influentele geopolitice ale razboiului din iraq

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

INFLUENTE GEOPOLITICE ALE RAZBOIULUI DIN IRAK

Coordonator stiintific: Prof. Univ. Dr. SILVIU NEGUT Absolvent: MIHAI BUCUROIU

Bucuresti 2006

INFLUENTE GEOPOLITICE ALE RAZBOIULUI DIN IRAK ______________________________________________________________________________

Introducere ............................................................................................................. 1

Capitolul I – Irak ................................................................................................... 5

1.1 Descrierea zonei geografice ........................................................................... 5

1.2 Scurt istoric .................................................................................................... 8

1.3 Petrol si antichitati ......................................................................................... 9

Capitolul II - Cauzele razboiului ........................................................................ 12

2.1 Interese si principalii actori ......................................................................... 12

2.2 Faza premergatoare, reactia lumii la un eventual razboi ............................. 25

Capitolul III - Influente directe si indirecte regionale si mondiale ................. 30

3.2 UE si conflictul din Irak .............................................................................. 30

3.3 Relatiile Transatlantice ................................................................................ 33

3.4 Romania si Razboiul din Irak ...................................................................... 40

Concluzii ............................................................................................................... 43

Bibliografie ....................................................................................................... ....47

1


INTRODUCERE

Razboiul asimetric impotriva terorismului, declansat dupa evenimentele de

la 11 septembrie 2001, s-a transformat intr-un clasic razboi local, cu implicatii

globale, fara precedent in istorie. Statele Unite ale Americii impreuna cu un numar

mic de aliati au atacat Irakul, desfasurand astfel o forta colosala, atat sub aspect

cantitativ cat si din punct de vedere tehnologic.

In cadrul conflictului din Irak participa si Romania cu un numar relativ

restrans de militari profesionisti, fapt ce reprezinta al doilea exemplu, dupa

Afganistan, in care Armata Romana este implicata direct in desfasurarea unor

actiuni militare pe teritoriul altui stat, dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Razboiul din Irak se anunta drept unul scurt, acum este clar pentru toata

lumea ca el abia a inceput. . Nu e nici o indoiala ca SUA si aliatii vor triumfa

asupra Irakului pe termen lung, insa se pune problema cat va costa acest razboi : in

vieti, bani si timp. Pana acum, socotelile dinaintea razboiului s-au schimbat peste

noapte, iar miturile cu privire la suportul popular pentru “eliberarea” Irakului au

disparut. Prelungirea razboiului nu este in favoarea Americii, iar costurile nu sunt

doar financiare. Cel mai mare cost: statutul de superputere al SUA.

Analistii economici apreciaza ca razboiul va avea efecte conjugate asupra

cheltuielilor bugetare, pretului petrolului si climatului economic. In aceste conditii,

este previzibila o scadere a investitiilor cu 8-15% in functie de amploarea

razboiului, ceea ce ar costa PIB-ul american 1-2%, iar piata bursiera 9-16%.

Deprecierea monedei americane fata de Euro de la inceputul razboiului care era

privita de americani ca una temporara nu da nici un semn de revenire, din contra ea

are o usoara tendinta de depreciere in continuare. In Romania increderea in celebra

moneda americana este scazuta, mai ales in randul populatiei care, parca

2


prevazatoare, a “adoptat” imediat moneda euro in asteptarea deznodamantului

acestui razboi.

Economistul George Perry apreciaza, in studiul ,,Razboiul impotriva

terorismului, piata petroliera mondiala si economia americana”, ca o grava

intrerupere a aprovizionarii cu petrol ar putea impinge pretul barilului de titei, de

aproape 45 de dolari in prezent, pana la 75-161 de dolari, iar ,,probleme economice

devastatoare” vor aparea nu numai pentru SUA, ci si pentru intreaga lume.

Contextul international actual aduce analiza geopolitica in prim planul

strategiilor investitionale. Chiar daca Romania nu este tara uneia dintre cele mai

importante piete financiare la nivel global, iar evenimentele globale nu ne

afecteaza cu aceasi intensitate, se impune totusi o succinta trecere in revista a

principalelor aspecte legate de evolutia probabila a evenimentelor viitoare.

Actualul conflict armat cu Irak-ul, unde Romania este prezenta ca aliat al

SUA, cu trupe combatante, nu va afecta , poate, tara noastra, in mod direct, insa va

fi afectata prin cresterea pretului petrolului pentru o buna perioada de timp, iar in

eventualitatea extinderii atentatelor teroriste in SUA si chiar in Europa, legaturile

comerciale cu aceste zone vor fi afectate. Apoi nu trebuie uitata si panica

investitorilor straini din Romania, in contextul in care aliatii europeni ai SUA vor

deveni tinta atentatelor teroriste.

Cosmarul cel mare al europenilor, sau occidentalilor in general, este legat de

teoriile politologul american, Samuel P. Huntington, creatorul celebrei paradigme

a civilizatiilor in teoria relatiilor internationale, care afirma ca “universalismul

occidental este periculos pentru lume deoarece el ar putea sa duca la un mare

razboi intercivilizational si este periculos pentru Occident deoarece el ar putea sa

duca la o infrangere a Occidentului.” Iata cum se explica retinerea Germaniei,

Frantei, Rusiei si Chinei,in ceea ce priveste o interventie rapida cu scopul

dezarmarii Irak-ului.

3


Teoria relatiilor internationale a dezvoltat la sfarsitul razboiului rece cinci

paradigme importante, utilizate in explicarea si previziunea evolutiei relatiilor

internationale: paradigma unei lumi armonioase, paradigma unei lumi bipolare,

paradigma haosului, paradigma statala si paradigma civilizationala.

Dintre cele cinci, paradigma civilizationala pare a se desprinde si a avea

succes. Se pare ca, din ce in ce mai mult, statele sunt atrase in conflict nu ca

urmare a unor dispute directe, ci in mod indirect prin interventia in conflicte

tribale, etnice sau religioase, ca efect al unei solidaritati culturale, de valori.

Teama europenilor este aceea de a nu fi atrasi intr-un razboi

intercivilizational, dorit dupa cum s-a vazut de catre unele grupari fundamentaliste

islamice, razboi care ar putea avea urmari dramatice asupra securitatii si

prosperitatii popoarelor occidentale.

Sunt inca multe necunoscute care plutesc in aer, riposta de care vor fi

capabili irakienii, razboiul de gherila care se pare ca nimeni nu l-a luat in calcul,

actiuniile viitoare ale teroristilor fundamentalisti islamici, conflictele din zona,

precum si reactia opiniei publice din tarile preponderent musulmane care

condamna, vehement acest razboi.

Partea buna a lucrurilor ar fi data de faptul ca in epoca post-conflict, in

cazul victoriei Occidentului si instaurarii unui regim democratic in Irak, Romania

urmeaza sa faca parte dintre statele care vor reconstrui Irak-ul, reluand astfel

relatiile comerciale cu acesta tara, iar companiile petroliere romanesti, si nu

numai, sa devina unele dintre principalele beneficiare ale pacii de dupa razboi. Cel

putin asa era prevazut l-a inceputul anului atunci cand toate statele asteptau

deznodamantul interventiei armate ale SUA, si era doar o chestiune de timp. Astazi

aceast scenariu este departe de a fi pus in practica, haosul care domneste in Irak si

atentatele omniprezente impiedica orice relatie economica.

4


Consecintele razboiului vor fi insa de lunga durata, vor avea cuprindere

mondiala si implicatii in multiple domenii: politice, culturale, economice si nu

numai.

5


1. Irak

1.1 DESCRIEREA ZONEI GEOGRAFICE

Situat in Asia de Sud-Vest, Irakul are o suprafata de 435.052 km² si o

populatie de 23.332.000 locuitori. Este impartit in 18 provincii, iar capitala este la

Bagdad, oras de 4.689.000 locuitori.

Se invecineaza cu Turcia, Iran, Kuwait, Arabia Saudita, Iordania, Siria, iar

in partea de SE are deschidere la Golful Persic.

6


Teritoriul irakuluieste prezinta patru regiuni naturale, intre care cea mai

importanta ca extindere si semnificatie economica se afla in partea centrala si

anume campia drenata de fluviile Tigru si Eufrat. Aceasta campie (antica

Mesopotamie) concentreaza ¾ din terenurile cultivate ale tarii. Celelalte trei

regiuni sunt Muntii Kurdistanului in NE, Piemontul Nordic cu bogate resurse de

petrol si regiunea colinara desertica, desfasurata la V de Eufrat. Irakul are o clima

subtropicala cu o ariditate accentuata, vegetatie naturala care ocupa doar 13% din

suprafata tarii si cu o fauna adaptata mediului.

Cei 23.332.000 locuitori ( anul 2001) se impart in arabi 64,7%, kurzi 23%,

azerbaidjeni 5,6%, majoritatea (3/4), concentrandu-se in campia Tigru-Eufrat, cu

un procent de 76% populatie urbana, 96% dintre ei fiind de religie islamica.

Irakul dispune de mari rezerve de petrol, peste 16 miliarde de tone, ceea ce o

plaseaza pe locul 2 sau 3 pe glob conform diferitelor surse, si de gaze naturale, atat

in N cat si in S. Productia acestor resurse a fost si este puternic influentata de

factori extraeconomici: conflicte armate si embargoul international impus Irakului

dupa 1990. Agricultura, care asigura 15% din PIB antreneaza 40% din populatia

activa si este specilizata in cultura curmalului. Cresterea animalelor( mai ales

ovine) ocupa un loc important, iar industria era diversificata, de la constructii de

masini si petrochimie la ciment, sticlarie, textile si produse agro-alimentare.

Balanta comerciala dominata in proportie de 95% de exporturile de petrol a suferit

enorm dupa embargoul international impus Irakului.

Din cauza Razboiului din Golf si a izolarii tarii fluxul turistic s-a redus

drastic, ajungand inexistent in momentul de fata in ciuda atractiilor deosebite (

numai 51.000 de turisti in 1991 fata de 2 milioane in 1982 si 13 mil USD incasati

din turism in 1996). Printre principalele zone si obiective turistice figureaza orasul

Mossul, celebru pentru moscheile sale, biserici si manastiri crestine din sec 13

alaturi de vestigii ale civilizatiei asiriene. Zona Babilon-Baghdad-Samara, ruinele

7


oraselor antice Uruk, Eridu si orasul Al-Basrah, faimos centru cultural medieval,

locul din care a plecat in calatorie legendarul Sindbad Marinarul sunt doar cateva

dintre atractiile turistice ale Irakului.

