UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DE DREPT PROCESUAL CIVIL

Raport individual

INCIDENTELE DE PROCEDURĂ ÎN CADRUL EXECUTĂRII

SILITE ŞI PROCEDURA SOLUŢIONĂRII LOR

Profesorul : Dumitru Visternicean

Autorul: Silviu Potîrniche, student, anul IV, grupa 416

CHIŞINĂU,2013

CUPRINS

1. Aspecte introductive .......................................................................................pag. 3-5

2. Incidentele care pot apărea în legătură cu competenţa organelor de

executare...............................................................................................................pag. 6-8

3. Incidente procedurale ce apar în legătură cu recuzarea sau abţinerea de la executare

a executorului judecătoresc………………………………................................pag. 8-10

4. Conexarea procedurilor de executare………………………………………….pag.11

5. Refuzul intentării procedurii de executare silită……………………............pag.12-13

6. Explicarea hotărîrii, schimbarea ordinii şi a modului ei de executare……..pag.13-14

7. Amînarea executării silite…………………………………………………..pag.14-15

8. Suspendarea procedurii de executare……………………………………...pag. 15-18

9. Încetarea procedurii de executare silită……………………………………pag. 18-19

10. Cauţiunea…………………………………………………………………pag. 19-21

Bibliografie..........................................................................................................pag. 22

2

1. ASPECTE INTRODUCTIVE

Executarea silită este partea finală a procesului civil care constă în activitatea

organelor de executare silită în scopul punerii în executare silită a hotărîrilor

judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevăzute de lege.

Executarea silită reprezintă o succesiune cauzală de acte şi fapte, guvernate de reguli

care să asigure unitatea şi diversitatea, conţinutul şi finalitatea acesteia. După

declanşarea procedurii de executare silită sau chiar înainte de pornirea acesteia, se pot

ivi multe imprejurări, ce pot fi analizate ca incidente care împiedică, sting sau amînă

executarea silită, sau o anumită formă concretă de executare silită.

Conceptul de incident procedural dispune de o analiză deficitară în doctrina de

specialitate.

În sens larg, incidentul este o împrejurare neaşteptată în desfăşurarea unui proces.

În sens restrâns, prin „incidente procedurale” înţelegem doar acele împrejurări care

vizează cadrul formal al judecăţii, conflictele relative la măsurile de instrumentare a

cauzei.

Deci, incidentul procedural este acea împrejurare intervenită în desfăşurarea

procesului civil, de natură să aducă modificări cu privire la cadrul litigiului sau în

legătură cu instanţa sesizată.

Incidentele procedurale sunt generate, de regulă, de:

a) cererile formulate de părţi sau de terţe personae. Ele poartă denumirea de cereri

incidente (cererea reconvenţională, cererea de intervenţie, etc.). Asemenea cereri sunt

de natură să amplifice procesul civil cu privire la obiectul litigiuluisau cu privire la

părţi;

b) modificările intervenite cu privire la compunerea completului de judecată sau la

instanţa sesizată. Incidentele procedurale care aduc modificări cu privire la

compunerea completului de judecată vizează recuzarea, abţinerea şi incompatibilitatea;

3

Incidentul procedural poate apărea şi în cadrul procedurii de executare silită a

hotărîrilor cu caracter civil, şi poate fi definit ca orice împrejurare juridică ce

temporizează, împiedică sau stinge procedura de executare silită, şi care are ca efect

juridic sau se referă la următoarele :

- Competenţa organelor de executare;

- Recuzarea sau abţinerea de la executare a executorului judecătoresc;

- Conexarea procedurilor de executare;

- Refuzul intentării procedurii de executare silită;

- Explicarea hotărîrii, schimbarea ordinii şi a modului ei de executare;

- Amînarea executării;

- Suspendarea executării;

- Încetarea procedurii de executare;

- Cauţiunea;

Incidentele procedurale ce pot apărea în cadrul procedurii de executare silită se

deosebesc după mai multe criterii :

1. După momentul apariţiei acestora, sunt incidente ce apar pînă la intentarea

procedurii de executare de către executorul judecătoresc (de ex. recuzarea), şi

incidente procedurale ce apar în timpul desfăşurării procedurii de executare silită (de

ex. Schimbarea modului de executare).

