idei in dialog, dec 2006

„R`zbunîndu-te te faci egalul adversarului,

iertîndu-l te ar`]i superior lui.“

Francis Bacon

Revist` lunar`de cultura ideilor

editat` deAcademia Ca]avencu

Anul III Num`rul 12 (27)DECEMBRIE 2006

3 lei

DirectorH.-R. Patapievici

Cum g\ndim ceea ce vedemIon Manolescu

Bun` diminea]a,filosofie!Alexander Baumgarten

i d e i \ n d i a l o gA n u l I I I N U M ~ R U L D O I S P R E Z E C E ( D O U ~ Z E C I { I { A P T E ) h D E C E M B R I E 2 0 0 6

Revist` lunar` de cultura ideiloreditat` de Academia Ca]avencu.Apare în prima miercuri a fiec`reiluni. De[i apare la Bucure[ti, ID nueste o revist` bucure[tean`.

Caracterele cu care este scrisacronimul ID au fost desenate deAlbrecht Dürer în ultimul an al

vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti-ma parte a lucr`rii sale Vier Büchervon menschlicher Proportion.

Acesta este num`rul lunii decembrie 2006 [i este distribuit\ncep\nd cu 6 decembrie. Are 56 de pagini.

Lucrarea de pe copert` apar]ine lui Devis Grebu.

Toate desenele acestui num`r aufost realizate de Devis Grebu.

CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN:

REDAC}IA

DIRECTOR: H.-R. PatapieviciREDACTOR-{EF: George [email protected]

CORECTUR~: Radu Dobând`DTP: Florin Iaru & Corina M\]`

SECRETARIAT {I ABONAMENTE:Elena Gogo] [email protected]

MARKETING: Sorin Axinte0723 131 [email protected]

PUBLICITATE: prinSPLENDID MEDIATel: 665 75 99; Fax: 665 75 12 DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA

DIRECTOR DISTRIBU}IE: Alexandru Miri[tea318 55 31; 318 55 [email protected]

Tip`rit la TipografiaRomânia LiberÈDITOR:SC Ca]avencu SAMANAGER GENERALSorin Vulpe

Scriu \n acest num`rHoria Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradusCarlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului.Alexan d er B au mgart en Doctor în filozofie [i licen]iatîn filologie clasic`, pred` la Universitatea „Babe[-Bolyai“din Cluj. Ultima carte publicat`: Sfîntul Anselm [i concep-tul ierarhiei, 2003.Rodica B in d er Redactor la Departamentul român alradio Deutsche Welle, Bonn. Ultima carte publicat`: Lapînd`. Dialoguri salvate, 2002.Constan t in B `l`[oiu Licen]iat în teologie [i [tiin]epolitice.Vasi l e Chira Doctor în filozofie al Universit`]ii,,Babe[-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Pred` la Facultatea deteologie ,,Andrei {aguna“, Universitatea „Lucian Blaga“,Sibiu. Ultima carte publicat`: Requiem: Dialogul lutuluicu Fiin]a, 2006.Valen t in Ci ovei e Doctor în filozofie cu o lucrare de-spre fundamentele fizicii.

Diana Cl intoc Doctorand la Universitatea Princeton,New Jersey.Lucia Simona Dinescu Doctor în filologie, pred` laFacultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti. A publicatCD-ul multimedia: Aspecte mediale ale imaginii digitale.Liviu P . Dinu Doctor în informatic`, pred` la Facul-tatea de matematic`, Universitatea Bucure[ti.Alexandru Gabor Absolvent al Facult`]ii de filozofie,Universitatea Bucure[ti.Andr ei Gìt`naru Doctorand la Facultatea de filo-zofie, Universitatea Bucure[ti.Flo r in Iaru Scriitor. Ultima carte publicat`:Poeme alese, 2002.Sorin Lavric Doctor în filozofie. Ultima carte publicat`:Ontologia lui Noica. O exegez`, 2005.Io n Manolescu Pred` la Facultatea de litere, Universi-tatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Derapaj, 2006.Mircea Mihìe[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` laUniversitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publicat`:

Via]a, patimile [i cântecele lui Leonard Cohen, 2005.Dan C. Mihìlescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultimacarte publicat`: Perspective eminesciene, ed. a II-a, 2006.Mihail Neam]u Este doctorand în teologie la King’s College Londra. Ultima carte: Bufni]a din d`râm`turi.Insomnii teologice (2005).Ovidiu Olar Doctorand EHES-Paris / UniversitateaBucure[ti. Ultima carte: Împ`ratul înaripat, 2004.Brîndu[a Palade Este doctor în filozofie, pred` laFacultatea de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA). Ulti-ma carte publicat`: Amurgul Leviathanului: Supravie]uire [ilibertate în comunism, 2000.Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima cartepublicat`: Fie-ne tranzi]ia u[oar`, 2006.H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate:Discern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004.Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle înRomânia.Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice,

Universitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`:Con[tiin]a conservatoare.Preliminarii la un profil intelec-tual, 2004.Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De ce vedem filme, 2006.Florea Tiberian Profesor de geografie. Ultima cartepublicat`: În nada mae[trilor. Încerc`ri de mitanaliz`,2005.Mihaela Timu[ Doctorand la École Pratique des HautesÉtudes, Section des Sciences Réligieuses – Sorbona, Paris.A publicat Întotdeauna Orientul. Coresponden]a MirceaEliade-Stig Wikander (1948-1977), 2005. Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Despre securitate. România, ]ara „ca [i cum“, 2006.{tefan Vianu Doctor în filozofie, pred` la Universi-tatea de arhitectur` „Ion Mincu“ din Bucure[ti. Ultimacarte publicat`: Metafizica spiritului de la Aristotel laHegel, 2005.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258.Email: [email protected]

3 h TRAIAN UNGUREANUAntira]ionalismul ecologic

5 h ALEX. LEO {ERBANEt in Arcadia Egoyan

7 h DAN C. MIH~ILESCUBomb`neli, atacuri, înduio[`ri

10 h ION MANOLESCUCum „g\ndim“ ceea ce vedem

18 h ALEXANDER BAUMGARTENBun` diminea]a, filosofie!

21 h VALENTIN CIOVEIET`cere [i dialog

22 h SORIN LAVRICP`tratul psihologic

23 h FLORIN IARUA fi scriitor. Sau nu

24 h IOAN STANOMIRO lume prad` focului

27 h LIVIU P. DINUBarroso, multilingvismul [i D`bulenii

30 h HORA}IU PEPINEO na]iune de stînga

31 h HORIA BARNAValuri de UE [i NATO

32 h ANDREI G~IT~NARUTeologie [i mediere ierarhic`

36 h MIHAIL NEAM}UNovus Adam

39 h MIHAELA TIMU{Diva- nul lui Ha- fez

41 h BRÎNDU{A PALADEDezumanizarea „trupurilor frumoase“

43 h CONSTANTIN B~L~{OIUAltfel decât a fi

45 h DIANA CLINTOCEtica [i studiile literare în mediile universitareamericane

47 h POEM48 h RODICA BINDER

Capitalizarea modern` a urii49 h OVIDIU OLAR

Despre religie, violen]` [i literatur`50 h ALEXANDRU GABOR

Compasiune [i adev`r51 h RADU PARASCHIVESCU

Cronica traducerilor52 h MIRCEA MIH~IE{

Cinci zile din via]a lui Marlowe (2)55 h H.-R. PATAPIEVICI

Distrugerea legal` a cre[tinismului european

Filozofia [i revoltaomului de aziEseul lui Sorin Lavric, „Filozofia ca act de credin]`“, ap`rut înnum`rul trecut al ID, transmite un mesaj clar: autorul estecertat cu filozofia. Nu de ieri sau de alaltìeri, ci, ca s` zicema[a, dintotdeauna – immer schon, cum ar spune Heidegger.Între el [i filozofie înstrìnarea pare a fi total`.

h {TEFAN VIANU PAG. 20

h FLOREA TIBERIAN PAG. 37

Pledoarie pentrumutarea diafragmei{i-a însu[it Europa lec]ia? Evitarea contrac]iilor chinuite aleplexului, readucerea corpului sub fireasc` ascultare necesitèxerci]ii psihosomatice specifice Asiei autentice: respira]ie lent`[i profund`, recuperarea jum`t`]ii inferioare a corpului, pe carenu î[i mai poate permite s` o dispre]uiasc`.

Scrierea pe nisipNescriind nimic, Hristos ca om a dep`[it inclusiv acelorgoliu auctorial care este înr`d`cinat instinctiv în per-sonalitatea uman`. Fiecare purt`m în suflet un scriitor.Exist`, cu alte cuvinte, în fiecare ins o propensiune aucto-rial`, o doz` de „grafomanie“ care ]ine de mecanismeleabisale ale datului nostru existen]ial.

h VASILE CHIRA PAG. 34

Futurism sau bioconservatorism?Speciali[ti în robotic` sau în [tiin]e cognitive formuleaz` teoriicare dep`[esc limita bunului-sim] uman din domeniile cunoa[terii,sfidând fiziologia, biologia, inteligen]a [i spiritualitatea a[a cumau fost ele descrise sau surprinse de-a lungul timpului.

h LUCIA SIMONA DINESCU PAG. 14

motiv formidabil. Vin dintr-o ideologie care poart`hainele [tiin]ei doar pentru a fi primit` cu încredere înorice cas`, nu cred în realitatea intern` a realit`]ii, pe]escun mileniu utopic [i ur`sc omul, pe care îl învinuiesc deinsuficien]` dogmatic`. Ecologismul e, pe scurt, un mile-narism, cel mai nou milenarism, într-o serie care a datspasmele teologice ale cre[tinismului [i s-a des`vîr[it,apoi, sinistru în na]ional-socialism [i comunism.

Nega]ionism climatologic

Tradi]ia avertismentelor grave [i obi[nuin]a gîndiriidresate s` adulmece millenium-ul, paradisul de lacap`tul marii transform`ri ce va pune cap`t erorii uni-versale a timpurilor prezente, e, probabil, cea mai vechetenta]ie a omului a[ezat în fa]a complexit`]ii contradic-torii a realit`]ii. Arheologia acestui impuls presupune unconflict total, un refuz complet de încorporare a lumiireale, o nega]ie care stabile[te c` realitatea nu se înte-meiaz` pe o ordine suficient`, c` e imperfect`, strìn`,ostil` sau corupt` [i, în consecin]`, are nevoie de un nouprincipiu fondator, de pensionarea sau înlocuirea mis-terului divin cu un sistem de organizare, cu un proiectdogmatic, cu o ideologie. Ultimii 90 de ani ne-au obi[nuitcu ipoteza c` ideologiile sînt fructul inexplicabil [i acci-dental al unei istorii atipice, recente [i irepetabile. Uni-citatea nazismului [i a comunismului se sprijin` doar pecota fabuloas` a masacrelor. Spiritual, ele nu sînt îns` onoutate, ci ecoul modernizat al unui impuls în care EricVoegelin, unul dintre cei mai voit ignora]i gînditori ai ul-timului secol, a v`zut punctul de început al gnosticismu-lui occidental. Cariera acestei tradi]ii care neag` constant[i mereu mai subtil buna a[ezare a omului în lume a par-curs cu succes etapa religioas`, a cucerit ideile politice,pe care le-a transformat în mi[c`ri de mas` [i de cult, [ia contaminat, imediat dup` r`zboi, sfera administra]ieisociale, în sensul ei cel mai larg: economia, sistemul ser-viciilor publice, politica resurselor naturale. A[a a ap`rut,mai ales din anii ’70, moda [i apoi industria rapoartelorde previziune global`. Seria începe cu faimoasele [i,ast`zi, ridicolele rapoarte ale Clubului de la Roma, caredescriau energic impasul variat [i final al evolu]iei în ter-menii economiei capitaliste. A[a a ap`rut primul best-seller eco-apocaliptic, datorat lui Paul Erlich, un profetuniversitar american care anun]a, în Bomba demografic`(1968): „La sfîr[itul anilor ’70 sau, cel mai tîrziu, ’80, sutede milioane de oameni vor muri de subnutri]ie. Nimicnu mai poate opri explozia mortalit`]ii globale“. Sau, maitîrziu, în Sfîr[itul prosperit`]ii (1974): „S-a creat o situa]iecare se va solda cu moartea unui miliard de oameni.C`tre 1985, omenirea va intra într-o epoc` de lipsurigrave, provocat` de exploatarea [i de epuizarea resurselornaturale“. Teoriile [i calculele lui Erlich au fost demon-tate [i infirmate de cercet`rile minu]ioase ale lui JulianSimon, un universitar american la fel de îndrept`]it laopinie [i argument. Erlich a vîndut Bomba demografic` în

trei milioane de exemplare, c`r]ile lui Simon sînt cunos-cute doar speciali[tilor, [i anume acelei categorii tot mairestrînse de incomozi care risc` s` fie curînd acuza]i deun delict impardonabil: nega]ionism climatologic. Toatepreviziunile care anun]au generalizarea foametei, crizade combustibili [i minerale, r`cirea [i, apoi, înc`lzireaglobal`, dispari]ia speciilor animale [i diminuarea rezer-velor forestiere au f`cut carier`, au fost contrazise totalde realitate [i au f`cut, mai departe, carier`. Ce vedemacum, odat` cu Raportul Stern [i cu baia zilnic` de [tiridespre cele mai noi viet`]i în agonie, e triumful unei [colide gîndire premiat` exact în m`sura în care e infirmat`.

Am trecut de epoca de pionierat, în care asemenealucr`ri [i ipoteze ]ineau aproape direct de literatura deanticipa]ie. Ne afl`m deja în epoca milenarismului eco-logist de circula]ie public` [i considera]ie oficial`. Credi-bilitatea extraordinar` a acestui caz cras de fals intelec-tual e semnul trist de vigoare a nostalgiei dup` mit [iiluzie, al unei anume patologii care define[te masiv de-zordinile spirituale ale omului desp`r]it de un sistem dereferin]` coerent în ordine cosmic`. Mecanismul acesteiorbiri în mas` are resorturi etico-spirituale, în fond, ba-nale: suspendarea leg`turilor cu principiul ordonatordivin [i, de aici, n`zuin]a spre religii „alternative“, de laecologism la concertul de curente ale neop`gînismuluicontemporan: cultura pop, feti[ul sporturilor, new age-ismul, ritualurile etniciste, astrologia, sectarismul UFO,pasiunea pentru paranormal, aplecarea spre conspira]io-nism [i spre orice mister policrom care candideaz` la dis-locarea explica]iilor ra]ionale. Îns` succesul galopant alfraudei ecologice pare, totu[i, cau]ionat` de metode decercetare riguroase [i de o întabulare f`r` cusur. Lucrurilenu stau a[a. În buna tradi]ie a criticii [tiin]ifice, teoriile[i m`sur`torile pe care le vehiculeaz` ecologia sîntdezb`tute [i contestate. Nimic nu e fixat, certificat, con-firmat. Atîta doar c` argumentele contrare nu mai ajungla publicul larg sau ajung într-o m`sur` neglijabil`.

În mod normal, adic` în lipsa noii ortodoxii caredicteaz` „etica verde“, viciile de construc]ie ale acestorteorii ar trebui s` fie evidente [i u[or de comunicat. In-adecvarea lor metodologic` flagrant` a fost [i este mereuaceea[i. Ea e observabil` de la început, din 1798, anul încare ap`rea „Biblia“ procedural` a alarmismului naturistoccidental.

Malthus num`r` [i condamn`

Teoria formulat` de Thomas Malthus, marele de-mograf, economist [i politolog englez, în „Eseu asupraprincipiului popula]iei“, se baza, într-adev`r, pe un prin-cipiu de calcul probabilistic. Malthus stabilea, mai întîi,c` popula]ia cre[te în propor]ie geometric` [i continuaremarcînd c` resursele cresc doar în propor]ie aritmetic`.De aici, premisele crizei. Cre[terea popula]iei va surclasastocul finit de resurse [i va provoca o catastrof`. Obser-va]ia pare întemeiat`. Într-adev`r: cum anume e posibil`

EC

OL

OG

IS

MU

L

3NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006

CEA mai nostim` [i sinistr` dintre preocu-p`rile curente ale umanit`]ii con[tiente depropria-i importan]` e lupta cu sfîr[itul lumii.Am fost soma]i: dac` vom continua s` con-trazicem prescrip]iile sanitarilor-profe]i, nu

mai avem mult. Catastrofa va deveni vizibil` [i ire-versibil`, cîndva dup` 2050 [i nu mai tîrziu de 2100. Unraport de întindere biblic` comandat de guvernul brita-nic [i lansat pe 30 octombrie de Sir Nicholas Stern, fostfunc]ionar al B`ncii Mondiale, ne d` toate garan]iile cu-venite. O face în termenii unei precizii care surclaseaz`media obi[nuit` a profetismului consacrat. Dac` vomadînci dezechilibrul climatic, pîn` la 200 de milioane deoameni vor bîntui prin lume, aduna]i în mari armate derefugia]i, 40% din speciile animale vor disp`rea,tulbur`rile anarhice ale unei societ`]i globale adînctraumatizate vor atinge nivelul celor dou` r`zboaiemondiale, economia se va comprima într-o depresieegal` cu marea criz` din 1929. Totul din cauza emisiilorde carbon care, între]inute [i chiar înte]ite de pl`cereaconsumului, de mania brutal` a exploat`rii industriale[i de arogan]a omului economic occidental, vor eliminarînd pe rînd, cu automatismul crud al desenelor animate,recuzita natural`, toat` recuzita natural`. Înc`lzireaglobal` va împu]ina ghe]arii [i va în`l]a catastroficm`rile [i oceanele. Zonele litorale vor fi inundate saum`turate de valuri. P`durile, cu prec`dere p`durile tro-picale, mereu favorizate de îngrijorarea paznicilor occi-dentali, se vor r`ri, sufoca [i stinge, dac` nu vor c`dea subsecure. Apa curat` va seca sau se va contamina sub pre-siunea chimic` [i moral` a exceselor comise, zilnic [inecugetat, de frigiderele reunite ale lumii dezvoltate, înbuc`t`riile neecologice ale casei occidentale clasice, întomberoanele care abia mai înghit carcasa obligatorie [imasa infinit` a ambalajelor. {i mai ales la volan, undecarbo-nevroza omului tehnologic atinge permanen]a [idevine un sclavaj înjositor [i toxic. Gra]ie noului ecolo-gism apocaliptic, [tim acum c` aproape fiecare mi[careinstrumental` [i toate actele de civiliza]ie tehnic` apas`nemilos asupra unei viet`]i, scurteaz` via]a unei familiinecunoscute din Gabon [i schingiuiesc acid un recif decoral. {tim, de asemenea, cum va ar`ta decorul final.Vom trì ultima clip` în singur`tate relativ` [i marin`.Un alt raport, datorat cercet`torilor de la o universitatecanadian`, ne informeaz` c`, în 2048, pe[tii vor disp`readefinitiv. Ce nu ne spun toate aceste rapoarte doldora delunetism profetic e în ce stare, în ce stadiu istoric [i spi-ritual se va afla fiin]a uman`, îndrumat` [i reeducat` deecologism. Poate nu merit`. Poate e de preferat sfîr[itul,dup` sau chiar înainte de dispari]ia pe[tilor. Poate,desp`r]i]i, în sfîr[it, de ra]iune, la cap`tul acelei sfor]`ricare urm`re[te, gelos [i întunecat, de la primele începu-turi, s` pun` cap`t îndr`znelii de a crea ofensiv [i de afor]a construc]ia, nu mai merit`. Mai bine stin[i decîtcatatonici. Dar rapoartele despre binele n`zuit vorbescnumai despre natur` [i nu spun nimic despre om. Au un

Antira]ionalismulecologicO mîn` spal` pe alta [i împreun` creierul

o TRAIAN UNGUREANU o

iTradi]ia avertis-

mentelor grave [i

obi[nuin]a gîndirii

dresate s` adulmece

millenium-ul, paradisul

de la cap`tul marii

transform`ri ce va pune

cap`t erorii universale

a timpurilor prezente, e,

probabil, cea mai veche

tenta]ie a omului a[ezat

în fa]a complexit`]ii

contradictorii a

realit`]ii. Arheologia

acestui impuls

presupune un conflict

total, un refuz complet

de încorporare a lumii

reale, o nega]ie care

stabile[te c` realitatea

nu se întemeiaz` pe o

ordine suficient`, c` e

imperfect`, strìn`,

ostil` sau corupt` [i, în

consecin]`, are nevoie

de un nou principiu

fondator, de

pensionarea sau

înlocuirea misterului

divin cu un sistem de

organizare, cu un

proiect dogmatic, cu o

ideologie.

EC

OL

OG

IS

MU

L4

supravie]uirea unei specii umane mereu mai nu-meroase, în condi]iile limitate ale unui cadru natural fix?Problema de fond a teoriei malthusiene vine tocmai dinfaptul c` e teorie dar nu teorie bazat` pe observa]ie,proiec]ie asupra realit`]ii dar nu observa]ie istoric` [i ex-perimental` a realit`]ii. O form` de ideologie, înve[mîn-tat` în elementele exterioare ale disciplinei [tiin]ifice.Cercet`rile statistice infirm` categoric supozi]iile formal-coerente ale lui Malthus. Julian Simon a reu[it s` atestedocumentar dou` adev`ruri complet „ilogice“: popula]ianu cre[te în progresie geometric`, ci dup` curbe istoricevariabile [i, doi, nu exist` o corela]ie negativ` întrecre[terea popula]iei [i nivelul de via]`. Dimpotriv`, ul-timul secol confirm` ireveren]ios c` multiplicarea fre-netic` a popula]iei a fost înso]it` de o cre[tere f`r` prece-dent a nivelului de trai. Cazul Statelor Unite verificàceast` formul` pe ultimele dou` sute de ani. Între 1800[i 2006, popula]ia a crescut de la 5 la 300 de milioane deoameni. În acela[i timp, pre]ul cerealelor s-a pr`bu[it, iarmedia de via]` a explodat. Problema nu e foametea, ciobezitatea, iar popula]ia, în ansamblu, e mult mai pu]inmoart` decît credea Malthus. Metodologic, teoria luiMalthus e doar o formul` cursiv` [i f`r` acoperire. Filo-zofic, ea e marcat` de caracterul static [i de retragerea dinrealitate care înso]esc traseul pesimismului ideologic oc-cidental, c`ci ideile lui Malthus [i ale descenden]ei salesalva]ioniste impun o separa]ie care plaseaz` în izolareatît omul cît [i natura. Natura e pur [i simplu o con-stant`, o m`rime aritmetic` limitat`. Omul e agentulmecanic al unei progresii fixe. De aici, marea eroare dedefini]ie a resurselor. Avem [i ast`zi, sub presiunea su-persti]iei ecologiste, impresia c` resursele sînt o categoriepasiv`, un „consumabil“ generos dar finit. Îns` resurse-le sînt, de fapt, o variabil` extrem`. Adev`rat, într-un mo-ment istoric sau altul, ele au valoare cuantificabil`, darasta nu spune nimic despre natura lor dinamic`. Exactca grupurile umane, ele sînt o „popula]ie“ în expansiunesau contrac]ie. Resursele nu „sînt“ pur [i simplu, ci apar,produse de cineva, sînt create sau descoperite, multipli-cate în fabrici, ferme [i laboratoare. De cele mai multe ori,ele sînt descoperite [i speculate de gîndirea uman`. Larîndul ei, gîndirea e cea mai fertil` [i imprevizibil` din-tre resurse. Acesta e motivul misterios care explicànomalia popula]iilor explozive ce ating un nivel de trairidicat, într-un cadru natural limitat. Altfel, am fidisp`rut demult. Teoriile malthusiene ne num`r`, întot-deauna, dup` ce ne-au abandonat [i omorît sub pre-siunea [i cu ajutorul unei presupozi]ii ideologice.

S`mîn]` de genom

Dar nu e oare adev`rat c` temperatura global` cre[te,c` speciile animale dispar, dac` nu în totalitate m`car în-grijor`tor de frecvent, c` p`durile se retrag, în timp cede[ertificarea cucere[te zone enorme? Pe scurt: nu [tim.Exist` doar observa]ii contradictorii, teorii incomplete [imari probleme de abordare metodologic`. {tiin]a noas-tr` despre evolu]ia climei e par]ial`. Nu în]elegem [i nicinu cunoa[tem to]i factorii care condi]ioneaz` conturulclimateric al epocilor mari. Teoriile despre configura]ia[i „func]iile“ norilor sînt, de pild`, incipiente. Or, întrefactorii de presiune climatic`, vaporii de ap` ocup` de de-parte primul loc. Emisiile de carbon sînt, la mare dis-tan]`, pe pozi]ia a doua. {tirile [i rapoartele despre ceamai recent` pierdere fatal` în „ecosistem“, despre dis-trugerea ireversibil` a „sanctuarelor naturale“ sau desprebre[ele în „biodiversitate“ sînt, de cele mai multe ori,supozi]ii [ubrede sau concluzii de amatori. Întemeie-torul teoriilor contemporane despre casarea speciilor,Edward O. Wilson, pronostica la sfîr[itul anilor ’80:„Speciile animale vor disp`rea. Distrugem cam o sut` demii pe an“. În 1992, acela[i Wilson era mai îng`duitor:„Distrugem 27.000 pe an“. Din nou, problema nu enum`rul, ci principiul. Odat` cu nenum`ra]ii autori de„proiec]ii generate pe computer“, Wilson repet` eroareamalthusian`, care introduce în circuit teze mitico-ideo-logice, sprijinite pe ra]ionamente formal-corecte. Încazul lui Wilson, e vorba de „ecua]ia specie-spa]iu“, dela care porne[te o vast` „teorie biogeografic`“. Formulastabile[te o rela]ie propor]ional` între dispari]iasuprafe]ei împ`durite [i dispari]ia speciilor animale dinzona defri[at`. Realitatea e infinit mai complicat` [imai obscur` decît o cere formula lui Wilson. În primulrînd, nu [tim cu precizie cîte specii exist` într-un spa]iu

dat. Apoi, dispari]ia unei specii într-un perimetru dat nue totuna cu dispari]ia complet` a aceleia[i specii. N-a mair`mas una e cu totul altceva decît n-a r`mas s`mîn]`. Egreu de în]eles cît de complicat [i dificil e de distrus întotalitate genomul unei specii. În plus, exemplele carecontrazic concret [i din start „ecua]ia specie-spa]iu“ nuajung niciodat` în jurnalele tv. Cazul Puerto Rico trebuieastfel dezgropat din reviste academice de circuit minim.Îns` datele spun c`, în anii ’50, p`durile din Puerto Ricoau fost defri[ate în propor]ie de 90%. În 2001,recens`mîntul biologic a contabilizat un num`r maimare, [i nu mai mic de specii animale. Fotografii aerieneexecutate în 1951 arat` spa]ii uria[e complet defri[ate.Dup` 13 ani, în 1964, fotografiile aeriene g`sesc acelea[izone reîmp`durite. Complet [i f`r` interven]ii artificiale.P`tura tropical` e elastic`. Iar natura, extrem deînd`r`tnic`.

Var` [i vi]` roman` preindustrial`

Aceea[i incertitudine [tiin]ific` domne[te, în secret,[i asupra mantrei climaterice. Înc`lzirea global` e oipotez` popular` [i gratuit`. Centrul Hadley de Analiz`Climateric` de pe lîng` Institutul Meteorologic Britanica analizat istoric datele statistice [i a ajuns la concluziac` între 1900 [i 1920 nu au avut loc schimb`ri de tem-peratur`. Între 1920 [i 1940, temperatura cre[te cu 0,4grade. Între 1940 [i 1974 temperatura scade cu 0,2 grade([i apar, desigur, teoriile alarmiste despre iminen]a uneinoi ere glaciare). Între 1975 [i 2005, temperatura cre[tecu 0,5 grade. Rezultatul combinat e o cre[tere de 0,7 gradepentru tot secolul XX. O devia]ie climateric` mic`, dac`nu neglijabil`. În plus, varia]iile de temperatur`, a[a-zise-le înc`lziri [i r`ciri, sînt un fapt istoric bine atestat, [i nuun fenomen inaugurat de epoca dezvolt`rii industriale.E vorba de a[a-numita „var` roman`“ (sus]inut` de de-pistarea arheologic` a planta]iilor latine de vi]`-de-vie înNorthumberland, ast`zi, ca aproape orice alt` parte aMarii Britanii, o zon` incompatibil` cu asemenea culturiagricole). O a doua „înc`lzire global`“ e atestat` dupànul 1000 [i ridic` temperatura medie cu 3 pîn` la 4grade. În ambele cazuri, emisiile de carbon erau, atunci,a[a cum le dore[te, f`r` [anse, acum, faimosul ProtocolKyoto: aproape nule. Care e, în aceste condi]ii, cauzaînc`lzirilor [i r`cirilor terestre preindustriale? Cele maimulte ipoteze leag` aceste episoade (dar [i deplas`rile cli-materice contemporane) de varia]iile activit`]ii solare.Nici aceste teorii nu sînt incontestabil fundamentate. Dece au atunci succes colegele lor de aproximare aventu-roas` care leag` avariile climaterice de intensitatea indus-trial` a unei epoci de mare dezvoltare?

Ce [tie natura [i nu [tie ecologismul

Teoriile despre declinul provocat al mediului sîntsemnul unei epoci de mare scepticism, de neîncredere [i,în definitiv, de dispre] pentru om. Blocul teoriilor desprepericolul climateric planetar inverseaz` defini]ia [i va-loarea no]iunilor de popula]ie [i progres. Prima devineo povar`, o culp` [i înlesne[te drumul spre o umanitateegoist`, f`r` posteritate. Ecologismul se al`tur`, aici,pesimismului demografic profund al unei lumi occiden-tale care nu mai crede în vitalitatea propriilor valori [ise ab]ine de la cre[tere sau adopt` un pacifism logic pen-tru popula]ii care nu î[i pot permite s` expun` genera]iirestrînse de urma[i riscului de front. Mai larg, trìm oepoc` de mare ab]inere de la via]`. Eutanasia trìe[te ocarier` entuziast` [i amenin]` s` revin`, purificat` deasocierea cu nazismul, în c`minele de b`trîni [i în ma-ternit`]i. Tot o dec`dere din demnit`]ile omului clasic e[i primatul filozofic al Naturii. Ecologismul readuceNatura în centru [i proclam` atît autonomia cît [i prio-ritatea ei. E o monstruozitate recuperat` de la p`gînismulbarbar [i, în orice caz, totalmente lipsit` de leg`tur` cufilozofia clasic`. Acolo, Natura e, dimpotriv`, domeniulostil [i arbitrar al unei for]e dizarmonice care trimite labarbarie. Dator`m antichit`]ii greco-romane asociereatradi]ional` a animalit`]ii [i barbariei, a s`lb`ticiei [i lip-sei de civiliza]ie. Ignoran]a filozofic` a ecologismului (dealtfel un curent care s-a sim]it relativ bine [i a fost pro-movat prin legisla]ie de stat în Germania nazist`) e pur`[i des`vîr[it`, ca un sanctuar natural virgin. Mai mult,

dictonul ecologic „natura [tie cel mai bine“ nu e delocstimabil. El propune o demisie cognitiv` complet`.Cel`lalt [lag`r aforistic de mare circula]ie, „trìe[te în ar-monie cu natura“, nu e cu nimic mai în]elept. S` negîndim mai bine. Dac` am fi triat op]iunile [i dac` n-amfi mers, adesea, împotriva, [i nu în prelungirea naturii,am fi fost sili]i s` accept`m tratamentul uciga[ pe carenatura îl aplic` indiferent [i egal. Am fi r`mas, probabil,tot la media de vîrst` de 30 de ani, cu care ne petreceam,scurt [i violent, timpul pe lume, între dou` sprinturi, subpresiunea megadih`niilor primare. În schimb, am fi datsatisfac]ie adep]ilor a[a-numitei „ecologii de adîncime“sau „profunde“ care a conchis c` omul e pur [i simplu unpartener [i o specie f`r` drepturi speciale în competi]iacu celelalte specii participante la natur`.

Dezvoltarea interzis`!

Al doilea element grav care explic` unanimitatea dog-matic` a ecologismului public occidental e frica de dez-voltare. Oroarea de riscul crea]iei destructive [i nostalgiadup` „bunul s`lbatic“. În genere, tema central` a com-plexului ecologic e „lumea ce trebuie salvat` de om“. Fi-nalul, apoteoza [i millenium-ul ecologist sînt revenirea,topirea [i dispari]ia omului în natur`, dincolo de pre-siunea civiliza]iei, în pragul paradisului uterin. Incom-peten]a istoric`, filozofic` [i economic` a ecologismuluie paralizant`. Campaniile de asisten]` pentru „s`racii“lumii a treia repet`, de pild`, cu mare insisten]`, c`lumea se împarte în „boga]i“ [i „s`raci“, dup` criterii inse-sizabile. Noi europenii sau occidentalii avem „norocul“s` trìm într-o lume de abunden]` narcisiac`, în vremece al]ii n-au avut aceea[i „[ans`“. Aceast` observa]ie destupiditate am`nun]it` presupune c` societ`]ile capita-liste au ap`rut cumva prin tragere la sor]i, într-o loteriecare i-a l`sat pe ceilal]i s`raci. Bun`starea nu a fost cuce-rit` printr-un salt cognitiv [i prin urmare s`racii trebuieajuta]i cu dona]ii, scutiri de datorii – oricum, dar nu prinr`spîndirea [tiin]ei dezvolt`rii. Prin urmare, sîntem fiimai boga]i sau mai s`raci ai unui pastoralism ce poatefi, abia acum, echilibrat de interven]ia ecologi[tilor [i a„activi[tilor“ sociali. Dezvoltarea care a produs dezechili-brul trebuie evitat`. Popula]iile lumii a treia trebuiearestate într-un artizanat demografic f`r` pat`. Ecologis-mul e practic promotorul unui colonialism muzeal careia prizoniere societ`]i silite s` pozeze etnic [i arhaic,într-un enorm parc-sanatoriu, rezerva]ie natural`. Dife-ren]ele fa]` de narodnicismul [i populismele radicale alesecolului al XIX-lea, care cùtau autenticul în mirosulsever al mujicului, sunt minime. Dreptul la dezvoltareal acestor popula]ii e interzis de cei ce „[tiu mai bine“,pentru c` au o problem` nerezolvat` acas`, unde detest`capitalismul, clasa de mijloc, Statele Unite, în timp ceiubesc organic marxismul sau vibreaz` turmatic la nouapulsa]ie milenarist`. Lumea a treia e, deci, condamnat`la postura pe care o comand` nevoile de autogratularesau frustr`rile ideologice occidentale. Argumentul e in-inteligibil în India, China, Brazilia [i în alte state care de-scoper` masiv binefacerile dezvolt`rii. Emisiile de car-bon îi las` „reci“ pe chinezi, care construiesc o termocen-tral` la 15 zile, sau pe indieni, care nu în]eleg de ce nuau dreptul s` treac` prin ciclul istoric pe care Occiden-tul l-a parcurs str`lucit. Ecologismul produce astfel undezastru spiritual [i material egal: acas` – unde încura-jeaz` scheme economice costisitoare [i febre spiritualeregresive – [i în afar` – unde încearc` s` pun` cap`tmi[c`rii cu scopul unic de a organiza un enorm repaosistoric.

O observa]ie elementar`, pe care o dator`m bunelor[tiin]e medicale, poate încheia dezbaterea cu un verdictpsiho-spitalicesc: cine se spal` pe mîini dovede[te bun-sim], cine se spal` tot timpul pe mîini e maniac. Îns`,peste toate [i mult mai grav decît presupusa dispari]ie vi-itoare a speciilor, fundamentalismul ecologic con]ine oamenin]are mult mai grav`: retragerea colectiv` dinra]iune. j

NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006

iTeoriile despre declinul

provocat al mediului

sînt semnul unei epoci

de mare scepticism, de

neîncredere [i, în

definitiv, de dispre]

pentru om. Blocul

teoriilor despre

pericolul climateric

planetar inverseaz`

defini]ia [i valoarea

no]iunilor de popula]ie

[i progres. Prima

devine o povar`, o

culp` [i înlesne[te

drumul spre o

umanitate egoist`,

f`r` posteritate.

Ecologismul se al`tur`,

aici, pesimismului

demografic profund al

unei lumi occidentale

care nu mai crede în

vitalitatea propriilor

valori [i se ab]ine de la

cre[tere sau adopt` un

pacifism logic pentru

popula]ii care nu î[i pot

permite s` expun`

genera]ii restrînse de

urma[i riscului de

front.

FI

LM

EM

OR

IE

5

Un cineast secret

„Trebuie s`-]i pui între-barea: cum a ajuns persoana defa]` pîn` aici? Ce dezv`luiechipul sau felul sù de a fi înleg`tur` cu itinerariul sù?Trebuie s` te convingi c` aceas-t` persoan` are ceva de ascuns[i c` tu trebuie s` g`se[ti acellucru. Îi cau]i prin bagaje, darceea ce urm`re[ti, de fapt, sîntchipul [i gesturile sale…“

Cu aceste cuvinte începeExotica, filmul canadianului deorigine armean` Atom Egoyan:realizat în 1994, el a luat, înacela[i an, Premiul Criticii In-terna]ionale (FIPRESCI) la Fes-tivalul de la Cannes. Recunos-cut, în fine, drept unul dintrecei mai interesan]i/importan]icinea[ti contemporani, deschis– datorit` acestei consacr`ri –unui public mai larg decît cel„destinat“ anterioarelor salelungmetraje, Egoyan r`mîne,cu toate acestea, un artist sin-gular [i secret; la antipodulcompatriotului sù David Cro-nenberg (întîmpl`tor, tot Pre-miul FIPRESCI la Cannes pen-tru controversatul [i provoca-torul Crash!), Egoyan nu esteun radical, de[i exist` o delocneglijabil` dimensiune subver-siv` în arta sa. Mai curînd,Egoyan este un cineast „deleg`tur`“, unul care – hr`nit la[coala nelini[titoarelor de[er-turi antonioniene [i la acelea,[i mai nelini[titoare poate, ale„erei video“ – încearc` s` lefac` s` comunice (cuvînt crucialla Antonioni, dar [i la multmai tîn`rul sù confrate cana-dian). În fond, un artist care,

punîndu-se cu toat` seriozi-tatea în serviciul artei sale, nuuit` s` se ofere, totodat`, caposibil mediator: acela care,prin propria persoan` (ca înfilmul din 1993, Calendar) [iprin gesturile sale (aici, filme),depune m`rturie despre

dorin]a colectiv` de a da unsens existen]ei celuloidului.

Scena cu care se deschideExotica este simptomatic` pen-tru obsesiile de cineast ale luiEgoyan: sîntem în vama unuiaeroport, la controlul bagajelor(am`nunt care aminte[te de

primul lungmetraj al lui Egoyan, Next of Kin, din 1984);Thomas, proprietarul homo-sexual al unui magazin cu ani-male de cas`, este scrutat în-delung dind`r`tul unei oglinzide doi oficiali ai serviciului devam` (Thomas este b`nuit, nu

f`r` temei, de contraband`). În-treb`rile se înl`n]uie… De fapt,întreb`rile – acea fraz`, citat`la început – sînt chiar ante-rioare acestor prime imagini:ele vin imediat dup` genericpe fondul unei muzici (autor:Mychael Danna) etnic incerte,


Et in Arcadia Egoyano ALEX. LEO {ERBAN o

Textul care urmeaz` trebuia s` fac` parte din volumul De ce vedem filme (cu subtitlul „Etin Arcadia Cinema“), publicat de Editura Polirom. Din motive destul de comice – care ]in, nuîn ultimul rînd, de neaten]ia mea –, el nu putea ap`rea în forma pe care o predasem editurii,a[a c` am hot`rît retragerea lui.

Cum volumul con]ine majoritatea textelor din rubrica „Filmemorie“, [i cum titlul articoluluide fa]` a inspirat subtitlul (care poate fi „tradus“ în cel pu]in dou` feluri: „{i eu (am fost) în Ar-cadia Cinemaului“, „{i în Arcadia (exist`) Cinema“…), îl reproduc mai jos. Aducîndu-l la zi,totu[i: la data scrierii lui (1996), ultimul film al lui Atom Egoyan se numea Exotica; între timp,cineastul canadian a mai reu[it doar dou` filme notabile – The Sweet Hereafter, 1997, [i Feli-cia’s Journey, 1999 –, toate celelalte titluri ale sale fiind, din p`cate, tot atîtea e[ecuri…

Atom Egoyan

FI

LM

EM

OR

IE

6evanescente, îns` nu mai pu]inobsesive. „Cum a ajuns per-soana de fa]`“, „ce dezv`luiechipul“, „itinerarul sù“… În-treb`ri cu alur` poli]ist` (deta-liu care, iar`[i, este important,avînd în vedere dezvoltarea ul-terioar` a pove[tii!), dar [i frîn-turi (esen]iale) ale unei medi-ta]ii existen]iale: filmul vamultiplica la infinit un stil aldialogurilor înc`p`]înat in-terogative, reverberînd parc`,la scara întregului, aceste inde-cidabile de început… Homose-xualul Thomas d` corp aiciideii de incongruen]` cultural`sau de inadaptabilitate etnic`,prezente în toate filmele luiEgoyan (Egoyan însu[i, n`scutîn 1960 în Egipt din p`rin]i ar-meni, dar crescut în Canada,este un „caz“ în acest sens); dis-pozitivul de urm`rire [isupraveghere – aici, un simpluecran – este un ecou alnenum`ratelor dispozitivevideo din celelalte filme; baga-jele, ca [i cuvîntul rostit din off,„itinerar“, sînt semne ale pre-ocup`rii constante a lui Egoyan de a transcende psiho-logic grani]ele cultural-geo-grafice, sau m`car de a cùtaun sistem hermeneutic care s`fac` posibil` comunicareatranscultural`; iscodirea obse-sional` a chipului, gesturiloretc. se leag` de una dintrefigurile recurente alenara]iunii lui Egoyan – ceacare, de fapt, adun` într-ometafor` comun` toate sem-nele enumerate mai sus. C`ci,evident, chipul [i gesturile sînt,în ele însele, tot atîtea indiciiale etnicului/culturalului/so-cialului, iar cercetarea lorpoate da iluzia cunoa[terii; càceste lucruri nu duc, în reali-tate, decît într-un impas înc` [imai profund, c` suprafe]ele nufac decît s` ascund` [i c` oriceaproximare a sensurilor as-cunse este, cel mai adesea,aleatoare – iat` impresia pecare filmele lui Egoyan oinduc, cu st`ruin]`, în specta-torul avid de certitudini.Aceast` „nesolu]ionare“, acestindecidabil tenace este, de alt-minteri, [i indiciul cel mai sen-sibil al subversiunii pe care es-tetica lui Egoyan – în conti-nuarea celei antonioniene – oimplic`…

Exotica

Spre deosebire de filmulimediat anterior (Calendar, re-alizat pe 8 mm [i pe 16 mm),Exotica este o oper` mult maicomplex`, func]ionînd pediferite niveluri. Faptele seîn[iruie aproape hipnotic, ur-mînd parc` sunetele muziciidin generic, venind dintr-o an-terioritate înc`rcat` desemnifica]ii: sîntem – deja – în„Exotica“, numele localului-barîn care lascive siluete femininese supun, languros, ritualuluimereu-repetat al striptease-

ului… Printre aceste siluete –cea a Christinei, Lolit` placid`[i mecanic` oferindu-sevoyeurilor prezen]i pe rit-murile cîntecului lui LeonardCohen „Everybody Knows“.(Un scurt-metraj din 1981 allui Egoyan poart` titlul PeepShow!)

Dar ce [tiu, de fapt, clien]iibarului, ce [tie patroana lui,Zoe (interpretat` de so]ia luiEgoyan, Arsinée Khanjian), ce[tie disc-jockeyul Eric?…R`spunsul la aceste întreb`rieste fragmentar, amînat. Unuiadintre clien]i, lui Francis, in-spector financiar, i-a fost ucis`fiica (ea apare doar în imagi-nile unui home movie), iarmama fetei, negres`, a muritîntr-un accident de ma[in`.Francis continu` s` o chemepe nepoata sa, adolescent`, s`fac` „babysitting“ într-o cas`goal` – dup` cum, sear` desear`, acela[i Francis revine înlocalul „Exotica“ pentru a ourm`ri pe Christina (abia înfinal afl`m – într-un ultimflashback – c` aceea[i Chris-tine obi[nuia, ca adolescent`,s` fac` „babysitting“ pe lîng`fiica lui Francis…). Azvîrlit dinlocal pentru a o fi atins, la in-stig`rile lui Eric, pe Christina,Francis îl [antajeaz` peThomas – c`ruia îi verific` re-gistrele de impozit – s` mearg`la „Exotica“ în locul lui [i s` oating` pe Christina… Scenele serepet` aparent f`r` motiva]ie,ritmul t`r`g`nat al striptease-ului d` ritmul întregului film,iar o imagine la început idilic`– un cîmp bîntuit doar de fru-muse]ea calm` a amiezii –revine de cîteva ori pe par-cursul filmului, tot mai„corupt`“ în singur`tatea ei,pîn` cînd ne d`m seama c` evorba de cîmpul pe care a fostg`sit` feti]a lui Francis, asasi-nat`. (Acest cîmp seam`n` cuacela dintr-un tablou celebru alhiperrealistului amerian An-drew Wyeth, intitulat – coinci-den]`? – „Christina’s World“).

Exotica emo]ioneaz` tocmaiprin aceast` continu` pendu-lare între ambiguitatea prezen-tului, atrocitatea prezentului-trecut (un fel de „trecut ime-diat“) [i imensitatea calm` [ibenign` a planului-secven]`care este Trecutul (sau Înce-putul). În Început – care nu areo valoare neap`rat metafizic`,ci, mai ales, una instrumental`–, toate lucrurile [i lucr`rileaduse în fa]a ochilor au inge-nuitatea acelui home movie încare o descoperim pe fiica luiFrancis: un film prost cadrat,tehnic imperfect, în care feti]aeste prins` în acea atitudineechivoc` în care nu [tii („cedezv`luie chipul sau felul sùde a fi…?“) dac` face cu mînacelui care o filmeaz` sauîncearc` s` se ascund` de el…„Trebuie s` te convingi càceast` persoan` are ceva deascuns“: acest ascuns este

corupt, „criminalizat“ ca senspentru c`, deja, nu mai estevorba despre o fiin]` care se as-cunde (din pudoare sau joac`),ci, poate, despre un indiciu as-cuns. Toat` subtilitatea cine-matografului lui Egoyan st` înaceast` deplasare de sens – din-spre pur spre impur –, dar [i in-vers; tot sensul demersului sù– atent, exact [i tenace – st` înintuirea dureroas` a faptuluic`, în fa]a pulveriz`rii actuale,veriga necesar` – darinsuficient` – este amintireaÎnceputului; un Început care,lipsit de nuan]ele patriarhal-paseiste ale alegoriilor la în-demîn`, înseamn` – poate –,pur [i simplu, o Arcadie a sen-timentelor…

Calendar

Este o Arcadie pe carecineastul o întrez`rise [i în Ca-lendar (1993) – filmul în careapare el însu[i într-un rol(principal) [i pentru care, totpentru prima oar`, a filmat înArmenia originilor sale. DacÈxotica dezvolt` o intrig` maicurînd estompat` decît elabo-rat`, aici – în filmul care îl pre-cede – g`sim o intrig`„esen]ial`“, clar construit` [i încare caracterul ritual alscenelor care se repet` cap`t`,deja, o func]ie stilistic`.

Prin metafora striptease-ului, Egoyan încercase – înExotica – o variant` la mai fa-miliarul sù joc cu oglinzilenoilor tehnologii. În Calendar,el se abandoneaz` paranoieivideo, f`cînd din „a privi“ [i „afi privit“ înse[i resorturile in-trigii (în acest sens„esen]iale“!). Tot în Exotica, elv`zuse rela]ia exhibi]ionist-voyeur ca o analogie a confe-sionalului; în Calendar – ca [iîn foarte timpuriul Next of Kin(1984) –, el este preocupat devizual mai degrab` în m`suraîn care acesta izbute[te (saunu) s` fie nu doar excurs (& re-curs) terapeutic, ci [i un reperhermeneutic. În fine, dacÈxotica p`rea s` se sprijine peconven]ia teatrului psi-hanalitic (ca [i la Bergman),Calendar face din simplitateadeconcertant` a dispozitivuluisù (o anumit` „frontalitate“)singura realitate… „Ce se întîm-pl`“, de fapt, în Calendar esteironic (parodic?) de „uman,prea uman“ (sau, cum sespune, „universal valabil“):naratorul (fotograf trimis înArmenia pentru a poza bise-rici, o comand` pentru uncalendar) este p`r`sit de so]ie(aceea[i Arsinée Khanjian),care se îndr`goste[te de un lo-calnic ce le servea drept [ofer [ighid. Cum naratorul nuvorbe[te armeana, so]ia lui estecea care face oficiul detraduc`tor între el [i ceilal]i –[i, într-un mod mai intim [imai derutant, între el [i ghid.Filmul este povestit (în flash-

back) pe baza peliculei de 8mm pe care naratorul-fotografa filmat-o la fa]a locului, întimp ce poza bisericilearmene[ti [i – totodat`, darf`r` s`-[i dea seama – în-ceputul destr`m`rii c`snicieisale… Dup` o vreme, în casanaratorului se perind`dou`sprezece femei de etniidiferite care, exact în fa]acalendarului, telefoneazìubi]ilor lor (?), vorbind înlimbi necunoscute în timp ceacesta î[i aminte[te scenele dinflashback; dialogul lor telefo-nic este „ilustrat“, în fiecarelun`, de o imagine schimbat` afilei calendarului.

Exist`, în Calendar, premise-le (serialitatea, tonul plin deumor cu care sînt tratatescenele cu „fete în fa]a unuicalendar“) unui scenariu à laPeter Greenaway, îns` Egoyanreu[e[te s` fie personal [i,într-un fel, mai profund – înaparenta sa deta[are – decîtGreenaway, f`cînd din „calen-dar“ mai pu]in un element for-mal [i mai mult decît un obiectsimbolic. Egoyan transformàm`nuntul narativ în suspans,iar suspansul într-o foarterafinat` manier` de a vorbi de-spre sentimente intraductibile.Dac` interpretarea (gesturilor,chipurilor, culturilor etc.) estetema latent` a acestui film,atunci imposibilitatea de a„traduce“ (altfel decît în sensulcaragialesc-conjugal f`cut posi-bil, iat`, de limba român`!) feri-cirea trecut` într-un prezentfericit este temeiul sù adînc.Arcadia întrev`zut`, cîndva, înrealitatea trìrii r`mîne numaipe retina inimii: a „fixa“ b`taiaacestei inimi/imagini cu in-strumentele cinematografului(fotografiei, video-ului etc.)este, pentru Atom Egoyan, unproces deloc inocent: „Ammarii dubii în ce prive[te trans-miterea emo]iilor pe ecran.Am sentimentul c` e mult preau[or s` fixezi pur [i simplu ca-mera de filmat pe cineva caresufer`. Acest lucru m` tulbur`foarte mult“, spune el. Deaceea, „imaginea“ pe care o dèl despre individul contempo-ran – despre acest vacuumumplut cu slogane care esteomul actual – este una care,parcurgînd drumul pîn` lapacea arcadian` a Începutului,sufer` con[tiin]a dureroas` [ivinovat` a pudorii de a odezv`lui…

Un cineast„desecretizat“?

The Sweet Hereafter –ecranizare (dup` romanulomonim al americanului Rus-sell Banks) în care temelepredilecte ale lui Egoyan – sin-gur`tatea (vidul existen]ial),incomunicabilitatea (saudificultatea de a-]i „traduce“sentimentele) [i, mai ales,copil`ria („sacrificiul

inocen]ilor“, pus aici înleg`tur` cu un poem de RobertBrowning ce reia mitul„Cînt`re]ului de flaut dinHamelin“) – î[i g`sesc odesf`[urare dramatic` oare-cum sapien]ial`. Filmul e caun Todeslied, lent [i implacabil,cu o atmosfer` grea de Apoca-lips` profan` (senza]ie accen-tuat` de peisajul invernal [i demuzica obsedant` a aceluia[iMychael Danna) [i care se des-chide, nesperat, spre lumin` [iîmp`care… În rolul avocatuluisosit în mica localitate rural`,pentru a convinge familiilecopiilor uci[i într-un accidentde autobuz s`-i dea în judecat`pe vinova]i, Ian Holm face unrol memorabil.

Felicia’s Journey – tot oecranizare (de ast` dat`, dup`romanul lui William Trevor),cu ac]iunea plasat` într-unora[ industrial din Marea Bri-tanie. O tîn`r` irlandez` îlcaut` pe tat`l viitorului sùcopil [i cade în mrejele pofti-cioase ale unui „c`pcùn-în-serie“ cu vorba mieroas` (BobHoskins, excelent), al c`rui„hobby“ maniacal este g`titul[i urm`rirea continu` a emi-siunilor TV în care, copil,ap`rea al`turi de mama sa (Arsinée Khanjian, deli-cioas`!)… Cel mai extravagant(din punct de vedere stilistic)[i, probabil, cel mai entertaining(comedie, dram`, thriller) titludin filmografia lui Egoyan, cuun twist provocator: copilul,v`zut nu doar ca victim` (aadul]ilor), ci [i ca poten]ialcriminal…

Ararat (2002) – cel maiprost film al cineastului cana-dian, un film-în-film despreturnarea unei epopei istoriceprivind genocidul armenilor.Butaforia de pe platou se con-tinu`, din p`cate, în Ararat-ullui Egoyan, care nu reu[e[te s`ridice povestea peste nivelulunui Henri Verneuil… Într-unrol principal ([i mai mult ca unicon oficial) apare CharlesAznavour.

Where the Truth Lies (2005) –alt titlu nefericit din cariera luiA.E.; în încercarea de a face unfilm-hollywoodian-cu-vedete(Kevin Bacon, Colin Firth [inou-venita Alison Lohman),Egoyan se încurc` în i]ele uneipove[ti (Crim`! Mister!!Politic`!!!) în care nu pare s`cread` o secund`…

Ce se întîmpl` cu acestcineast atît de interesant, pîn`nu de mult? Deocamdat`,canadianul s-a îndreptat spredocumentar (Citadel, 2006); s`sper`m c` de acolo îi va veniinspira]ia viitoarelor filme cuadev`rat „by Atom Egoyan“!j


autor.) În nr. 205 al „22“-ului, AurelianCrìu]u public` o convorbire cu Mihai{ora realizat` în mai 2006, unde am dat,pour une fois, nu doar de idei, ci mai alesde st`ri mirifice, trìte la intensitateareflec]iei înalte. Nu oricine poate vorbiatât de conving`tor despre „t`cereadens`“ a nop]ilor de var` bihorene [i de„cosmosul care se odihne[te, într-un felde resorb]ie în el însu[i“. „De[i copil –î[i aminte[te {ora – nici nu alergamdup` gâze, nici nu f`ceam ceva anume,ci st`team pur [i simplu culcat pe spate[i m` uitam în ne[tire la cer [i la noriicare treceau. A fost o experien]` de co-muniune, pentru mine fondatoare.M-am sim]it atunci ca fiind una culumea, contopit cu ea“. Suntem, a[adar,la un pas de „c`derea în sus“ a lui Nichi-ta eminescianul, când se pierdea poeti-co-panteic în privitul stelelor, [i la altpas de acea simplitate abisal` heideg-gerian` din „Drumul de ]ar`“. Oare maie cazul s` opt`m între trìrea filosofic`[i cea liric`?

„Diminea]a, continu` {ora, m` potbucura de soare. La ora 5, peretele aces-ta este luminat [i am soarele carealunec` de-a lungul unei ore întregi pepartea aceea a bibliotecii [i m`tur`toat` suprafa]a ei. {i atunci ]in foartemult s` m` trezesc ca s` am parte de obaie de lumin` în timp ce-mi sorbcafeaua, apoi în timp ce-mi întorccea[ca. Vreau s` am aceast` lumin` carese perind` de la stânga la dreapta“.

Fericit curajul nonagenar de a fi sin-cer [i cu des`vâr[ire simplu, a[a cumtrebuia s` fii Eugen Ionescu – de l’A-cadémie Française – la 70 de ani ca s`po]i exclama f`r` team` de ridicol [i cudeplin` for]` de convingere: „de ceTREBUIE s` murim!?“

Timp oprit pe chipul breslei

Am avut norocul s` vizitez de unulsingur expozi]ia lui Ion Cucu de laMuzeul Literaturii, cu fotografiile scri-itorilor. M-am dus ca n`tângul într-o zide luni, de[i trebuia s`-mi închipui c`,

de[i al literaturii, Muzeul tot muzeueste [i ca atare lunea e în rela[. Noroc cupaznicii locului c` am putut s` cutreierîn voie, neh`r]uit de cine [tie ce con-frate votcar, otr`vit [i aburit de delir degrandoare. Sute de chipuri brusc în-tinerite gra]ie timpului oprit în loc.Scene suspendate aporetic între nostal-gie [i ironie. Instantanee pe care sepoate glosa amar sau frenetic, melanco-lic sau mali]ios ceasuri de-a rândul.Primul te întâmpin` Paul Georgescu, în1983, apoi Gabriela Adame[teanu, gân-ditoare, în 1982, Ana Blandiana,r`pitoare, în 1970, Nichita cu Gabi Meli-nescu, demultul cuplu legendar. IoanAlexandru surprins singur într-un auto-buz al breslei din 1976, sau în acea fo-tografie extatic` de neuitat, adev`ratcatharsis, sub stropii de ploaie. Alexan-dru Oprea cu Ion L`ncr`njan [i C.St`nescu, beton partinic. Un [ir lung deNichita (feble]ea fotografului) [i o suit`semnificativ` de fotografii în careEugen Simion apare invariabil împre-un` cu Nicolae Manolescu într-o nes-fâr[it`, alambicat` complicitate: primul,de obicei înfipt sever, mandarinal, înprim-plan, al doilea ceva mai dandy,mai dedat ludicului [i u[or mocqueuradesea. Geo Bogza, când pozeur, cândpi[icher. Mult Mircea Dinescu – el cuMa[a în 1982, dou` splendori senzuale,sau, tot în 1982, Dinescu perorândîntr-o [edin]` furtunoas`, privit con-trariat de Jebeleanu, scrut`tor de D.R.Popescu, complice de Geo Bogza [ialuziv ghidu[ de C. }oiu. Apoi Breban,1973, a[ezat – motan torcând boiere[te– între Ana Blandiana [i Nina Cassian.Jebeleanu cu trabuc [i borset` în 1980,mo[tenindu-[i din plin interbelicul in-terviu cu junele delincvent NicolaeCeau[escu. Daniel Turcea în ipostaz` deLabi[ redivivus. H. Zinc`, NicolaeTùtu, Drago[ Vicol în 1968 – o jale.Alt` jale: I. Peltz, Ion Biberi [i Noica, în1979, trei amurguri în trei culori.

Multe poze excelente, care echiva-leaz`, cum spuneam, cu tot atâteaeseuri de istorie literar`. Radu Tudorancu Geo Bogza în 1981, unde Bogza e…

VI

A}

A L

IT

ER

AR

~

7

ACUM vreo doi, trei anieram într-un juriu la Uniu-nea Scriitorilor când amauzit, apropo de Patapie-vici, mai multe opozi]ii

fa]` de calitatea sa de scriitor. E filosof,cum s`-l premiem ca scriitor? Amcrezut c` n-aud bine, am cerutexplica]ii, dar nu am înregistrat altemotiva]ii în afara cârcotelilor de genul„s`-l premieze al]ii“ (?), „[i-a[a n-avemdestule premii pentru beletristic`…“ etc.Am protestat senin dar ap`sat – n-amfost singurul – [i s-a c`zut la pace. Îns`gustul amar al mir`rii mi-a r`mas, maiales c` l-am asociat, abia cu acea ocazie,altor rumori conflictuale din breasl`,cum c` „Liiceanu boicoteaz` Uniunea“(i.e. nu se-nghesuie s`-l publice pe Bre-ban [i-l prefer` numai pe C`rt`rescu,dup` ce l-a extirpat pe Agopian), Hu-manitas mai mult traduce, în timp cePoliromul debuteaz` june]ea narativàutohton`, P`ltini[ul vrea s` compro-mit` scriitorimea [.a.m.d.

{i uite c`-l v`d acum pe Florin Iaru(Evenimentul zilei, 30 oct., citat – corect,sper – în articolul „Reclama face scri-itorul“ de C`t`lina George, anume de-spre finala scriitorilor de la „Zece pen-tru România“), un poet pe care-l admirfix din 1974, declarând c` „Andrei Ple[u,Horia-Roman Patapievici, Gabriel Li-iceanu [i Nicolae Manolescu nu suntscriitori. Ei sunt esei[ti-filosofi carescriu într-o frumoas` [i corect` limb`român`“.