IRAKUL - O TARA DE MILIARDE DE BARILI

Suprafata 437.072 kmp

Populatie 24 milioane

PIB (ppp) 59 miliarde USD

PIB/locuitor (ppp) 2.500 USD

Rata de crestere economica - 5,7%

Inflatie 60%

Exporturi 15,8 miliarde USD

Importuri 11 miliarde USD

Datorie externa 62,2 miliarde USD

Structura economiei Servicii 81%, industrie 13%, agricultura 8%

Pierderi in razboiul cu Iranul 450 miliarde USD

Pierderi in Razboiul din Golf 230 miliarde USD

Pierderi din sanctiunile ONU 150 miliarde USD

Ponderea exporturilor de petrol 90%

Rezerve de petrol cunoscute/estimate 112/220 miliarde barili

Cota in rezervele mondiale 10,6%

Productie de petrol 2,4 milioane barili/zi

Cota pe piata petrolului 3,7%

Potential de exploatare a petrolului 5-6 milioane barili/zi

1.2 SCURT ISTORIC

8


Cunoscut din Antichitate, sub numele de Mesopotamia, actualul teritoriu al

Irakului este leaganul unor stralucite civilizatii – akadiana, asiriana, babiloniana,

caldeana etc. Irakul a devenit republica din anul 1963, cand la putere s-a aflat

partidul Bass, adept al liniei politice radicale, panislamice. A avut loc

nationalizarea bancilor si societatilor de asigurari, precum si a companiei Irak

Petroleum si distantarea de politica externa filooccidentala.

Saddam Hussein preia puterea in 1979, inasprind regimul intern si urmarind

a se erija in lider al lumii arabe militante. El ataca in 1980 Iranul, sub pretextul

vechii dispute de frontiera. Indelungatul si epuizantul razboi, soldat cu grele

pierderi umane si mari distrugeri materiale, se incheie in 1988. Peste doi ani, pe

data de 02.08.1990 trupele irakiene acupa Kuwaitul. Rezolutia ONU din noiembrie

1990 ii cere ultimativ retragerea tuturor trupelor din Kuwait pana la 15.01.1991.

Ramas fara raspuns, ea are ca urmare initierea la 17.01.1991 de operatiuni aeriene

ale fortelor aliate grupate sub egida ONU si conduse de SUA, apoi declansarea la

24.02.1991 a ofensivei tereste care incheie, in 28.02.1991, Razboiul din Golf, prin

eliberarea Kuwaitului si infrangerea trupelor irakiene. In pofida pierderilor grele

suferite in razboi si revoltelor interne izbucnite in aceea perioada de kurzi si siiti, a

situatiei economice catastrofale si a sanctiunilor impuse de ONU, Saddam Hussein

reuseste sa-si consolideze puterea. In 1995, ONU accepta exportul unor cantitati de

petrol irakian contra achizitionarii de hrana si medicamnte pentru populatie. Pana

in noiembrie 1997 relatiile Irak – ONU nu au cunoscut tensiuni majore pana cand

Saddam Hussein a expulzat inspectorii internationali, facand astfel primul pas catre

ceea ce a fost si este Razboiul din Irak.

9


1.3 PETROL SI ANTICHITATI

sau cum s-a ales praful de 6000 de ani de istorie

Irakul are doua mari bogatii: petrolul si antichitatile. Bagdadul ascunde cam

o zecime din zacamintele de aur negru ale globului. Si mai ascunde, in aproximativ

10.000 de situri arheologice, un patrimoniu istoric si artistic de o valoare imposibil

de evaluat. Cum a rezistat aceasta zestre naturala si de civilizatie razboiului de mai

putin de o luna care a eliberat tara de un indelungat regim opresiv?

Petrolul a fost privilegiat. Eliberatorii au facut totul pentru a proteja aceasta

bogatie. Pompieri prompti au stins operativ campurile petrolifere incendiate. Pana

si Ministerul Petrolului din Bagdad a fost pazit cu strasnicie. In timp ce majoritatea

sediilor institutiilor oficiale au fost lasate prada devastarii populare, acest minister,

ca si cel de Interne, a fost si este bine pazit de militari si blindate americane.

Punand stapanire pe Bagdad, trupele americane au privit apatic cum au fost jefuite

si incendiate ministerele Planificarii, Educatiei, Irigatiilor, Comertului, Industriei,

de Externe, Culturii si Informatiilor. Dar au concentrat sute de militari in jurul

edificiilor a doua ministere care trebuiau sa ramana - si au ramas - de neatins: de

Interne si al Petrolului. „Documentele privitoare la cea mai pretioasa bogatie a

Irakului, infrastructura sa petroliera si mai ales imensele sale rezerve sunt intacte si

in siguranta, ferite de hoti si vandali, pentru a putea fi puse la dispozitia

companiilor petroliere americane“ - remarca ziaristul britanic Robert Fisk in The

Independent. Comandantul suprem al operatiilor militare, generalul Tommy

Franks, care a dat dispozitii trupelor sale sa nu actioneze impotriva actelor de

jefuire din Bagdad si alte orase, s-a grabit totusi sa invadeze Irakul cu o zi mai

devreme decat data planificata, pentru a preintampina eventuala incendiere a

campurilor petrolifere din nordul Irakului. Iar trupe americane au fost trimise in

10


aceste zone inainte de inceperea bombardamentelor, chiar daca o asemenea actiune

temerara prezenta risc pentru viata militarilor din US Army.

Spre deosebire de Ministerul Petrolului si zacamintele de titei, muzeele si

bibliotecile irakiene n-au intrat in atentia comandamentului american. „Militarii

US Army n-au facut nimic pentru a preveni jefuirea tezaurelor de nepretuit ale

istoriei Irakului aflate in Muzeul Arheologic din Bagdad si in muzeul de la Mosul“

- arata Robert Fisk. Ziaristul britanic relateaza cu stupefactie fapte la care a fost

martor ocular. „Ieri - transmitea el la 14 aprilie - a fost ziua arderii cartilor. Mai

intai au venit jefuitorii, apoi incendiatorii. A fost capitolul final al devastarii

Bagdadului. Biblioteca Nationala si Arhivele - un tezaur inestimabil de documente

istorice otomane, inclusiv vechile arhive regale ale Irakului - au fost prefacute in

cenusa la o temperatura de 3 000 de grade. Apoi a fost incendiata colectia de

Coranuri de la Ministerul pentru Probleme Religioase“. Ziaristul a incercat sa

smulga din mainile unui copil de vreo 10 ani o carte a legilor islamice, dar l-a

impiedicat unul dintre jefuitori. In acest timp, americanii nu faceau nimic. Sub

ochii lor ardeau arhivele istorice ale unei tari. „Pentru Irak - comenta Fisk - venise

Anul Zero, identitatea sa culturala era distrusa. De ce? Cui serveste? In ce scopuri

infame a fost distrusa aceasta mostenire?“

Cand a vazut flacarile care se ridicau la zeci de metri deasupra Bibliotecii

Coranice, ziaristul s-a grabit sa anunte la Biroul infanteriei marinei americane.

Peste o jumatate de ora, el revenea la cladirea incendiata, dar nici un eliberator

american nu se deplasase la fata locului. „Arabii spuneau candva despre cartile lor

ca sunt scrise la Cairo, tiparite la Beirut si citite la Bagdad. Acum, bibliotecile din

Bagdad sunt mistuite de flacari“ - reflecteaza cu amaraciune ziaristul. Timp de

aproape o mie de ani - continua el - Bagdadul a fost capitala culturala a lumii

11


arabe, populatia cea mai invatata din Orientul Mijlociu. Fiul cel mare al lui Ginghis

Han a incendiat orasul in secolul al XIII-lea si, se spune, apele Tigrului s-au

innegrit de cerneala cartilor. Acum, cenusa miilor de documente vechi intuneca

cerul Irakului. De ce? - se intreaba din nou, in finalul corespondentei sale, ziaristul

britanic.

Un raspuns incearca sa formuleze un alt ziarist britanic, Lian McDougall, de

la Sunday Times. Un raspuns avansat tot sub forma de intrebare: „Au planificat

negustorii/colectionarii de arta din SUA jefuirea muzeelor?“. Ziaristul relateaza ca,

inainte de razboi, un grup de colectionari de arta americani, reuniti in Consiliul

American pentru Politica in domeniul Culturii, a solicitat autoritatilor de la

Washington „relaxarea restrictiilor severe din Irak asupra proprietatii si exportului

de antichitati“. Trezorieul Consilului, William Pearlstein, a calificat legislatia

irakiana in materie drept „retentionista“ si a anuntat ca va sprijini un guverm

postrazboi la Bagdad care „sa inlesneasca introducerea antichitatilor in Statele

Unite“.

Actiunea grupului american a generat neliniste in comunitatea arheologica

mondiala inca de la crearea sa, in 2001. S-a remarcat ca printre principalii membri

ai grupului se afla colectionari si juristi cunoscuti pentru traficarea unor obiecte de

arta provenind din jafurile facute de nazisti in al doilea razboi mondial. Profesorul

britanic Renfrewof Kaimsthorn, arheolog la Cambrige si director al Institutului

McDonald pentru cercetari arheologice, observa: „Legislatia privitoare la

antichitatile irakiene protejeaza Irakul. Ultimul lucru de care e nevoie ar fi un

asemenea grup. Orice schimbare a acestor legi ar fi absolut monstruoasa“. Si chiar

in Statele Unite, presedintele Institutului Arheologic al Americii, Patty

Gerstenblith, spunea: „Agenda Consiliului este de a incuraja colectionarea de

12


antichitati prin slabirea legislatiei in statele bogate arheologic si lichidarea

proprietatii nationale asupra antichitatilor, ceea ce ar face mai lesnicioase

exporturile“.