2. După efectele acestora, sunt incidente care temporizează, care împiedică sau care

sting executarea silită .

Natura juridică a incidentului de procedură în cadrul procedurii de executare silită

constă în următoarele:

o este o împrejurare accesorie sau juxtapusă;

o nu face parte în mod obişnuit din desfăşurarea procesului;

o generează un contrast, o discuţie contradictorie;

4

o impune o rezoluţie prealabilă, în aceeiaşi procedură sau în alta, deoarece

împrejurările care îl constituie sunt antecedente logice ale soluţiei finale;

o împrejurările pot fi independente de voinţa părţilor sau dependente de

voinţa acestora sau a unor terţi;

o semnalează lipsa unui element necesar continuării judecăţii sau tind să

adauge un element nou procesului.

Efectele juridice ale incidentelor procedurale constau în luarea unor măsuri

procesuale de către executorul judecătoresc sau instanţa de judecată, după caz, sub

formă de încheieri motivate sau procese-verbale, cu privire la aprobarea sau infirmarea

incidentului apărut, precum şi la modurile, termenele, şi condiţiile de soluţionare a

acestora (de exemplu refuzul de a intenta procedura de executare silită în cazul

încălcării normelor de competenţă teritorială a executorilor).

5

2. Incidentele care pot apărea în legătură cu competenţa organelor de executare

Potrivit art. 30 din Codul de Executare al Republicii Moldova (CE) nr.443-XV din

24.12.2004, republicat în MO nr.214-220/704 din 05.11.2010, Executorul judecătoresc

poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a

executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul.

Conform Regulamentului de activitate a Camerelor Teritoriale a executorilor

judecătoreşti, în cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti (UNEJ),

executorii judecătoreşti se constituie în trei camere teritoriale : Nord, Centru şi Sud, în

conformitate cu circumscripţiile judecătoriilor stabilite de Consiliul UNEJ.

Astfel, regula generală în materia competenţei jurisdicţionale teritoriale a

executorilor judecătoreşti este că un executor judecătoresc poate executa silit orice

document executoriu în limita Camerei teritoriale în care biroul său îşi are sediul.Or,

coraborînd prevederile art. 30 din CE cu art. 15 alin.(1) şi art. 60 alin. (2) din CE,

putem deduce că creditorul este liber să prezinte documentul executoriu la oricare

executor judecătoresc, ţinînd cont de următoarele :

- competența teritorială a executorilor judecătorești se extinde, potrivit al. (1) al

art. 30 al Codului de  executare, în circumscripția Camerei teritoriale a

executorilor judecătorești în care își are sediul biroul executorului judecătoresc.

Prin derogare de la această regulă generală, există situații, cînd această competență

poate fi sau mai largă, sau mai îngustă.

Astfel,

a) în cazul executării măsurilor de asigurare a acţiunii sau al executării prin urmărirea

mijloacelor de transport, a mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului, a valorilor

mobiliare sau a participaţiunii debitorului la capitalul social, competenţa teritorială a

executorului judecătoresc se extinde pe întreg teritoriul ţării;

6

    b) în cazul executării documentelor executorii prin urmărirea salariului sau unui alt

venit al debitorului, competent în executare este executorul judecătoresc în a cărui

circumscripţie teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor

judecătoreşti, se află sediul instituţiei (organizaţiei) de la care debitorul primeşte

venituri.

   Documentele executorii indicate la art.15 alin.(2) din Codul de executare (adică cele

ce țin de  confiscarea bunurilor; urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat;

urmărirea pensiei de întreţinere;  încasarea sumelor pentru repararea prejudiciilor

cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a sănătăţii sau prin

deces, dacă repararea s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice; restabilirea

la locul de muncă şi de încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă

forţată de la muncă; încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă

şi altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege.) cu excepţia celor de la lit. c), se

prezintă spre executare executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială,

stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau

sediul debitorului.