E – s` m` ierte amicul Iaru – scanda-los. A[ putea întreba tìos: oare ce altce-va decât scriitor român este cel carescrie eseu într-o frumoas` [i corect`limb` român`? A[ putea spune scurt c`Zbor în b`taia s`ge]ii, U[a interzis`, Jur-nalul de la Tescani [i Cititul [i scrisul suntliteratur` pur`, ata[ant` (potrivitafinit`]ilor elective) [i de cea mai bun`calitate. În plus, literatura unor perso-naje literare în toat` puterea cuvântu-lui, cu o redutabil` for]` de impact pepia]a literar` [i la bursa stilistic` auto-hton`, autori oricând capabili s`-i con-cureze în ochii cititorilor pe Eliade, Cio-ran, Blaga, Pârvan, G. C`linescu, E. Lovi-nescu… sau [i ace[tia sunt „doar“ esei[ti-filosofi sau critici cu veleit`]i literare?

Dar, dincolo de frecventarea literaru-lui pur, fie [i numai în ramele memo-rialisticii, ale literaturii evocative, nu-mele citate apar]in unor oameni careprin chiar natura temelor [i a stiluluipracticat sunt scriitori cât încape. Da,nu fac beletristic`, nu sunt creatori defic]iuni literare, dar sunt litera]i înainte[i dup` ce sunt filosofi, esei[ti, critici li-

terari sau de art`, [i chiar jurnali[ti pro-priu-zis. La fel s-a must`cit când a fostpropus Mihai {ora la premiul operaomnia al Uniunii Scriitorilor. De acord,{ora nu este Buzura, dup` cum NicolaeManolescu nu este Ana Blandiana. Dartoat` filosofia lui {ora este un roman deidei care irig` literarul, iar eseistica luiManolescu, ca [i a lui Zarifopol sau Pa-leologu, este (inclusiv) un jurnal de ideiliterare, oper` de scriitor care a iradiatîn câmpul beletristic mai mult decât osut` de romane [i-o mie de plachete depoezie.

A rediscuta, de exemplu, cazul luiBlaga – poet? filosof? poet filosof?filosof poet? – e demult o z`d`rnicie,chiar una sup`r`toare. La fel, tot navi-gând între etichete – savant, prozator,istoric (sau filosof) al religiilor, eseist,indianist, gazetar –, Mircea Eliade s-afixat cel mai bine sub blazonul de scri-itor. În fine, poate s` conteste cineva cÀndrei Ple[u este cel mai str`lucitorstilist al momentului literar actual? Ceconteaz` c` o face întâi de toate ca edi-torialist? Nu sunt editorialele lui eseuride prima mân`? {i nu sunt aceste eseurioper` de scriitor propriu-zis? {i ce dac`s-a format ca estetician sau istoric alformelor plastice, ori ca filosof al cul-turii sau istoric al ideilor? În esen]`, totscriitor r`mâne.

Mai degrab`-mi vine s` v`d în rezer-vele de acest fel tot o form` de alergie la„p`ltini[ism“. Pe de alt` parte, drag`Florin, dac` e s` fim ni]el par[ivi à laTrahanache, aici e [i o chestie de tacticèlectoral`. Oameni ca esei[tii cita]i nutrebuie l`sa]i prad` exclusiv domeniu-lui de prim` legitimare. De ce s` nu-i ex-tragi din când în când de acolo, de pe lainstitutele de filosofie sau de istoriaartei, [i s`-i atragi spre lumea literelor,de la Cazan, Gulian [i Gogonea]` c`treAgopian [i Noica? Sau nici Noica nu emare scriitor de idei în române[te? A tesitua în zonele de grani]` dintre genuri[i discipline nu trebuie s` fie o pacoste,o asumare de îndoite riscuri (a fi supustirului de pe ambele maluri), ci, dim-potriv`, o [ans` multiplicat`.

Mihai {ora la 90 de ani

Dac` tot suntem prin împrejurimi,s`-i transmitem lui Mihai {ora gândulnostru de bine la cei 90 de ani recentîmplini]i [i s`rb`tori]i la ditamaiCotrocenii preziden]iali. (În 2007 se fac60 de ani de la Dialogul interior galli-mardic, volum reeditat zilele acestea laHumanitas, împreun` cu Sarea p`mân-tului [i A fi, a face, a avea, într-o serie de


Bomb`neli, atacuri,înduio[`rio DAN C. MIH~ILESCU o

VI

A}

A L

IT

ER

AR

~8

dublu, adic` reflectat în oglind`. SauMarin Sorescu – tipic de Lilieci – încanicul`, cu batista înnodat` pe cap,cum fac pescarii. Sau Bìe[u cu Sântim-breanu în 1984, ca David cu Goliath.

Senza]ia cople[itoare, dincolo denostalgie, r`mâne mila. {i autocom-p`timirea. Te cuprinde a[a, o jale de lalinguric`, de cum [i-a b`tut comunis-mul joc de scriitorime tocmai orga-nizându-i cu [art huzurul [i e[uarea, he-donismul [i umilirea, finan]ându-nehalucina]iile devoratoare spre a ne vidacât mai tare de caracter, favorizîndu-necu invidie sau dispre] alcoolismul, crai-lâcul, lehamitea… [i înmormânt`rile.

Eu unul a[ mai fi dorit o poz`: acolonelului Victor Achim, fie în postu-ra de acum un sfert de secol, fie pe postde editura Paco. Dac` tot nu mi l-aprezentat nimeni niciodat`, încai s`-l fiv`zut acum, la un loc cu turmaascult`tor-delatoare. Nu de alta, darprea-i plutea umbra peste [i printreportretele în[irate acolo.

Doctoratul lui M`niu]iu [i decep]ia Andrei {erban

G`sesc întâmpl`tor printremorm`na[e de fi[e o însemnare din 10aprilie ora 11, UNATC, la doctoratul luiMihai M`niu]iu, „Introducere înfilosofia actorului“. Ei bine, da, a fostnevoie ca M`niu]iu s` treac` [i prin a[aceva. (Las-c`, fa]` de atâ]ia al]i oamenide teatru obliga]i s` se fac` doctori f`r`nici un fir de preg`tire teoretic`,M`niu]iu e [i om de bibliotec`, doldorade lecturi firoscoase – aud acum c` st`s` plece [i profesor prin State!) În asis-

ten]`, Marcel Iure[, Florica Ichim, Mari-na Constantinescu [i Mircea Rusu,Michi Dobrin cu Alexandru Dabija,Marius St`nescu, Andreea Dumitru, IonCazaban, George Iva[cu, Aura Cor-beanu. Comisia a fost compus` dinAlexa Visarion, „conduc`torul[tiin]ific“ al tezei, Gheorghe Ceau[u,Remus Rus, Vasile Morar, ElisabetaMunteanu.

Am notat cu pl`cere: triada pe care ofac eul actorului, persoana fizic` [i per-soana ludic`. Func]ia catharctic` a celeidin urm` (dac` ea nu s-ar manifesta caautoterapie, am avea pe scen` numaioameni nebuni) [i – zice Spinoza –partea ei de eternitate. Aflu c` GeorgSimmel ar fi vrut s` scrie o art` a ac-

torului. (Pasionat ca student de Simmel,cred c` [i lui Cioran i-ar fi stat binehamletizând lâng` vreun craniu dincimitirul R`[inarilor.) Zilele trecute amaflat c` teza lui M`niu]iu a pl`cut laHumanitas, unde va fi tip`rit` probabilanul viitor.

Ce m-a tulburat pân` la încruntare afost incredibila n`val` de tobo[`risme,c` altfel nu pot s` le spun, atunci cânds-au pornit vorbirile profesorilor:„sacralitate conceptual`“, „dialogul inci-tant al ideilor“, „sintez` conceptual` anecuprinsului“, „mesianizeaz` utopiilescenei“, „fenomen fascinatoriu“, „rela]iapulsatorie dintre masc` [i rol“, „prinanalogie cu prezentul imediatit`]ii“,„contagiunea face loc comuniunii“,„histrionitatea ca figur` fundamental` aomului“, „procesul de estetogenez`“,„arta actorului ca heteroraportare“,„travaliu de trìri noetice“.

Nu m-am dus la Sarah Kane-ul luiM`niu]iu din Festivalul na]ional deteatru. De fric`. I’m too old for that. Oricâtmi s-a spus c`-i la antipodul mont`riilui Andrei {erban, a[a de tare m-a spe-riat cronica Magdalenei Boiangiu dinCotidianul la spectacolul regizat de{erban la Cluj, încât mi s-a risipit pân`[i bruma de curiozitate rùt`cioas`.

Nu [tiu cum (se) face, dar fiecarerevenire bucure[tean` a lui Andrei{erban se las` cu scandal. Mediatic, o fibine, nu zic nu, dar omene[te chestiasun` cam a ranchiun` nevindecat`, re-sentimentar, deci nepl`cut. Oricum,tare urât` a fost replica regizorului (v. Cotidianul, 13 nov.) la cronica Mag-dalenei Boiangiu, un text, acesta dinurm`, foarte bine încheiat la nasturi, de

bun-sim] [i deplin profesional. „Îm-potriva bunului-gust, da, asta e lumealui Sarah Kane, fie c` v` place sau nu!!!“,conchide {erban. Pì tocmai asta era [iesen]a cronicii [i nu altul este rostulcronicarului: s` spun` limpede ce nu-iplace. Cât` vreme o face aplicat [isobru, adic` argumentat [i nepamfletar,cel comentat nu are de ce s` cear` dreptla replic`.

Ei nu, urzicat ca un debutant insur-gent, {erban pluseaz`: „Oricum, data vi-itoare voi face un spectacol în biseric`.Promit“. De ce oare? Ca s` fac` valuriprecum Evangheli[tii Alinei Mungiu înMoldova? Ca s` mascheze deficitul es-tetic prin rebeliuni acneice? Ca s`-[ir`zbune focul fostului directorat de la

Na]ional? Cu cine se lupt`, în fond, An-drei {erban? Cu parohialitatea [i patri-arhalismul publicului b`[tina[? De ce?{i cum? Cu Ministerul Culturii? La cebun? Sau, mai degrab`, cu propria-ivanitate invariabil ulcerat`?

Foarte la obiect a venit articolul luiCristian Teodorescu din Cotidianul, 14nov. Dup` ce ne aminte[te c` tocmaiMagdalena Boiangiu „l-a pus, public, lapunct“ pe Dinu S`raru, cel care, ca di-rector al Na]ionalului, îl acuzase pe An-drei {erban de lips` de patriotism, dup`cum acela[i cronicar avea s` critice di-rectoratul lui Ion Caramitru exact întruap`rarea lui Andrei {erban, CristianTeodorescu încheie f`r` drept de apel:„În]eleg nemul]umirea regizorului An-drei {erban c` montarea sa n-a fost per-ceput` cum se a[tepta de o persoan` pecare o cite[te cu interes «din când încând» [i care a scris prima desprePurificare. Dar nu pricep de ce acestîncercat profesionist a folosit înscrisoarea sa, expediat` de la New York,o apreciere favorabil` venit` din parteaunui spectator drept contraargumentfa]` de un comentariu profesionistf`cut în România“.

Apropo de Cotidianul

Am [i eu o burzuluire fa]` de Coti-dianul, un ziar la ale c`rui anchete lite-rare am r`spuns cu pl`cere [i prompti-tudine de zeci de ori în ultimii ani. Spredeosebire de mul]i confra]i, eu nu amavut pân` acum nici un incidentnepl`cut, legat de modul precar sau ten-den]ios cu care jurnali[tii î]i segmen-teaz`, trunchiaz` ori contorsioneaz`r`spunsurile. Am tot auzit, de la unul,de la altul, ba c` s-au trezit cu vorbele [iop]iunile altuia, ba c` i s-a luat parteanegativ` – nu [i cea pozitiv` – dintr-unr`spuns anume calibrat pe ambii ver-san]i, ba c` i s-a citat numai elementulpitoresc, omi]ându-se înc`rc`tura profe-sional` etc.

Ei bine, de data asta m-am ars. {i nusubtil, ci grosolan, inexplicabil [i la-mentabil. Subiectul ales de Lucia Popapentru pagina 15 de luni 20 nov. era„Scriitori români talenta]i, dar sco[i dinuz“. Tocmai ca s` evit neîn]elegerile,mi-am trimis r`spunsul prin e-mail.

Iat`-l: „În ce m` prive[te, îmi iauîng`duin]a s` folosesc termenul de scri-itor în sensul cel mai larg, aducându-iîn discu]ie nu doar pe Slavici (pe care,de la excelenta carte a MagdaleneiPopescu, nu s-a mai încumetat nimenis`-l comenteze, la acela[i nivel, dar încondi]iile libert`]ii de azi), ci [i pe IonGhica. Nu doar pe Dan Botta, eseistul [ipoetul Cantilenei, sau pe atât de straniulDaniel Turcea, ci [i pe Kog`lniceanuepistolierul, pe Vasile Conta filosoful,pe Argetoianu, memorialistul teribil,marea noastr` lec]ie de cinism. Uitat`sau neglijat` este proza str`lucind de in-teligen]` [i pitoresc uman a lui P`storelTeodoreanu (prea iute [i comod sufocatde epigramistul genial), dar [i în]elep-ciunea Divanului cantemiresc ori aÎnv`]`turilor lui Neagoe Basarab. Poatec` [i c`minele de domni[oare dinprozele Ani[oarei Odeanu ar trebuireeditate, încai ca suav` sfidare pentrulumea «leg`turilor primejdioase» deazi, dar e sigur c` Memorialele lui Pârvanmerit` o reactualizare“.

Fix o mie de semne, cum se ceruse.{i iat` ce a „r`mas“, mai bine zis ce

au devenit rândurile cu pricina: „Criti-cul literar Dan C. Mihìlescu a remarcatc` uitarea îi apas` pe mai to]i scriitoriivechi de la noi, fie c` ace[tia au scrislucr`ri de calitate, fie c` au scris lucr`rislabe. De exemplu, într-o selec]ie auto-hton` recent`, romanul Mara scris deIoan Slavici nici m`car nu a fostmen]ionat, de[i are virtu]i literare au-tentice. Aceea[i soart` împ`rt`[esc [imulte dintre romanele lui MihailSadoveanu. Dan C. Mihìlescu este dep`rere c` nici dramaturgii nu au soart`mai bun`: de George Ciprian, cu texteca Omul cu mâr]oaga [i Capul de r`]oi numai vorbe[te nimeni“.

Nu e halucinant? Nu e de balamuc?V-am scutit de sic-uri [i de cuvenitelesemne de exclama]ie între paranteze.Dar s` vezi c` în loc de Kog`lniceanu,Ghica, Argetoianu, Conta, NeagoeBasarab, P`storel, Turcea… apar Sado-veanu [i G. Ciprian, apoi asta-i prea detot! Totu[i, de la Divanul la Capul de r`]oi– e cam mult, nu crede]i, stimat` LuciaPopa?

Nu am recurs la obi[nuitul „drept lareplic`“ în Cotidianul pentru c` mi-ar fitrebuit, cum se vede, prea mult spa]iu [ipentru c` – din punctul de vedere alcititorilor ziarului – chestia este oricumuna minor`, în vreme ce, în cuprinsulrubricii de fa]`, ca aplica]ie pe un tip dementalitate profesional`, cazul poate fimai semnificativ.

Dar ce v`d în acela[i articol al LucieiPopa? Un subiect despre care voiammai demult s` scriu: lobby-ul pentruNorman Manea, exersat pe bun` drep-tate ca presiune mediatic`, dar de-venind sup`r`tor atunci când face pro-cese de inten]ie mascate. De undescoate autoarea „trecerea lui Manea subt`cere“?!? când fie [i cea maisuperficial` trecere prin ziare [i prin re-vistele literare din România ultimilorani va fi aproape [ocat` de mul]imea in-terviurilor, cronicilor, declara]iilor au-torului, men]ion`rii fiec`rei traducerioccidentale din c`r]ile sale, propuneriila Nobel etc., etc. În Cotidianul, Eveni-mentul zilei, Prezent, Ziua, Jurnalulna]ional, Ziarul de duminic`, Adev`rul, ca[i, masiv, în Observator cultural, în Supli-mentul de cultur`, Apostrof… ce mai, la totpasul numele lui Norman Manea a pul-sat în ultima vreme la concuren]` cuAndrei Codrescu, într-o mi[care delobby excelent organizat`, chapeau! {iatunci? Cum zice Lucia Popa c` „pu-blicul nu a avut acces la c`r]ile sale“,când, cel pu]in de când a intrat în fiefulPoliromului, c`r]ile lui Norman Maneas-au editat în condi]ii absolut echiva-lente celor din Apus? {i de unde pânùnde concluzioneaz` autoarea articolu-lui c`, dat fiind c` „literatura cu tent`na]ionalist` nu este chiar pe gustul“ luiNorman Manea, ba dimpotriv`, „lucrulacesta deranjeaz`“. Pe cine deranjeaz`?Ce au na]ionalist autorii de succes pepia]a româneasc`, de la C`rt`rescu,Haruki Murakami, Ple[u, Llosa ori Palerla Sandra Brown, Dan Brown, Pamuksau Radu Paraschivescu?

Tot aluzii am`rui [i incrimin`rivoalate v`d pân` [i la Geo {erban – unistoric literar cât se poate de sobru [iaplicat, om sub]ire [i ponderat de felulsù –, care, în Realitatea evreiasc` nr. 261din 16 oct.-6 nov., scriind despre pre-mierea lui Norman Manea cu „Médicisétranger“ pentru Întoarcerea huliganului,începe a[a: „Evenimentul este prompt


VI

A}

A L

IT

ER

AR

~

9consemnat [i pus în lumin` la Bucu-re[ti de s`pt`mânalul Observator cultu-ral, într-un efort remarcabil de a atenuaopacitatea, de a diminua apatia sauidiosincraziile altor confra]i“. {i Geo{erban citeaz` din editorialul semnat deOvidiu {imonca în O.c.: „Prea pu]ini auspus r`spicat c` Norman Manea e unmare prozator. În general, topurilenoastre literare nu prea se uit` la scri-itorii din afara României. În general,dac` nu trìe[ti în România [i nu faciparte dintr-o ga[c` în stare s` te sus]in`,e mai greu s` ]i se pun` o coroni]` depremiant“.

Las` c`, apropo de „g`[ti“, cum pre-fer` domnul {imonca s` numeasc`grupurile, grup`rile, lobby-urile etc. dinlumea „intelocra]iei“ care-[i respect`[taiful o]elit (s` vede]i ce groz`vii sescriu în presa cultural` francez` cuocazia marilor premii!) lucrurile staupretutindeni la fel. Dar întrebarea ele-mentar` este alta: oare dac` sunt „preapu]ini cei care au spus r`spicat c` Nor-man Manea e un mare prozator“, asta eceva imputabil vreunei oculte la nivelna]ional, vreunor sfor`rii legionaroide,sau tradi]ionalei „mânc`torii“ debreasl`? Nu cumva, mai degrab`, faptu-lui – simplu [i legitim, în consecin]` –c` nu toat` lumea (criticii literare) îlconsider` pe Norman Manea un mareprozator? Ce are gruparea cu (non)va-loarea? Facem [i aici ca-n cazul lui An-drei {erban cu Magdalena Boiangiu?Nu cumva faptul – nu o dat` men]ionatacid în interviurile acordate de autorulÎntoarcerii huliganului – c` tocmai Româ-nia literar` nu a acordat spa]iul presu-

pus-ca-fiind-cuvenit lui Norman Maneaconduce la ideea boicotului general?Nu cumva atacul abia voalat îl vizeaz`pe Nicolae Manolescu, cel care am`rturisit nu o dat` c`, pur [i simplu,nu agreeaz` în chip aparte proza luiNorman Manea? Ceea ce, desigur, sub-linia criticul, nu are nici cea mai infim`conota]ie, sau motiva]ie, rasial`.

Am senza]ia c` lui Manolescu i se în-tâmpl` acum cu Norman Manea exactce i se întâmpla spre finele anilor ’80,când era acuzat direct [i virulent de IonL`ncr`njan în Flac`ra [i Scânteia c` nuscrie despre oamenii partidului – EugenBarbu, Paul Anghel, L`ncr`njan, S`raru[.a.m.d. – nu atât din rezerve de ordinestetic (n-aveau bìe]ii treab` cu esteti-ca), dar din rezisten]` politic` fa]` deceau[ism! Tipic proces de inten]iebol[evic. De aici [i pân` la a-i pune lastâlpul infamiei – pe motiv de anti-semitism – pe to]i criticii literari caren-au scris, nu scriu sau nu vor scrielaudativ despre Norman Manea nu maie decât un pas. M` întreb cine [i când îlva face.

Una rece, alta cald`

Ca s` termin cu bomb`nelile: nu amnici cea mai mic` inten]ie de a m` erijaîn avocat al Prea Fericitului Teoctist, de-spre dosarul c`ruia se pot spune, larigoare, cele mai grele lucruri. Dar deaici [i pân` la tonul folosit de {tefanCaraman în ancheta revistei Tomis dinseptembrie 2006, p. 11 – „…s-a sculatpopa Teoctist (`sta nu mai crapòdat`?)“ –, parc` e prea mult. {i eu care

m` iluzionam c` vor fi trecut timpurileîn care Vadim Tudor îl gratula pe Cor-neliu Coposu cu „moartea care-l caut`pe-acas`…“

M` întreb ce-l face pe {tefan Cara-man s` împrumute limbajul de maidan[i-l asigur c`, departe de a câ[tiga simpa-tia „exterminatoare“ a lectorului icono-clast, risc`, dimpotriv`, s`-[i îndep`rtezechiar [i poten]ialii complici gerontofo-bi. În tot cazul, parc`-i mai meseria[ ata-cul atunci când se duce-n astfel de ter-meni: „Fidel` unui monasticism egal cuautoizolarea [i educat` într-un servi-lism politic înr`d`cinat, Biserica nu afost prezent` în societate [i a reu[itchiar s` se lase inclus` în sistemul depropagand` comunist. Figura Patri-arhului Teoctist e, din p`cate, prinlongevitate [i obedien]`, una dintremostrele de baz` ale Genera]iei Expi-rate“ (Cristian P`tr`[coniu, Cotidianul,13 nov., p. 8). Tonul face muzica, nu-ia[a?

Dar s` termin`m en beauté. Du-minic` 19 noiembrie am avut pl`cereas` m` v`d în juriul concursului „Floarede col]“ (pentru adolescen]ii defa-voriza]i, cu dizabilit`]i, burse socialeetc.) la sec]iunea Literatur`, cu GeorgeB`lì]`, Adriana Bittel [i Marius Chivu(care fusese [i la edi]ia anterioar`). Laînceput am fost cam sceptic, nu cre-deam c` lumea defavorizat` ar fi mailegat` de lectur` decât favoriza]ii sor]ii.Sigur, nu erau de a[teptat culmi esteticela copii de 14-18 ani, fie nev`z`tori, fieprovenind din c`mine sau medii socialeprecare, ci mai ales experien]e degândire [i atitudine.

Experien]e pe care le-am [i avut, dela revela]ia faptului c` fenomenulHarry Potter face pui dr`g`la[i (C`linFlorin, premiul I, bìatul având în ma-nuscris vreo… [apte romane în genulPotter, „vreau s` fiu [i scriitor“, declarèl) pân` la num`rul nea[teptat de marede copii care au men]ionat Romanuladolescentului miop printre preferin]elecare, altminteri, se roteau împrejurullui Eminescu, Co[buc, Caragiale,Rebreanu. (Nu v` bucura]i prea mult,îmi [opte[te Marius Chivu, îl citesc peEliade fiindc` li s-a b`gat în manuale.)Unei fete îi plac deopotriv` Caragiale [iSandra Brown, alteia Caragiale la fel demult ca Eminescu, o alta citeaz` Sara pedeal, dar tocmai a terminat Alchimistullui Coelho. Leonard Mihalache dinC`l`ra[i, un tip de tot pitoresc (premiulII), nu cite[te poezie, „ca s` nu mùmplu de al]ii“, [i-a ars deja un roman, aiubit idealizant, cite[te Cioran [i al`turide Romanul adolescentului miop citeaz`memorialistica lui Eliade [i Maitreyi.Unei fete din Constan]a, pasionat` deliteratura aventurilor maritime, îi reco-mand`m Radu Tudoran [i Joseph Con-rad, iar Alexandra Stern – care cite[teShogun [i Codul lui Da Vinci – ne sur-prinde printr-un adjectiv surprinz`torla Bacovia – „puternic“. Un Bacovia încare nu vede nimic macabru [i care-iplace ca poet „fiindc` nu lingu[e[tevia]a“!

Nu-i rù. j


ES

EU

10

Cum „dobîndim“ experien]a culorii

Studiul de fa]` î[i propune s` reia [i s` aprofundezecîteva din ideile legate de rela]ia dintre cromatism [ivederea cromatic` prezentate anterior în revista Idei înDialog1. Dup` o trecere în revist` a principalelorpozi]ii teoretice din zona psihologiei [i a filosofiei cog-nitiviste (una statutînd existen]a obiectiv` a culorilorîn lumea „real`“ [i alta enun]înd caracterul subiectival culorilor [i dependen]a lor de percep]ia [ireprezentarea uman`), pledasem pentru adoptareaunui unghi de vedere echilibrat, cu argumente vizîndîn primul rînd natura interdependent` a rela]iei dintrecromatism [i vederea cromatic`. Voi încerca s` diver-sific aici argumentele care legitimeaz` teoria interde-penden]ei [i, în acela[i timp, voi cùta s` prezint dis-crepan]ele logice care intervin în chiar interiorul aces-tei teorii, insistînd asupra modului în care „gîndim“ceea ce „vedem“. Chestiunea raportului cromatism/ve-dere cromatic` va fi discutat` cu prec`dere din pers-pectiva filosofiei cognitive, iar ilustr`rile vor fi extrasedin aria prozei recente, cu prec`dere a celei de realitatevirtual` (VR) sau cyberpunk. {i în acest caz, se poatevorbi de existen]a unui „tipar interdependent“: aceladintre [tiin]a [i literatura postmodern`.

Rela]ia dintre culori [i vederea cromatic` r`mîneprofund ancorat` în natura indeterminant` a punctuluide vedere: din ce perspectiv` statut`m existen]a sauinexisten]a culorilor, a subiectului privitor sau a obiec-tului privit? {i ce ne-ar îndrept`]i s` afirm`m c` amdistins indubitabil între „privitor“ [i „privit“, stabilindun raport cauzal [i ierarhic de nezdruncinat?Sus]in`torii teoriilor postmoderne g`sesc aici un bunargument relativist, pe tema deplas`rii punctului devedere de la pozi]ia subiectiv` la cea obiectiv` [i in-vers, într-un parcurs buclat la infinit.

Dac` ne întreb`m, de pild`, ca filosoful cognitivDaniel C. Dennett2, de ce merele cap`t` culoarea ro[ieatunci cînd se coc, orice explica]ie unilateral` va sfîr[iprin a fi infirmat` de îns`[i aporia care îi asigur` vali-ditatea. F`r` îndoial`, putem porni de la supozi]ia c`procesul de „înro[ire“ e determinat de modific`rilechimice care au loc în fruct atunci cînd zah`rul [i cele-lalte substan]e ajung la un anumit nivel de concen-tra]ie, dînd na[tere unor reac]ii specifice [.a.m.d. Dar oasemenea explica]ie e una de tip structural, descrip-tiv` în termenii unei procesualit`]i interne ce nucon]ine nici o referire la punctul de vedere, [i decipar]ial` [i nesatisf`c`toare: „… nu ar exista mere de labun început dac` nu ar exista cultivatori-de-semin]e [iconsumatori-de-mere care s` le vad`, a[a încît faptul c`merele sînt vizibile cel pu]in unei anumite categoriide consumatori-de-mere [umani, tri-cromatici nor-mali, n. I.M.] este chiar o condi]ie a existen]ei lor, nuun «hazard» pur (din punctul de vedere al m`rului!).Faptul c` merele dispun de propriet`]ile de reflectare

spectral` a suprafe]ei lor este în egal` m`sur` rezulta-tul disponibiliz`rii selective a fotopigmen]ilor încelulele conice ale ochilor consumatorilor [i urmareaefectelor interac]iunilor dintre zah`r [i celelalte com-ponente chimice ale fructului“3.

O pozi]ie teoretic` echilibrat` r`mîne deci aceeacare afirm` existen]a culorilor [i a imaginilor la inter-sec]ia min]ii [i materiei, a percep]iei interne [i lumiiexterioare, a metafizicii [i epistemologiei4. Pe acestecoordonate, orice abordare de tip rela]ional presupunemultiplicarea punctului de vedere, chiar în interiorulmodelului teoretic computa]ional. De exemplu, încapitolul Naturalistic Ontologies din volumul sù ColorVision. A Study in Cognitive Science and the Philosophy ofPerception (1995), filosoful cognitiv Evan Thompsonutilizeaz` dou` no]iuni aparent incompatibile, de faptcomplementare, pentru în]elegerea vederii culorilor:obiectivismul computa]ional (computational objectivism), ceap`r` pozi]ia obiectivit`]ii cromatice prin recursul lanivelurile computa]ionale de explicare a vederii [isubiectivismul neuro-fiziologic (neurophysiological subjec-tivism), ce leag` pozi]ia subiectivit`]ii cromatice de re-ducerea explicativ` a vederii la nivelul neurologic5. Încadrul teoretic propus de Marr [i Thompson, modulcum „dobîndim“ experien]a culorii rezult` dintr-unproces de jonc]iune, în care culorile [i propriet`]ile lor„apar“ ca urmare a interac]iunii dintre percep`tor [ilumea pe care o prive[te.

De fapt, rela]ia dintre subiectivitate [i obiectivitateiconic`, percep]ie [i reprezentare, culoare [i vederecromatic` poate fi interpretat` [i ca una de interdepen-den]` spontan`, ceea ce ar clarifica par]ial problemaraporturilor ierarhice [i cauzale. Cel pu]in în ceea ceprive[te raportul cromatism/vedere cromatic`, DanielC. Dennett propune un tipar structural inter-rela]ional, bazat pe o sincronie auto-reglabil`. Camodel matriceal, el d` exemplul cartelei derecunoa[tere a so]ilor Rosenberg, judeca]i [i executa]iîn 1953 în Statele Unite pentru spionaj atomic înfavoarea fostei Uniuni Sovietice6. Ace[tia improviza-ser` un sistem de recunoa[tere imposibil de falsificat,rupînd în dou` o cartel` informa]ional` codat` pringùrele sofisticate; fiecare bucat` servea drept elementunic de identificare pentru persoana care o primea [icare urma s` se întîlneasc` cu omologul ei. Practic,func]ionalitatea perfect` a sistemului era garantat` decomplexitatea deosebit` a marginilor fiec`rei buc`]i,inimitabil` printr-o modelare deliberat`. Tiparulso]ilor Rosenberg este utilizat de Dennett pentru ailustra modul unic de a recunoa[te dou` mecanismepresupus auto-sincronizabile, culoarea [i vederea cro-matic`. În opinia sa, „proprietatea de form` M“ [i „de-tectorul de proprietate M“ care o identific` pe cea din-tîi (unde M nu poate fi produs decît de omologul sù)au fost construite una pentru cealalt`, exact ca încazul culorii [i vederii cromatice7.

A[adar, în cadrul pozi]iei teoretice echilibrate, niciculorile nu au existat înainte de orice altceva (copacicolora]i, rîuri colorate, iarb` colorat` etc.), pentru a ficodificate cromatic în diferite categorii de Observa-torul originar, nici acesta nu [i-a extrospectat8 datele in-terioare c`tre un univers transparent, aflat îna[teptarea unui Creator nuan]at, ca în povestea popu-lar` cu Dumnezeu care „vopse[te“ toate p`s`rile ceru-lui. De fapt, atît propriet`]ile reflectante alesuprafe]elor, cît [i propriet`]ile reactive ale fotopig-men]ilor observatorilor par s` fi existat concomitent [iauto-func]ional, ajustarea mecanismelor codific`rii [ivederii cromatice realizîndu-se prin acorduri de reci-procitate.

Chiar [i a[a, o obiec]ie elementar` la perspectivateoretic` echilibrat` ar viza existen]a copacilor,rîurilor [i ierbii colorate înaintea oric`ror observatoriînzestra]i cu vedere cromatic`, deci independent de ei.Construc]ia logic` preceden]`-independen]` e îns`failibil` în acest ra]ionament: în fond, copacii, rîurile,iarba etc. erau [i altfel decît „colorate“ (s` zicem,„str`lucitoare“) sau colorate altfel decît prin „culori“,cu alte cuvinte, erau reprezentabile în „culori“ pe carenu le puteam vedea, deci nu le puteam denumi9. Într-oasemenea situa]ie, „cromatismul“ nu ar putea fi apre-ciat ca existent decît prin rela]ia cu dispozitivele sen-zoriale ale vreunor poten]iali observatori de pe o alt`planet`, care ar putea fi sensibiliza]i sau aten]iona]i de„culorile“ observate.

Literatura [i „logica mar]ian`“

Genul de percep]ie asupra realit`]ii terestre venitdin „exterior“, f`r` deprinderile cognitive ale unui ob-servator terestru, a fost exploatat în psihanaliz` deanalizele scenariale ale doctorului Eric Berne. Elîncearc` s` determine anumite tipare de comporta-ment uman, privindu-le dedublat, prin ochii „obiec-tivi“ [i neprejudicia]i ai unui strìn „mar]ian“10. Logi-ca „mar]ian`“ implic` deci o perspectiv` „din afara“spa]iului nostru social, cultural, personal etc., nealte-rat` de conven]iile acestuia. Aplica]iile ei prozastice seapropie foarte mult de a[a-numita fic]iune a strìnuluidin literatura secolului XIX. Ca op]iune epistemic` al-ternativ`, logica „mar]ian`“, a observatorului externpur, neprejudiciat, este tematizat` fic]ional deopotriv`de prozatorii postmoderni mainstream [i de autorii cy-berpunk. Exemplele cele mai relevante provin din ro-manele lui Kurt Vonnegut Jr. În Slaughterhouse Five(1969), distrugerea Dresdei ca urmare a bombarda-mentelor Alia]ilor din 1945 e privit` ca decupajulspectacular al unui film cosmic rev`zut din spa]iu11,iar în Breakfast of Champions (1972), Terra e vizitat` [iinterpretat` de ni[te extratere[tri. Percep]ia „mar]ian`“

8iDe fapt, rela]ia dintre

subiectivitate

[i obiectivitate iconic`,

percep]ie [i

reprezentare, culoare [i

vedere cromatic` poate

fi interpretat` [i ca una

de interdependen]`

spontan`, ceea ce ar

clarifica par]ial

problema raporturilor

ierarhice [i cauzale.


l pag. 12

Cum „g\ndim“ ceea ce vedem O abordare cognitivistò ION MANOLESCU o

ES

EU

12l func]ioneaz` aici ca o fic]iune a strìnului (fie el [i„from outer space“), ceea ce genereaz` un decalaj ab-surd între logica personajelor [i expectativele cititoru-lui: „În regiunea planetar` unde locuia D. [personaj depe Terra, n. I.M.], to]i cei care-[i doreau un pistolputeau s`-l procure de la armurierul cel mai apropiat.[…] Rùf`c`torii îndreptau revolverul spre oameni,spunînd: «Bag` mare!». {i oamenii, în general, se con-formau“12.

Aceea[i logic` „strìn`“, ce are drept urmare diri-jarea proces`rii cognitive într-o direc]ie alternativ` înraport cu cea uman` uzual`, apare [i în romanele luiJulian Barnes [i Bruce Sterling, sub forma perceperiicatastrofei ca art`. Pentru Barnes, cel din A History of theWorld in 10 1/2 Chapters (1989), orice dezastru umanpetrecut în realitatea exterioar` apare precedat sauasimilat de dublul lui teatral, fic]ional sau filmic: „UnPre[edinte e asasinat? Avem deja cartea sau filmul saucartea filmat` sau filmul transpus într-o carte. R`zboi?Aduce]i romancierii. […] Pentru a în]elege acestecatastrofe, trebuie s` le imagin`m“13.

Procesul de prezentare spectacular` [i deta[at` aevenimentului tragic figureaz` [i în proza cyber-punker-ului Bruce Sterling, care, în romanul Schisma-trix (1985), descrie moartea, prin ochii [i percep]iaunei specii extraterestre intergalactice, drept o oper`de art` negociabil` în vederea achizi]ion`rii14.

În fine, o ultim` variant` fic]ional` postmodern` a„logicii mar]iene“ se reg`se[te în romanul lui WilliamGibson, Count Zero (1986), unde percep]ia mor]ii caspectacol mediatic urm`rit prin ochii neutri ai unui„strìn“ îi apar]ine chiar… celui care moare, cyber-spe-cialistul Bobby Newmark. Vizionîndu-[i propria sinu-cidere/omorîre în direct, printr-un proces de dedublarevirtual`, personajul lui Gibson devine un auto-obser-vator înstrìnat de sine, spectator neimplicat al filmu-lui tragic: „Apoi propriul sù cap explod`. V`zu totulfoarte clar, de undeva departe. Ca o grenad` cufosfor“15.

Ar mai fi interesant de remarcat c`, în termeni cog-nitivi[ti, „logica mar]ian`“ poate fi asociat` incapa-cit`]ii umane de a discerne între statutul „real“ [i celartefactial al lumii exterioare [i, la limit`, chiar alfiin]`rii noastre. În fond, modul în care „vedem“ lumeaeste exemplul cel mai bun al propriei noastre„mar]ienit`]i“, iar descrip]ia ei (a lumii exterioare)prin mijloacele vocabularului, de[i posibil`, einsuficient` pentru a infirma discrepan]ele stînjeni-toare dintre lumea „real`“ [i cea „real-retinal`“:„Numim o carte «dreptunghiular`», [i nu «trape-zoidal`», de[i, pe retin`, ea proiecteaz` un trapezoid.[…] Dac` vederea nu ar oferi o descriere, fiecare facul-tate a min]ii – limbajul, mersul, apucatul, planificatul,imaginatul – [i-ar cere propria procedur` de deduc]ie afaptului c` trapezoidul de pe retin` este un dreptunghiîn lumea exterioar`“16. Încercînd s` ofere o variant`teoretic` a „logicii mar]iene“, psihologul cognitivSteven Pinker construie[te, pe baza unui experimentmental, tabloul ipotetic al unor fiin]e extraterestrecare ne viziteaz` lumea [i au probleme de racord cog-nitiv. Neavînd acces la codurile psihologiei umane,vizitatorii externi r`mîn uimi]i de o serie întreag` delucruri/obiecte/situa]ii pe care p`mîntenii le iau dreptexistente în mod obiectiv, cînd ele, în „realitate“ (o rea-litate observat` [i procesat` „mar]ian“), nu ar fi decîtartefacte: „A[adar, de ce nu ar exista fiin]e cu mai multefacult`]i cognitive decît ale noastre sau cu facult`]idiferite? Ele ar pricepe instantaneu felul în care liberavoin]` [i con[tiin]a se nasc cerebral [i modul în caresensul [i morala [i-ar avea locul în univers [i s-aramuza pe seama afirma]iilor religioase [i filosofice pecare le construim pentru a masca goliciunea noastr`în fa]a acestor probleme. Ele ar putea s` încerce s` neexplice solu]iile, dar noi nu le-am în]elegeexplica]iile“17.

Revenind la problemele teoretice ale evalu`rii cro-matismului, tiparul de interdependen]` culori-vederecromatic` poate func]iona diferit în percep]ia [icogni]ia individual`; de unde sentimentul inconforta-bil de elasticizare epistemic`. De exemplu, e posibil s`ne imagin`m c` exist` specii (extraterestre) pentrucare culoarea „ro[ie“ a unor mere pîrguite pe care noile percepem unitar ca „ro[ii“ s` aib` de fapt mai multe„culori“, diferite unele de altele. Atîta timp cît struc-

turile perceptive sînt alterate în raport cu o normali-tate perceptiv` oricînd discutabil`, nimic nu neîng`duie s` stabilim predominan]a unei validit`]iinter-rela]ionale asupra alteia: „Mul]i oameni nu potdistinge culorile ro[u [i verde. S` presupunem c` acestlucru ni se întîmpl` tuturor; atunci, ar fi un lucru de lasine în]eles c` rubinele [i smaraldele sînt «roverzi» –la urma-urmei, pentru observatorii normali, ele arat`ca orice alte lucruri roverzi: ma[ini de pompieri,peluze bine udate cu ap`, mere coapte [i crude. Dacàr ap`rea brusc oameni ca noi, care s` insiste c` ru-binele [i smaraldele reprezint` de fapt dou` culoridiferite, nu ar exista nici un mijloc de a stabili c` unuldin aceste dou` sisteme de vedere cromatic` este «maiadev`rat» decît cel`lalt“18.

În acest punct al analizei, ar fi de men]ionat c` nueste în inten]ia acestui studiu de a oferi o dezbatere deantropologie lingvistic`, pe tema rela]iei dintre denu-mirea termenilor cromatici, uzul lor în diferite zonegeografice [i culturale [i exprimarea unor propriet`]iale cogni]iei. Pe de alt` parte, contribu]iile [tiin]ificelegate de raportul dintre tipurile de categorisiri cro-matice [i formarea conceptual` apar ele însele ches-tionabile, în m`sura în care rezultatele pot fi interpre-tate ca artefacte ale chiar metodologiei care a dus laob]inerea lor19.

„Iluzia imanent`“ [i „capcana introspectiv`“

Relativitatea perceptiv` r`mîne unul din obsta-colele principale în alc`tuirea unei teorii stabile [i coe-rente a iconismului mental. Dac`, pe de o parte, ve-derea cromatic` joac` un rol important în seg-mentarea scenei vizuale în suprafe]e [i obiecte dis-tincte, iar, pe de alta, ea difer` în mod evident în rîndulobservatorilor umani [i non-umani, atunci, în termenide percep]ie imagistic`, segmentarea spa]ial` poate larîndul ei varia de la o specie la alta. Prin urmare, ceeace apare ca suprafa]` vizualizabil` poate varia înfunc]ie de instan]a care o percepe.

Relativit`]ii perceptive, filosofii cognitivi îi adaug`problema relativit`]ii reprezent`rii în procesul con-struc]iei iconice. Orice teorie cognitiv` ferm` poate fisubminat` prin dinamitarea convingerii c` exist` orela]ie direct` între cunoa[tere [i propriet`]ileexperien]ei umane. De aceea, în bun` tradi]ie post-modern`, cultivarea metodologic` a paradoxuluiserve[te fractur`rii oric`rei încrederi într-o autoritateepistemic`: „Înc` o dat`: absen]a reprezent`rii nu esteacela[i lucru cu reprezentarea absen]ei. Iarreprezentarea prezen]ei nu e acela[i lucru cu prezen]areprezent`rii“20.

Virtualizarea reprezent`rii poate fi în]eleas` aici cao virtualizare deopotriv` semantic`, logic` [i… optic`,într-o înl`n]uire golit` de punctele de contact accep-tate în mod tradi]ional (practic, fiecare nivel e conside-rat ca failibil [i insuficient). Chestionînd statutul fix [istabil al reprezent`rii, Daniel C. Dennett întreprinde odeconstruc]ie în trepte a rela]iei subiectivitate-obiec-tivitate iconic`. Astfel, el ia exemplul tapetului foto-realist de pe un perete pe care se afl` imprimate cîtevasute de chipuri identice ale lui Marilyn Monroe, obser-vate de un privitor oarecare. Mai întîi, el dezvoltìpoteza c` sutele de chipuri ale lui Marilyn s-ar aflaatît în exteriorul, cît [i în interiorul creierului privi-torului. Apoi, descompune aceast` ipotez` [i afirm`c`, de fapt, chipul multiplicat al actri]ei ar putea s` nuexiste în interiorul cerebral, ci doar în mintea non-fizic` a privitorului, ca un import exterior consistent [idurabil sub forma experien]ei. În fine, ultima treapt` ara]ionamentului demonteaz` [i aceast` prezum]ie,ar`tînd c` sutele de Marylin Monroe nu ar exista men-tal sub forma unui import de reprezent`ri, ci sub aceeade prezen]` virtual`. Locul c`ruia Dennett îi atribuiestatutul de depozitar al „prezen]ei virtuale“ este a[a-numita bibliotec` cerebral`, un spa]iu în care imaginilesînt stocate sistematic, pentru a fi apoi actualizate lacererea min]ii21: „S` compar`m creierul cu o biblio-tec`. Unele biblioteci [tiin]ifice sînt ni[te depoziteuria[e, con]inînd între zidurile lor milioane de c`r]i,toate u[or accesibile pe rafturi. Alte bibliotecip`streaz` mai pu]ine c`r]i la îndemîn`, dar au un sis-tem de acces primitor [i eficient […] Ne putem

închipui un sistem de împrumut electronic inter-bi-bliotecar (folosind faxul sau documentele computeri-zate) care s` ob]in` o carte din lumea exterioar` mairepede decît cea adus` de pe raft de c`tre cel mai iutebibliotecar. Un cercet`tor din zona computerelor arputea denumi c`r]ile dintr-un astfel de sistem ca«prezente virtual» de la bun început în bibliotec` […]Dar cum am putea noi [ti, ca Utilizatori ai bibliotecilornoastre cerebrale, care dintre titlurile pe care le acce-s`m au fost acolo de la bun început [i care au fost adusede creierul nostru din lumea exterioar`, prin descin-deri soldate cu recoltarea rapid` a informa]iei?“22.

R`spunsul la aceast` întrebare r`mîne unul incert,atîta timp cît siguran]a epistemic` furnizat` de intro-spec]ie are mai degrab` caracter iluzoriu. Dennettnume[te tendin]a uman` de a trage concluzii cogni-tive r`spicate de pe urma fenomenului auto-analitic„capcana introspectiv`“23 , iar Marvin Minsky „iluziaimanent`“: „Întotdeauna cînd po]i r`spunde unei în-treb`ri f`r` nici o ezitare sesizabil`, r`spunsul pare cèra deja activ în mintea ta“24.

Spre frustrarea adep]ilor unei epistemologii „tari“,sintagme ca „iluzie imanent`“ [i „capcan` introspec-tiv`“ nu u[ureaz` în]elegerea rela]iei dintre cogni]ie [iiconismul mental. Atunci cînd ra]ionalitatea uman`nu este luat` ca de la sine în]eleas`, cînd predic]iilebazate pe analiza unor sisteme inten]ionale nu severific` (uneori nici nu se infirm`), cînd gîndirea nueste privit` ca accesabil` direct [i infailibil, cînd, însfîr[it, nici o activitate mental` nu e acceptat` ca unacon[tient` (accesul „con[tient“ fiind la rezultatele pro-ceselor mentale, [i nu la procesele ca atare), iconismulmental r`mîne produsul amputat al unei ingineriiabisale, rizomatice – cum ar spune Deleuze [i Guat-tari25. Conform teoriei schizo-analitice a lui GillesDeleuze [i Félix Guattari din Mille plateaux, al doileavolum al ciclului Capitalisme et schizophrénie, struc-turile rizomatice ar fi caracterizate prin „rupturi [ilinii de fug`“ care le (in)determin` ne-localizarea, ne-reproductibilitatea, anti-genealogia, a-centrarea, non-ierarhizarea [i non-semnifican]a26. Lipsit` de început[i de sfîr[it, dar beneficiind întotdeauna de un mijloccare o face s` creasc` debordant, figura rizomului sepoate reg`si, printre altele, în literatur` [i în lingvis-tic`.

Înlocuind, în teoria lui Dennett, termenii de „stare“[i „eveniment psihologic“ cu acela de „evenimenticonic“, ob]inem o perspectiv` dezagregat` medianasupra structurii imageriei mentale: „Con]inutul uneist`ri sau al unui eveniment psihologic este o func]ie afunc]iei sale, iar func]ia sa este – sau, în cele din urm`,ar trebui s` fie – o func]ie a structurii st`rii sau eveni-mentului [i a sistemelor din care face parte“27.

Sistemele de control ale gîndirii pe care filosofiacognitiv` le consider` ca un fel de mecanisme de acce-sare cerebral` nu reprezint` îns` decît un intermediarla rîndul sù failibil între exterioritatea [i interiori-tatea mental`. Ele nu explic` satisf`c`tor nici procesu-alitatea form`rii iconice, nici statutul imaginilor, dinmoment ce, între fiecare din componentele unuiprezumtiv lan] cauzal, se poate introduce o obiec]ie denatur` „schizofrenic`“, în m`sur` s` invalideze „între-gul“ prin auto-subminare.

Din punct de vedere statutar, imaginea lui MarilynMonroe folosit` anterior poate fi decupat` medianprin procedeul excluderii cauzale reciproce: se intro-duc dou` ipoteze, a c`ror opozi]ie le anuleaz`, legi-timînd obiectul analizei ca prezen]` virtual`,neînr`d`cinat` deterministic. De exemplu, iconulMarilyn Monroe exist` numai ca urmare a posibilit`]iiprivitorului de a ne vorbi în mod direct despre el saunumai ca urmare a unei con[tientiz`ri indirecte. Dac`,în termenii lui Dennett, neg`m, apoi opunem celedou` ipoteze, putem observa c` nimic nu ne în-drept`]e[te s` afirm`m c`, pe lumea aceasta, exist`ceva care s` prezinte caracteristicile lui „Marilyn Mon-roe“: nici experien]a direct`, nici gîndul asupra lui„Marilyn Monroe“ nu îi afirm` prezen]a iconic real`.Cu alte cuvinte, accesul la orice imagine („exterioar`“sau mental`, dac` distinc]ia mai este operant`) nu serealizeaz` nici prin recuperare din afar` (un „afar`“variabil pe fondul diferitelor abilit`]i perceptive [i deprocesare), nici prin introspec]ie (noi neavînd leg`tur`direct` cu structura de con]inut a evenimentelor inte-

8iRelativitatea

perceptiv` r`mîne unul

din obstacolele

principale în alc`tuirea

unei teorii stabile [i

coerente a iconismului

mental. Dac`, pe de o

parte, vederea

cromatic` joac` un rol

important în seg-

mentarea scenei vizuale

în suprafe]e [i obiecte

distincte, iar, pe de alta,

ea difer` în mod evident

în rîndul observatorilor

umani [i non-umani,

atunci, în termeni de

percep]ie imagistic`,

segmentarea spa]ial`

poate la rîndul ei varia

de la o specie la alta.

Prin urmare, ceea ce

apare ca suprafa]`

vizualizabil` poate

varia în func]ie de

instan]a care o percepe.


ES

EU

13rioare). Într-o asemenea fisurare schizofrenic`, nu nemai r`mîne decît s`-i l`s`m lui Dennett pl`cerea uneiconcluzii stabile: „[…] cu atît mai rù pentru statutulontologic al unor astfel de lucruri“28.

Mecanismele cognitive în fic]iuneacyberpunk. Între „real“ [i „virtual“

În proza postmodern`, rezultatele abisaliz`riischizofrenice a mecanismelor cognitive sînt ilustrate,printre altele, de personajele lui Bruce Sterling. Deexemplu, în povestirea Twenty Evocations, din volumulCrystal Express, moartea biologic` a lui Nikolai Leng,specialist în filosofie extraterestr`, poate fi vizualizat`sub forma unui proces de brizare mental` ceaminte[te de procesele similare ale eroilor lui ThomasPynchon [i anticipeaz` pe cele ale personajelor luiWilliam Gibson: „Deodat`, sim]i un colaps alarmantîn propriul interior. Buc`]i ale con[tiin]ei începur` s`se pulverizeze odat` cu alunecarea lui spre vid“29.

Contempla]ia fenomenelor mentale de auto-de-struc]ie apare cu atît mai rafinat`, cu cît proiec]ia ico-nic` a mor]ii e rezultatul unui proces ce deplaseaz`percep]ia [i apoi experien]a subiectului într-o biblio-tec` cerebral` holografic`: „Pe vremea copil`riei luiNikolai Leng, înv`]`torul sù era un sistem ciberneticdotat cu o interfa]` holografic`. Holograma luaînf`]i[area unei tinere femei Shaper. Personalitatea eir`mînea un sistem de expertiz` compozit [i interactiv,fabricat de psiho-tehnicienii Shaperi“30.

Sistemul de control al gîndirii (ilustrat prin mode-lul creierului-bibliotec`) merit` nuan]at [i printr-unalt exemplu, vizînd incapacitatea individului de a dis-tinge între „real“ [i „virtual“. Cînd ochiul omenesctrece de la un punct de reper la altul prin „]intiri“ saca-date, contrac]iile musculare ce îi mi[c` globii se com-port` balistic31, punctele precedente de reper, fixatecerebral, fiind ca ni[te proiectile ale c`ror traiectoriiindic` în momentul lans`rii unde [i cînd vor atingeurm`toarea ]int`. În cazul în care posibilitatea de a al-tera realul s-ar materializa (s` zicem, printr-o inter-ven]ie chirurgical` vizînd înlocuirea punctelor ante-rioare de reper socotite deja ca fixe [i stabile), alterareaoperat` nu ar fi identificat` iconic instantaneu [i ast-fel, între „]intiri“, s-ar na[te o realitate paralel`, a c`reireferen]ialitate ar înghi]i-o din mers pe cea precedent`:„De exemplu, dac` citi]i un text pe ecranul unui com-puter, ochii vor face salturi de cîteva cuvinte cu fiecare]intire, cu atît mai departe [i mai repede cu cît sînte]iun cititor mai bun. Dar dac` un vr`jitor, un soi dedemon rù cartezian la scar` minuscul` ar fi capabil s`modifice lumea pe durata celor cîteva milisecunde încare ochii ]intesc c`tre urm`toarea destina]ie?“32.

Oricît de greu ar p`rea de imaginat, computerele ac-tuale dotate cu dispozitive automate de monitorizare avederii umane au capacitatea de a localiza „]intirea“ocular` ce urmeaz` [i, înainte ca aceasta s` aib` loc,reu[esc s` [tearg` cuvîntul dorit de pe ecran [i s`-l în-locuiasc` cu alt cuvînt de aceea[i dimensiune; totul,într-o frac]iune de secund`. Rezultatul substitutiv nupoate fi con[tientizat de privitor: cuvîntul-intrus e per-ceput ca firesc, iar succesiunea tuturor cuvintelor dintextul afi[at pe ecran arat` cît se poate de stabil. Defapt, un privitor care ar citi textul electronic de la oalt` distan]` (din spatele privitorului ini]ial, s` zicem),avînd un alt „ritm“, încetinit, de „]intire“ ocular`, ar re-marca imediat modific`rile.

Ceea ce surprinde, din punct de vedere al rela]ieidintre vedere [i cogni]ie, este posibila existen]` a unuimoment de ruptur` iconic`: din moment ce aparschimb`ri în cîmpul vizual al privitorului pe careacesta nu le observ`, creierul opereaz` probabil ca unîntrerup`tor, oprind semnalul ocular în intervalul din-tre dou` „]intiri“. În falia stroboscopic`, imaginea efracturat` instantaneu de orice mecanism alreprezent`rii; ea exist` independent de percep]ia [icogni]ia privitorului, ca entitate de-iconizat`, transpa-rent`, „virtual`“ (sau, mai corect spus, „poten]ial`“).Fractura iconic` se dovede[te lipsit` de orice corelareinforma]ional`, atîta timp cît memoria nu a înregis-trat-o [i deci nu posed` nici o urm` a existen]ei salecare s` serveasc` drept cartogram` referen]ial`: datelelogice necesare detect`rii ei sînt absente, iar con[tienti-zarea, oarb`.

O ultim` problem` care ar putea fi adus` îndiscu]ie în cazul rela]iei dintre vedere [i cogni]ie esteaceea a scenarializ`rii. Scenarializarea imaginii men-tale poate fi asociat` unei func]ii anticipative, ca unsoi de fabric` de VR ce ar concura realitatea. Într-unuldin studiile sale incluse în volumul Brainchildren. Es-says on Designing Minds (1998), intitulat Producing Fu-ture by Telling Stories, Dennett merge chiar mai departe[i sugereaz` c` viitorul real poate fi „produs“ prin ar-ticularea mecanismelor cerebrale ce planific` [i con-troleaz` imageria mental`, aceasta din urm` operîndca o „ma[in`rie virtual`“33. De[i, în fond, este vorba deun artificiu logic34, ideea construc]iei mentale virtualea viitorului r`mîne una dintre cele mai spectaculoase.În cazul prozei postmoderne, un exemplu interesantde construct virtual-mental ce afecteaz` iremediabilrealitatea imediat` se g`se[te în romanul lui UmbertoEco, Il pendolo di Foucault (1988). Aici, mai multe per-sonaje din contemporaneitate schi]eaz` o hart`poten]ial` a trecutului din care gardienii secretelor ei,templieri virtuali ai Istoriei, n`v`lesc în prezent pen-tru a-i elimina pe perturbatori. Materializa]i prin acti-vitatea de asamblare proiectiv` ce are loc în minteaprotagoni[tilor, asasinii invizibili, igienizatorii unuitrecut pe care [i-l doresc protejat de curiozitatea vi-itorului, se întruchipeaz` în corpuri [i identit`]i realeale secolului 20. La Umberto Eco, interpretarea creeazò realitate paralel`, îi confer` materialitate, autonomie

[i, în cele din urm`, autoritate ontologic`: „Noi am in-ventat un plan inexistent [i Ei nu numai c` l-au luatde bun, dar s-au [i convins c` sînt cuprin[i în el demult timp sau [i-au identificat fragmentele proiectelorlor dezordonate [i confuze ca fiind momente ale Pla-nului nostru, detaliat potrivit unei logici inconfun-dabile a analizei, a aparen]ei, a presupunerii. […] Dinacest moment, batalioane de diabolici vor str`batelumea în cùtarea h`r]ii“35.

Personajele lui Eco, ap`rute prin poten]ializareacursului istoric „firesc“, se aseam`n` „fantomelorsemiotice“ care bîntuie realitatea virtual` imaginat`de William Gibson în povestirea The Gernsback Conti-nuum, din culegerea Burning Chrome36. Mai mult decîtatît, r`sturnarea raportului dintre realul existent [i rea-lul creat (fie [i prin virtualit`]ile imagin`rii) e asociat`binecunoscutei bulvers`ri deconstructive a rela]ieioriginal/copie: „Cînd originalele nu mai exist`, ultimacopie este originalul“37.

Fasonarea „realului“ de c`tre virtualul care, încetulcu încetul, creeaz` evenimentul pentru mase de indi-vizi transforma]i din participan]i direc]i în spectatorinaivi ai hyper-realit`]ii induse mediatic figureaz` [i înromanele cyberpunk ale lui William Gibson [i post-cyberpunk ale lui Neal Stephenson. În Idoru (1996),Gibson imagineaz` ni[te mari corpora]ii mediatice aleviitorului (una dintre ele numit`, simbolic, Out of Con-trol) ce controleaz` realitatea prin fabricarea [i re-gizarea hollywoodian` a mor]ii unor persoane: practic,dup` anun]area evenimentului care urmeaz` s` seproduc`, acesta este pus în practic` pentru a sejustifica verosimilitatea [tirii38.

Ideea controlului virtual al realit`]ii reapare în altroman al lui Gibson, All Tomorrow’s Parties (1999), înaspira]ia miliardarului Cody Harwood (un fel de BillGates fic]ional) de a anticipa [i exploata apari]ia unuinodal point (punct nodal) în cursul „firesc“ al eveni-mentelor. Mo[tenitor al celei mai mari firme de PublicRelation din lume, Harwood î[i propune s` controleze[i s` valorifice influen]ele mondiale ale uneischimb`ri istorice esen]iale (de[i cvasi-imperceptibil`),a c`rei proximitate o poate intui cu ajutorul unui drogexperimental luat în tinere]e39. La William Gibson,punctele nodale (ce figureaz` [i în romanul Idoru) sîntun fel de cute cibernetice ale istoriei, care, de[i rare [iaparent nesemnificative, schimb` cursul acesteia [imersul societ`]ii, f`r` a fi neap`rat percepute ca atareîn momentul în care se produc. Bran[at vizual (prinni[te mini-c`[ti oculare) la o consol` digital` cu aju-torul c`reia scaneaz` informa]iile ce curg din toat`lumea în re]eaua cibernetic`, protagonistul lui Gibsondin Idoru [i All Tomorrow’s Parties, detectivul ColinLaney, are [i el capacitatea (exacerbat` de ingestia întinere]e a aceluia[i drog experimental luat de Har-wood [i numit „5-SB“) de a prevesti apari]ia punctelornodale [i, în felul acesta, de a decupa momentele„transcendente“ ale schimb`rilor paradigmatice încurs de desf`[urare. Drept urmare, el poate descoperinu numai deform`rile infinitezimale din interiorul„arhitecturii nodale“40, ci [i interven]iile manipulative

ale celor ce inten]ioneaz` s` le utilizeze în scopuri per-sonale; tehnic, descoperirea punctului nodal [i a „efec-tului de cascad`“ ce îi urmeaz` se realizeaz` prin imer-sarea total` în fluxul informa]ional mondial [i p`trun-derea într-un soi de trans` bio-cibernetic`: „Laney e întrans`. Iat` cum procedeaz`. E vorba de a [ti cum s` tela[i dus de val. S` admi]i aleatoriul. Pericolul de a ad-mite aleatoriul const` în faptul c` aleatoriul poate ad-mite existen]a V`gùnii. V`gùna e acel ceva în jurulc`ruia e construit` fiin]a lui Laney. V`gùna e absen]ala nivelul fundamental, acela al nucleului. V`gùna eacel ceva în care a îndesat întotdeauna lucrurile:droguri, carier`, femei, informa]ii“41.