Jaful de la Muzeul National din Bagdad, cel mai mare depozitar de marturii

arheologice si istorice din Orientul Mijlociu, este fara precedent ca amploare. Cele

28 de galerii ale sale au fost pur si simplu golite, hotii sustragand peste 50 000 de

piese unice, de neinlocuit, unele dintre ele cu o vechime de cinci milenii. A fost

distrus si catalogul muzeului, ceea ce face imposibila identificarea exacta a

pagubelor. Un cercetator suedez povesteste ca militarii americani au inlesnit jaful,

ei i-au impuscat pe paznicii muzeului si au deschis larg portile cladirii, ba chiar au

indemnat multimea, prin interpusi de limba araba, sa patrunda inauntru. La

Washington insa, seful Pentagonului a dojenit presa ca exagereaza amploarea

haosului din Bagdad si a explicat ca jafurile sunt „firesti“ si „poate chiar expresia

sanatoasa a ostilitatii fata de regim“. Dupa care, Rumsfeld a cugetat adanc: „Si un

popor liber e liber sa greseasca si sa comita crime“. Numai ca irakienii au fost

totusi ajutati sa nu cada in greseala cumva si sa se atinga de tot ceea ce tine de

petrolul despre care oficialii americani ii asigura ca este propria lor bogatie.

13


2. Cauzele razboiului

2.1 Interese & Principalii actori

CONSPIRATIA AURULUI NEGRU - “Prietenii periculoase”

In 1976, o intreprindere petrolifera a intrat puternic pe piata resurselor

energetice. Se numea Arbusto Energy, si presedintele companiei era George Bush

fiul, actualul chirias de la Casa Alba si omul care a pus lumea intreaga pe picior de

razboi impotriva terorismului international. Poate asta nu spune nimic... Dar

principalul investitor al acelei companii texane se numea Salem Ben Lade.

Coincidenta? Nu, pentru ca acel om era fratele lui Osama Ben Laden, individul

care, dupa spusele Washington-ului, este raspunzator de teribilele atentate din 11

septembrie 2001. Incepea atunci, in 1976, o relatie care unea pâna la eternitate

doua dintre clanurile cele mai puternice din lume. Pe de o parte, imperiul Bush,

cimentat pe afacerile petroliere - pe vremea celui de al II-lea Razboi Mondial - ale

lui Prescott Bush, bunicul actualului presedinte, pe care guvernul a trebuit sa-l

sanctioneze pentru ca a vândut petrol intreprinderii naziste Luftwaffe. Pe de alta

parte, giganticul imperiu creat de Mohamed Awad Bin Laden, tatal lui Osama, care

prin aceeasi vreme i-a oferit regelui Saud al Arabiei Saudite edificarea in Riad a

magnificului Palat Regal. Fabuloasa opera a fost recompensata cu un contract pe

viata, datorita caruia, compania Bin Laden Group este beneficiara tuturor

contractelor de lucrari publice in centrele religioase de la Mecca si Medina.

Familia Bush a reusit sa se impace cu puterea americana datorita prieteniei

dintre Prescott si John Foster Dulles - directorul CIA in timpul asasinarii lui

Kennedy , pe care a reusit sa-l convinga sa-i dea fiului sau George (pe atunci

functionar in una din companiile sale petroliere) un post de agent secret la CIA.

14


Una din primele misiuni ale lui George Bush tatal a fost coordonarea, in 1961, a

asaltului din Bahia Cochinos in Cuba... 15 ani mai târziu ajungea director la CIA,

câtiva ani inainte de a ajunge presedinte al SUA. Aici se incruciseza drumurile

ambelor familii. Incepând din acel moment, toata tesatura financiara a ambelor

clanuri se pare ca a mers pe acelasi drum. Impreuna cu ei mai apar niste personaje

ciudate care s-au urcat in aceeasi caruta si "au supravietuit" incâlcitei lumi a

afacerilor pâna in punctul de a face parte din sectorul privilegiat care a obtinut

niste beneficii incalculabile dupa atentatele din 11 septembrie si care va spori la

infinit daca SUA o sa aiba controlul petrolului irakian.

Unul din aceste personaje este un individ numit Khaled Ben Mahfouz. In

toata lumea exista 250 de oameni mai bogati ca el, spune revista Forbes. Averea lui

personala este de 1.9 miliarde de dolari. A inceput s-o cimenteze in 1987 când a

dobândit 11% din actiunile Harker Energy, companie al carei principal actionar era

George Bush fiul. Datorita sprijinului clanului prezidential a pus mâna si pe

aeroportul din Houston. De asemenea a ajuns si unul din cei trei stapâni ai BCCI,

(Banca Internationala de Credit si Comert) care s-a vazut amestecata intr-un sir de

scandaluri - trafic de arme, devieri de fonduri, spalare de bani - care au dus la

inchiderea ei. Ben Mahfouz s-a casatorit cu sora lui Ben Laden, dar faptul a trecut

neobservat. Tot neobservat a trecut si faptul ca banii investiti de muritorii de rând

in societatea Carlyle, clubul ex-presedintilor, veneau prin Banca Comerciala din

Pakistan, al carei stapân este Ben Mahfouz, cumnatul lui Ben Laden. Si liderul

societatii Carlyle nu este altul decât George Bush tatal. Sa mai adaugam la asta ca

in 1995 Ben Laden Group a dat in gestiune Societatii Carlyle câteva miliarde de

dolari si ca Ben Laden Group apare in acelasi an ca stapân al Bancii Nationale de

Comert din Sudan , exact când Ben Laden locuia acolo.

15


La putin timp dupa aceea, FBI l-a acuzat pe Ben Mahfouz ca este una din

sursele de finantare ale Al Qaeda. Nu a nelinistit pe nimeni ca acest aliat al lui Ben

Laden era si tovarasul de afaceri al familiei Bush. Si culmea, compania Delta Oil,

proprietatea lui Ben Mahfouz, s-a convertit in a doua reprezentanta in consortiul

Centgas, care datorita sprijinului actualului guvern al SUA va construi conducta de

gaz care traverseaza Afganistanul si care dupa bombardarea tarii s-a transformat in

realitate. Curios, pentru o intreprindere a companiei Delta Oil lucreaza presedintele

comisiei independente numita de Bush fiul, si care ar fi trebuit sa lamureasca

punctele intunecate din felul cum a actionat administratia nord-americana cu

ocazia atentatelor din New York si Washington. Dar totul ramâne intre prieteni. Un

alt personaj al uneltirii este James R. Bath, prieten al actualului presedinte nord-

american inca din anii ´60, când ambii imparteau baraca la Baza Aeriana din

Texas. Au ramas prieteni pentru totdeauna. Abandonând armata, Bush a inceput

sa-si faca drum in lumea afacerilor petroliere in mici intreprinderi al caror

proprietar era; prima din ele a fost cea mentionata mai sus, Arbusto Energy.

Prietenul sau Bath l-a sprijinit; se convertise in om de incredere al unor importanti

oameni de afaceri si prin intermediul unuia s-a facut cu 5% din intreprindere. Acest

capitalist din umbra nu era altul decât Salem Ben Laden, fratele teroristului cel mai

cautat din lume si asociat al propriului clan Bush...sa vezi si sa nu crezi!

Salem a murit in 1988 intr-un straniu accident de avion in timp ce survola

puturile petrolifere din Texas. Atunci, dupa moartea lui, James R. Bath s-a

transformat in omul de incredere al lui Ben Mahfouz, mentionat inainte, cumnat al

fratilor Ben Laden. Din Carlyle au facut parte inca de la inceput unii dintre cei

implicati in afacerea BCCI (Banca Internationala de Credit si Comert). Unul se

numea James Baker, care a fost Secretarul de Stat al lui George Bush si care acum

isi imparte timpul intre fructuoasele afaceri in Carlyle si compania petrolifera BP,

16


care a reusit sa obtina contractul pentru constructia uneia din conductele de gaz

care va pleca de la Marea Caspica, intre Baku (Azerbaidjan) si Ceyhan (Turcia),

circumstanta ce a fost posibila numai dupa interventia armata din Afganistan,

ordonata de Bush, care a ajuns presedinte datorita unei campanii electorale al carei

purtator de cuvânt a fost Baker...

Pornind de la o infinitate de circumstante ca cele citate, care sunt doar o

mica mostra, si dupa analizarea "mijloacelor de siguranta" care au facilitat

teroristilor Al Qaeda atentatele din New York, ziaristi de investigatie ca Thierry

Meyssan - autor al cartii Marea Impostura - suspecteaza ca tot ceea ce s-a

intâmplat in lume in ultimii ani este numai o punere in scena a unei false

confruntari intre clanul Bush si Ben Laden, care nu ar avea alt scop decât sa

reorienteze politica petroliera mondiala in favoarea intereselor sectorului energetic

al SUA. La concluzii atât de riscante ca cele citate se poate ajunge dupa ce s-a

cunoscut ce s-a intâmplat intre 4 si 14 iulie 2001, numai câteva luni inainte de

atentatele care au incendiat planeta. In timpul acestor zile, Osama Ben Laden a

avut o problema de sanatate legata de boala sa renala cronica. A stat internat in

Spitalul American din Dubai... Dupa cum a putut constata echipa de investigatii a

ziarului Le Figaro, in timpul acestor zile nu numai ca a fost vizitat de membrii

familiei sale - teoretic, dupa surse oficiale, nici nu are relatii cu ei - ci si de agentul

local al CIA in Emiratele Arabe Unite, cu care a avut o lunga convorbire. Fara

indoiala, daca aceasta informatie este adevarata, tot ce s-a creat in jurul lui Ben

Laden este "de acoperire" -si voi reveni in final cu Ben Laden, dusman intim. Irak:

de la iubire la ura. Azi, presiunea asupra Irakului din partea SUA este justificata -

spune Bush - de presupusele relatii existente intre regimul dictatorului Saddam

Hussein si organizatia terorista Al Qaeda.

17


Fara indoiala, daca aruncam o privire inapoi, afirmatiile guvernului Bush par

fortate. De fapt, cât a durat razboiul dintre Irak si Iran in timpul anilor ´70 si ´80,

serviciile secrete nord americane, in care ocupa un post mai mult decât proeminent

Bush tatal, nu au stat nici un moment la indoiala in a sprijini Irakul, care a fost in

tot acest timp aliatul SUA in regiune. Regimul care este azi considerat unul dintre

regimurile fanatice religios era pentru conducatorii nord-americani o boare de

laicism care controla exageratul sentiment islamic al unei tari ca Iran. Intre altele,

SUA a reusit in 1982 sa scoata Irakul de pe lista tarilor care finanteaza terorismul.