Documentele executorii indicate la art. 15 alin. (2) lit. c) din  Codul de executare

(adică cele ce țin de urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul

întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu capital

majoritar de stat) se remit  din oficiu de către instanţa de judecată spre 

executare executorului judecătoresc indicat de creditor  în cererea de eliberare a

titlului executoriu.

La intentarea procedurii de executare silită, executorul judecătoresc este obligat să-

şi verifice competenţa teritorială în legătură cu documentul prezentat spre executare.

Acest lucru reiese din prevederile art. 8 lit. b) din Legea privind executorii

7

judecătoreşti, nr. 113 din 17.06.2010, publicată în MO nr. 126.128 din 27.07.2010,

precum şi din prevedrile art. 30 şi art. 61 din CE.

Incidentele procedurale legate de competenţa organelor de executare se referă la

situţiile de necompetenţă jurisdicţională teritorială a executorilor, şi au ca efect

juridic fie refuzul de a intenta procedura de executare silită , fie strămutarea

documentului executoriu.

Deci, ţinînd cont de faptul dacă incidentul a apărut pînă la sau după intentarea

procedurii de executare silită, executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea

creditorului, după caz, va emite o încheiere cu privire la :

- refuzul de a intenta procedura de executare silită, conform art. 61 alin. (1), lit. a)

din CE. Această încheiere este susceptibilă de atac doar de către creditor.

Articolul menţionat prevede că executorul judecătoresc “poate” să refuze

intentarea procedurii de executare silită. Consider că ar fi oportun ca aceasta să

fie o obligaţie a executorului, avînd în vedere siguranţa raporturilor civile, cît şi

prevederile art. 8 alin. (1), lit. a) şi b) din Legea nr. 113/2010

- Strămutarea documentului executoriu, în condiţiile art. 32 din CE. Această

încheiere este pasibilă de a fi atacată de către orice parte interesată, cu excepţia

încheierii privind strămutarea documentului executoriu pe motivul indicat la

alin. (1), lit. c), art. 32 din CE – încheiere ce nu se supune nici unei căi de atac.

3. Incidente procedurale ce apar în legătură cu recuzarea sau abţinerea de la

executare a executorului judecătoresc

Recuzarea presupune cedarea către un terţ a responsabilităţii luării deciziei sau

abţinerea de la vot, cu informarea tuturor părţilor afectate de decizia respectivă cu

8

privire la măsurile luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a

deciziilor.1

Potrivit art. 34 din CE, Executorul judecătoresc poate fi recuzat dacă:

a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de pînă la

gradul al treilea inclusiv sau de afinitate de pînă la gradul al doilea inclusiv;

b) este tutore, curator sau adoptator al debitorului;

c) există un conflict de interese între el şi creditor.

Astfel, incidentele legate de recuzarea executorului judecătoresc sunt :

- faptul rudeniei dintre executor şi debitor sau soţul debitorului. Rudenia este

legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul

că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în

linie dreaptă, iar în al doilea caz - în linie colaterală. Gradul de rudenie se

stabileşte prin numărul de naşteri. Rudele unuia dintre soţi sînt afinii celuilalt

soţ. Linia şi gradul de afinitate sînt similare liniei şi gradului de rudenie. Din

prevederile art. 34 CE, nu rezultă clar linia (colaterală sau dreaptă) de rudenie

sau afinitate.

- tutela, curatela sau adopţia debitorului de către executor. Conform art. 32 din

Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107 din 06.06.2002, publicat în MO nr.

82-86 din 22.06.2002, Tutela şi curatela se instituie pentru ocrotirea drepturilor

şi intereselor persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu

restrînsă sau limitate în capacitatea de exerciţiu. Tutorii şi curatorii apără

drepturile şi interesele persoanelor tutelate de ei în relaţii cu persoane fizice şi

juridice, inclusiv în instanţă de judecată, fără mandat.

- Conflictul de interese dintre executor şi creditor. Potrivit Legii RM nr.

