FA-TI TIMP -de RUDYARD KIPLIN

În trecerea grabita prin lume, catre veci,Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câiniÎn trecerea grabita prin lume catre veci,Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba DivinaFa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!Fa-ti timp ACUM, sa stii, zadarnic ai sa plângiComoara risipita a vietii n-o mai strângi!

Rudyard Kipling – „Dacă”

   Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierdŞi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai credŞi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urândŞi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taciŞi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvântRăstălmăcit, naivii să ducă în ispită,Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile taleCa să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi caleFără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i puiSă te slujească încă peste puterea lor,Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare, Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitorŞi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Legi spirituale din India II File de Carte Scris de Raluca Bucșa    Prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt  persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal; A doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta;A treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);A patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca  “nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

Alegoria broscutelor

File de Carte Lectie pentru viataA fost odata un grup de broscute...… care voiau sa se ia la intrecere.Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.Se adunasera deja multi spectatori,pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.Cursa urma sa inceapa...Totusi...Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.Tot ce se auzea era exclamatii de genul:„Oh, ce obositor!!!Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“sau:„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“Broscutele incepura se abandoneze...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...Spectatorii continuau sa strige:„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.Asa se afla ca...Broscuta invingatoare era SURDA !!!MoralaNu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti...…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci! Asa caFii MEREU … OPTIMIST!Si mai alesFii pur si simplu SURD cind cineva iti spuneca nu-ti poti realiza visurile!Gindeste-te:Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!

Fa-ti timp File de Carte Scris de Raluca Bucșa    Fa-ti timp sa muncesti – Aceasta este pretul succesului.Fa-ti timp sa gândesti – Acesta este sursa puterii.Fa-ti timp sa te joci – Acesta este secretul tineretii vesnice.

Fa-ti timp sa citesti – Acesta este fântâna întelepciunii.Fa-ti timp pentru prietenie – Aceasta este drumul fericirii.Fa-ti timp sa visezi – Acesta este trambulina ta catre stele.Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit – Aceasta este privilegiul zeilor.Fa-ti timp sa privesti în jurul tau – E prea scurta ziua ca sa fii egoist.Fa-ti timp sa râzi – Acesta este muzica sufletului.

- veche cugetare englezeasca –

Paradoxul zilelor noastre

- Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:Cladiri mai mari, dar suflete mai mici;autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.Avem case mai mari, dar familii mai mici,Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;avem mai multe functii, dar mai putina minte,mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;mai multi experti si totusi mai multe probleme,mai multa medicina, dar mai putina sanatate.Bem prea mult, fumam prea mult,Cheltuim prea nesabuit,Râdem prea putin,Conducem prea repede,Ne enervam prea tare,Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor sine rugam prea rar.Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sane facem o viata,Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem problemecând trebuie sa traversam strada sa facem cunostintacu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.Am curatat aerul, dar am poluat solul.Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.Scriem mai mult, dar învatam mai putin.Planuim mai multe, dar realizam mai putine.Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.Am construit mai multe calculatoare: sa detina maimulte informatii, sa produca mai multe copii caniciodata, dar comunicam din ce în ce maiputin.Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestieiîncete; oamenilor mari si caracterelor meschine;profiturilor rapide si relatiilor superficiale.Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, darmai multe divorturi,Case mai frumoase, dar camine destramate.Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinta,moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,corpuri supraponderale si pastile care îti induc oricestare, de la bucurie, la liniste si la moarte.Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,dar nimic în interior.Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceastascrisoare si în care poti decidefie sa împartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care teveneraza, pentru ca acel copil va creste curând si vapleca de lânga tine.Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel delânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pecare o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului sipersoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa ospui din inima.O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atuncicând sunt sincere.Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sapretuiesti acel moment pentru ca într-o zi aceapersoana nu va mai fi lânga tine.Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-titimp sa împartasesti gândurile pretioase pe care leai.