Fara indoiala, CIA a facilitat mijloacele prin care Saddam a folosit armele chimice

asupra propriei populatii. Istoria planetei s-a schimbat la 2 august 1990, când

Garda Republicana din Irak a intrat cu mii de oameni in Kuwait. Dupa cum spune

ziaristul Bob Woodward in excelenta sa lucrare "Comandantii", invazia nu a luat

prin surprindere Washingtonul. Informarile Pentagonului, in functie de fotografiile

luate prin satelit, alertau ca o enorma cantitate de soldati irakieni au intrat in

Kuwait. Când invazia s-a concretizat, SUA s-a lansat ca girant al libertatilor si a

cerut - cu ultimatum inclus - retragerea trupelor lui Saddam.

Dar nu jugul care cazuse pe micul emirat nelinistea Washingtonul. Era

petrolul. Si informarile aratau ca numarul de oameni folositi de Saddam era mult

superior pentru a ataca Kuwaitul. Frica Washingtonului era ca trupele puteau intra

in Arabia Saudita - de unde provine 20% din petrolul consumat in SUA si fara de

care tara nu ar scoate-o la capat. Acesta a fost motivul pentru care a reactionat

SUA. Kuwait si Osama Ben Laden ...aliatii lui Saddam!? Exclus. Ben Laden il

considera pe Saddam un dusman si s-a dus imediat la Riad pentru a vorbi cu regele

Fahd, caruia i-a oferit corpul sau de elita format din 30.000 de oameni pentru a

lupta contra lui Saddam. Arabia a nuantat ajutorul lui Osama Ben Laden si

serviciul sau secret - in frunte cu principele Turki Al Faisal, un prieten de joaca din

18


copilarie - a refuzat ajutorul teroristului cautat azi. Dar chiar asa, Ben Laden Group

a obtinut un beneficiu extraordinar din conflict, caci imperiul Ben Laden a primit

oferta - si paradoxurile trebuie sa fie semnalate - sa construiasca cazarmile si

bazele nord-americane din Arabia Saudita. Si mai mult, Ben Laden Group s-a ales

cu mare parte din drepturile de reconstructie a Kuwait-ului dupa batalia finala

denumita Furtuna in Desert.

Ruptura dintre Ben Laden si Arabia Saudita s-a produs când trupele nord-

americane au ramas in Arabia Saudita, un loc sfânt care, pentru Ben Laden, nu

putea fi ocupat permanent de "necredinciosi". In orice caz, acest razboi cu Irakul

este a doua parte a razboiului din Afganistan. Daca este dat jos guvernul din Irak si

in locul lui Saddam este pus un om favorabil intereselor economice ale SUA, se va

putea deschide o a doua cale de iesire pentru conductele care pleaca din bazinul

Marii Caspice, mai concret din Azerbaidjan. In acelasi timp s-ar controla

exploatarea sondelor irakiene, cu un pret foarte scazut de extractie si cu o piata

foarte larga. Unii analisti deja identifica companiile care si-ar imparti o prajitura

asa apetisanta dupa conflict.

Este vorba de Halliburton Corporation, care a fost prezidata de actualul

vicepresedinte al SUA, Dick Cheney, si de Chevron Texaco, care printre apropiatii

sai avea - inainte de a se implica in politica actuala - pe Condolezza Rice. Cheney a

fost cel care a autorizat macelarirea shiitilor de catre Saddam in martie 1991,

"pentru stabilitate", cum comenta ironic lingvistul Noam Chomsky. Sa nu uitam ca

pâna la invazia din Kuwait, SUA a inarmat Irakul si a continuat sa-l sprijine pe

Saddam, chiar dupa cele mai oribile crime ale sale...de exemplu când a folosit

armele chimice impotriva kurzilor... Carlyle - este societatea finaciara cea mai

19


puternica in acest moment gestionand bunurile unora dintre cele mai importante

averi din lume.

Reprezentantul international al societatii este George Bush tatal. Din

intâmplare este una din societatile care a avut cel mai mult de câstigat dupa 11

septembrie. Pe lânga onorabilul George Bush tatal, alti renumiti politicieni fac

parte din grupul de conducere. In Europa presedinte este John Major, care a fost

Prim Ministru britanic. In Asia director era ex-dictatorul din Filipine Ferdinand

Marcos. Din Consiliul de Administratie mai faceau parte Frank Carlucci, Secretar

de Stat al Apararii in SUA in timpul mandatelor lui Reagan si Bush tatal, James A.

Baker, ex-Secretar de Stat cu Bush tatal, si Fred Malek, director in campania

electorala, care l-a sprijinit pe George Bush fiul in cursa prezidentiala, si ale carei

fonduri le-a adus Carlyle. Carlyle gestioneaza inca de la fondarea sa mare parte din

bunurile economice ale familiei Ben Laden. Peste 3 miliarde de dolari, proprietatea

clanului Laden, aparent dusman al presedintelui american, sunt controlati de

propriul sau tata. Carlyle participa majoritar la United Defense, intreprindere care a

primit de la guvernul Bush, dupa 11 septembrie, peste 12 miliarde de dolari pentru

dezvoltarea Crusader-ului, un tun de lansat proiectile.

Dupa atentatele de la New York si Washington, United Defense s-a

transformat in una dintre intreprinderile cele mai favorizate prin contracte de

armament. Carlyle deja s-a instalat in Spania, una din tarile care sprijina ofensiva

SUA. Delegatia spaniola s-a prezentat in iunie 2001, trei luni inainte de atentate.

Coincidenta, sediul sau s-a instalat in World Trade Center din Barcelona.

Presedintele Generalitat Catalunia, Jordi Pujol, a fost amfitronul lui Frank Carlucci

si John Major. In actualitate, Carlyle a fost selectionata ca finalista in operatia de

cumparare a Retevision. Deasemeni este candidata sa achizitioneze si Empresa

20


Nacional de Autopistas, care va fi unul din procesele de privatizare cele mai

importante din Spania. Statul spaniol spera sa obtina prin vânzare mai mult de 12

miliarde de Euro.

Pe de alta parte Afgansitanul a fost ocupat de trupele sovietice. Dupa câtiva

ani de dominare sovietica, CIA a hotarât sa puna in aplicare mecanismele unei noi

operatii de sprijin acordat rezistentei afgane si mare parte din fondurile serviciului

secret au inceput sa se canalizeze in favoarea mujahedinilor prin intermediul

Pakistanului si Arabiei Saudite. Pe atunci, George Bush era vicepresedintele SUA.

Clanul sau familiar inca de multi ani mentinea o strânsa prietenie cu familia regala

saudita. De aceea l-a insarcinat pe principele Turki Al Faisal sa caute omul potrivit

pentru a administra ajutorul american - vreo 6 miliarde de dolari - si sa conduca

dezorientata rezistenta afgana. Omul ales a fost un vechi prieten al lui Al Faisal:

Osama Ben Laden.

A fost cea mai scumpa si in acelasi timp cea mai plina de succes operatie

acoperita din istoria CIA: armata sovietica a abandonat Afganistanul in acelasi

mod in care americanii au iesit din Vietnam; cu coada intre picioare. In nordul

Afganistanului se gaseau impresionante instalatii ale Al Qaeda. Dupa informatiile

CIA si FBI acolo se ascundea Ben Laden pâna la bombardamentele din 2001. Mare

parte a instalatiilor se aflau sub pamânt, in fabuloase galerii si tunele care se

deschideau in munti. Era refugiul perfect... Dar istoria este diferita decât ceea ce ni

s-a povestit. Când Ben Laden nu era un inamic oficial al SUA, ziarul The

Washington Post a publicat in 19 iulie 1992 ca directorul CIA, William Cassey,

vizitase in secret unele zone din Afganistan pentru a organiza guerila

mujahedinilor si a da ordin sa fie construite tunelele de la Khost, care aveau ca

scop sa fie centrul de antrenament militar si depozitare de arme. Acestea si nu

21


altele sunt bazele Al Qaeda. Dupa cum a publicat ziarul The New York Times in

august 1998, ofiterii rusi au descoperit ca materialele cu care s-au ridicat acele

garnizoane apartineau NATO. Si inca, dupa spusele ziaristului Ahmed Rashid,

maxima autoritate in probleme afgane, acele garnizoane au fost construite de Ben

Laden Group, compania familiei teroristului. Daca toate acestea sunt adevarate - si

nu este singura proba in acest sens - este falsa informatia dupa care clanul Ben

Laden l-ar fi renegat pe presupusul terorist in decada anilor ´70.

Lui Putin i s-a promis respectarea intereselor rusesti

Cu contracte mai modeste, pe lista alesilor lui Saddam se afla o pleiada de

alte firme rusesti, companiile nationale din China si India si chiar grupul anglo-

olandez Shell. Ultimii veniti au fost, conform Institutului de Studii pentru Energie

de la Oxford, ENI si compania spaniola Repsol YPF, care au incheiat, in ultimele

cateva saptamani, contracte prin care titeiul irakian urma sa fie scos pe piata

mondiala. Pe lista nu figura nici o companie americana, dar chiar daca Saddam ar

fi vrut astazi sa-si asocieze vreuna pentru exploatarea titeiului, nu ar mai avea ce

sa-i ofere, decat cel mult servicii de prospectare pentru presupusele zacaminte din

regiunea de vest.

Companiile straine si guvernele din tarile de origine au trebuit sa faca multa

echilibristica pentru a nu intra in dizgratia lui Saddam.

In iulie 2001, manios ca Parisul sprijina la ONU pozitia SUA de mentinere a

sanctiunilor economice, Bagdadul anunta ca va anula contractele cu companiile

franceze si nu le va mai acorda prioritate; in schimb, lauda Rusia, pe aceeasi tema,

si ii promitea o pozitie privilegiata in viitoarele aranjamente. In februarie 2003

insa, TotalFinaElf avea semnat un acord cu Bagdadul, in timp ce companiei Lukoil

i-a fost reziliat contractul pentru campul de la West Qurna, unde se angajase cu un

program de investitii de 200 milioane USD pe trei ani, nedus pana la capat. sansele

22


ca viitorul guvern irakian sa onoreze toate contractele si acordurile semnate de

regimul lui Saddam sunt discutabile. Miza este atat de mare, incat nimeni nu se

gandeste la compromisuri, dupa cum s-a vazut din incrancenarea cu care s-au

purtat discutiile in jurul interventiei militare in Irak.

Ahmed Chalabi, liderul Congresului National Irakian, care grupeaza

opozitia din exil, s-a grabit sa anunte ca, de data asta, partea leului din afacerile

irakiene cu titei va reveni petrolistilor americani. In replica, Rusia, Germania si

Franta anuntau ca vor bloca orice decizie a Consiliului de Securitate care ar

legitima un protectorat american in Irak.