16/2008, prin conflict de interese se înţelege conflictul dintre exercitarea

atribuţiilor funcţiei deţinute şi interesele personale ale persoanelor prevăzute la

1 Legea R.M. nr. 16/15.02.2008 cu privire la conflictul de interese, publicată la 13.04.2012 în MO nr. 72-75

9

art.3, în calitatea lor de persoane private, care ar putea influenţa necorespunzător

îndeplinirea obiectivă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin

potrivit legii. În sensul art. 34 din CE se are în vedere că interesele personale ale

executorului împreună cu cele ale creditorului NU trebuie să fie în conflict cu

interesul public – cel de imparţialitate şi legitimitate al activităţii executorilor

judecătoreşti. În acest sens, însă, se pune întrebarea referitor la posibilitatea

demonstrării conflictului de interese apărut, autoritatea competentă să-l

examineze (Comisia Naţională de Integritate sau UNEJ) şi răspunderea pentru

admiterea conflictului de interese.

În sensul celor enumerate, trebuie să fie delimitate noţiunea de “recuzare” de cea a

“abţinerii”. Astfel, recuzarea presupune actul procedural prin care părţile în procedura

de executare solicită, pentru unul din temeiurile prevăzute de lege, îndepărtarea de la

procedura de executare silită a unui executor judecătoresc. Prin abţinere, pe de altă

parte, se inţelege actul procedural emanat de la executorul judecătoresc, prin care

acesta îşi declină împuternicirile de a executa silit un document.

Ca urmare a intervenirii unui incident procedural în legătură cu recuzarea

executorului judecătoresc, dacă există temeiurile specificate la alin. (1) art. 34 CE,

executorul judecătoresc este obligat să se abţină de la executare şi să înştiinţeze în cel

mult 3 zile  părţile despre acest fapt. În cazul în care nu se abţine de la executare,

executorul judecătoresc poate fi recuzat de părţile în procedura de executare.

Recuzarea şi abţinerea de la executare se fac în scris şi trebuie să fie motivate.

4. Conexarea procedurilor de executare

10

Conexarea procedurilor de executare presupune transmiterea documentului de

executare şi a borderoului de calcul al cheltuielilor de executare de la un executor

judecătoresc la altul, conform cauzelor şi condiţiilor prevăzute de lege, în scopul unirii

documentelor executorii în cadrul unei singure proceduri de executare, desfăşurată de

un executor judecătoresc.

Potrivit art. 31 din CE, În cazul în care referitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai

multe executări silite de către executori judecătoreşti diferiţi, camera teritorială în a

cărei circumscripţie a început prima executare va dispune, la cererea persoanei

interesate sau a unuia dintre executorii judecătoreşti, efectuarea unei singure executări

de către executorul judecătoresc a cărui procedură de executare se află la o etapă mai

avansată, iar dacă executările sînt la aceeaşi etapă, de către executorul judecătoresc

care a început primul executarea, apoi de cel la care se află documentul executoriu prin

care se dispune spre încasare cea mai mare sumă dacă legea nu prevede altfel. În acest

caz, onorariul cuvenit pentru fiecare executare va fi repartizat între executorii

judecătoreşti după cum urmează: 3/4 vor reveni executorului care a transmis

documentul executoriu, 1/4  va reveni celui care l-a  preluat.

Deci, incidentele care pot apărea în cursul procedurii de executare silită şi care vor

avea ca efect conexarea procedurilor de executare, se referă la – existenţa mai multor

proceduri intentate de executare silită, efectuate de executori diferiţi, ce au ca obiect

aceleaşi bunuri. Or, din prevederile art. 31 CE rezultă că nu va servi drept temei

pentru conexarea procedurilor de executare faptul că există mai multe proceduri de

executare silită cu privire la acelaşi debitor, spre exemplu.