Atunci cînd „realitatea“ [i virtualitatea sînt proiec-tate în re]eaua inter-conect`rilor abisale, rela]ia lordevine atît de ambigu`, încît legile cronotopice se v`dspulberate într-un melanj de viteze contradictorii. A[astau lucrurile în cazul romanului Cryptonomicon(1999), de Neal Stephenson, desf`[urat pe fluxul adou` viteze de înaintare (sau dou` interfe]e): cea a tre-cutului „real“ [i cea a viitorului ipotetic – playback [ifast forward. Ac]iunea c`r]ii derapeaz` între eveni-mentele celui de-al doilea r`zboi mondial (unde undeta[ament de exper]i americani încearc` spargereacodurilor germane de comunica]ii) [i cele ale unui vi-itor cibernetic înc` nedeterminat (care, criptografiatîntr-un cod conspirativ la bordul unui submarinnazist scufundat, poate fi modelat fie în direc]ia „raiu-lui informa]ional“, fie în cea a ruinei totalitare). {i înacest caz, balansul fic]ional de variabile istorice, os-cilînd între dou` tipuri de traiectorii posibile (a liber-t`]ii digitale absolute, dorit` de nepo]ii participan]ilor la

iCeea ce surprinde, din

punct de vedere al

rela]iei dintre vedere [i

cogni]ie, este posibila

existen]` a unui

moment de ruptur`

iconic`: din moment ce

apar schimb`ri în

cîmpul vizual al

privitorului pe care

acesta nu le observ`,

creierul opereaz`

probabil ca un

întrerup`tor, oprind

semnalul ocular în

intervalul dintre dou`

„]intiri“.


ES

EU

14b`t`lia codurilor din 1942, [i a totalitarismului cibernetic,declan[at` accidental prin excesul de zel îninvestiga]ie), produce alterarea „realit`]ii“ [i rescriereaei ca matrice de alternative. Cînd ceea ce „v`d“ eroiiprozei cyberpunk nu mai corespunde nici cu ceea ce„gîndesc“, nici cu ceea ce „trìesc“, atunci ruptura cog-nitiv` devine fatal` [i iremediabil`.

l1 Vezi Ion Manolescu, „Literatur` [i cognitivism: o teorie a

culorilor“, în Idei în D ialog, nr. 10/octombrie 2005.2 Daniel C. Dennett, Consciousness Explained, London: Allen

Lane, The Penguin Press, 1992, pp. 377-78. 3 Ibid., p. 378.4 Par]ial David Marr, Vision: A Computational Investigation

into the Human Representation and Processing of Visual Information,San Francisco: W.H. Freeman Marr, 1982, p. 5; mai ales EvanThompson, Colour Vision. A Study in Cognitive Science and the Phi-losophy of Perception, London and New York: Routledge Thomp-son, 1995, p. xi.

5 Thompson, op.cit., p. 107.6 Dennett, ibid., p. 376.7 Ibid.8 În]eleg prin termenul extrospec]ie proiec]ia formelor per-

cep]iei umane asupra lumii exterioare; în cazul de fa]` formeale percep]iei „cromatice“.

9 Problema rela]iei dintre percep]ie [i reprezentare croma-tic` se pune [i în cazul orbilor din na[tere; de[i „vibra]iile“ culo-rilor pot fi sim]ite de ace[tia tactil, vizualizarea cromatic` men-tal` nu se poate realiza decît printr-un proces asociativ con-ven]ional, de regul` cu figurile geometrice euclidiene.

10 Eric Berne, Que Dites-vous après avoir dit bonjour, Paris:

Tchou, 1985, p. 369.11 Kurt Vonnegut Jr., Abatorul cinci, Bucure[ti: Univers, 1983,

p. 231.12 Kurt Vonnegut Jr., Le Breakfast du champion, Paris: Seuil,

1974, p. 56. 13 Julian Barnes, A History of the World in 10 1/2 Chapters,

London, Pan Books & Jonathan Cape, 1990, p.125.14 Bruce Sterling, Schismatrix Plus, New York: Ace Books,

1996, pp. 105-6.15 William Gibson, Count Zero. New York: Ace Books, 1987,

p. 18.16 Steven Pinker, How the Mind Works, New York, London:

W.W. Norton & Company, 1999, pp. 213-14. 17 Ibid., p. 562. 18 Daniel C. Dennett, Consciousness Explained, London: Allen

Lane, The Penguin Press, 1992, p. 379.19 V., printre alte surse, cercet`rile cromatice inter-culturale

ale lui Brent Berlin [i Paul Kay de la sfîr[itul deceniului [apte.Acestea au demonstrat c`, în zone foarte diferite geo-cultural,exist` mari similarit`]i în privin]a folosirii termenilor croma-tici de baz`. (Berlin, Brent & Kay, Paul Basic Color Terms: TheirUniversality and Evolution, Berkeley: University of CaliforniaPress, 1969; Hardin, C.L. & Maffi, Luisa (eds.), Color Categories inThought and Language, Cambridge: Cambridge University Press,1997).

20 Dennett, op.cit., p. 359.21 Ipoteza existen]ei bibliotecii cerebrale nu explic`, îns`, de

unde î[i extrage creierul informa]ia iconic` „original`“.22 Ibid., p. 360.23 Daniel C. Dennett, Content and Consciousness, London:

Routledge & Kegan Paul, 1969, p. 139.24 Marvin Minsky, The Society of Mind, New York: Simon &

Schuster, 1985, p. 155.25 Gilles Deleuze & Félix Guattari, Capitalisme et schizo-

phrénie. Mille plateaux, Paris: Minuit, 1997, pp. 9-37.26 Ibid., p. 16.27 Daniel C. Dennett, Brainstorms. Philosophical Essays on

Mind and Psychology, Brighton: Harvester Press, 1986, p. 163.28 Ibid., p. 38.29 Bruce Sterling, Crystal Express, New York: Ace Books,

1990, p. 109.30 Ibid., p. 102. 31 Daniel C. Dennett, Consciousness Explained, London: Allen

Lane, The Penguin Press, 1992, p. 361.32 Ibid. 33 Daniel C. Dennett, Brainchildren. Essays on Designing

Minds, London: Penguin Books, 1998, p. 207.34 Artificiul const` în faptul c` „producerea“ nu înseamn`

altceva decît o anticipare reprezenta]ional` de pe urma c`reiaindividul realizeaz` un soi de meta-model al realit`]ii, pe care îlva utiliza pentru a trage concluziile în direc]ia adopt`rii unuianumit comportament.

35 Umberto Eco, Pendulul lui Foucault. Constan]a: Pontica, 2vol., 1991, p. 291.

36 William Gibson, Burning Chrome. New York: Ace Books,1987, p. 29.

37 Umberto Eco, Pendulul lui Foucault. Constan]a: Pontica, 2vol., 1991, p. 155.

38 William Gibson, Idoru, London: Penguin, 1997, p. 280.39 V. William Gibson, All Tomorrow’s Parties, London:

Viking, 1999, pp. 15, 175.40 William Gibson, London: Penguin, 1997, p. 251.41 Gibson, op.cit., p. 40.j


Futurism sau bioconservatorism?Teorii nevralgice ale decorporaliz`rii

SPECIALI{TI în robotic` sau în [tiin]e cog-nitive formuleaz` teorii care dep`[esclimita bunului-sim] uman din domeniilecunoa[terii, sfidând fiziologia, biologia, in-teligen]a [i spiritualitatea a[a cum au fost

ele descrise sau surprinse de-a lungul timpului. Unuldintre ace[tia, Hans Moravec, pleac`, în teoriile sale, dela premisele c` trupul uman este un material biologiclimitat care trebuie înlocuit [i c` mintea, esen]a fiin]ei,poate fi conservat` în cadrul muta]iilor ontologiceposibile ale secolului al XXI-lea. Futuristul sugereaz`posibilitatea „desc`rc`rii“ (download) min]ii umaneîntr-un corp artificial desprins de constrângerile cor-pului organic fragil. În sprijinul acestei idei, inginerulde origine austriac` propune un procedeu-scenariuprin care un robot al chirurgiei creierului, echipat cubilioane de senzori nanoscopici electrici [i chimici,scaneaz` creierul uman [i realizeaz` o simulare com-puterizat` a tuturor proceselor chimice [i electrice ca-

racteristice creierului. Mai mult, argumenteaz` càcest program al calculatorului ar putea fi ulteriorcopiat în „creierul“ mecanic al robotului. Transferulcon]inutului creierului uman în creierul sintetic alunui robot ar echivala cu sinteza „ultim`“ om-ma[in`:prin fuzionarea min]ii umane cu creierul artificial, seafirm` posibilitatea p`str`rii intacte a identit`]ii omu-lui. Pacientul uman s-ar putea trezi într-un corp anor-ganic, nemuritor, cu con[tiin]a prezervat`, iat` prog-nosticul mai degrab` [tiin]ifico-fantastic decât[tiin]ific al specialistului în robotic`!

Hans Moravec crede c` trupul uman poate fi „l`satîn urm`“ în cadrul acestui proces de transfer identitar,fiind „dezgolit“ de minte [i devenind „inutil“. Esen]a„imaterial`“ uman` (teza min]ii ca „adev`rata“ naturà omului) ar putea fi extras` din concretizarea sa mate-rial-organic` [i ar putea exista independent de corpulbiologic. Astfel, metafora cartezian` a min]ii disociatede trup ar putea deveni literalitate prin „transmi-

grarea“ min]ii umane într-un software al calculatorului[i apoi într-un corp „postbiologic“. Scenariul existen]eifiin]ei umane ca informa]ie imaterial`, abstract`într-un program computa]ional nu poate fi decât unulal destrup`rii. Procesul de descarnare a fiin]ei umanear atrage dup` sine întruparea tehnologic` acon[tiin]ei, recorporalizare care ar echivala cu formacorporal` a unei viitoare „desc`rc`ri“ a min]ii. Din mo-ment ce se consider` c` identitatea uman` depinde înmod strict de integritatea min]ii [i c` mintea nu estelocalizat` cu necesitate în interiorul creierului,alegerea „corpului“ dup` bunul plac al fiec`ruia, corpcât mai performant, se profileaz` ca o nou` posibili-tate fascinant` a existen]ei pentru astfel de teoreti-cieni. Ma[ina devine astfel depozitul con[tiin]eiumane întrucât, din moment ce aceasta din urm` numai este dependent` de materialitatea creierului, arconsta exclusiv în structurile [i în procesele propriitransferabile ma[inii. Din punctul de vedere al in-

o LUCIA SIMONA DINESCU o

{T

II

N}

AV

II

TO

RU

LU

I

15ginerului, atomul corpului poate fi înlocuit, pe când„bit“-ul min]ii omului r`mâne conservat în cadrulacestor procese de transfer al con[tiin]ei [i prezervìdentitatea (post)umanului.

În fapt, transferul min]ii umane este consideratde-abia primul pas în „transferarea“ ontologic` [i HansMoravec nu se opre[te aici. Din moment ce se pre-supune c` trupul artificial [i mintea simulat`p`streaz` multe dintre limitele corpului [i ale min]iiumane, urm`toarea mutare ar fi „upgradarea“ corpu-lui [i a min]ii: îmbun`t`]irea sim]urilor printehnologii avansate încorporate organelor de sim] saucre[terea vitezei [i a capacit`]ii de memorie a creieru-lui în mod material. Pe de alt` parte, ma[inile infor-ma]ionale devin „copiii min]ii“ (mind children) noastreprin argumentul c` acestea exist` în corpurile (supor-turile) materiale umane. Mai mult decât atât, teoreti-cianul postuleaz` posibilitatea existen]ei exclusiv subforma simul`rii corporale sau a min]ii în cadrulma[inii.

Pentru un alt om de [tiin]` din cadrul transumanis-mului, Marvin Minsky, construirea de modele com-puterizate care s` îndeplineasc` un comportamentspecific uman poate fi o realitate, întrucât „societateamin]ii“ este discutat` în termeni de arhitectur` a cal-culatorului [i nu în termenii psihologiei umane:mintea este un program de date care pot fi stocate [iaccesate în interiorul unui calculator. Dac` în anii1970, Minsky s-a preocupat de problema reprezent`riicunoa[terii, în anii 1980, cercet`torul de la MIT ademonstrat o descriere teoretic` a min]ii sub formaunei colec]ii de agen]i cooperativi. De asemenea, teo-ria simul`rii identit`]ii umane într-o realitate simulatèa îns`[i ridic` o serie de probleme filosofice [i etice.Simula]ioni[tii teoretizeaz` asupra posibilit`]ii camintea uman` s` fie o simulare cibernetic`: în urmaanaliz`rii în detaliu [i a sintetiz`rii creierului, rezulta-tul ar fi o replic` computa]ional` a creierului uman.Un astfel de exemplu simula]ionist este „argumentulsimul`rii“ al lui Nick Bostrom (a c`rui specula]ie estecontinuat` de Barry Dainton) care postuleazùrm`toarea teorie: dac` tehnologiile computerizatecontinu` s` avanseze, exist` o mare probabilitate caumanul s` trìasc` într-o simulare de calculator [i s`fie o simulare a unei simul`ri anterioare.

Teoria „desc`rc`rii“ con[tiin]ei umane într-un cal-culator [i teoriile simula]ioniste nu pot r`mâne f`r` ocritic` acid`, de pe pozi]ii filosofice, cognitive [i exis-ten]iale. Aceast` teorie a con[tiin]ei umane separatede trup (proces derulat f`r` interven]ia vreuneimodific`ri a con[tiin]ei) este greu acceptabil` – [ichiar dac`, prin absurd, acest lucru ar fi posibil, minteanu poate r`mâne neschimbat`, transpus` fiind într-unmediu diferit de creier, precum mediul computa]ional.Împotriva acestor scenarii se pot aduce mai multe ar-gumente. În primul rând, mintea uman` se afl` în de-penden]` de suportul sù original, de întrupare. În aldoilea rând, „informa]ia“ uman` imaterial` nu poatecircula nealterat` în depozitul digital, în depozitulunor calculatoare devenite noile forme corporale pen-tru con[tiin]`. În al treilea rând, con[tiin]a nu este pur[i simplu o colec]ie a fi[ierelor de date care pot fi trans-ferate dintr-un cadru fizic în altul. De asemenea, nutrebuie neglijat faptul c`, la un moment dat, minteauman` nu poate s` aib` decât un num`r finit de gân-duri, astfel c` omniscien]a postulat` de astfel de sce-narii futuriste nu poate fi decât o iluzie.

Un alt tip de critic` care poate fi adus` acestor sce-narii este critica bioetic` venit` din partea bioconser-vatorilor de tipul Francis Fukuyama, Bill McKibbensau Finn Bowring. Ace[tia î[i exprim` îngrijorarea înleg`tur` cu „dezumanizarea“ produs` de tehnologiilereform`rii corporale [i identitare: degradarea ordiniinatural-biologice contravine specificului, valorilor [iaspira]iilor umane [i poate coincide cu instituireaunei ordini bioteroriste, a crimelor împotriva uma-nit`]ii înse[i. Dac` discursul futurologilor se situeaz`la o extrem` utopic`, discursul bioetic se pozi]ioneazàdesea pe un palier distopic. Posibilitatea bio-dezastru-lui întrev`zut` de acest tip de critici este socotit` a în-cepe concomitent cu controlul asupra genomuluiuman, caz în care riscurile [i pericolele dep`[escbeneficiile, la nivel atât ontologic-cognitiv, cât [i so-cial-politic. Considerând homo sapiens drept vârful dez-

volt`rii speciilor inteligente, nu f`r` arogan]a careplaseaz` umanul în centrul universului, ace[ti criticidoresc oprirea evolu]iei biologic-cognitive în punctulactual, în scopul evit`rii riscurilor inerente proceselorevolutive. Criticii î[i pun speran]a în continuarea exis-ten]ei umane în limitele biologiei, f`r` interven]iatehno[tiin]elor, f`r` upgradare [i f`r` modificarea ge-netic`. Spre exemplu, Bill McKibben, raportând dinzona minat` a cercet`rilor ingineriei genetice, a nano-tehnologiei [i a roboticii, consider` c` fiin]ele umanesunt „bune“ a[a cum sunt acestea în prezent [i în modnatural [i vrea s` impun` o barier` ambi]iei umane deevolu]ie prin tehnologie. Perspectiva sa distopic` [iesen]ialist` se opune celor tehno-utopice la fel de fun-damentaliste care celebreaz`, de pild`, eliberareaumanului de limitele ADN-ului. Astfel, criticul consi-der` c` programarea [i alterarea genetic` a celulelor vi-itorilor copii sunt procese ale transform`rii fiin]eiumane într-un automat, într-o fiin]` incapabil` s`r`spund` la întrebarea „cine sunt?“ sau procese aleunui nou tip de predeterminare, cel impus de p`rin]ica o continuare a propriilor lor dorin]e.

Ceea ce pentru futuri[ti înseamn` o filozofie [i opolitic` a accept`rii diversit`]ii [i a toleran]ei, unremediu împotriva bolilor [i a neajunsurilor organice,pentru bioconservatori echivaleaz` cu discriminarea,condamnarea [i stigmatizarea umanului la o corup]iemorfologic`, reproductiv` [i ideologic`. Iat` învinui-rile ce [i le aduc, în mod succesiv, cele dou` tabere,care se situeaz`, fiecare, pe o ideologie vehement` [iradical` [i o critic` pe cealalt`. B`t`lia ideologiilor nuse opre[te aici, evident. Ceea ce pentru un HansMoravec sau un Marvin Minsky constituie o libertatebenefic` a auto-controlului, un refuz al deficien]elorcondi]iei umane [i o asumare a alegerii individuale [ia responsabilit`]ii pentru cel`lalt, pentru bioconserva-torism coincide cu denaturarea eticii, distorsionareademnit`]ii [i a unicit`]ii umane [i desfiin]area specieiumane înse[i prin erodarea statutului moral ca pre-condi]ie a democra]iei liberale. Astfel, se întrevedeadâncirea inegalit`]ilor dintre oameni [i formarea adou` clase sociale, una dominatoare (postumanii) [ialta subordonat` (umanii), ajungându-se pân` în pra-gul unor viziuni tehno-apocaliptice asupra societ`]ii.Aceste temeri, fie c` au un fundament secular, fie càu o baz` religioas`, se fondeaz` cu prec`dere pe posi-bilitatea amenin]`toare a constituirii unui regimbiotehnologic totalitar, care s` for]eze omenirea s` seadapteze noilor corporealit`]i, f`r` a avea libertatea dea alege. Dup` totalitarismele politice ale secolului alXX-lea, ar urma, a[adar, un secol al totalitarismelortehnologice. Adesea, tonul critic dobânde[te tendin]eneo-luddite, distopice sau tehnofobe, ori chiar incri-mineaz` [tiin]ele genetice de o perspectiv` nazist` saufascist`. Acest tip de discurs critic cade el însu[i înspecula]ii extreme, adesea f`r` fundament realist. Îngenere îns`, criticii futurologilor, afla]i pe pozi]iiumaniste, nu ]in seama de înr`d`cinarea teoriilor aces-tora în cadrul umanismului însu[i (înrâurire evident`în ciuda aparen]ei afirma]iilor lor futuriste), de faptulc` tocmai modul de gândire umanist a contribuit laformularea concep]iilor progresiste transumaniste. Evorba de un paradox pe care îl admit pân` [i unii din-tre transumani[ti. Împotriva acestor critici, futuri[tiiadmit echivocitatea interven]iei tehnologice asuprafiin]ei umane [i a fe]ei duble a progresului, propunân-du-[i s` lupte nu doar împotriva ororilor natural-or-ganice, ci [i împotriva nerespect`rii drepturilor omu-lui, a îngr`dirii libert`]ii sau a egalit`]ii, a deform`riivalorilor comunitare, democratice, liberale. Dac` pen-tru bioconservatori muta]iile genetice sunt poten]ialemanifest`ri inumane, pentru futurologi refuzul aces-tora (de pild` în tratarea cancerului, a altor boli sauhandicapuri) este o dovad` de anti-umanism [i de ires-ponsabilitate. Oricât de seduc`toare ar fi situarea într-otab`r` sau în cealalt`, astfel de atitudini extreme suntambele nevralgice [i for]eaz` omul s` se pozi]ionezede o parte a baricadei sau de cealalt`. Spa]iul dialogu-lui nu mai este posibil decât în m`sura luptei ideolo-gice [i a incrimin`rilor succesive. O încercare de ne-gociere între aceste dou` tabere este o situa]ie maiplauzibil` decât respingerea absolut` a uneia dintreele, f`r` drept de apel. Dreptul la moderare ar trebuiasigurat, în mod necondi]ionat, de[i „elogiul

modera]iei“ pare o excep]ie într-o paradigm` anormelor [i a normaliz`rilor ideologice extreme.

În contraponderea discursului bioconservator critic[i contrabalansând temerile acestuia, futuri[tii propuno viziune a viitorului în care oamenii au libertatea de aaccepta sau de a refuza interven]ia tratamentului ge-netic, precum ast`zi exist` drepturi ale reproduceriiartificiale, ale divor]ului sau ale sinuciderii asistate demedic, problematici nelipsite ele însele de dilemeetice. De asemenea, în interiorul mi[c`rilor futuristeexist` voci care, mai degrab` decât de a definitrans/postumanul drept fiin]a poten]ial nemuritoare,capabil` de auto-programare [i de auto-control înciberspa]iu, descriu subiectul uman în contextul per-petu`rii legilor fizice, ale barierelor sociale, economice[i politice. În cadrul acestei ultime orient`ri exist` înprincipal dou` tendin]e. Prima dintre ele pune înbalan]` posibilit`]ile augment`rii umanului prinnanotehnologie sau prin interfe]e neuronale, în mo-duri în care mintea uman` nu poate s`-[i imagineze înmomentul de fa]`, valorificând în acela[i timpabilit`]ile umane. Cea de-a doua se refer` la posibili-tatea prin care oamenii creeaz` fiin]e post/transumanecu ajutorul tehnologiei genetice, al proceselor clon`riisau prin dezvoltarea inteligen]ei artificiale. În oricare

din aceste accep]ii se p`streaz` perspectiva antropo-morfiz`rii, în timp ce alte voci, mai radicale, sus]inemergen]a postumanului în alte dimensiuni – onto-logice, sociale, politice – decât cele antropomorfe, pecare umanul nu le poate prevedea datorit` limitelorcognitive actuale. Vocile acestea radicale încearc` s`speculeze în direc]ia acestor noi dimensiuni, în func]iede avans`rile tehno[tiin]ifice previzibile, propunândpredic]ii atât individual-ontologice (ale unei fiin]e pos-tumane învingând îmb`trânirea, boala, suferin]a [imoartea) cât [i colectiv-sociale (un „subiect“ capabils`-[i împ`rt`[easc` experien]ele în noi registre, cum arfi schimbul direct de amintiri sau de sentimente).Acest tip de radicalism vizionar dep`[e[te îns` cadreleactuale ale fizicii, metafizicii, eticii [i societ`]ii,for]eaz` limitele condi]iei existen]iale [i epistemolo-gice a umanit`]ii, p`[ind pe teritoriul imagina]iei [i alfic]iunii (în special [tiin]ifico-fantastice), populat deentit`]i [i specii post/transumane felurite.

De pild`, pentru unii biofizicieni, ingineria gene-tic` vine în sprijinul luptei împotriva îmb`trânirii or-ganismului uman [i al schimb`rii biologice radicaleprin fuzionarea cu cibernetica, iar managementul re-producerii umane este un atribut pozitiv al alegerii ge-netice [i al extinderii condi]iei fiin]ei umane în zonaliminal` mediat` de biotehnologie [i de nanotehnolo-


{T

II

N}

AV

II

TO

RU

LU

I16

gie. Între minte, ra]iune [i spirit se instaureaz` undeficitar semn de echivalen]`, proces care pare a uitade disocierile [i de nuan]`rile filosofice între acesteconcepte. Profetiz`rile din [tiin]ele tehno-biologice sereg`sesc în tonalit`]ile vizionare ale inginerilor în ro-botic` sau ale informaticienilor din domeniile in-teligen]ei artificiale [i ale vie]ii sintetice. Spre exem-plu, futuristul Ray Kurzweil preveste[te apari]ia „ereima[inilor spirituale“, a calculatoarelor cu mult mai in-teligente [i mai adaptabile viitorului decât fiin]auman`. În acest context, accelerarea evolu]iei este so-cotit` covâr[itoare, angrenând schimb`ri radicale încadrul sistemelor artificiale auto-organiza]ionale:viteza cu care se deruleaz` dezvolt`rile tehnologiceeste ast`zi punctat` ca o prim` dovad` a ciclurilor din

ce în mai scurte în care se va produce fuzionarea in-teligen]ei umane cu cea a ma[inilor. Pentru futurist,calculatoarele inteligente ale viitorului nu numai c`î[i vor forma propria personalitate [i propriacon[tiin]` prin interac]iune cu lumea [i cuno[tin]eleacesteia, dar vor fi caracterizate prin tr`s`tura spiritua-lit`]ii, fiind denumite „ma[ini spirituale“. Cu ajutorulcircuitelor implanturilor neuronale sau prin transfe-rul con]inutului min]ii umane în calculatoare, RayKurzweil ajunge în proximitatea existen]ei unor fiin]einteligente nemuritoare, a unui soi de „îngeri“ ciber-netici, precum Hans Moravec prezice construirea unordispozitive robotice capabile s` preia con]inutul in-

teligen]ei umane [i s` o imortalizeze pe aceasta în su-porturi artificiale. Prognosticurile conform c`rora lasfâr[itul secolului al XXI-lea nu va mai exista mortali-tate mul]umit` tehnologiile portabile ale creieruluicelebreaz` supravie]uirea min]ii umane în noi supor-turi computa]ionale, care las` cu mult în urm` trupuldecadent. Permanentizarea min]ii (comparat` cu unsoftware), echivalat` cu identitatea îns`[i a unui indi-vid, este socotit` un proces independent de corp (com-parat cu un hardware) [i caracteristic mai multor con-cretiz`ri materiale. Preten]iile spiritualiste izvorâte dindomeniile inteligen]ei artificiale, ingineriei genetice,roboticii sau nanotehnologiei se afl` în stadiufic]ional, ]inând de poten]ialit`]i fantastice ale unui vi-itor digital, tipic pentru o tematic` science-fiction.

Aceast` al`turare între [tiin]` [i spiritualitate este vul-nerabil` în condi]iile în care teoriile de genul acestanu se pot verifica, iar argumentele lor ]in de latura dis-cursiv` [i ideologic` a specula]iilor, care, nu-i a[a?,sunt necuantificabile. „Meritul“ acestor teorii este de agenera, la antipod, puncte de vedere critice care pottrage semnale de alarm` [i ridica semne de întrebare.

Astfel de scenarii futuriste sunt transpuse adeseaîntr-o ideologie care combin` vizionarismul tehnolo-gic cu cel religios [i care fundamenteaz`, în manierasensibilit`]ii romantice a percep]iei imagina]iei cre-atoare de lumi, o futurologie a eternit`]ii, a om-nipoten]ei [i a nemuririi. Acest tip de ideologie tehno-

religioas`, n`scut` din imagina]ia scriitorilor ciber-punk [i extins` propagandistic în leg`tur` cuciberspa]iul prin intermediul Internetului, constituieun hibrid ciudat, posibil de încadrat sub emblema deciber-vizionarism. Având în vedere problematicaeliber`rii sau a transcenderii condi]iei umane limitate[i efemere, realitatea virtual` a ciberspa]iului a devenittopos-ul tehno-ideologic prin care se propulseaz`perspectiva utopic` a paradisului religios. În aceast`form` de tehno-misticism, ciberspa]iul este un t`râmal spiritului eliberat de trup, iar imortalitatea [iresurec]ia î[i g`sesc terenul de manifestare în spa]iulvirtual proiectat ca un eden tehnologic. Aceste ver-siuni tehnologice mistice sunt elitiste, atribuind acce-sul la teritoriul sacru unei elite instruite în taineletehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate ficriticat având în vedere mai multe considerente. Înprimul rând, arhetipul digital al ciberspa]iului nu estedecât o fantezie matematic` pitagoreic`: un spa]iu nu-meric ideal al lumii prin care se propune o întoarcerela dualismul devaloriz`rii materiei [i al sl`virii spiritu-lui, la stigmatizarea corporalit`]ii întru triumful spiri-tualit`]ii. În al doilea rând, religiozitatea ciberneticèste lipsit` de moralitate întrucât se ghideaz` dup`principiul abandon`rii responsabilit`]ii în lumea real-social`, care afirm` c` în ciberspa]iul paradisiac gu-verneaz` libertatea omnipotent` [i nesanc]ionat`,neîngr`dit` de vreo lege [i de vreo norm`. Acest tip de„spiritualitate“ pare o încercare tehno-mistic` de re-alizare a ]elurilor religioase, în timp ce corifeiimi[c`rilor futuriste se declar` atei [i agnostici:credin]a lor se îndreapt` nu înspre existen]a unuisuflet sau a unui spirit transcendent, ci înspre procesulde transcenden]` a min]ii umane în teritoriilema[inale ale viitorului. Spre deosebire de credincio[iimajorit`]ii religiilor, ciber-imortali[tii pleac` încùtarea nemuririi înainte de a muri, sfidând moarteaîns`[i prin utilizarea tehnologiilor în vederea prelun-girii vie]ii [i refuzând suferin]a uman` ca semn alisp`[irii. Pentru ace[tia, salvarea survine gra]ietehnologiei [i T`râmului F`g`duin]ei implementatprin intermediul acesteia! Iat` o mostr` de al`turarestranie a retoricii religioase de cea a ideologiilor tehno-politice.

La intersec]ia dintre [tiin]` [i religie, cu toate c` sesitueaz` ideologic mai aproape de un cult [i de oipostaz` rizibil` decât de o cercetare tehno[tiin]ific`,se afl` secta religioas` raelian`, înfiin]at` de ClaudeVorillon, fost jurnalist francez cunoscut sub numelede guru Rael. Acesta a întemeiat în anul 1997, în Ba-hamas, Clonaid, prima companie care î[i propune s`cloneze oameni, pornind de la credin]a c` procesul [irezultatul clon`rii reprezint` cheia vie]ii eterne. Maimult decât un cult religios, mi[carea interna]ional`raelian` împ`rt`[e[te convingeri în existen]a extrate-restr`, pornind de la povestea întâlnirii lui Rael cu unobiect zbur`tor neidentificat [i cu un extraterestrucare i-a dezv`luit „taina“ cre`rii oamenilor: în labora-toare, de c`tre locuitori ai altei planete, care st`pânescmisterele [tiin]ei geneticii [i ale biologiei celulare.Probabil gurul a citit lucr`ri ale futuri[tilor [i a fost„inspirat“ în calitatea sa de profet, având în vedere re-marcabila asem`nare dintre discursul [tiin]ific tran-suman [i propov`duirile sectei raeliene! Cred c` ironiaeste mai mult decât evident` în acest caz. Precum încrezul religios raelian se reg`se[te o mare doz` de mis-ticism pseudo-[tiin]ific, în credin]a oamenilor de[tiin]` afilia]i ideilor futuriste se observ` o izbitoareviziune „spiritualist`“, o proorocire a transcenden]ei [ia dìnuirii spiritului uman prin intermediul avans`riibio[tiin]elor [i a tehnologiilor. Ideologiile extremisteale secolului al XXl-ea ne-au ar`tat cu prisosin]` faptulc` „salvarea“ uman` nu poate veni prin intermediulprogresului tehno[tiin]ific, ci, dimpotriv`, aceste pers-pective nu fac decât s` adauge noi contradic]ii onto-logice, noi vulnerabilit`]i existen]iale [i sociale în dis-ciplinele [tiin]ifice [i umaniste.

O posibil` ie[ire din cercul vicios al vizionarismu-lui cibernetic [i al ideologiilor decorporaliz`rii estecorelarea experien]ei pragmatice, realiste, etice cutrìrea fenomenologic`, perceptiv-corporal` în spa]iu.

Dar despre aceast` posibil` solu]ie vom vorbi cualt` ocazie. j

8iO posibil` ie[ire din

cercul vicios al

vizionarismului

cibernetic [i al ideologi-

ilor decorporaliz`rii

este corelarea expe-

rien]ei pragmatice,

realiste, etice cu trìrea

fenomenologic`, percep-

tiv-corporal` în spa]iu.


FI

LO

ZO

FI

A18

PENTRU filosofi, deschidereaunui an academic11 este prile-jul unei reflexii asupra na-turii filosofiei, a locului eiîntre celelalte discipline [i a

contextului ei strict social în cotidianulpe care îl parcurgem. Dac` filosofia nuar reflecta la toate acestea periodic, ea arrisca s` închid` por]ile unui perimetrude refugiu din care ar înceta, probabil,s` mai judece sensul lumii c`reia i seadreseaz`. Dincolo de aceast` igien` ac-tualizatoare, exist` o întrebare al c`reir`spuns poate fi socotit peren [i ea seadreseaz` naturii gândirii profesionale.Probabil c` nimic nu a fost mai pro-blematic lumii filosofice universitareromâne[ti decât r`spunsul la aceast` în-trebare: cum putem realiza o profesiedin filosofie f`r` a înceta s` gândimspontan, autentic, s` nu împietrim încli[ee, s` nu masc`m prin cultul puteriiincompeten]a sau s` bloc`m, cu mânaîncle[tat` pe scaun, lustra]ia necesar`înc` din deceniul trecut? Rândurile careurmeaz` nu sunt un apel direct la aces-te metehne, ci o medita]ie asupra celuimai general cadru de posibilitate în caregândirea [i înv`]area se pot produce îninteriorul filosofiei, pentru a putea apli-ca apoi acest cadru la cotidianul nostrustrict.

Toate discursurile oneste desprefilosofie invoc` autenticitatea reflexivi-t`]ii. De aceea, cred c` pentru a în]elegece înseamn` posibilitatea raportuluidintre filosofie [i profesionalitate amputea începe f`când o fi[` sumar` aacestui concept [i a limitelor lui. Tonulgeneral al apelurilor la filosofie reamin-te[te faptul c` ea ne aduce în proximi-tatea actului reflexiv: „gândi]i pe contpropriu [i ve]i fi liberi“. Cam a[a sun`orice îndemn sincer la filosofare.

Totu[i, un asemenea îndemn esteatât de inexplicit încât, f`r` un atent co-mentariu, nu poate fi re]inut mai multdecât ca un simplu slogan care poateînsemna prea multe lucruri confuze. Deaceea, un asemenea apel nu are doarsemnifica]ii universale, ci [i contex-tuale, deoarece o defini]ie areflexivit`]ii ar trebui pus` în depen-den]` cu viziunea cu care o epoc`trateaz` reflexivitatea. De exemplu,dac` un discurs ar întâmpina proaspe]iistuden]i la filosofie în Germania în-ceputului secolului al XIX-lea, el ar fifost probabil triumfalist privindfilosofia ca centru al vie]ii spiritului,posibilitatea unei reflexivit`]i complete

a spiritului uman – garan]ie a libert`]iiabsolute a acesteia; dac` el ar fi fost ros-tit în Fran]a secolului al XIII-lea, el ar fifost o cald` pledoarie pentru încadrareagândirii în marea ierarhie a realit`]ilorcreate, undeva într-o pozi]ie subordo-nat` divinului, a[a încât reflexivitateas` dea demnitate omului, dar eventualaei incompletitudine s` îl opreasc` s`semene cu actul pur [i cu gândirea desine a divinului. Dimpotriv`, reflexivi-tatea la care trebuie s` ne referim se ra-porteaz` la o Românie unde ea estemarginal`, este pu]in încurajat`, aredu[mani interni [i externi (a[a cumvom vedea, de la teleimbecilizarea criti-cat` de Sartori pân` la demagogia im-postorilor strict profesionali), are un vi-itor profesional profund incert (dincauza reducerii drastice a orelor defilosofie în liceu, ceea ce echivaleaz` cucre[terea unui lot de tineri cu creieredezr`d`cinate cultural) [i este înconju-rat` de forme institu]ionale de prostirea popula]iei mult mai eficiente decât înmediile istorice pe care le-am dat caexemplu. De aceea, gestul op]iunii pen-tru filosofie într-un asemenea contexteste unul eroic [i se întemeiaz` pe abne-ga]ie.

Dar dincolo de acest spa]iu al tra-gicului actual, cred c` am putea sondaun teren peren al limitelor reflexivit`]iicare ar putea explica [i o parte din acestcontext. Dac` ne gândim la reflexivitateca la posibilitatea noastr` de a ne lua caobiect al cunoa[terii împreun` culumea în care suntem situa]i ca ni[tecontemplatori ai ei, pentru a putea for-mula judec`]i despre acestea împreun`,este foarte legitim s` ne întreb`m caresunt limitele acestei experien]e; ceprofit poate trage filosofia [i ce maladiiîi revin ei din con[tiin]a acestor even-tuale limite.

Totu[i, istoria cultural` care ne de-cide [i pe noi prin deciziile ei luateodinioar`, purtate de noi adesea inex-plicit, poart` cu sine un mesaj sceptic înprivin]a posibilit`]ii de a realiza com-plet aceast` reflexivitate. Un bun exem-plu este frumosul pasaj desprecunoa[terea angelic` pe care l-a redactatAugustin în De civitate Dei, XI, 29: „în-gerii cunosc diminea]a creatorul privindspre el [i uitând de sine, în vreme ceseara ei revin asupra lor în[ile, deoareceprocesul zilei înseamn` pentru Dum-nezeu crea]ie, iar pentru contemplatoriiei, înseamn` realizare a reflexivit`]ii“2.Reflexivitatea este aici oglind` a crea]iei

(tot a[a cum, în Elementele de teologie alelui Proclos, faptul însu[i de a gândireflexiv înseamn` a urca cu adev`ratscara fiin]elor, atât cât intelectul opoate face), iar parcursul zilei este par-curs al întoarcerii gândirii asupra eiîns`[i. Pasajul este interesant din dou`puncte de vedere: mai întâi, pentru c`seara, realizând o reflexivitate com-plet`, unii îngeri cad (ceea ce înseamn`c` tocmai completitudineareflexivit`]ii, cel pu]in pentru îngeri,este riscant`, iar dac` pentru ei estedoar riscant, ne-am putea întreba dac`pentru noi aceast` completitudine esteîntr-adev`r posibil`). În al doilea rând,pentru c` Augustin sus]ine c` diminea]acunoa[terea creatorului este mai clar`,nefiind împiedicat` de con[tiin]a care arevenit asupra ei îns`[i. Ceea ce arputea însemna c` tocmai eventuala in-completitudine a reflexivit`]ii noastrene-ar putea conduce la posibilitateaunei cunoa[teri autentice, în ciuda peri-colelor care stau în proximitatea acesteiincompletitudini [i a c`ror schi]` ovom urma mai jos.

Vom re]ine cele dou` modele decunoa[tere drept paradigme [i metaforeale reflexivit`]ii omene[ti. O vom facecu atât mai mult cu cât asociereametaforic` dintre parcursul gândiriireflexive [i parcursul zilei este dereg`sit în apelul la reflexivitate caesen]` a filosofiei scris de Hegel în Intro-ducerea sa la Principiile filosofiei dreptului:pentru c` gândirea este deplin` când arevenit asupra ei îns`[i, pas`rea Miner-vei î[i ia zborul în amurg3. S-ar putea cametafora s` fie o simpl` coinciden]`,dar sensul pasajelor comunic` univoc;fiindc` ambele chestioneaz` reflexivi-tatea ca putere uman` [i r`spund diferitla întrebarea pus` asupra limitelor ei:pentru Augustin, ea ar putea fi o expe-rien]` proxim` divinului care impune ocenzur` la nivelul limitelor ei, care dauconsisten]`, în cele din urm`, umanu-lui. Pentru Hegel, numai completi-tudinea acestui act împline[te filosofia.Dar de unde, atunci, elogiul augusti-nian al lipsei de reflexivitate ca limpe-zime a cunoa[terii?

Nu vom judeca aici termenii unei


Bun` diminea]a,filosofie!o ALEXANDER BAUMGARTEN o

FI

LO

ZO

FI

A

19asemenea dispute anacronice, ci vomremarca doar un fapt istoric extrem deinteresant: disputa asupra completitu-dinii reflexivit`]ii, înainte de Augustin,apoi între Augustin [i Hegel, esteuria[`, iar p`rerile asupra limitelor eisunt împ`r]ite. F`r` a face o analiz` de-taliat` a pa[ilor disputei, putem amintidoar faptul c` Aristotel pledeaz` pentruo actualizare incomplet` a intelectuluiposibil ca defini]ie a umanului4, iar au-tori ca Alexandru din Afrodisia,Themistius, Plotin5 sau Siger din Bra-bant îl urmeaz` [i pledeaz` ferm pentruimposibilitatea unui act complet dereflexivitate: nu pot fi în totalitate pro-priul meu obiect de cunoa[tere, ci pen-tru a asuma adev`rul fiin]ei pe care ogândesc trebuie s` uit de mine însumiîntr-un oarecare fel.

Retradus` în termenii metaforei luiAugustin, aceasta ar însemna c` o„cunoa[tere de diminea]`“ este mai pro-prie filosofiei sau c`, cel pu]in,dep`[irea ei este imposibil`. S` re-marc`m aici doar dou` fapte, pentru anu insista asupra unei lec]ii de istoriafilosofiei care nu ne poate sta îninten]ie aici.

În primul rând, acest principiu al in-completitudinii nu a fost sus]inut uni-voc, ci istoria filosofiei a organizat oadev`rat` ofensiv` contra acestei idei.Chiar dac` reflexivitatea este funda-mentul experien]ei gândirii strict uma-ne, deosebite de reflexivitatea completà inteligen]ei universale, totu[i, com-pletitudinea ei trebuie s` fie proprievie]ii spiritului. De pild`, chiar autoriineoplatonicieni [i scolastici nu par s` fiuitat discu]ia, fiindc` ei dezbat frecventdac` gândirea uman` beneficiaz` de oreditio completa sau incompleta6, iarsolu]iile sunt adesea în favoarea primeivariante, anun]ând parc` op]iunea ves-peral` a p`s`rii Minervei. Acest fapt nedemonstreaz` c` dilema plas`riifilosofiei între ini]iativa reflexiei [i pu-terea uman` de a o realiza complet st`înscris` în destinul filosofiei europeneîns`[i, sau poate chiar mai mult, gradulîn care credem în puterea ei define[teîntrucâtva natura filosofiei.

În al doilea rând, surpriza pe care oreg`sesc meditând asupra acestei temeeste actualitatea ei, chiar dac` ea a de-venit inteligibil` aici abia prin exem-plul anticilor. În interiorul unei impor-tante dezbateri actuale, purtat` asupraumanismului, în care sunt implicatetexte fundamentale ale gândirii con-temporane începând cu celebraScrisoare despre umanism a lui MartinHeidegger, reg`sim o remarc` a unuiadintre comentatorii temei umanismu-lui care ne leag` de problema noastr`:Peter Sloterdijk, Reguli pentru parculuman. Acest din urm` autor crede cè[ecul umanismului contemporanîntr-o societate care face omul s` nugândeasc` oferindu-i nelimitate cli[eecivilizatorii pleac` de la faptul c` însu[iproiectul originar al umanismului st`într-o asemenea situa]ie: când Platon, înOmul politic, imagineaz` un ]es`tor alvie]ii politice în care ceilal]i sunt prin[inereflexiv, el proiecteaz` un umanismîn care puterea revine etern celor care„[tiu“ [i în care reflexivitatea celorlal]ieste mereu controlat`, iar apelul lagândire liber` poate p`rea o purèmfaz` declamatorie7.

În ceea ce ne prive[te, nu ne vom în-treba care dintre autori au dreptate în

fond, [i anume dac` reflexivitatea estesau nu complet`, ci vom constata doarc` în societatea româneasc` reflexivi-tatea are o condi]ie marginal` [i faceadesea jocul diviziunii sociale de carevorbe[te Sloterdijk, ceea ce înseamn` cèste foarte posibil ca experien]a reflexi-vit`]ii s` cunoasc` o cenzur` a incom-pletitudinii (natural` sau nu) dup` careîntr-adev`r func]ion`m [i, prin urmare,trebuie s` lu`m aceast` stare de faptdrept obiect al medita]iei noastre.

Reluând acum cele câteva temeatinse, s` a[ez`m cap la cap cele dou`concluzii provizorii ale noastre: 1. s-arputea ca realizarea unei reflexivit`]icomplete s` fie omene[te imposibil` [itocmai acest aspect s` constituie olimit` a umanului care îi d` consis-ten]`. 2. s-ar putea ca proiectul culturiinoastre s` fie întemeiat pe distinc]iadintre posesorii, chiar limita]i, de refle-xivitate [i cei care le-o încredin]eaz`benevol, neputând suporta povara in-completitudinii ei.

Dac` aceste dou` supozi]ii sunt ac-ceptabile, atunci misiunea filosofieidevine mai limpede, dar este departe deun apel triumfalist la reflexivitate abso-lut`, pentru c` am re]inut [i posibili-tatea ca ea s` fie irealizabil`, [i abuzuljocului de putere (politic` sau doar in-stitu]ional`) care se poate face în nu-mele acestei incompletitudini: filosofiadevine activitatea care ne aduce în pose-sia unei reflexivit`]i ce devine singuranoastr` poart` spre autenticitate, darcare este imposibil de încheiat, [i maiales greu de suportat, comod de abando-nat în favoarea retorilor mincino[i gataoricând s` o preia pentru a o întoarceîmpotriva noastr`. Dar fiind în posesiaunui scop imposibil de încheiat, chiardac` necesar ei, efortul filosofiei esteetern, deoarece el poart` cu sine o per-manent` „cunoa[tere de diminea]`“.

Toate acestea înseamn` c` naturaautentic` a gândirii este cuprins` întrecele dou` limite, marcate metaforicprin clipele zilei. Dispus` însìnstitu]ional, aceast` natur` ambigu` [ifragil` a gândirii întâlne[te un obstacolnea[teptat. Sesizând [i neputin]a actu-lui reflexiv complet [i comoditateaabandon`rii acestei sarcini, se na[te înpreajma gândirii ho]ul de reflexivitate. Eleste dispus oricând la compromis, estegata mereu de amiabila preluare areflexivit`]ii de pe umeri neantrena]i.Mai mult, orice experien]` i-ai comuni-ca, el va fi mereu în pozi]ia celui care aexperimentat una de acela[i gen, darhiperbolizat`. Simplu, el î]i d` senza]iac` te include, c` nu are rost s` gânde[ti,fiindc` el a f`cut-o deja. De îndat` cel-am invocat, întrebarea dac` reflexivi-tatea este într-adev`r complet` sau nupare secundar` în raport cu posibili-tatea apari]iei „personajului“. Mai multdecât simpl` persoan`, chipurile salesunt multiple:

1. Mai întâi, el poate fi politician sau,mai rù, sistem politic. Furtul de reflexivi-tate este u[urat de spaima natural` aomului c` efortul lui de o realiza este deneîncheiat. „Spaima de libertate“ (indi-cat` de E.R. Dodds drept cauz` adec`derii ra]ionalismului grec8) saugândirea dat` în schimbul pâinii(narat` de discursul Marelui Inchizitor)sprijin` aceast` tez`: la început, estepl`cut s` î]i încredin]ezi altora reflexivi-tatea ta, fiindc` te face s` ui]i proprialimitare dat` de ea.

2. Ho] de reflexivitate este orice a[e-z`mânt menit s` te hr`neasc` „pe ne-gândite“, chiar dac` exerci]iul filosofieieste natural îndreptat împotriva celorcare sunt gata s` ne „fure“ reflexivitatea.Dac` Sloterdijk are dreptate, atunci per-suasiunea consumist`, natura reclamei,o bun` parte a mediei sunt asemeneainstitu]ii la care putem dezvolta diverseimunit`]i. În schimb, un imens furt dereflexivitate îl constituie a priori a[eza-rea particular` a lumii române[ti într-operiferie economic`, una care trebuie s`produc` bra]e de munc`, dar nu [i elitereflexive. Faptul este demonstrat foarteclar de transformarea scandaloas` a uni-versit`]ii într-un înv`]`mânt indulgent[i de mas`, unde profesorii sunt pl`ti]i„pe cap de student“ tocmai pentru cafacult`]ile „reflexive“ s` decad` din pri-cina num`rului mic de studen]i, iarprofesorii lor s` resimt` o vinov`]ie înfa]a societ`]ii pentru statutul lor deîntre]inu]i de cei „boga]i“.

3. La fel, actul didactic poate devenifurt de reflexivitate, bazat pe principiulpl`cerii amintit mai sus [i pe misterulfascina]iei fa]` de oratorul care în-locuie[te cu succes gândirea liber`. {iaici, voin]a natural` de putere producecazuri de furt benevol al gândirii.Oricine poate fura reflexivitatea oricuicu povestea lui, dar important ar puteafi tocmai antidotul. C`ci aici, pentru c`suntem în spa]iul profesionist al gândi-rii, [i boala e mai grav`, [i antidotul estemai eficient. Folosirea lui este foartesimpl`: pentru c` ho]ul de reflexivitatemizeaz` întotdeauna pe o limb`seduc`toare, complicat`, înarmat` neo-logic sau plasat` la cealalt` limit`, a

predicii arhaizante, tot puterea limbiieste aici salvatoare. Este destul s` repetîn minte cele [optite de ho]ul de reflexi-vitate, dar întotdeauna folosind cuvintediferite fa]` de cele auzite. Traducerea pareaici un excelent mediu relevant al im-posturii, ca [i cum doar gândirea auten-tic` se las` cu adev`rat tradus`. A[a,exist` [ansa unei noi „dimine]i“ dup`fiecare „sear`“ reflexiv`.

l1 Textul corespunde prelegerii care a inau-

gurat anul academic 2006-2007 la sec]ia defilosofie a Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ dinCluj.

2 Cf. Sfântul Augustin, Despre îngeri [i oa-meni (De civitate Dei, XI, 28-XII, 28), traduceredin limba latin`, introducere [i note de Bog-dan T`taru-Cazaban, ed. Humanitas,Bucure[ti, 2004, cap. 29, p. 28.

3 Cf. G.F.W. Hegel, Principiile filosofiei drep-tului sau elemente de drept natural [i de [tiin]` astatului, traducere de Virgil Bogdan [i Constan-tin Floru, ed. IRI, Bucure[ti, 1996, p. 20.

4 Cf. Aristotel, Despre suflet, III, 4, 429b 8.5 Cf. Plotin, Enneade, I, 4, 10, pentru o

adev`rat` „psihologie“ a reflexivit`]ii incom-plete.

6 Pentru întreg sensul dezbaterii, se poateconsulta Pseudo-Aristotel, Liber de causis, ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2002, dar[i F.-X. Putallaz, La conscience de soi au XIIIe siè-cle, ed. J. Vrin, Paris, 1991.

7 Cf. Peter Sloterdijk, Reguli pentru parculuman – un r`spuns la scrisoarea lui Heidegger despre umanism, traducere din german` de IonNastasia, ed. Humanitas, Bucure[ti, 2003, p. 66.

8 Cf. E.R. Dodds, Grecii [i ira]ionalul, tradu-cere de Catrinel Ple[u, prefa]` de Petru Cre]ia,ed. Polirom, Ia[i, cap. VIII, pp. 203 sqq.j


DI

AL

OG

20

ESEUL lui Sorin Lavric, „Filo-zofia ca act de credin]`“,ap`rut în num`rul trecut alrevistei Idei în Dialog, trans-mite un mesaj clar: autorul

este certat cu filozofia. Nu de ieri sau dealaltìeri, ci, ca s` zicem a[a, dintotdeau-na – immer schon, cum ar spune Heideg-ger. Între el [i filozofie înstrìnarea parea fi total`.

Nu numai c` autorul eseului re-cunoa[te aceast` înstrìnare; el de fapt oproclam`, pare s` se mândreasc` cu ea,ca [i cum acest lucru i-ar conferi o identi-tate. {i totu[i Sorin Lavric scrie desprefilozofie: o face declarând c` nu arenimic de-a face cu ea! Interesant este deasemenea modul în care eseistul î[ietaleaz` ignoran]a. S` scrii despre unlucru pe care nu-l în]elegi e banal; dars` transformi ignoran]a [i dezgustulfa]` de filozofie într-un principiu devia]` înseamn` a da mentalit`]iicurente o dimensiune pe care în gene-ral aceasta nu îndr`zne[te s` [i-o asume.

S` vedem cum î[i dezvolt` autoruleseului punctul de vedere. Despre„c`r]ile de filozofie“ afl`m c` „lipsa (lor)de con]inut intuitiv nu î]i poate iscanici o reprezentare imediat` în imagi-na]ie“, de vin` fiind „obscuritatea“ „sin-tagmelor“ c`r]ilor respective, cu alte cu-vinte caracterul lor abstract, apar]inândunei sfere strìne de lumea în care nemi[c`m zilnic. Nu cumva crede SorinLavric c` aceast` lume este singura rea-litate [i c` via]a interioar` este un haosde „fantezii“ [i de „sentimente“ pe caredoctorii [i psihologii – [i numai ei – arfi capabili, în mod direct, prin trata-ment, sau indirect, prin tratatele lor, s`-l

ordoneze într-o oarecare m`sur`? SorinLavric nu spune nimic despre dimen-siunea spiritual` a acestei vie]i, ca [icum ar ignora c` ea constituie nucleulcercet`rilor filozofice din trecut [i dinprezent.

Dac` operele filozofice nu sunt decâto adun`tur` de afirma]ii ininteligibilesau în cel mai bun caz obscure, de ceunii oameni le citesc cu pasiune? Iat`r`spunsul: „Atunci când ochii suntînsufle]i]i de o credin]` ce precededeschiderea c`r]ii, întâlnirea cu rân-durile textului declan[eaz` exact acela[itip de fenomen ca cel pe care l-am întâl-nit în cazul Evangheliilor sau almedicamentelor placebo. Tu instituilumea c`r]ii [i tot tu îi conferi autori-tate, ridicându-i apoftegmele (!) la ran-gul unor adev`ruri sibilinice [iirefutabile“. Aceste afirma]ii sunt la rân-dul lor irefutabile, îns` nu ca adev`ruri,ci ca enormit`]i lipsite de sens. N-am,a[adar, nimic de spus despre straniaopera]ie descris` de Sorin Lavric;reprezentarea ei nu se afl` decât înimagina]ia sa [i a celor nedispu[i s`depun` efortul necesar pentru în]ele-gerea unor texte dificile, f`r` îndoial`,dar nu obscure.

Amuzant este modul în care SorinLavric î[i sus]ine afirma]iile: „S` lu`m,de pild`, cazul Fenomenologiei spiritului alui Hegel sau pe cel al Metafizicii luiAristotel. Dac` lectura lor nu esteînsufle]it` de o credin]` aprioric` în au-toritatea acestor texte, atunci rândurilelor î]i vor suna în toat` goliciuneasearb`d` a nonsensului lor“. Iat` op`rere nuan]at`, subtil` [i echilibrat`!S` l`s`m gluma la o parte. Un om carevorbe[te în acest fel nu numai c` nu i-aîn]eles pe Aristotel [i pe Hegel; el arat`c` filozofia în general este pentru el omare necunoscut`. Toate curentelefilozofice se raporteaz` într-un fel saualtul la Metafizica lui Aristotel. Maimult decât atât. Aceast` capodoper`con]ine, pe lâng` „filozofemele“ celebre,câteva dintre sensurile fundamentaleale culturii occidentale. A afirma c`Metafizica este un „nonsens“ înseamn`de fapt a întoarce spatele culturii înse[i.Cât despre Fenomenologia spiritului – ce ise poate r`spunde lui Sorin Lavric? S-ociteasc` mai atent (evident, în original;Sorin Lavric este, nu-i a[a?, un buncunosc`tor al limbii germane, altfel n-arîndr`zni s` vorbeasc` despre Fenome-nologia spiritului a[a cum o face)! Cândîmi va ar`ta c` a în]eles câte ceva dinacest text extrem de dificil, vom puteasta de vorb`. Îl asigur, pân` atunci, cèfortul merit`. Cine s-a ostenit s`

în]eleag` aceast` oper` descoper` în eagânduri limpezi [i mari, îndep`rtate,ce-i drept, de în]elepciunea vie]ii de zicu zi, la care pare s` se raporteze (im-plicit) autorul eseului.

Sorin Lavric d` la un moment dat lao parte psihologia cititorului defilozofie pentru a aborda o problem`mai interesant`. Dac` cititorul î[iproiecteaz` fantasmele în ni[te texte cenu sunt altceva decât o adun`tur` denonsensuri, ne putem întreba cum auajuns marii filozofi s` în[ire mii de paginide nonsensuri crezând c` spun ceva? S` fifost ei nebuni de legat? Nu este expli-ca]ia pe care ne-o ofer` Sorin Lavric.Pentru eseistul nostru, filozofii „[terg“din c`r]ile lor „intui]ia [i sentimentul“,regula lor fiind urm`toarea: „ascun-derea intui]iilor în spatele conceptelorabstracte“. Cu alte cuvinte, „filozofia nueste nimic altceva decât arta de a-]i as-cunde fantasmele în spatele unui lim-baj cât mai abstract cu putin]`“. Fru-moas` defini]ie a filozofiei! La origineaacestei activit`]i ar sta „vanitatea“: prinaceast` escamotare, filozoful s-ar bucu-ra de „prestigiul de oracol al con-ceptelor sale abstracte“.

Sorin Lavric vrea „concepte concrete“(?) – sau nu vrea concepte deloc. Gân-durile filozofice î[i croiesc îns` drumullor; ele vizeaz` „lumea“ în totalitatea ei[i sensurile generale ale existen]ei în lume.Nu psihologia filozofului îl intereseaz`,a[adar, pe cel ce [tie ce s` caute în c`r]ilede filozofie, ci ceea ce-[i propune un gândi-tor. Or, cum am spus, filozoful î[i pro-pune s` creeze concepte pentru a expri-ma sensuri generale, adic` poten]ial vala-bile pentru to]i locuitorii acestei planete.

Revin la opiniile lui Sorin Lavric. Înprimul rând m` întreb dac` „intui]ia [isentimentul“ escamotate sunt, pentrueseistul nostru, intui]ia [i sentimentulca atare; sau intui]iile [i sentimenteleparticulare ale filozofului? Sorin Lavricnu pretinde, sper, c` filozoful trece subt`cere intui]ia [i sentimentul în gene-ral; de la Platon la Max Scheler, ambelese num`r` printre temele clasice aletratatelor filozofice. A[adar, în opiniaautorului eseului, sunt trecute subt`cere sentimentele [i intui]iile propriiale filozofului. În acest caz, r`spunsulmeu este: din fericire. Sarcina filozofu-lui fiind aceea de a exprima sensuri ge-nerale, ea nu trebuie confundat` cu ceaa poetului liric sau a romancierului.

În fine, nu se în]elege prea bine carear fi leg`tura dintre vanitatea filozofu-lui [i activitatea sa de n`scocitor denonsensuri. Cu alte cuvinte, de ce rezul-tatul efortului de a face abstrac]ie de

sentimentele particulare pentru a expri-ma sensuri generale este neap`rat „non-sensul“? De fapt, lucrurile stau tocmaiinvers. Numai ridicându-se „deasupra“sentimentelor sale particulare filozofulî[i croie[te un acces c`tre locul sen-surilor – pe care îl „locuie[te“ spre bucu-ria [i folosul nostru: ajutându-ne s`-llocuim. Filozoful î[i croie[te aceast`cale creând concepte, crea]ie ce nu pre-supune înl`turarea sentimentelor [ifantasmelor sale, ci ridicarea lor lanivelul universalului. Un filozof nupoate vorbi despre iubire – [i nici nu segânde[te la a[a ceva – f`r` s` fi iubit; darasta nu înseamn` c` pentru el ideea deiubire coincide cu iubirile pe care le-atrìt. Ideea de iubire? Da, aceast`no]iune are pentru el un sens: el î[ipropune s-o gândeasc` [tiind c` „ideea“este punctul de convergen]` adiferitelor genuri de iubiri. La fel încazul ideilor de via]`, de moarte, demi[care, de orientare, de libertate, decunoa[tere etc.

Sorin Lavric intuie[te totu[i ceva:filozofia este într-adev`r un act de credin]`.Nu în sensul proiect`rii fantasmelorproprii asupra unor texte f`r` sens, ci însensul ader`rii ferme la un ansamblu desemnifica]ii, de imagini, de valori. Esteo form` de angajare prin care ne orien-t`m în gândire [i în via]`. Credin]afilozofic` nu se opune cunoa[teriira]ionale, ci incertitudinii cu privire lasensurile generale, incertitudine cerezult` din dependen]a total` fa]` delumea dat`. Oamenii trìesc într-o lumea sensurilor particulare, pe care unii osimt îns` ca problematic`. Atunci,odat` cu distan]area fa]` de aceast`lume, apare o nevoie nou`, specific`ra]iunii: nevoia interpret`rii lumii date,ea fiind resim]it` ca ambigu` [i incom-plet`. Iar acest proces al în]elegerii crea-toare transform` „lumea vie]ii“,îmbog`]ind-o cu sensuri noi. PentruSorin Lavric, în schimb, „tot ce e brut ebun, fiindc` e intuitiv“.