Francezii stiau ca nu au vreo sansa, iar rusii erau sceptici, desi presedintele Putin se

pare ca a obtinut niste promisiuni de la Washington privind respectarea intereselor

compatriotilor sai in Irak. In general insa, pozitia americana este intransigenta, cel

putin in forma exprimata de fostul director al CIA, James Wolsey: "Este destul de

limpede. Franta si Rusia au companii petroliere si interese in Irak. Ar trebui sa stie

ca, daca vor sa ajute Irakul sa se indrepte catre un regim civilizat, noi vom face tot

ce ne sta in putinta pentru a-i asigura ca noul guvern si companiile americane vor

coopera strans cu ei. Dar daca merg pe mana lui Saddam, va fi dificil, daca nu

imposibil, sa convinga noul guvern sa lucreze cu ei."

In cele din urma, s-a adeverit ca titeiul irakian va face obiectul unei

batalii aparte, care a inceput a doua zi dupa rasturnarea fostului regim si se poate

purta pe mai multe planuri. Primul este cel politico-diplomatic, unde relatiile sunt

atat de incinse, incat lucrurile nu se vor putea misca in urmatoarele cateva luni.

Dupa ce se va intredeschide usa viitorului Irak si pentru actualii parteneri ai lui

Saddam, confruntarea se va transfera intre cei 5.000 de functionari irakieni,

pregatiti acum de americani la baza de la Taszar, in Ungaria, si actualul aparat

birocratic de la Bagdad, care, ca intotdeauna, va supravietui revolutiei.

Daca insa un compromis nu va fi posibil, ramane deschisa solutia

23


arbitrajului. Expertii afirma ca, daca sunt contracte in regula, documentele semnate

sub Saddam raman valabile, indiferent ca se va schimba sau nu regimul politic. Dar

ar dura probabil o vesnicie pentru ca titularii drepturilor de concesiune sa fie repusi

in drepturi, in vreme ce noul guvern risca sa fie pus la plata unor despagubiri

imense. De unde rezulta ca un compromis in chestiunea viitorului pe care il are

petrolul irakian este aproape obligatoriu.

2.2 Faza premergatoare, reactia lumii la un eventual razboi

Marile puteri joaca totul pe cartea petrolului irakian

Planurile americane pentru un Irak post-conflict tintesc repetarea proiectului

de reconstructie a Japoniei dupa al doilea razboi mondial. Rezervele fabuloase de

titei, de foarte buna calitate si exploatabile cu costuri incredibil de mici, precum si

sansa de a elimina dependenta relativa a pietei mondiale fata de OPEC sunt cele

mai consistente mize ale disputei din jurul Irakului.Cu investitii de zece miliarde

de dolari in modernizarea infrastructurii, pe termen mediu, Irakul ar putea, cu o

productie de cinci-sase milioane barili, sa intre in topul primilor trei producatori

mondiali. Rezervele insuficient explorate din vestul Irakului ar putea rasturna

raporturile de pe piata actuala a producatorilor de petrol, dominata de tarile din

Golf. Nu in ultimul rand, Irakul este gata sa absoarba, in conditii de solvabilitate

perfect acoperita de potentialul sau de export, toata tehnologia la care tanjeste de

aproape un sfert de veac.

Toate acestea par sa merite pretul pe care marile puteri economice ale

24


lumii se arata dispuse sa-l plateasca: cheltuieli militare de pana la 200 miliarde de

dolari pe urmatorii cinci ani; pierderi de miliarde de dolari in relatiile comerciale

bilaterale (comenzile americane in Germania s-au redus cu 10% in ultima

perioada); crize pe care nimeni n-ar fi indraznit sa si le imagineze in sanul a doua

organizatii esentiale ale lumii de azi - NATO si Uniunea Europeana.

Incordarea care s-a nascut intre statele occidentale tradeaza inceputul

unei lupte fratricide pentru redefinirea raporturilor de putere dintre o America prea

puternica pentru a accepta toate responsabilitatile globale majore fara a-si lua si

partea leului din beneficii, pe de o parte, si o Europa inca imatura pentru rolul pe

care si-l doreste, pe de alta parte.

Pentru Statele Unite, campania in Irak este o chestiune de supravietuire in conditia

ei de superputere. „Irakul este o mare incercare pentru americani - apreciaza

profesor Ionel Nicu Sava de la Centrul de Geopolitica din Universitatea Bucuresti.

Miza este legata mai curand de rolul strategic pe care urmeaza sa il joace SUA in

secolul XXI. De succesul actiunii americane in Golf va depinde statutul SUA de

lider mondial. Un esec al campaniei din Irak ar insemna un dezastru de imagine,

care s-ar transfera si in interiorul Americii, inclusiv pe plan economic. Astfel,

Irakul ar putea fi al doilea 11 septembrie al americanilor.“

Prima zona strategica in care pare sa se transeze aceasta lupta a

colosilor economiei globale este piata energetica. La prima vedere, mizele

economice sunt mici. Dupa pacificarea Irakului, un pret constant de 22 USD al

petrolului ar fi putut sa relanseze, in sfarsit, economia mondiala, dar efectul acesta

ar putea fi atins si fara o costisitoare si riscanta campanie in Golf. Dupa cum

rezervele de petrol ale tarilor arabe au putut fi exploatate in conditii rezonabile si

pana acum.

Istoria dictaturii lui Saddam demonstreaza insa ca petrolul a devenit o

arma cu mult mai periculoasa decat a fost in mana OPEC in 1973, in conditiile in

25


care prima putere economica a lumii este amenintata sa ramana in pana de benzina

pana in 2020.

Dintre aproape 20 de zacaminte, extrem de bogate, aflate in exploatare sau

investigate, de care dispune Irakul, cele de la Majnoun, West Qurna si Nahr bin

Umar sunt veritabile oceane subterane, insumand doar ele peste 30 de miliarde

barili, adica tot atatea rezerve cat poseda SUA.

America, in schimb, este un mare consumator de petrol, inghitind 25% din

productia mondiala, mai bine de jumatate din aceasta cantitate procurand-o din

import. Cererea interna de titei a SUA era acoperita acum trei decenii din productie

proprie in proportie de 70%, dar astazi mai reprezinta doar 42%, iar perspectivele

nu sunt deloc incurajatoare: rezervele din Texas sunt pe cale de epuizare, cele din

Golful Mexic sunt costisitoare, iar cele din Alaska sunt practic blocate in urma

campaniilor ecologiste. O criza majora in aprovizionarea cu petrol a unei tari cu

consumul Americii ar putea sa dea peste cap toate echilibrele ei interne si pe cele

globale.

In 2020, cand rezervele de titei din Golf vor reprezenta 75% din totalul mondial,

fata de 65% in prezent, si dependenta SUA, ca si a tuturor celorlalti consumatori

fata de aceasta regiune, situatia va deveni critica.

Din aceasta perspectiva, sansa de a face din Irak o bresa de proportii in

cartelul OPEC, un avanpost pentru controlul Golfului, si de a instala acolo un cap

de pod pentru a exporta petrol pare sa merite toate sacrificiile si, oricum, mai mult

de 200 de miliarde de dolari. Dupa cum toate celelalte tari care vor avea de pierdut

de pe urma succesului acestui proiect american (Franta, Germania, Rusia, China,

Arabia Saudita) au dreptul sa se impotriveasca din toate puterile.

Clinton: Marea greseala a razboiului din Irak

26


Declaratia fostului presedinte al Statelor Unite, Bill Clinton,

conform careia razboiul din Irak a fost o mare greaseala are ecouri in toata lumea,

potrivit corespondentului in Washington al The Independent. Acelasi mesaj

unanim l-au avut toti republicanii din senatul american cat si cei mai influenti

democrati din Capitol Hill.

"Razboiul din Irak a fost un dezastru si cu cat mai repede se retrag trupele

americane de acolo cu atat mai bine", a spus Clinton.

Fostul presedinte american este de parere ca indepartarea lui Saddam

Hussein de la putere a fost un lucru bun dar nu este de acord "cu modalitatea in

care s-a facut acest lucru". Administratia americana a subestimat inlaturarea lui

Saddam de la putere si nu si-a dat seama cat de greu va fi sa unesti o tara, a

adaugdat fostul presedinte.

Clinton este de parere ca presedintele Bush a facut "cateva greseli grave cum

ar fi distrugerea totala a autoritatii administrative irakiene". "Nu trimitem niciodata

indeajuns de multe trupe si nu avem niciodata suficiente trupe pentru a proteja

granitele Irakului. Teroristii intra nestingheriti in Irak si aceasta este cea mai mare

gresela cu care va trebui sa ne impacam," a adaugat el.

John Murtha, un veteran de razboi si congresman din partea democratilor a

declarat ca "este timpul pentru o schimbare. Militarii nostri sufera, viitorul tarii

noastre este nesigur. Nu mai putem continua in directia aceasta. Este evident ca nu

va fi nici in interesul Statelor Unite sau al poporului irakian sau al intregii regiuni a

Golfului Persic daca vom continua actiunile militare in Irak ".

27


In prezent Statele Unite ale Amercii au peste 160.000 de trupe militare in

Irak. Ultimele sondaje arata ca doua treimi dintre americani sunt acum impotriva

razboiului din Irak.

Fiecare război este generat de interese economico-financiare şi politico-

strategice. Ceea ce se întâmplă pe plan mondial este generat şi susţinut de factorul

economic. Toate războaiele economice, financiare, psihologice, mediatice etc. au

nevoie de suport economic. Când prin aceste căi nu se ating obiectivele politico-

economice propuse se face apel la conflictul armat.

Este interesantă poziţia Franţei şi a Germaniei, state membre ale Alianţei

nord-atlantice, care s-au împotrivit declanşării unui război în Irak. Motivul acestei

atitudini îl constituie diferenţa de interese economice dintre aceste ţări şi coaliţia

care a pornit intervenţia din Irak. Interesantă este şi poziţia Turciei, un alt membru

N.A.T.O., faţă de acest conflict. Acest stat s-a abţinut să se implice în vreun fel în

conflict. În ceea ce priveşte România, poziţia sa faţă de războiului din Golf a fost

în consens cu interesele noastre naţionale.

