Imbracamintea romanilor

Îmbrăcămintea romanilor se caracteriza înainte de toate prin simplitate: nu necesita nici croială aproape deloc şi nici cusătură; încât intervenţia croitorului de profesie era minimă. Veşmântul oficial al romanilor (dar care era interzis ţăranilor, muncitorilor simpli şi sclavilor) era toga: o bucată de stofă groasă de lână albă, tăiată în formă de elipsă sau de semicerc cu un diametru care putea ajunge până la şase metri. În epoca imperială se purta tot mai mult toga colorată – potrivit anumitor norme: toga împăratului era roşie, a generalilor victorioşi era de purpură cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani (precum şi a înalţilor magistraţi sau a unor categorii de sacerdoţi) era tivită cu o fâşie de purpură. În casă, bărbaţii purtau tunică – largă şi lungă până sub genunchi, strânsă la mijloc cu o centură. Iarna, se îmbrăcau chiar două sau trei tunici una peste alta. Confecţionată din două bucăţi de stofă, cusute împreună, dar lăsând loc pentru braţe şi cap, tunica n-avea mâneci – cel puţin până în secolul II d.Hr.; pentru ca un secol mai târziu să se poarte tunica cu mâneci chiar lungi. În oraş, se purta peste tunică toga; dar oamenii săraci şi sclavii umblau numai în tunică. Femeile purtau, direct pe piele, o camasa de in, iar in jurul bustului o fasie de panza. In timpurile vechi imbracau si ele toga, la fel ca barbatii, dar inca din secolele republicii toga era rezervata numai femeilor de moravuri usoare. In locul ei, peste peste camasa purtau o tunica lunga pana la pamant, numita stola, cu maneci lungi sau fara maneci, prinsa cu un cordon. Peste stola, un fel de sal din lana colorata, numit palla, acoperea umerii; un capat al pallei se infasura pe un brat, celalalt cadea pana la pamant, iar cu un fald al pallei, femeia isi acoperea capul, caci o femeie romana nu iesea niciodata in oras cu capul descoperit. Aranjarea pallei pentru a forma un drapaj frumos si elegant era o operatie tot atat de comlicata ca cea pe care o cerea toga barbatilor. In epoca Imperiului, femeile au adoptat o imbracaminte de o mare varietate.

Încălţămintea de rigoare a bărbaţilor când purtau toga era un fel de ghete din piele subţire, fără tocuri, fixate pe picior cu şase curele. Mult mai comode, însă, mai practice şi mai puţin costisitoare erau sandalele. În casă, atât bărbaţii cât şi femeile (ale căror tipuri de încălţăminte nu se deosebeau de cele ale bărbaţilor) îşi puneau papuci de stofă, în diferite culori. Ţăranii şi soldaţii purtau saboţi. Gama bijuteriilor romanelor bogate era de o infinită varietate. Inele pe toate degetele, agrafe, colane, brăţări – pe braţe, la încheietura mâinii şi la glezne; şi apoi diademe de aur, eventual cu pietre preţioase, şi – bijuteria cea mai scumpă – cerceii, pandantivi, câteva perechi deodată, spre a atrage atenţia prin clinchetul lor. În schimb bărbaţii aveau ca singură podoabă inelul. În perioada republicană nu era îngăduit decât un singur inel; dar în epoca imperiului bogătaşii parveniţi îşi încărcau degetele cu inele de o valoare enormă. Inelul bărbaţilor servea drept sigiliu, întipărirea lui având valoarea unei semnături autografe.