În]eleg acest punct de vedere, însàdev`rul filozofiei e altul; este cel al dis-tan]`rii fa]` de cotidianul brut, motivpentru care nu are cum s` fie cel al omu-lui de azi. „Aceast` zi de azi nu e agloatei? Gloata îns` nu [tie ce-i mare,ce-i mic, ce-i drept [i ce-i de bun`-credin]`: ea este strâmb` f`r` de vin`, eaminte necontenit“ (Friedrich Nietzsche).j


Filozofia [i revoltaomului de azio {TEFAN VIANU o

DI

AL

OG

21

ACUM câteva luni, în urmaunui text al meu publicatîn Idei în Dialog1, am în-ceput un dialog filosofic cuAndrei Cornea, care s-a

continuat dincolo de paginile revistelor,fie în spa]iul privat, fie la „Casa Lovines-cu“. Rela]ia mea cu Andrei Cornea esteîns` paradoxal`: pe de o parte, ajutorulextra-intelectual primit de la el este in-contestabil, pe de alt` parte, trìesc per-manent cu sentimentul c` spusele meleexacte, argumentele pe care i le ofer înplan intelectual, nu ajung la aten]ia samai adânc`. Filosoful român este prinsîntr-o anumit` structur` fundamental`de gândire care a luat na[tere odat` cugrecii antici (perimetrul predilect al luiAndrei Cornea de exerci]iu filosofic):tradi]ia categorial`.

Nu exist` cititor, chiar f`r` educa]iefilosofic`, care s` nu aib` o idee despretradi]ia de gândire categorial`. Cândfacem clasific`ri, când ne folosim deconceptele de „gen“ [i „specie“, cândaplic`m procedee de generalizare [i uni-versalizare, ne situ`m automat încadrul unei modalit`]i de gândire catego-riale. Metafora de baz` a acestei tradi]iieste piramida: la baza ei se afl`realit`]ile cele mai determinate, indi-viduale, poten]ial infinite ca num`r. Elesunt ordonate în clase cu ajutorulrela]iei gen-specie sau a unei rela]iianaloage acesteia. Pe m`sur` ce or-donarea merge tot mai mult spre gene-ral, vom avea de-a face cu tot maipu]ine genuri, iar categoriile sunt toc-mai genurile supreme. Ordonarea rea-lit`]ilor particulare în diferite clase seface pe baza unor tr`s`turi comune alelor, în detrimentul a ceea ce estespecific fiec`rui individual în parte. Unprocedeu de acest gen este intim min]iiumane obi[nuite, orice om aranjeazàutomat realitatea în clase: acesta esteun tei, acela este un plop, acesta este unb`rbat, aceea este o femeie etc. Pentru alua apoi un exemplu din literatura non-filosofic`, Nicolae Manolescu în Arca luiNoe î[i pune problema unei astfel declasific`ri sistematice a romanului, în-cepând cu considera]ii exclusiv catego-riale [i terminând (în volumul 3) – f`r`s` [tie – cu rezultate care ar putea fi dis-cutate numai fragmentar.

Tradi]ia fragmentar` este a douamare tradi]ie fundamental` de gândire,nu numai european`, cum afirmam înarticolul din Idei în Dialog, ci [i mon-dial`. Ca structuri fundamentale (on-tice, epistemice, de argumentare [i deac]iune), cele dou` modalit`]i degândire sunt singurele posibilit`]i alemin]ii umane de a organiza sensul deorice tip. Una este centrat` în jurulgeneralului, iar cealalt` în jurul particu-larului. Cred c` Andrei Cornea este deacord pân` aici cu tot ceea ce spun.

Problemele apar de aici mai departe.Într-un comentariu la cartea lui

Corin Braga De la arhetip la anarhetip2,distinc]ia pe care o fac între tradi]iacategorial` [i cea fragmentar` estecitat` în urm`torul context:

Corin Braga distinge (…) dou` maritradi]ii în cultura european`: una pânàcum majoritar` – aceea a „arhetipului“,alta relativ minoritar`, dar devenit` cumvadominant` în postmodernitate – aceea a„anarhetipului“. El admite c` distinc]ia sareia [i reformuleaz` anumite opozi]ii „cla-sice“ azi, ca aceea „centru – periferie“,„gândire tare – gândire slab`“ (Vattimo),„construc]ie – deconstruc]ie“ (Derrida),„modele lineare – modele fractalice“ (Cu-lianu) etc. (S-ar mai putea adùga, cred,distinc]ia lui Rorty între „solidaritate“ [i„obiectivitate“ [i a[ men]iona [i distinc]iaf`cut` recent de Valentin Cioveie în Idei îndialog între „tradi]ie categorial`“ [i„tradi]ie fragmentar`“.)

Nu este prima oar` când sunt pus laun loc cu nume fa]` de care pozi]ia meanu prezint` decât similitudini vagi (cuexcep]ia lui Vattimo, pe care eu însumiîl citez ca surs`, [i a domnului Braga, pecare înc` nu l-am citit). Sentimentul pecare îl am este c` Andrei Cornea puneîntr-un fel de saco[` intelectual` cartofi,pepeni, praz [i porumb, pe motivul c`toate ar fi „legume“. Vreau în acest arti-col s` aleg doar un motiv serios pentru aar`ta c` nu pot fi plasat în aceea[i clas`cu to]i autorii de mai sus.

Încep prin a reaminti un lucruesen]ial: pe lâng` cele dou` tradi]ii fun-damentale de organizare [i exprimare asensului (de orice fel ar fi acesta), cate-gorial` [i fragmentar`, scriam clar în ar-ticolul citat de Andrei Cornea3 c` înc`din Antichitatea greac` s-a manifestat oa treia modalitate noetic`, care are dreptinten]ionalitate exact ]elul opus celordou` tradi]ii: nu organizarea, ci dezor-ganizarea, uneori radical`, a sensului.Este vorba de sofismul antic [i post-modernismul contemporan. Diferen]aclar` pe care o fac între fragmentarism[i sofism sau postmodernism, o dife-ren]` radical`, conduce la faptul con-form c`ruia clasificarea din citatul demai sus s` fie aleatorie.

Voi indica imediat aceast` diferen]`pe baza unui exemplu luat chiar dinAndrei Cornea (lucrarea Când Socrate nuare dreptate). În prealabil, vreau s` aver-tizez cititorul de o posibil` pist` fals` deinterpretare a sintagmei „tradi]ia frag-mentar`“. }ine de tradi]ia fragmentar`tot ce are o anumit` structur` (epis-temic`, argumentativ` etc.), iar nu oriceprodus cultural care are forma fragmen-tului. Produsele culturale sub formafragmentului pot fi postmoderne, apo-fatice sau, drept a treia posibilitate, sàpar]in` tradi]iei de gândire frag-mentare, al c`rei reprezentant paradig-

matic este Wittgenstein din perioadatârzie. Structura fragmentar` este dat`de structura bazat` pe „asem`n`rile defamilie“ (sau ceva similar precum la is-toricul [tiin]ei Mara Beller) [i nu sereg`se[te în scrierile de tip apofatic sausofistic ce au forma fragmentului. Sperca cititorul s` nu treac` prea repedepeste aceste distinc]ii. Andrei Corneaare tendin]a [i în acest punct s` pun`prea multe lucruri deosebite împreun`.De altfel, este tendin]a tipic` unei min]icategoriale de a universaliza rapid,privind totul de la o distan]` suficientde mare (pentru ca toate legumele s`par` gri noaptea) [i fiind atent` numaila tr`s`turile comune, dar nu [i la celespecifice (pentru a vorbi categorial!). {iacum exemplul lui Andrei Cornea, careridic` o problem` serioas`: dac` nuavem criterii categoriale de definirestrict` a claselor [i adopt`m tradi]iafragmentar` care se bazeaz` pe ideea de„asem`n`ri de familie“ (care nu pre-supune în mod necesar nici o tr`s`tur`comun` tuturor membrilor familiei, cinumai tr`s`turi comune unor membridin aceast` familie, toate tr`s`turilealc`tuind îns` un lan] al asem`n`rilorde familie în virtutea c`ruia ace[tiasunt considera]i c` apar]in aceleia[ifamilii), atunci ajungem într-un „rela-tivism moral, cultural [i epistemologic“(p. 38). Dac` b`rbatul are virtu]i, dac`femeia are virtu]i, mai departe chiar de-spre militar putem spune c` estevirtuos (termenul de „virtute“ este uti-lizat aici în sensul antic de excelen]`, iarnu în sensul lui cre[tin), atunci ei to]iapar]in familiei de oameni virtuo[i. Darputem g`si tr`s`turi comune ale unuitor]ionar cu cele ale militarului, nu [icu ale femeii virtuoase, cu ajutorulc`rora s` continu`m lan]ul deasem`n`ri, ajungând la concluzia cesfideaz` orice bun-sim] c` tor]ionaruleste virtuos! Singura solu]ie pentru aevita acest dezastru este – conform luiAndrei Cornea – de a apela la metodapropus` de el însu[i începând cuTurnirul khazar, metod` bazat` pe „com-para]ia intrinsec`“ [i „op]iunea a doua“.Cu tot respectul pentru aceast` solu]iede rang doi, trebuie s` observ dublagre[eal` pe baza c`reia Cornea concepeexemplul [i î[i propune solu]ia. Înprimul rând, dac` „virtutea“ este uti-lizat` neutral, drept orice capacitate(bun` sau rea) care a fost exersat` pân`la excelen]`, atunci faptul c`tor]ionarul are [i el excelen]e [i în acestsens este „virtuos“ (nu orice tor]ionari,ci cei mai sadici!) va primi acceptuloricui. Dar atunci exemplul nu mai este[ocant, ci banal. Dac` „virtute“ esteconotat` în sensul, cre[tin s` spunem,de „moral bun“, atunci exemplul este[ocant, dar în acest moment aparegre[eala fundamental` din cauza c`reia

scriu acest articol. Este o gre[eal` pecare am întâlnit-o nu numai în acesttext teoretic al lui Andrei Cornea, ci [iîn comportamente practice în via]`.{tiind din practic` faptul c` prin acestra]ionament promovezi non-valoarea,observând din exemplul lui AndreiCornea la ce enormit`]i s-ar puteaajunge (în vederea evit`rii lor Corneapropunând „op]iunea a doua“), vreau s`dezvolt concentrat punctul sensibil alacestui pas gre[it. Gre[eala de carevorbesc este urm`toarea: pe baza unuilan] de asem`n`ri, s-ar putea sus]ine c`[i tor]ionarul este virtuos în al doileasens al termenului, iar aceasta ar fip`rerea unui gânditor precum Wittgen-stein târziu pe care eu l-am numit frag-mentarist. Tradi]ia fragmentar` esteidentificat` de Cornea cu cea sofist` saupostmodern` (p. 38). Toate aceste ul-time afirma]ii pleac` de la oneîn]elegere a diferen]ei între tradi]iafragmentar` [i postmodernism sausofism. S` nu uit`m c` nu orice rela-tivism este fatal, ci numai cel absolut.Relativismul apare în tradi]ia catego-rial` de orice tip, în tradi]ia fragmentar`[i în postmodernism, dar numai tipulextrem de relativism al postmoder-nismului poate ajunge la afirma]ia[ocant` c` un tor]ionar poate fi conside-rat persoan` bun`. Nu [i Wittgensteincu ale lui „asem`n`ri de familie“. Mo-tivul este simplu: lan]ul asem`n`rilorde familie se opre[te nu printr-o regulèxterioar`, ci printr-o decizie ce iana[tere dintr-o practic` încorporat` într-oanumit` situa]ie de via]`. Acest mod de aproceda nu peroreaz` teoretic despretor]ionari, f`r` s` fi intrat realmente încontact cu vreunul dintre ei, tip de dis-curs împotriva c`ruia Wittgenstein seridic` explicit, ci plecând de la o expe-rien]` ce a avut loc într-o situa]ie con-cret` va decide dac` ac]iunile unui anu-mit gardian au fost virtuoase sau nu (însensul al doilea), dac` în cadrul func]ieipe care a asumat-o pentru a-[i asiguraexisten]a, el s-a manifestat – în cadreleimpuse de acea func]ie în acel loc (în-chisoare) anume, func]ie care las` loclibert`]ii – ca un om bun sau ca unulabject. În primul caz este virtuos [i intr`în familia celor virtuo[i, dar nu printr`s`turi neap`rat comune, în al doileacaz nu. Pentru Wittgenstein lan]ul deasem`n`ri de familie este instituit de oform` de via]` [i el cuprinde o serie deexemple unite prin acest liant. Pentrusofist („un Menon ceva mai radical [imai cinic“, p. 39) seria de exemple con-stituie doar o list` de cazuri disparate,insule izolate cum le-am numit în arti-colul citat în prima not`. Nu existàsem`n`ri de familie pentru sofist saupostmodernist, numai Andrei Corneaopereaz` ilicit aceast` atribuire. Cauzaeste simpl`: exist` sofi[ti sau postmo-


T`cere [i dialogo VALENTIN CIOVEIE o

DI

AL

OG

22derni[ti cu numele, care practic` în reali-tate o variant` a tradi]iei fragmentare.Am spus mai sus c` nu orice are formade expresie a fragmentului apar]inetradi]iei de gândire categoriale – pre-cum [i invers, nu oricine poartèticheta de „postmodern“ ]ine ca struc-tur` argumentativ` de aceast` direc]ieabsolut relativist`. (Reamintesc c` în ar-ticolul din Idei în Dialog creionam tipuriideale.)

În concluzie, închei disputa mea cuAndrei Cornea cu urm`toareaobserva]ie: tradi]ia categorial` este uningredient de neînl`turat al gândiriiumane, de aceea ea reprezint` o tradi]iefundamental`. Marele ei deficit estegândirea individualului, gândire carenecesit` un accent mai mare pus pe di-feren]e [i particularit`]i. Indiferent câtde mult intervine conceptul de „dife-ren]` specific`“ (sau unul asem`n`tor)în aceast` tradi]ie, inten]ionalitateafundamental` a ei este „setea de gene-ral“. Aceast` sete de general l-a determi-nat pe Andrei Cornea survolarea rapidà unei imense literaturi filosofice, pen-tru a pune spontan împreun` dou`

direc]ii net distincte ale gândirii umane,tradi]ia fragmentar` [i postmoder-nismul, doar pe baza unei tr`s`turi:relativismul. Dup` cum am ar`tat peexemplul lui Cornea însu[i, exist` o di-feren]` major` între un relativism abso-lut (list` de exemple f`r` liant) [i unrelativism pe baz` de asem`n`ri defamilie. Iar diferen]a este major`. Dinnou iese la iveal` aceast` înnebunitoaretendin]` categorial` de a pune mere laun loc cu pepeni, la un loc cu dovleceichineze[ti [i, de ce nu, la un loc cu ba-lauri (tor]ionari).

Cu amici]ie.P.S.: „T`cerea“ din titlu se refer` la

lectura atent` a unui text, singura carepoate face posibil dialogul ulterior cuautorul acestuia.

1 Valentin Cioveie, „Despre modalit`]ilefundamentale ale gândirii“, Idei în Dialog, nr. 2(17), februarie 2006.

2 Idei în Dialog, nr. 5 (20), mai 2006, p. 13.3 Valentin Cioveie, „Despre modalit`]ile

fundamentale ale gândirii“, Idei în Dialog, nr. 2(17), februarie 2006.j


AM amînat cu o lun`r`spunsul pe care îl da-toram domnului AndreiCornea deoarece, de[iaveam la îndemîn` solu]ia

unei reac]ii pripite [i improvizate, ampreferat s` m` supun unui scrupul deexactitate teoretic`. Din acest motiv, amapelat la ajutorul unor oameni specia-liza]i în domeniul logicii, c`rora le-amcerut s`-mi spun` franc de partea cuieste dreptatea în privin]a p`tratului luiBoethius. În acest fel, de[i am pierdutprilejul de a face figura unui combatantcare lupt` chiar [i atunci cînd nu aredreptate, am cî[tigat în schimbsenin`tatea celui care poate recunoa[tepublic c` a gre[it. A[adar, mi se pare unpas obligatoriu acela ca, înainte de aadùga cîteva preciz`ri la observa]iiledomnului Andrei Cornea, s` recunoscdin capul locului c` domnia sa are drep-tate: raporturile dintre maladii nu coin-cid cu rela]iile logice dintre cele patrujudec`]i ale p`tratului lui Boethius. Sesubîn]elege c` rîndurile mele se refer`la articolul „P`tratul pseudo-logic“ pecare Andrei Cornea l-a semnat înnum`rul din octombrie al Ideilor înDialog.

Maladiile destinului, a[a cum leînf`]i[ez eu în articolul din num`rul peluna august al Ideilor în Dialog – lenea,ratarea, destin împlinit, bovarismul –,nu pot ocupa col]urile p`tratului logicdecît cu o singur` condi]ie: ca fiecaredintre ele s` fie redus` la o judecat` cla-sic` de tip S–P în con]inutul c`reiasubiectul s` fie de fiecare dat` altul, caz încare însu[i p`tratul lui Boethius estearuncat în aer.

S` fiu mai clar. Dac` acceptconven]ia c` portretul patologic al leneieste surprins în întregime de judecata„toate limitele sînt de dep`[it“ (univer-sal` afirmativ`) [i c` aceast` judecat`joac` rolul unei defini]ii tehnice a lenei,dac` admit în continuare c` tabloul pa-tologic al rat`rii st` în judecata „nici olimit` nu este de dep`[it“ (universalanegativ`), dac` iar`[i consimt c` bo-varismul are ca semn patognomonicjudecata „unele limite nu sînt dedep`[it“ (particular` negativ`) [i c`, înfine, mai r`mîne o a patra variant`,c`reia, din nevoia de a g`si un corespon-dent pentru particulara afirmativ`, îispun „destin împlinit“, atunci, dac` m`m`rginesc numai la defini]iile tehniceale acestor maladii, f`cînd în întregimeabstrac]ie de alte tr`s`turi ale lor (depild`, sinuciderea), atunci toate rela]iilelogice sînt respectate. În acest caz,fiecare maladie devine un fel deetichet` pe care o pot lipi unuia din celepatru tipuri de judecat`. Dac` acum[terg eticheta [i folosesc numaidefini]ia tehnic` din spatele etichetei(prin „defini]ie tehnic`“ a maladieiîn]eleg judecata aferent` ei), atuncip`tratul lui Boethius este respectat înîntregime, [i asta pentru c` rela]iile lo-gice nu vor mai fi între etichetele loruzuale (lene[, ratat, bovaric, om împli-nit), ci între defini]iile lor tehnice. Dinp`cate pentru mine, o maladie nu poatefi redus` la o defini]ie tehnic` pe cares-o pot formula printr-o singur` jude-cat` de tip S–P.

În al doilea rînd, tocmai pentru c`toate rela]iile dintre judec`]i (defini]iiletehnice) sînt respectate, tocmai de aceease ajunge la consecin]e absurde din

punct de vedere al maladiilor, a[a cumînsu[i domnul Cornea a sesizat cudeplin` îndrept`]ire. Iar ceea ce d`na[tere acestor consecin]e care, pe cîtde valabile sînt între judec`]i, pe atît denefire[ti sînt între maladii, esteam`nuntul crucial c`, în cazul p`tratu-lui lui Boethius, toate judec`]ile auacela[i subiect [i acela[i predicat. Demodificat, se modific` doar cantitatea(„to]i“, „unii“, „nici unul“) [i calitatea(afirma]ia sau nega]ia) judec`]ilor, darnu subiectul [i predicatul lor. Înschimb, în cazul maladiilor, subiectulse modific` de fiecare dat`, omul caresufer` de una din boli neputînd toto-dat` s` mai sufere de înc` o boal`, cumnici predicatul (adic` limitele pe careomul le poate sau nu dep`[i) nu poate fiacela[i. Cu alte cuvinte, e cu neputin]`ca acela[i om s` sufere mai întîi de lene,pentru ca apoi, gra]ie unei simple infe-ren]e logice pe linia care coboar` de lajudecata universal` afirmativ` la parti-culara afirmativ`, s` înceap` acum s`fie purt`torul unui destin împlinit.Cum la fel de absurd este ca un ratat s`sufere simultan, sau pe rînd, de bovarism.

Pe scurt, maladiile nu se suprapunpeste judec`]i deoarece, în timp cejudec`]ile au acela[i subiect, maladiilenu pot fi întîlnite la acela[i om. A[adar,principala mea gre[eal` este c`, a[ezîndmaladiile în cele patru col]uri, am omiscomplet detaliul logic c` subiectuljudec`]ilor este unul [i acela[i. Fiindacela[i, rela]iile între judec`]ile subcon-trare [i subalterne nu pot fi g`site încazul maladiilor ce corespund acestorjudec`]i. Aici e de fapt punctul vulnera-bil al analizei mele: judec`]ile au acela[i

subiect, maladiile nu îl pot avea peacela[i. Iar restul consecin]elor ce de-curg de la sine din acest punct vulnera-bil au fost surprinse cu pertinen]` deAndrei Cornea. Analiza mea, fiind unade tip psihologic, nu poate fi pus` închenarul de constrîngere logic` ap`tratului lui Boethius. A[adar, p`tratulmeu e unul mai curînd psihologic, [i nuunul de strict` compatibilitate logic` cutiparul rigid al celor patru judec`]i. Prinurmare, din articolul meu intitulat„Maladiile destinului la Noica [i Li-iceanu“ trebuie s` scot orice referin]` pecare o fac la p`tratul lui Boethius. M`simt ca un om care [i-a s`pat singurgroapa, Andrei Cornea omorîndu-m` cuarma pe care eu însumi i-am pus-o la în-demîn`: p`tratul lui Boethius.

Singurul lucru pe care i-l pot repro[alui Andrei Cornea este acela c`, în cazulcelui de-al doilea p`trat logic pe caredînsul îl a[terne pe hîrtie, putea folosidefini]iile mele tehnice, [i nu exemplulc` pl`cerea este sau nu moral`. Exem-plul ales de dînsul, de[i corespunde for-mal structurii p`tratului logic, nu cores-punde articolului meu. El nu e închestie, ca s` spun a[a, fiind complet deprisos în argumentarea pe care AndreiCornea o desf`[oar` în continuare.Dac` în locul acelui exemplu l-ar fi alespe al meu (cel cu limita), atunci impre-sia c` nimic din ceea ce spun nu e binear fi fost în chip v`dit atenuat`. Cu altecuvinte, nu doar c` mi-am s`pat singurgroapa, dar pe deasupra am mai f`cut-o[i f`r` iscusin]` logic`. În rest, îl în-credin]ez pe domnul Andrei Cornea deîntreaga mea admira]ie [i simpatie. j

P`tratul psihologico SORIN LAVRIC o

PO

LE

MI

CI


ginar`, obiectele constructului meu nusînt bune pentru a dovedi contrariul. Nuele sînt importante. Construc]ia este.

Dar poate c` frumuse]ea unei limbi eîn sine o calitate. Hm! Bacovia e un s`r`-c`cios eliptic. Unde e frumuse]ea? Undee expresia? Arghezi a umblat cu bube,mucegaiuri [i noroi. Nichita a exploratvaginul literelor. Unde sînt cele care numai sînt? Din acest punct de vedere, Biolo-gia distractiv` a lui Tudor Opri[ este infi-nit mai bogat`. S` d`m exemple mai tari?Zgomotul [i Furia este o bîlbîial` incoe-

rent`, Flori pentru Algernon e o idio]enie.Dar, în ciuda aparentei mecanici distruc-tive a frumoasei limbi engleze, astea sînt lite-ratur`. Nici Stephen Hawking, nici CarlSagan (dau cîteva exemple minimaliste)nu au preten]ia de a fi scriitori. În Occi-dent, orice universitar st`pîne[te perfectlimba ]`rii sale. E, din cauza asta, scriitor?

R~SPUNZÎND la ancheta Ev.Z,nu a fost în inten]ia mea s`jignesc pe cineva. Ierarhiilenu m` intereseaz`. Topurilem` las` rece. Eram, îns`, în

fa]a unui eveniment statistic [i mi s-acerut s`-mi spun p`rerea. Da, acum pot s`declar c` am obosit s` m` prefac c` nu în-]eleg ce se întîmpl` în jurul meu. Mi-amspus, ani de-a rîndul, c` nu e nici o scofal`dac` X îl laud` pe Y f`r` temei. Nu se d`-rîm` lumea din asta. False criterii ampomenit înc` din facultate. {i cred c` amîncercat, împreun` cu prietenii mei, timpde cincisprezece ani, s` le r`sturn`m.N-am reu[it, [i nu e nici o pagub`. Nu s\n-tem nici primii, nici ultimii.

Dar, dac` tot m-am hot`rît s` spunadev`rul, hai s` încerc s` explic [i de cefac asta. Eu cred c` a fi scriitor e o meserie.O practic [i nu mi-e indiferent`. CîndNichita St`nescu a fost lùdat pentrufilosofia din 11 elegii, {tefan Agopian a rîsîn hohote. {i avea dreptate, \mpotriva tu-turor comentatorilor! Era o r`t`cire dra-matic` a criteriilor. A fi scriitor implic`,pentru mine, o anumit` îndemînare de acrea lumi virtuale, de a trezi emo]ii este-tice [i de a produce transform`ri în lim-baj. Scriitorul încearc` o deplasare ajaloanelor estetice. Ca în orice meserie,exist` virtuozi [i cîrpaci. Dar cîrpaciul nueste cu nimic mai pu]in scriitor decîtmaestrul. Scriitor \n sensul breslei. Estedoar mai pu]in important! Accept c` spuse-le mele par un pic învechite, dar, oricît mis-ar repro[a, pe autorii de manuale carescriu într-o corect` [i frumoas` limb`româneasc` nu-i pot considera scriitori.Pe profesorii de român` care scriu refe-rate într-o frumoas` limb` român` nu-ipot considera scriitori. Pe popularizatoriidiferitor [tiin]e care se exprim` cu ele-gan]`, îndemînare [i ingeniozitate nu îipot considera scriitori. A fi scriitor nu e ovaloare de întrebuin]are – repet, e numaio meserie care nu are de-a face cu scrisulîn sine. Dar v`d c` negarea statutului descriitor provoac` o mare suferin]`.

Din nefericire, pentru toat` aceast`categorie (popularizatori, comentatori,esei[ti, autori de manuale, critici), a ficeea ce sînt nu e suficient. Simt c` pentrudl Ple[u nu e suficient s` fie numai filozofsau istoric al artei. Simt c` nici pentru dlPatapievici succesul f`r` cocard` literar`nu e tocmai succes. De altfel, dl Patapie-vici [i-a încercat puterile literare scriindp\n` [i poezie. Rezultatul nu a fostsatisf`c`tor. Dar, în timp ce, scriindpoezie proast`, dl Patapievici e scriitor,atunci cînd scrie eseu sau cercet`ri fi-losofice (excelente) nu e scriitor. Efortulde a imagina/recrea/modifica lumea lim-bajului (care caracterizeaz` meseria descriitor) nu are mare atingere cu saltul înidei, cu rigoarea expresiei [i cu afurisita delimb` frumoas` româneasc`. De asta sestrofoac` [i Corneliu Vadim Tudor.Pamfletar de temut, e un poetastru de treilei. Acolo, nimic din otrava dejec]iilor

hebdomadare nu-l ajut`. Numai c`,atunci cînd scrie poeziile lui miloage,Vadim e, într-un fel, scriitor, ceea cepamfletarul Vadim nu va fi niciodat`. DlNicolae Manolescu are, în calitate de cri-tic literar, fraze inegalabile, un umor fin,o ascu]ime a privirii. Dar nu asta e treabaunui scriitor. Cînd îns` scrie proz` ([i dlManolescu în]elege bine conven]iafic]iunii, fie ea [i realist`), autorul treceautomat în rîndul trei. Nu altfel s-a întîm-plat cu E. Lovinescu: lucid, modern [iinovator în critic`, era penibil în roman.Cred c` s-a în]eles ce spun. Dl Liiceanu areo mare proprietate a termenilor, areemo]ie, are stil. Nu e suficient. Ceea cescrie domnia sa nu e tocmai literatur`,dar nu e nimic înjositor sau nedemn înasta. E un lucru bine f`cut, dintr-un altdomeniu. Chiar eu, cînd scriu acest arti-col, nu sînt scriitorul Iaru, ci o persoan` cuo alt` p`rere.

De aceea, cînd i-am v`zut pe ace[tiautori de raftul trei ai literaturii beletris-tice în primii zece, mi-am permis s` spunc` nu sînt scriitori. Pentru c` nu [i-audobîndit celebritatea sau notorietateascriind literatur`. Pentru domniile lor, celmai important lucru a fost transmitereacorect` [i elegant` a unui mesaj, fie el de-spre \ngeri, sfin]i, teologie, antropologie,istoria culturii. |n aceast` \ncercare grea(la care nu m` voi pricepe niciodat`)domnii \n cauz` nu [i-au propus \n finaldinamitarea estetic` a prezentului, onou` sensibilitate poetic`, crearea sauprefigurarea unei lumi noi, ci descriereap\n` \n cele mai mici am`nunte a uneiopinii personale \ntr-o disput` academic`[i sus]inerea logic` a discursului propus.Ca dovad`, nici unul dintre cei patru nua folosit cuvintele: cur, c`cat, [toarf`, nua inversat topica, nu s-a lansat \n anacolu-turi cu valoare reprezentativ`, n-a l`satpagini goale, nu a inventat un limbajpoetic. |n mod firesc, vorbind despre c`r-]ile \n chestiune, recunosc c` s\nt [i bune,[i pl`cute, dar le neg valoarea literar`.

Se pare c` nu literatura a contat înalc`tuirea topului (cine l-a alc`tuit?), de[iobiectul lui implicit era tocmai aceast`calitate. Nu m-a deranjat. Nu e primul top(s\nt sute, pe an), nu e prima anchet`.Atunci, de unde reac]ia asta imprudent`?(Spun imprudent` pentru c` s\nt con-vins c` a[ fi putut nega valoarea filozoficà c`r]ilor, f`r` team`, dac` a[ fi consim]itla dimensiunea lor estetic`.) Uneori, oa-meni ca mine \[i pierd min]ile [i declar`r`spicat un lucru de ascuns.

Mi se va spune, de la tel-queli[ti citire,c` orice text emis e, implicit, unul artistic.C` termenul de „artistic“ în descriereaunui obiect e dep`[it. Duchamp îmi vaexpune o toalet` [i îmi va spune: „Bìete,asta este arta!“ Dar dac` accept aceast`conven]ie pentru a justifica un stil anume,nu o mai accept atunci cînd e vorba dejudec`]i de valoare. Dac` pot folosi o chi-tan]`, o ciorn`, un bilet de tramvai sau unde[eu pentru a (re)construi o lume ima-

{i, pentru numele lui Dumnezeu, asta nue o pat` pe dosarul lor!

Într-un cuvînt: Ple[u, Liiceanu, Pata-pievici [i Manolescu sînt, dincolo dealtceva, oameni de litere. Frumuse]ea cla-sic`, proprietatea termenilor, elegan]a [ieleva]ia erau [i vor fi caracteristici ale sa-loanelor literare, cabinetelor de avoca-tur`, cluburilor aristocrate. Nu neap`ratale literaturii. Eu cred c` vechiul meucoleg Dan C. Mihìlescu [tie foarte bineasta, dar, dintr-un motiv sau altul, prefer`s` nu vad`. Poate c` este un gest de priete-

nie. Of! Dac` vom fi atât de orgolio[i s`-ianex`m literaturii beletristice filosofia,eseul, critica, toat` cultura scris` bine ([iviceversa), chiar de mîine domnul Jour-dain ne va deschide surîz`tor u[a,spunînd:

— Bine-a]i venit, mînca-v-a[! j

A fi scriitor. Sau nuo FLORIN IARU o

IS

TO

RI

ER

EC

EN

T~

24

NIMIC nu impune, în maimare m`sur`, mobilizareaspiritului critic decât anato-mia intervalului care des-parte adoptarea primei legi

fundamentale autohtone, 1866, desfâr[itul, lipsit de glorie, al RomânieiMari. Ca pu]ine epoci în istoria auto-hton`, cele câteva decenii de via]` pu-blic` [i intelectual` cuprinse între aces-te dou` borne temporale se afl` la origi-nea unei polemici ce a modelat, înmanier` decisiv`, îns`[i construc]ia co-munit`]ii în anii postrevolu]ionari. Dela ponderea tradi]iei [i dezbaterea înmarginea op]iunilor societale pân` larecuren]a unei pasiuni monarhice, unset de interoga]ii î[i afl` punctul de ple-care în spa]iul României care a fost.

Un paradox autohton este cuprins îndecalajul, adesea dramatic, dintre cali-tatea democratic` [i constitu]ional` amodului de guvernare [i stabilitateainer]ial` a unei societ`]i ce nu înceteaz`s` î[i transmit` patrimoniul de valori,centrat pe respectul datorat propriet`]iiprivate [i pe un anume ethos aldecen]ei traiului în comun. Un patri-moniu evacuat definitiv din scen`de-abia odat` cu asaltul totalitar în-ceput prin r`zboiul mondial. Funda-mentele disp`reau, pentru a nu mai finiciodat` reactualizate cu adev`rat, înpofida anilor de iluzionare de dup`1944. De aici, în orizontul postdecem-brist, actualitatea unui mit interbelic,mit ce nu este decât ipostaza secula-rizat` a unei nostalgii comunitare, careproiecteaz` o vârst` de aur, ale c`reicontururi precise se estompeaz`, l`sând locul unui vag al duio[iei [imelancoliei.

{i totu[i legatul institu]ional [ipolitic al României de dup` 1866 esteprea complex pentru a putea fi adminis-trat exclusiv în cheia emo]iei lirice saua demoniz`rii. Între extrema admirativ`a celor ce întrev`d România ca o fidel`reproducere local` a arhitecturii Occi-dentului [i radicalismul vocilor careeviden]iaz` obsesiv retardarea ce in-valideaz` [i pr`bu[e[te în ridicol come-dia buf` a moderniz`rii autohtone, re-

cursul la spiritul critic impune o disci-plin` a nuan]elor. Nuan]e cu atât maisalutare intelectual, atunci când exame-nul se poart` asupra tipului de regimaclimatizat în spa]iul autohton. Ceea cenu pare s` dispar`, dincolo de varia]ii is-torice [i de decoruri în schimbare, dinpeisajul public românesc, înainte [idup` 1918, este defazajul dintre consti-tu]ia vie, ca set de practici politicecurente, [i constitu]ionalism, ca ansam-blu de exigen]e consacrate de actelefundamentale succesive, pân` lamomentul de cezur` al anului 1938. Odistan]` ce nu a încetat s` fie convocat`[i invocat`: o lectur`, fie [i superficial`,a discursurilor parlamentare [i a pro-gramelor partinice ale Vechiului Regatprobeaz` pân` la ce punct violarea pre-scrip]iilor constitu]ionale eraidentificat` ca parte a regulilor jocului.Bunele inten]ii au fost, ca în atâteaocazii, alibiul care cau]ioneaz` împin-gerea în plan secund a normelor dedrept public. Avatarurile cabinetuluiprezidat de Ion C. Br`tianu, consemnateoratoric de Titu Maiorescu, sunt o lec-tur` instructiv`, evocând traseul uneiguvern`ri longevive ce evit`, cumaxim` abilitate, ideea de control, cen-tral` în constitu]ionalism. Exclama]ialui Pristanda, ca [i filipicele emines-ciene sunt cele dou` fe]e ale medaliei.

Dincolo de oglind`: undeceniu [i semnifica]ia sa

În ordinea revizit`rii critice a istorieirecente autohtone, revizitare imaginat`sub semnul conjunc]iei dintre istoriapolitic` [i cea constitu]ional`, volumuldedicat de Hans-Christian Manerevolu]iei parlamentarismului autohtonîn deceniul 1930-1940 posed` capaci-tatea de a provoca interoga]ii [i de afor]a abandonarea locului comun.Însu[i decupajul epistemologic este res-ponsabil pentru focalizarea perspectiveiistorice: în centrul acestei anatomii,documentat` [i sobr`, este plasat` insti-tu]ia-cheie la nivelul oric`rei guvern`riconstitu]ionale. Contextualizarea trans-form` avatarurile adun`rilor în hârtiade turnesol ce revel` muta]iile deadâncime [i expune parcursul uneischimb`ri.

Comparatismul, la care Hans-Chris-tian Maner recurge, temperând otendin]` autarhic/izola]ionist` aabord`rilor de istorie constitu]ional`,resemantizeaz` o dezbatere central` înepoca ce urmeaz` anului 1918: criticaordinii politice întemeiate pe primatulreprezent`rii politice [i al pluripartidis-mului. În acest mod, decalajul, evidentîn ochii contemporanilor, dintre proiec-tul încorporat în actul fundamental dela 1923 [i dinamica unei vie]i publice

canalizate în direc]ia înt`ririi autorit`]iiexecutivului [i a limit`rii libert`]ilorcivile înceteaz` a mai fi citit ca unfenomen exclusiv local.

Deceniul radiografiat de istoriculgerman este unul ce probeaz` vitali-tatea alternativei politice, care refuz`programatic arhitectura parlamentar`.Ceea ce accentueaz` anii de dup` 1930este un declin al camerelor legislativu-lui la nivelul prestigiului [i al ponderiiefective în cadrul procesului de deciziepolitic`. Precaritatea sistemului politicautohton, ce nu cultiv` virtu]ile com-promisului [i transparen]ei administra-tive, este dublat`, în chiar perioada deun deceniu [i jum`tate de aplicare aConstitu]iei de la 1923, de puterea defascina]ie a geometriei totalitare. Care,în aceea[i m`sur` în care propune orenovare a umanului, promoveaz` osolu]ie de continuitate în raport cuvalorile statului liberal tradi]ional. Înacest punct, practica de guvernare se in-tersecteaz` cu dinamica ideilor, [i Hans-Christian Maner insereaz` în ramatabloului siluetele intelectuale ale celorce disemineaz` ostilitatea fa]` de „des-compunerea“ na]ional` [i moral`, aso-ciat`, definitiv de-acum înainte, cu par-tidele politice [i cu complementul lorinstitu]ional, parlamentul. Impunereafascismului, fenomenul na]ional-socia-list, criza republicii franceze, r`zboiulcivil spaniol [i prestigiul primului statsovietic al muncitorilor [i ]`ranilorsunt tot atâtea jaloane dintr-o istorie cuun final a[teptat: demantelarea consti-tu]ionalismului [i extinc]ia comunit`]iianimate de spiritul libert`]ii.

O istorie a deceniului trei ar fi in-complet` f`r` redactarea unui dosarnuan]at [i comprehensiv al ostilit`]iiautohtone fa]` de „politicianism“: de laPamfil {eicaru pân` la Nae Ionescu [i„tân`ra genera]ie“ de la 1927, „politica“,în accep]iunea ei tradi]ional` de angaja-ment partinic, este demonizat` [i rele-gat` în infernul imoralit`]ii [i tr`d`riide neam. În ecua]ia constituirii acestuicurent „reac]ionar“, aluviunile,identificate [i de istoricul german, suntnumeroase [i, în câteva ocazii, ireconci-liabile ideologic. Îns` numitorul comunnu este mai pu]in prezent, reductibil larepudierea lipsit` de echivoc a logiciiregimului reprezentativ [i a constitu]io-nalismului. Fiecare din familiile ideo-logice î[i are, în aceast` schi]` genealo-gic`, ponderea ei specific`. Influen]aexercitat` de Action Française la nivelulintelectualit`]ii „tradi]ionaliste“,ambi]ia de a imagina un r`spuns dinunghiul tradi]iei la ceea ce era perceputa fi o dep`rtare de r`d`cini (este cazulGândirii lui Crainic), promovarea corpo-ratismului de c`tre Mihail Manoilescu,antisemitismul militant sunt cataliza-

torii ce au accelerat o schimbare înfizionomia spiritului public.

Bilan]ul muta]iei evocate va fi, întermenii lui Eliade însu[i (insera]iîntr-o cronic` scris` în primul deceniude exil), impunerea unui refuz alpoliticii. „I-a mâncat capul politica…“:exclama]ia, c`zut` ca un epitaf pe piatratombal` a doctorului C.I. Istrati, esteprezent` în imaginarul epocii. Singuraac]iune ce merit` adeziunea este, pre-vizibil, cea radical antipolitic`:fascina]ia Legiunii se na[te pe fundaluldeta[`rii de un model comportamental.Dezvr`jirea ce succede lui 1918 este [iistoria desp`r]irii unei întregi genera]iide tiparul încadr`rii democratice.

Cei cincisprezece ani ce despartadoptarea primei constitu]ii aRomâniei Mari de sabordarea regimuluiconstitu]ional sunt, pân` la un punct, [io succesiune de [anse ratate. Ipoteca lor([i aici verdictul istoricului german per-tinent) se reflect` în fragilitatea ordiniiconstitu]ionale înse[i: atunci cândregimul parlamentar este scos dinscen`, prea pu]ine voci întâmpin` mo-mentul, invocând reperele libert`]ii.Adeziunea, ca [i lipsa de opozi]ie, în cir-cumstan]ele lui 1938, aduc c`tresuprafa]` promisiunile unei RomâniiMari, niciodat` onorate cu adev`rat:efectivitatea domniei legii, libertateaconsult`rilor electorale, constituirea co-munit`]ii de cet`]eni, animate de un pa-triotism constitu]ional genuin. Chiardac` proiectul de modernizare interbe-lic nu este unul avortat – aser]iuneaapodictic` a istoricului german este ex-cesiv` –, gradul sc`zut de fidelitate fa]`de exigen]ele înscrise în constitu]ie asubminat e[afodajul a c`rui unic`ra]iune de a fi era prezervarea libert`]iipolitice.

Libertate [i drept

Deceniul înl`tur`rii constitu]ionalis-mului este [i deceniul „Restaura]iei“:viziunea noului rege asupra mecanis-mului de guvernare este una ce ex-ploateaz` poten]ialul orizontului dea[teptare modelat de critica partidelorpolitice [i de nostalgia unui factorunificator. Ceea ce propagandamonarhic` va pune în pagin`, iar regeleCarol însu[i va marca institu]ional, nueste decât afirmarea lipsit` de ambigui-tate a unei regalit`]i active [i eliberatede tutela actorilor partinici, regalitatepreg`tit` s` procedeze, în acord cu oagend` proprie de ac]iune, la oregândire a cadrului legal [i social alRomâniei Mari.

În economia imaginarului carlist,tradi]ionala pozi]ie proeminent` a


O lume prad` foculuio IOAN STANOMIR o

l Hans-Christian ManerPARLAMENTARISMULÎN ROMÂNIA, 1930-1940traducere din limba german` de Adela Motoc,Editura Enciclopedic`, Bucure[ti, 2004, 477 pp.

l pag. 26

IS

TO

RI

ER

EC

EN

T~

26l [efului de stat, acceptat` [i de actulde la 1923, va fi poten]at` de învestireaconduc`torului cu valen]ele unuidomn român tradi]ional. În loculmonarhiei constitu]ionale, obligat` s`recurg` la o tranzac]ionare cu organulreprezentativ al na]iunii, adun`rile,ac]iunea lui Carol al II-lea va promovaun tip de retoric` ce recupereaz`, în ter-minologia lui Sorin Alexandrescuimpus` în Paradoxul român, tenta]ia au-tohton` a rec`derii în premodernitate.Capul statului este un voievod al cul-turii, patronând o vast` oper` de mece-nat, dar este [i un p`rinte al na]iunii, cemobilizeaz` echipele lui Dimitrie Gusti[i ambi]ioneaz` s` refac` leg`tur` din-tre elementul rural [i domn, în afarapartidelor ce „divizeaz`“ [i refuzùrm`rirea unei politici coerente de re-form`. Absen]a unui consens ]esut înjurul valorilor constitu]ionale, ca [iac]iunea unui spirit al timpului vor fifactorii care accelereaz` o tranzi]ie in-stitu]ional` al c`rei climax este februa-rie 1938.

Un text encomiastic, precum cel allui Cezar Petrescu din EnciclopediaRomâniei dedicat domniei carliste, varecupera retrospectiv eforturile prin in-termediul c`rora „domnul“ în]elege s`reîntâlneasc` „]ara“ autentic`, „]ar`“neglijat` de partide [i afectat` de unveritabil delir clientelar. Înc` din anii1930-1932, tensiunea dintre proiectulpolitic al regelui [i ordinea tradi]ionalèste vizibil`: seria de articole ini]iat` deNae Ionescu, ce se constituie într-ofilipic` direc]ionat` împotriva cecit`]iiculpabile a celor ce se opun cursuluiregal, este fundamentat` pe o reinter-pretare a Constitu]iei, privit` nu ca unpact ce leag` Coroana [i Parlamentul, cica un simplu act unilateral de voin]`,constitu]ie octroiat`, ce poate fi revo-cat` oricând de [eful de stat. În acestmod, parametrii ce limiteaz` marja deac]iune a monarhului sunt delegitima]iintelectual.

„Restaura]ia“ este realizat` pe unfundal constitu]ional fragilizat, pe de oparte, de mo[tenirea autocra]iei liberale[i, pe de alt` parte, de experimentulavortat al Regen]ei. Odat` substituirealocotenen]ei regale operat`, dialoguldintre [eful de stat [i actorii partinicieste unul dificil. Efectul ambi]iei deemancipare a Coroanei de sub tutelapartidelor se va reflecta, strict juridic, înneglijarea cutumei constitu]ionale ceobliga pe suveran s` îns`rcineze cu for-marea cabinetului [i cu organizareaalegerilor pe exponentul celui maiînsemnat partid, însemn`tate evaluat`în func]ie de ponderea în consult`rileelectorale sau de statutul de fost partidde guvern`mânt. Renun]area la vechilereguli cutumiare este dublat` de oînt`rire a rolului de]inut de suveran înopera efectiv` de guvernare. Frag-mentarea spectrului politic, fenomenuldiziden]elor sunt dimensiunile caredefinesc deceniul analizat de istoriculgerman. Conflictele constitu]ionale,generate de loialitatea exclusiv` fa]` derege, afi[at` de unii membri ai cabi-netelor (retragerea ultimului cabinetManiu este provocat` de o controvers`de aceast` natur`), expun diferen]ele delectur` ale pactului de la 1923.

Din panorama deceniului, recupe-rabil` în cartea istoricului german, nueste absent` nici „militarizarea“ vie]iipolitice, militarizare ce deriv` din acuti-

zarea unui conflict politic intern, asimi-labil unui r`zboi civil embrionar, alc`rui scop ultim este cucerirea puteriide c`tre grupurile angrenate. Absen]aunei culturi politice care s` privilegiezeacordul transpartinic, prin imaginareade coali]ii, este [i ea responsabil` pen-tru c`derea ac]iunii publice într-o bol-gie a violen]ei. Apari]ia armatelor pri-vate, de la echipele legionare pân` lacele ale Partidului Na]ional-Cre[tin,este reflexul disponibilit`]ii de a utilizafor]a în competi]ia politic`, eliminând,în acest mod, una dintre regulile cen-trale ale constitu]ionalismului.

Diferen]a dintre organizarea para-militar` [i grupurile de b`tù[i, activeîn timp de alegeri, schi]at` de C. Bacal-ba[a în Bucure[tii de alt`dat`, traducedramatic intrarea într-o nou` vârst` is-toric`. Atitudinea ambigu` fa]` dedreapta radical` este una dintre m`rcileconduitei cabinetelor de dup` 1930. Înfapt, regimul autohton, departe de a fiunul autentic parlamentar înaccep]iunea riguroas` a sintagmei, eraobligat s` administreze dublaamenin]are a pericolului revolu]ionarde stâng` [i dreapt` radical`. Tenta]iarecurgerii la solu]ii ce exced cadrul con-stitu]ional nu a putut fi evitat`. Re-cursul la comparatism este, înc` o dat`,legitim: înt`rirea autorit`]ii puterii exe-cutive [i glisarea c`tre abandonarea se-para]iei puterilor în stat sunt motivate,în Occident, ca [i în spa]iul central [iest-european, prin invocarea impera-tivului de a salvgarda pacea civil` înstat. Deriva autoritar` este, previzibil,efectul acestei renun]`ri voluntare lagaran]iile libert`]ii. Exemplul ]`rilorbaltice, ce debuteaz` prin acordareaunui rol privilegiat adun`rilor [isfâr[esc prin a saborda regimul consti-tu]ional, este unul semnificativ. Maiaproape de România, Polonia [i RegatulIugoslav sunt incapabile s` reconciliezeexigen]ele statului de drept cu cele aleunit`]ii na]ionale [i ale p`cii interne.

În ecua]ia tranzi]iei ce marcheaz`deceniul radiografiat, istoricul germanacord` un rol privilegiat experimentu-lui reprezentat de cabinetul GheorgheT`t`r`scu, ultimul, din punct de vedereistoric, încadrabil în paradigmainstitu]ional` a pactului de la 1923 [i alegii electorale de la 1926. Longevivpolitic [i cu o bun` administrare adomeniului economic, guvernul evocatilustreaz` în cel mai înalt grad sub-minarea programatic` de c`tre putereaexecutiv` a pozi]iei de]inute deadun`rile reprezentative. În fapt, cumnoteaz` precis Hans-Christian Maner,guvernul T`t`r`scu aclimatizeaz` ma-joritatea tehnicilor legale specifice„Noului regim“ post 1938, de autoritateregal`. Reducerea parlamentului la unfor de înregistrare a ini]iativelor execu-tivului, recurgerea la introducereast`rilor excep]ionale, limitarea libert`]iide ac]iune politic` [i civic` sunt partedin legatul acestei perioade ce succedeasasin`rii lui I.G. Duca.

Vidarea de substan]` a unui regimpolitic ce receptase, cel pu]in formal,regulile parlamentarismului este recon-stituit` minu]ios de istoricul german.Majoritatea itemelor inventariate deHans-Christian Maner pot fiidentificate [i în masa de texte ceeman` de la criticul inflexibil al carlis-mului politic, Iuliu Maniu: în epoca„Noului regim“, anatomia autoritaris-

mului se va deschide c`tre o apologie alibert`]ii [i constitu]ionalismului. De-clinul adun`rilor – unicul organ lanivelul c`ruia vocea opozi]iei putea fiarticulat`, iar dezbaterea politic` pur-tat` în impunitate – elimin` dimen-siunea cardinal` a oric`rui regim con-stitu]ional, sau care tinde s` devin` ast-fel: transparen]a procesului decizional,prin efectivitatea ac]iunii pârghiilor decontrol ce sanc]ioneaz` deriva puteriiexecutive. Politica executivului prezi-dat de Gh. T`t`r`scu vizeaz` deliberatemanciparea guvernului de sub cenzu-ra adun`rilor [i eliminarea poten]ialilorfactori de opozi]ie.

Schimbarea la fa]` a regimuluipolitic este precipitat` de utilizarea sis-tematic` a st`rii de asediu în practica deguvernare. Hans-Christian Manerpuncteaz` vagul reglement`rii oferitede articolul 128 al Constitu]iei de la1923: „Constitu]iunea de fa]` nu poatefi suspendat` nici în totalitate, nici înparte. În caz de pericol de stat se poateinstitui prin lege starea de asediu, gene-ral` sau par]ial`“. Preeminen]a puteriiexecutive era garantat` în aceast`modalitate, guvernul fiind cel ce înain-ta adun`rilor, spre ratificare, proiectulde lege ce viza proclamarea ei, la nivelna]ional sau regional.

Ceea ce se contura, dincolo de obser-varea literei constitu]iei [i de con-sultarea parlamentului, era eliminareagaran]iilor constitu]ionale din cotidia-nul politic, autoritatea de statnemaifiind ]inut` s` respecte setul deproceduri consacrate de legea funda-mental`. „Decretismul“ sud-americaneste un alt avatar al acestei patologiiconstitu]ionale. Rela]ia dintre libertate[i limitele impuse autorit`]ii, în vedereaap`r`rii ordinii de stat, se afl` în centruloric`rei discu]ii constitu]ionale auten-tice: riscul, pe care deceniul analizat îlexpune, este cel al dispari]iei libert`]ii,provocat` de suspendarea aplic`riiConstitu]iei.

Al`turi de practica st`rii de asediu,anii de dup` 1934 impun [i instituireadeleg`rii de depline puteri guvernului:celor familiariza]i cu excesul de ordo-nan]e de urgen]` ce urmeaz` adopt`riiConstitu]iei de la 1991, legea din iulie1934 a „deplinelor puteri“, abilitândcabinetul s` adopte decrete-legi,ratificate ulterior de parlament, nu lepoate evoca decât un precedentîndep`rtat în timp, dar nu mai pu]insemnificativ. Hans-Christian Manercontextualizeaz`, pertinent, strategiaguvernului, punctând similitudinea cuinstrumentul oferit de Constitu]ia de laWeimar [efului de stat, ca solu]ie la blo-cajul parlamentar. O solu]ie ce vaobliga, în momentul operei de inginerieconstitu]ional` german` de la 1949, laevitarea riscului derapajului autoritar.Nu este mai pu]in adev`rat càdoptarea de acte normative, în virtuteanoului cadru legal, a fost departe de aîntruni consensul politic. Uzurpareaatribu]iilor de legiferare, o noutate radi-cal` în context autohton exceptîndstarea de r`zboi, semnalareprezentan]ilor, din opozi]ie, ca [i dinmajoritate, dispari]ia ra]iunii de a fi aunei adun`ri credibile ca statut [ieficiente ca ac]iune legal`. Camerele audrept unic` misiune ratificarea de-cretelor-lege, pentru a men]ineaparen]ele de ordine constitu]ional`.

„Noul regim“

Epilogul anatomiei istoricului ger-man ofer` o evaluare a pozi]ieiadun`rilor în arhitectura sanc]ionat` denoua constitu]ie edictat` de [eful destat [i plebiscitat` entuziast, în contex-tul ac]iunii st`rii de asediu. Renovareacorporatist`, op]iunea pentru „profe-siune“ în defavoarea partidului, ca fac-tor de coagulare a comunit`]ii politice,reducerea capacit`]ii de control asupradeciziilor, ce r`mân apanajul executivu-lui, ridicarea regelui la rangul de „cap alstatului“, abolirea r`spunderii politice amini[trilor fa]` de adun`ri, transfor-marea consiliului de mini[tri în reuni-unea de agen]i ai regelui, mini[trinumi]i [i revoca]i de acesta, apari]iaprimului partid unic, cu diferite de-nomina]ii, de la Frontul Rena[teriiNa]ionale la Partidul Na]iunii, sunt ele-mentele unui bilan] ce deschide oepoc` [i închide, în acela[i timp, unciclu istoric.

Întrunirea, dup` mai mult de un ande la adoptarea legii fundamentale, acorpurilor legiuitoare traduce muta]iade statut a adun`rilor în noul regim,regim ce s-a putut dispensa, gra]ie de-cretelor-lege, de prezen]a unui parla-ment. Odat` reunit, acesta nu a maiputut aspira s` se constituie în organulîn fa]a c`ruia executivul s` î[i prezintebilan]ul de activitate, astfel încât dez-baterea public` s` se articuleze în modorganic. (Institu]ionalizarea Consiliuluide coroan` era destinat`, în aceast` or-dine de idei, s` ofere un substitut ju-ridic.) Elogiat` de Armand C`linescu caipostaz` a unei Românii depoliticia-nizate, adunarea „Noului regim“ inau-gura, în fapt, o nou` tradi]ie politic`:aceea a corpurilor reprezentative carefunc]ioneaz` deceptiv, în contextulpseudo-constitu]iilor autoritare sau to-talitare, simple componente de decorîntr-o pies` pus` în scen` de un execu-tiv/partid unic omnipotent.

Critica formulat` de Iuliu Maniu [ide grupul sù politic, datând din acestinterval, anun]` o muta]ie de profun-zime ce nu va înceta s` se manifeste.Semnifica]ia argumentului este unaneechivoc`: libertatea, separa]ia pute-rilor în stat [i domnia legii sunt unicelevalori în jurul c`rora comunitatea sepoate uni credibil. Ata[amentul necon-di]ionat fa]` de Stat, cultivat în afaraacestor minime exigen]e, nu este, încele din urm`, decât o alt` ipostaz` aservitu]ii. j


SP

IR

IT

UL

EU

RO

PE

AN

27

PAUL Erdös a r`mas în memo-ria colectiv` nu numai prinfaptul c` a fost un mare [i ex-centric matematician, dar [i,spun cei ce l-au cunoscut,

prin formidabila sa capacitate de a diag-nostica rapid dac` o problem` este greasau u[oar`, sau, cel pu]in, dac` este in-teresant`. C` nu to]i matematicienii auaceast` capacitate ne-o arat`, dac` vre]i,fie [i numai exemplul lui Gauss, carepromisese c` în câteva s`pt`mâni o s`ne conving` el c` orice hart` se poatecolora cu maximum patru culori. Inutils` mai amintim c` problema a rezistatpân` la sfâr[itul secolului trecut [i aputut fi demonstrat` numai cu ajutorulcalculatorului. Dar este acesta un cazizolat, extras cu forcepsul din lumea celpu]in bizar` a matematicienilor? Evi-dent c` nu, [i trimitem cititorul la exce-lentul articol al lui Vintil` Mihìlescudintr-unul din numerele trecute ele re-vistei Dilema veche.

Dar revenind la zilele noastre, nuputem trece cu vederea cum o nou` [ispinoas` întrebare bântuie con[tiin]eleoamenilor: atribu]iile comisaruluiromân la UE sunt ni[te atribu]ii se-rioase, conforme cu meritele, calific`rile[i posibilit`]ile ]`rii noastre?

S` o lu`m pe rând: mai întâicalificarea. Cum [tim, spre deosebire deechipa na]ional` de fotbal, am reu[it s`ne calific`m la UE (ce va avea loc laBruxelles, începând cu 1 ianuarie 2007)gra]ie loviturilor de la 11 m. Pentruasta, antrenorul, la cererea insistent` apublicului, a f`cut în prelungiri o mu-tare magistral`: a schimbat portarul,care a intuit col]urile unde corup]ia [imagistra]ii au tras. Bine c` ne-amcalificat, ce mai conteaz` c` avem unmijloc mediocru, o ap`rare dep`[it` demulte ori pe flancuri [i cuplul de ata-can]i nu comunic`.

Cum st`m cu meritele,competen]ele [i posibilit`]ile? Nimicnou sub soare: cum [tim de 50 de ani în-coace, avem: cea mai bun` [coal` dinlume, cel mai curat metrou, cei maide[tep]i oameni, iar dintre ei, cei mai [icei mai sunt cei care au fost cel pu]incolaboratori (de bine, evident) ai Secu-rit`]ii. Astea fiind zise, la 1 ianuarie vatrebui musai s` fim cap de serie, iar petricoul cu num`rul 10 care ni se cuvineva trebui s` scrie armat`, biseric` sau, încel mai rù caz, justi]ie. C` doar asteasunt institu]iile în care românul are ceamai mare încredere (m` rog, ar mai fi[coala, dar acolo nu prea se câ[tig`) – [icum nu po]i avea încredere în ceea cenu st`pâne[ti, înseamn` c` toat` ener-gia noastr` e canalizat` aici.

Tr`dare, mon[er!

Circul` vorba c` ori de câte ori tre-buia s` ia câte o decizie mai delicat`,Carol I se consulta cu apropia]ii sì înprivin]a recept`rii chestiunii respectivede c`tre locuitorii din D`buleni: „DarD`bulenii ce zic?“ Din p`cate, acest obi-cei nu a fost p`strat de c`tre Barroso(din ignoran]` sau din alte conside-rente, de[i, spre deosebire de Carol, setrage din aceea[i gint` cu noi), astfelîncât noii d`buleni ai ]`rii noastre nuau fost consulta]i la desemnarea porto-foliului ce-i revine comisarului român.Fapt regretabil, inadmisibil, ce a provo-cat o rev`rsare a n`dufului acestora întoate mass-media române[ti. Primiid`buleni de serviciu au ap`rut chiar înseara anun]ului respectiv. Dup` ce maiîntâi ne-au spus c` ei nu prea în]elegdespre ce este vorba [i ce înseamnàcest portofoliu, imediat ne-au anun]atpe un ton justi]iar c` ei sunt contra. {is-au gr`bit s` arunce totul în derizoriu.

Dar ce-i sup`r` de fapt pe ace[ti indi-vizi? Dincolo de aspectele pur tehniceale problemei, se pare c` particula careîi deranjeaz` cu adev`rat este particula„multi“, indiferent la ce ar fi ea ata[at`.Fiindc` aceia[i indivizi [i aceea[i gru-pare care au protestat la multilingvisms-au sim]it datori s` riposteze [i la mul-ticulturalism, dar [i la manualele alter-native, cursurile op]ionale, crediteleuniversitare [i, în general, la toate pro-blemele care ies din sfera logicii binaresau a determinismului binecuvântat. {i,în general, aceast` grupare se dovede[tea fi incapabil` s` formuleze un proiectcoerent (în afara proiectelor caresalveaz` na]ia, lumea, de fapt tot uni-versul) sau s` ias` în afara unor temeexpirate de mult` vreme. {i astadintr-un motiv foarte simplu: odat` ac-ceptat` ideea de pluralitate, pozi]iile lorcâ[tigate prin numire sau prin intrigibine ticluite vor putea fi oricând reven-dicate de indivizi (nu neap`rat maitineri decât ei) care în]eleg c` doarîntr-o pluralitate real` î]i po]i manifestaadev`rata chemare.