România prin participarea la conflictul din Irak şi-a demonstrat loialitatea ca

partener al S.U.A. Atitudinea sa, favorabilă coaliţiei care a intervenit împotriva

regimului lui Saddam Hussein demonstrează capacitatea sa de anticipare a

evoluţiei factorilor de putere. În acelaşi timp, nu trebuie uitat că interesele

naţionale sunt eterne şi supreme, nu prietenii. Implicarea activă a ţării noastre în

conflictul din Golf este benefică pentru evoluţia sa ca viitor membru al N.A.T.O.

Desigur, pe termen scurt războiul are un impact negativ asupra mediului de

securitate regional şi global, dar pe termen lung efectele generate vor influenţa

favorabil securitatea naţională, zonală, regională şi globală, prin eliminarea

focarelor de tensiuni şi conflicte

28


Capitolul III - Influente directe si indirecte regionale si mondiale

3.1 UE si conflictul din Irak

UE - cel mai generos sponsor al tranzitiei din Irak

Potrivit Natiunilor Unite, cel mai generos sponsor al tranzitiei politice din

Irak este Uniunea Europeana. De pilda, contributia ONU pentru organizarea

referendumului desfasurat recent cu privire la constitutia irakiana a fost finantata in

proportie de suta la suta de Comisia Europeana.

Din 2003, pana in prezent, Uniunea Europeana a contribuit cu 600 de milioane de

dolari la reconstructia Irakului, fata de 10 milioane Statele Unite. Cifrele au fost

facute publice de catre adjunctul trimisului special al ONU in Irak, Stefan de

Mistura, care s-a aflat la Bruxelles pentru a multumi Comisiei Europene pentru

ajutorul financiar. Potrivit acestuia, Uniunea Europeana a fost cea care a sustinut

financiar eforturile ONU de organizare a referendumului privind constitutia si va

contribui cu inca 36 de milioane de dolari pentru a organiza alegerile din luna

decembrie. Cu privire la cele 10 milioane de dolari puse la dispozitie de Statele

Unite, domnul de Mistura a spus ca o contributie financiara sporita din partea

americanilor ar fi binevenita. Banii veniti de la UE au fost folositi pentru realizarea

de filme, afise si materiale promotionale La referendum, banii veniti de la Uniunea

Europeana au fost folositi pentru realizarea de filme, afise si materiale

promotionale, precum si pentru traducerea constitutiei in patru limbi straine in

milioane de exemplare.

Cat priveste ajutorul umanitar, Comisia Europeana ramane cel mai important

donator in domeniul sanitar si al educatiei, inclusiv in domeniul pregatirii

29


personalului si al reconstructiei scolilor si a spitalelor. Stefan de Mistura a declarat

ca e meritul Uniunii Europene ca in Irak nu s-a declansat o epidemie de holera, in

ciuda caldurii si a sistemului de canalizare defectuos. Aproape 5 milioane de copii

au fost vaccinati impotriva poliomielitei, iar malaria e sub control. Toate acestea,

spune oficialul ONU, se datoreaza Uniunii Europene.

UE vrea trupe ONU de mentinerea pacii in Irak

Uniunea Europeana doreste sa promoveze o noua rezolutie in Consiliul de

Securitate al ONU, prin care trupele militare straine din Irak sa fie inlocuite de

fortele ONU de mentinere a pacii.

Acest lucru este stipulat in rezolutia Comitetului pentru Afaceri Externe a

Parlamentului European, adoptata in vara anului 2005. Membrii PE au in vedere

stabilirea unei Comisii independente, formata din experti irakieni, ONU, UE

pentru a investiga crimele impotriva umanitatii petrecute in Irak.

Rezolutia isi exprima ingrijorarea "asupra deteriorarii situatiei in Irak de la

declararea incheierii operatiunilor militare", sperând insa ca "lectiile invatate in

urma razboiului din Irak sa conduca la rezolvarea conflictelor intr-un mod

democratic si multilateral". Membrii PE au recunoscut ca prabusirea regimului

represiv al lui Saddam Hussein a pavat drumul catre un viitor democratic si mai

sigur a poporului irakian. Insa, ei atrag atentia asupra datoriei morale si politice pe

care comunitatea internationala o are in solutionarea situatiei actuala din Irak, tot

mai nesigura din cauza numarului tot mai mare de atacuri teroriste asupra trupelor

straine. In acest context, o noua rezolutie ONU ar oferi posibilitatea tarilor

neparticipante la razboiul din Irak sa sprijine training-ul fortelor armate si de

30


politie irakiene. In acest fel, asistenta UE ar urma sa remedieze nedreptatile din

trecut si sa determine o mai buna intelegere a societatii irakiene, unde institutiile

politice trebuie sa reflecte vointa poporului si sa mentina unitatea tarii.

In ciuda unor schimbari importante care au avut loc in societatea irakiana -

cum ar fi cooptarea reprezentantilor sunniti la guvernare si prezenta femeilor in

proportie de 31 la suta in Adunarea Nationala de Tranzitie - membrii PE se arata

ingrijorati de anumite aspecte. Acestea fac trimitere la democratizare, drepturile

minoritatilor si ale femeilor, alaturi de domnia legii. Reprezentantii legislativului

european considera ca Uniunea ar trebui sa isi ia angajamente serioase pentru a

sprijini alegerile generale din decembrie, prin acordarea asistentei electorale,

trimiterea de observatori, dar si redactarea noii constitutii. Pe de alta parte este de

dorit ca tarile vecine Irakului sa joace un rol important in procesul de pace,

contribuind la mentinerea unitatii acestei tari, precum si la constructia procesului

democratic. Comitetul pentru afaceri externe a PE a cerut UE sa-si canalizeze

ajutorul pentru reconstructia Irakului prin oferirea serviciilor de baza, legate de

sanatate, educatie, apa potabila si conditii de igiena, si totodata sa colaboreze activ

cu autoritatile irakiene in lupta impotriva terorismului.

3.2 Relatiile Transatlantice

Perspective asupra relatiilor transatlantice

In ultimul an, in domeniul relatiilor transatlantice, a aparut o criza generata

de divergentele de interese dintre SUA si unii dintre principalii sai aliati europeni,

care s-a manifestat cu putere cu prilejul interventiei militare din Irak. Existenta

acestor divergente a declansat o ampla dezbatere la nivel transatlantic, in mediile

31


politice si academice, referitoare la rolul NATO in asigurarea securitatii si

promovarea intereselor statelor membre.

Aceste evolutii reflecta o schimbare a structurii legaturilor dintre SUA si

aliatii lor europeni, evidentiata si prin faptul ca politicile externe si de securitate ale

SUA si ale membrilor europeni sunt centrate mult mai putin pe NATO (pe relatia

transatlantica), in comparatie cu perioada Razboiului Rece. Mai mult, fostul

secretar al Departamentului de Stat al SUA, M. Albright, sublinia recent ca

psihologia parteneriatului, ce a caracterizat relatiile transatlantice in ultimele

decenii, a fost inlocuita, in ultimul timp, cu o psihologie a ignorarii aliatilor

europeni de catre SUA, pe de o parte, si cu una a competitiei cu SUA de catre

principalele state membre ale UE, pe de alta parte.

Intre evolutiile ce au influentat semnificativ relatia transatlantica dupa

incheierea Razboiului Rece, putem retine:

1)Scaderea relevantei strategice a Europei, ca spatiu central de competitie pentru

putere la nivel global si ca principala preocupare pentru politica de securitate si

aparare a SUA;

2)Consolidarea Uniunii Europene si cresterea rolului sau economic si politic;

3)Accentuarea fenomenului globalizarii si influentele sale asupra perceptiilor

decidentilor politico-militari in ceea ce priveste caracteristicile securitatii interna-

tionale si utilizarea instrumentelor de putere (si influenta) in relatiile dintre state

(sau dintre state si institutiile internationale,) organizatiile nonguvernamentale etc;

4)Impunerea SUA ca putere hegemonica in cadrul sistemului international si

cresterea dezechilibrului de putere la nivel transatlantic.

Natura diferendelor transatlantice

32


Diferendele aparute, in ultimii ani, intre SUA si unii dintre aliatii sai

europeni, sunt expresia unui conflict politic ce are la baza relatiile de putere dintre

cei doi "parteneri transatlantici". Manifestarea acestora evidentiaza deosebirile de

viziune existente in ceea ce priveste natura puterii in sistemul international si rolul

SUA in cadrul acestuia, in calitate de putere hegemonica (unilateralism vs.

multilateralism si rolul puterii militare in relatiile internationale).

Diferenta de putere dintre SUA si membri europeni ai NATO (evidenta in

domeniul militar prin "capabilities gap") a condus la aparitia unor viziuni

strategice referitoare la modul de asigurare a securitatii internationale si de reactie

fata de noile tipuri de riscuri si amenintari; existenta acestor perspective diferite se

reflecta in manifestarea unor interese de politica externa divergente intre SUA si

unii membri europeni din NATO.

Principalele domenii de manifestare a divergentelor dintre SUA si aliatii sai

europeni in ultimii ani vizeaza: diferente pe tema rolului puterii militare in relatiile

internationale si, implicit, a rolului SUA in cadrul sistemului international (acuzatii

ale europenilor privind modul de manifestare a hegemoniei americane);

perspective diferite privind legitimitatea interventiei din Irak si procesul de

reconstructie a tarii; deosebirile privind modalitatile de solutionare a conflictului

israeliano-palestinian; abrogarea de catre SUA a Tratatului ABM; probleme de

mediu (refuzul SUA de a semna Tratatul de la Kyoto); disputa privind rolul Curtii

Penale Internationale.

In acest sens, Marcel H. Van Herpen identifica si explica sase dimensiuni de

crestere a disputei transatlantice, constand in: diferentierea semnificativa a

perceptiei publice in cele doua entitati geostrategice, legate in primul rand de

campania antiterorista; decalajul tot mai accentuat in domeniul capacitatilor

militare; diferenta de atitudine in privinta modului de utilizare a instrumentului

militar pentru promovarea obiectivelor politice si strategice; separarea in spatiul

33

http://www.presamil.ro/OM/2004/44/5.jpg







valorilor: in primul rand, a modului de valorizare a ordinii si institutiilor

internationale; distantarea religioasa intre o Europa secularizata si o America

pentru care crestinismul este tot mai important in spatiul politic si, ca rezultat al

primelor cinci perspective strategice, tot mai prezent in asigurarea ordinii

internationale si in interventiile in lumea araba, privite de europeni cu scepticism si

chiar cu ostilitate.