5. Refuzul intentării procedurii de executare silită

11

Refuzul de a intenta procedura de executare silită este o prerogativă a executorului

judecătoresc care poate apărea, conform art. 61 din CE, pe următoarele circumstanţe:

- Documentul prezentat spre executare nu este de competenţa sa;

- Termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat;

- Documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art. 14 din CE;

- Documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective;

- Termenul de executare benevolă acordată prin lege sau indicat în document nu

a expirat;

Refuzul intentării procedurii de executare silită se deosebeşte esenţial de

Incidentul procesual din cadrul procedurii civile – refuzul de a primi cererea de

chemare în judecată. Astfel, în cazul refuzului din cadrul procesului civil, acesta

exclude posibilitatea adresării repetate în judecată; Pe de altă parte, refuzul intentării

procedurii de executare silită, conform alin.(2), art. 61 din CE, nu exclude posibilitatea

prezentării repetate a documentului executoriu spre executare.

Problemele ce pot apărea în practică sunt, părerea mea, legate de aprecierea

incorectă a instituţiei refuzului drept o prerogativă a executorului. Cred că soluţia

potrivită ar fi modificarea sintagmei din art. 61 CE – “poate refuza intentarea” cu

“refuză intentarea”. Altfel, dacă, spre exemplu, executorul va intenta procedura de

executare silită cu toate că termenul de executare benevolă nu a expirat, se va ajunge la

contestarea ulterioară a actelor executorului judecătoresc de către debitor, şi, respectiv,

la anularea acestora. Mai mult ca atît, avînd în vedere reglementările cu privire la

cheltuielile de executare, executorul judecătoresc va putea fi tentat să intenteze o

procedură de executare, indiferent de existenţa unor temeiuri de refuz, numai cu scopul

de a obţine în contul său special taxele respective.

Încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare poate fi

contestată de creditor în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul

executorului judecătoresc îşi are sediul.

12

Codul de executare prevede că încheierea executorului privind intentarea procedurii

de executare poate fi atacată în modul stabilit, doar de debitor, şi doar în cazul cînd

sînt prezente temeiurile de la art. 61 lit. b) şi e).

6. Explicarea hotărîrii, schimbarea ordinii şi a modului ei de executare

În acest caz, incidentele de procedură apar atunci cînd nu este clar sensul, extinderea

sau modul de aplicarea a dispozitivului hotărîrii care urmează a fi executată, sau atunci

cînd hotărîrea cuprinde dispoziţii contradictorii. Astfel, pentru a fi clar sensul şi modul

de aplicare a hotărîrii, executorul judecătoresc poate solicita, din oficiu sau la cererea

participanţilor la procedura de executare, instanţei de judecată sau organului emitent

explicarea hotărîrii.

Potrivit art. 251 din Codul de procedură civilă nr. 225-XV din 30.05.2003, MO nr.

111-115 din 12.06.2003 (CPC), dacă sunt necesare explicaţii referitor la sensul,

extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărîrii sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziţii

contradictorii, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor la proces sau a

executorului judecătoresc, să dea explicaţii asupra dispozitivului ori să omită

dispoziţiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărîrii. Explicarea hotărîrii se

face în şedinţă de judecată. Încheierea privind explicarea hotărîrii se supune recursului.

De asemenea, art. 252 din CPC, prevede că, în funcţie de situaţia materială a

părţilor sau de alte circumstanţe, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor sau

a executorului judecătoresc, să amîne ori să eşaloneze executarea ei, precum şi să

schimbe modul sau ordinea de executare. În coraborare, art. 77 din CE prevede că,

Dacă există circumstanţe care fac executarea dificilă sau imposibilă, executorul

judecătoresc sau părţile în procedura de executare vor înainta în instanţa de judecată

care a eliberat documentul executoriu o cerere privind schimbarea modului şi a

ordinii de executare a hotărîrii.

13

Caracteristic pentru incidentele procedurale ce pot apărea în legătură cu Explicarea

hotărîrii, schimbarea ordinii şi a modului ei de executare, este că acestea sunt

soluţionate întotdeauna de către instanţa de judecată, printr-o încheiere susceptibilă de

recurs, ori de către organul emitent, după caz.