Un proiect

Multilingvismul a intrat în con[ti-in]a românilor prin bancurile cu mili-]ieni. Cine nu-[i aminte[te de mili]ianulcare, la observa]ia unui cunoscut legat`de câte limbi [tia o anumit` persoan`, îir`spundea superior: „{i la ce i-a folo-sit?“?! Chiar a[a!

{i totu[i, lucrurile se mi[c`. Nu c` mi-li]ienii ar înv`]a s` spun` m`car mul]u-mesc sau v ̀rog (în român`, evident), ci…

În decembrie 1999, UE a finan]atprima parte a proiectului Euromobil.Aceast` prim` parte s-a încheiat în 2003[i a implicat Germania, Anglia, Ungaria[i Finlanda. Pe scurt, acest proiect [i-apropus s` fie un instrument multime-dia care s` vin` în ajutorul studen]ilorcare urmeaz` s` se deplaseze pentrustudii în alte ]`ri. Dup` cum se [tie,aproape în toate universit`]ile din Eu-ropa se pred` în limba ]`rii respective.Pe lâng` exerci]iile de comunicare nece-sare preg`tirii studiilor [i nevoile de co-municare de zi cu zi, proiectul î[i pro-pune s`-i acomodeze înc` de acas` pestuden]i cu modul de via]`, cu obi-ceiurile culturale [i cu conven]iile so-ciale ale ]`rii în care se vor deplasa.

Începând cu octombrie 2005, acest

proiect s-a extins cu alte 5 ]`ri, printrecare [i România (al`turi de Fran]a, Por-tugalia, Cehia [i Polonia), [i sunt sem-nale c` alte ]`ri se vor al`tura proiectu-lui. Unul din punctele-cheie ale proiec-tului este acela c` proiectarea princi-palelor sale componente de c`tre fiecarepartener implicat a fost f`cut` înstrâns` leg`tur` cu studen]ii strìni dejaexisten]i în ]ara respectiv`. Aceste mo-dule au fost realizate pe baza unor ches-tionare ce urm`reau s` identifice princi-palele greut`]i culturale, lingvistice [isociale cu care se confrunt` studen]ii

respectivi. Problemele cu care studentulse confrunt`, lucrurile nea[teptate (însens pozitiv sau negativ) întâlnite în]ara gazd` sau diferen]ele dintre strate-giile de comunicare de la [coal` [i dincotidian au format nucleul ches-tionarelor respective.

În consecin]`, programele pentrudiferite ]`ri difer` ca nivel, con]inut [iîn general au ]inte diferite,corespunz`toare nevoilor specifice ]`riirespective.

O analiz` paralel` a acestor rezultatea fost realizat` de c`tre Anca Dinu [irezultatele au fost sintetizate în (Dinuand Dinu, 2006). În cele ce urmeaz`vom prezenta o parte din concluziilestudiului respectiv.

Dar cum st`m de fapt?

Din p`cate, spa]iul nu ne permite s`detaliem r`spunsurile celorlal]iparteneri [i nici s` facem o prezentareexhaustiv` a r`spunsurilor date ches-tionarului românesc(http://funinf.cs.unibuc.ro/~ldinu/euro-mobil/chestionar.html).

La întrebarea legat` de greut`]ilede limb` întâmpinate în România însitua]ii practice, r`spunsurile aufost:

descriere simptome la doctor


Barroso, multilingvismul [i D`buleniio LIVIU P. DINU o

SP

IR

IT

UL

EU

RO

PE

AN

28nu sunt for]at` s` înv`] române[te

pentru c` to]i prietenii [tiu englez` sauspaniol`

nu în]eleg ce spun profesoriideoarece predau prea repede [i nu[tiam româna atunci când am sosit aiciromânii m` aud vorbind în englez` [i

vor s` vorbeasc` cu mine în englez`gramaticarela]iile cu veciniinu în]eleg pluralul substantivelorconvorbirile telefonice sunt grelenu în]eleg limba român`, oamenii

vorbesc repede [i folosesc cuvinte pecare nu le cunosc

oamenii nu prea vorbesc engleza încompara]ie cu alte ]`ri europene

am a[teptat prea mult la ministrulpa[aportului s` ob]in permisul de[edere

m-am b`tut cu un român pentru c` voias`-mi fure banii [i telefonul

aglomera]ie la ministrul pa[aportuluiprobleme cu viza, am a[teptat mult

timp s`-mi depun acteleob]inerea documentelor de la universi-

tate pentru depunerea actelor pen-tru ob]inerea re[edin]ei

probleme cu administra]iacu gramatica, acuzativul, reflexive

Surprize în România:multe ma[ini, semafoare, aglomera]iesubstantive ciudatecasa poporului, oamenii bunivremea, nu mai v`zusem z`pad` pân`

acuminfrastructura rutier` proast`, mun]ii [i

p`durile foarte frumoaseoamenii buni, cultura frumoas`peisajul frumos, aerul curat de la muntesunt multe locuri frumoaseaici e mai frumos [i mai bine decât m`

a[teptamtotulcât de greu este s` faci lucruri simplemul]i câini în Bucure[timul]i strìnifoarte mul]i strìninaturavia]a grea din Bucure[tiaerul postcomunistmentalitatea românilor [i stilul de via]`

nu sunt diferite fa]` de ale celorlalte]`ri latine

pre]urile unor produse importante suntmai mari decât în Germania

Ce îi displace în România:mâncareadezordinea din trafic [i din clase]iganiilipsa prietenilorbùturi alcoolice prea ieftine, cl`dirile

prea vechivremea, sateleprea multe ma[ini, str`zi prea îngustestr`zile sunt prea aglomerateprea multe ma[ini [i prea mare aglom-

era]ie pe str`zitotul, mai ales universit`]ilestr`zile sunt prea îngustemul]i cer[etorioameni ciuda]i, dificultatea ob]inerii

vizei, pre]ul pl`tit pentru ob]inereavizei

câiniiînc` n-am avut experien]e nepl`cutemul]i români te p`c`lesc dac` afl` c`

e[ti strìn

Ce îi place în România:este o ]ar` lini[tit` [i frumoas`biserica

nimicc` e o ]ar` sigur`mun]ii, Marea Neagr`cultura, istoriadiscotecilecultura, peisajelevia]a social`multe cl`diri frumoase, dar foarte vechiam mul]i prieteni, un popor cumsecadenoile experien]e, lec]ii particulare la

facultatetotulmâncarea, oamenii, Bucure[tiul

Procesarea [i compararea princi-palelor r`spunsuri din chestionare ne-au permis s` observ`m [i o serie de sim-ilarit`]i socio-culturale sau lingvisticeîntre diferitele ]`ri membre partici-pante în proiectul despre care vorbim [icâteva concluzii au putut fi desprinse:

Din punct de vedere al formei acti-vit`]ilor academice, rezultatele au per-mis distingerea a dou` grupe de ]`ridiferite: într-un prim cluster întâlnimCehia, Polonia [i România, iar în a douagrup` întâlnim Portugalia [i Fran]a

Dintre problemele practice, cele maiasem`n`toare dou` ]`ri sunt Cehia [iRomânia

Studiul a ar`tat un interes mare alstuden]ilor de a înv`]a limba ]arii gazd`

Dificult`]ile legate de limb` întâl-nite în diferite situa]ii practice au fostasem`n`toare în toate cele 5 ]`ri

CCoonncclluuzziiii

Fie c` ne place, fie c` nu, multil-ingvismul devine o realitate care tre-buie gestionat` cu foarte mult` pri-cepere. Fiindc` acest lucru înseamn` nunumai diversitate cultural` sau comu-nicare, ci [i o zon` cu un imenspoten]ial [tiin]ific: problemele de tra-ducere automat` sau cele de rezumareautomat` [i-ar putea g`si un puternicaliat aici.

Europa zâmbitoare la care vis`m cuto]ii va fi posibil` numai atunci cândvom fi pe deplin con[tien]i c` diversi-tatea nu înseamn` un atentat la identi-tate [i c` dialogul înseamn`, printremulte altele, acceptarea faptului c` dac`vrem s` st`m la mas` cu al]ii trebuie s`vorbim nu numai despre noi în[ine [idespre problemele noastre, ci s` ne [i in-teres`m în egal` m`sur` de ceilal]i. {i,mai ales, s` [tim de ce anume s` ne in-teres`m.

RReeffeerriinn]]ee::

(1) Anca Dinu, Liviu P. Dinu, 2006.How can ‘rank distance’ help în develop-ment of CALL material? (A comparativestudy of needs analyses for producing e-ma-terial) Proceedings EuroCall 2006,Granada, Spain, September, 2006.

(2) Euromobil 2. A multi-media lan-guage learning programme to support stu-dent mobility (FR,CH, PL, PT, FI, RO).225825-CP-1-2005-1-FR-LINGUA-L2(www.euro-mobil.org). j


PO

LI

TI

CA

30

AM fost surprins s`v`d o mobilizaremasiv` împotrivabritanicilor [i arestric]iilor de pe

pia]a muncii. Dac` era firesc camult` lume s` se consideredezavantajat` de aceste bariere,dac` destui î[i vor fi v`zut pla-nurile amenin]ate, nu mi sep`rea totu[i un motiv suficientca o întreag` na]iune s`protesteze pe o singur` voce.Nu m` refer atît la existen]aunor fire[ti comentarii criticesau dezam`gite, cît mai ales lamasivitatea colectivist` a aces-tor reac]ii. Presa româneasc` încvasi-totalitatea ei, politicienide toate culorile, intelectualicu mare vizibilitate au protes-tat la unison, ve[tejindu-i pebritanici [i pe to]i aceia care aravea vreo obiec]ie împotrivamuncitorilor din România. Darce motiv de protest ar avea,bunòar`, un bursier romândin Marea Britanie, cu [ederepe deplin asigurat` [i respec-tabil`? Ce motiv ar avea unscriitor la vîrsta senectu]ii [idefinitiv instalat în locuin]a sabucure[tean` la fel ca în auto-htonia sensibilit`]ii [i ideolo-giei sale? Ce motiv ar avea unpolitician care se declar` dedreapta [i care sus]ine consoli-darea capitalismului româ-nesc? {i totu[i au protestat cuto]ii, pesemne, dintr-un senti-ment irepresibil de datorie pa-triotic`. Se poate obiecta c`protestele au avut în vederetonul depreciator al unui ziarbritanic (The Sun) la adresaromânilor în general. Dar ni-meni nu a vizat, în realitate,na]iunea român`, gene-raliz`rile decurgînd mai curînddin neglijen]a [i tr`s`turilestilului jurnalistic. Oricum, tes-tul perfect al acestui colec-tivism este dat de reac]ia unorpublici[ti care, uitînd pentru oclip` c` au recomandat insis-tent euroscepticismul de ex-presie britanic`, au condamnatde ast` dat` reticen]a brita-nicilor fa]` de muncitorii dinEst. Iar testul pare [i mai rele-vant dac` remarc`m c` aceia[iautori care analizaser` criticideologiile stîngii, caredenun]aser` excesele „politiciicorecte“ [i ale antirasismuluiperceput ca o nou` form` de

comunism i-au acuzat acum pebritanici de rasism1. Nu discutde fapt con]inutul acestor arti-cole [i nici m`car reac]ia bri-tanicilor, ci doar modul unitar,compact în care a replicatopinia public` româneasc`.

STÎNGISMUL acestorreac]ii a fost cu totulstrident. Argumentulde baz`, invocat in-

variabil, este cel egalitar: „Nuputem admite s` fim cet`]enide rangul al doilea!“ Un altul,care decurge din primul, esteun argument tipic socialist [ise refer` la dreptul pe care l-aravea fiecare cet`]ean de a primiun loc de munc`. Iar dac` pa-tronii (de ast` dat`, prin asimi-lare, britanicii) pun obstacole,atunci muncitorii (de ast` dat`,prin asimilare, românii) sîntgata s` protesteze. Ceea ce nuînceteaz` s` m` surprind` defiecare dat` este c` na]iunearomân` prin reprezentan]ii sìoficiali [i prin chiar spiritulpublic se raporteaz` la na]iu-nile vest-europene ca o uniunesindical` fa]` de patronii ate-lierelor. Realitatea aceasta psi-hologic` are, probabil, oleg`tur` cu o realitate statis-tic`, care este în sinetulbur`toare. Potrivit unordate referitoare la trimestrul alII-lea din acest an, din 8.334 deromâni pleca]i cu contractelegale de munc` în strìn`tate1.018 sînt muncitori necali-fica]i, 910 lucr`tori în turism,843 osp`tari, 684 muncitori înconstruc]ii, 657 cameriste, 553vînz`tori, 495 muncitori agri-coli; în fine, printre multe alterubrici cu meserii manualeapar [i 32 ingineri, 2 medici [i2 economi[ti2. Datele acesteacuprind, fire[te, doar plec`rilecu acte în regul`, ceea ce în-seamn` c` raportul dintremasa proletar` [i restul vacre[te foarte mult dac` îiadùg`m pe clandestini. Separe, dac` oper`m prin induc-]ie, c` în ultimii ani România af`cut un export masiv de prole-tariat, ceea ce nu poate s`r`mîn` f`r` consecin]e asupramodului în care ne raport`m lasociet`]ile vestice. Un simp-tom al acestei psihologii pares` fie [i relativa indiferen]` aopiniei publice de la noi fa]`

de un episod tulbur`tor care af`cut mare vîlv` în Italia [i aavut largi ecouri europene. Laînceputul lunii septembrie,publica]ia italian` L’Espressopublica o anchet` despre prac-ticile arhaice de pe planta]iilede ro[ii din provincia Foggia3.Fermierii, încadra]i de pazniciadu[i din Maghreb, instituiserùn regim brutal de munc` for-]at`, amenin]îndu-i pe zilieriipolonezi, români sau africanicu expulzarea în caz de ripost`.Umili]i, b`tu]i [i pl`ti]i maiprost decît au sperat, zilierii nuau îndr`znit s` se opun`. Scan-dalul început în presa italianà ajuns pîn` la Bruxelles, deunde plana amenin]area sus-pend`rii subven]iilor agricole4.Dar se pare totu[i c` pentru ceidin provincia Foggia riscul celmai mare [i în orice caz primulîn ordinea urgen]ei a fost acelaca „sclavii“ de pe planta]ii s`fug` de frica expulz`rii [i s`lase ro[iile s` putrezeasc` pecîmp5 [i de aceea s-au g`sitsolu]ii de acomodare.

Dar dac` vestea unor re-stric]ii pe pia]a muncii dinMarea Britanie, laolalt` cu cîte-va articole dintr-un ziar, aprovocat un val de indignare [io masiv` mobilizare mediatic`[i politic`, episodul acesta cuaccente dramatice, de[i sem-nalat de presa de la noi, s-a scu-fundat rapid în indiferen]`.Am spune c` în spiritul uneigîndiri, n`scut` parc` dinstarea precar` a proletariatuluicelui mai s`rac, un loc demunc` prost din toatepunctele de vedere, a[a cum afost acela din Puglia, este maibun decît absen]a lui. În Italiacinismul antreprenorial [iumilin]a muncitorului s`racs-au întîlnit, creînd un acordpe care opinia public` româ-neasc` nu s-a mai sim]it da-toare s`-l denun]e. Cît prive[te,iar`[i, situa]ia britanic`, auexistat [i comentatori care ausubliniat c` restric]iile nu îiprivesc pe întreprinz`tori. Autrecut îns` la fel de neobserva]ica [i scandalul de la Foggia. Nuexist`, din p`cate, la noia[tept`ri prea mari legate deaceste excelente ocazii. Printreculeg`torii de c`p[uni dinSpania sînt, a[a cum am aflatcu surprindere, [i oameni cu

„facultate“, dar în mod cert nu„facultatea“ le lipse[te lor [imultor altor cona]ionali, cispiritul antreprenorial. Chine-zii din România, pe care amajuns s`-i cunoa[tem destul debine, au venit în grupuri com-pacte, familii întregi, [i au în-ceput afaceri pe cont propriu.De regul`, ei fac comer] cumarf` ieftin`, adus` de acas` încala avionului, sau deschidrestaurante cu buc`t`rietradi]ional`. Privindu-i deaproape, am în]eles mai bineanalizele pe care le dedic`Fukuyama6 chinezilor [i cul-turii confucianiste din HongKong [i Taiwan [i modului încare deprinderile tradi]ionalecontribuie la crearea unei în-treprinderi viabile. Românii nurezist`, din p`cate, acestei com-para]ii. Ei pleac` de regul` sin-guri, fie femei, fie b`rba]i, î[ilas` acas` familiile [i caut`slujbe pe termen scurt. S-av`zut destul de clar c` ei se gîn-desc pe sine, înc` de acas`, ex-clusiv ca angaja]i ai altora dinmodul în care a fost comentat`în presa româneasc` directivaBolkestein. Rar s-a mai întîm-plat ca atîta lume, ziari[ti lao-lalt` cu economi[ti titra]i, sìnterpreteze lucrurile exact pedos. Dar am în]eles pîn` laurm` c` cei care protestau îm-potriva versiunii celei mai libe-rale a directivei privitoare lalibera circula]ie a serviciilorpriveau lucrurile nu din pers-pectiva antreprenorului, a[acum era firesc s` o fac`, ci dinaceea a angajatului7.

S E pare c` atunci cînd segîndesc s` plece înafara ]`rii, cona]iona-

lilor no[tri le lipse[te proiectul,ca [i încrederea în for]ele pro-prii, [i de aceea nu îndr`znescmai nimic, preferînd s` r`mîn`în condi]ia de eterni solicitan]i.Ce poate urma de aici?Neputînd investi încrederea îngrupul proxim al rudelor cucare ar împ`r]i perfect solidarriscurile [i profiturile ca într-oafacere de familie chinezeasc`(sau italian`, sus]ine Fukuya-ma), românii î[i proiecteaz` în-crederea la nivelul unei colec-tivit`]i na]ionale abstracte,c`reia îi dau utilizarea unuisindicat. Impropriu spus, ei

devin „na]ionali[ti“ [i par încli-na]i mai mult decît al]ii s` in-voce argumentul originiina]ionale ([i imperativulnediscrimin`rii) în chestiunide strict` relevan]` economic`.A[adar, corelativul condi]ieiproletare este colectivismul,care prilejuie[te surprinz`toarederive cu formul`ri stîngiste.De fapt, în aceste condi]ii oricepolitician român, indiferentdin ce parte s-ar revendica laBucure[ti, se va manifesta înEuropa ca un socialist dinaripa de stînga8.

l1 V., de pild`, Traian Ungureanu,

„Rasism gratuit, zugravi la jum`tatede pre]“ Cotidianul, 7 noiembrie2006.

2 Num`rul contractelor demunc` în strìn`tate ob]inute prinintermediul agen]ilor priva]i deocupare a for]ei de munc` pemeserii, Buletinul statistic trimestrial,nr. 3 (55)/2006, publicat de Minis-terul Muncii.

3 „Io schiavo in Puglia“ de Fabri-zio Gatto, L’Espresso, 1 septembrie2006.

4 UE s-a angajat s` verse anulacesta 137 milioane de euro în con-tul cultivatorilor de ro[ii din Italia.

5 „Immigrati in fuga dai campi, ipomodori stanno marcendo“, L’Es-presso, 8 septembrie 2006.

6 Francis Fukuyama, Trust: TheSocial Virtues and the Creation of Pros-perity.

7 Regula ]`rii de origine se refe-rea în primul rînd la ob]inerea au-toriz`rilor de func]ionare [i la im-pozitarea profitului, iar nu la salarii,[i urm`rea de fapt s` înlesneasc` cîtmai mult func]ionarea unei mici în-treprinderi oriunde în Uniunea Eu-ropean`.

8Adrian Cioroianu [i AlexandruMor]un, delega]i ca observatori aiPNL în Parlamentul European, auprotestat împotriva articolelor dinThe Sun [i au cerut, într-o scrisoareadresat` liderului liberalilor euro-peni, Graham Watson, s` su]in` ocampanie de eliminare a restric]i-ilor de pe pia]a muncii.j


O na]iune de stîngao HORA}IU PEPINE o

iTestul perfect al acestui

colectivism este dat de

reac]ia unor publici[ti

care, uitînd pentru o

clip` c` au recomandat

insistent euroscepticis-

mul de expresie britan-

ic`, au condamnat de

ast` dat` reticen]a

britanicilor fa]` de

muncitorii din Est. Iar

testul pare [i mai rele-

vant dac` remarc`m c`

aceia[i autori care

analizaser` critic ide-

ologiile stîngii, care

denun]aser` excesele

„politicii corecte“ [i ale

antirasismului per-

ceput ca o nou` form`

de comunism i-au

acuzat acum pe

britanici de rasism.

IN

TE

GR

AR

EA

EU

RO

PE

AN

~

31

la Riga pentru 28-29 noiem-brie, Senatul american spri-jinea în unanimitate intrareaacestor ]`ri, era gata s` discuteincluderea Ucrainei în Alian]`[i oferea chiar banii necesari –20 de milioane de dolari – spri-jinirii acestui proces.

Republica Moldova a r`masla statutul de parteneriat cuAlian]a. Pre[edintele Voronindeclara recent c` nici nu ar ficazul s` intre în NATO ca ur-mare a statutului constitu]io-nal de neutralitate moldove-neasc`. Neutralitate care nu aconvins pân` acum Moscovas` î[i retrag` trupele [i arma-mentul din Moldova. Chi[in`-ul sper` s` adere direct la UE,f`r` s` mai treac` prin fazaNATO – lucru pu]in probabil.Pendularea actualilor liderimoldoveni între Est [i Vest nuface decât s` întârzie emanci-parea vecinilor no[tri.

Pe de alt` parte, liderii de laBelgrad fac eforturi sus]inutepentru a-l determina pe Bushs` cear` extinderea parteneria-tului NATO [i în Balcanii deVest. Decizia Alian]ei fuseseuna de blocare momentan` aextinderii Parteneriatului pen-tru Pace în Serbia [i Muntene-gru sau Bosnia [i Her]egovina.Dup` bombardamentele din1999, sârbii nu v`d cu ochiprea buni o apropiere sau o in-tegrare în NATO. Dar cum astapare s` fie calea premerg`toareader`rii la UE, pre[edinteleBoris Tadici [i echipa lui con-tinu` demersurile.

Fire[te c` Moscova nu pri-ve[te nici acum prea lini[titàceste pierderi succesive deinfluen]` în regiune. {eful sta-tului major al Rusiei se ar`tarecent îngrijorat, în special fa]`de înfiin]area unor baze NATOpe teritoriile fo[tilor alia]i aiUniunii Sovietice din zonabaltic` sau din Asia Central`.Cea mai mare nelini[te aMoscovei r`mâne îns` gustulUcrainei de a s`ri în barcaAlian]ei Nord-Atlantice, pre-cum [i aproape inevitabilaaderare a Georgiei la Alian]`.Fostul „echilibru“ impus deTratatul de la Var[ovia [iNATO nu se mai poatemen]ine. Generalii ru[i cred càceste viitoare state membreale Alian]ei, odat` integrate,

vor deveni un fel de „zon` gri“,ie[ind de sub inciden]a Trata-tului For]elor Conven]ionaledin Europa, care stabile[te li-mitele de trupe [i armamentgreu pentru toate ]`rile b`trâ-nului continent, de la Atlanticla Urali, urm`rind men]inereaunui echilibru militar în Eu-ropa.

TABLOUL trebuie com-pletat cu situa]ia Tur-ciei. Membr` veche aNATO, aliat de n`dej-

de al SUA în politica lor de îm-blânzire a Orientului Apropiat,a Irakului [i chiar a Iranului,Turcia a cerut s` adere la UE [ia primit un orizont de a[tep-tare foarte dep`rtat. Sistematic,este admonestat` de ComisiaEuropean` pentru procesullent de reforme politice interne[i pentru lipsa de deschidere înproblema cipriot`. {i în acestcaz, fire[te, Washingtonul cere,direct [i indirect, sprijin pentruAnkara. Altfel, Turcia amenin-]` c` nu mai coopereaz`.

Tot acest balet politic [i mi-litar între UE [i SUA, în prin-cipiu aliate prin intermediulNATO, urm`re[te cucerireasau p`strarea unui rol domi-nant la nivel global. Dar nu semai poate face abstrac]ie derolul economic enorm alChinei [i Indiei, pe de o parte,de cel al uria[ului amor]it careeste Rusia, pe de alta.

Înainte de extinderea UE la25 de state membre, comanda-mentul NATO numea Europaun „pigmeu militar“. Dar întretimp trupele comunitare auajuns la aproape dou` mili-oane, dep`[indu-le pe celeamericane. Aceste trupe nusunt îns` concentrate într-ofor]` militar` unic` [i nici nuating nivelurile ridicate aletehnologiei americane, a[a càu avansat doar la categoria„uria[ cu picioare de lut“.

Europenii prefer` s` nucheltuiasc` prea mult pentrumodernizarea înarm`rii [i s`-ilase pe americani s`-i apere deamenin]`rile externe. Banii seîndreapt` mai curând spre pro-gramele de protec]ie social` acet`]enilor UE, spre subven-]iile pentru agricultur`. Alter-nativa european` la calea mili-tar` – calificat` de teoreticienii

sì ca o relicv` imoral` a epociicoloniale, o pierdere de bani [itimp – are îns` toate [ansele s`se nuan]eze pe m`sur` ce Uni-unea cre[te economic, politic[i chiar militar.

De pe acum, UE de]inepoten]ial toate datele pentru acontracara suprema]ia ameri-can`. A reu[it s` împiedice fu-ziuni între companii multina-]ionale, le-a impus corpora]i-ilor americane s` se adapteze lanormele europene dac` vor sìntre pe pia]a european`. Cândacumulezi putere [i capacitatede influen]` pentru a devenilider în toate domeniile, tre-buie s` le po]i impune [imen]ine. Cum?

Deocamdat`, puterea de de-cizie a UE nu face cas` bun` cu„Unitatea în Diversitate“ lanivel intern. Doar când e vorbadespre contracararea SUA ori aaltor noi mari puteri emergen-te, corul statelor membredevine armonios [i unanim. {iatunci, inevitabil, dup` inte-grarea suficient` a statelormembre [i completarea terito-riului comunitar cu „golurile“de pe harta b`trânului conti-nent, pasul urm`tor ar fi asu-marea unei comenzi unicepentru a conferi eficien]`, ra-piditate [i precizie. Etapa trans-form`rii UE într-un superstatfederal are îns` nevoie de unlider puternic. {i unic.

Numai c` aceast` cale aunific`rii complete [i realevine în contradic]ie cu proiec-tul european al diversit`]ii.Mentalit`]ile sunt greu deschimbat într-un interval detimp suficient de scurt ca s`poat` fi aplicat f`r` fric]iuni [icrize. Dilema european`r`mâne neschimbat`: cu for-mula actual`, oricât [i-ar ar`tamu[chii diploma]iei, UE aretoate [ansele s` r`mân` înumbra Statelor Unite; iar dac`î[i asum` rapid o conducereunic` pentru a deveni cuadev`rat o mare putere mondi-al`, risc` s` genereze o criz` in-tern` grav`.

UE emite permanent normecomunitare. Ele sunt acceptatea priori prin semnarea de c`trestatele membre a tratatelor deaderare. Dar birocra]ia execu-tivului comunitar, pân` sàpuce s` devin` o voce unic` [i

r`spicat`, genereaz` de peacum efecte contradictorii [iproblematice. Un singur exem-plu: insula Aland din MareaBaltic` are o popula]ie de26.000 de locuitori [i este oregiune autonom` a Finlandei.De când se [tiu, ei au practicatvânarea p`s`rilor migratoare.Când Finlanda a aderat la UEîn 1995, circa 70% dintrevotan]ii insulei au spus „da“ lareferendum dup` ce au primitasigur`ri c` tradi]ia lorvân`toreasc` va fi men]inut`.Apoi, Curtea European` deJusti]ie a declarat ilegal`vân`toarea de ra]e prim`vara.Insula Aland are îns` drept deveto asupra oric`ror tratateîncheiate de guvernul Finlan-dei, inclusiv cele comunitare,a[a c` insularii amenin]` cublocarea încerc`rilor Comisieide a reînvia constitu]ia euro-pean`. O regiune autonom`dintr-un stat membru poate,a[adar, bloca ini]iativele UE. Înaceste condi]ii, ce [anse realeare Uniunea s` adopte caleafederaliz`rii?

Dar pân` la tentativa de aimpune o nou` cale intern` decoordonare politic` pentrucucerirea suprema]iei mondi-ale la nivel economic [i comer-cial, UE are de f`cut fa]` unorprobleme foarte concrete:rela]ia cu Rusia [i sferele deinfluen]` în partea estic` acontinentului; alian]a comer-cial` în cre[tere a Chinei [i In-diei; nevoia crescând` de ener-gie a Europei, în special depetrol; reafirmarea tradi]ieispiritual-cre[tine a continentu-lui, cerut` tot mai insistent deVatican; valul uria[ de emi-gran]i extracomunitari, care încurând pot deveni majoritari,[i cre[terea popula]iei musul-mane europene – inte grareaTurciei, oricât de îndep`rtat`,stârne[te cele mai marinelini[ti în acest sens.Amenin]`rile teroriste externecombinate cu mi[c`rileantiglobalizare tot mai vio-lente se adaug` la lista de pre-ocup`ri imediate. j


Valuri de UE [i NATOo HORIA BARNA o

CUM nu exist` înc` oconstitu]ie euro-pean` definitivat` [iaprobat` de toatestatele membre, UE

se emancipeaz`, cel pu]in deo-camdat`, pe formula unei orga-niza]ii politice [i economice, o„Unitate în Diversitate“, a[acum sun` motto-ul sù. Clubul„Celor 27“ (în curând) se str`-duie[te s` devin` rapid cea maimare putere mondial` prin in-termediul demersurilor de tipdiplomatic, prin negocieri suc-cesive [i minu]ioase, prin for]aargumentelor.

Format` în bun` m`sur`din acelea[i state, NATO semodernizeaz` pe formula deorganiza]ie militar` transconti-nental`, str`duindu-se s` asi-gure pacea membrilor sì [i azonelor în care ace[tia au in-terese politice [i economiceprintr-un limbaj mult mai per-suasiv, mai descurajant pentruceea ce se nume[te dialog [i ne-gociere, cel al for]ei armelor.

M`cinat` de r`zboaie dis-trug`toare [i s`tul` de ele, Eu-ropa vrea s` domine iar`[ilumea, dar îmbr`cat` în frac,cu Fran]a, Germania [i MareaBritanie ca vârf de lance, decare îns` a fost atârnat un steagpa[nic. Obi[nuite s` salvezeciviliza]ia occidental`, StateleUnite continu` s` dea tonul înNATO [i s`-i ascut` vârful delance. Aceste figuri de stiltocite urm`resc s` descrie ex-plicit [i tìos un tablou plin deaparente contraste, un peisajdup` b`t`lie populat de ace-lea[i personaje, în care pos-turile belicoase alterneaz` cucele calme [i încrez`toare.

Dup` integrarea României[i Bulgariei, UE vrea s` fac` opauz` de reflec]ie mai lung` înprivin]a extinderii sale. Turciae înc` nesigur` [i insuficienteuropenizat`, Balcanii de Vestau tot înf`]i[area unui butoi cupulbere. Ucraina, RepublicaMoldova [i Georgia stau totsub umbra Rusiei, îngrijorat`de atâta extindere spre zona eide influen]`.

{i atunci, pentru a da sigu-ran]` [i rigoare manu militari,NATO deschide larg bra]ele Al-baniei, Croa]iei, Georgiei [iMacedoniei. Înainte de sum-mit-ul organiza]iei, programat

ST

UD

II

TE

OL

OG

IC

E32

MAJORITATEA studiilor patrologice,preluând o judecat` curent` a litera-turii patristice, trimite c`tre Sf. Dioni-sie Areopagitul din perspectiva „coagu-lantului“ auctorial al dublului discurs

teologic: distinc]ia dintre teologia apofatic` [i teologiacatafatic`. Cu toate acestea, atunci când este pus închestiune criteriul distinc]iei dintre cele dou` tipuride discurs, a[a cum a fost acesta gândit în interiorulcorpusului areopagitic [i în interiorul multiplei salerecept`ri din cadrul teologiei patristice, privirea exege-tic` este încadrat` [i subordonat` de orizontul neopla-tonician al „anagogiei unului c`tre Unul“ (Enneade, VI,7). Orice interpretare este for]at` s` foloseasc` lentilede lectur` reglate pentru a percepe doar „perspectiva“.În acest fel, tocmai elementele [i detaliile care o facposibil` pe aceasta sunt trecute cu vederea, adâncimeafiind transformat` în gol, orizontul fiind r`sturnat înabsen]`. Dimpotriv`, observarea formelor care articu-leaz` „spa]iul“ teologic astfel deschis face posibil`chiar punerea în chestiune a acestuia. Întâlnirea dintreprivire [i cele care, puse în rela]ie, permit fuga, ascen-siunea, coborârea sau itineran]a las` loc, în acela[itimp [i complementar, atât pasului dintre prim [i secund,cât [i impasului dintre acestea, zona tuturor aporiilorcare ]es pe verso stromatele discursului teologic.

De[i exegeza ultimei jum`t`]i de secol a oferit oatent` apreciere a rela]iei dintre neoplatonism [i cor-pusul areopagitic, recunoscând filia]ia dintre celedou` [i refuzând o subordonare a celui din urm` fa]`de cea dintâi, imaginarul neoplatonician este înc`folosit acolo unde interoga]ia nu a fost dus` pân` lacap`t. Aceea[i este situa]ia [i în cazul distinc]iei dintreteologia de tip apofatic [i teologia de tip catafatic: ceeace urmeaz` a fi interpretat [i a fi pus în chestiune esteconvertit în explica]ie [i detaliu subîn]eles. În loculunei exegeze a respectivei distinc]ii, în schimbul sur-prinderii resorturilor pe baza c`rora devine inteligibil`simultana deosebire [i complicitate dintre cele dou`teo-logii, chiar [i cele mai ortodoxe interpret`ri trimit,f`r` suficiente precau]ii, c`tre în]elegerea ierarhizantà celor dou` tipuri de discurs teologic. O perspectiv` încadrul c`reia teologia catafatic` este doar variantadegradat` [i improprie a unui discurs precaut [i adec-vat, cel al teologiei apofatice. A[a cum vom vedea, încazul acestei interpret`ri eroarea este dubl`, c`ci aten-ta departajare a celor dou` tipuri de discurs va dezv`-lui dou` aspecte. Pe de o parte, teologia catafatic` î[irecunoa[te propria inadecvare, asumându-[i în modexplicit infinitul proces corectiv [i salvându-[i în acestfel o demnitate prea u[or pierdut` în ochii multorteologi. Pe de alt` parte, discursul apofatic se las` a ficorectat în permanen]` de c`tre ceea ce îi semnaleaz`limita [i o sustrage astfel din orizontul propriei faili-bilit`]i.

Desigur, s-ar putea r`spunde c` respectiva viziuneierarhic` ar fi propus` tocmai de corpusul areopagitic,în special de con]inutul tratatului Despre teologia misti-c`. F`r` îndoial`, perspectiva anagogic` reflectat` înrespectiva lucrare [i consecin]ele discursive pe careaceasta le provoac` nu pot fi ocolite. Dar, în aceast`privin]`, la fel de inconturnabil` este [i exegeza unuiPaul Rorem, care, de[i în]elegea con]inutul scurtuluitratat dionisian din perspectiva unei „introducerimetodologice“ a întregului corpus – eviden]iind di-

pare a fi deja dep`[it` de autorul Teologiei mistice, fiinddeja abordat` în cuprinsul tratatului Despre numele di-vine. Unul dintre cele mai elocvente pasaje poate fig`sit în al [aselea paragraf al primului capitol, în carese spune:

„F`r` nume îl arat` atunci când spun c` princi-piul dumnezeiesc uime[te pe cel ce întreab` într-unadin vederile tainice ale ar`t`rii dumnezeie[ti sim-bolice: Care este numele Tù?“ (Facerea 32, 29); „iar cumulte nume îl arat` atunci când în]elep]ii în celedumnezeie[ti îl laud` ca pe cauzatorul tuturor prinmulte nume, din toate cele cauzate (s.n.)“ (Numeledivine, II, 6, p. 138).

Acest fragment, ca multe altele din cuprinsul trata-tului despre Numele divine, red` o pozi]ie curent` adop-tat` de teologia ortodox` dup` întâiul conciliu ecu-menic de la Niceea (325): distinc]ia dintre teologie [iiconomie; dintre discursul „despre“ în-sinele dum-nezeirii – „obiect“ al teologiei apofatice – [i discursuldespre dumnezeirea gândit` în rela]ie cu crea]ia sa –obiect al teologiei catafatice. Aceast` tipologie estem`rturisit` aproape explicit atunci când Dionisiespune: „de aceea i se atribuie lui Dumnezeu toateatributele [i nimic din toate, având toat` forma [i totchipul, fiind f`r` form` [i în afara rela]iei“ (N.d., V, 8);sau atunci când spune „pe Dumnezeu nu îl cunoa[temdin firea lui (c`ci aceasta este mai necunoscut` [i maipresus de orice ra]iune [i minte), ci din ordinea tutu-ror celor ce sunt ca proiectate din El“ (N.d., VII, 3).

Dionisie aprofundeaz` distinc]ia dintre cele dou`tipuri de teologie eviden]iind faptul c`, „dac` numimascunzimea mai presus de fiin]` a lui Dumnezeu via]`sau fiin]` sau lumin` sau ra]iune, nu în]elegem nimicaltceva decât puterile (dynameis) venite din ea la noi,puteri îndumnezeitoare sau de fiin]` f`c`toare sau deîn]elepciune d`ruitoare. Dar despre ea îns`[i cuget`mprin desprindere de toate lucr`rile în]eleg`toare, neîn-]elegând nici ca îndumnezeire, nici ca via]` sau fiin]`,c`ci îi este propriu s` fie prin toat` dep`[irea cauza ri-dicat` peste toate (s.n.)“ (N.d., II, 7, p. 142). Onomasticadivin` este dedicat` diferitelor puteri prin intermediulc`rora Dumnezeu creeaz` [i sus]ine lumea, iar scopultratatului Despre numele divine este acela de a oferi oexegez` a acestei onomastici (N.d., II, 11 sau I, 8).

Îns`, în respectivul tratat, gestul onomasticii divineeste precedat de eviden]ierea fundamentului acesteia:


mensiunea anagogic` a metodologiei dionisiene –,sublinia f`r` încetare faptul c` respectivul gest ierar-hizant se cuvine a fi în]eles ca efect hermeneuticob]inut prin determinarea principalelor puncte de ar-ticula]ie ale teologiei dionisiene, [i nu ca structur` apriori a acesteia. O astfel de în]elegere lipsea, de pild`,lucr`rilor timpurii ale unui alt mare exeget, profesorulieromonah Andrew Louth. De[i acesta în]elegea în-treaga oper` dionisian` din perspectiva „unui corectivcre[tin adus neoplatonismului“, el reducea din greu-tatea acestui corectiv atunci când avansa teza potrivitc`reia cele dou` tipuri de a face teologie se refer` launul [i acela[i subiect, fiind deosebite doar de modulmai mult sau mai pu]in adecvat prin care acestead`deau seama de referentul lor.

În aceast` privin]`, teza noastr` este urm`toarea:de[i în cazul celor dou` tipuri de discurs referin]a este„Unul Dumnezeu“, acest Unu poate fi spus în dou`feluri, deopotriv` diferite [i complementare. Argu-menta]ia este articulat` în jurul distinc]iei dintre con-ceptul de „uniuni divine“ (henosis tes theias) [i concep-tul de „distinc]ii divine“ (diakrisis tes theias) (Despre nu-mele divine, II) – fundament al teoriei dionisiene aideilor/paradigmelor divine (Vladimir Lossky).Pornind de la buna în]elegere a respectivei distinc]ii,putem indica referin]a fiec`ruia dintre cele dou` tipuride discurs [i putem eviden]ia, complementar, resursatonului discursiv al celor dou` teologii, func]ia „corec-tivului hyperbolic“. Aceast` regândire a distinc]iei din-tre cele dou` tipuri de discurs teologic permite nudoar câ[tigarea unei „demnit`]i“ pe nedrept pierdute adiscursului catafatic, ci [i adecvata în]elegere a sintezeidintre amprenta platonismului asupra corpusului are-opagitic (Endre von Ivanka) [i emblema christologicà acestuia (Alexander Golitzin).

Vom putea sugera, astfel, efectele acestei inter-pret`ri. Pe de o parte, va deveni inteligibil` inser]ia dis-junc]iei dintre teologia apofatic` [i teologia catafatic`în re]eaua conceptual` post-niceean` a distinc]iei din-tre „teologie“ [i „iconomie“. Pe de alt` parte, vor puteafi remarcate liniile de for]` ale unei arheologii a dis-cursului teologic cre[tin. În al treilea rând, vom re-cunoa[te func]ia hypocritic` (Jean-Luc Marion) aoric`rei expresii teologice – aporie crucial` a cuvântu-lui teologic. În acest fel, va deveni inteligibil motivulpentru care, nu doar în corpusul areopagitic, cuvântulteologic, la rigoare Cuvântul, nu poate avea decât statu-tul unui corp a c`rui textur` penduleaz`, dictândspa]iul diafanit`]ii ierarhice, între transparen]` [iopacitate.

Schematic, argumentele sunt urm`toarele. TratatulDespre numele divine con]ine – cu prec`dere fa]` decelelalte texte cunoscute de noi ale corpusului dio-nisian – pasaje în care autorul se refer` la sensul dis-tinc]iei dintre teologia apofatic` [i teologia catafatic`.Bineîn]eles, nu am putea trece cu vederea capitolul IIIdin tratatul Despre teologia mistic`, în care Dionisie, subforma prezent`rii câtorva din lucr`rile sale,eviden]iaz` felurile în care se poate vorbi despre Dum-nezeu. Cu toate acestea, de[i e prezent` în mod explicitamintita distinc]ie, autorul se rezum` doar la a povestilaconic despre ce este vorba în textele sale [i, cel maiimportant, la a plasa cele dou` tipuri de înv`]`turi înperspectiva dimensiunii anagogice a corpusului dio-nisian. Problema definirii celor dou` tipuri de discurs

Teologie [i mediereierarhicò ANDREI G~IT~NARU o

ST

UD

II

TE

OL

OG

IC

E

33distinc]ia dintre conceptul „uniune divin`“ (henosis testheias) [i conceptul de „distinc]ie divin`“ (diakrisis testheias). Vladimir Lossky, în celebrul sù studiu despreno]iunea de analogie la Dionisie Areopagitul, remarcafaptul c` disjunc]ia este fundamental`1 pentru articu-larea dionisian` a dublului discurs teologic. Deîn]elegerea ei depinde, pe de o parte, determinareaconstitu]iei teologiei catafatice [i corecta remarcare acomplicit`]ii dintre discursul teologiei afirmative [idiscursul teologiei negative. În al doilea rând, ea esteresursa necesarei departaj`ri fa]` de univocitatea pro-pus` de orizontul anagogic neoplatonician al „mareluilan] al fiin]ei“.

„Unirile dumnezeie[ti“ sunt, pentru Dionisie, „celeale identit`]ii negrìte [i mai presus de cunoa[tere, cutermenul ascuns [i near`tat“. De unirea dumnezeiasc`]ine suprafiin]a ei, comun` principiului treimii (N.d.,II, 4). Rela]ia nu este una genitival`, ci st` sub semnulsinonimiei. Atunci când vorbim despre unitatea dum-nezeiasc` ne referim la „fiin]a“ ei dincolo de fiin]`(„Dumnezeu este cel ce este mai presus de fiin]`“, N.d.,II, 11, p. 143), la suprafiin]a sa, la imposibilitatea deter-min`rii esen]ei sale, la faptul de a fi în-sine.

Când vorbe[te despre „distinc]ii dumnezeie[ti“,Dionisie se refer` la „ie[irile (proodoi – procesiunile) [iar`t`rile bune ale principiului dumnezeiesc“ (N.d., II,4), folosind, de cele mai multe ori, conceptul de „putere/energie divin`“.

Revel`rile Unimii Dumnezeie[ti sunt de dou`feluri. Este vorba fie despre distinc]ia dintre cele treiipostasuri ale fiin]ei divine – atât în infinita loraccep]iune teologic`, cât [i în analogica lor conota]ieiconomic` –, fie despre puterile divine, care apar]in, înmod comun, fiin]ei divine. În ambele cazuri, pentruDionisie, Dumnezeu „se distinge în mod unitar, seînmul]e[te în chip unic, se multiplic` f`r` s` ias` dinstarea de Unul. {i, deoarece Dumnezeu este Cel ce esteîn mod mai presus de fiin]`, dar d`ruie[te existen]acelor ce sunt [i produce toate fiin]ele, se zice c` seînmul]e[te acel unic“2.

În concep]ia Areopagitului, „toate distinc]iile suntreferite în mod neîmp`r]it [i absolut, f`r` excep]ie, înîntregime întregii dumnezeiri. Cine nu recunoa[teacest lucru ar îndr`zni cu blasfemie s` sfâ[ie în modnecuvenit unitatea supraunit`“ (N.d., II, 1). Corelativi-tatea conceptelor de „uniuni divine“ [i „distinc]ii di-vine“ ilustreaz` concep]ia ortodox` asupra uniuniiperihoretice, resurs` fundamental` a gândirii anto-nimice specifice teologiei sfin]ilor p`rin]i. La fel, de[inu se poate spune, în mod legitim, c` distinc]iileîn]elese ca puteri creatoare sunt identice cu trinitateadivin`, nu poate fi negat faptul c` ele apar]in în modunitar celor trei persoane ale dumnezeirii.

În repetate rânduri, Dionisie eviden]iaz` faptul c`distinc]iile divine pot [i trebuie s` fie gândite din pers-pectiva unit`]ii lor de originare [i mai presus de fiin]`.Mai mult, este invocat` dogma Monarhiei Tat`lui3 –Tat`l gândit ca surs` a fiin]ei [i a ipostasurilor divine –pentru a sus]ine c`, a[a cum „fiecare dintre iposta-surile de obâr[ie este întemeiat în unitatea îns`[i, înmod neamestecat [i f`r` s` se confunde“, „sunt unite,potrivit distinc]iei dumnezeie[ti, [i comunic`rile celeneîncetate, produc`toare de substan]`, produc`toarede via]`, f`c`toare de în]elepciune“ (N.d., II, 5, p. 141) –adic` puterile divine.

Rela]ia originar` dintre uniuni [i distinc]iimarcheaz` orizontul complicit`]ii lor. Trebuie obser-vat, îns`, faptul c` deosebirea [i corelativitatea dintrecele dou` concepte propune imaginea medieriiinfinite între „ascunzimea mai presus de fiin]`“ a luiDumnezeu, uniunea fiin]ial` a divinit`]ii, [i efecteleputerilor divine, crea]ia. Pe de o parte, distinc]iile di-vine, puterile creatoare, definesc spa]iul distan]ei din-tre crea]ie [i unitatea dumnezeiasc`. Pe de alt` parte,ele izvor`sc din unitatea de nedeterminat a divinit`]ii.Ca atare, va trebui s` admitem faptul c` spa]iul „dese-nat“ de puterile care intermediaz` între cele create [idivinitatea cea ascuns` trebuie s` fie conceput ca fiindinfinit, a[a cum spune chiar Dionisie atunci cândvorbe[te despre „distan]a de m`sur` infinit` [i incom-parabil` dintre ele“ (N.d., IX, 7).

Efectele analizei propuse sunt urm`toarele. Înprimul rând, teologia de tip catafatic trebuie s` fieîn]eleas` ca un discurs al de-numirilor divine. Conti-

nuând sugestia lui Jean-Luc Marion, care sus]inea c`dublul proces al „de-numirii“ revine numelor teologieiapofatice4, putem spune c` acest demers poate reveni,deopotriv`, [i teologiei catafatice. C`ci, atât timp cât„obiectul“ avut „în vedere“ este infinit, originarul sùpunct terminus fiind ascuns, cum va fi posibil s` ad-mitem posibilitatea identific`rii sau a determin`riiacestuia? Cum s-ar putea determina sau defini ceea cese arat` ca fiind indeterminat [i infinit? Cum amputea pretinde s` denumim puterile/distinc]iile dum-nezeie[ti cât timp ele r`mân, într-o anumit` m`sur`,anonime?

SINGURA variant` inteligibil` r`mâne ceaa de-numirii. Acest lucru este m`rturisitde pasajele în care Dionisie insist` asuprafaptului c` Dumnezeu cel aflat în rela]iecu noi (prin inter-mediul puterilor/dis-

tinc]iilor sale) nu trebuie s` primeasc` nume decât dela cele cauzate: „pronia bun`t`]ii dumnezeirii ca prin-cipiu al tuturor trebuie lùdat` din toate cele cauzate“(N.d., I, 5, p. 141). În plus, Dionisie Areopagitul sus]inefaptul c` aceste puteri/distinc]ii î[i primesc numele dela cele cauzate luându-[i o dubl` precau]ie: pe de oparte, folosind în mod echivoc conceptul, propriuunui registru iconomic, de „principiu dumnezeiesc“ –adic` din perspectiva aporiei platoniciene a excentri-cit`]ii centrului; pe de alt` parte, atr`gând aten]iaasupra faptului c` numele divine sunt date în modanalogic: „de fapt, acestea le zicem în chip drept despreDumnezeu c` e lùdat din toate cele ce sunt dupànalogia cu toate, a c`ror cauz` este“ (N.d., VII, 3). Ono-maza divin` trebuie s` respecte criteriul analogiei. Nu-mele afirmative, proprii teologiei catafatice, nu suntdetermin`ri (theseis) ale dumnezeirii, a[a cum uneori afost sugerat, ci analogii a c`ror func]ie este aceea de asugera divinitatea.

De aceea, de fiecare dat` când Dionisie nume[teprintr-o afirma]ie o energie sau distinc]ie, el propune,în acela[i pasaj, necesara ei de-numire. Orice tez` de-spre Dumnezeu nu poate fi încadrat` decât în registrulanalogiei, [i î[i reveleaz` sensul într-un proces de adec-vare conform distan]ei infinite, trasat` de energiile di-vine, între crea]ie [i în-sinele dumnezeirii. Nume di-vine sunt corectate hyperbolic ca pentru a fi sem-nalat` inadecvarea lor. Pe întregul parcurs al tratatuluiDespre numele divine, fiecare gest onomastic este înso]itde un asemenea corectiv aplicat în dou` feluri: fie prinsecondarea fiec`rui nume cu o alt` ocuren]a a sa care aprimit prefixul hyper (e.g. „bine, suprabine“) – pentru asugera infinita rezerv` de sens proprie respectiveiputeri divine; fie specificând de la început faptul c`Dumnezeu este lùdat, [i nu determinat, cu acel nume.Într-una din scoliile sale dedicate tratatului Despre nu-mele divine, Maxim M`rturisitorul atrage aten]ia toc-mai asupra faptului c` Dionisie nu spune c` „anumitenume îl caracterizeaz` pe Dumnezeu, ci c`, prin aces-tea, El este lùdat“ (Scolii la N.d., V, 8).

Odat` abandonat efortul de-numirii, risc`m, a[acum sugereaz` J.-L. Marion, s`-l idolatriz`m pe Dum-nezeu5, chiar [i atunci când admitem despre el c` nu-lputem lùda, în chipul cel mai potrivit, decât atribuin-du-i cele mai elevate nume. În concluzie, teologiacatafatic` se cuvine a fi în]eleas` nu din perspectivadiscursului unor simple afirma]ii, ci din orizontulunui logos permanent con[tient de propria failibilitate[i, ca atare, de infinitul efort de adecvare la care estesupus. Finalul tratatului dedicat numelor divine esteelocvent. Areopagitul arat` acolo c`, „expunând acestenumiri dumnezeie[ti inteligibile, pe cât ne-a fost cuputin]`, am r`mas departe nu numai de con]inutul lorexact, ci [i de în]elegerea lor asemenea celei a îngerilor.Fiindc` [i cei mai buni dintre înv`]`torii no[tri despreDumnezeu r`mân departe de îngeri“ (N.d., XIII, 4).

Un al doilea efect al analizei propuse este cel alîn]elegerii faptului c` distinc]ia [i complicitatea dintreuniunile divine [i distinc]iile divine restructureaz`rela]ia dintre teologia apofatic` [i teologia catafatic`.Chiar dac` Dionisie admite faptul c` „unirile sunt maipresus de distinc]ii“ (N.d., II, 11, p. 143), complicitateadintre acestea dou` modific` în mod semnificativ rela-]ia dintre cele dou` tipuri de discurs teologic. Dac` ac-cept`m faptul c` acestea dou` au referin]e diferite, nuputem admite pozi]ionarea lor ierarhic`. Pe de alt`

parte, dac` în]elegem faptul c` între uniuni [i distinc-]ii trebuie gândit, a[a cum am v`zut, un raport de sub-ordonare, suntem constrân[i s` gândim, consecvent, oraportare ierarhic` a celor dou` tipuri de teologie. Încele din urm`, dac` în]elegem mecanismul complici-t`]ii dintre divinele uniuni [i distinc]ii, suntem con-strân[i s` sl`bim perspectiva respectivei supraordo-n`ri ierarhice. Discursul teologiei catafatice vizeaz`,într-un registru analogic, [i pe un ton laudativ-hyper-bolic, unitatea ascuns`, în-sine, a divinit`]ii. Suntemconstrân[i astfel s` gândim recuperarea demnit`]iipierdute a acestui tip de discurs, [i s` ne amintim c`rela]ia dintre uniuni [i distinc]ii a fost paradigmaticschi]at` de sfântul Grigorie Palama, atunci când spu-nea c` energiile necreate, de[i sunt identice în-sineluidumnezeiesc, exprim` esen]a, provenind din ea.

În al treilea rând, trimi]ând c`tre func]ia pe care oîndepline[te corectivul hyperbolic în cadrul discursu-lui de tip apofatic, vom spune c` deconstruc]iaopozi]iei ierarhizante dintre cele dou` tipuri de teolo-gie este propus` [i de în]elegerea discursului apofaticîn afara oric`rei opozi]ii fa]` de teologia catafatic`.Pentru a semnala con]inutul infinit al dumnezeirii [ipentru a nu risca o viziune agnostic` sau atee, dis-cursul teologiei apofatice este corectat, la rândul sù,fie prin hyperbole, fie prin oximoroni, fie prin rug`ciu-ne. Autorul corpusului areopagitic evit` pozi]ionareadivinit`]ii prin intermediul numelor negativespunând c` „dumnezeirea este mai presus de toatepriva]iunile (aphairesis) [i de toat` nega]ia (apophasis)“(T.m. I, 1), „nega]iile fiind mai presus de toate aferezele,de toate nega]iile [i de toate tezele“ (T.m. 2). Pe de alt`parte, acela[i gest survine odat` cu capitolul al treileaal tratatului Despre teologia mistic`, atunci când Dioni-sie de-nume[te în-sinele dumnezeirii prin intermediuloximoronului „întuneric luminos“ – semn al infinitu-lui con]inut al unei dumnezeiri care nu poate fi deter-minat` nici pe calea numelor negative. Nu în ultimulrând, în dou` contexte memorabile (la începutul Teolo-giei mistice [i în capitolul al III-lea al tratatului Despreierarhia bisericeasc`), atunci când trimite c`tre con]i-nutul tainic al dumnezeirii, Dionisie ofer`, extrem derelevant, gestul [i cuvintele rug`ciunii. Tratatul Despreteologia mistic`, apex al sublim`rii teologiei în cuvântal t`cerii, este inaugurat de o rug`ciune. Astfel, prinadresare [i invocare, este semnalat „obiectul“ infinit alunui discurs care, lipsit de o atare scrupulozitate, arrisca, a[a cum avertiza J. Derrida, apropierea de agnos-ticism sau de ateism.

ÎN}ELEGÂND felul în care, prin laud`, oximoronsau rug`ciune propriu-zis`, teologia apofatic` estepermanent adecvat`, poate fi corect circumscris`distinc]ia dintre cele dou` tipuri de teologie. Ob-

serva]ia Sfântului Ioan Damaschinul, din cel de-aldoilea capitol al Dogmaticii, potrivit c`ruia nu toatecele ale teologiei sunt negative [i nu toate cele aleiconomiei sunt pozitive, sintetizeaz`, chiar [i cu risculunei schematiz`ri, buna în]elegere a chestiunii.

În plus, dubla ocuren]` a corectivului hyperbolic arug`ciunii care infuzeaz`, prin cerere sau laud`, celedou` gesturi teologice, este extrem de relevant` pentruîntreaga teologie cre[tin-ortodox`. Rezonând cu unuldintre sensurile celebrului cuvânt evagrian potrivitc`ruia „teolog este cel ce se roag`, [i numai cel ce seroag` este teolog“, P`rintele Paul Evdokimov sauP`rintele Sofronie din Essex aminteau faptul c` dis-cursul teologic este corectat [i împlinit în interiorulSfintei Liturghii.

Nu în ultimul rând, trebuie spus faptul c` tenta]iaidentific`rii unui al treilea regim teologic trebuie s` fieevitat`. Posibilitatea unei via eminentiae este refuzat`de dubla referin]` a discursului teologic. Ceea ce a duscu gândul c`tre o astfel de rostire ter]iar` este ocuren]amultipl`, la nivelul ambelor tipuri de teologie, a corec-tivului hyperbolic. Acest corectiv nu este, îns`, un altdiscurs. El nu are o referin]` proprie, ci doar în-depline[te func]ia de a adecva în permanen]` rostireaapofatic` [i discursul catafatic.

Acest continuu efort de adecvare structureaz` con-stitu]ia discursului teologic. Conform taxis-ului ierar-hiei divine, atât de coerent analizat` de exegeza lui R.Roques, întregul univers dionisian este unul al inter-pret`rii perpetuei revela]ii a dumnezeirii. Dac`, stricto

iRela]ia originar` din-

tre uniuni [i distinc]ii

marcheaz` orizontul

complicit`]ii lor.

Trebuie observat, îns`,

faptul c` deosebirea [i

corelativitatea dintre

cele dou` concepte pro-

pune imaginea medierii

infinite între „ascun-

zimea mai presus de

fiin]`“ a lui Dumnezeu,

uniunea fiin]ial` a

divinit`]ii, [i efectele

puterilor divine,

crea]ia. Pe de o parte,

distinc]iile divine,

puterile creatoare,

definesc spa]iul

distan]ei dintre crea]ie

[i unitatea dum-

nezeiasc`. Pe de alt`

parte, ele izvor`sc din

unitatea de nedetermi-

nat a divinit`]ii.


ST

UD

II

TE

OL

OG

IC

E34

„Hoc autem dicebant tentantes eum,ut possent accusare eum.

Iesus autem inclinans se deorsum, digito scribebat in terra“Secundum Ioannem, 8:6

NISIPUL este lipsit devegeta]ie pentru c`, asemeniinfinitului, se opuneoric`rui principiu extatic. Elcre[te mai degrab` în sine,

printr-o perpetu` autonum`rare. DacÌnfinitul divin este, în sens aristotelic,„gândirea care se gânde[te pe sine“,nisipul este num`rul nenum`rabil carese num`r` pe sine. Prin aceast` inom-brabilitate a particulelor, nisipul esteanalogonul sensibil al Infinitului. Întimpul asum`rii condi]iei istorice, Fiullui Dumnezeu a evitat s` dea doctrineisale o expresie scris`, preferândînv`]`mântul omiletic. ConformEvangheliilor, Mântuitorul Iisus Hris-tos a scris o singur` dat` pe p`mânt, pepulbere, pe nisip, mul]umindu-se, chiar[i atunci, s` zgârie doar câteva cuvinte,prin aceasta inaugurând un nou modde exprimare, pe care o vom numi aici„scrierea pe nisip“. Precedente existau,desigur, în filosofia greac` [i cea orien-

tal`, mai ales la Socrate [i la Buddha,îns` oralitatea hristic`, pentru c` emanadintr-o natur` divin`, va institui arheti-pal aceast` paradigm`. În virtuteamesianit`]ii Sale, înv`]`tura lui Iisusare, chiar privit` sub raportulumanit`]ii ei, o adâncime ontologicùltim`. Acest lucru amplific` ne-dumerirea iscat` pe de o parte de pro-funzimea [i for]a înv`]`turilor Sale, iarpe de alt` parte de evitareaautoredact`rii lor în scris.