Dintr-o perspectiva diferita, Stanley Hoffman apreciaza ca principala cauza a

crizei relatiilor transatlantice este generata de schimbarea dramatica a conceptiei

americane privind relatiile internationale si politica externa. Printre principalii

indicatori ai acestei schimbari, analistul american identifica elaborarea si adoptarea

noii doctrine Bush privind razboiul de prevenire, unilateralismul ce caracterizeaza

actiunile internationale ale actualei administratii de la Washington, precum si

modul in care s-a produs interventia militara din Irak.

Dincolo de natura actualelor diferende transatlantice, este important de

investigat factorii care ar putea determina mentinerea sau accentuarea acestora,

precum si posibilele lor efecte pentru securitatea europeana si internationala. Din

prima categorie se pot enumera:

1. Venirea la putere, pe ambele maluri ale Atlanticului, a unei generatii de

oameni politici care nu mai impartaseste viziunile "atlanticiste" ale predecesorilor

lor, formate in perioada Razboiului Rece;

2. Intensificarea competitiei comerciale si economice dintre SUA si Europa;

3. Accentuarea unor interese geopolitice divergente, ca reflectare a unei

schimbari de prioritati care a avut loc in perioada post-Razboi Rece: orientarea

SUA, in calitate de unica superputere, spre o politica globala, in timp ce Europa

este caracterizata, cu preponderenta, de o politica la nivel regional (centrata pe

evolutiile din cadrul Uniunii Europene);

34


4. Diferentele de perceptie la nivelul opiniei publice, de pe cele doua maluri ale

Atlanticului, reflectand deosebiri in ceea ce priveste mijloacele si metodele ce

trebuie utilizate pentru asigurarea securitatii internationale.

In chestiunea "decalajului de perceptie" dintre Europa si Statele Unite,

ultimul sondaj de opinie privind relatiile transatlantice, realizat pe un esantion de

11.000 de americani si europeni, scoate in evidenta accentuarea decalajului de

perceptie in ultimul an. Astfel, mai mult de trei sferturi dintre europenii investigati

dezaproba actuala politica externa americana, cifra fiind cu 12 procente mai mare

decat cu un an in urma si cu 20% peste cea din anul 2002. "Daca aceasta tendinta

continua – apreciaza Craig Kennedy, presedintele German Marshall Fund – suntem

martorii unei redefiniri a fundamentelor relatiei transatlantice si ai transformarii

acesteia dintr-un parteneriat principal, ca prima optiune, intr-o alianta optionala,

pentru situatii reciproc avantajoase". Separarea este si mai evidenta in chestiunea

orientarilor strategice – procentajul americanilor care apreciaza ca razboiul poate fi

utilizat pentru realizarea unei cauze juste este dublu fata de cel al europenilor (82%

fata de 41%), in timp ce doar 28% dintre europeni valorizeaza puterea militara si o

apreciaza drept calea cea mai potrivita de asigurare a pacii, fata de un procent

semnificativ mai mare in cazul americanilor (45%).

Per ansamblu, cifrele rezultate din investigatia sociologica pe tema

tendintelor transatlantice demonstreaza existenta si accentuarea a ceea ce analistii

au definit drept diferente adanci si de durata in "cultura strategica" impartasita de

cele doua parti si in modul de percepere a puterii si a logicii si fundamentelor

echilibrului international. In timp ce europenii cred ca se indreapta spre o lume

ordonata de legi, reglementari, negocieri si cooperare internationala, in care

mecanismele clasice de putere cad pe un plan secundar, americanii continua sa fie

fixati in plina istorie, exercitandu-si puterea intr-un sistem international anarhic, in

care regulile sunt neviabile si in care securitatea si ordinea liberala continua sa fie

35


rezultatul posedarii si utilizarii puterii militare. Din aceasta cauza, Robert Kagan

este sceptic in privinta evolutiei relatiei transatlantice pe termen lung si apreciaza

ca „viitorul pare a apartine unei tensiuni in crestere …., nefiind departe ziua in

care americanii nu vor acorda mai multa atentie pronuntarii acronimului UE

decat acorda in prezent celui ASEAN sau Pactului Andean".

Europenii vor sa fie independenti de americani

Conform unui sondaj printre europeni si americani, relatiile UE-SUA s-au

deteriorat incepand cu razboiul din Irak. Acest lucru confirma perceptia ca ar putea

aparea o schimbare fundamentala in relatiile transatlantice.

Acest sondaj arata ca europenii sunt foarte sceptici in privinta unei conduceri

puternice a SUA in lume si cauta din ce in ce mai mult sa devina mai independenti

fata de SUA. 58% dintre europeni isi doresc o abordare mai independenta pentru

Europa in chestiunile de securitate internationala si diplomatie, cu noua procente

mai mult decat anul trecut. In acelasi timp, 60 de procente dintre americani cred ca

parteneriatul cu UE ar trebui sa devina mai strans si sprijina ideea unui partener

european puternic pentru a contribui la rezolvarea provocarilor globale.

Opozitia publicului european fata de politica externa a presedintelui Bush

este puternica si s-a aflat in crestere continua, dupa cum sugereaza alt sondaj

transatlantic. 76% dintre europeni isi exprima dezaprobarea fata de actuala politica

externa a SUA, o crestere cu 20 de procente in doi ani. Opinia europeana este

aliniata mult mai mult cu democratii americani decat cu republicanii. Democratii

sprijina rolul de conducere al UE in afacerile mondiale si, ca si europenii, vad

36


legitimarea NATO sau ONU ca fiind foarte importanta inaintea angajarii de forta

armata in situatii de conflict.

Conform sondajului Transatlantic Trends, pentru 71% dintre europeni,

Europa ar trebui sa devina o superputere, dar jumatate dintre repondenti nu doresc

sa cheltuiasca mai mult pentru aparare, in ideea realizarii acestei ambitii.

"Daca aceste tendinte continua, s-ar putea sa asistam la o redefinire a

aspectelor fundamentale ale relatiei transatlantice, de la un parteneriat de prima

optiune, la o alianta optionala, atunci cand este convenabila reciproc," a spus Craig

Kenny, presedintele Fondului German Marshall.

Transatlantic Trends este un sondaj realizat printre 11.000 de americani si europeni

de catre Fondul German Marshall din Statele Unite si Compania di San Paolo,

doua organizatii de politici, non-profit, focalizate pe relatiile SUA-Europa.

37


3.3 Romania si Razboiul din Iraq

Factura in sine a razboiului din Irak care va reveni Romaniei nu este

impresionanta, chiar si in cazul in care conflictul va dura un an sau mai mult. Insa

modul in care razboiul s-ar putea repercuta asupra economiei romanesti i-a pus pe

ganduri pana si pe analistii de la Fitch Ratings.

Sprijinul direct al Romaniei constand in trimiterea in Irak de militari romani

si punerea la dispozitia Coalitiei a spatiului aerian si a infrastructurii necesare va

costa Romania patru milioane de dolari lunar, ceea ce nu reprezinta un efort prea

mare. In schimb, exista pericolul ca scumpirea pe plan international a petrolului si

a gazelor naturale, precum si scaderea schimburilor comerciale ale Romaniei sa

anihileze bruma de crestere a economiei romanesti, afectand astfel nivelul de trai al

cetateanului de rand.

Ca in orice razboi, inainte de toate, cresterea pretului international al

petrolului si, implicit, cel al carburantilor. „Toate implicatiile razboiului asupra

Romaniei sunt mijlocite de scumpirea carburantilor“, explica Ilie serbanescu,

analist economic. „Pe langa petrol, prin incidenta, se vor scumpi si gazele naturale

- un combustibil chiar mai bun decat petrolul, al carui pret nu poate ramane pe loc.

Cum de pretul acestor doua resurse depinde costul oricarui produs si serviciu, vom

asista la o crestere a inflatiei. Aceasta crestere va depinde insa de durata

razboiului“, adauga Ilie serbanescu.

Pe langa razboiul in sine, pentru Romania paguboase sunt si neintelegerile

diplomatice dintre Statele Unite si tarile europene, care reprezinta un risc in plus

pentru perspectivele economiei mondiale, dar si pentru tari ca Romania, care

incearca sa se integreze in Uniunea Europeana si in NATO.

38


Schimburile comerciale ale Romaniei cu statele din zona Golfului, precum si

cu tari indepartate, ar putea fi, de asemenea, afectate, in conditiile in care

transportatorii nu vor mai vrea sa treaca prin zona de conflict.

Irakul isi stinge datoria fata de Romania in 2028

Guvernul a aprobat acordul care prevede plata esalonata a datoriei istorice a

Irakului, in conditiile acordului semnat de statul asiatic cu creditorii din Grupul de

la Paris. Executivul spune ca vom recupera 976 de milioane de dolari.

Irakul va plati prima transa a datoriei istorice pe care o are catre Romania la

1 ianuarie 2009, iar ultima transa la 1 ianuarie 2028, potrivit unui comunicat al

Guvernului, care a aprobat, saptamina trecuta, acordul bilateral privind

reglementarea datoriei autoritatilor irakiene fata de tara noastra.

"In urma negocierilor avute cu partea irakiana, se estimeaza ca suma

incasata de partea romana va fi de minimum 976,9 milioane de dolari SUA.

Aceasta suma reprezinta aproximativ 60% din suma initial revendicata de partea

romana, care este de 1,7 miliarde de dolari SUA, inregistrata, in prezent,

extrabilantier in contabilitatea publica", se arata in comunicat.

Irakului i s-au sters 80% din datorie. Irakul a semnat, in toamna anului 2004,

un acord cu Clubul de la Paris, care include principalii sai creditori (nu si Romania,

insa) prin care 80% din datoria totala a tarii asiatice vor fi sterse pe parcursul a trei

etape. Datoria Irakului catre acesti creditori se ridica la 33 de miliarde de dolari,

dar datoria totala este mult mai mare, de peste 140 de miliarde. Creditorii din

Clubul de la Paris au sters 80% din datorie cu conditia ca Irakul sa incheie un

acord cu FMI. Daca nu se incheie acordul sau daca se incheie, dar intelegerea este

39


abandonata, intelegera cade in sensul ca 20% din ce s-a hotarit initial ca se sterge

va fi platit de partea

40


CONSIDERATII

De 50 de ani incoace valuta de referinta pe piata mondiala e dolarul

american. Dolarul american se tipareste intr-un singur loc: Federal Reserve, USA

(reprezentata de un consortiu de banci particulare israeliene!).

