dus numai cu celelalte dou[ fete,

99

pe care le-a cump[rat de la grasul. Mai picau ]ns[ c`\iva

clien\i, dintre cei vechi, pe care-i cuno=tea, dar pl[teau

pu\in =i treceau tot mai rar pe la ea.

-Gata, i-a zis prin august bunica, m`ine

diminea\[ plec[m la \ar[, te-ai pr[p[dit de tot.

-Eu mai lipsesc, a ]ncercat Ingrid, e=ti =i tu

b[tr`n[…

-Nu mai st[m la discu\ii, maic[, i-a retezat-o

bunica, nu murim noi de foame, o bucat[ de br`nz[ =i o

can[ cu lapte mai g[sim.

La \ar[ casa sta s[ cad[ peste ele, gr[dina era

n[p[dit[ de buruieni uria=e, gardurile putreziser[ =i ele.

}n tot satul mai r[m[seser[ c`\iva b[tr`ni, rar mai trecea

c`te o ma=in[ pe uli\ele pline de praf.

-Au pleca\i to\i, maic[, zicea bunica. Aud =i

eu c[ prin Spania, prin Italia, parc[ pe acolo ai fost =i

tu…

-Da, bunico, ]i r[spundea Ingrid, ]n Italia…

-+i, continua bunica, ce zici c[ ai lucrat pe

acolo?

-|i-am mai spus, am avut grij[ de ni=te copii,

apoi de un b[tr`n paralizat, ]l plimbam cu un c[ru\, c`nd

nu ploua afar[.

Bunica nu se uita niciodat[ la ea, c`nd

vorbeau, ]=i f[cea de lucru cu lingurile =i str[chinile ei,

]n buc[t[ria de var[, c[reia nu-i mai r[m[sese dec`t un

perete ]ntreg.

S-a ]ntors acas[ la ]nceputul lui septembrie,

venise =i Ivan, avea ceva bani aduna\i cu fetele lui. El a

pl[tit o parte din datoriile de la bloc, iar Ingrid a avut,

apoi, cam dou[ luni ]n care ]=i mai revenise, se =i

]ngr[=ase pu\in, s-au mai ]nmul\it =i b[rba\ii pe care

pe=tele ]i aducea, g[sindu-i prin barurile =i c`rciumile

r[s[rite peste tot, printre blocurile ponosite ale ora=ului.

}ntr-o sear[, la u=a ei a b[tut insistent cineva,

Ingrid i-a deschis =i l-a l[sat s[ intre.

-M-a trimis Ivan, vine =i el mai t`rziu, i-a

spus b[rbatul, \in`ndu-=i ]n m`n[ p[l[ria cu boruri

]nguste.

-Bine, a zis ea, intr[…

Era sigur[ c[-l cunoa=te, i-a fost profesor de

geografie la liceu. Vorbeau atunci despre el, =tiau to\i c[

se lega de eleve, pe unele nu le trecea clasa, se spunea,

dac[ nu se culcau cu el. Ingrid ]=i amintea toate

pove=tile vechi, privindu-l cum se dezbr[ca, ]n

dormitorul ei, abia reu=ea s[-=i desfac[ pantalonii =i s[-i

trag[ de pe picioarele groase, groh[ind pe marginea

patului. B[tr`nul dasc[l ie=ise la pensie de vreo doi ani,

fata ]l mai z[rise prin cartier. Era gras, avea peste o sut[

=i ceva de kilograme, chelise de tot =i vorbea ]mpiedicat,

multe dintre cuvintele lui nu se ]n\elegeau.

-Am mai fost pe la tine? a ]ntrebat el. Parc[

nu te cunosc, dar mi se pare c[ te =tiu de undeva, a mai

zis, dup[ ce =i-a terminat treaba, descurc`ndu-se ]nc[, la

v`rsta lui.

-Nu, i-a r[spuns fata, n-ai mai fost… Mai

merge, tataie, a z`mbit Ingrid, privindu-l cum i se

]nro=ise chelia.

-Merge, merge… E=ti de pe-aici? a mai

]ntrebat el.

-Nu, a zis Ingrid, ]n\eleg`nd c[ el n-o

recunoa=te, nici nu avea cum, atunci c`nd ]i fusese

profesor mai mult dormita cu coatele pe catedr[, nu le

preda mai nimic, tr[nc[nea mereu, iar colegii ei nu-l

ascultau, f[ceau de toate prin clasa g[l[gioas[.

S-a scormonit ]n portofelul vechi, degetele lui

butuc[noase nu prea puteau s[ apuce h`rtia din

100

buzunarul ]ngust, pe care a a=ezat-o cu m`inile umflate

pe cap[tul patului.

-O s[ mai vin, e=ti bun[, dar trebuie s[ iau

pensia, a mai zis.

Ivan a ajuns acas[ spre miezul nop\ii, avea

chef de ceart[, era beat =i striga prin sufragerie c[ ]i este

foame.

-D[-mi, f[, ceva de m`ncare, zbiera el,

c[ut`nd u=a b[ii, pe care a deschis-o cu v`rful

pantofului.

N-a mai ie=it de acolo, a adormit cu fundul pe

capacul veceului, Ingrid l-a z[rit prin cr[p[tura u=ii, dar

l-a l[sat s[ doarm[ =i s[ viseze p`n[ spre diminea\[. +i

ea a visat, mai ales spre ziu[, cum au venit s[ o scoat[

din cas[, s[-i v`nd[ apartamentul, datoriile la ]ntre\inere

se adunaser[, nu spera s[ le mai poat[ pl[ti. Tanti Nela o

mai ajuta, din c`nd ]n c`nd, bomb[nind. Ingrid, ]n vis,

sem[na cu pisicile m[tu=ii, se b[tea cu ele ca s[ apuce o

buc[\ic[ de p`ine, din acela=i castron mare, a=ezat ]n

holul de la intrare. Clopotele se t`nguiau peste drum,

deasupra bisericii luminate vag de neonul de pe trotuar,

iar z[pada ]ncepuse s[ cad[ peste str[zile ]nghe\ate.

<Februarie 2001… De c`teva s[pt[m`ni m[

simt bine, am luat c`teva kilograme, Ivan m-a dus, cu

alte trei fete, la munte, mai tr[ie=te ]nc[ ruda lui =i a lui

Turcu. Am f[cut =i patru-cinci b[rba\i pe zi, un fotbalist

pe care l-am v[zut =i pe la televizor m-a \inut dou[ zile

]ntr-o vil[, ]ntr-un alt ora= de pe-acolo. Am eu noroc la

fotbali=ti, dac[ ar fi cu mine Ramona ne-am distra pe

chestia asta. >

Unii oameni sunt ]nclina\i s[ descopere

numai c`inele din noi, care se face mic cu =iretenie,

pentru a nu fi recunoscut. Ingrid a trecut ]n mileniul cel

nou, c[ut`nd sf`r=itul lumii, care s-a l[sat a=teptat. Nici

m[car nu-i tremurau m`inile, a constatat ea ]n prima zi a

anului, toate lucrurile se r[sp`ndiser[ ]n aer, doar sticla

spart[ a ceasului ]i mai r[m[sese ]n palm[.