VARIANTA greac` a scrierilorvetero-testamentare (Septua-ginta) folose[te pentru verbula face din primul verset al

Genezei („La început a f`cut Dumnezeucerul [i p`mântul“) forma de aorist averbului poieo, deci epoiesen, care maiînseamn` a împlini, a crea. De aicideriv` cuvintele române[ti „poet“ [i„poezie“. Dumnezeu este creatorul prinexcelen]` al universului, pe care greciil-au denumit cu termenul de „kosmos“(ordine, podoab`, armonie, frumuse]e).Dumnezeu, marele contrapunctist, acreat aceast` „fug` în la minor“ c`reia îispunem univers. El este autorul acestuigrandios poem. Noi ca fiin]e create sun-tem chema]i s` adâncim misterul aces-


sensu, teologi nu pot fi numi]i, sub rezerva infinit` aepectazei, decât membrii primei ierarhii angelice(tronurile, serafimii [i heruvimii), ceilal]i participan]iai ierarhiei, datorit` privirii mediate pe care o practic`,sunt supu[i unei condi]ii iconomice lipsite de orien-tarea imediat` „fa]` c`tre fa]a în-sinelui dumnezeirii“.Din acest motiv, [i într-un caz [i în altul, teologiei, însens larg, îi este propriu infinitul efort al adecv`rii.Acesta este motivul profund pentru care dogma orto-dox`, de[i nu poate fi în]eleas` dintr-o perspectivèvolu]ionist`, permite nesfâr[itul gest al aprofund`riidefini]iilor sale, care, a[a cum sublinia [i Karl Chris-tian Felmy, „nu sunt principii teoretice, ci delimit`ri(horoi, termini) ale experien]ei Bisericii, care separàdev`rul trìt de falsificarea lui prin erezie“. Ele sta-bilesc cadrul în interiorul c`ruia efortul hermeneuticpoate fi continuat.

Mai mult, întrucât con]inutul revela]iei divine estede fiecare dat` infinit, teologia nu poate accepta gestulcapitalizant al unei determin`ri. Revela]ia nu poate fip`strat`, determinat` [i stocat`, ci doar, pentru a o re-cunoa[te pe deplin ca revela]ie, transmis`, dat` mai de-parte, donat`. Ea este transformat` în tradi]ie (parado-sis [i metadosis), fiind astfel semnalat acel con]inutinfinit care excede în permanen]`. A[a cum spuneJean-Luc Marion, „a primi donarea (revela]ia) revine laa recepta actul donator, c`ci Dumnezeu nu doneaz`nimic decât mi[carea infinit` a kenozei carit`]ii sale,adic` totul“6. Aceast` transmitere devine în interiorulîntregii ierarhii interpretare. A transmite înseamn` afiltra revela]ia prin propriul nostru corp. Avvei An-tonie i s-a descoperit în pustiu nu numai faptul c` „înora[ exist` cineva care, asemenea lui, cânt` în fiecarezi Trisaghionul al`turi de îngeri“ (imagine a recept`riidoxologice a revela]iei), ci [i c`, medic fiind, adic`

membru al familiei terapeu]ilor din care f`ceau parte[i monahii de[ertului, „d`ruia din prisosul [tiin]ei salecelor nevoia[i“ (ipostaz` a transmiterii a aceea ce a fostrevelat). Avva Antonie este una dintre imaginile cru-cialei conjunc]ii dintre teoz` [i kenoz`.

Observ`m astfel faptul c` gestul hermeneutic altransmiterii are o dubl` semnifica]ie. În corpusul are-opagitic, el indic` scopul ierarhic al oric`rui partici-pant, acela de a deveni „loc al lui Dumnezeu“, chip alDomnului, oglind` nep`tat` a Acestuia. Transparen]acorpului intermediar este direct m`surat` de posibili-tatea sa de a interpreta revela]ia, de a o da mai departecât mai pu]in alterat` [i istoricizat`. A interpreta [i ada devin aici sinonime. Tocmai pentru c` „ierarhiaeste o sfin]it` rânduial` (taxis) [i [tiin]` (episteme) [i lu-crare (energeia) asem`n`toare, pe cât e cu putin]`, mo-delului dumnezeiesc“ (Ierarhia cereasc`, III, 1), gestulteologal [i teoforic prin excelen]` este cel al uneiinfinite interpret`ri. Acesta este [i motivul pentru careDionisie Areopagitul, în câteva contexte notabile, îiinvit` pe cei care îi citesc propria exegez` s` participe[i s` interpreteze „pentru a ne descoperi [i nou`, celorcare iubim pe Îngeri pe cât ne e cu putin]`, o vederemai luminoas` [i mai iubit`“ (Ierarhia cereasc`, XIII, 4),c`ci, „fie c` le ai prin tine, fie prin al]ii, avându-le toateprimite de la cel Bun, trebuie s` ni le transmi]i [i nou`.C`ci vezi c` nici noi n-am închis în noi în[ine nici unadintre ra]iunile d`ruite nou` în mod ierarhic, ci le-amtransmis nefalsificate“ (Numele divine, XIII, 4). AvvaAntonie, neîn]elegând „o vorb` din Levitic“, cere t`lm`-cirea ei de la autorul acesteia. Îns` Moise nu este doarsurs` scriptural`, ci asum` [i func]ia angelicit`]ii, fiindprototip al intermedierii dintre om [i Dumnezeu. În-tregul episod este conform regulilor de func]ionare aleierarhiei dionisiene. C`ci, a[a cum spune apoftegma,

cele explicate de Moise nu îi erau inteligibile decât su-plicantului. Acesta dovedise, în repetate rânduri,m`sura propriei angelicit`]i, fiind capabil s` primeas-c` de la un înger – proximul sù superior ierarhic –, [inu de la un alt avva al de[ertului, interpretarea cerut`.

Gestul transmiterii [i al interpret`rii poart`semnifica]ia recunoa[terii rostirii a ceea ne este pro-priu [i a ceea ce ne excede în mod infinit. A face teolo-gie înseamn` a transmite mai departe cuvântul altuia,la fel cum, riguros spus, „nici Christos nu vorbe[te înnume propriu, ci în numele Tat`lui“7. Acesta este sen-sul precis al ipocriziei (hypokrisis) care marcheaz`condi]ia oric`rei angelicit`]i. Din perspectiva dubleisemnifica]ii a acestei hermeneutici poate fi propusàrheologia discursului despre Dumnezeu.

l1 Vladimir Lossky, La notion des „Analogies“ chez Denys le

Pseudo-Aréopagite, „Archives d’histoire doctrinale et littéraire duMoyen Age“, Vrin, nr. 5, 1930, p. 282.

2 Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete (N.d., II, 11),Editura Paideia, Bucure[ti, 1996, p. 143.

3 „Singurul izvor al dumnezeirii mai presus de fiin]` esteTat`l, Tat`l nefiind Fiu, nici Fiul Tat`, ci p`strând cu sfin]eniefiecare din ipostasurile de obâr[ie cele de laud` ale sale“ (N.d., II).

4 Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate,Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 160.

5 J.-L. Marion, L’Idole et la Distance, Bernard Grasset, Paris,1977, pp. 190, 191.

6 Jean-Luc Marion, L’Idole et la Distance, Bernard Grasset,Paris, 1977, p. 212.

7 Jean-Luc Marion, Dieu sans l’être, Communio Fayard, 1982,p. 10.j

Scrierea pe nisipo VASILE CHIRA o

ST

UD

II

TE

OL

OG

IC

E

35tei frumuse]i, s` cre`m în prelungireaacestui act primordial. Se pune îns` în-trebarea dac` „crea]ia“ uman` trebuies` se limiteze la interpretarea strict` adatului revelat sau dac` î[i poate asumateritorii fic]ionale autonome, comple-mentare acestuia. F`r` a încerca s` d`mun r`spuns definitiv acestei întreb`ri,vom spune c` Biserica nu este refractar`valorilor artistice, filosofice [i literare.

HEIDEGGER spunea c` „limbaeste l`ca[ul fiin]ei“. L`ca[ul tre-buie s`-l cuprind` pe locuitor.Nu exist`, îns`, nici un fel de

l`ca[ care s` cuprind` Logosul. Cuvân-tul neavând „unde s`-[i plece capul“, nupoate locui nici în l`ca[ul rostirii. Înmomentul în care Hristos vorbea (înaramaic`), cuvintele Sale erau transcen-dente oric`rei gramatici, pentru c` eraucuvinte energetice. Aceasta estera]iunea pentru care Hristos a spus:„Cerul [i p`mântul vor trece, dar cuvin-tele mele nu vor trece“. Evident, Hristosnu s-a referit la faptul c` limba ara-maic` în care El a vorbit istoric vasupravie]ui trecerii Cerului [i P`mântu-lui, ci la faptul c` în realitate „cuvin-tele“ energetice (învestite cu energiadivin` necreat`) sunt atemporale.Aceast` atemporalitate [i supracosmici-tate a cuvintelor Logosului arat` faptulc` ele sunt creatoare, respectiv produc-tive în sens absolut. Cuvintele divinenu pot fi arbitrare, precum celeomene[ti, pentru c` orice cuvânt divineste cosmogonic. Atunci când Dum-nezeu vorbe[te, se creeaz` universul.

Atunci când degetul divin scrie penisipul abisului, abisul se clatin`. Dum-nezeu a vorbit [i toate s-au f`cut. Dum-nezeu a scris de la începuturile lumii,iar textul sacru al Infinitului este, a[acum am ar`tat mai sus, lumea îns`[i.

Iisus nu a refuzat scrierea din ace-lea[i ra]iuni ca [i Buddha sau Socrate.Pentru Siddartha Gautama, scrisul nuavea sens pentru c` lumea îns`[i eravacuum. Pentru Socrate rostirea avea unsens terapeutic prin dezv`luirea trep-tat` a ceea ce exist` mai adânc în fiecaredin noi. Maieutica socratic` era un exer-ci]iu de arheologie spiritual` compara-bil, în timpurile moderne, cu tenta-tivele cathartice mult mai confuze alepsihanalizei. Pentru un asemenea anga-jament terapeutic al rostirii, scrisul nuputea s` apar` decât ca un supremsimptom al ineficien]ei, ca un blocaj altrezirii spirituale.

Motivul pentru care Iisus nu a scrisnimic nu are nici ra]iuni de ordin cos-mologic [i nici de ordin psihologic.Dac` ar fi totu[i s` ne referim la aspec-tul cosmologic, am putea vorbi de olips` de consisten]` a lumii, dar nu de oevanescen]` în sine a ei ca în buddhism,ci de una prin raportare la realitateasupracosmic` a lui Dumnezeu. Lumeanu poate fi Ens realissimum, fiin]a în celmai înalt grad real`, acest regim fiindrezervat exclusiv Divinit`]ii. În con-cep]ia maximian`, lumea nu este Fiin]aîn Sine. Cuvântul divin este elpurt`torul sensului suprem al realit`]ii.Natura realissim` a Logosului estetemeiul incomprehensibilit`]ii acestuia


(accentu`m aici asupra sensului etimo-logic al cuvântului incomprehensibil).Dac` Logosul este necuprins sau, dog-matic vorbind, dac` natura divin` a luiIisus este necircumscris` [i dac` energi-ile acestei naturi sunt la rândul lornecircumscrise, atunci imposibilitateaexprim`rii în scris a inexprimabiluluiapare ca o limit` de la sine în]eleas`.Nici o limb` sau scriere istoric` nupoate transcrie cuvintele divine în ple-nitudinea [i con]inutul lor ultim, oriceexprimare lingvistic` a revela]iei avândun caracter incomplet. De aceea spuneSfântul Apostol Pavel c` profe]iile vordisp`rea în Eshaton pentru c` tipul decunoa[tere speculativ` (per speculum inaenigmate) va fi înlocuit de cunoa[terea„fa]` c`tre fa]`“ (facie ad faciem). Aceast`transparen]` eshatologic` a cunoa[teriieste îns` una supra-verbal`. Iat` de ceapofatismul trebuie s` se r`sfrâng` [iasupra rostirii. Aceast` suspendare radi-cal` a discursului abandoneaz` scrisulnu dintr-o dispre]uitoare distan]` fa]`de fapta creatoare, ci din auzirea uneiîndep`rtate muzici cere[ti, din adân-cirea unui mister f`r` margini [i f`r`sfâr[it.

NESCRIIND nimic, Hristos caom a dep`[it inclusiv acelorgoliu auctorial care esteînr`d`cinat instinctiv în per-sonalitatea uman`. Fiecare

purt`m în suflet un scriitor. Exist`, cualte cuvinte, în fiecare ins o propen-siune auctorial`, o doz` de „grafo-manie“ care ]ine de mecanismele

abisale ale datului nostru existen]ial.Aceast` limit` devine îns` cu adev`ratprimejdioas` când grafomania se trans-form` în grafoterapie. Cuvântul odat`scris, pornit în lume, este un bun publiccare nu mai poate fi controlat. Scri-itorul seam`n`, îns` nu [tie cine, cum [ice va culege. Cuvântul are for]`, poateorganiza haosul sau poate face haos.Aceast` putere a cuvântului devine cuatât mai pregnant` cu cât cel care omânuie[te are o for]` creatoare maimare. Astfel, erorile geniale au un gradde periculozitate mult mai ridicat decâtgafele inofensive ale mediocrit`]ii. Pede alt` parte, mult mai primejdioas` sedovede[te a fi lectura precar` [i imatur`a unor mari opere. Dup` publicarea ro-manului Suferin]ele tân`rului Werther allui Goethe au urmat valuri de sinu-cideri. De asemenea, în multe clinici depsihiatrie au fost g`si]i pacien]i cu vo-lume din scrierile lui Cioran sauSchopenhauer sub pern`. A nu seîn]elege c` filosofia schopenhauerian`sau aforistica cioranian` sunt lipsite devaloare ontologic` sau estetic`. Amoferit aceste exemple pentru a ar`talipsa evident` a unei bune comprehen-siuni [i totodat` a unor repere culturale[i morale la respectivii pacien]i.

Avem, a[adar, dou` tipuri de scriere:scrierea pe nisip [i scrierea pe hârtie,de[ertul [i biblioteca, „sângele“ [icerneala. Prima a dat sfin]i, iar cea de-adoua autori. j

ST

UD

II

TE

OL

OG

IC

E36 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006

ÎN tradi]ia cre[tinismului primar,no]iunea de „salvare“ a fostmereu asociat` unei concep]iiparticulare despre timp. Pentruprimii apostoli, mântuirea n-a

însemnat niciodat` o dram` individ-ual`, jucat` pios la persoana întâi, f`ràlte referin]e. Dimpotriv`: în]elepciu-nea ascuns` în Torah le spunea c`, de-parte de a înv`lui un dans pervers alaparen]elor, istoria lumii era încadrat`de evenimentul crea]iei ex nihilo [ibalan]a judec`]ii ultime. Suveran pesteceruri, Cel prea-înalt poate reîncepeoricând totul f`r` s` oboseasc`, dior-tosind prin delectare [i înnoind f`r` re-grete întreaga f`ptur`. De la „jertfele demântuire“ din cartea Leviticului pân` la„mântuirea lui Israel“ din psalmii luiDavid [i „izb`virea ve[nic`“ f`g`duit`de profe]i, r`d`cinile vetero-testa-mentare ale soteriologiei cre[tinevorbesc despre importan]a memoriei is-torice a poporului ales [i despre decisi-va sa amplasare cosmologic`.

Cartea Genezei dezv`luie trupul pro-toplasmatic al lumii, irizat de luminaslavei lui Dumnezeu. Fiorduri de trans-paren]` str`luceau în oceanul uneifluidit`]i originare. Coinciden]a per-fect` între localitate [i totalitateconfigura virtutea discern`mântuluiîntr-o geometrie sferic-piramidal`. Laorizontul oric`rei faceri ap`rea garan]iaunui supliment de bine – fondul ne-restituit al plenitudinii. Intui]iile aveauacces imediat la transcenden]`. În-trevederea era – pentru Adam [i Eva –modul esen]ial de exprimare a alteri-t`]ii. Nostalgia intangibilului nu evocaun fond carent, ci îmb`ta dehiscen]agalactic` a firii. Contempla]ia transfi-gurat` a fiin]ei repertoria muzical toategamele diafaniei. Infinitul era proxim,f`r` efort ori suferin]`, [i se revela prinformele contigue ale frumuse]ii.

Gr`dina Edenului reflecta maies-tatea divin` în straiele unei demneumilin]e. Tunicile de piele nu opacizaucorporalitatea, iar descrierile anatomiceerau inutile: fa]a celuilalt se contura nuprintr-o fug` perspectival`, ci prin adec-varea iconic`. Semnele dep`[eau rolultehnic-informativ [i asumau, spontan, ovoca]ie testimonial`. Abreviate meto-nimic, ra]iunile crea]iei irigau nestin-gherit o hermeneutic` a sensului inte-gral. Nici un seism al uit`rii nuamenin]a viitorul prezentului dat. „An-tichitatea“ paradiziac` nu contrazicea„modernitatea“ istoriei sacre, ci ambelese adânceau într-o just` complementa-ritate. Pa[ii lui Enoh, bunòar`, eraubolti]i c`tre familiarele în`l]imi în-gere[ti. Dincolo de cenzura lingvistic`,limbajul celebra o pur` actualitate. Însfâr[it, odihna sabatic` se hr`nea din

euritmia solar` – rugul aprins pentrulecturi vesperale din Cartea crea]iei.

Întâlnirile care au precedat c`derealui Adam nu cuno[teau frauda. Conver-sa]iile p`reau mereu congeniale.Subiectul epistemic nu ducea povaraambiguit`]ilor impuse de rostirea du-plicitar` a cet`]ii babilonice. Inspira]iapersoanei coincidea cu respira]ia larg` anaturii. Emo]ia învecin`rii divineg`zduia, într-un simplu surâs de copil,tâlcul unor enigme fecunde. Pasivitateamir`rii se hr`ne[te din generozitateanesfâr[it` a începuturilor, investindapoi cu precizie geniul prosper al activi-t`]ii. Întruparea era, pentru primii oa-meni, principiul definitor al subiectivi-t`]ii. În]elegerea de sine angaja mereulibertatea celuilalt. Peniten]a [i pere-grinarea trìau, ontologic [i lexical, oizolare abstract`. Rùl nu putea fi decât,cel mult, presupus – în timp ce aproa-pele se f`cea c`lùz` spre p`mântul in-terior al f`g`duin]ei. La umbra pomuluivie]ii, sinceritatea patrona câmpuldeschis al interpret`rilor benevolente.Ereditatea sacr` [i contingen]a crea]ieip`reau, pretutindeni, valori indis-putabile. Prezen]a îngerilor la poartaraiului confirma bucuria omeneasc` atrìrii „f`r`-de-ce“. Vina, remu[carea,reflec]ia critic` [i mai ales anxietateaunui ego volatil sau corupt – toate aces-tea vor rezuma condi]ia lui Adamîn[elat, c`zut, lipsit de speran]`.

Numai zguduirea echilibrului pri-mordial, binecuvântat de Dumnezeu înmarea s`pt`mân` a facerilor sale, aputut declan[a „teroarea istoriei“ – in-cluzând aici panoplia vast` a sumbru-lui, registrul opacit`]ii [i timbrul vehe-men]ei. De la captivitatea egiptean`pân` la violen]ele din Canaan,rivalit`]ile interne ale regatului davidic,tensiunea între sacerdo]iu [i profe]ie,apostazia exilului [i revoltele anti-ro-mane, biografia lui Israel n-a putut in-clude referin]e bogate ori semnificativela paradis. În fapt, Vechiul Testamentnu vorbe[te aproape deloc despre„c`dere“ sau „fericire“ [i, împreun` cuproblematica existen]ial` a „mor]ii“,aceste teme sunt amânate pentrureflec]ia paulin` asupra „noului Adam“(Romani 5, 14 = I Corinteni 15, 22).Numai refacerea asem`n`rii cu Dum-nezeu în chipul uman al lui Iisus, „fiulteslarului“ (Matei 13, 55), a pututdeschide calea teologiei iudaice c`treaceast` radical` anamnez`. Amintirealui Adam se împrosp`teaz` îndat` pen-tru cei care v`d str`lucirea Hristosului –recunoscut deopotriv` ca „înv`]`tor“,„domn“, „profet“ [i „mântuitor“. Numaiîntruparea ne descoper` c` visul luiAdam era Hristos, iar Eva un prototip alBisericii.

Vestit de apostoli ca Cel „mai înainten`scut de toat` f`ptura“ (Coloseni 1,14), Fiul spune despre sine c` este „în-ceputul [i sfâr[itul“ – adic` „Cel ce este,Cel ce era, Cel ce vine“ (Apocalipsa 1, 8)–, acoperind întreaga plaj` a tempo-ralit`]ii. Numai din acest loc privilegiatal m`rturisirii, vederea raiului devineplauzibil`. Protologia [i eshatologia seajusteaz` simetric la umbra tronuluinev`zut al Logosului – cump`n` aveacurilor sub care „ra]iunile plasti-cizate“ (Dumitru St`niloae) din sferamultiplului reg`sesc splendoarea Unu-lui inefabil. Din pulsa]iile acestui cen-tru marginal, îns` nem`rginit, afl`m c`începutul crea]iei – lipsit de ample con-semn`ri narative – nu poate constituiobiectul unei metafizici scolastice, cidoar expresia unei poetici a bun`t`]ii.Doar aceast` mediere hermeneuticèste capabil` s` redea coresponden]eleîntre vetus [i novus testamentum, adic` ra-portul dialectic între vetus [i novusAdam.

Acum putem în]elege voca]iamesianit`]ii [i sensul implicit al „sfâr[i-tului istoriei“. De la întrupare încoace,teatrul lumii g`zduie[te apocalipsa in-terioar` a celor care v`d în „Cel uns“ pe„noul Adam“ – venit nu ca „s` strice“, ci„s` împlineasc`“ (Matei 5, 17). PutereaFiului lui Dumnezeu nu anihileaz`demnitatea Fiului Omului. În loculunui antagonism destructiv, menit s`rescrie rela]ia st`pân-sclav, Cuvântulf`cut prunc din Fecioar` în BetleemulIudeii asum` condi]ia barbar` ab`trânului Adam. C`ci „a salva“înseamn` mai ales „a apropria“ – ceeace reclam` identificarea absolut` a divi-nului cu relativitatea umanului. Esteceea ce teologii sinodului de la Cal-cedon (451) au numit „unire ipostatic`“.

Dogma ne spune c` pentru elibera-rea umanit`]ii de consecin]ele p`catu-lui originar, Fiul lui Dumnezeu nu con-sum`, oarecum mitologic, un ciclu detransmigra]ii succesive. El nuînsufle]e[te aleator corpuri umane încùtare de sfat, inspira]ie sau t`m`-duire, ci recapituleaz` istoric [i ontolo-gic destinul întregului Adam. Pentru camântuirea s` reprezinte un fapt deopo-triv` universal [i real, iar nu o autosu-gestie candid` a oamenilor înfrân]i desoart`, întâlnirea firii dumnezeie[ti cufirea omeneasc` trebuia s` fie deplin`.În cuvintele Sf. Grigorie de Nazianz,„ceea ce nu este asumat nu este vinde-cat (tò gàr aprósle-pton, atherápeuton)“ (ep. theol. 101. 32). Verbul folosit deP`rintele capadocian are ca r`d`cinìnfinitivul lambáno-, cu sensul cel maifrecvent de „a apuca“ sau chiar „aocupa“. Dep`[irea trecutului presupuneînsu[irea salvific` a eredit`]ii. F`r` acest

proces radical – care trece prin „golireade sine“ (kenosis) [i Cruce –, Iisus ar ficoncurat pentru calit`]ile unui simpludasc`l taumaturg. Or, întruparea face caumanitatea lui Adam s` fi fost integralinvadat` de „toat` dumnezeirea“ Cu-vântului, ceea ce are ca efect automatdezmo[tenirea diavolului [i anulareaancestralei frici de moarte.

Finalul istoriei adus de Hristos pre-scrie un început absolut, sugerat dejapentru Moise în talazurile retrase aleM`rii Ro[ii, iar pentru înainte-merg`torul Ioan de apele baptismaleale Iordanului. Fiul nu este doar noulAdam, ci [i Cel care „iar`[i va s` vin`“ laora rânduit`. În fa]a recunoa[teriinout`]ii perene a lui Hristos – „acela[i,ieri, [i azi, [i în veci“ (Efeseni 13, 8) –,sfâr[itul timpului poate fi oricând de-clarat „aproape“ (Romani 13, 12 = Fili-peni 4, 5 = Apocalipsa 1, 3). ÎntrupareaCuvântului lui Dumnezeu a adus vea-cul într-un raport intim cu eternitatea –ceea ce permite restructurarea sacra-mental` a unei materialit`]i altminteriopace. Distan]area momentului„judec`]ii“ de timpul „iert`rii“ are unefect cumulativ – de culegere, decantare[i sedimentare –, luînd astfel o valoareimediat pedagogic`.

Pentru a identifica cadrele celei de-adoua veniri, suntem mereu chema]i s`în]elegem contextul providen]ial al În-trup`rii. Structura de rezisten]` a mira-colului r`mâne aceea[i: surpriza mar-ginalit`]ii geografice, ie[irea anamorfo-tic` din logica calculului, contestareaprincipial` a oric`rei astrograme. Fiulsurvine, propriu-zis, din afara unuitimp pe care-l domin` suveran. „Pre-cum fulgerul“ (Matei 24, 30) care, per-fect eterogen în raport cu aerul, str`batecerul „de la r`s`rit pân` la apus“, a[a vadespica „ziua judec`]ii“ timpul istorieide regnul ve[niciei. Domnul e fa]` delume ceea ce reprezint` ho]ul pentrucasa unui st`pân adormit (Matei 24, 43= I Tesaloniceni 5, 2): un apel la veghe [idiscern`mânt. În mod paradoxal, darul[i for]a revenirii lui Dumnezeu suntasem`nate prezen]ei unui fur – agent alinsomniei [i declan[ator al grijii. De alt-fel, tot imaginarul eshatologic alNoului Testament este marcat de ambi-guitatea raportului dintre teologia iuda-ic` a istoriei („alpha“ & „omega“) [ifenomenologia de factur` elenist` a de-taliului. Fie c` vorbim despre Evanghe-lii, fie c` ne referim la epistolele Sf.Pavel, textul sacru discut` statutul „vre-murilor din urm`“ printr-un recurs po-etic la gândirea antinomic`. Refuzânds` r`spund` la întrebarea „când?“ – „deceasul acela nimeni nu [tie“ (Matei 24,36) –, documentele biblice ofer` numaiindicii pentru cei realmente preocupa]i

Novus Adamo MIHAIL NEAM}U o

DI

AL

OG

37de întrebarea „cum?“ (Referin]a este aiciatât la preg`tirea subiectiv` a treceriidincolo, cât [i la apari]ia obiectiv` asfâr[itului.)

Apostolul Pavel ofer` un detaliu su-plimentar atunci când discut` sfâr[itul„f`r` de veste“, sosit precum „durerilepeste cea îns`rcinat`“ (I Tesaloniceni 5,3). Simbolistica obstetric` întrebuin]atàici nu este lipsit` de importan]`, dac`ne gândim c` acela[i apostol Pavel de-scrie „f`ptura [care] împreun` suspin`[i împreun` are dureri pân` acum“ (Ro-mani 8, 22). S-ar putea spune c` Întru-parea Cuvântului a avut rolulfecund`rii, în Duh, a crea]iei v`zute [inev`zute. Dup` o lung` gesta]ie, acestmiracol organic este urmat de tainana[terii rodului cel bun. Cu alte cuvin-te, leg`mântul între Dumnezeu [i fiin-

]area privilegiat` care este omul are unfundament erotic, nu juridic. Lumea nuse bucur` de ve[nicia lui Dumnezeudecât printr-un act de perpetu` absolvi-re [i generozitate. Tocmai de aceea, „ve-nirea lui Hristos“ se anun]` în termenicare echivaleaz` cu miracolul întrup`rii– antitez` suprem` a vertijului adamic.

Când, într-un curs din iarna anului1919/1920, Martin Heidegger s-a opritasupra discursului paulin c`tre cre[tiniitesaloniceni, el a identificat caracterulprivilegiat al temporalit`]ii eshatologi-ce („parousia“) cu situarea existen]ial`coram Deo (II Tesaloniceni 2, 13-15) –într-un sens marcat de refuzul oric`reicuriozit`]i mundane. Într-adev`r: nuexist` o aritmetic` în stare s` prezic`punctual „ziua Domnului“ (Luca 17,26). Roboteala isteric` este plin` de

nevolnicie la întâlnirea cu darul prezen-]ei continue a Fiului. Securizarea pre-cipitat` a orizonturilor sub paradigmacertitudinii matematice conduce, prinr`cirea inimii, la p`catul atotputernic alnesim]irii. Un viitor obligat la maxim`vizibilitate anuleaz` virtu]ile credin]ei,n`dejdii [i dragostei. Pe temeiul acesteitrinit`]i pragmatice înfloresc întâm-pinarea eshatologic` (speran]a) [i,printr-o atent` p`strare [i înnoirea atradi]iei (iubirea), elanul patrimonial(credin]a). Arhivistica sacr`, isprava lu-minoas` [i a[teptarea incoativ` facparte din vocabularul acestei compli-cate fenomenologii liturgice. Prezentulapocaliptic nu poate fi lipsit de ancoradiscursului profetic (semiotica viitoru-lui) [i de pruden]a tradi]iei sapien]iale(hermeneutica trecutului).

Experien]a cre[tin` „in articulo mor-tis“ are nevoie, astfel, de o atitudine as-cetic`, de încadrare istoric` [i, fire[te, deo adecvat` mediere cosmologic`. Esha-tologia cre[tin` se dezv`luie ca expe-rien]` a limitei, la intersec]ia dintre tim-pul apocaliptic individual [i istoriamereu reformat` a comunit`]iiecleziale. Liturgicul îns` confirm` prio-ritatea metodologic` a modalit`]ii (în-trebarea „cum?“) fa]` de aparenta nece-sitate ontologic` a temporalit`]ii (între-barea „când?“). Confruntarea celor dou`perspective reprezint` nu doar un capi-tol important în dialogul dintrefenomenologie [i teologie, ci mai alesintroducerea necesar` în asceza trezviei[i disciplina miracolului. j


Pledoarie pentrumutarea diafragmei

ces“, cum arat` Eugen Ciurtin (p. 34),este pentru c` Europa este un bust, bustulAsiei, iar optica tradi]iei grece[ti post-homerice este responsabil` de aceast`percep]ie – mai precis, de aceast` restrân-gere a percep]iei de la întregul corp lajum`tatea lui superioar`. Ar putea fivorba de o constitu]ie sau de „o condi]iesenzorial` asiatic`“, diferit` de a unui eu-ropean, care „nu-[i simte corpul mai jos dediafragm`“, cum sugereaz` Eliade în Se-cretul doctorului Honigberger2, insistând pe„incapacitatea occidentalilor de a aveaexperien]a total` a trupului lor“. Ceea ceexplic` recomandarea preliminar` pen-tru amatorii de ini]iere în Hatha-Yoga dea-[i „ocupa corpul“. Stând de vorb` cuAlphonse Dupront, fost director al Insti-tutului francez din Bucure[ti, Eliade îivorbe[te de „exerci]iile indiene de «sensi-bilizare» [i «ocupare» a regiunilor epider-mice «opace» (talpa, c`lcâiul). Era deacord c` Orientul ne poate înv`]a acestlucru capital: cucerirea propriului nostrucorp“3. Interesant este c`, în acea conver-sa]ie, Dupront îi prezenta lui Eliade douòrganisme atinse de acela[i simptom:propriul sù corp („nu-[i simte t`lpile,pulpele, genunchii – [i când umbla, aveastrania senza]ie c` plute[te“) [i, totodat`,elitele franceze. Pe acestea î[i propunea s`le vindece prin contacte personale, „re-traites“, astfel încât s` suscite „restau-rarea omului occidental“. Reflec]ia luiEliade fa]` de aceast` strategie: „A remar-cat [i el, pe propriul lui corp, c` occiden-talul trebuie s` încarneze, s` ocupe cuadev`rat trupul pe care îl are, s` se încor-poreze pe el însu[i“ (idem).

Recuperarea acestei tehnici presupu-nea [i o rebran[are a Europei la tempe-ratura spiritual` a propriului heartland,prea mult` vreme neglijat. „Filosofarea cupicioarele calde“ fusese prev`zut` dejade Nietzsche ca terapie obligatorie îm-potriva înghe]atelor specula]ii în care secompl`cuse, de secole, europeanul „cucapul în nori“, ajuns, astfel, în pragulcatalepsiei: „Fuziunea eurasiatic` pe careau visat-o unii orientali[ti în secolul alXIX-lea, când istoria lumii începea s`-[isimt` dimensiunile propriului corp, nus-a petrecut (…) Tot ce e trist în epoca colo-nial` aduce atât de bine (…) cu imposibi-la lupt` a unui bust împotriva viscerelor(c`ci e o istorie a îngenuncherii unor pi-cioare goale)“4. O singur` observa]ie arputea completa acest diagnostic corect:„picioarele goale“, de care vorbe[te au-torul aici, erau calde!

„Asia îns`[i trece sub diafragma luiHomer, [i tot diafragma lui Homer neîmpiedic` s` mai vedem, asemeni luiGiuseppe Tucci, Europa ca ceea ce este în

Eurasia: o peninsul`. Un bust“ (idem)5. Înaceste condi]ii, ce preten]ii mai po]i aveas` te asculte un corp pe care l-ai p`r`sit decel pu]in dou` mii cinci sute de ani pen-tru o pozi]ie chinuit` într-un cap`t delume? Nu e de mirare c` au intervenit [imomente de „respira]ie pierdut`“6, chiarde colaps, cazuri când extremit`]ile ei in-traser` în „moarte clinic`“ [i rigiditate ca-daveric`: r`zboaiele religioase sau purtatedin raisons d’état, de fanaticii (ra]ionali[ti,în fond) Münzer, Calvin, Robespierre, blo-cada napoleonian`, noua ordine euro-pean` (fascism-nazism), ocupa]ia sovie-tic`. Jocul de dilatare-contrac]ie prin careEuropa s-a înc`p`]ânat s` reziste presiu-nii imense venite dinspre „heartland“-ulacestei Eurasii, al c`rei apendice apusean,peninsul` extrem-occidental`, a dorit s`se individualizeze ca „Europ`“, adic` ]inutapusean („Ereb“, pentru fenicieni), poatefi [i el marcat: trecând peste marile dis-loc`ri de popula]ii indo-europene, ofensi-va persan` (Darius), urmat` de contraata-cul grec (Alexandru), ofensiva arab` [i

TITLUL acestui text reprezintò combina]ie între un r`spuns– ce s-ar vrea parte a unui dia-log – la eseul lui Eugen Ciur-tin „Bust, diafragm`, scindare“

(Idei în Dialog, 10/2005, pp. 34-39) [i oparafraz` la formula lui Paul Goma „Cân-tec pentru mutarea buricului“ (pasaj dinJurnal de c`ldur` mare, Editura Nemira,1997, pp. 169-177) referitoare la inten]ialui Vlad Georgescu, de prin 1986-1988, dea muta emisiunea Monicì Lovinescu„Teze [i antiteze la Paris“ la… Washing-ton, unde ar fi urmat s` fie preluat` deNestor Rate[ sau Virgil Nemoianu.

Între epoca lui Homer [i cea a luiHipocrate din Cos (cca 400 de ani) pendu-leaz` nu numai o Grecie între Asia „dincare venise“ [i Europa (pe care o va inven-ta), ci [i traseul unei migra]ii de fiziologiesubtil`: aceea a sufletului ra]ional, ini]iallocalizat în zona diafragmei, ulterior îninim` [i, în final, în creier, unde a r`maspân` azi. Vechea percep]ie nu a maiputut fi recuperat` nici m`car de încer-c`rile isiha[tilor de a „coborî mintea îninim`“ prin practicarea rug`ciunii rit-mate de respira]ie, în paralel cu vizu-alizarea „inimii“; apelativul „omfalopsihi“(literal: cei cu sufletul în buric) le provo-ca oroare, dup` cum demonstreaz` reac-]ia Sf. Grigorie Palama fa]` de mistific`rilec`lug`rului (italiot) Vaarlam: „Astfel aînceput s` se întind` pretutindeni vorbac` isiha[tii se ]in de absurdit`]i. Le-a pus [i un nume foarte urât, acela de om-falopsichi“1.

Dac` „Europa e continentul unde bus-tul a avut un incomparabil [i straniu suc-

o FLOREA TIBERIAN o

DI

AL

OG

38reac]ia franco-hispan`, adâncile in-cursiuni huno-mongole, înaintarea [irefluxul for]at al otomanilor, mar[ul ger-manilor [i al slavilor, apoi marea înain-tare planetar` a lumii occidentale, care al`rgit orizonturile cu descoperirile geo-grafice. Istoricul italian Raoul Manselli, înL’Europa medioevale, „compara Europasecolelor V-X cu o cetate asediat`, în carevechile popoare ale Imperiului roman [inoile popoare germanice (…) erau pre-sate din afar` de alte popoare, care înain-tau dinspre bazinul Mediteranei (musul-manii) [i din stepele Asiei. Este epoca încare «asedia]ii», în condi]ii extrem dedificile, opereaz` cu for]e mereu noi [i di-verse (…), cu o capacitate inventiv` [i o ra-piditate neegalate în nici o alt` epoc` is-toric` de pân` atunci. Apoi, în jurul anu-lui 1000, Europa respinge «asediul» – [if`r` a-[i întrerupe nici un moment cre-ativitatea cultural-civilizatoric`, începeo faz` de expansiune“7.

Geografii antici considerau limitaestic` a Europei fie râul Tanais (Don), fieBoristhenes (Nipru). Împrejur`rile carel-au f`cut pe geograful german Carl Ritters` o fixeze pe Mun]ii Ural sunt legate, separe, de necesit`]ile Europei de Vest îngeneral, [i ale Germaniei în special, de a-[iextinde hinterlandul (tradi]ionala poli-tic` german` de expansiune spre est,„Drang nach Osten“), dar la ultimul con-gres de geografie dinaintea primuluir`zboi mondial „s-a f`cut propunerea cahotarul dintre Europa [i Asia s` fie mutatde la Urali spre Carpa]i, pe istmul dintrecele dou` m`ri interne: Baltica [i Pontul.Din punct de vedere geografic, aceast`grani]` este foarte legitim`“8. Deci, pen-tru geografii acelei epoci, Asia începeadincolo de istmul ponto-baltic, aproxima-

tiv pe linia dat` de cele mai estice dou`râuri carpatice, Vistula (cu afluentul eiSan) [i Nistru, care, dup` ce izvor`sc dinCarpa]ii P`duro[i, curg în direc]ii opuse,spre Baltica, respectiv spre Marea Neagr`.

Mutarea din nou a diafragmei pe Uralia fost f`cut` dup` Marele R`zboi, prin1922-1923, îns` Europa era departe de a fipreg`tit` s`-[i „simt`“ corpul pân` la acestlimes estic conven]ional. Iar oscila]iiledin ultimul secol [i ceva arat` c` niciast`zi nu e preg`tit` s` „absoarb`“ politicspa]iul câmpiei est-europene. Din cauzaaceleia[i disfunc]ii „fiziologice“, Europa [iAmerica, între care Atlanticul „se l`r-ge[te“ v`zând cu ochii, risc` s` fie desp`r-]ite de riftul unor ambi]ii politice ridicole[i anihilate pe rând, cel pu]in în b`t`liapentru resurse: una, de imprevizibilulcolos rusesc (care are avantajul de a stac`lare pe un hipercontinent, Eurasia9,

dispunând, deci, [i de un trup pentrucap), alta, de terorismul arab, care nu-idecât anarhism derivat din „revolu]ia so-cialist` islamic`“, la rândul ei hr`nit` ide-ologic [i logistic, începând cu anii ’70, deagen]ii comunismului mondial (rus).America anglo-saxon` este dezavantajat`[i de rela]ia proast` pe care o are cu ceeace ar fi trebuit s` fie trupul acestui creierhipertrofiat, trup redus la rol de apendicespânzurat la sud de istmul Panama, scu-turat când de febr`, când de friguri. Iarlipsa unei politici comune, euro-atlantice(SUA-UE), fragilizeaz` pân` la pericollumea occidental`. Grimasa moralist`,dar deloc conving`toare, a neoconserva-torilor americani, care împart lumea în„buni“ [i „rì“, în contrapartid` cu paci-fismul utopic al elitelor europene multi-culturaliste – iat` doi vectori de filosofiepolitic` ce sunt departe de a compune uncuplu de for]e furnizor de stabilitate [iechilibru.

Dup` prelungita expira]ie a EuropeiOccidentale postbelice, mai mult o ex-pulzare gr`bit` a „lestului“ ]`rilor Eu-ropei de Est, în adâncul nes`]iosului pân-tec de la R`s`rit, abandon ce a evitat pr`-bu[irea „aerostatului“10 vest-european pep`mânt inamic, pl`mânii Europei au re-luat, timid, inspirul. Coloniile de pestem`ri fuseser` [i ele lestate în regim deurgen]`. Decât s` trag` balonul în para-disul în[el`tor al vreunei „splendideizol`ri“, ce ar fi putut deveni curând oinsul` a dezol`rii, mai bine peste bord cuele. {ase ani (1945-1951) lumea europe-nizat` [i-a ]inut r`suflarea: între sfâr[itulr`zboiului [i declan[area r`zboiului rece.Atunci, diafragma, retras` la fruntariileEuropei de Vest, a devenit (pentru ambele

p`r]i combatante) o Cortin` de Fier. Acontinua apneea ar fi însemnat asfixie,chiar f`r` gaze de lupt`. Colosul sovieticse manifesta tot mai agresiv: blocadaBerlinului, amenin]area bombei atomice,invazia Coreei, refuzul retragerii din Aus-tria (eliberat` abia în 1955 de ocupa]ia Ar-matei Ro[ii), pozi]ii ofensive pe Elba. OArmat` Ro[ie gata de invazie. Însemn`-rile refugia]ilor români de la Paris dinacea perioad` reprezint` o m`rturie su-gestiv`; al`turi de asigurarea existen]eizilnice, singura preocupare major`, încare r`zb`teau fiori de groaz`, era emi-grarea peste Atlantic, în Statele Unite [iArgentina – cât mai departe de Europa,chiar de extremitatea ei vestic`, ce numai prezenta nici o garan]ie de siguran]`pentru cei care mai nutreau înc` speran]aunei vie]i într-o lume liber`. Aceasta erareac]ia în fa]a comunismului în mar[ tri-

umfal, atât ca amenin]are militar` cât [iprin prestigiul c`p`tat de soviete, gata s`r`spund` „chem`rilor tov`r`[e[ti“ alepartidelor comuniste din Occident, toc-mai în ]`rile care ofereau azil politic refu-gia]ilor din Est11.

În fa]a marii primejdii a amenin]`riicu arma atomic`, de]inut` înc` din 1951de URSS, liderii responsabili ai Occiden-tului î[i dau seama c` trebuie mai întâi s`se reînarmeze (cu armament conven]io-nal) [i s`-[i uneasc` for]ele ini]iind unprogram de cercetare nuclear`. Dac` voias` trìasc`, Europa trebuia s`-[i fortificepl`mânii [i mu[chii. A[a a luat na[tere co-munitatea c`rbune-o]el (1948). Împotrivainsolentei Cortinei de Fier, care obtura di-afragma comer]ului european, s-a f`cutapel la o]elul ager [i flexibil, pentru a secrea premisa (re)elasticiz`rii frontierei.„Diafragma“ european` ini]ia o dilataresecular` care, cu pauze peristaltice, nu amai încetat pân` azi [i ale c`rei pozi]ii debombare succesiv` putem s` le reconsti-tuim: 1951 (Benelux, Fran]a, Germania,Italia – „planul Schuman“), 1957 (Eu-ratom, European Economic Community– EEC, Common Market), 1973 (anul ex-pansiunii EEC, atunci când ader` RegatulUnit, Irlanda, Danemarca), 1981 (Grecia),1986 (Spania [i Portugalia), 1993 (Trata-tul de la Maastricht, care prevedea trans-formarea spa]iului Pie]ei Comune într-unorganism politic; spa]iul EEC cap`t` au-toritate politic`), 1999 (Austria, Finlanda),2004 (}`rile Baltice, Slovenia, Cehia, Un-garia, Polonia, plus Cipru). Dilatarea vacontinua [i în 2007, când vor fi absorbiteîn spa]iul Uniunii Europene Bulgaria [iRomânia, care vor umple vidul existentast`zi între Grecia (la sud) [i Polonia (lanord), pentru ca „diafragma Europei“ sòcupe integral linia (scurtat`) a istmuluiponto-baltic, delimitând ferm zona pro-duc`toare de ordine, stabilitate [i prospe-ritate de viscerele înc` neigienizate alenebulosului spa]iu ex-sovietic.

{i-a însu[it Europa lec]ia? Evitareacontrac]iilor chinuite ale plexului, readu-cerea corpului sub fireasc` ascultare nece-sit` exerci]ii psihosomatice specificeAsiei autentice: respira]ie lent` [i profund`(s-a v`zut cum înfulecarea pe nemeste-cate de teritorii de peste m`ri [i-a avut [ireversul – regurgit`ri for]ate), recuperareajum`t`]ii inferioare a corpului, pe care nuî[i mai poate permite s` o dispre]uiasc`,comer] ritmic, concentrare activ` pe valo-rile proprii. Europa trebuie s` reînve]e(poate tocmai de la subiectul viitoareiextinderi – „buc`tarul turc“) cum „sediger` cu picioarele“12, buc`t`ria [i tihnade dup`-mas`, arta taifasului. Altfel nu-[iva putea lua în st`pânire „incon[tientulamniotic“ oriental, din care s-a n`scut,abandonat prea mult` vreme „imperiilorstepelor“ [i, deopotriv`, propriilor expe-rimente sociale, gândite în Occident, darpuse în aplicare pe vastul poligon deîncerc`ri ideologice din Est. Dac` a re-fuzat secole de-a rândul s`-[i în]eleag`corect propriul corp – când nu l-a tortu-rat de-a binelea, din neputin]a de a-l în]e-lege, sau l-a p`r`sit pentru iluzia edific`riiunei istorii cerebrale, deci incomplete –,Europa are cel pu]in acum datoria s` fieea îns`[i.

l1 Dumitru St`niloae, Via]a [i înv`]`tura Sfân-

tului Grigorie Palama, Editura Scripta, Bucure[ti,1993, p. 22.

2 Editura Funda]iei Culturale Române, 1991,pp. 36-37.

3 Jurnal, I, p. 92, însemnarea din 28 octombrie1946.

4 Eugen Ciurtin, loc. cit., pp. 38-39.5 Dac` „Tropicele fac figur` de diafragm`“ (E.

Ciurtin, loc. cit.) pe axa Nord-Sud, separând calotadezvoltat` a economiei mondiale, de „lumea aIII-a“, pe axa Vest-Est, diafragma a ocupat pozi]iivariabile între linia Rhinului [i linia Nistru-Vis-tula, dup` capacitatea de sus]inere a centrelor deputere roman, carolingian, bizantin sau vest-eu-ropean, limita actual` a Europei, Uralii, fiind purconven]ional`.

6 Pe care a[ numi-o „sindromul Poe“, dup`numele unei scurte povestiri de debut a autoru-lui american, considerat` de critici reprezenta-tiv`, deoarece ilustreaz` de timpuriu interesullui Poe pentru catalepsie. Or, ea relateaz` un felde experien]` în afara corpului, adic` exactsitua]ia geopolitic` în care se aflau puritaniiextatici din Noua Anglie, ]inutul natal al lui Poe,dup` ce tìaser` cordonul ombilical cu metropo-la [i continentul european.

7 Apud Ovidiu Drimba, Istoria culturii [i civi-liza]iei, II, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`,1987, p. 7.

8 Simion Mehedin]i, „România în margineacontinentului. O problem` de geopolitic`româneasc` [i european`“, în Buletinul Societ`]iiRegale Române de Geografie, BSRRG, 1914, co-municare inclus` în Opere complete, vol. I, parteaa doua, Funda]ia Regal` pentru Literatur` [iArt`, Bucure[ti, 1943, p. 95. De asemenea, în„Chestia oriental` din punct de vedere geo-grafic“, BSRRG, tom XXXV, 1914, p. 177.

9 Cu valoare de „heartland“, concept algeopoliticianului american Halford Mackinder.Cf. Aymeric Chauprade, François Thual,Dic]ionar de geopolitic`. State, concepte, autori,Grupul Editorial Corint, Bucure[ti, 2003, p. 506.

10 Poate c` întreaga doctrin` panoceanic`(Mahan, Monroe), panatmosferic`, [i chiar asupravegherii militare extraatmosferice (SDI),deriv` dintr-o singur` fraz` a lui Poe, chiar îndeschiderea nuvelei Farsa cu balonul: „Mareaproblem` a fost în sfâr[it dezlegat`! Aerul, ca [ip`mântul [i oceanul, a fost [i el cucerit de [tiin]`[i va ajunge pentru omenire o cale obi[nuit` [ilarg deschis` tuturor“. Analogonul tehnic al ex-perien]elor în afara corpului (apnous) îl consti-tuie în`l]area în atmosfer` folosind balonul – untopos în scrierile lui Poe, subiect central în nu-velele Farsa cu balonul, Hans Phaall, prezentatperifrastic în A o mie [i doua poveste a {eherezadei.La fel de pu]in întâmpl`tor este faptul c` primaetap` a cuceririi atmosferei prin tehnologia oc-cidental` s-a bazat pe aparate mai u[oare decâtaerul: montgolfiere, aerostate, dirijabile, zeppe-line, aparate, care, curios, nu s-au bucurat deacela[i prestigiu în estul continentului fa]` decele mai grele decât aerul. O ipotez` care armerita s` fie studiat` mai atent: dac`, urmânddemonstra]iile lui Culianu din Eros [i magie înRena[tere. 1484, accept`m c` progresele tehnicii[i, mai ales, ideile tehnice deriv` din imaginarulrenascentist [i transformarea [tiin]elor oculte,atunci omul oriental, mo[tenitor al misticiir`s`ritene, care punea accentul pe corp [i petransfigurarea lui, nu putea aprecia decâtaparatele de zbor mai grele decât aerul: aero-plane, avioane, avioane cu reac]ie, elicoptere, ra-chete.

11 A se vedea, bunòar`, Jurnalul I al lui Eli-ade, însemn`rile din 30 august, 26 septembrie1948, 30 iulie, 1 august 1950 („sentimentul c`n-am fost în stare s`-mi împlinesc voca]ia, de[iam cunoscut-o de timpuriu“), 6 august, 1, 9 de-cembrie 1950.

12 Sfat medical notat de Ernst Jünger în Jur-nale pariziene. j


ST

UD

II

AS

IA

TI

CE

39

CEVA vreme în urm`, Minis-terul Culturii subven]ionaseo carte cu un titlu cel pu]ininept: Persia [i dispersia deAlexandru Ciobanu. Pe bun`

dreptate faptul a stârnit reac]ii nume-roase, violente. Înainte s` apar`, carteadevenise o vedet` în negativ. O carteprofund acultural`, un amalgam de ob-sesii direc]ionate împotriva integr`riieuropene, contrabalansate de reveriagângav` [i analfabet` a unei Persiiatemporale, aculturale. Ce vin` aveaîns` Persia, alta decât a alimenta nomi-nal o rim` ieftin`, e greu de în]eles. Armai trebui s` nu ne mire dac` al]ii arcrede, în cel mai bun caz, c` Persica esteun tratat de pomicultur` sau vreun re-gistru despre starea vânz`rii catife-latelor [i zemoaselor fructe prin ceea cepe vremuri numeam „aprozar“?

Persica îns` a fost [i r`mâne titlul subcare Iorga publicase în 1939 manu-scrisul grec (g`sit în biblioteca de laCotnari) al lui Vasile Vatatzes, una din-tre versiunile grece[ti ale biografiei luiNadir-Sah (1688-1747), acest „Alexan-dru turcoman“, care avea s` devin`[ahul Persiei dup` ce imperiul fuseseinvadat de afgani, iar dinastia safavid`ruinat`. Interesul Institutului de StudiiBizantine pentru acest document inter-secta nu numai istoriografia cantemi-rian` (un capitol al acestei biografii pri-ve[te aventurile în zona Derbentului,dou` decenii dup` campania lui Petrucel Mare), dar [i eviden]a c` o cunoa[te-re limitat` la frontierele Europei devineprecar`. De-ar fi existat un proiect maiamplu în preajma acestei edi]ii, nuputea fi decât z`d`rnicit de apari]ia saîn pragul r`zboiului [i al evenimentelortragice care aveau s`-l precead`.

Tot în preajma r`zboiului, ulteriorde ast` dat`, se publica la Bucure[ti tra-ducerea româneasc` (Cele opt raiuri,Bucure[ti, 1946) a memoriilor dec`l`torie în Persia ale Marthei Bibesco,Les huit Paradis. Perse. Asie mineure(Paris, 1908), un bogat jurnal dec`l`torie în care observa]iilor directe lise adaug` pertinente note de lectur` dinliteratura persan` (mai ales din Shah-nameh, din care prin]esa aduce la Bu-cure[ti un manuscris ilustrat de 600 depagini, p`strat azi în fondul BiblioteciiAcademiei Române), a c`l`torilor eu-ropeni în Persia. Dar a fost tradus` lanoi tocmai în momentul care îi asiguracele mai multe [anse de a fi uitat`.

Iat` dou` demersuri remarcabil dis-tincte (editarea unui text privind istoriaPersiei [i un specimen aproape unic deliteratur` de c`l`torie) care r`mân încele din urm` izolate în contextul cul-tural românesc, dar mereu la alt` cot` a

confrunt`rii cu alteritatea asiatic` decâtnenum`ratele traduceri din acea vremecare, mimând pofta, sfâr[esc prin a satu-ra apetitul. La 1920 [i 1930 se traduce lanoi Omar Khayyam dup` celebrele edi-]ii ale lui Edward Fitzgerald. Un Gheor-ghe Popescu-Cioc`nel, care, de curândîntors de la Paris, traduce Gulistanul luiSaadi (1905) direct din persan`, r`mânesolitar [i mai degrab` necunoscut.

S-a adeverit în repetate rânduri c`,aplecându-se asupra Asiei, europeniis-au dovedit a fi, dac` nu apologetici, celpu]in bovarici. Iar românii chiar dedou` ori, mul]umindu-se adesea s` seconfrunte intermediat cu Asia, apelândcomod la edi]ii franceze sau engleze. Înacela[i an 1946, bun`oar`, Ovid Densu-[ianu fiul traducea sub titlul Cântece per-sane ceea ce Franz Toussaint (orientalist

la mod` în anii ’20 ai secolului al XX-leagra]ie traducerilor unui corpus de oper`nelini[titor de vast: din arab`, ebraic`,persan` [i sanscrit`) publicase ca LeJardin des caresses (Paris, 1911), la rânduls`u o traducere, numai c` din… arab`.Pentru a spori insolitul apari]iei,Densu[ianu junior al`tur` la sfâr[itulcorpusului poetic anonim [i câteva pro-duc]ii personale, gest animat de un teri-bil gust pentru simetrie, fiind vorba depoeme compuse în tinere]e, cu dou`zecide ani în urm`, \n vremea \n care aveaal]i dou`zeci. Insolitul nu cunoa[te îns`constrângeri. Traducerea este declarat`de la început nu liber`, ci „mai multdecât liber`“. Cu atât mai liber` cu câtceea ce conteaz` e dovada, credeDensu[ianu, c` „dincolo de vreme [i deneam, sufletul omenesc fream`t` la fel“.

O criz` a organiz`riicunoa[terii?

De[i epoca descoperirii literaturiipersane în Europa coboar` spre secolulal XVII-lea, când Adam Olearius tra-ducea deja Gulistanul lui Saadi, dou`secole mai târziu starea cunoa[terii nuera într-atât de îmbucur`toare încât s`-lîmpiedice pe Sir William Jones s`declame: „Unii n-au auzit niciodat` descrierile asiatice, iar al]ii nu se vor l`saconvin[i c` exist` ceva demn de interesîn ele; unii pretind a fi ocupa]i, al]iisunt chiar lene[i; unii îi detest` pe per-sani întrucât cred în Mahomed, iar al]iile dispre]uiesc limba întrucât nu oîn]eleg. Astfel, în vreme ce admirabilelescrieri ale Greciei [i Romei sunt stu-diate de orice om cu o educa]ie liberal`[i r`spândesc un rafinament generalprin partea noastr` de lume, scrierilepersanilor, o na]iune în egal` m`sur`remarcabil` în antichitate, sunt fie ne-cunoscute, fie considerate drept lipsitede gust [i inventivitate“ (introducere laGrammar of the Persian Language, NewDelhi, 1823). Aproape în acela[i timp,Joseph von Hammer-Purgstall publi-case prima traducere german` a Diva-nu-lui lui Ha- fez (Der Divan von MohammadSchamseddin Hafis, Stuttgart-Tübingen,1812/13). A[a îl descoper` Goethe pe Ha- fez [i astfel se na[te celebrul West-östlicher Divan. Dar în aceast` deschi-dere fa]` de lumea persan`, Goether`mâne în continuare foarte romantic[i devine foarte pu]in orientalist. Va [timereu la fel de pu]in` persan` ca [iVoltaire. Ceea ce înseamn` c` pân` lacap`t impactul se converte[te în ali-mentarea unui alt proiect european,care, între Goethe [i Herder (cu ale saleIdeen zur Philosophie der Geschichte derMenschheit), s-ar putea numi re-proiectarea idealurilor „purit`]ii“, „ori-ginii“ [i „drept`]ii“ de pe verticalametafizic` a unui cer platonic pe ori-zontala geografic` orientat` c`tre Asia:originea tuturor popoarelor, origineabasmelor (Theodor Benfey) – toate vindin Asia (vezi în acest sens Myriam


Diva-nul lui Ha- fezsau despre inversarea perspectiveio MIHAELA TIMU{ o

l Hafez de ChirazLE DIVA

-N

Introduction, traduction dupersan et commentaires parCharles-Henri de FouchécourParis, Éditions Verdier 20061280 pp.

ST

UD

II

AS

IA

TI

CE

40Weber, Der „wahre Poesie-Orient“. EineUntersuchung zur Orientalismus-TheorieEdward Saids am Beispiel von Goethes„West-östlichem Divan“ und der LyrikHeines, Wiesbaden, Harrassowitz, 2001).Acest dezechilibru între proiec]iemetafizic` [i extensie a cunoa[terii î[iva face curând sim]ite consecin]ele. „S-adiminuat \ntrucâtva încrederea de ag`si în manuscrisele Orientuluibog`]iile pe care le visam acum 50 deani. Genera]ia care ne-a precedat ([i înasta consta grandoarea ei) a conceputproblemele istorice, filosofice [i socialecu o larghe]e care avea s` antrenezepentru genera]ia urm`toare destulegre[eli; literatura sanscrit` nu r`spundesub nici o form` la ceea ce primii dis-cipoli ai savan]ilor englezi de la Calcut-ta î[i imaginaser`“, declar` ErnestRenan la 1874 (raport publicat în Jour-nal Asiatique). {i dac` timpul bovaris-mului metafizic european se apropie deamurg, dimpreun` cu al]i zei, pentrusecretarul temporar al Société Asiatique[i pre[edinte al societ`]ii franceze de is-torie a religiilor (societate care, dup`moarte, îi va purta pân` azi numele),constanta raportului dintre Europa [iAsia r`mâne responsabilitatea una-nim`, generalizat`, fa]` de „problematrecutului umanit`]ii“, c`reia i seal`tur` bun`starea multiplic`rii mijloa-celor de a o solu]iona.

O jum`tate de secol mai târziu îns`,cu o nostalgie la rigoare [i guénonian`,Henry Corbin identifica în multipli-carea mijloacelor cunoa[terii privindAsia un semn de criz`: „În ce m`prive[te, [tiu bine c` am putea vorbi zi[i noapte despre lucruri ismaeliene sauc` un filosof ie[it din medita]ii bud-dhiste îmi va spune lucruri pasionante.Sunt mai pu]in sigur c` m-ar pasiona vi-cisitudinile fonetice ale chinezei sautarifele vamale în epoca mamelucilor.{i [tiu bine c`, antrenând anumi]i co-legi în subtilit`]ile lui zaman motlaq [izaman mashur, îi voi plictisi de moarte!Orientalismul nostru nu face decât s`reflecte o criz` general` a organiz`riicunoa[terii“ (Sabine Schmidtke [éd.],Correspondance Corbin-Ivanow. Lettreséchangées entre Henry Corbin et WladimirIvanow de 1947 à 1966, avec une préfacede Christian Jambet, Paris, 1999 –Travaux et mémoires de l’Institutd’études Iraniennes).

Într-adev`r, epistemologia acestornoi discipline n`scute abia în secolul alXIX-lea nu putea s`-[i g`seasc` preacurând f`ga[ul. Dar crizele, ca în atâteaalte cazuri, au fost mai ales camuflatede semne de cre[tere.