Deci daca cetatenii din Franta sau din orice alta tara vor sa cumpere ceva de

50 milioane $, ei trebuie sa "munceasca" si sa faca rost de 50 milioane $. In schimb

daca SUA vrea acelasi lucru, trebuie doar sa tipareasca banii si gata. Ceea ce de

altfel SUA a facut din plin in ultimii 50 de ani: a inundat lumea cu dolari pe care i-

a tiparit fara a avea acoperire in aur, ori de cite ori aveau nevoie de ceva. Din cauza

asta balanta comerciala americana are in prezent un deficit formidabil, estimat la

vreo 2.5 mii de miliarde $ si se anticipeaza cresteri monstruoase in urmatorii ani

(in ritmul prevazut de bugetul lui Bush ajunge la 3.5 mii de miliarde $ in urmatorii

trei ani, adica 50% din PIB american).

Atit timp cit dolarul ramine valuta lumii, americanii sunt OK: ei pot tipari

intr-una dolari si pot plati datoriile. America traieste pe datorie fata de restul lumii.

Problema abia acuma incepe: Irakul este prima tara din OPEC care a renuntat la

USD si a inceput sa vanda petrol in Euro. (pe 6 noiembrie 2000, cind un Euro era

0.8 USD, deci Irakul a pierdut o gramada de bani atunci, a fost o investitie foarte

curajoasa. Intre timp Euro a depasit dolarul, deci Irakul a cistigat imens). Asta a

fost de fapt greseala lui Saddam pe care America n-o va putea ierta niciodata. Cel

putin alte doua tari din OPEC (Iran si Siria) vor de asemenea sa treaca la Euro, iar

in ultima instanta asta e intentia intregului OPEC.

Inclusiv Venezuela, care are 7% din petrolul lumii, a trecut la o combinatie

Euro-Dollar, adica si-a schimbat jumate din rezervele valutare in Euro. Banca

41


Centrala a Rusiei si cea a Chinei au facut exact acelasi lucru, si asa se explica de ce

e un mare surplus de dolari pe piata lumii si o mare cerere de Euro, de aceea

dolarul scade puternic in raport cu Euro. Asta e lovitura decisiva pentru economia

americana, pentru care Alan Greenspan (seful Federal Reserve) a pronosticat o

pierdere de 13 trilioane $ doar in prima faza: daca Euro va deveni valuta lumii in

locul dolarului, pe langa faptul ca valoarea dolarului va scadea foarte tare,

americanii nu vor mai putea sa arunce pe piata dolari pe care ii tiparesc cum ii taie

capul (fara acoperire in aur), toate tarile lumii vor scapa de dolari ca sa faca rost de

Euro sa cumpere petrol de la OPEC, toti investitorii mari se vor retrage de pe piata

americana si vor merge in cea europeana. Deja dolarul este mentinut artificial

ridicat prin aranjamente politice ale SUA cu China, Coreea de Sud, Taiwan si

Japonia. Aceste tari produc aproape tot ce consuma SUA. America le imprumuta

dolari ca sa produca, apoi ele isi vind marfa pe piata americana si din castiguri isi

platesc datoriile la SUA, deci dolarii se intorc de unde au plecat. Economistii si

bancherii au atras demult atentia ca daca Asia nu mai sustine dolarul prin astfel de

aranjamente politice nefundamentate economic, acesta se va prabusi foarte tare. Iar

Asia a inceput sa treaca pe Euro, pentru ca are si ea nevoie de petrol, iar OPEC va

vinde in curand pe Euro.

Asa ca Bush a facut o "Axis of Evil" in care au bagat toate tarile care au

trecut la vanzarea petrolului pe Euro sau i-si trec rezervele nationale in Euro. Ei

vor ataca toate aceste tari (Irak, Iran, Siria, Venezuela, etc) si vor pune acolo

guverne marioneta care vor face schimbarea inversa, de la Euro la dolar. Asta e si

motivul pentru care Marea Britanie inca n-a trecut le Euro, pentru ca daca o facea

trebuia sa fie de partea opusa americanilor. Britanicii vor fi vicleni ca de obicei:

daca SUA isi face treaba, ei raman la lira, daca Uniunea Europeeana opreste

razboiul vor trece imediat la Euro.

42


Miza acestui razboi e imensa: daca SUA nu il face, rolul de superputere

mondiala va trece la UE. De aceea Franta si Germania trebuie sa lupte pana la

capat. Irakul e doar inceputul, e doar prima batalie. Indiferent cine va castiga,

razboiul va fi mult mai lung.

Razboiul din Irak poate relansa economia globala sau o poate infunda

pentru cativa ani. Prelungirea conflictului ar adauga o prima ridicata de risc la

pretul oricarei marfuri, incepand cu petrolul. Competitia In Europa de Est se va

accentua, in conditiile in care livrarea fondurilor de integrare devine incerta, iar

influxurile de capital se vor redistribui in cadrul regiunii.

Cursa euro-dolar va continua pe acelasi drum, si nimic nu se va schimba in viitorul

apropiat.

Razboiul din Irak are consecinte globale in toate domeniile, de la

probleme de mediu si poluare pana la mari schimbari economice. Practic nu exista

ramura economica sa nu fi fost afectata, tara care sa nu resimta urmarile razboiului.

Fluctuatiile pretului petrolului si maximele istorice pe care aceasta le inregistreaza

determina schimbari fara precedent in economia mondiala.

După finalizarea conflictului din Irak este posibil să asistăm la unele

schimbări de esenţă în cadrul Alianţei nord-atlantice. Analiştii vorbesc de un

N.A.T.O. restrâns din care ar face parte S.U.A., Anglia, Franţa şi Germania, pe de

o parte, şi de un N.A.T.O. extins, care ar cuprinde celelalte state membre, pe de

altă parte. Această transformare va avea două dimensiuni: una va privi schimbările

interne ale organizaţiei şi alta se va referi la promovarea democraţiei.

În ceea ce priveşte evoluţia N.A.T.O. şi Uniunii Europene, acestea vor

rămâne , în continuare, cei doi piloni ai securităţii regionale şi globale. În acelaşi

timp, armatele vor cunoaşte o dezvoltare aparte, accentul punându-se pe

43


componenta expediţionară, pe structuri foarte mobile, suple, cu o comunicare

optimă între ele etc. Lupta se va duce în alt mediu. Se vorbeşte tot mai insistent de

războiul în reţea.

44


BIBLIOGRAFIE

Ballandier, Georges, Scena puterii, Editura Aion, Oradea, 2000

Bassam, Tibi, The Challenge of Fundamentalism: Political Islam and the

New World Disorder, University of California Press, Los Angeles, 2002

Brzezinski, Zbigniew, Marea tabla de sah. Suprematia americana si

imperativele sale geostrategice , Editura Corint, Bucuresti, 2001

Claval, Paul, Geopolitica si Geostrategie. Gandirea politica, spatiul si

teritoriul in secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti, 2001

Dufour, Jean – Louise, Crizele internationale, Editura Corint, Bucuresti,

2002

Henry, CK, Liu, Razboiul din Irak = sfarsitul SUA ca super-putere?,

Asia Times, 09 apr 2003, www.anchete.ro

Horia, C., Matei si Silviu, Negut si Ion, Nicolae, Enciclopedia Statelor

Lumii , Editura Meronia, Bucuresti, 2003

Kennedy, Paul, Preparing for the Twenty – First Century, Fontana Press,

London, 1993

45

http://www.anchete.ro/


Negut, Silviu, Matei, Horia C., Nicolae, Ion, Radu, Caterina, Enciclopedia

Asiei, Editura Meronia, Bucuresti, 1999

Nye jr., Joseph S., The Paradox of American Power, Oxford University

Press, New York, 2002

Pierre – Jean, Luizard La question irakienne, Editura Fayard, Paris, 2004

Sorin, Rosca, Stanescu, Irak – 100 de ore, plus... , Irak : Jurnal de razboi,

Editura Ziua , Bucuresti, 2003

Sorin, Rosca, Stanescu, Caderea Bagdadului, Irak : Jurnal de razboi,

Editura Ziua , Bucuresti, 2003

xxx - Central Intelligence Agency, The War on Terrorism,

http://www.cia.gov

xxx - Central Intelligence Agency, The World Factbook 2004 – Country

Profile – Irak, http://www.cia.gov/cia/publications/factbook/geos/iz.html

xxx – (coord. Pascal, Boniface ), L’Année stratégique 2003, Institut de

Relations Internationales et Stratégiques, Paris, 2002

xxx – ( coord. Yves, Lacoste ), Dictionnaire géopolitique des Etats, Editions

Flammarion, Paris, 1994

46

http://www.cia.gov/

http://www.cia.gov/cia/publications/factbook/geos/iz.html


xxx - Energy Information Administration, Weekly Petroleum Status Report -

Official Energy Statistics from the U.S. Government,

http://www.eia.doe.gov/

xxx – EuroActiv – Articole din 24.10.2005, 18.11.2005, 27.02.2006

www.euroactiv.ro

xxx – Lumea Magazin, Numarul 2,3,6,11/2005 www.lumeam.ro

xxx – Puteri si influente, Anuar de geopolitica si geostrategie, Editura

Corint, Bucuresti 2001

xxx – Revista Nato, Numarul Toamna 2004 si Toamna 2005, www.nato.int

xxx - The Terrorism Research Center, Country Profile – Irak ,

http://www.terrorism.com/

xxx - Ziarul Capital, Numarul 1,3,5,8,9,11,12,13,14,17,20 / 2003 si 32, 33,

34 / 2004, www.capital.ro

47

http://www.eia.doe.gov/

http://www.euroactiv.ro/

http://www.lumeam.ro/

http://www.nato.int/

http://www.terrorism.com/

http://www.capital.ro/


Alte site-uri

www.bbc.ro

www.cia.gov

http://cssas.unap.ro/index.php ( Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate)

www.cotidianul.ro

www.independent.co.uk

www.mae.ro

www.mapn.ro

www.monde-diplomatique.fr

www.opec.org

www.presamil.ro

www.zf.ro

48

http://www.bbc.ro/

http://www.cia.org/

http://cssas.unap.ro/index.php

http://www.cotidianul.ro/

http://www.independent.co.uk/

http://www.mae.ro/

http://www.mapn.ro/

http://www.monde-diplomatique.fr/

http://www.opec.org/

http://www.presamil.ro/

http://www.zf.ro/

influentele geopolitice ale razboiului din iraq

Documents