7. Amînarea executării silite

La cererea unei părţi sau din oficiu, executorul judecătoresc poate amîna executarea,

ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului.

Amînarea executării presupune întreruperea temporară a urmăririlor bunurilor

debitorului de către executorul judecătoresc, fără a fi depusă o cauţiune pentru acest

lucru. Această afirmaţie se bazează pe prevederile art. 76 din CE.

Deci, amînarea executării nu presupune o întrerupere generală a întregii proceduri

de executare silită, aşa cum se întămplă în cazul suspendării. Or, executorul

judecătoresc va putea întreprinde în timpul amînării executării orice act procedural(să

evalueze bunuri, să aplice sechestru, etc.) cu excepţia actelor de urmărire a bunurilor

debitorului.

Ca şi în procesul civil, în cadrul procedurii de executare, amînarea executării va

opera întotdeauna pentru motive specifice de cele ale suspendării, cît şi pentru o data

ulterioară determinată la modul concret.

Executorul judecătoresc este ţinut să înştiinţeze participanţii la procedura de

executare silită despre amînarea executării, şi, respectiv, despre orice act de procedură

efectuat pe timpul cît executarea este amînată.

Alineatul (2) al art. 76 din CE, prevede că Motivele care stau la baza suspendării

executării prevăzute la art.78-79 din prezentul cod, precum şi alte motive de natură

juridică, nu pot servi drept temei de amînare a executării. Aceasta înseamnă că

amînarea executării are un spectru restrîns de temeiuri pentru care poate fi invocată.

14

Aceste temeiuri urmează să fie raportate strict la necesitatea amînării executării în

scopul de a facilita executarea silită şi a satisface interesele primordiale ale

creditorului.

Astfel, în funcţie de situaţia materială a părţilor sau de alte circumstanţe, executorul

judecătoresc poate, la cererea participanţilor la procedura de executare sau din oficiu,

să amîne actele de executare prin încheiere motivată. Încheierea privind amînarea

actelor de executare poate fi contestată în ordinea procedurii contencioase.2

8. Suspendarea procedurii de executare

Suspendarea executării presupune o întrerupere pe o durată nedeterminată a

procedurii de executare silită, adică pînă atunci cînd vor fi înlăturate circumstanţele

care au stat la baza suspendării.

Executarea documentului executoriu poate fi suspendată de către executorul

judecătoresc sau de către instanţa de judecată. Codul de executare, la art. 78 şi 79,

prevede două feluri ale suspendării executării – suspendare facultativă şi suspendare

obligatorie.

Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului

executoriu în cazul: 

a) încetării din viaţă a debitorului, al declarării dispariţiei lui fără urmă sau al

declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată

admite succesiunea în drepturi – pînă la determinarea succesorului în drepturi şi

admiterea succesiunii în procedura de executare; 

b) pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu – pînă la numirea

reprezentantului;2 Hotărîrea plenului CSJ nr. 5 din 07.07.2008, cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a unor prevederi ale Codului de Executare.

15

  c) înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor, a unei noi

persoane juridice – pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;

  d) insolvabilităţii debitorului – pînă la examinarea în fond a cauzei de

insolvabilitate; 

   e) contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia

depunerii cauţiunii – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat

contestarea; 

    f) anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea

cauzei la rejudecare – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti. 

Instanţa de judecată poate suspenda executarea documentului executoriu, la cererea

executorului judecătoresc sau a părţilor în procedura de executare, în cazul:  

    a) adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul

care a eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;  

    b) aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interes de serviciu sau cu o

misiune de stat atunci cînd obligaţia are un caracter personal; 

c) aflării debitorului într-o instituţie curativ-profilactică; 

d) căutării debitorului; 

e) înaintării de către terţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri –

în partea ce ţine de aceste bunuri; 

f) contestării eliberării titlului executoriu. 

În cazul suspendării procedurii de executare în temeiul indicat la alin.(1) lit.f), art.

78, executorul judecătoresc, la cererea debitorului, poate dispune substituirea unei

măsuri de asigurare a executării documentului executoriu cu alta, care ar asigura

integral valoarea creanţei.