O nou` edi]ie a Diva-nuluilui Ha- fez

Profesor emerit de limb` [i cultur`persan` clasic`, Charles-Henri deFouchécour public` în 2006 primaedi]ie francez` complet` a Diva-nului luiHa- fez. Într-un amurg octogenar, e rodula 16 ani de lucru, m`rturisit cu senin`modestie: „Les maîtres iraniens ypassent leur vie“. Într-un anumit sens,el se înscrie în categoria acelor orien-tali[ti europeni (Charles de Harlez sauNathan Söderblom, Jean de Menascesau Philippe Gignoux) a c`ror precisàpartenen]` confesional` nu se con-fund` în plan [tiin]ific cu rigiditateadogmatic`. Dimpotriv`.

Publicat` în format „de poche“, dar

însumând aproape 1300 de pagini,edi]ia este antipodul absolut al florilegi-ilor de traduceri din poetica oriental`,practicate atât la noi cât [i în Europa, demulte ori administrate ca antidot prote-ic pentru maladii diverse (de la reveriifugare la consol`ri sentimentale). Olung` prefa]` fixeaz` autorul în contex-tul istoric al epocii sale, un secol al XIV-lea sub dinastie ilhanid`, centrat înjurul cet`]ii din Shiraz, locul de origineal poetului misterios. C`ci despre Ha- fez(Shams ad-din Mohammad din Shiraz),în afara numelui [i a locului de prove-nien]`, nu se [tie aproape nimic altceva(familie, educa]ie, nici m`car aparte-nen]a la un ordin sufi, cum credeaGoethe, nu este cert`). Gra]ie unui pro-cedeu de inversiune a perspectivei, cuimplica]ii mai degrab` metafizice decâtretorice, despre Ha- fez se [tie mai alesatât cât s-ar [ti despre Cervantes sau Sá-

bato dac` doar Don Quijote sau Despreeroi [i morminte, [i numai ele, ar puteacertifica existen]a autorilor lor. Ha- fezeste personajul constant al aproape tu-turor celor 486 de g(h)azaluri care com-pun tapiseria Diva-nului, martor remisca interlocutor, sau în impersonalulcelei de-a treia persoane, la finalul poe-mului, dedublare a vocii principale (e.g.,„Si tu souhaites toujours audience, ne tecache pas de Lui, Ha- fez! Dès que tutrouveras Celui que tu désires, dis adieuau monde, abandonne-le!“, 1.7; sau„C’est sans lui-même que Ha- fez est à larecherche du Compagnon, comme lesans-le-sou en quête du trésor de Coré“,

55.9). Destinat prin nume a fi „depozi-tar“ (pers. ha-fez, nume de agent, in-dicând agentul memoriei, „cel carep`streaz`“, „care [tie pe dinafar`“), Ha- fez a reu[it s` se demit` din arealulunei memorii orizontale, opera sa de-venind îns` suportul unei alte memorii,vertical`, transmis` de la o genera]ie laalta de mae[trii persani, pe cale oral`sau prin multiple tradi]ii manuscrisestr`b`tând geografia dintre Persia [iIndia.

Fiecare gazal (termen devenit „gazel“în limba român` printr-o derivare tur-cic` a termenului la origine arab, prelu-at în persan` sub forma qazal) e înso]itde un bogat aparat critic, astfel încât tra-ducerea francez` e la rându-i t`lm`cit`,explicitat`, fapt care afâneaz` vocabu-larul, dar mai ales imagina]ia.Nenum`rate expresii persane suntaproximate, traducerea lor literal` fiind

greoaie, nenum`rate jocuri de cuvinte,datorate alian]ei variabile dintrer`d`cinile consonantice [i deschiderilevocalice, sunt demascate. Într-unaparent simplu exerci]iu filologic, overitabil` concertare a cunoa[terii esteangrenat` astfel, for]ând imagina]ia,cerându-i l`rgirea spre a se adecva tipu-lui particular de univers care se des-chide pentru a se adumbri curând.

Când Chardin sau Martha Bibescuconstatau pudoarea persanilor de avorbi despre moarte, recurgând la ex-presii aparent metaforice, de tipul „aface dar lotul de via]` care î]iapar]inea“, uitau s` se gândeasc` c` nu

polite]ea se afl` la originea unui modcomplicat de exprimare, ci un anumitsistem imaginar îndatorat unei viziuniteologice particularizate. Doar un plic-tis placat filologic ar constata inutili-tatea varia]iunilor expresiilor pentruun fapt în cele din urm` banal, implaca-bil recurent, indiferent de epoc`, ge-ografie [i limb`. Tocmai imaginile [imitologiile sensibil distincte alepierderii nemuririi au lini[tit frisonulsfâr[itului. {i nu doar prin for]a tera-peutic` a nara]iunii.

Lirica Diva-nului nu este o form` sa-vant` de b`ltire sentimental`, devoalare a confuziilor puberale, ci otehnic` precis` de înl`n]uire a imagi-nilor, printr-un procedeu împrumutatde la poetica arab` (la rându-i decantat`ca sintez` original` a dezbaterilor înjurul traducerilor din Aristotel) princare privirea, parcurgând bun`stareaconcrete]ii formelor (chip, trandafir,lun`, privighetoare), se conduce c`tremateria lor discret`: atomi, grùn]e,aluni]e [i puncte subtile – „La beautéd’une personne n’est pas ses yeux, sonvisage, ses joues, son fin duvet. Il y amille points subtiles (nokte) en cette af-faire de la séduction“ (67.6). Altfel spus,c`tre pânza freatic` a cezurii, inaccesi-bil`, potrivit Coranului, chiar [iArhanghelului Gabriel (un arbore sacru– jujuba – îl opre[te, deopotriv` cu toatecelelalte creaturi). Devine permisiv`doar Profetului, în ascensiunea canoni-c` spre tronul lui Allah, ascensiune pecare Ha- fez o \ncearc` prin nenum`rater`sfrângeri. Un întreg vocabular al du-ratelor, eternit`]ii [i clipelor se dezvoltìnevitabil în preajma materiei discrete.O „clip`“ (instant) poate fi în acest lim-baj exuberant imagistic [i instantanei-tate, [i durat` scurt` (deh ruze, pre] dezece zile), iar eternitatea este concurat`de un timp favorabil, conceput în ter-meni de pre- (azal) sau post- (abad) eter-nitate. În combina]ie, aceast` tehnic`poetic` conduce c`tre condi]iimetafizice distincte. Pentru Charles-Henri de Fouchécour, hermeneutica tri-partit`, ierarhizat` a textului sacru, pro-pus` de Filon din Alexandria, preluat`de Origen [i transmis` teologiei me-dievale occidentale, nu se poate aplicametafizicii implicite a poeticii lui Ha- fez(„Les sens ne s’empilent pas comme desassiettes offertes au choix du consom-mateur, chacun allant au niveau de sacompréhension. Il n’y a qu’un sens im-médiat à chaque occurrence d’un motessentiel, mais tous les sens de ce motrestent présents, en retrait de l’oc-curence“, p. 22).

E greu de spus dac` o asemeneaedi]ie poate fi un r`spuns ferm la oeventual` veritabil` criz` a organiz`riicunoa[terii. Cu siguran]` este un extra-ordinar instrument de lucru, atât pen-tru orientali[ti [i teologi, cât [i pentruistorici ai religiilor – [i nu mai pu]inpentru cei care ar dori pur [i simplu s`savureze franceza unei traducerirafinate. La dou` secole fa]` de Jones [ivon Hammer-Purgstall, e deopotriv`certitudinea matur`rii cunoa[terii unuisegment de lume asiatic` [i amodalit`]ilor transmiterii ei într-olimb` de larg` circula]ie. {i, nu în ul-timul rând, un indispensabil reper pen-tru cei care s-ar aventura pe cìle tra-ducerii aceluia[i text – fie din persan`,fie din francez`. j


ES

EU

41

PORNOGRAfiA este, la primavedere, purt`toarea unuimesaj revolu]ionar [i univoc:epoca în care trìm ar fiabolit barierele impuse în

trecut sexualit`]ii de o serie de tradi]ii [iprejudec`]i morale [i religioase. Ea adesc`tu[at energiile trupului omenesc,eliberîndu-l de spaime [i angoase nefon-date [i oferindu-i promisiunea unei sa-tisfaceri nelimitate a sim]urilor [i aunui „extaz“ inofensiv care poate fiprocurat ieftin, oricînd [i de c`treoricine. Acest mesaj se adreseaz` f`r`discriminare oric`rui individ aflat încùtarea fericirii maxime, identificat`,în spiritul unui hedonism frust, cupl`cerea maxim` a sim]urilor [i cu sa-tisfacerea lor imediat`.

Eros-ul desc`tu[at de constrîngeri ceface obiectul pornografiei [i care pare,la prima vedere, atît de inofensiv nueste îns` scutit de motiva]ii economice[i ideologice. Se [tie c` exist` o indus-trie care extrage profituri considerabilede pe urma pornografiei, exploatîndf`r` dileme de con[tiin]` sl`biciunileomene[ti [i adresîndu-se mai ales unorpersoane vulnerabile [i impresionabilecum sunt adolescen]ii [i tinerii. Exist`,pe de alt` parte, o reac]ie ideologic` ul-traliberal` [i permisiv` la anumite con-strîngeri, formulate, la rîndul lor, în ter-meni ideologici. Constrîngerile ideolo-gice asupra pornografiei apar]in maiales curentelor feministe, care denun]`folosirea unilateral` a trupului femininca obiect al unei pl`ceri invariabil mas-culine – ceea ce implic`, desigur, suspi-ciunea marxist` a puterii dominatoarea b`rba]ilor asupra femeilor, manifes-tat` nu doar în pornografie, ci [i în toatecelelalte sfere ale existen]ei. Replica ul-traliberal` la aceast` constrîngereafirm`, prin contrast, o libertate de ex-primare f`r` limite, care s` duc` eventu-al pîn` la legalizarea pornografiei [i la olegitimare, fie ea [i involuntar`, a liber-tinajului. Atît provocarea feminist` cît[i reac]ia permisiv` î[i au problemele [idificult`]ile lor. În imaginilepornografice nu sunt expuse, desigur,numai trupurile femeilor, ci [i cele aleb`rba]ilor. În ce prive[te replica libera-l`, ea întrece cu siguran]` limitele pecare p`rin]ii fondatori ai liberalismuluile-au impus totdeauna libert`]ii: sferalibert`]ii unui individ poate fi extins`numai pîn` în punctul în care nuafecteaz` sfera libert`]ii altor persoane.Se cuvine s` ne reamintim, în acest

punct, [i c`, pe lîng` libertatea de expri-mare, persoanele (fie ele femei saub`rba]i) au [i alte drepturi importante,sus]inute, de pild`, de teoria clasic` aliberalismului expus` de J.S. Mill înDespre libertate. Acestea sunt dreptul laintimitate, dreptul la decen]` public` [idreptul la un mediu de comunicare so-cial` care s` nu compromit` valorilecele mai importante ale unei vie]iomene[ti [i demnitatea omului.

Are pornografia unpoten]ial eliberator?

Pentru a r`spunde la întrebarea demai sus va trebui s` ne întreb`m maiîntîi ce înseamn`, pentru o fiin]` ome-neasc` normal`, o eliberare autentic` decondi]ion`rile care o limiteaz`. Poate fiprivit eros-ul autonom, desprins desuflet (psyche-), ca un vehicul al uneiasemenea eliber`ri poten]iale? Altfelspus, poate promisiunea de eliberareimediat` prin „extazul“ sim]urilor, pecare o con]ine sexualitatea eliberat` desuflet, s` ofere un pa[aport veritabilpentru a accede la un domeniu al liber-t`]ii omene[ti?

Be]ia eros-ului care ne conduce din-colo de noi în[ine [i ne poate ridicapîn` la divin este, cum [tim, o tem`prezent` în literatura clasic`. Estesuficient s` ne reamintim de dialoguriplatoniciene precum Charmides sauBanchetul, ori de Bucolicele lui Virgiliupentru a redescoperi faptul c` anticii auprivit cu aten]ie [i fascina]ie for]a pa-siunii îndr`gostite [i a atrac]iei sexualedintre oameni. Pasiunea îndr`gostitèste uneori privit` de greci ca o „nebu-nie divin`“ (mantike), ca în dialogulPhaidros al lui Platon, fiind uneori subli-mat` [i transfigurat` dintr-o cùtare atrupurilor frumoase într-o cùtare aFrumuse]ii în sine (ca în Charmides) sauîntr-o cùtare a în]elepciunii (ca înBanchetul). În aceste cùt`ri, for]a eros-ului ofer` elanul ascendent pentru ca ofiin]` omeneasc` muritoare s` se poat`ridica pîn` la contemplarea esen]elorsuprasensibile. Avîntul pentru a dep`[icondi]ia omeneasc` [i a accede la ne-murire este oferit de n`zuin]a ira]ionalà eros-ului c`tre o frumuse]e caretranscende lumea sensibil`.

Aceast` divinizare a eros-ului în lite-ratura antic` poate fi totu[i problemati-zat`. Dac` accept`m premisele luiSocrate din Charmides, dup` care admi-ra]ia îndr`gostit` pentru trupurile fru-

moase ar furniza elanul ascendent pen-tru contemplarea Ideilor pure, rezult`c` trupurile sunt separate de integri-tatea persoanelor umane (constituite, înrealitate, din unitatea dintre trup [isuflet) [i sunt instrumentalizate învederea ob]inerii „extazului contempla-tiv“ al unei singure persoane – în acestcaz, filozoful atras de nemurire. Chiardac` scopurile acestei cùt`ri ascen-dente sunt nobile (atingerea beatitu-dinii contemplative), este totu[i dis-cutabil în ce m`sur` mijloacele respect`demnitatea [i integritatea persoanelorc`rora le apar]in „trupurile frumoase“.

Noble]ea scopurilor contemplative adisp`rut, desigur, între timp; cu toate

astea, aceea[i logic` a eliber`rii prin erosde condi]ia omeneasc` – ce poate fiuneori tragic` [i nefericit` – pare s` fieprezent` [i în cùtarea frenetic` a uneisatisfac]ii imediate ob]inute prinfrecventarea filmelor sau a imaginilorpornografice de pe Internet. Societateacontemporan` se afl`, desigur, într-unvid moral pe care grecii nu îl cuno[teauatunci cînd Socrate propunea, în pia]apublic` atenian`, [i dialoguri pe temabinelui [i a drept`]ii [i cînd interesulsù pentru frumuse]ea trupurilor nuera, de fapt, motivat de o etic` hedo-nist` [i individualist`. Confuzia lumiinoastre cu privire la valorile moraleielementare [i la decen]` este incompa-


Dezumanizarea„trupurilor frumoase“o BRÎNDU{A PALADE o

ES

EU

42rabil mai profund`, dac` societateanoastr` a ajuns s` ne propun`, princanale de televiziune, prin publicitate,prin c`r]i [i prin reviste de divertis-ment, o moral` hedonist` care reduceomul la instinctele sale [i care seprezint` drept singura fericire ome-neasc` posibil` [i accesibil`.

În realitate, ceea ce ne propuneacum f`r` echivoc pornografia este s`privim trupul [i sexualitatea numai cape o latur` material` a fiin]ei noastre,desprins` de suflet pîn` acolo încîtidentitatea celor care se angajeaz` în ra-porturi erotice poate deveni aproape in-diferent`. Exist`, în mod sugestiv, ima-gini pornografice care „decupeaz`“ oparte a trupurilor, pentru a nu mai l`sanici o umbr` de îndoial` asupra deper-sonaliz`rii acestora. Dezumanizarea„trupurilor frumoase“ expuse în ima-ginile pornografice pare astfel sèxpun` fiin]ele omene[ti la o degradare[i la o separare de condi]ia lor uman`,care, nu numai c` nu le elibereaz`, darle [i înjose[te pîn` la deposedarea total`de propria lor demnitate, d`ruit` deCreator. Efectele acestei situa]ii nu suntîn realitate numai de natur` moral`. Înfapt, ceea ce se produce prin aceast` de-valorizare extrem` a umanit`]ii trupuluiare leg`tur` [i cu o compromitere este-tic` [i „psihologic`“ a imaginii trupuluiomenesc, c`ruia îi sunt implicit re-fuzate frumuse]ea [i via]a ce provin dinunitatea sa inseparabil` cu sufletul.

La polul opus fa]` de aceast` dezu-manizare a trupurilor, care poate con-duce [i la o cultur` a dispre]ului fa]` de

trup (manifestat` nu doar fa]` detrupurile altora, ci [i fa]` de propriultrup exhibat cu indiferen]`), se afl` oconcep]ie tradi]ional` despre trup, care,de[i preia conceptele grece[ti de trup [isuflet, prive[te invariabil trupul ca peceva personal [i omenesc. Omenescul

trupului nu poate fi conceput decît prinunitatea sa cu sufletul. În virtutea aces-tei concep]ii, eros-ul nu are sens [i nu sepoate împlini decît dac` este nutritîntr-un mod personal, de c`tre o fiin]òmeneasc` integr`, constituit` dintr-untrup [i dintr-un suflet care sunt deopo-triv` angajate în iubire. Eros-ul personalsingularizeaz` persoana iubit` [i nupoate accepta ca acea persoan` s` fie în-locuit` cu o alta. Fidelitatea în iubire nueste astfel numai o norm` exterioar`,impus` de institu]ia familiei, ci ]inechiar de natura profund personal` aeros-ului omenesc.

Este pornografiacompatibil` cu fericireaomeneasc`?

Societatea contemporan` ne propu-ne îns`, cum am v`zut, un altfel de eros,prin care ni se veste[te c` bariereleprejudec`]ilor împotriva libert`]ii sexu-ale ar fi fost înl`turate. De acum înainte– ni se spune –, drumul c`tre o fericireinstantanee [i irezistibil` este deschispentru oricine. Ca de obicei, „produsul“oferit pe pia]` nu este prezentat [i în lu-mina dezavantajelor sale. Nu afl`m, de-sigur, pentru a parafraza avertismentulce st` la baza reclamelor la ]ig`ri, c`„pornografia dùneaz` grav s`n`t`]ii“morale [i pune piedici în calea maturi-z`rii psihice a persoanelor. Nu ni sespune nici c` ne prezint` o imagine dis-torsionat` a sexualit`]ii omene[ti sau amodului în care poate fi trìt` sexuali-tatea atunci cînd este expresia unei

rela]ii de iubire între un b`rbat [i o fe-meie – acolo unde iubirea î[i atingeapogeul maturit`]ii [i devine aten]iedelicat` [i preocupare pentru fericireacelui iubit. Nu afl`m nici despre faptulc` o cultur` în care sublinierea satis-fac]iei individuale reduse la instincte

este omniprezent` nu poate avea decîtinfluen]e dùn`toare asupra loialit`]iide cuplu [i asupra familiei.

Dar, dac` privim totu[i ca tentant`promisiunea fericirii rapide [i nelimi-tate a genului pornografic, se cuvine sèxamin`m presupozi]iile pe care sebazeaz` invita]ia la o asemenea fericire.Este, în realitate, aceast` „fericire“demn` de fiin]a omeneasc`?

Ideea c` fericirea omeneasc` arputea coincide cu permisivitateadeplin` nu este numai intuitiv [ira]ional fals`, ci [i, pentru a spune ast-fel, empiric dovedit` ca inconsistent`.Exist`, cum se [tie, numeroase cazuri depersoane care au experimentat o liber-tate sexual` f`r` limite, asociat` cu„fericirea drogurilor“ [i uneori [i cu suc-cesul [i popularitatea (s` ne gîndimnumai la atîtea vedete ale muzicii rock),[i care au sfîr[it totu[i tragic, luptînd cuun gol interior imens, ce nu a putut fiumplut cu nici una din satisfac]iile in-tense, dar efemere de care au avut partedin plin. Asemenea persoane sunt mar-cate de multe ori de depresii profunde[i de o disperare cronic` – [i nu o dat`recurg la sinucidere.

Viziunea utopic` legat` de un para-dis al libert`]ii sexuale nem`rginite,cultivat`, de pild`, de Fourier într-ocarte ce nu a fost publicat` pîn` în1967, Noua lume amoroas`, introducefantasma unei lumi noi, în care atrac]iapasional` spontan` [i sexul liber, lipsitde orice constrîngere moral`, ar fi unadin expresiile fericirii omene[ti. Fouriercrede, în plus, [i c` diversitatea per-soanelor cu care un individ între]ine ra-porturi sexuale ar putea motiva, prinsimpla prezen]` a acestora, activit`]ilede munc` în folosul colectivit`]ii.

Pasiunile ar putea astfel s` se îmbinearmonios cu munca [i cu activit`]ile so-ciale. În schimb, presiunile unei insti-tu]ii ca familia ar genera o suferin]`contrar` fericirii indivizilor, în]eleas` cao satisfacere deplin` a pasiunilorfiec`ruia din ei. Chiar dac` predilec]ialui Fourier pentru spontaneitate [i„autenticitate“ ar putea fi luat` în se-rios, întrebarea cu privire la m`sura încare putem identifica fericirea cu satis-facerea tuturor pasiunilor omene[ti nupare s`-[i g`seasc` r`spunsul în utopialui Fourier. Sexualitatea cu parteneri in-terschimbabili este înf`]i[at` într-o altùtopie, Minunata lume nou` a lui Hux-ley, într-o lumin` mult mai tragic`, încare se las` s` se întrevad` faptul c` oasemenea libertate conduce de fapt lapierderea oric`rei leg`turi între b`rbat[i femeie [i la dispari]ia unit`]ii cecaracterizeaz` prin excelen]` leg`turade cuplu. Cum poate fi fericirea ome-neasc` în]eleas` în absen]a unei aseme-nea leg`turi, bazat` pe iubirea reciproc`[i pe comuniunea cu cel care î]i estecomplementar, este dificil de în]eles.

Iubirea ce st` la baza unei leg`turiatît de complexe între dou` persoanecomplementare nu poate îns` s` anga-jeze numai sentimentele [i pasiunile,care pot cunoa[te, desigur, momente deinstabilitate. Pentru a implica totali-tatea individului, eros-ul trebuie s`cuprind` [i inteligen]a, [i voin]a. }ine,de asemenea, de dinamica fericirii într-orela]ie de iubire faptul c` a renun]a laceva din iubire pentru cel cu care te afliîntr-o asemenea rela]ie, de pild` la satis-facerea unei pasiuni efemere, poate fimai „profitabil“ pentru fericire decît a

cùta satisfac]ia individual` imediat`.Fericirea privit` în acest sens nu las` de-oparte eros-ul [i, la o privire mai atent`,poate c` numai ea poate da un sensautentic unui eros trìt [i în]eles ca o ex-presie a persoanei umane unitare, [i nuca o manifestare „liber`“ [i exacerbat` aunei p`r]i a ei rupte de totalitate. Iu-birea „lumeasc`“ a eros-ului poate de-veni astfel coerent` [i cu voca]ia singu-lar` a omului de a reflecta, prin ceea ceeste el în integritatea sa, chipul [i ima-ginea lui Dumnezeu. Prin contrast,amorul trupesc manifestat în expresiilesale dezumanizate, impersonale [i per-vertite ale pornografiei nu-i poate per-mite în nici un fel omului s`-[i realizezeaceast` voca]ie de excep]ie. Rupturadintre trup [i suflet introduce o disimi-litudine inevitabil` între chipul luiDumnezeu [i cel al fiin]ei omene[ti –disimilitudine care nu poate fi decît îndetrimentul fericirii omene[ti.

În rezumat, trupul dezumanizat,eliberat în mod fals de nevoile afectiveale sufletului, nu poate cunoa[te nici olibertate autentic`, nici o fericire dura-bil` ce poate împlini fiin]a omului. Unasemenea trup desprins în mod tragicde unitatea sa cu sufletul nu poate aveaacces decît la o satisfacere a sim]urilorîntr-o atmosfer` de indiferen]` sauchiar de ostilitate – toate contrarii, înmod inevitabil, fericirii omene[ti.Trupul dezumanizat al pornografieieste, de asemenea, separat de posi-bilit`]ile de iubire [i de împlinire ce îisunt accesibile omului integral, în careunitatea dintre trup [i suflet este reali-zat`. „Fericirea“ [i „extazul“ instinctelor,prin care pornografia anun]` l`rgireaposibilit`]ilor omene[ti, nu sunt în rea-litate decît o limitare drastic` a capaci-t`]ilor persoanei umane de a fi liber` [ifericit`. Iar cultura consumist` ce a pre-luat eros-ul pornografiei, prezentîndu-lîn culori ademenitoare, nu poate totu[idrapa cu succes toate dramele [ideziluziile care înso]esc de obiceiîncerc`rile de a rupe unitatea trupuluicu sufletul prin cultivarea imaginilorpornografice. Pornografia nu ofer`, evi-dent, nimic care s` poat` fi consideratbenefic sau util pentru persoaneleumane. Cît despre daunele ei morale [ipsihologice, ele sunt suficient de gravepentru a merita s` primeasc` unr`spuns mai lucid [i mai realist dinpartea indivizilor [i a comunit`]ilor ceî[i v`d afectate drepturile la demnitate,la intimitate [i la decen]` public`. j


FI

LO

ZO

FI

E

43

EMMANUEL Levinas se na[te laKovno, Lituania, în 1906, într-ofamilie de evrei înst`ri]i conser-vatori. Studiaz` la Strasbourg,unde se împrietene[te cu Mau-

rice Blanchot, apoi la Freiburg, unde îi în-tâlne[te pe Husserl [i Heidegger. Public`în 1930 lucrarea La theorie de l’intuitiondans la fenomenologie de Husserl, când plea-c` la Paris. În 1933 se desparte de Heideg-ger, în urma adeziunii la mi[carea nazist`a acestuia. În timpul r`zboiului ajungeprizonier francez într-un lag`r din Ger-mania. Î[i pierde familia din Lituania înHolocaust. În Fran]a începe s` se fac` re-marcat ca traduc`tor [i comentator înHusserl [i Heidegger. În 1961 public`probabil cea mai important` lucrare dinopera sa, Totalitate [i Infinit. Publiculuiromânesc, Levinas îi este cunoscut dejaprintr-o serie de traduceri precum Moar-tea [i timpul (1996), Totalitate [i infinit(1999), Dificila libertate (1999), Între noi.Încercare de a-l gândi pe Cel`lalt (2000) sauCând Dumnezeu devine idee (2001). În 1973,ajunge profesor la Sorbona, iar în 1974 îiapare Altfel decât a fi sau dincolo de esen]`,o lucrare inspirat` probabil de dezbatereacu Derrida. Public` frecvent comentariipe Talmud [i Torah [i îl g`sim extrem deactiv în cercurile literare [i teologiceevreie[ti din Fran]a, în toat` aceast` pe-rioad`. Moare în 1995, la Paris.

Textul pe care încerc s` vi-l propun încontinuare se ocup` de una din traduce-rile curajoase de la noi de anul acesta: Em-manuel Levinas, Altfel decât a fi sau dinco-lo de esen]`. O edi]ie Humanitas, traducerede Miruna [i Bogdan T`taru-Cazaban [iCristian Ciocan. Sarcina mea este s`schi]ez liniile mari ale filosofiei lui Le-vinas cuprinse în cartea de fa]`.

Cartea poate fi v`zut`, încercam s`sugerez deja acest lucru în titlul textului,ca o pledoarie radical` împotriva vio-len]ei. Violen]a este, la limit`, o mi[carea lui a fi sau a esen]ei. În a fi oamenii suntinvariabil separa]i între ei [i astfel în-drepta]i unii împotriva altora. Perse-cu]iile de orice fel [i r`zboaiele, ideologi-ile [i sistemele totalitare cunoscute, înmod egal crima [i cunoa[terea sunt, toate,mi[c`ri ale unui subiect dominator, încar-tiruit în a fi sau propria-i esen]`. La nivelulesen]ei nu exist` pace stabil`, comunit`]ilese întemeiaz` pe limitarea material` a vi-olen]ei prin violen]` [i ra]iune sau conce-sii [i reciprocitate, nu exist` aici Cel`lalt,ci doar Eul, invariabil identic cu sine înmi[c`rile lui, Totalitatea. Or, întreaga is-torie a Occidentului exhib` violen]` învarii forme asupra Celuilalt. Astfel, tre-buie gândit`, spune Levinas, „posibili-

tatea unei smulgeri din esen]`“.Cartea enun]` proiectul unei smul-

geri radicale din esen]`. Este împ`r]it` în[ase capitole, o parte din ele publicate izo-lat înainte [i l`sate par]ial nemodificateîn carte. Capitolele par s` urmeze o logic`a desf`[ur`rii sau, mai curând, a moduluiîn care este de a[teptat s` se petreac` ceeace Levinas nume[te „smulgerea dinesen]`“. Primele dou` sunt construite dinopozi]ii radicale, precum Esen]` [i dezin-teresare sau Inten]ionalitate [i sim]ire. Le-vinas pare s` dea aici b`t`lia decisiv` cuontologia. Opozi]iile sunt construite, ab-solut semnificativ, cu ajutorul unor con-cepte heideggeriene [i husserliene, pre-cum cele de esen]`, fiin]` sau inten]ionali-tate. Ultimele patru capitole par s` inau-gureze ruptura sau dep`[irea definitiv` aesen]ei, de[i peste tot Levinas este în alert`la disimul`rile lui a fi. Voi trata cartea înaceast` logic`, deci în dou` etape.

Prima etap` poate fi parcurs` într-ocheie negativ`: „subiectivitatea nu este omodalitate a esen]ei“. Ultima, dimpotriv`,deschide calea unei lectur`ri ne-esen]ialea subiectivit`]ii ca substitu]ie. Prima etap`reia explicit o opozi]ie conceptual` vechefa]` de Husserl [i Heidegger. Conceptelede esen]` [i inten]ionalitate descriu o subiec-tivitate în spiritul tradi]ional al ontolo-giei, voluntar` [i, tocmai de aceea, vio-lent`. Pe scurt, a fi sau esen]a cuprinde unraport cu exterioritatea, adic` cu ceea cee radical diferit [i dincolo de ea, determi-nat ca limbaj sau comprehensiune. În ra-port cu subiectul, obiectul devine inteli-gibilitate, limbaj, existen]a lui semnifica-tiv` un act cuprins în mi[carea de semni-ficare a con[tiin]ei. Levinas descrie mi[-carea drept Acela[i. A cunoa[te presupuneca obiectul s` participe la ordinea lui a fi,unde gândirea este modul lui a fi. Darcuprins în gândire sau semnificat, obiec-tul se reg`se[te absorbit într-o ordine deexisten]` în care nu se recunoa[te decâtcu pre]ul propriei sale alterit`]i. S` not`mc` asimilarea gândirii cu fiin]a o întâlnimîn special la Heidegger, pe care Levinascontinu` s` o p`streze când vorbe[te deontologie. Referin]ele ontologice îi in-clud [i pe Kant, Hegel sau Husserl, dar nuf`r` a reveni constant la fiin]` în sens hei-deggerian. F`r` s` intr`m în detalii, Le-vinas asimileaz` ontologia cu violen]a [iun mod al subiectivit`]ii din care lipse[tesubiectivitatea. Pentru Levinas, subiec-tivitatea nu înseamn` a fi în fiin]`. Aici elocul de na[tere a violen]ei. A fi sau a fi înfiin]` înseamn` a fi prins într-un raportcu realul determinat de/ca inteligen]`,hran` etc. În a fi, Eul î[i este propria ipsei-tate, adic` libertate, este Acela[i în raport

cu Altul. Acest lucru nu trebuie s` [o-cheze. Kant stabilise înc` din prima Cri-tic` faptul c` nu exist` cunoa[tere (empi-ric`) în afara categoriilor a priori ale inte-lectului, a[a cum nu e posibil` nici dinco-lo de ele (ra]iunea, singur`, poate vorbidespre o esen]` a lucrului, dar f`r` a o cu-noa[te). În acela[i timp, categoriile luateizolat de experien]` nu înseamn` nimicîn ele însele. Astfel, Kant spune c` realulnu este absorbit ca exterioritate în solip-sism, fiindc` subiectivitatea cunosc`toaree posibil` pentru sine doar în leg`tur` cuel. În acela[i timp, realul nu este cunoscutîn esen]a sa numenal`, fiindc` subiectulnu cunoa[te alt` esen]` în afara proprieiesen]e sau inteligen]e. Determinat apriori, realul devine fenomen, adic` inteli-gibilitate. Reformulat strâns, realul exist`

în orizontul Eului în m`sura în caredevine inteligibilitate printr-o mi[care(voluntar`) a Eului de semnificare. În ter-menii lui Levinas, Altul se pierde pe sineîn Eul care cunoa[te. {i invers: Eul secomport` în raport cu realul ca ipseitate,ca Acela[i adic`, înglobându-l proprieiimanen]e. Heidegger p`streaz` aceast`construc]ie, dar observ` c` finitudinea ecea care îl determin` intim pe omulcunosc`tor1. Astfel, cunoa[terea, cami[care a gândirii înspre [i dinspre real,devine fiin]are, un mod prin care fiin]adeterminat` de mortalitatea ei se arat`,devine etc. A gândi realul înseamn` a fi înfiin]`. Ceea ce înseamn` c`, implicit, exis-ten]a realului devine un fapt de a fi înfiin]`. Realul nu exist` în orizontul fiin]eidecât ca inteligibilitate, adic` introdus


Altfel decât a fi – pledoarie împotriva violen]ei –

o CONSTANTIN B~L~{OIU o

FI

LO

ZO

FI

E44

într-o schem` [i redus la puterea de asemnifica a cuvântului în schem`. Con-ceptul de inten]ionalitate este probabilcel`lalt cuvânt cu care Levinas descrieesen]a subiectivat` a obiectului, dar pecare pare s`-l exploateze mai bine în efor-tul sù de a descrie voluntarismul esen]eisubiectului. Pentru Husserl, observ` Levi-nas, con[tiin]a este invariabil con[tiin]à ceva. Astfel, con[tiin]a este con[tiin]ìnten]ional`. Exterioritatea este dat` în [iprin intermediul con[tiin]ei inten]ionale,cuprins` [i învestit` cu sens în Eu. Volun-tarismul subiectului în raport cu realulpare mai bine formulat în termeni inten-]ionali, aici. E probabil ceea ce îl face peLevinas s` recurg` la un vocabularfenomenologic. Ce încearc` Levinas îndefinitiv s` spun`, [i aceasta este ideeaprimei p`r]i, e c` ontologia fiin]ei sau acon[tiin]ei inten]ionale este construit` peo fraud` a subiectivit`]ii, niciodat` bine„ascuns`“. A fi, a fi în fiin]` sau con[tiin]ìnten]ional`, nu este modul subiectivi-t`]ii. Pentru Levinas, în deschidereafiin]ei r`zbate prezen]a discret` a unuidincolo de fiin]` originar, „intrig` a Altuiaîn Acela[i“, care constituie temeiul pre-subiectiv al oric`rei fiin]`ri [i ceea ce între-rupe ontologia. Meskin este corect cândobserv` c` Levinas deschide posibilitateaunei gândiri a identit`]ii care încorpo-reaz` eo ipso alteritatea2. Este vorba despreo precaritate a ontologiei descris` de Levi-nas, în aceast` etap` a c`r]ii, în termeniprecum amfibologia fiin]ei, ca ambiguitatea lui a fi în ciuda pozitivit`]ii fiin]ei, sausubiectivitatea ca Rostire mai curânddecât ca Rostit. S` insist`m pu]in asupraultimilor termeni, pe care cititorul îi vaîntâlni peste tot în aceast` carte. Rostitul,ca sistem lingvistic de reguli [i semne,este fiin]` [i ontologie. Rostitul reduce ex-terioritatea la puterea cuvântului de a osemnifica, la un instrument sau o activi-tate a con[tiin]ei. Astfel, exterioritatea [ifiin]a se întâlnesc în limbaj, contopin-du-se în existen]a intern` a Eului vor-bitor. În acela[i timp, Rostitul tr`deazèxisten]a prealabil` a Rostirii, pe care doaraceasta o face posibil`. Critchley sesizeaz`foarte bine diferen]a pe care o face Levi-nas între Rostire [i Rostit [i explic` faptulc` subiectivitatea nu poate fi cuprins` înpropozi]ii constatative. Prin Rostire, [i înopozi]ie cu Rostitul, pe care îl fondeaz` defapt, Levinas în]elege propria expunere,corporal` [i sensibil`, în raport cuCel`lalt, inabilitatea involuntar` de arezista adres`rii Celuilalt. Reformulatstrâns, Rostitul descrie sensul identificabilal cuvintelor mele, în vreme ce Rostireaexhib` în aceste cuvinte fiin]a adresatùnui interlocutor. Pentru Levinas, scrieCritchley, Rostirea este „reziduul etic non-tematizabil al limbii, care scap` compre-hensiunii, întrerupe ontologia [i este de-cretarea general` a mi[c`rii de la acela[ila Cel`lalt“3.

Pe scurt, ontologia este limbaj [i fiin]`.

Dac` ontologia înseamn` violen]`, estefiindc` fiin]a intr` într-un „circuit de in-teligen]` cu realul“4, la cap`tul c`ruiarealul nu ne apare ca altceva decât ca gân-dire sau reprezentare, iar gândirea ca modal fiin]ei. Absorb]ia exteriorit`]ii prinlimbaj în imanen]a Eului implic` vio-

len]a lui asupra alterit`]ii. Nu doar realul– adic` diferen]a, unicitatea realului – eredus la puterea de a semnifica în con-[tiin]` a cuvântului, suportând astfel vi-olen]a apuc`rii în cuvânt, dar [i subiectul,locul prin excelen]` al semnific`rii, seg`se[te exprimat în aceast` activitate desens, singur în propria-i ipseitate. Vesteabun` pe care Levinas încearc` s` ne-odea, la acest nivel, este c` posibilitateagândirii unei smulgeri din esen]` exist`.Concepte precum „amfibologia fiin]ei“sau „Rostire“ exhib` prezen]a unui dinco-lo de esen]` ce r`zbate insomniac din inter-sti]iile ontologiei.

Substitu]ia descrie foarte bine nu doarlinia urm`toarei etape a c`r]ii, ci miezulîntregii filosofii a lui Levinas. În logicac`r]ii, substitu]ia este cheia smulgerii dinesen]`, pe care Levinas o discut` în capi-tolul IV, de[i ne trimite la ea peste tot, peparcursul c`r]ii. În raport cu Altul, Eulpoate fi Acela[i, adic` propria ipseitate. Înraport, Eul se reg`se[te, el însu[i, remisîmpreun` cu altul propriei „substan]e“sau bucuriei de a fi ipseitate. A fiînseamn` a fi în ipseitate în raport cuAltul, adic` a institui o prioritate sau un

principiu de existen]` asupra lui, a fi ab-sorbit imanen]ei esen]ei. E vorba de Impe-rialismul Eului, de violen]` [i mai ales desingur`tate (monadic`). Subiectivitateaîncepe, [i ea, cu Altul, dar într-o manier`în care Eul se reg`se[te destituit în ipsei-tatea lui de Altul. Levinas descrie subiec-

tivitatea (unicitatea) ca „imposibilitatede a se sustrage Celuilalt“, ca supunere [iresponsabilitate fa]` de Cel`lalt. Pe scurt,subiectivitatea se na[te când Cel`lalt,con]inut deja în a fi sub forma unei neli-ni[ti sau insomnii, m` adreseaz`. Adresa-rea înseamn` a te reg`si fa]` în fa]` cuCel`lalt, adic` în imposibilitatea de a-irezista – în fine, pus în chestiune în a fi.A fi adresat înseamn` a avea în fa]` un in-terlocutor, nu un obiect. Levinas accen-tueaz` diferen]a prin termeni împrumu-ta]i în special din teologie, precum Trans-cenden]`, Infinit, Proximitate, chip, orfan,v`duv`, sensibilitate etc. Ce nu a fostniciodat` suficient de bine subliniat decritic` este c` adresarea e cea care m` des-chide Transcenden]ei Celuilalt, alterit`]ii,[i întrerupe ontologia. Orice adresarecon]ine Transcenden]a, Infinitul, o alteri-tate, pentru a vorbi în termenii luiLevinas, care-mi porunce[te din în`l]i-mea transcenden]ei ei [i m` cheam` lasupunere [i responsabilitate. Orice adre-sare este, de aceea, etic`. Ceea ce înseam-n` c` a fi adresat este totuna cu a spuneiat`-m`, sunt aici. Astfel, adresarea implic`kenoza Eului adresat, substitu]ia, [i

marcheaz`, în responsabilitatea infinit`pentru Cel`lalt care m` adreseaz`, în-ceputul subiectivit`]ii. Reformulat strâns,a fi adresat înseamn` a te substitui ce-luilalt sau a te mi[ca dincolo de esen]`. S`recapitul`m: substitu]ia începe înadresarea mea, adic` cu apelul Celuilalt,cu Proximitatea. A fi adresat înseamn` afi în pozi]ia de a te substitui Celuilalt.Înseamn` de fapt a l`sa s` fie. Dimpotriv`,a fi în fiin]`, adic` a fi Acela[i, implic` orezisten]` la apel. Acela[i întrerupe alte-ritatea. Levinas asimileaz` ac]iunea Euluiasupra alterit`]ii cu crima. Dar poruncaeste s` nu ucizi, echivalent` pentru Levi-nas mai curând cu neputin]a decât cualegerea de a nu ucide. Or, neputin]a dea ucide implic` Chipul, Fa]a (adic` oalteritate goal`, sustras` oric`rei semni-fic`ri venite din exterior, [i considerat` în-ceputul oric`rei inteligibilit`]i), proxi-mitatea [i, sau poate mai ales, imposibi-litatea de a m` sustrage Chipului Ce-luilalt, responsabilitatea. Neputin]a de aucide este kenotic`. Cel`lalt este invocare[i substitu]ie în acela[i timp, este kenozà Eului care este tentat în raport cu o Fa]`s` ucid`. Reformulat strâns, „Cel`lalt estecel fa]` de care sunt responsabil“. Levinas,e important de accentuat, vede mi[careaalterit`]ii într-un singur timp: substitu]ia,[i cu ea responsabilitatea, începe în apelulCeluilalt. Nu exist` o reverbera]ie a apelu-lui în mine, ci doar simultaneitate: înm`sura în care devine Chip pentru mine,Cel`lalt este apel [i invocare, implic`kenoza mea, substitu]ia5. Aceast` ideerezum` în definitiv teza principal` a celeide-a doua p`r]i a c`r]ii.

În sum`, dac` Levinas vorbe[te de undincolo de esen]`, este fiindc` esen]a omu-lui nu este fiin]a ontologiei. Pentru Le-vinas, omul nu este ontologie. A fi esen]`înseamn` s` te afli într-o pozi]ie de domi-na]ie cu Altul. Esen]a e totuna cu a fi. Darîn esen]` omul nu este o subiectivitate înmaniera în care insist` Levinas, întrucâtel se descoper` pe sine ca gândire saucon[tiin]` determinat intim de finitu-dine. Dimpotriv`, subiectivitatea nu în-cepe cu esen]a. Subiectivitatea este substi-tu]ie, fiindc` Cel`lalt, care m` adreseaz`,m` angajeaz` într-un raport cu Transcen-den]a care m` individualizeaz` în respon-sabilitatea mea pentru Altul, ceea ce eechivalent cu a spune: iat`-m`, eu sunt.Acesta trebuie s` fie sensul unui proiectal ie[irii sau evad`rii din esen]`, un proiecteminamente împotriva violen]ei.

l1 Werkmeister, W.H., „An Introduction to

Heidegger’s ‘Existential Philosophy’“, Philosophyand Phenomenology Research, Vol. 2, No. 1, Sep-tember, 1941.

2 Meskin, Robert, „In The Flesh: Embodi-ment and Jewish Existence in the Thought ofEmmanuel Levinas“, Soundings, Spring, 1993

http://www3.baylor.edu/American_Jewish/everythingthatusedtobehere/resources/jphil_ar-ticles/levinas-intheflesh.pdf

3 Simon Critchley and Robert Bernasconi(eds.), The Cambridge Companion to Levinas, Cam-bridge University Press, 2002, p. 18.

4 „Inteligen]a este chiar evenimentul pe careexisten]a îl articuleaz`.“, Emmanuel Levinas,Între noi. Încercare de a-l gândi pe Cel`lalt, trad.Ioan Petru Deac, Editura Substan]ial All., 2000,p. 12.

5 „Întâlnirea cu Cel`lalt este dintr-o dat` re-sponsabilitatea mea pentru el.“, idem, p. 109. j


l Emmanuel LévinasALTFEL DECÂT A FI SAUDINCOLO DE ESEN}~trad. Miruna [i Bogdan T`taru-Cazaban [i Cristian CiocanEditura Humanitas, 2006, 368 p.

AC

AD

EM

IC

A

45

INTERESUL tot mai marcat pentrudimensiunea etic` – fie a textuluiliterar, fie a descoperirilor [tiin]i-fice – pare una din tendin]ele ac-tuale cele mai salutare din mediul

academic american. Aceast` turnur`promite o mult dorit` eliberare a dis-cursului academic de preten]iile unuiprofesionalism care se define[tefrecvent prin evitarea lu`rii oric`reipozi]ii oficiale (mai ales morale) fa]` deproblemele care fr`mânt` societatea. Încele ce urmeaz`, m` voi concentraasupra preocup`rilor etice din mediulstudiilor literare americane, încercândsa schi]ez câteva dintre contradic]iilesale flagrante. Este probabil ca acesteobserva]ii s` fie ilustrative pentru toat`sfera „[tiin]elor umane“ din StateleUnite, având în vedere faptul c` teoriileliterare au ajuns actualmente s` deatonul discu]iilor la mod` din toate cele-lalte medii înrudite ale academieiamericane.

Încep prin a sublinia c` „etic“ nunumai c` nu înseamn` „moral“ în aces-te discu]ii academice. De cele maimulte ori se neag` orice sinonimie, fie[i par]ial`, între cei doi termeni. Respin-gerea virulent` e justificat` prin parti-cularitatea moralei [i prin posibilitateadependen]ei ei de o anumit` ([i, deci,absolutizant`) viziune religioas`.Renun]ând s` se pronun]e fa]` de valorica „binele“ [i „rùl“, pe care le împartecu morala, acest gen de etic` se cen-treaz` aproape exclusiv actualmente peconceptul de „responsabilitate“ [i pecele de „decizie“, „alteritate“ sau „diver-sitate“, subsumate, la rândul lor, îns`, decele mai multe ori, nu doar tendin]elorindividualiste atât de înr`d`cinate înzilele noastre, ci [i normelor de „corecti-tudine politic`“ în vigoare în StateleUnite.

Studiile literare din mediul acade-mic american au început s` atrag`, ast-fel, tot mai mult aten]ia asupra litera-turii ca sfer` privilegiat` de promovarea valorile etice mai sus men]ionate –prin for]a (pozitiv`) a interpel`riispecifice textului literar, care deschidecititorul c`tre diversitate (prin ex-punerea empatic` la alteritate, printr-oanumit` nesiguran]` epistemologic` în

fa]a celuilalt fic]ional etc.) [i c`tre res-ponsabilitatea de a lua decizii personalecare nu neag` dreptul celuilalt la dife-ren]`. Alegerea acestei perspectivehermeneutice permite noii viziunietice, îns`, [i s` se ralieze ap`r`rii înfo-cate a drepturilor la egalitate [i „nor-malitate“ ale minorit`]ilor sexuale, depild`, sau a dreptului femeii la „alegere“în privin]a avortului, eludând astfel dinstart alteritatea victimei, adic` a f`tului,[i, prin urmare, a crimei care se produceprin a[a-zisa „liber` alegere“ a femeiiasupra „corpului“ sù (concept atât deunilateral proeminent în sfera acade-mic` azi, pe de alt` parte). Discu]iile pemarginea avortului din mediul acade-mic par s` necesite, prin urmare, para-doxala (din punct de vedere etic) redu-cere complet` la t`cere a f`tului [i, ast-fel, negarea dreptului sù la via]` (re-cunoscut`, de altminteri, din perspecti-va biologiei – aceasta, chiar dac` numiliteaz` oficial pentru p`strarea ei, re-cunoa[te via]a înc` din momentul con-ceperii).

Eliminarea f`]i[` a vocii unei fiin]eumane din discursul „etic“ deconstruc-tivist despre valoarea responsabilit`]ii[i a alterit`]ii rezult` cu atât mai contra-dictorie în contextul în care teoriileetice actuale apar într-un mediu acade-mic saturat de teoria postcolonial` asubalternit`]ii (care pledeaz` tocmaipentru rolul intelectualului de a da glascelor „oprima]i [i obidi]i“, care nu î[ipot verbaliza suferin]a sau nu au accesla sfera public`) [i de teoriile feministecare, printre altele, aduc în discu]ie va-loarea „subversiv`“ a corpului feminintocmai prin sarcin` – ceea ce ar descrieo stare de incertitudine în raport cueticheta de „unu“ sau de „doi“, un statutcare ar rezista oric`rei demarc`ri aso-ciate de feminismul radical vituperatei„logici patriarhale“. Potrivit stipul`rilorde fond ale acestor teorii, f`tuluinen`scut nu i se poate nega un statutontologic, de fiin]` uman` de aceea[inatur` cu mama, dup` cum nu i sepoate nega nici încadrarea în statutulde subaltern, prin neputin]a de a-[i ver-baliza condi]ia de victim` poten]ial`,neavând nici acces la sfera public` sprea-[i ap`ra drepturile. Nerecunoscut ca

subiect legal – egal în drepturi cumama care îl poart` – [i, deci, neprote-jat prin lege, depinde astfel exclusiv decei care î[i asum` responsabilitatea de alua glas în numele lui. {i totu[i, avortul,atunci când, rar, apare ca tem` în cadrulstudiilor, conferin]elor sau discu]iilordin departamentele americane de lite-ratur`, continu` s` fie asociat doar cudreptul femeii de a decide asupra pro-priului corp. Acest discurs este sub-sumat astfel a[a-numitei op]iunipolitice „pro-alegere“/pro-choice, careeludeaz` eufemistic, prin termenuladoptat, faptul c` acest „pro“ se asociazàutomat [i cu mai pu]in comodul cu-vânt „crim`“, exprimând astfel o rezis-ten]`, un fapt „anti“-via]`. În plus, dup`cum se va vedea din exemplul concretde mai jos, pân` [i conferirea unei vizi-bilit`]i indubitabile a ceea ce înseamn`de fapt aceast` „alegere“ nu este în stares` duc` la o con[tientizare [i respingerea crimei f`cute prin avort, preferân-du-se, în acest caz, reducerea comod` arealit`]ii la sfera „simulacrului“ ([i, ast-fel, întoarcerea autojustificativ` la maipu]in eticele postùri deconstructiviste).

În luna octombrie a acestui an a avutloc la Universitatea Princeton o con-ferin]` pe tema „pro-choice“, evenimentce a generat protestul pu]inilor studen]icare, din motive religioase sau strictmorale, sunt împotriva avortului.Ace[tia au încercat s` informeze opinia

public` din campus asupra adev`rateisemnifica]ii a eufemisticului termen de„alegere“, pres`rând campusul, în acestscop, cu afi[e imense pe care scria, deregul`, „pro-alegere înseamn` pro-crim`“ [i care ar`tau fetu[i avorta]i în-sângera]i sau sfâ[ia]i în buc`]i prinavort. Impactul a fost, într-adev`r, unulfoarte puternic, majoritatea trec`torilorîncercând s`-[i întoarc` privirea de laimaginile înspìmânt`toare reprezen-tate pe afi[e, dar pe care nu le puteaievita, de regul`, decât închizând even-tual ochii. Comentariile auzite dinpartea colegilor mei [i a profesoruluicare conducea seminarul (despretragedie) din acea zi sunt, cred, extremde semnificative pentru contradic]iileetice grave din mediul academic ameri-can. Majoritatea s-au plâns de violen]aimaginilor, considerându-se „victime“ale unei „bombard`ri dezgust`toare“ cuimagini evident „trucate“ pe computer.Cum v`zusem (pe situl Organiza]ieiPro-Vita pentru N`scu]i [i Nen`scu]i) c`ciopâr]irea f`tului prin avort este cât sepoate de real`, am comunicat acestlucru colegilor mei, încercând s` leatrag astfel aten]ia c` imaginile de peafi[e erau cât se poate de adev`rate [ineexagerate – la care profesorul a repli-cat cinic c`, atunci când se efectueazàvortul de obicei, f`tul nu are înc` oatât de clar` imagine uman` cumap`rea pe afi[e [i, oricum, pe de alt`


Etica [i studiile literareîn mediile universitareamericaneo DIANA CLINTOC o

AC

AD

EM

IC

A46

parte, nici o femeie nu face avort „depl`cere“. Dup` care a schimbat bruscsubiectul spre tema seminarului dinacea zi, l`sându-m` perplex` în fa]a„coeren]ei“ ra]ionamentului expus: ast-fel, dac` uciderea are loc „mai devreme“[i f`tul nu are înc` o fa]` suficient deuman` spre a-i fi recunoscut acela[istatut ontologic, avortul e justificat deparc` s-ar „expulza“ ceva nepl`cut –care, îns`, dac` e l`sat s` se dezvolte, setransform` miraculos din „ceva“nedefinit într-o fiin]` uman` [i chiarîntr-un copil dup` na[tere, când însfâr[it dobânde[te statut legal.

Ceea ce din afi[e a deranjat cel maimult, îns`, a fost vizibilitatea indu-bitabil` a statutului de fiin]` uman` af`tului, fapt ce a provocat readucerea îndiscu]ie a unui a[a-numit „trucaj“ –dac` imaginea incomodeaz`, cel maisimplu e s`-i negi orice realitate refe-ren]ial`: pe scurt, obiectivitatea procla-mat` sus [i tare atunci când imagineaconsolideaz` convingerile proprii ante-rioare. Evenimentele [i schimburile dereplici din cadrul acelui seminar [i peparcursul acelei zile mi-au înt`rit astfelopinia c` multe decizii hermeneuticeactuale din mediul academic americanse bazeaz`, în cele din urm`, pe pozi]iipersonale axiomatice nerecunoscute caatare, dar consolidate. Pe de alt` parte,în m`sura în care se încearc` s` li searate c` asemenea pozi]ii sunt nedreptefa]` de alt` via]` uman`, fa]` de „alteri-tate“, recursul autojustificativ invocatpoate lua forma submin`rii realit`]iireferen]iale la care se face apel moral [ireducerii ei la categoria strict` de dis-curs. Din aceasta deriv` negarea oric`reiresponsabilit`]i personale [i a oric`reinevoi de revizuire a normelor etice pro-prii. „Preocuparea etic`“ pare s` dispar`cu des`vâr[ire atunci când apare cevaincomod pentru con[tiin]a proprie,cedând locul deprinderilor deconstruc-tiviste deja consolidate – [i câte op]iuniteoretice, institu]ionalizate deja, nuexist` spre u[urarea con[tiin]ei în mod„profesionist“! „Educa]ia etic`“ esteproclamat`, în schimb, cu patos atuncicând se propune naturalizarea anomali-ilor sexuale, de exemplu, printr-un dis-curs „deschis alterit`]ii [i diversit`]ii“,retoric` mascând, de multe ori, necesi-tatea justific`rii teoretice a patimilorsuflete[ti. Aceasta explic` suficient debine [i unul din principiile, de ordin„etic“, pentru care cre[tinismul esterespins atât de virulent în mediile pro-gresiste ale academiei sau societ`]ii se-cularizate din zilele noastre – în timp cereligii orientale, adesea reciclate, doarpoate mult mai relativizante moral [iontologic, sunt îmbr`]i[ate cu entu-ziasm. Cuvintele lui Iisus î[i primescastfel confirmarea: „pe Mine M` ur`[te[lumea] pentru c` Eu m`rturisescdespre ea c` lucrurile ei sunt rele“ (Ioan 7, 7) sau „De ce nu-Mi pricepe]ivorbirea? Pentru ca nu-Mi pute]i ascul-ta cuvântul“ (Ioan 8, 43).

Aici îmi permit s` remarc o alt` con-tradic]ie a mediului academic ameri-can: în timp ce identitatea cre[tin` î]iinvalideaz` aproape automat discursulpersonal (fiind unul „subiectiv“, „into-lerant“ sau „anacronic“), identitateaf`]i[ declarat` de homosexual sau bise-xual nu invalideaz` niciodat` un dis-curs în fond autojustificativ desprevaloarea etic` a „diversit`]ii“. Astfel, alteafi[e din campusul Universit`]ii Prince-

ton (lipite în noiembrie de c`tre„Grupul de Homosexuali Radicali“ dincadrul universit`]ii) au fost considerate„progresiste“ din punct de vedere etic înpledoaria lor pentru ni[te toalete „neu-tre de gen“ care s` substituie mult prea„conven]ionala“ distinc]ie a grupurilorsanitare între cele destinate „femeilor“[i cele destinate „b`rba]ilor“. Cu alte cu-vinte, identitatea cultural` nu are uncadru referen]ial natural, cum este celindicat de sexul biologic. Cre[tinii ac-tivi nu au permisiunea s` protestezeîmpotriva acestor abera]ii care ajung s`violeze dreptul la intimitate al ma-jorit`]ii. Înc` o dat`, pentru relativismulacademic contemporan toate discursu-rile sunt egale, dar unele sunt, totu[i,mult mai egale decât altele.

Întâmpl`tor, nu sunt aliatul celorcare, în spatele scutului „purist“, seexhib` agresiv sau condescendent fa]`de homosexuali. Pe de alt` parte, vinde-carea nu vine socotind boala drepts`n`tate. Cre[tinismul autentic, de alt-fel, vorbe[te despre iubirea p`c`tosului[i despre înfierarea p`catului (prea ade-sea în]eles juridic) – ceea ce, împreun`,dau posibilitatea refacerii leg`turiirupte cu Dumnezeu. Aceast` refacereare loc la nivelul întregii fiin]e printr-oîmpreun`-lucrare cu harul îndumne-zeitor, dar trece neap`rat prin pocìn]`sau metanoia – care înseamn` tocmai„schimbarea min]ii“. Regenerarea mo-ral` în viziunea cre[tin` este, de alt-minteri, doar primul pas ascetic necesarc`tre scopul vie]ii cre[tine, care estesfin]enia, îndumnezeirea, via]a în Hris-tos [i, deci, redobândirea asem`n`rii cuDumnezeu.

Revenind la distinc]ia men]ionat` laînceput, între etic` [i moral`, merit` s`ne reamintim c`, la origine, cuvântul„etic`“ indica – în limba greac` – acelfapt „care provine din deprindere“.Avem, a[adar, responsabilit`]i eticereale fa]` de valorile pe care, de multeori prea nep`s`tori, le l`s`m s` se trans-forme în deprinderi, naturalizându-seastfel cu timpul, colapsând apoi într-ostare de anestezie emo]ional` genera-lizat`. De altminteri, lupta înver[unat`pentru r`sturnarea valorilor a ajuns sèrodeze sau chiar s` anihileze multecon[tiin]e morale – punând în criz`chiar posibilitatea de regenerare (per-sonal` [i colectiv`) despre care vor-beam. Limbajul etic care eludeaz` con-ceptele de „bine“ [i „rù“ favorizeaz`, pede alt` parte, proliferarea degenerat` aunor concepte ca „alteritate“, „alegere“sau „diversitate“. Vulgarizate, acesteno]iuni ajung s` consolideze „dincolode bine [i de rù“ dreptul la suverani-tate absolut` al patimilor, împotrivara]iunii. Noul limbaj „politic corect“ dinmediul academic american ([i nunumai) tinde, astfel, în mod periculosspre un fel de nou limbaj de lemn cares` fac` imposibil`, precum în scenariulorwellian din 1984, credibilitateaoric`rui apel la con[tiin]`. Teoriile eticeatât de populare în departamentele deliteratur` ori studii de gen risc`, prin ur-mare, datorit` contradic]iei flagrantedintre autoreclama discursiv` [i angaja-mentul real pe care îl au cu valorileetice, s` distrug` [i un prea facil, poate,optimism ini]ial în posibilitatea unei(re)deschideri autentice a mediului aca-demic fa]` de cerin]ele etice reale alelumii în care trìm. j


PO

EM


h

Cu chipul t`u pe mas`, trudesc s` m` inspir…

Ca un jongleur ce scoate când fl`c`ri, când cordele

Aceste versuri, scrise s` te desfe]i cu ele,

Din inima mea ars` le-am scos s` ]i le’n[ir.

Sunt psalmii mei de tain`, o rug` necurmat`;

În ei am pus Iubirea lâng` Eternitate

S` lupte cu vr`jma[ul Destin îngem`nate:

M-au p`r`sit [i ele tr`dând cu tine-odat`!

Gr`bit`, c`runte]ea m`’mbrac`’n promoroac`,

Amarnice vântoase de gânduri [i nesomn,

Smuls unul câte unul, de visuri m` dezghioac`…

Pe râpile uit`rii, însingurat, m`’ntomn.

Îndur`-te, coboar` [i vino de m` vezi

Pân’ nu s’a[tern pe mine solemnele z`pezi.

Sâmb`t`, 5 martie 1955 bUltimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginar`, Humanitas, 2006

V. VoiculescuCLXXVI

UZITATA sintagm`„unde iubire nu enimic nu e“ – de ex-trac]ie biblic`, daravînd str`vechi re-

verbera]ii literare [i mai re-cente sediment`ri psi-hanalitice – este din nou pus`în discu]ie în ultima vreme deapari]ia unor teorii careconced for]ei de ac]iune a urii,mîniei, resentimentelor, pescurt thymos-ului, un anumit„dinamism ontologic“, o im-portan]` aproape egal` cu ceaacordat` eros-ului sau li-bidoului în istoria culturii [i aomenirii.