-Ce faci, cum te mai sim\i? a ]ntrebat-o tanti

Nela, pe care a vizitat-o imediat dup[ Anul Nou.

-Doamne-ajut[, a zis Ingrid, bine… Nu mai

am ame\eli, mi-au trecut =i b[=icile de pe piele.

Rupea buc[\i mici, dintr-o felie de cozonac,

pe care m[tu=a o a=ezase pe farfurie, ]n fa\a ei, au b[ut

am`ndou[ c`teva pahare cu vin, Ingrid nu-=i mai

dezlipea privirea de pe miezul galben, ]mp[nat cu cacao

=i nuc[, amintindu-=i vag de copil[rie.

-E vin de la bunica? a ]ntrebat ea.

-Nu, i-a r[spuns, n-a mai cules strugurii, via

s-a uscat, cine era s[ o mai ]ngrijeasc[… E de la o

vecin[.

A ajuns acas[ t`rziu, noaptea, Ivan avea

iar[=i chef de ceart[, a s[rit spre ea, din fa\a

televizorului, gata s[ ridice m`na =i s-o loveasc[.

Privirea fetei, plin[ de ur[, l-a oprit ]n mijlocul camerei.

-Dac[ mai dai o singur[ dat[, i-a zis, nu mai

calci pe aici.

-|i-am mai spus, a ]ncercat el s[ continue, o

s[ mori de foame.

-Ar fi mai bine, a aruncat Ingrid vorbele,

dintr-o parte, intr`nd ]n dormitor =i ]nchiz`ndu-i u=a ]n

nas.

Semnul pe care-l purta la g`t, o broasc[

r`ioas[, a ]nviat ]n diminea\a urm[toare, Ingrid l-a prins

cu toate cele zece degete ale ei =i l-a aruncat pe

fereastr[. A c[zut ]n z[pad[ =i a disp[rut imediat ]n fa\a

blocului verde, ]nghe\at =i ]nfrigurat.

-Plec[m la munte, i-a spus Ivan a doua zi, iar

fata a z[rit un fel de umilin\[ ]n privirile lui.

101

-Mai tr[ie=te ruda voastr[? a vrut s[ =tie

Ingrid.

-Da, i-a r[spuns, tot acolo o s[ st[m, parc[ ai

fost de mai multe ori cu fratele meu…

Ingrid a dat din cap, trebuia s[ se duc[, avea

iar[=i mare nevoie de bani, nu-=i pl[tise nici curentul pe

ultimele trei luni =i primise un plic, o soma\ie, acolo

scria c[ peste dou[ s[pt[m`ni o s[-l opreasc[.

Au lucrat din greu =i ea =i celelalte trei fete,

sta\iunea era plin[ de turi=ti, iar istoria s-a repetat pentru

Ingrid. Ar[ta ca la ]nceput, b[rba\ii o alegeau ]n primul

r`nd pe ea, Ivan ]=i freca m`inile, o privea gale=, pentru

fete devenise un fel de =ef de trib, r[sunau muzici

]ncinse ]n preajma lor. A mai ajuns, de c`teva ori, ]n

hotelul ]n care, cu Ramona, au stat toat[ noaptea, l`ng[

fotbali=tii afla\i ]n cantonament. Dintr-un bar, ]n care

Ingrid a intrat cu pe=tele =i cu una dintre fete, a ales-o un

b[rbat ]nalt, ]mbr[cat ]n trening, cu care Ivan s-a ]n\eles

repede, au stabilit s[ se ]nt`lneasc[ spre sear[.

-Mam[, se mira Ivan, curg`ndu-i balele pe

l`ng[ musta\[, tu =tii cine e tipul?

-De unde naiba s[ =tiu? l-a ]ntrebat Ingrid,

plictisit[ de miorl[iala lui.

-Cum, f[, a mai zis el, l-ai v[zut la televizor,

e cel mai tare fotbalist, ]l =tie toat[ lumea.

-Mi s-a p[rut mie cunoscut de undeva, numai

c[ pentru Ingrid nu avea cine =tie ce importan\[, era un

b[rbat oarecare, banii sunt la fel, g`ndea ea.

A luat-o din fa\a casei, nici ]n Italia nu se

urcase ]ntr-o asemenea ma=in[ de lux. Ea ]=i pusese

hainele cele mai bune, ar[ta bine, se uitase ]n oglinda

din camer[ la p[rul ei care str[lucea, i se ]ntinsese pielea

pe fa\a buc[lat[, nici nu =tia s[ spun[ de c`nd nu-i mai

luminaser[, astfel, ochii, ca ]n urm[ cu c`\iva ani. Au

ajuns ]ntr-o vil[ cu mai multe apartamente de ]nchiriat,

fotbalistul a b[gat ma=ina ]n garaj, a descuiat u=a masiv[

=i a intrat el primul.

-}\i place? a ]ntrebat-o el.

Ingrid a dat din cap, apucase s[ vad[ sute de

]nc[peri, ]n lunga ei lupt[ cu via\a, dar acolo i s-a p[rut

c[ e pe alt t[r`m, se mi=ca stingher[ peste covoarele =i

mochetele frumos colorate. A r[mas dou[ zile, p`n[

duminic[ noaptea, n-a dormit mai multe de c`teva ore,

clientul ei le =tia pe toate, iar Ingrid a repetat ca ]ntr-un

film secven\ele ]n=irate ]n memoria trist[ a tinere\ii ei.

Se colorase brusc z`mbetul trist din tablouri, peste toate

mai r[m[sese visul ame\it al t`rfei, care-=i v[rsase ]n

p[rul ro=u o gr[mad[ de ace. Fata cu o sut[ de nume

r[t[cea printre =oldurile c[rnoase ale clientului de lux,

fr[m`ntat[ de m`inile puternice ale b[rbatului cunoscut

de o \ar[ ]ntreag[, alerga peste trupul ei gata s[ mai

]nscrie pentru echipa lui de pe primul loc.

C`nd s-a ]ntors acas[, de la munte, Ingrid a

avut destui bani s[-=i pl[teasc[ datoriile, afar[ era un ger

n[praznic =i, printr-o minune, caloriferele se ]nc[lziser[

toate, doar ]n copil[rie ]=i mai amintea de o asemenea

c[ldur[ ]n apartamentul de la parter.