Prevederile alin.(1) lit.a)-d), art. 78, nu se aplică în cazul evacuării sau al

transmiterii bunurilor gajate. 

16

Suspendarea executării documentului executoriu se dispune de către executorul

Judecătoresc – din oficiu sau de către instanţa de judecată – la cerere printr-o

încheiere. Încheierea executorului judecătoresc poate fi contestată, în ordinea

procedurii contencioase, în primă instanţă, iar încheierea instanţei de judecată – cu

recurs în secţiunea a 1-a, ambele în termen de 15 zile (art.78, art. 79 CE, şi art.423, art.

425 CPC).

De menţionat faptul că, pe parcursul suspendării procedurii de executare silită, se

interzice efectuarea oricărui act de executare, cu excepţia măsurilor de asigurare.

Articolul 84 din CE, la alin. (4) prevede o situaţie specifică atunci cînd suntem în

prezenţa unei suspendări facultative, dispuse de instanţa de judecată la cererea

debitorului din alte motive decît exercitarea căilor de atac suspensive de executare  ,

adică a apelului – în toate cazurile, sau a recursului – în cazurile prevăzute de CPC. În

aceste situţii, conform Codului de Executare, pe parcursul suspendării executării se

aplica penalităţi de întîrziere. Consider că această soluţie nu este cea mai potrivită,

ţinînd cont de natura juridică specifică şi domeniul specific al instituţiei penalităţii.

Pentru aceste cazuri, sunt de părere că ar fi oportun să se facă uz de instituţia cauţiunii.

Contestarea încheierilor executorului judecătoresc nu poate fi temei de suspendare a

executării, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. 

După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, procedura de

executare se reia la cererea creditorului sau din oficiu.

9. Încetarea procedurii de executare silită

17

Încetarea procedurii de executare presupune închiderea tuturor actelor de executare

cu restituirea documentului executoriu, pentru temeiurile prevăzute de lege, fără

posibilitatea de a fi reluată procedura de executare silită.

Conform Codului de executare, art. 83 prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru

încetarea procedurii de executare :

 Procedura de executare încetează în cazul în care: 

a) obligaţia a fost stinsă; 

b) între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile prezentului cod; 

c) după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea

decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite

succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane; 

d) bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a

creanţelor creditorului; 

e) hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul

executoriu a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă; 

f) debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul

său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;

g) creditorul a renunţat la executare. 

Astfel, dacă există unul din temeiurile enumerate mai sus, executorul judecătoresc,

este obligat, din oficiu să decidă asupra încetării procedurii de executare, înştiinţînd

despre aceasta pe părţi.

După intrarea în vigoare a încheierii privind încetarea procedurii de executare,

executorul judecătoresc dispune anularea măsurilor de asigurare a executării.

Documentul executoriu, în care au fost făcute menţiunile de rigoare, se restituie

instanţei de judecată sau altor organe emitente. În cazul încetării executării pe motivele

prevăzute la art.83 lit.b) din CE, documentul executoriu se restituie creditorului, cu o

menţiune despre încheierea tranzacţiei.

18

Încheierea cu privire la încetarea procedurii de executare poate fi contestată în

instanţa de judecată de către partea interesată, iar instanţa de judecată va fi obligată,

conform art. 163 să emită o hotărîre în acest sens.

10. Cauţiunea

Prin cauţiune se înţelege o sumă de bani stabilită de lege, depusă de către debitor în

cadrul procedurii de executare silită, care garantează executarea obligaţiilor acestuia în

cadrul procedurii de executare ori însăşi executarea obligaţiei ce rezultă din

documentul executoriu. Cauţiunea se restituie în condiţiile legii.

Codul de executare prevede două situţii exprese în care se depune cauţiunea :

1) atunci cînd debitorul atacă hotărîrea ce se execută, în ordinea recursului în secţiunea

a 2-a ;

2) atunci cînd este vorba de aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii cerute de

reclamant în cadrul procesului civil ;

În primul caz, cauţiunea se depune pentru a suspenda executarea hotărîrii.