Arta de a trăi: Reguli de aur

File de Carte

Scris de Raluca Bucșa   

1. Dă oamenilor mai mult decât se aşteaptă de la tine, şi din tot sufletul.2. Învaţă pe de rost poezia ta favorită.3. Să nu crezi tot ce auzi, să nu cheltuieşti tot ce ai şi să nu dormi cât vrei.4. Cînd spui "te iubesc", s-o spui sincer.5. Când spui cuiva "îmi pare rău", priveşte-l în ochi.6. Abordează dragostea şi bucătăria cu o atitudine de abandon complet.7. Să crezi în dragoste la prima vedere.8. Să nu râzi niciodată la visurile cuiva. Oamenii care nu au visuri nu au nimic.9. Iubeşte profund şi pasional. S-ar putea să fii rănit, dar e singura cale de a-ţi trăi viaţa pe deplin.10. În divergenţele cu alţii, să lupţi cinstit. Nu da altora denumiri.11. Nu judeca oamenii după rudele lor.12. Vorbeşte încet, dar gândeşte repede.13. Când cineva îţi pune o întrebare la care nu vrei să răspunzi, zîmbeşte şi întreabă: "De ce vrei să ştii asta?"

14. Aminteşte-ţi că marea iubire şi marile realizări implică mari riscuri.15. Aminteşte-ţi că relaţia cea mai bună este aceea în care iubirea voastră, unul pentru altul, este mai mare decât nevoia voastră, unul de celălalt.16. Judecă-ţi succesul după lucrurile la care a trebuit să renunţi pentru ca să-l obţii.17. Când pierzi, nu pierde lecţia.18. Aminteşte-ţi cei 3 R: Respect pentru sine, respect pentru ceilalţi, Responsabilitate pentru toate acţiunile tale.19. Nu lăsa o dispută măruntă să afecteze o mare prietenie.20. Când îţi dai seama că ai făcut o greşală, fă imediat ceea ce trebuie pentru ca să o corectezi.21. Zâmbeşte când ridici receptorul. Cel care te cheamă va simţi asta în vocea ta.22. Căsătoreşte-te cu un om cu care îţi place să discuţi. Pe măsură ce trece timpul, priceperea lui în conversaţie va fi la fel de importantă ca oricare alta.23. Petrece ceva timp de unul singur.24. Deschide-ţi braţele în faţa schimbării, dar nu renunţa la valorile tale.25. Aminteşte-ţi că uneori liniştea este cel mai bun răspuns.

26. Citeşte mai multe cărţi şi uită-te mai puţin la TV.27. Trăieşte o viaţă bună, onorabilă. Când vei îmbătrâni şi vei privi îndărăt, vei putea să te bucuri de ea a doua oară.28. Ai credinţă în Dumnezeu, dar încuie-ţi maşina.29. O atmosferă plină de iubire în casa ta este foarte importantă. Fă tot ce poţi ca să creezi un cămin armonios şi liniştit.30. În neînţelegerile cu cei iubiţi, ocupă-te de situaţia prezentă. Nu scoate la iveală trecutul.31. Citeşte printre rînduri.32. Împărtăşeşte-ţi înţelepciunea. Este o cale de a dobândi nemurirea.34. Roagă-te; este o putere nemăsurată în asta.35. Să nu întrerupi niciodată pe cineva când îţi face un compliment.36. Vezi-ţi de treburile tale.37. Învaţă regulile, apoi încalcă câteva.38. O dată pe an, mergi într-un loc unde n-ai mai fost niciodată.39. Dacă ajungi să câştigi bani mulţi, foloseşte-i ca să-i ajuţi pe alţii. Este cea mai mare satisfacţie pe care ţi-o poate da averea.40. Aminteşte-ţi că a nu primi cea ce vrei este, uneori, un noroc.41. Aminteşte-ţi: caracterul tău este destinul tău.

Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler File de Carte -Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.                             -Daca ai timp... am raspuns eu. Dumnezeu a zâmbit, spunând:-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?Dumnezeu a raspuns:-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna...

Omul care nu credea ca iubirea exista

Energie Pozitiva Scris de Raluca Bucșa    Exista odata, demult,un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, lafel ca noi toti, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea , el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura

urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. “Ce ma voi face daca ma va parasi?” Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: “Imi apartine!” El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Acest om ,a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: “Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul… Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?”

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: “Am supravietuit casniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. “Ea este a mea”. “El este al meu”.

Si astfel acest om , a continuat sa vorbeasca despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: “Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii”. Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, acest om se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. “Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!” Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, omului ,i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: “Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luandu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii , sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

 

Sursa: Poveste terapeutica-autor necunoscut