< 30 august 2001… M-am ]ntors de la mare,

sunt terminat[, ]n port m-au \inut pe un vapor ni=te

negri dintr-o \ar[ de care eu n-am auzit. Ivan m-a

]ntrebat dac[ nu cumva maimu\ele alea mi-au dat vreo

boal[, vreo sida, ceva, cum zice el.>

}n caietul pe care ]l am ]n fa\[, din februarie

=i p`n[ ]n 30 august nu mai apare dec`t o jum[tate de

pagin[, f[r[ dat[, m-am uitat de multe ori la ea, pare a fi

scrisul altcuiva, literele sunt ]ngrijite, egale, acoper[

toat[ foaia, p`n[ ]n margine. <M-a b[tut ]ngrozitor,

scrie, mi-a crestat urechea cu din\ii lui ascu\i\i, am

102

primit zeci de pumni ]n burt[, am crezut c[ o s[-=i

]ndese ghearele ]ntre picioarele mele, m[ legase de pat

=i, dou[ zile, nu mi-a turnat dec`t ap[, r`njea ca un

animal din jungl[, pe l`ng[ mine. Am pierdut =irul,

habar n-am mai avut de c`te ori s-a n[pustit peste mine,

a r[mas tot timpul despuiat ]n camer[, se arunca peste

pielea mea de parc[ a= fi fost o saltea de cauciuc.

Zbiera ca un apucat =i nu termina niciodat[ ]n mai

pu\in de o or[.> R`ndurile din caiet se terminau, cu un

alt scris, pe care ]l =tiam din celelalte pagini, <]mi

r[m[sese doar s[ mor, zicea, noroc c[ m-a salvat

Ivan.>

Nu am nicio idee, n-am aflat nimic despre

povestea din caiet, l-am ]ntrebat ]n zilele ]n care m-am

plimbat cu Ivan, prin cartierul nostru, dar n-a =tiut ce

s[-mi spun[.

-Au fost mul\i t`mpi\i, =efu… mi-a zis el

moroc[nos. Eu am p[zit-o mereu, dar nu \in minte ce

zice\i c[ scria ]n foile ei.

P`n[ la urm[, pericolul ne p`nde=te mereu ]n

acela=i loc. Moartea, am citit eu undeva, ]i atrage pe

oameni ]n a=a m[sur[, ]nc`t ei o doresc ]n vise sau

altcumva, adic[ e o anticipare pripit[. Dimpotriv[, exist[

al\ii care prefer[ moartea unei lupte cu greut[\ile lumii

din afar[, deoarece ]n vanitatea care ]i ]nso\e=te se tem

mai mult dec`t orice de o ]nfr`ngere.

La sf`r=it de august, dup[ o var[ repetat[ la

mare, obosit[ =i ]mb[tr`nit[, Ingrid p[rea o fiin\[ oprit[

]n pragul u=ii, spre ea nu mai ducea, cu siguran\[, niciun

drum, se stingea ]ncet lumina, precum neoanele dintr-un

cinematograf de cartier, mirosind a ulei ars, ]ntins peste

du=umelele putrede. P`n[ =i frigul m[runt trecuse printre

ziduri, locul ei se f[cuse tot mai str`mt, ]nc`t abia dac[

mai putea s[ respire. +ti\i cum se spune, fie c[ de

picioarele noastre se apropie un =arpe veninos, fie c[

doar credem c[ e un =arpe veninos, efectul pentru noi e

acela=i.

De dou[ zile, de c`nd se ]ntorsese de la mare,

n-a mai ie=it din cas[, r[m[sese ]n\epenit[ ]n buc[t[rie,

l`ng[ fereastra care-i ]nso\ise de foarte mul\i ani toate

]nt`mpl[rile tinere\ii. Acolo a g[sit-o Ivan, care mai

r[m[sese la mare s[-=i rezolve problemele cu celelalte

fete, aduse de el din nordul \[rii.

-Ce-ai, f[? a strigat el, intr`nd ]n buc[t[rie.

Ingrid uitase aragazul deschis, iar ibricul

r[m[sese f[r[ ap[ =i se afumase, era o c[ldur[

ame\itoare =i un miros de gaze se ]ntinsese ]n toat[ casa.

-Te-ai t`mpit? Po\i s[ mori aici, a mai zis el,

zg`l\`ind-o de umeri, mirat =i el de ochii umfla\i cu care

]l privea.

-Gata, a spus Ingrid, dup[ c`teva clipe de

lini=te, o mierlesc.

S-a a=ezat pe scaun, Ivan ]nchisese aragazul,

fereastra o lipise de perete =i, sprijinit de tocul u=ii, o

privea nedumerit.

-Una dintre maimu\ele din port, a zis fata,

cred c[ avea sida, a bolborosit el ceva, c`nd am plecat,

dar eu n-am ]n\eles, amesteca cuvinte de toate felurile.

-Nu te prosti, a ]ncercat Ivan s[ se apropie de

ea… Ai visat tu ur`t azi -noapte.

I-a pus m`na pe obraz =i a m`ng`iat-o ]ncet,

Ingrid a f[cut ochii mari, nu-l credea ]n stare, nu-=i

amintea o alt[ ]mprejurare asem[n[toare. Boul [sta, a

g`ndit ea, =tie ceva, te pomene=ti c[ e adev[rat.

Cu dou[ s[pt[m`ni ]nainte pe a pleca de la

mare, Ingrid ajunsese cu celelalte fete ]n port, pe un

vapor str[in, Ivan le-a adus cu ma=ina lui pr[p[dit[. Au

stat acolo toat[ noaptea, erau vreo zece marinari, cei mai

103

mul\i negri, le-au muncit prin toate cabinele ]nguste,

unii dintre ei rupeau c`teva cuvinte, pe care le

amestecau la ]nt`mplare cu vorbe ciudate. Era =i un

italian, Ingrid a vorbit cu el, nu uitase limba ]nv[\at[ ]n

marginea Romei, el a ]ntrebat-o, spre diminea\[, dac[

malacul negru de peste o sut[ de kilograme a fost =i prin

cabina ei, ai grij[, i-a spus, se zice pe aici c[ e suspect

de sida.

Ivan plecase ]n ora=. S-a ]mb[tat cu amicii

lui, pe care nu-i mai v[zuse toat[ vara. Ingrid s-a

]mbr[cat =i ea, se mai r[corise pu\in =i a luat-o ]ncet spre

marginea cartierului. Nici nu-=i mai amintea de c`t timp

nu mai ajunsese pe str[zile ]nguste, unde ]ncepea vechea

mahala a ora=ului. A ajuns p`n[ la r`ul care desp[r\ea

cartierul de blocuri de casele s`rbilor, mici, coco=ate de

timp. S-a oprit pe malul plin cu iarb[ ]nalt[. Aici, =i-a

amintit ea, am fost c`ndva cu Silviu, am stat ]n bra\ele

lui =i am aruncat ]n luciul apei cu pietricele lustruite de

ploaie. S[ tr[i\i, domnule poli\ai, a morm[it fata, privind

nemi=cat[ apa tulbure.

< 31 decembrie 2001… S[raca tanti Nela, ce

m[ f[ceam f[r[ ea? Am sc[pat cu via\[, dup[ opera\ie,

mi-au t[iat jum[tate din uter, sunt goal[ pe din[untru,

putred[. Ieri a trecut pe la mine Vl[du\, pleac[ ]n

Canada, cu nevasta lui. Mi-a l[sat pe masa din

buc[t[rie bani, nici n-am v[zut p`n[ seara plicul lui. >

A c[zut ]n fa\a blocului, toamna era pe

sf`r=ite =i, de mai multe zile, dureri uria=e o sfredeleau

prin trupul ]mpu\inat. Sim\ea prin tot corpul cu\ite

t[ioase arz`ndu-i pielea, rareori putea s[ doarm[ mai

mult de c`teva minute =i nu avea nici m[car cui s[ se

vaite, pentru c[ Ivan disp[ruse de aproape o lun[.