În cel de-al doilea caz, cauţiunea se depune pentru prejudiciile care ar putea fi

cauzate pîrîtului.

Cînd cauţiunea este depusă de debitor pentru a suspenda executarea hotărîrii,

aceasta se depune, conform art. 80 (1) din CE, la contul executorului judecătoresc

unde se află documentul executoriu spre executare, iar în cazul în care documentul

executoriu nu este depus spre executare, el depune cauţiunea la biroul executorului

judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a

executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. În cazul în care

documentul executoriu a fost pus în executare concomitent sau ulterior depunerii

cauţiunii, procedura de executare va fi transmisă către executorul judecătoresc la al

cărui cont a fost depusă cauţiunea.

19

Cînd cauţiunea este depusă de reclamant potrivit prevederilor art. 182 din CPC,

aceasta se depune, conform dispoziţiilor art. 80 (6), la contul executorului judecătoresc

în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor

judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul reclamantului.

Cauţiunea se depune în monedă naţională. Cauţiunea poate fi depusă în valută

străină, inclusiv în numerar de către persoanele fizice în cazul în care suma, conform

documentului executoriu, poate fi încasată în valută străină.

În cazul în care hotărîrea judecătorească se află în proces de executare, executorul

judecătoresc dispune, după verificarea depunerii cauţiunii, amînarea executării pentru

15 zile, termen în care partea interesată urmează să prezinte încheierea judecătorească

de suspendare a executării. În asemenea caz, executorul judecătoresc poate dispune

ridicarea totală sau parţială a sechestrului de pe bunurile debitorului. 

În cazul în care încheierea de suspendare a executării nu este prezentată în termen,

executorul judecătoresc, la cererea scrisă a creditorului, poate elibera acestuia suma

depusă. 

Cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce urmează a fi

încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le

transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.

Efectele cauţiunii se deosebesc în funcţie de decizia instanţei de recurs. Astfel:

- Dacă recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea

civilă a creditorului a fost respinsă – cauţiunea se restituie debitorului.

- Dacă recursul a fost admis, cu casarea hotărîrii şi trimiterea cauzei la rejudecare

– cauţiunea ramîne la contul pe care a fost depusă.

- Dacă instanţa de recurs a menţinut hotărîrea atacată – cauţiunea se va folosi în

contul executării hotărîrii.

Din prevederile art. 445 din CPC, rezultă un spectru mai larg al împuternicirilor

instanţei de recurs, care nu sunt prevăzute în Codul de executare. Apare, deci

20

întrebarea, care vor fi efectele cauţiunii în acele cazuri. Presupun că în restul cazurilor

cauţiunea va fi sau nu restituită debitorului ţinînd cont de faptul dacă instanţa de recurs

prin decizia sa a schimbat sau nu hotarîrea care se executa.

BIBLIOGRAFIE :

1. Codul de Executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24.12.2004, republicat

în MO nr.214-220/704 din 05.11.2010.

21

2. Regulamentul de activitate a Camerelor Teritoriale a executorilor judecătoreşti

din 19.10.2012.

3. Legea privind executorii judecătoreşti, nr. 113 din 17.06.2010, publicată în MO nr.

126.128 din 27.07.2010.

4. Legea cu privire la conflictul de interese nr. 16/15.02.2008, publicată la

13.04.2012 în MO nr. 72-75.

5. Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107 din 06.06.2002, publicat în MO nr.

82-86 din 22.06.2002.

6. Codul Familiei al Republicii Moldova, nr. 1316 din 26.10.2000, publicat în MO nr.

46-48 din 26.04.2001.

7. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, MO

nr. 111-115 din 12.06.2003.

8. Hotărîrea plenului CSJ nr. 5 din 07.07.2008, cu privire la practica aplicării de

către instanţele de judecată a unor prevederi ale Codului de Executare.

9. Judecătoria Cimişlia, Dosarul nr. 2-418/12 din 04.06.2012.

22