Pe banc[ erau dou[ vecine, din bloc, care

s-au ridicat repede, ajut`nd-o s[ se a=eze al[turi de ele.

Ingrid nu putea nici s[ vorbeasc[, peste ochi i se

]ntinsese un fel de cea\[, ]ncerca s[ spun[ totu=i ceva,

dar cuvintele refuzau s[ ias[.

-Ce-ai p[\it? ]ntreba una dintre vecine. Aoleu,

moare aici, pe banc[…

-Uit[-te ce galben[ e, parc[ i se r[cesc

m`inile, zicea =i cealalt[, frec`ndu-i ]ncheieturile sub\iri,

prin care se vedeau venele albastre, ]mpung`nd pielea

sub\ire a bra\ului.

-M[i, fat[, striga la urechea ei vecina, ce ai

mam[? Ne vezi? }ntoarce capul spre noi…

Au chemat salvarea, a venit destul de t`rziu,

vecinele au c[rat-o ]n sufrageria ei de la parter, au

frecat-o cu spirt, Ingrid ]=i mai revenise pu\in.

-Am un bagaj ]n dormitor, a =optit ea, e =i un

num[r de telefon pe televizor, suna\i-o voi pe m[tu=a

mea…

Opera\ia a durat mult, doctorul i-a spus,

c`teva zile mai t`rziu, c[ nici el n-a mai crezut c[ o s[

scape.

-Cum se poate, a ]ntrebat-o el, o fat[ t`n[r[

ca tine s[ fie putred[ pe din[untru?

-+tie ea de ce, domn’ doctor, a zis tanti Nela,

care se afla, ca ]n fiecare zi, ]n salon, l`ng[ Ingrid.

-Las[, a glumit doctorul, te-am f[cut ca nou[,

dac[ te m[ri\i b[rbatul t[u o s[-mi mul\umeasc[, e=ti ca

o fat[ mare.

Dac[ n-ar fi fost ame\it[ de injec\iile b[gate

]n ea, Ingrid ar fi l[sat s[ i se vad[ triste\ea, ocolind ]n

jurul patului cu a=ternuturi bo\ite, m[tu=a a\ipise al[turi,

dobor`t[ de nop\ile ]n care o p[zise, dup[ opera\ie.

Era ultima zi din an, tot bunica r[m[sese

l`ng[ ea, Ingrid se uita cum mergea prin camer[,

aplecat[ de tot, sprijinit[ ]n ciomagul ei, dar i se p[rea

104

c[ e, totu=i, mult mai vie dec`t fata sf`rtecat[, ame\it[ ]n

fa\a televizorului. Pe ecran, fete dezbr[cate, agit`ndu-=i

picioarele goale, dansau pentru anul care urma s[

soseasc[, peste c`teva ore.

-Cum e? ]ntreba bunica.

-E mai bine, mamaie, ]mi trece, r[spundea

Ingrid, fa\a ei palid[ avea culoarea pere\ilor. S[ nu pleci,

s[ mai r[m`i cu mine.

-Nu plec, culc[-te un pic.

La o s[pt[m`n[ dup[ ce se ]ntorsese din

spital au trecut pe la ea Vl[du\ =i nevasta lui, femeia a

fost cam st`njenit[ =i abia dac[ a scos c`teva cuvinte.

-Plec[m ]n Canada, dup[ Anul Nou, i-a zis

Vl[du\.

-De tot? a ]ntrebat fata.

-A=a credem, m[ trimite firma mea acolo, dar

nu prea ne g`ndim s[ ne mai ]ntoarcem.

Pe masa din buc[t[rie, dup[ ce ei au plecat,

Ingrid a g[sit un plic, Vl[du\ ]i l[sase bani, f[r[ s[-l

vad[ so\ia lui. }n mijlocul nop\ii, ]ntins[ pe spate, se

]ntreba ce anume o fi via\a =i-=i d[dea seama, iar[=i, c[

nu are cum s[ afle. Ciolanele desc[rnate ale ultimului

client r[m[seser[ lipite de p`ntecul ei supt, ca o balt[

secat[. Toate ]i d[deau t`rcoale, b[tr`ne\ea, =ireteniile

bolii, lumea murise l`ng[ ea. Drumul i se ]nfundase,

]ntr-o paji=te, m[r[cinii ascu\i\i ]i intraser[ ]n t[lpile

goale. Niciodat[, a g`ndit Ingrid, nu va ajunge b[tr`n[,

cu p[rul alb =i fa\a zb`rcit[, a=tept`nd pe banca de l`ng[

poart[ s[-i vin[ de la ora= nepo\ii. Lini=tea fetei tremura

u=or, precum zurg[l[ii ]ntr-o v[g[un[. Cine urca din

pr[pastie, printre urzici =i p`cl[ deas[? +i-ar fi dorit s[

r[m`n[ pe pov`rni=ul muntelui, al[turi de umbra ei =i s[

a=tepte acolo noaptea.

Unde =i c`nd va intra sub z[pad[ trupul ei

gol, plin de r[ni vechi, desen`nd peste pielea uscat[ o

hart[ a unei lumi necunoscute? |[rmul a fost locul ]n

care s-a sim\it cel mai bine, era at`t de mult[ ap[ ]n fa\a

ei, ]nc`t p`n[ =i cu ochii ]nchi=i sim\ea v`ntul lovindu-i

obrajii. S-a refugiat pe \[rm, era un loc luminos =i

vis[tor, unde conturul caselor, pomilor =i potecilor era

mai bl`nd =i mai clar dec`t oriunde ]n alt[ parte.

Venise vremea s[ tac[, te salut, s[rman[

t`rf[, ]i striga cineva din spuma valurilor de al[turi.

Ascult[, i se mai spunea, cum \`=ne=te prim[vara =i te

izbe=te peste fa\[ ca un izvor violent, care str[punge

startul de piatr[, toate ]nseamn[ rou[ =i s`nge, ploaie =i

ap[, bucurie =i torent. Trompeta unui ]nger c`nta pentru

Ingrid, st`nci =i oase, cioturi de crengi =i frunze uscate,

pe toate le-a ]nsemnat cu trupul ei, t[v[lit de tineri =i de

b[tr`ni ]n prag de pensie, deopotriv[.

<6 august 2002… Mai tr[iesc ]nc[. M-am

obi=nuit cu toate, Ivan s-a mutat iar[=i la mine, sunt

s[tul[ de ]njur[turile lui, g[se=te rar clien\i. Zice c[ o

s[ m[ scoat[ la produs la marginea ora=ului, m-a pus la

]ngr[=at, a=a zbiar[ el prin cas[. Tanti Nela s-a sup[rat

pe mine, de vreo dou[ ori, c`nd am c[utat-o, nu mi-a

deschis u=a, de=i eu am auzit bastonul ei pe parchet. Are

dreptate, ]i promisesem c[ termin cu Ivan, dar nu am

vlag[ ]n mine, nu-mi mai pas[ chiar de nimic =i, uneori,

nu bag de seam[ c`nd e noapte, c`nd e zi. >

Ce-=i mai amintea? Cerul mov, de l`ng[

Roma, vapoarele din portul Napoli, tavanul Capelei

Sixtine, fereastra la care l-a v[zut pe Papa, pia\a mare de

l`ng[ Vatican, aleile Colosseumului, cornetele mari cu

]nghe\at[, banii arunca\i pe spate, ]n Fontana di Trevi,

sc[rile mari din Pia\a Spaniei =i, peste toate, ciolanele

p[roase ale clien\ilor gr[bi\i s[ ias[ ]n strad[, din camera

105

ud[, ca o pu=c[rie de cartier. Un lan\ de bra\e, de la

Manole =i p`n[ la cel din ultima sear[, r[m[seser[

]ncol[cite peste s`nii =i umerii =i g`tul ei.

Se preg[tea de plecare, de=i nu putea s[ uite.

}n cimitirul din satul bunicilor se oprise, adesea, ]n fa\a

fotografiilor lipite pe morminte. Era de fiecare dat[

mirat[ c[ oamenii ]=i a=ezau acolo chipul, tr[ind ]nc[,

treceau duminica =i se admirau, =tergeau praful care

acoperise pozele =i aveau grij[ s[ se ]nchine smeri\i.

De mai mul\i ani nici m[car ]n vis n-a mai

fost vesel[ vreodat[, ]i auzea numai pe al\ii r`z`nd. N-a

mai =tiut s[ se bucure, uneori triste\ea o f[cea s[-i fie

greu s[ se mi=te, s[ mearg[, s[ ridice o m`n[ spre cei de

l`ng[ ea, goi, precum ]n cele mai multe dintre nop\ile ei.

Se dezleag[ la mal tainele m[rii? C`nd cineva o privea

fix ]n ochi, toate deveneau pentru Ingrid ca un paravan,

ca o plato=[, i se ]nro=eau urechile =i se str[duia s[ nu

mai aud[ nimic din ceea ce se spunea.

Multe s[pt[m`ni, dup[ ce a venit din spital, a

z[cut f[r[ putere, ]n patul din dormitorul umed. Ivan se

]mb[ta mai des dec`t ]nainte, arunca ]njur[turile prin

toat[ casa =i o amenin\a ]ncr`ncenat.

-E=ti datoare v`ndut[ la mine, s[ faci bine s[

te ridici din pat…

-Ce vrei? ]ntreba fata. D[-mi cu ceva ]n cap,

at`t \i-a mai r[mas.

-O s[ v`nd apartamentul, zbiera el, ]mi scot

eu banii…

De obicei ie=ea din camer[, tr`ntea u=ile =i o

zi, dou[ nu se mai ]ntorcea. Toate ]i mergeau prost

pe=telui, celelalte dou[ fete fugiser[ la ele, ]n nord,

Ingrid l-a auzit vorbind, ]ntr-o sear[, ]n buc[t[rie cu

grasul =i cu un b[tr`n r[pciugos, pe care-l adusese acela.

-Avem, zicea el, un pont, ne umplem de bani.

-Nu e bine, spunea mo=ul, au mai prins

c`\iva, s-au pus pe [=tia care sparg ma=inile.

-Las[, a morm[it Ivan, vedem noi…

Ingrid continua s[ se t`rasc[ prin cas[,

opera\ia o golise de tot, se sim\ea ca un vas umplut cu

aer, se a=tepta chiar s[ o zboare v`ntul care intra pe

fereastr[. Nici tanti Nela n-a mai venit, ]ntr-o diminea\[

]n care s-a chinuit s[ ajung[ p`na la Ingrid, ea l-a g[sit

]n sufragerie pe Ivan, nu se trezise din be\ia de peste

noapte. Ur`tul a ]njurat-o =i a strigat la ea c[ o s[-i bage

un cu\it ]n cur, cotonoag[ pr[p[dit[, urla el. Femeia s-a

gr[bit s[ ias[ =i a mai apucat s[ adune c`teva vorbe, din

u=a deschis[.

-Ai s[ r[m`i o t`rf[ toat[ via\a ta, a zis

privind-o pe Ingrid, sprijinit[ de perete. N-ai dec`t s[ te

duci unde o s[ vezi cu ochii, a mai ad[ugat t`r`ndu-=i

picioarele bolnave, pe holul de la intrarea ]n bloc.

Ivan, ridicat din pat, a lipit o palm[ zdrav[n[

peste obrazul fetei, nu se auzeau dec`t pic[turile de ap[,

c[z`nd repetat ]n chiuveta ruginit[ din buc[t[rie,

nereparat[ de mul\i ani.

-Ca pe o scroaf[, a strigat el, o s[ te pun la

]ngr[=at =i o s[ te scot la produs, la marginea ora=ului.

P`n[ la urm[, Ingrid a primit de la via\[ prea

pu\ine daruri, numai c[ ea nu-i ura pe cei care au

]ncercat s[ i le fure, chiar =i pe acelea, pu\ine. Au fost

zile ]n care a sim\it miezul moale al pietrelor tres[rind

de durere l`ng[ genunchii ei zdreli\i. Mil[, un dispre\

]ndurerat, o vopsire ]n culori ]ntunecate se n[pustise

peste ea. C`nd a ie=it din spital, cu m[tu=a l`ng[ ea,

]ncepuse s[ vorbeasc[ despre faptul c[ va muri peste

c`teva luni, medicamentele, zicea, nu m[ mai ajut[, le

=tia chiar =i denumirile complicate. Spunea toate acestea

cu o voce calm[, ca =i c`nd nu despre ea ar fi fost vorba.

106

Fric[, mil[, sl[biciune, toate au ]nv[luit-o

]ntr-o singur[ noapte, ultima pe care Ingrid ]ncerca s[ o

uite. Dac[ ar fi =tiut ce este dezn[dejdea, i-ar fi fost

poate mai u=or. Ingrid n-a mai vrut s[ fie t`n[r[, de la

optsprezece ani nu mai uimise pe nimeni cu vocea ei

sub\ire =i, ]n z[pu=eala de august, privea indiferent[ cum

se l[sa ]nserarea.

<25 august 2002… Am v[zut asear[, sub

geamul de la buc[t[rie, ]n iarba din fa\a blocului, un

c`ine b[tr`n, cu trei picioare, pe care eu ]l cunosc. }l

=tiu de mult, st[ toat[ ziua pe marginea trotuarului =i

sare dup[ fiecare ma=in[ ro=ie care trece pe strad[.

M-am uitat lung la el, c`inele nu-=i mai lua ochii de la

mine, i-am aruncat o bucat[ de p`ine, dar n-a vrut s-o

m[n`nce. Parc[ eram eu, seam[n[ mult cu mine.>

10. Stau, cu foile mici a=ezate al[turi, ]n fa\a

instrumentului cu zeci de clape =i butoane, iar b[tr`nul

meu calculator a=teapt[ literele, cuvintele =i frazele

mele. +i aici, la sf`r=it, vreau s[ v[ mai ]ntreb pe voi,

cititorii mei, dac[ se poate scrie cu tandre\e despre o

asemenea lume prin care v-am plimbat, ]n paginile

l[sate ]n urm[. Personajele mele sunt r`nduite, cumin\i,

]ntr-o memorie apropiat[ =i cald[. Am vorbit ]n lunile

care au trecut cu b[tr`na profesoar[, care locuie=te

]nc[ ]n apartamentul vecin cu acela al familiei Tudose,

m-am ]nt`lnit cu Oltei, ]ntr-o c`rcium[ afumat[ din

cartier, l-am c[utat pe fratele lui Turcu, pe Ivan, ie=ise

din pu=c[rie =i ne-am plimbat prin marginea ora=ului,

tanti Nela m-a primit ]n apartamentul ei de la etajul

zece, cu pisicile ]ncurc`ndu-se printre picioarele mele.

Bunica, mama lui Tudose, a vorbit pu\in cu mine, ]=i

fr[m`nta col\ul basmalei =i am scos, cu greu, c`teva

cuvinte de la ea. Am g[sit-o =i pe Lucica, botoasa, e ]n

fiecare zi pe centura capitalei, numai despre Cora n-am

reu=it s[ aflu nimic. M`ine ar trebuie s[ o ]nt`lnesc =i

pe Ramona, am toate scrisorile ei, trimise ]n ultimele

zece luni, mi le-a dat tanti Nela atunci c`nd am

vizitat-o. Vine din Spania pentru c`teva zile, a=teapt[ un

copil, fiindc[ s-a m[ritat cu b[iatul gazdei ei.

Povestea se amestec[ singur[ =i resemnat[

cu via\a. Am r[mas lipit de scaunul meu rotitor, cu ochii

pe ecranul din dreapta. Transcriu de pe h`rtiile mele

cuvintele care ar fi vrut s[ fie epilogul acestei c[r\i.

Al[turi, la televizorul deschis, un b[rbat cite=te ceva,

am re\inut doar c[ e scrisoarea de retragere din lume a

unui mare scriitor. }ntr-un fel pe care nu-mi doresc s[-l

pot explica vorbele mele se amestec[, ame\itor, cu cele

care ies din cutia cu imagini.

Ingrid, scriu eu, a ]nv[\at s[ moar[. Dac[

pentru o clip[, cite=te actorul pe care nu-l v[d,

Dumnezeu ar uita c[ suntem doar marionete din c`rp[

=i ne-ar d[rui o bucat[ de via\[, probabil c[ n-am spune

tot ceea ce g`ndim, am da valoare lucrurilor, dar nu

pentru ceea ce ele valoreaz[, am dormi mai pu\in =i am

visa mai mult. Pentru fiecare minut ]n care ]nchidem

ochii, pierdem =aizeci de secunde de lumin[. Ingrid,

]ncep eu, cu ochii pe r`ndurile ]nghesuite, n-a vrut s[ fie

altceva dec`t a fost, p`n[ la urm[ t`rfele nu sunt mai

stridente dec`t t`rfa din orice femeie, ascuns[ ]n venele

net[iate =i ]n buzele umflate. Dac[ Dumnezeu ne-ar face

cadou o buc[\ic[ de via\[, aud din apropiere, ne-am

]mbr[ca modest, ne-am ]ntinde la soare, l[s`nd la vedere

tuturor nu numai corpul, ci =i sufletul nostru. Ingrid n-a

mai sim\it, de foarte t`n[r[, nici trenul fluier`nd ]n

dep[rtare, nici fo=netul molcom al frunzelor, s-a

107

ghemuit ]n v[g[un[, ca un animal ]ncol\it =i fl[m`nd.

Doamne, strig[ vocea de al[turi, dac[ am avea inim[,

am grava ura noastr[ peste ghea\[ =i am a=tepta p`n[

c`nd ar r[s[ri soarele. Am uda cu lacrimile noastre

trandafirii, pentru a sim\i durerea spinilor =i s[rutul

]ncarnat al petalelor. Ingrid, pierdut[, a curs mai

departe ]nvolburat[ spre gura =tirb[, gata s[ mu=te,

dar nu i-a mai spus, de mult[ vreme, nimic adev[rat

graba clien\ilor ei. Doamne, dac[ am avea o buc[\ic[ de

via\[, n-am l[sa s[ treac[ nicio zi f[r[ s[ le spunem

oamenilor pe care ]i iubim, c[ ]i iubim, copiilor le-am da

aripi, dar i-am l[sa s[ ]nve\e s[ zboare singuri, pe

b[tr`ni i-am ]nv[\a c[ moartea nu vine cu b[tr`ne\ea, ci

cu uitarea. I-am ]nv[\a, pe ceilal\i, c[ lumea vrea s[

tr[iasc[ pe v`rful muntelui, f[r[ s[ bage de seam[ c[

adev[rata fericire e felul de a-l urca. Am ]nv[\at, aud

mai departe, ]n vocea grav[ de al[turi, c[ atunci c`nd

un nou n[scut str`nge cu pumnul lui micu\, pentru prima

oar[ degetele p[rintelui, l-a acaparat pentru ]ntotdeauna.

Ingrid, m[ revolt eu, atac`nd propriile mele pagini

a=ezate pe mas[, s-a t`r`t prin ierburile uscate sau

umede =i-a zdrelit genunchii ]n margini de bolovani

ascun=i prin maluri de p[m`nt, a trudit cu propriul ei

corp, sub ap[sarea arm[sarilor ]n c[lduri. A scormonit,

cu unghiile, pe l`ng[ b[rba\ii ]nfierb`nta\i, pe br`nci,

]n genunchi, ]n picioare, culcat[ prin a=ternuturi

str[ine. Necru\[tor, precum =uiera v`ntul ]n miez de

iarn[, ]i tremurau buzele ]n c[utarea obiectelor lungi,

scurte, groase sau sub\iri. Am ]nv[\at, aud ]n vocea

necunoscutului, c[ un om are dreptul s[ se uite ]n jos la

altul, doar atunci c`nd ar trebui s[-l ajute s[ se ridice.

Spune ]ntotdeauna ce sim\i =i f[ ceea ce g`nde=ti; dac[

a= =ti c[ aceasta ar fi ultima oar[ c`nd te voi vedea

dormind, a= vrea s[ fiu p[zitorul sufletului t[u.

}ntotdeauna exist[ ziua de m`ine, mai zice actorul cu

voce grav[, iar via\a ne d[ de fiecare dat[ prilejul de a

face lucrurile bine, dar dac[ cumva gre=im =i ziua de azi

este tot ceea ce ne mai r[m`ne, mi-a= dori s[-\i spun c[

nu te voi uita. Ingrid, scriu eu mai departe, a =tiut c[

niciunul dintre b[rba\ii cu pa=i greoi =i ap[sa\i, gr[bi\i

s[ umble prin trupul ei t`n[r, n-a mai z`mbit dup[

c[derea nop\ii. Ziua de m`ine, lipesc eu cuvintele

celuilalt, nu e asigurat[ nim[nui, t`n[r sau b[tr`n. Azi

poate s[ fie ultima zi ]n care ]i vezi pe cei pe care i-ai

cunoscut. De aceea, nu mai a=tepta, f[-o azi, pentru c[

dac[ ziua de m`ine nu va mai ajunge niciodat[, ]n mod

sigur vei regreta noaptea ]n care nu \i-ai f[cut timp

pentru un sur`s.

Simt, ]n cuvintele de al[turi, c[ se apropie

sf`r=itul pove=tii. Nimeni, zice vocea cald[, nu-=i va

aduce aminte de tine pentru g`ndurile tale secrete.

Cere-i Domnului t[ria =i ]n\elepciunea pentru a le rosti

=i dovede=te-le tuturor c`t de importan\i sunt pentru tine.

Telefonul sun[ rar =i mult, cobor ]ncet

sc[rile, nici nu =tiu c`nd s-a f[cut ]ntuneric.

-Alo, aud o voce groas[, sunt Ramona.

-Bun[ seara, r[spund, de unde m[ suni?

-Am venit acas[, abia am sosit.

-M[ bucur, ]i spun, c`t stai?

-Pu\in, zice, vrem s[ vindem apartamentul =i

s[ cump[r[m un teren la \ar[, pentru bunicul.

Stabilim apoi s[ ne ]nt`lnim la sf`r=itul

s[pt[m`nii, iar Ramona m[ ]ntreab[ dac[ am terminat

cartea.

-Aproape, ]i r[spund, vorbim s`mb[t[.

Am a=teptat-o degeaba, n-a venit =i nici nu

mi-a mai r[spuns la telefonul pe care mi-l l[sase.

Oricum, nu-mi era de vreun folos, c`nd lumea se mi=c[

108

]n ritmul am[girilor ei, e greu s[ mai schimbi ceva, e o

soart[ ]n toate =i o lehamite ]ncins[, ca =i caldar`mul

din cartierul prin care am trecut rar, de c`nd m-am

mutat, abia dac[ i-am mai recunoscut pe vecinii de ieri,

chiar dac[ ei m[ salutau, ridic`ndu-=i p[l[rile tocite =i

decolorate.

M[ preg[tesc s[ termin povestea, iar Ingrid,

ascuns[ ]n umbra parterului ei, din fa\a bisericii, se

duce t[cut[ la culcare. Ca =i acum c`teva luni, sun[

telefonul ]n casa mea, de pe strada lini=tit[ a ora=ului.

Afar[ plou[, e o prim[var[ ciudat[, e frig =i nu se aud

dec`t c`inii din vecini l[tr`nd de foame.

-Salutare, b[tr`ne dasc[l, aud eu ]n

receptor.

-Ce onoare, zic, domnul procuror =i-a

amintit iar[=i de prietenii vechi?

-Ca ]ntotdeauna, ai dreptate, spune el.

-Am, aprob eu ]n g[urile mici ale

receptorului.

-Trec pe la tine, mai spune, am c`te ceva de

povestit.

Stabilim s[ ne vedem peste dou[ zile, se

apropie Pa=tele =i sunt ]n vacan\[, apoi ]nchid telefonul.

Adorm greu, spre diminea\[ visez excursia pe care am

f[cut-o, acum vreo =ase ani, la Roma. M-a= mai

]ntoarce acolo, doar am aruncat c`teva monede ]n

Fontana di Trevi, cum m-au pus amicii mei. Cine =tie,

dac[ nimeresc ]n acela=i hotel din apropierea g[rii, s-ar

putea s[ fie o fat[ ]n u=a metalic[, de al[turi, ]n

a=teptarea vreunui client ]nt`rziat.

Toat[ dup[-amiaza m-am ]nv`rtit prin ora=,

dup[ cump[r[turile obi=nuite, m[ doare spatele =i

bomb[n ]n fotoliul meu, iar pe ecranul televizorului cei

patru corifei c`nt[, moale =i suav, unde-i c[ma=a mea

de noapte, apoi ]mi place Tamara, ]mi place pe dracul

=i, iar[=i, ast[zi iar, ast[zi iar, la telejurnal, am v[zut

ca=caval.

Sun[ insistent domnul procuror =i-i descui

poarta, c`inele latr[ f[r[ convingere, iar apa, c[zut[

]ntre timp, ]mi intr[ ]n papuci.

-Cum e, ]ntreab[ oaspetele meu, ai terminat

cartea?

-Aproape, ]i r[spund, te a=teptam pe tine, am

visat c[ ai ceva pentru mine.

}l ascult, golim paharele cu vin, ]n scrumier[

se adun[ resturile \ig[rilor lui sub\iri, c`inele meu cel

mic, Leo, se str`mb[, nu-i place mirosul strecurat

printre must[\ile lui r[sucite.

-+tii, zice procurorul, se ]nt`mpl[ foarte des,

]n lumea despre care ]\i vorbesc, s[ afli adev[rul atunci

c`nd nu te mai a=tep\i. Acum o s[pt[m`n[ am anchetat

un omor, ]l cuno=team pe individ, mai fusese ]n fa\a mea

de c`teva ori. Psihologii \i-ar putea explica mai bine

mecanismul, mul\i dintre criminali au un fel ascuns de

sinceritate, un fel de m`ndrie a faptelor lor =i se apuc[

s[ m[rturiseasc[, f[r[ ca tu s[-i ]ntrebi, istorii trecute.

-Ai dreptate, zic =i eu, g[se=ti treaba asta =i

]n literatur[, n-am =tiut niciodat[ dac[ vine din via\[

sau e o inven\ie…

-Ei, zice el, afli acum… Cum ]\i spuneam,

b[rbatul din fa\a mea povestea de vreo or[, m[ uitam la

figura lui, era lini=tit[ =i senin[. Are pu\in peste treizeci

de ani, e s[rit de o sut[ de kilograme, m`inile ]i sunt ca

ni=te lope\i, n-am v[zut degete ca ale lui niciodat[,

arat[ ca buc[\ile de salam uscat. Domn’ procuror, ]mi

spune la un moment dat, tot a=a am omor`t-o =i pe

curva aia, acum un an, doi, habar n-am, i-am t[iat g`tul

ca la o g[in[.

109

M[ uit la m`na cu care prietenul meu de

alt[dat[ \ine \igara sub\ire, nu-i tremur[ deloc, doar

nodul de la g`t se mi=c[ ciudat, spre dreapta =i spre

st`nga, ca un resort de ma=in[ abia b[gat[ ]n priz[.

-De fata aia chiar mi-a p[rut r[u, era o

am[r`t[, ]n\elegi, m[ ]ntreab[ prietenul, a=a mi-a

spus… Am fost pe la ea de c`teva ori, la ]nceput mi-a

pl[cut, eram cam ame\it de b[utur[. C`nd m-am dus

treaz nici n-am putut s[-i mai fac ceva, avea ni=te bube

peste tot, o t[ietur[ mare de la o opera\ie, mi s-a f[cut

sil[. }n\elegi, ]mi zice procurorul, el vorbea singur, nici

nu p[rea c[ m[ mai vede. Am apucat totu=i s[-l ]ntreb

de ce a omor`t-o… De prost, a zis, m-a p[c[lit un

tovar[= de-al meu c[ e bolnav[ de sida, c[ =i-a f[cut el

analizele =i =tie precis de unde a luat nenorocirea. De la

Ingrid, o omor, ]i dau foc, zbiera el. Eu l-am crezut, am

]n\epenit, m[ culcasem cu ea, prima dat[ chiar l`ng[

p[durea aia unde am omor`t-o. Tot acolo am g[sit-o,

f[, t`rfa dracului, i-am zis, ai sida? Da, m[, am, a r`njit

ea =i n-am mai judecat, =ti\i ce-am f[cut… +i nici nu

era a=a, n-am luat nicio boal[… Apoi a t[cut vreo dou[

minute, s-a uitat ]n ochii mei, era prima dat[, dar s[ v[

spun ceva, a continuat, curva aia chiar dorea s[ moar[,

scria pe moaca ei, c`nd am b[gat cu\itul ]n pielea ei

r`dea ]ncet, s[ mor eu dac[ mint…

A albit de tot prietenul meu, m[ uit la ceafa

lui groas[ =i ]i aud, ]n camera mea c[lduroas[,

respira\ia grea, atacat[ de tutun.

-Vezi, ]i spun, am ]n fa\[ caietul fetei, pe care

tu mi l-ai dat. Eram hot[r`t s[ a=ez paginile ei la

sf`r=itul c[r\ii, dar mi-ar fi foarte greu… Frazele ei sunt

violente, brutale, ]ncr`ncenate, de cele mai multe ori…

-+i, zice el, de ce n-ar fi bin ?

-Nu =tiu, recunosc, de altfel, nici fragmentele

pe care le-am folosit nu sunt transcrise exact, din caiet.

Am ocolit multe g`nduri, multe cuvinte… Nu sunt

convins c[ am f[cut prea bine, dar e t`rziu s[ mai

schimb ceva. O s[ vezi, fragmentele ei, pe care le-am

pus ]n carte, seam[n[ mai mult cu felul meu de a scrie…

M`ine, g`ndesc, f[r[ s[-i mai spun =i lui, am

s[ trimit tuturor =i cele c`teva sute de zile din via\a unei

t`rfe, 382 sunt buc[\ile de poveste, pe care Ingrid le-a

]ngr[m[dit ]n caietul ]ng[lbenit =i zdren\uit pe la

col\uri, la care m[ uit =i acum.

Ingrid… Mi-o amintesc alerg`nd pe aleea

din fa\a blocului, ]ntindea m`na =i apuca bucata de

ciocolat[, pe care i-o scoteam repede din buzunar,

cozile lungi ]i fluturau, pe l`ng[ mine, iar clopotul

bisericii de peste drum ]ncepea, uneori, s[ bat[. Mai

caut c`teva cuvinte… }nvins nu e=ti numai atunci c`nd

]\i s`ngereaz[ inima, ]nfr`ngerile adev[rate sunt atunci

c`nd ai renun\at s[ mai visezi.

Am terminat, am scris =i ultimul cuv`nt de pe

h`rtiile mele, m[ uit absent la ecranul calculatorului

meu b[tr`n =i la semnele de tot felul, pe care nu prea le

]n\eleg. Intru ]n c[su\a mea electronic[ =i g[sesc acolo

ultimul mesaj pe care l-am primit. +tiu, ]ntr-o clip[, cum

va trebui s[ arate ultima pagin[ a pove=tii mele, despre

Ingrid. Aceasta va fi scrisoarea mea, pe care n-o voi

trimite niciodat[, c[tre Ramona, Lucica botoasa, Cora

=i, mai ales, c[tre Ingrid, acolo unde o fi ajuns.

Pe ecran e fotografia unei stridii, desf[cut[,

iar ]n mijloc se vede o perl[ str[lucitoare. O stridie care

nu a fost r[nit[, scrie alb pe negru, nu poate produce o

perl[ str[lucitoare. Perlele sunt produsul durerii, ele sunt

r[ni vindecate. }n interior p[trunde un gr[unte de nisip

sau o substan\[ str[in[ =i nedorit[, acolo unde se afl[ o

110

substan\[ lucioas[, aragonitul. C`nd intr[ un gr[unte de

nisip ]n stridie, celulele de sidef ]ncep s[ lucreze =i s[-l

astupe cu straturi multe, pentru a proteja corpul ei lipsit

de ap[rare. Acolo se formeaz[ perla. O stridie care nu a

fost r[nit[ niciodat[, nu poate produce perle, pentru c[

perla e o ran[ cicatrizat[. +i, pe ecran, ]ncep s[ curg[

]ntreb[rile… Te-ai sim\it vreodat[ r[nit de cuvintele

cuiva? Ai fost acuzat de a fi spus lucruri pe care

niciodat[ nu le-ai spus ? Ai fost obiectul indiferen\ei?

Atunci, scrie cu litere foarte mari pe ecran, produce o

perl[ ! Acoper[-\i r[nile cu c`teva straturi de iubire,

las[-le s[ se cicatrizeze =i uit[-te ]n jurul t[u, sunt

milioane de oameni goi, nu pentru c[ au fost r[ni\i, ci

pentru c[ nu au =tiut s[ ierte, s[ ]n\eleag[ =i s[

transforme o durere ]n iubire.

.

111

Ingrid, t`rfa

____________

ionu\ cristache

]

CRISTACHE IONU| - N[scut la 22

iulie l955, la T`rgovi=te. Studii primare =i

gimnaziale ]n ora=ul natal, apoi Liceul < Ien[chi\[

V[c[rescu> din T`rgovi=te (1973) =i Facultatea de

Filosofie a Universit[\ii Bucure=ti (1979). Profesor

la Colegiul Na\ional <Constantin Carabella>, din

T`rgovi=te =i la Universitatea <Valacchia>, din

T`rgovi=te.

SCRIERI – Primele proze ]n volumul

<Debuturi> (1976), la Editura Minerva din

Bucure=ti. Colaboreaz[ cu proz[ =i eseuri la

revistele Transilvania, Tribuna, Luceaf[rul etc.

Public[ romanul <Calendarul cu patimi>(2002), la

Editura <Pandora M> =i romanul <G`ndul lui, ca o

rug[ciune>, la Editura <Dyaprint> (2005) .

112