La un an dup` atentatele dela 11 septembrie 2001, OrianaFallaci î[i intitula Furie [i Mînieincendiarul pamflet îndreptatatît împotriva fanatismului is-lamic cît [i a indolen]ei „lumiicivilizate“. Doi ani mai tîrziu,André Glucksmann urm`reaîntr-un volum intitulat Urarevenirea în actualitate a aces-tei for]e elementare îndreptatedin direc]ii diferite asupra atrei ]inte deopotriv` reale [iimaginare, mitologice: Ameri-ca, evreii [i femeile. În aceea[iperioad`, Alain Finkielkraut [iPeter Sloterdijk dialogaudespre starea lumii, într-unvolum de peste 200 de pagini,publicat în francez`. În cuprin-sul acestuia, la un moment dat,filozoful german îi atrageaten]ia interlocutorului sùasupra analizei pe careNietzsche o face resentimentu-lui – nu numai în termeni psi-hologici, ci [i politici. Mai multînc`, Nietzsche ar fi întrev`zutîn resentiment o autentic`putere mondial`. Cîteva rîn-duri mai sus, Sloterdijk opina,

referindu-se la radicalismulpolitic al stîngii, c` supremacompeten]` moral` s-ar iviatunci cînd indignarea s-ar în-tîlni cu o con[tiin]` curat` [icu voin]a de a ac]iona. Iar cîndindignarea se combin` cudorin]a de a ac]iona iar convin-gerea unei superiorit`]i moralecu accesul liber la un depozitde muni]ii, catastrofa devineiminent`. Prin extrapolare, for-mula ar putea furniza o expli-ca]ie, laconic` darconving`toare, a tot ceea ce s-aîntîmplat în lume dup`pr`bu[irea celor dou` turnurigemene la New York, spul-berînd [i mitul unui sfîr[it alistoriei. În acela[i dialog cuAlain Finkielkraut par a se aflaoriginile celui mai recent eseufilozofic al lui Peter Sloterdijk,Zorn und Zeit (Mînie [i Timp),titlul fiind o aluzie v`dit` laSein und Zeit a lui Heidegger.

Doar c` în eseul sù „politi-co-filozofic“ Peter Sloterdijkdezvolt` ideea nietzschean` acapitalului de ac]iune almîniei, invocînd, ca formul`fondatoare a Occidentului,celebrul început al Iliadei:„Cînt` zei]` mînia ce-aprinsepe Ahil Peleianul/ patimacrud` ce-aheilor mii deamaruri aduse“. Retoric, filozo-ful german se întreab` dacàcest sentiment – pe cît deomenesc, pe atît de straniu [iagresiv – trebuie s` fieneap`rat refulat, înfrînat, neu-tralizat. Sunt întreb`rile pecare modernitatea confruntat`cu supravie]uirea în for]` aacestui sentiment [i le pune,nedumeriri care nu mai aunimic de-a face cu lumea „ho-meric`“. Aceasta poate [i

fiindc` – în deja citatul dialogcu Finkielkraut – filozoful ger-man întrevedea în Eneida luiVergiliu un alt statut al eu-ropenilor: acela de învin[i, derefugia]i în cùtarea p`mîntu-lui f`g`duin]ei, arhetipul lorfiind Eneas, eroul superînfrîntal r`zboiului troian purtîndu-[ipe umeri b`trînul tat`,r`mînînd îns` capabil s` înve]es` redevin` înving`tor. Chiarcu pre]ul mîniei?

Într-un interviu pe care-lacorda presei cu prilejullans`rii recentului sù eseu, su-permediatizatul Sloterdijk –aflat întotdeauna în posesiaunor explica]ii pe cît de sim-ple, pe atît de originale – lereamintea cititorilor c` Thy-mosul ca [i Erosul au fost din-totdeauna cele dou` for]e ele-mentare, fundamentale aleomenirii, ele stînd [i în spatelefenomenelor politice. Iar dac`despre Eros s-a scris enorm,despre Thymos prea pu]in. {iasta, atrage aten]ia autorul, încondi]iile în care revolta, con-sternarea, mînia produse de onedreptate, frustrarea generat`de nerecunoa[terea unorcalit`]i, arogan]a genereaz`tensiuni care fundamenteaz`chiar politicul. Din acestmotiv, volumul Mînie [i Timpeste o nou` teorie psiho-politic` – sau, cu cuvintele au-torului, „o analiz` thymotic`“.Dar ce-i cu în]elepciunea, cuinteligen]a, cu cump`tarea?Dac` intelectul poate ]ine înfrîu cei doi poli, Erosul [i Thy-mosul, se poate vorbi de unmiracol iar ordinea astfel insti-tuit` este vulnerabil` [i pre-car` – afirm` Sloterdijk în in-terviul citat, furnizînd cîtevachei de lectur` ale eseului sù.Una dintre ele este cea reli-gioas` – pe care poate cititorulcontemporan nu o va savura,crede autorul, dar care esteutil` pentru a demonstra în cefel, dup` ce „Dumnezeu amurit“, secularizarea Europeiîn ultimii 200 de ani amodificat statutul „Judec`]ii deapoi“, transformînd istoriaomenirii în chiar tribunalulacesteia. Mînia thymotic` a se-menilor no[tri s-a înte]it,

suferin]a este cînt`rit` înaceast` lume, iar r`zbunarea semetamorfozeaz` în programpolitic. Punctele de vedere suntradicale, îns` întru totul adec-vate evenimentelor [ievolu]iilor în care se distingecu ochiul liber [i de la maredistan]` „lucrarea mîniei“: re-volu]ia francez`, revolu]iarus`, regimurile comuniste, fa-natismul islamic.

Aflat poate înc` sub impe-riul impresiilor l`sate dedescinderea f`cut` înintersti]iile capitalului, înpaginile penultimei sale c`r]iSloterdijk analizeaz` dincolode „eros“, în termeni econo-mici, fenomenele „thymotice“,poten]ialul lor energetic,evolu]ia lor temporal`, carac-terul lor pragmatic.

Prima parte a eseului, dup`capitolul introductiv, se ocup`de „afacerile mîniei în general“:agresorul poate fi întrev`zut caun creditor, unul dinproiectele mîniei ester`zbunarea, b`ncile de mîniesunt revolu]iile, iar una dincondi]iile capitaliz`rii mînieiar fi sîngele rece cu care pede-o parte ura [i revolta suntcontinuu alimentate, pe dealta, bine ]inute în frîu pentrua exploda la momentul dorit [iprev`zut. Oprindu-se asupradinamicii prerevolu]ionare [iasupra imensului poten]ial denegativitate al revolu]iilor, Slo-terdijk recomand` lectura [iface aluzii la con]inutul luiSein und Zeit, scrierea lui Hei-degger, dar [i la textele luiMarx [i Lenin, devenite real-mente „ilizibile“ pentru con-temporanii afla]i în deplinaposesie a „reflexelor lor intelec-tuale, morale [i estetice“.

Sloterdijk este bîntuit de în-doiala c` cititorii nu ar priza„ex-cursurile teologico-reli-gioase“ ale traiectoriilor is-torice ale Thymosului.Gre[e[te, de vreme ce acestcapitol al c`r]ii este unul dincele mai relevante din perspec-tiva istoriei culturale a„mîniei“. Vechiul Testament,genealogia militantismului,apocaliptica iudaic` [i cre[tin`,depozitele infernale ale mîniei,

elogiul purgatoriului – suntpopasurile f`cute pe lunguldrum de domesticire [i „mana-gement“ religios al mîniei:„Dup` ce ne-am întors în tim-purile moderne, ne este dat s`vedem un cer înc`rcat, acope-rit de norii furtunilor politice.Stratul este sfî[iat într-un sin-gur loc: acolo se z`re[te steauaro[ie a revolu]iilor din R`s`rit,sclipind nelini[tit deasuprascurtului secol XX“. Acesteisîngeroase sclipiri îi consacràutorul capitolul al treilea alc`r]ii, avînd drept motto unfragment din poemul luiMaiakovski intitulat „150 demilioane“, un text de o infer-nal` agresivitate, prevestindtot ceea ce se va comite în nu-mele totalitarismului ro[u,considerat de filozoful german„o banc` mondial` a mîniei“,în care pot fi depuse „proiectede r`zbunare [i explozibilmoral“. Sloterdijk nu omitenici tezele lui Ernst Nolte, careatribuise fascismului de stînga,bol[evismului, func]ia de pre-decesor al na]ional-socialismu-lui, acesta din urm` fiind „obanc` na]ional` a mîniei“. Ple-tora de metafore la care re-curge filozoful, de[i nu con-tribuie la o mai profund`în]elegere a celor dou` formede totalitarism, reu[esc s`traseze linii clare dedemarca]ie între cele dou`modalit`]i de a capitalizamînia [i de a o investi apoi înproiecte uciga[e. Catastrofelesecolului XX pot fi puse [i încontul radicalismelor modernecare „sub pretexte materialistesau idealiste au încercat s`satisfac` mînia colectiv`împingînd-o pe cì neb`tute,care, ocolind instan]ele media-toare, parlamentele, tri-bunalele, dezbaterile publice,duceau spre uria[e eliber`ri deenergii vindicative nefiltrate,resentimente [i pulsiuni exter-minatoare“. Din aceast` per-spectiv`, este evident [i încotroar putea duce în zilele noastre„furor“-ul fanaticilor islami[ti.j

PE

RS

PE

CT

IV

E48 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006

Capitalizareamodern` a uriio RODICA BINDER o

l Peter SloterdijkZORN UND ZEITPolitisch-PsychologischerVersuch, Suhrkamp Verlag,2006, 356 p.

CR

ED

IN

}~

{I

CR

ED

IN

}E

49

DESPRE cazul Tana-cu s-a scris mult [is-a vorbit enorm.Moartea suspect` aunei tinere cu grave

tulbur`ri psihice într-o m`n`s-tire pierdut` pe harta Moldovei,în urma unui proces de exor-cizare e[uat, a [ocat opinia pu-blic`. „}ara c`pi]elor de fân, ac`ru]elor trase de cai [i a biserici-lor noi, cu clopotni]e îmbr`cateîn zinc ce str`lucesc la soare“ –dup` cum se exprima The NewYork Times – reu[ea s` uimeasc`lumea întreag`.

Dou` luni mai târziu, asasi-narea fratelui Roger Schultz,fondatorul [i liderul spiritual alcomunit`]ii ecumenice de laTaizé, avea s` confirme statutulde zon` crepuscular`, ireal` [iparanormal` al României. Mis-tic` [i ezoteric`, eterna [i fasci-nanta patrie a prin]ului Draculase v`dea, o dat` în plus, a fi des-tina]ia optim` atât pentru turi[-tii înseta]i de senza]ii tari cât [ipentru jurnali[ti.

La mijlocul secolului alXVII-lea, c`lug`rul franciscanMarco Bandini viziteaz` comu-nit`]ile catolice dintre Carpa]i [iPrut. Însemn`rile sale descriucu lux de am`nunte practici dealungare a demonilor ce implic`legatul de stâlpi, înfometarea,înmuierea oaselor în b`taie sauarderea cu fierul înro[it în foc.{tia prea bine c`, uneori, seputea întâmpla ca odat` cu dra-cul s` ias` [i sufletul din „închi-soarea trupului“. Pe ansambluîns`, eficien]a rug`ciunilor [i aaghiasmei i se p`rea absolut im-presionant`.

Acele vremuri erau totu[i demult apuse. Prin urmare, ziarulfrancez Le Monde îi comisionacelebrului Pascal Bruckner – filo-zof, romancier [i eseist – un re-portaj amplu despre soarta nefe-ricit` a „Posedatei din Moldova“.

„Un fait-diversgothique etroumain“

Publicat pe 22 decembrie2005, articolul lui Bruckner de-scria un univers lugubru, umed,întunecat [i rece c`ruia Dum-nezeu însu[i îi refuzase harul.

Înv`luite în cea]`, c`zute parc`în trans`, personajele principalepar desprinse dintr-un film degroaz`. Nici m`car avocatulap`r`rii nu face excep]ie. Acuminvoc` divinitatea [i clameazòbsesiv, cu lacrimi în ochi, nevi-nov`]ia clientului sù. Acumvorbe[te repezit, minute în [ir,de un complot al Securit`]ii [i deo tentativ` de compromitere a[anselor de integrare europeanà României. Acum, în sfâr[it, îlcompar` pe preot cu stare]ulZosima al lui Dostoievski.

La polul opus, mitropolitulDaniel refuz` orice dialog, iarepiscopul de Hu[i îi invit` pefrancezi s`-[i vad` de „]iganii“care ard Parisul. Cât desprefratele acuzatului, pe ecranultelefonului sù mobil se z`re[teproiectat` o imagine a lui Hris-tos. „Venit s` v`d un c`lug`racuzat de omor involuntar,m-am trezit într-un film poli]ist(…), un remake nereu[it al anilor’70“. „E[ti pe cale s` devii român,îl avertizeaz` pe autor o prieten`care-l înso]e[te. Aici, limita întreluciditate [i paranoia este sub-]ire.“

Brusc, reprezentantul spiritu-lui „modern“ î[i d` seama c` ap`truns într-o alt` dimensiune.Faptul divers pe care îl anchetea-z` devine revelator. O „crim` deprost gust“ ca oricare alta puneo ]ar` întreag` fa]` în fa]` cu untrecut pe care ar vrea s`-l evite,dar nu poate:

„Noua fervoare postcomu-nist` – spune Bruckner – s-a re-întors în întregime c`tre moa[te[i miracole. An dup` an, în oc-tombrie, mii de pelerini se în-

dreapt` c`tre catedrala din Ia[ipentru a atinge moa[tele SfinteiParascheva, protectoarea celornec`ji]i, [i dorm afar` în frig.

Dac` vechiul regim r`spân-dise mizeria în numele progre-sului, de ce s` nu a[tep]i prospe-ritatea de la credin]`? Comunis-mul nu s-a mul]umit s` lase in-tacte vechile supersti]ii. Le-aînt`rit, prezentându-se dreptagentul unei gândiri ra]ionaleinfailibile, care a sfâr[it îns` îndemen]` [i fars`. De atunci,ra]iunea pare nebun` [i nebuniara]ional`.

A[a cum îmi spune NicolaeManolescu, personalitate emi-nent` a vie]ii literare bucure[-tene [i pre[edinte al UniuniiScriitorilor, tocmai tinerii custudii la Harvard, Oxford, Parissau Berlin îmbr`]i[eaz`, odat`întor[i acas`, dogma religioas`în mod intransigent“.

Treptat, sub ochii cititorilorprinde contur o societate pro-fund disfunc]ional`, ai c`reimembri joac` o tragedie a ero-rilor.

Un roman jurnalistic

E greu s` fii de acord cu toateafirma]iile scriitorului francez.P`rerile sale preconcepute suntadesea vizibile cu ochiul liber.Din cauza limbii, a cet`]eniei [ia educa]iei, numeroase aspecteale problemei îi r`mân inaccesi-bile. Nu po]i, totu[i, s` nu-i daidreptate atunci când invoc`lipsa de profesionalism de careau dat dovad`, rând pe rând, ceiimplica]i – fie ei medici, poli]i[ti,judec`tori sau fe]e biserice[ti.

Nu po]i nici s` protestezi cândacuz` mass-media c` ar fi ex-ploatat f`r` m`sur` incidentul,„fabulând dup` plac“; din p`-cate, în bun` tradi]ie româneas-c`, judec`]ile de valoare au pre-cedat investiga]ia [i analiza. In-jurii f`r` num`r au fost profe-rate. Etichete au fost lipite îngrab`, dar temeinic. Peste noap-te, l`ca[ul de cult de la Tanacu adevenit un veritabil câmp delupt`. „Moderni[tii“ [i-au încru-ci[at armele cu „conservatorii“,„na]ionali[tii“ cu „ecumenicii“ [i„laicii“ cu „îmbiserici]ii“. Câtevavoci – acelea[i de mul]i ani în-coace – s-au demarcat prin calm[i echilibru. Au fost acoperiterepede de vacarmul mul]imii.

Apoi, oboseala [i-a spus cu-vântul. Apele au revenit înmatc`. Peste toate s-a a[ternutt`cerea, f`r` ca necunoscuteles`-[i fi g`sit rezolvarea. Abiaacum, la un an distan]`, un„roman jurnalistic“ vine s` recu-pereze, pe cât posibil, ceea ceAndrei Ple[u numea „comuni-carea sobr` [i responsabil`“.

Spovedanie la Tanacu, carteaTatianei Niculescu Bran, redac-tor-[ef al radio BBC World Ser-vice – redac]ia în limba român`,reprezint` „o transcriere drama-tizat` [i adesea literal`“ a pestepatruzeci de interviuri luate lafa]a locului. Autoarea recurgela o formul`, the non-fiction novel,brevetat` de Truman Capoteprin capodopera In Cold Blood: ATrue Account of a Multiple Murderand Its Consequences (1965). Cutalent [i discre]ie, ea reconstitu-ie o versiune credibil` a eveni-mentelor care au dus la decesulIrinei Cornici.

Spre deosebire de Bruckner,

tonul este mult mai temperat.Eseistul prefer` asocierile scli-pitoare de idei [i de imagini. „Da-niel Corogeanu, ou l’esthétiquede la pilosité: sur ses photos,avec sa longue barbe rousse etmousseuse, ses yeux ardents,son bonnet noir, il évoque unChrist un peu exalté de l’époquehippie. Il a cette douceur des fa-natiques que l’on voit sur lespeintures des martyrs“. Ro-manciera (sau jurnalista?) în-cearc`, dimpotriv`, s` surprind`resorturile intime ale persona-jelor: „Î[i trase peste el un macatsub]ire de lân` [i adormi mân-dru de barba lui lung` [i ro[cat`care ]inea uneori de cald, în chi-lia jilav`, cu p`mânt pe jos, alte-ori ca semn al în]elepciunii“.Imaginea de ansamblu care sedegaj` este îns` în mare m`suràceea[i. În cuvintele doctoruluiSilvestrovici, „schizofrenia Irineieste schizofrenia societ`]ii în-tregi“.

Exist` teritorii culturale pecare prefer`m s` le popul`mmai degrab` cu fantasme decâts` le investig`m lucid. La ad`-postul unor formul`ri cu min`rezonabil`, plas`m, mai multsau mai pu]in con[tient, preju-dec`]ile [i interesele noastre –aceasta când nu avem de-a face,pur [i simplu, cu o lene intelec-tual`, molipsitoare, suprapon-deral`. Iat` de ce, cred eu, încazul Tanacu avem to]i parteanoastr` de vin`. De[i a[ezate dinstart sub semnul literaturii, an-chete precum cea a Tatianei Ni-culescu Bran ne pot ajuta s` ne-oasum`m. Prin dialog. Altfel, ar fio imens` [i repetat` pierdere devreme. j


Despre religie,violen]` [i literaturò OVIDIU OLAR o

l Tatiana Niculescu Bran,SPOVEDANIE LA TANACU. ROMAN JURNALISTICHumanitas 2006

PR

ES

A C

UL

TU

RA

L~

50

h „Nu cunoa[tem nici o societatecare a ajuns la prosperitate [ilibertate f`r` ca schimbul voluntars` fi fost principiul sù dominant deorganizare“ (Milton Friedman)

Fiul unor emigran]i evrei pleca]i dinora[ul Cernù]i, Milton Friedman amurit pe 16 noiembrie, la vârsta de 94 deani. Pu]ini economi[ti [i filosofi politiciau fost mai influen]i în întreaga lume –un titlu din The Washington Times îlnume[te: „Economistul secolului“. Fried-man a cunoscut parcursul unui eretic, înraport cu dominan]a politicilor keyne-siene, devenit arhitectul succesului politi-cilor neoconservatoare promovate deThatcher [i Reagan, dar [i „p`rintele“taxei unice, adoptat` mai ales în lumeapost-totalitar`, est-central european`.N`scut în Brooklyn în 1912, urmeaz`Chicago University [i, mai târziu, esteprivit ca lider al orient`rii economice„Chicago School“, în esen]` o pledoariepentru reîntoarcerea la principiile libera-lismului clasic. De numele sù se leagìdeile monetarismului, lupta împotrivainfla]iei, conceptul de „rat` natural` a[omajului“, voucherele pentru educa]ie [ieliminarea recrut`rii obligatorii în Ame-rica. În 1976 a primit premiul Nobel pen-tru economie. Presa interna]ional` co-menteaz` dispari]ia lui Friedman în su-perlative: „cel mai înzestrat intelect înlupta pentru pie]e libere [i indivizi liberi“(The Washington Times, 17 noiembrie),„un campion neobosit al libert`]ii“ (TheSun, 20 noiembrie), „marele ap`r`tor alcapitalismului pie]ei libere“ (The Times,21 noiembrie). Dintre ideile (presupuse)excentrice: în 2005 Milton Friedman asemnat într-o campanie interna]ional` delegalizare a cannabisului, argumentînd c`

singurul mod de a controla drogurile estescoaterea lor pe pia]` [i accizarea lor, la felca alcoolul sau tutunul („Economistulcare a ar`tat direc]ia lui Thatcher“, TheSunday Times, 19 noiembrie).

h „Ei nu vor s` fie constrîn[i sàleag` între Statele Unite [i Europa“(F. Stephen Larrabee)

Dilemele Europei centrale [i de est suntsubiectul articolului „Pericole [i condi]iifavorabile“, semnat de F. Stephen Larabeeîn ultimul num`r din Foreign Affairs(nov.-dec.). În vreme ce actorii pro-pia]` [ieuro-optimi[ti par a bate în retragere,frustr`rile generate de inegalit`]i conductot mai mult spre o nou` re]et` ideolo-gic`: populism, na]ionalism, protec]io-nism economic, intoleran]` fa]` de mi-norit`]i (ex. discursul partidului geme-nilor Kaczynski, Lege [i Dreptate, laadresa minorit`]ilor sexuale) [i euro-scep-ticism. Pe de alt` parte, Europa vecheprotejeaz` anumite industrii strategice,gener\nd iritare. Notorii sunt cazurileSpaniei [i Fran]ei, care au încurajat fu-ziuni ale companiilor (Endesa [i Gas Na-tural [i, respectiv, Gaz de France [i Suez)pentru a preveni preluarea lor de c`tregigan]ii energetici. Concluzia autoruluieste c` „un continent sl`bit [i divizat nueste un atu, ci un punct slab pentruStatele Unite“, iar America ar trebui s` seimplice mai mult în sprijinirea integr`riieuropene a noilor membri. În mandatulGermaniei la pre[edin]ia UE din primajum`tate a lui 2007, Europa central` [i deest ar putea dep`[i „criza de identitate“,descris` în 2003 de Romano Prodi prinavertismentul c` „nu po]i încredin]aportofelul Europei [i securitateaAmericii“.

h „Nu este surprinz`tor c` partidulsuccesor românesc al comuni[tilor a fostmai înclinat s` imite omologii sì occi-dentali decât Partidul Socialist Bulgar, fie[i numai de dragul aparen]elor“ (JohnIshiyama)

John Ishiyama, profesor la Truman StateUniversity, analizeaz` în Politics & Policy(vol. 34, 2006) în ce m`sur` teoria „euro-peniz`rii“ stîngii occidentale se aplic` [ipartidelor socialiste sau social-democratepost-comuniste. Mai precis, au reu[it po-liticile orientate spre pia]` s` substituiecatehismul marxist, a[a cum stau lucru-rile în Vest? Cercetarea sa comparativ` seopre[te asupra Partidului Socialist Bulgar,Partidului Comunist din Boemia [i Mo-ravia, Partidului Social Democrat [iStîngii Democrate din Slovacia. M`sura-rea variabilelor implic`, printre altele,crearea unei dimensiuni pro/anti reform`prin analiza tematic` a programelor departid. Autorul conchide c` stînga slo-vac` [i cea româneasc` sunt în mai marem`sur` „europenizate“, spre deosebire desociali[tii bulgari sau comuni[tii cehi.Diferen]a dintre partidele succesoareromân [i bulgar ar avea leg`tur` cu fap-tul c` „regimul comunist sub Ceau[escua avut o istorie a independen]ei fa]` deMoscova“, iar regimul lui Jivkov a fostunul „conservator [i statornic pro-sovie-tic“. Complet debusola(n)t r`mîne Par-tidul Comunist din Boemia [i Moravia,care înc` înfiereaz` „democra]ia burghe-z`“ [i „exploatarea capitalist`“.

h „Ceea ce ni se promite este omelodram`, cu România în rolultinerei ingenue [i al treilea Reich înrolul seduc`torului diabolic“ (MariaBucur)

{i editurile de prestigiu pot publica lu-cr`ri deplorabile. Una dintre ele esteRomânia în calea rùlui (Romania in Harm’sWay 1939-1941) semnat` de NicholasConstantinesco. Ceea ce te pune pe gîn-duri este c` ea apare la Columbia Univer-sity Press, în seria East European Mono-graphs. Maria Bucur, profesoar` de istorieest-european` la Indiana University, scriepentru Central European History no. 39(2006) o recenzie în care nu-[i disimu-leaz` indignarea. Cartea are de toate – ne-ga]ionism al Holocaustului românesc,insuficient` documentare, reabilitarealui Antonescu, ideea „confisc`rii proprie-t`]ilor comunit`]ii evreie[ti ca mijloc dea alimenta economia româneasc`“ (!) –pentru a fi recomandat` ca cea mai de ne-în]eles alegere a unei edituri academiceamericane. Folosind tipologia lui MichaelShafir, din expunerea recenzentei seîn]elege c` monografia se înscrie (cel pu-]in) în stilistica „nega]ionismului deflec-tiv“, adic` este o form` specific` a sindro-mului general al «externaliz`rii nevi-nov`]iei»“ (v. Între negare [i trivializare

prin compara]ie: Negarea Holocaustului în]`rile postcomuniste din Europa Central` [ide Est, Polirom, 2002). Maria Bucur se în-treab`: „este cineva în birourile de la Co-lumbia University Press care are cuno[-tin]` [i îi pas` de astfel de subiecte?“. În-trebare desigur retoric`.

h „În cazul lui Cioran,compasiunea nu este inamiculadev`rului“ (Joseph Frank)

The New Republic (20 noiembrie 2006)cuprinde un comentariu-recenzie privindgenera]ia interbelic` – „Gînditori [i min-cino[i“, de Joseph Frank, profesor de lite-ratur` comparat` la Stanford. Un portretde grup este reconstituit pornind de lacartea Martei Petreu, Un trecut deocheat sau„Schimbarea la fa]` a României“ (An Infa-mous Past: E.M. Cioran and the Rise of Fas-cism in Romania), [i cea a AlexandreiLaignel-Lavastine în edi]ia francez`, Cio-ran, Eliade, Ionesco: L’oubli du fascisme. Îndecorul anilor ’20 – criza ra]ionalismului[i a democra]iei, misticismul, viziunea or-ganicist` întunecat` inspirat` de Spen-gler, antisemitism [i xenofobie –, repre-zenta]iile lui Nae Ionescu produc „o in-fluen]` hipnotic`“ asupra auditoriului [ia celor trei viitoare nume ale scepticismu-lui, absurdului [i religiei. Punctînd cîtevaepisoade din biografia celor trei, obiec]iageneral` a lui Joseph Frank este c` Ale-xandra Laignel-Lavastine sugereaz` opist` hermeneutic` eronat`. Anume c`„jocul secret de proiec]ii, calcule [i ascun-deri“ este în mod egal complice la fugafiec`ruia de trecut, îns` nuan]ele, griul arspune cu totul altceva. Neasumarea tre-cutului nu mai las` loc îndoielilor încazul lui Eliade (autorul consult` jur-nalul acestuia de la Chicago University),pe cînd Ionesco a denun]at rinocerizareacolectivist`, fie fascist`, fie comunist`:dramaturgul a semnat peti]ii pentru asprijini Prim`vara de la Praga, dreptulevreilor sovietici de a emigra [i s-a al`tu-rat ac]iunilor Amnesty International. Înacela[i sens e citat` prietenia lui Ciorancu Benjamin Fondane (gînditorul inter-vine împreun` cu Jean Paulhan [i ob]ineeliberarea lui Fondane, îns` acesta refuz`s` plece f`r` sora sa iar cei doi sfîr[esc laAuschwitz) sau cu poetul de limb` ger-man` Paul Celan, ce nu pot trece drept unsimplu cover, alibi pentru fragmentelesale din tinere]e. Rememorînd anii de laParis [i conversa]iile cu „scepticul nemîn-tuit“ privind literatura rus`, Joseph Frankscrie: „personalitatea sa fascinant`, ex-trem de sardonic` [i auto-ironic` pe caream cunoscut-o nu putea s` fi fost un ma-nipulator con[tient, angajat deliberat înexerci]iul am`girii“. j


Compasiune [i adev`ro ALEXANDRU GABOR o

CR

ON

IC

AT

RA

DU

CE

RI

LO

R

51

S~ încep cu un pasaj sugestiv:„{tii, mai ai multe de înv`]atdespre jurnalism. Uite cum st`treaba. {tire se cheam` ceea cevrea s` citeasc` un neica ni-

meni c`ruia nu-i prea pas` de nimic. {i senume[te [tire numai pân` o cite[te. Dupàsta, nu mai reprezint` nimic. Noi suntempl`ti]i s` furniz`m [tiri. Dac` altcineva atrimis un articol înaintea noastr`, articolulnostru nu mai e [tire. Bineîn]eles, mai sunt[i detaliile picante. Picanteriile sunt ogr`mad` de vorbe goale despre nimic“ (p.117). V` sun` cunoscut? Da, fire[te.Murmura]i cuvintele astea de câteva oripe s`pt`mân`, când deschide]i ziarul, [ivede]i nimicul prezentat drept ceva.Sunt câteva rânduri definitorii pentrustarea presei de azi, fapt care l-a îndem-nat pe Alexandru Matei s` citeze frag-mentul într-o prefa]` de calitate, celpu]in la fel de bun` ca traducerea Vio-ricì Boitor. Un singur fapt neobi[nuit:Bomba zilei (Scoop, în original) a ap`rutîn 1938, ceea ce înseamn` dou` lucruri:fie detenta vizionar` a lui EvelynWaugh e la fel de ambi]ioas` ca a luiGeorge Orwell cel din 1984, fie dife-ren]ele dintre presa britanic` din anii1930 [i ziarele române[ti de dup` 2000sunt minuscule, dac` or fi existând cuadev`rat.

„Zilei“, al doilea cuvânt din titlul ro-mânesc al c`r]ii lui Waugh, este o pro-b` de inspira]ie a traduc`toarei. În jurullui se aranjeaz` priorit`]i [i interese,manevre abrupte [i decizii nete, combi-na]ii inedite [i discursuri-petard`. Pen-tru cele mai multe jurnale, ancora înimediat e premisa succesului. Ajunge s`ne oprim asupra câtorva titluri de ziare(reale sau n`scocite) [i ne l`murim. Bu-nòar`, în romanul tradus de VioricaBoitor exist` o competi]ie acerb` întredou` surate jurnalistice: Bruta zilei (TheDaily Brute) [i Bestia zilei (The DailyBeast). E vorba, fire[te, de aceea[i M`riecu alt` p`l`rie. De dou` concurente careî[i disput` aten]ia [i buzunarul cump`-r`torului. Trimiterea e str`vezie pentrucei care [tiu c` Evelyn Waugh a fost co-respondent de r`zboi al ziarului londo-nez The Daily Mail în Etiopia (fosta Abi-sinie), de unde a relatat despre r`zboiuldin 1935 dintre africani [i italieni. Darexemplul englez nu e singular. Cititorulromân are la rândul lui de ales între pu-blica]ii – existente, nu inventate – care,privite din afar`, pot stârni confuzie, câ-t` vreme se numesc Jurnalul, Cotidianul,Ziarul sau Gazeta. Mai mult, menghinacelor dou`zeci [i patru de ore func]io-neaz` [i la noi, unde asigur` – cel pu]inprin titluri – aceea[i cuplare febril` lace se petrece ast`zi, în clipa de fa]` (Eve-nimentul zilei, Azi, Prezent, Acum etc.).

Pentru orice traduc`tor, întâlnireacu umorul englez e un examen mar-cant. Textul abund` în jocuri de cu-vinte, paronime [i trimiteri ce reclamò minte vioaie [i un condei alert. Une-ori construc]iile din englez` sunt im-posibil de transpus în român`, situa]ieîn care singura variant`, la care ape-leaz` [i Viorica Boitor pentru cartea defa]`, r`mâne nota infrapaginal`. De laSaki la P.G. Wodehouse [i de la TomSharpe la Nigel Williams, to]i proza-torii din registrul comic îl solicit`, une-ori pân` la tortur` psihic` [i insomnie,pe traduc`tor. Evelyn Waugh î[i merit`locul în aceast` galerie de nume, iarBomba zilei e o fars` pe cât de spumoas`la citire, pe atât de greu de turnat întiparul limbii române. Tocmai de aceea,îndr`znesc s` spun c` pentru VioricaBoitor traducerea c`r]ii lui Waugh afost o cre[tere de nivel necesar`. Dac`nu m` în[el, Viorica Boitor a tradus dejapentru Polirom dou` romane ale luiAlexander McCall Smith (Lacrimi degiraf` [i Agen]ia de detective nr. 1) [i unulal lui Plum Sykes (Blonde de milioane). Eas-a exersat, în felul `sta, în subtilit`]ileromanului englez, i-a studiat capcanele[i a preg`tit terenul pentru întâlnireacu Evelyn Waugh.

Întrebarea vine de la sine: trece tra-duc`toarea peste [tacheta exigen]ei?R`spunsul scurt e „da“. Versiunearomâneasc` e bun`, chiar foarte bun`,pentru c` p`streaz` ne[tirbit hazul ori-ginalului, atmosfera burlesc` [i sprinte-neala dialogului. R`spunsul lung im-plic` o serie de retu[uri care, aplicate fiede traduc`toare, fie de redactorul c`r]ii,ar fi rezolvat micile pete ale unui tabloualtminteri izbutit. Sunt sc`p`ri pasabile,dar care provoac` m`runte cârcotelicititorului pedant. Intr` aici o suit` decacofonii evitabile, anumite expresii deo statornic` incorectitudine, folositeabuziv de mult` lume (de exemplu, per-sonajul care nu „ia masa“, ci „serve[temasa“) [i tratarea uneori neglijent` aconcordan]ei timpurilor. Nu e mult [inu e grav, îns` f`r` aceste fisuri ten-cuiala traducerii i-ar fi impresionatpân` [i pe chi]ibu[arii de voca]ie. Înrest, hot`rât lucru, apari]ia VioricìBoitor este un câ[tig pentru breasl` [i opromisiune care va fi, probabil, onorat`prin eforturi viitoare. Cu atât mai multcu cât Viorica Boitor este, din câte [tiu,o traduc`toare tân`r`, cu poft` de lucru[i dragoste pentru meserie.

Bomba zilei nu pune degetul doar perana senza]ionalismului din pres`, ci [ipe inadecvarea flagrant` a unor ziari[tipu[i s` comenteze ceea ce nu pricep.Exemplul cel mai nimerit vine dinpartea [efului sec]iei de politic` ex-

tern`, care, într-o imagine memorabil`,se str`duie[te s` descopere capitala is-landez` Reykjavik pe un glob p`mân-tesc mai misterios ca niciodat`. Ama-torismul gros e dublat de un reflex deobedien]` exersat aproape cu voluptatede acela[i personaj de poveste, pe numeSalter. Acesta e incapabil s`-i dear`spunsuri negative patronului, lordulCopper, preferând „nu“-ului obi[nuitformula pufos-echivoc` „pân` la unpunct“. În schimb, „da“-ul cerut de alteîntreb`ri se transform` într-un entu-ziast „absolut, lord Copper“. În apari]iilelui slugarnice, evocatoare ale predece-sorului dickensian Uriah Heep, Salteradun` tr`s`turi pe care, mai spun odat`, le recuno[ti lejer la destui oamenidin presa carpatin` a momentului. E [iacesta un motiv pentru care romanullui Evelyn Waugh îi produce o impre-sie vie cititorului de la noi.

Un motiv, dar nu singurul. Locul un-de personajele create de prozatorul en-glez se întâlnesc cu omologii lor româniîn carne [i oase este fabricarea [i trans-miterea unei [tiri. A unei [tiri-bomb`,evident. În cel mai bun caz, avem de-aface cu ]ân]ari expanda]i pân` la condi-]ia de arm`sar. Asta înseamn` vulcani-zarea vinovat` a unui fleac pân` la trans-formarea lui în [oc continental sau pla-netar. În cel mai rù caz, ideea unuieveniment îmboboce[te în mintea repor-terului care urmeaz` s` ambaleze un gol[i s`-l prezinte drept marf` exploziv`. Nus-a întâmplat nimic? N-are importan]`,facem s` se întâmple – iat` principiuldup` care func]ioneaz` o bun` parte din-tre personajele din Bomba zilei.

Dar poate c` elementul în jurulc`ruia se ordoneaz` întreaga materieepic` din cartea lui Waugh este con-fuzia. William Boot, nevinovatul autorde articole de interes m`runt, este expe-diat ca reporter de r`zboi în Ismailia(un teritoriu fictiv) fiindc` e luat dreptJohn Courteney Boot, un autor prizat deînalta societate englez` dup` apari]iaunui volum cu titlul Pierdere de timp.Viorica Boitor, traduc`toarea c`r]ii luiEvelyn Waugh, practic` o gimnastic`textual` reu[it`, trecând f`r` problemede la discursul pre]ios al protipendadeila cel melancolic-p`mântean al umilu-lui William Boot, ale c`rui performan]egazet`re[ti, g`zduite de rubrica „Me-leaguri luxuriante“, n-au de-a face cumicile sau marile ciocniri armate, ci cuobiceiurile diverselor viet`]iînconjur`toare, de la bursuc sau cor-codel la [oarecele de câmp („Cu pas u[orca fulgul, prin smârcuri, trece-adulmecând[oarecele de câmp“, p. 42).

Nici motivul tulbur`rilor din Ismai-lia nu e foarte clar. Se [tie doar c` acolo

se lupt` patrio]ii cu tr`d`torii. Cândpa[nicul William Boot cere l`muriri,deja evocatul domn Salter, [eful sec]ieide politic` extern`, îl cufund` în bezn`:

„Nu-i chiar a[a de simplu. Vezi tu, acoloto]i sunt negri. Iar fasci[tii nu vor s` fienumi]i negri din cauza mândriei lor deras`, a[a c` sunt numi]i Albi, dup` Ru[iiAlbi. Pe când bol[evicii vor s` fie numi]inegri, tocmai pentru c` sunt mândri derasa lor. A[a c`, atunci când spui negruvrei s` zici ro[u [i când vrei s` spui ro[uzici alb, iar când partidul care se autointi-tuleaz` negru vorbe[te de tr`d`tori, serefer` la ceea ce numim noi negri, dar cevrem noi s` spunem când spunem negri,n-a[ putea s`-]i spun. Îns` din punctul tùde vedere totul o s` fie simplu. LordulCopper vrea numai victorii ale patrio]ilor,ambele p`r]i se proclam` patrio]i [i,bineîn]eles, ambele p`r]i vor revendica toatevictoriile. Dar, bineîn]eles, de fapt este unr`zboi între Rusia, Germania, Italia [iJaponia, care sunt toate, una împotrivaceleilalte, de partea patrio]ilor. Sper c`m-am f`cut în]eles“ (p. 79).

DUP~ o asemenea punere întem`, fire[te c` r`spunsul luiBoot e împrumutat chiar dinarsenalul interlocutorului:

„Pân` la un punct“ (p. 79).Bomba zilei e o carte de un haz

nebun. Are nerv, e ritmat` [i produce oimens` pl`cere. Cine î[i permite luxulunei zile libere începe romanul dediminea]` [i-l termin` înainte deamurg. Evelyn Waugh e altul decât celdin Întoarcerea la Brideshead, f`r` ca astas` fie câtu[i de pu]in un neajuns. Dim-potriv`. Ca unul care conduce o colec]iede literatur` umoristic`, felicit cu invi-die cordial` grupul editorial Corint, re-spectiv editura Leda, pentru idee [i pen-tru punerea ei în practic`. Iar în ceea ceo prive[te pe Viorica Boitor, rezumîntr-un cuvânt ceea ce li se spune încaz`rmi solda]ilor întrerup]i de apari]iaunui intrus cu epole]i: „Continua]i!“Numai c` o fac cu tandre]e, f`r` nici ceamai mic` încrunt`tur` cazon`. j


l Evelyn Waugh BOMBA ZILEIEditura Leda, Grupul editorial Corint Traducere din englez` de Viorica Boitor,prefa]` de Alexandru Matei372 pp.

Evelyn Waugh Bomba zileio RADU PARASCHIVESCU o

UN

DE

RC

OV

ER

52

MIZA pe atmosfer`, pe de-scriere, pe redarea cine-matografic` a întâmpl`-rilor, sublimarea subiec-tivit`]ii într-o viziune cu

preten]ii de obiectivitate sunt tehnicifolosite cu un scop precis: alterarea me-tabolismului literaturii poli]iste clasice.Aventura exist` din plin – în Somnul deveci se trage cu pistolul la fel de multca-n orice alt` proz` detectiv` –, sus-pense-ul e parte a nara]iunii, iar ade-v`rul iese la lumin` a[a cum cer regu-lile jocului. {i totu[i, centrul de greutateal povestirii se afl` în alt` parte: în]es`tura fin` de senza]ii [i cuvinte ceînso]esc deplas`rile aparent haotice alelui Marlowe. Pornit în cùtarea aven-turii, detectivul nu e doar un cùt`tor aladev`rului, un tehnician rece aljocurilor enigmistice. El e [i posesorulunei min]i dubitative, nutrit` cu vor-bele Eclesiastului, în stilul c`ruia co-menteaz` de[ert`ciunile lumii intrateîn putrefac]ie moral`.

Schimbarea de accent major` ope-rat` de Somnul de veci e determinat` deruperea logicii unanim acceptate a ro-manului poli]ist. În vasta majoritate aprozelor de aceast` factur`, rela]iile deputere sunt stabilite de la bun început.Sunt rela]ii de tip serial, consecutive,rezultând din premisele c`r]ii: detec-tivul, crima [i vinovatul se afl` înacela[i plan, participând la o competi]iecu miz` dinainte cunoscut`. Or, Mar-lowe creeaz` între el [i enigm` unspa]iu suficient de mare pentru aîng`dui p`trunderea unor alte ele-mente. Pe bun` dreptate, Tom Hineydescria aceast` situa]ie în termenii rup-turii, [i nu ai înclin`rii planului: în Som-nul de veci, important nu e „cine ce af`cut, cât mai degrab` ce a f`cut Mar-lowe din toate acestea“ (Hiney, 1997:101). Scos de pe [inele tradi]ionale, ro-manul va lua periculoase viraje, ad`s-tând în zona eseului etic [i a medita]ieifilozofice. În felul acesta, stilul reu[e[tes`-[i gestioneze propria emfaz`.

Densitatea extrem` a romanuluiprovine, desigur, din talentul ie[it dincomun al autorului. Dar provine [i dincâteva, imperceptibile, stratageme: dinumplerea spa]iului dintre capitole,episoade sau secven]e cu pasaje care,f`r` s` aduc` vreo noutate în mersul an-chetei, creeaz` o senza]ie de plin`tate,de robuste]e, de impenetrabilitate a tex-tului. Pres`rate din abunden]`, ele suntmai mult decât pun]i între diverse p`r]iale nara]iunii. Ciud`]enia este c`, de[iacut descriptiv-meditative, ele sunt

plasate adeseori la sfâr[itul, [i nu la în-ceputul capitolelor: de[i par s` închid`ferestre spre întâmpl`rile deja narate,ele deschid ori sugereaz` noi piste deurmat. Iat` doar câteva exemple: „Ocu-pam o camer` [i jum`tate, în dosulcl`dirii, la etajul [apte. Jum`tatea decamer` era un birou, desp`r]it în dou`ca s` am [i odaie de primire. Numai peu[a din dos de la odaia de primire seafla numele meu. Doar atât. O l`sam în-totdeauna descuiat` în cazul cândvenea vreun client [i catadicsea s` ia loc[i s` a[tepte“ (capitolul 10), sau „M-amdus la culcare plin de whiskey [i deciud` [i-am visat un om într-o hain`chinezeasc` p`tat` de sânge, fug`rind ofat` goal`, cu cercei lungi de jad înurechi, în timp ce eu alergam dup` eiîncercând s`-i fotografiez cu un aparatf`r` film“ (capitoul 8), sau „Am reflectatla asta toat` ziua. Nimeni n-a venit labiroul meu. Nimeni nu mi-a telefonat.A plouat tot timpul“ (capitolul 25).

Aceast` strategie culmineaz` înfinalul romanului, veritabil` perfor-man]` de decuplare, ca într-ode[urubare la vitez` hipersonic`, de latensiunea, dezam`girea [i insidioasaam`r`ciune ce-l cuprinsese pe Marloweodat` cu încheierea cazului: „Ce mai

conteaz` unde zaci dup` ce-ai murit?Într-un pu] murdar sau într-un turn demarmur` pe culmea unui deal înalt?E[ti mort, dormi somnul de veci [i nu-]imai ba]i capul cu astfel de fleacuri.Petrolul [i apa sunt la fel ca vântul [iaerul. Te mul]ume[ti s` dormi somnulde veci [i nu-]i mai pas` cât de oribil aimurit sau cum te-ai pr`bu[it. Eu unulf`ceam parte acum din aceast` istorieoribil`. Mai mult chiar decât f`cuseparte Rusty Regan. Dar b`trânul nu tre-buia vârât în ea. Trebuia l`sat s` zac`lini[tit sub baldachinul patului, a[tep-tând cu mâinile livide strânse pecearceaf. Inima îi era un murmur scurt[i nesigur. Gândurile îi erau cenu[ii cascrumul. Iar în curând, [i el, ca [i RustyRegan avea s` doarm` somnul de veci.“

În ce const`, la urma urmelor, „ori-bilitatea“ istoriei în care se treze[teamestecat Marlowe? Întrebarea esimpl`, legitim` chiar – de vreme ceporne[te de la o afirma]ie a personaju-lui –, dar r`spunsurile nu sunt la fel delimpezi. Spre deosebire de al]i autori, înscrisul c`rora descifrezi simpatiile sauantipatiile (ale autorului sau ale prota-gonistului), la Chandler nu exist`partener privilegiat. Întreaga societate ec`zut` în ghearele viciului, violen]ei,

minciunii sau asasinatului, de la celmai umil dintre indivizii întâlni]i(Agnes, vânz`toarea de la anticariatullui Geiger, se dovede[te complicea unuiasasin f`r` scrupule, Harry Jones, fostulcontrabandist cu alcool, devine un„vânz`tor de ponturi“ lipsit de scrupule,pân` [i servitorul familiei Sternwood,Norris, pare s` fie depozitarul unor se-crete murdare, din care va [ti s` scoatùn câ[tig consistent – „N-ai s` moris`rac“, îi profe]e[te cu cinism Marlowe,în momentul în care începe s` în]eleag`straniile leg`turi din interiorul familieigeneralului paralitic).

„Oribil“ e faptul c` nu exist` nici ogean` de lumin` pe tot parcursul an-chetei [i c`, în afar` de primele [i ul-timele pagini, California trìe[te subr`pìelile unei ploi incapabile s` spelemurd`ria lumii. Nici casele somptuoaseale milionarilor, nici apartamentulmeschin al lui Marlowe nu-]i pot oferiun ad`post rezonabil în fa]a unei mala-dii inspirate odat` cu aerul. Lumeastr`b`tut` de detectiv e, de fapt, moart`chiar înainte de a începe el s-o studieze.Cadavrul „oribil [i putrezit“ al lui RustyRegan, aruncat într-unul din pu]urileabandonate ale familiei Sternwood, eîns`[i metafora lumii care se ascundede privirea cercet`toare a detectivului –dar nu se ascunde cu prea mult`str`duin]`.

„Oribil“ e felul în care o umanitateatât de pestri]`, de divers`, de vital`, deplin` de imagina]ie e domesticit` dezornìtul vulgar al banilor. Indiferentc` sunt mo[tenitoarele unei averi colo-sale – precum surorile Sternwood –, càccept` cu stoicism, ca într-o expieretârzie, s`-[i petreac` via]a în infernulumed-torid al serei cu orhidee, în com-pania b`trânului general, a[a cum oface Rusty Regan, sau c` nu-[i pot ima-gina existen]a altfel decât în postura dehiene amu[inând prin gunoaielemirosind a bani, personajele c`r]ii [i-aufixat acele busolei pe direc]ia dobândiriicu orice pre] a câ[tigului material. Cazi-noul este, din acest motiv, locul magicspre care tinde majoritatea perso-najelor, ca ni[te insecte ale nop]ii atrasede lumina str`lucitoare a becului. EddieMars, patronul cazinoului Cypress, decare se leag`, într-un fel sau altul, ma-joritatea întâmpl`rilor descrise, serelev` a fi axa în jurul c`reia se învârtmulte din i]ele mult prea încurcate alefamiliei Sternwood. Fie direct, fie caproprietar al casei în care locuie[te [an-tajistul Geiger, Eddie Mars î[i bineme-rit` numele: numai c`, spre deosebire


o MIRCEA MIH~IE{ o

Cinci zile din via]a lui Marlowe (2)

UN

DE

RC

OV

ER

53de zeul antic al r`zboiului, noul sùavatar lupt` [i ucide prin interpu[i.Canino, veritabil câine de lupt`, exe-cut` f`r` ezitare ordinele [i dorin]elecele mai brutale ale st`pânului.

Rùl nu apare în aceast` lumecenu[ie ca o izbucnire atipic`, ca oflac`r` orbitoare, multicolor`, sau cafulgerul albastru al unei desc`rc`ri elec-trice. Rùl e banal, pentru c` exist` pre-tutindeni. Îmbr`c`mintea cenu[ie a luiEddie Mars e un perfect echipament decamuflaj, dup` cum cafeniul hainelorlui Canino tr`deaz` natura teratomorfà personajului. Nu tr`s`turile fe]ei, nugesturile sau limbajul îl caracterizeaz`pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talen-tul impresionant de a-[i ascundeghearele în catifeaua agresiv` a in-signifian]ei: „Era un om cenu[iu,îmbr`cat complet în cenu[iu, cuexcep]ia pantofilor negri lustrui]i [i acelor dou` diamante stacojii, înfipte încravata de m`tase cenu[ie, caresem`nau cu carourile de pe masa derulet`. Avea o c`ma[` cenu[ie, iar costu-mul la dou` rânduri, dintr-un flanelmoale, era superb croit. La vederea luiCarmen, î[i scoase p`l`ria cenu[ie iarp`rul sub ea era cenu[iu [i fin de parc-arfi fost cernut printr-un voal.Sprâncenele groase îi d`deau un aspectvag sportiv. Barba îi era lung`, nasulcoroiat, ochii cenu[ii, gânditori, privindpu]in piezi[, deoarece cuta de deasuprapleoapei le acoperea col]ul“.

„Oribil`“, în acest peisaj, e absen]a al-ternativei viabile. Chiar [i personajeleprinse în cercul infrac]ional doar tem-porar, pentru c` sper`, la un momentdat, s` trìasc` decent, recad în acelea[i[i acelea[i capcane. În Somnul de veci,înc` nu sunt suficient de vizibilemecanismele lumii-tip chandleriene.Doar câteva indicii arat` în direc]ialumii în care „gangsterii pot conducena]iuni [i aproape c` [i conduc ora[e“(Chandler, 1980: 19). Într-o astfel delume, indivizii de calibru mic, de teapalui Harry Jones, a lui Joe Brody, a luiCarol Lundgren sau Agnes Lozelle, n-aunici o [ans`. F`r` a fi ni[te „dezmo[-teni]i“ ai soartei – critica social` nuintr` între priorit`]ile lui Chandler –, eisunt autorii [i interpre]ii partiturii in-frac]ionale prin excelen]`.

De[i nu-i lipse[te imagina]ia, Mar-lowe nu posed` prea multe arme pen-tru a se ap`ra de aceast` lume. T`cerilelui, jocul de [ah de unul singur, refugiulîn apartamentul s`r`c`cios, preparareahranei de diminea]a, r`sfoirea ziarelor[i sorbitul cafelei sunt singurelesecven]e în care Marlowe pare s`-[ireg`seasc` echilibrul. Oricât de modest[i neîngrijit, micul apartament e unechivalent al castelelor în care locuiescmul]i dintre grangurii pe care-i în-frunt`. E un loc al purit`]ii [ireculegerii, unde nu p`trunde nimicdin murd`ria lumii exterioare. Reac]iadispropor]ionat` a lui Marlowe atuncicând o g`se[te pe Carmen Sternwoodgoal` în patul lui constituie r`spunsulinstinctiv la invazia oazei de normali-tate. Apropiindu-se de apartament, Mar-lowe simte, precum fiara, c` în bârlogulsù s-a petrecut ceva neobi[nuit: „N-amaprins lumina din odaie. M-am dus di-rect la buc`t`rioar` [i m-am oprit bruscdup` câ]iva pa[i. Era ceva în neregul`.Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzeleleerau l`sate, iar razele felinarelor de pestrad` se strecurau pe la margini, lu-

minând vag înc`perea. Am r`mas pe loc[i-am ascultat. Mirosul din aer era unparfum, un parfum greu [i gre]os. Nu seauzea nici un zgomot, absolut niciunul. Apoi ochii mi s-au obi[nuit cu în-tunericul [i-am v`zut ceva pe jos, în fa]amea, un lucru care n-ar fi trebuit s` fieacolo. M-am dat înapoi, am ap`sat co-mutatorul cu degetul mare [i-am aprinslumina. Patul era desf`cut. Cinevachicotea în el. Pe pern` era cufundat uncap blond. Dou` bra]e goale seîncruci[aser`, iar mâinile care leapar]ineau st`teau încle[tate pe pern`,ca [i cum ar fi fost a[ezate de o mânàbil` [i artificial`. Ochii ei de culoareagresiei m` priveau furi[, l`sându-misentimentul, ca de obicei, c` m` spio-neaz` din dosul unui revolver. Zâmbi.Din]ii ei mici [i ascu]i]i chicotir`“.

S` fie bine în]eles: Carmen Stern-wood nu era nici pe departe o fiin]`neatr`g`toare. Portretul ei, adus lacuno[tin]a cititorului înc` din primeleparagrafe ale romanului ne înf`]i[eazò tân`r` absolut fermec`toare: „Aveadou`zeci de ani, un trup mic [i delicat,de[i p`rea voinic`. Purta pantaloni al-bastru-deschis [i o prindeau. Cândp`[ea, p`rea c` plute[te. P`rul castaniu[i fin era tìat mult mai scurt decâtcerea moda zilei, a buclelor de paj, on-dulate înùntru. Când m-a privit, i-amremarcat ochii cenu[ii ca gresia [iaproape inexpresivi. S-a apropiat, mi-azâmbit cu buzele [i i-am v`zut din]iimici, ascu]i]i, ca ai veveri]elor, albi cume pieli]a proasp`t` de portocal` [istr`lucitori ca por]elanul“.

{i atunci, de ce o refuz` – [i înc` bru-tal! – Marlowe? Nici acum, [i nici în alteromane, el nu are comportamentulunui eunuc. Avea, desigur, scrupulemorale, [i chiar dac`, într-o alt` împre-jurare, îi va reaminti, cinic, surorii luiCarmen, Vivian: „Tat`l tù nu m-a an-gajat ca s` m` culc cu tine“, apropiereafizic` de aceasta e plin` de pasiune.Problema nu era, a[adar, Carmen, ci fap-tul c` îi violase spa]iul de extrem` in-timitate. Reac]ia e direct`, violent` [iaproape ira]ional`. Violen]a gestului derespingere nu semnific` – a[a cum osugereaz` critica psihanalitic` – o încer-care a detectivului de a respecta la liter`codul onoarei cavalere[ti. Ar fi de-adreptul ridicol. Marlowe e un personajviu, [i nu un construct ideologicînc`rcat de semnifica]ii conservator-etice. El ac]ioneaz` exact cum arac]iona orice b`rbat normal atunci cândar sim]i c` i se for]eaz` mâna, c` i s-aanulat posibilitatea alegerii.

Scena spune multe despre caracterullui Marlowe, despre discrepan]a[ocant` între via]a lui public` [i cea pri-vat`. Superactivul, durul, cinicul, ne-milosul b`rbat ce înfrunt` bandele depistolari [i nu cedeaz` presiunilorpoli]iei, nu [tie s` gestioneze cu acela[itact vizita nea[teptat` a unei feti[canepline de nuri. Limbajul e la limitab`d`r`niei – r`spuns în oglind` lap`trunderea prin efrac]ie a tinerei dori-toare de amor: „– Î]i dau trei minute cas` te îmbraci [i s` ie[i. Dac` n-ai ie[itpân` atunci, te-arunc afar` cu for]a. A[acum e[ti, goal`. {i-am s`-]i arunc [ihainele dup` tine în hol. Hai, d`-i dru-mul“.

Nici un cavaler, nici un om de lume,nici un dandy manierat nu ar vorbi înfelul acesta, oricât de mare ar fi afrontuladus. Îns` în Marlowe vorbe[te mas-

culinitatea vulnerat`, apele adânci [ilini[tite, brusc tulburate, ale unei sensi-bilit`]i de b`rbat ce fusese mult preamult` vreme singur. Nu cunoa[temexisten]a anterioar` a detectivului, dar elimpede c` n-a trebuit de prea multe oriîn via]` s` r`spund` – ca într-un joc de[ah cu piese necunoscute – unor mut`riatât de agresive. P`truns pân` la ultimafibr` de intensitatea scenei în carefusese implicat, Marlowe nu g`se[tealt` modalitate de a se calma decât s`contemple, de la geam, dep`rtarea plin`de agita]ie a ora[ului-tentacular: „M-amîndreptat spre fereastr`, am trasjaluzelele [i-am deschis larg ferestrele.Aerul nop]ii p`trunse cu un fel demiros st`tut, amintind de benzin` ars`[i de str`zile ora[ului. Am întins mânadup` pahar [i-am bùt încet. Dedesubt,u[a cl`dirii se închise singur`. Pe cal-darâmul lini[tit r`sunar` pa[i. Nu de-parte, porni o ma[in`. }â[ni în noaptecu un scrâ[net fioros de schimbare deviteze. M-am întors la pat [i l-am privit.Pe pern` se mai vedea înc` urma capu-lui ei, iar pe cearceafuri cea a trupuluimic [i corupt. Am pus jos paharul [i-amaruncat a[ternuturile cu s`lb`ticie“.

Scena e important` nu doar pentruîn]elegerea psihologiei personajului, ci[i pentru a sesiza, la rândul nostru, c`Marlowe [tia despre Carmen Stern-wood mai multe lucruri decât l`sau s`se întrevad` referin]ele directe. Descrie-rea anterioar` f`cea referire la „trupulmic“, dar nu [i la „corup]ia“ explicit` aacestuia. Marlowe ajunsese, prin ur-mare, la anumite concluzii referitoarela fiica mezin` a generalului. O lecturàtent` a capitolelor ulterioare ale c`r]ii(de la 25 la 32) confirm` c` detectivulrezolvase, cel pu]in teoretic, enigma. Întabloul mental construit în leg`tur` cudispari]ia – moartea – lui Rusty Regan,Carmen de]inea rolul central. Dac` n-arfi avut de mai mult` vreme aceast`b`nuial`, n-ar fi acceptat s`-i pun` înmân` pistolul în care, ce e drept, în-locuise gloan]ele adev`rate cu unelefalse. Cunoscându-i reac]iile [i având,de-acum, r`spuns la întrebarea privi-toare la dispari]ia lui Rusty Regan, Mar-lowe joac`, la modul cinic, o scen` încare cruzimea [i r`zbunarea se com-pleteaz` de minune.

De ce s-ar fi r`zbunat Marlowe pe ofemeie care, în mod esen]ial, nu însem-na pentru el absolut nimic? Motivul e,în aparen]`, [ocant: pentru c` violaseun spa]iu la care avea acces doar el.Marlowe nu reac]ioneaz` nici la agre-sivitatea corporal`, la înjur`turi, nudevine violent când Carmen, ie[indu-[idin min]i, îl înjur` în mod vulgar. Dardevine de-o maxim` intoleran]` laideea c` zona zero a intimit`]ii sale afost profanat`: „M` înjur` grosolan. Numi-a p`sat. Nu mi-a p`sat ce mi-a spus,cum nu-mi pas` indiferent cine m`înjur`. Dar trebuia s` locuiesc în aceacamer`. Era tot ce aveam ca locuin]`.Tot ce se afla înùntru îmi apar]inea,era legat de mine, de trecutul meu, detot ce ]ine locul unei familii. Câteva lu-cruri: mai multe c`r]i, tablouri, radio,jocul de [ah, scrisori vechi, astfel defleacuri. Nimica toat`. A[a cum erauîns`, reprezentau toate amintirilemele“.

Din astfel de gesturi, dinîmp`rt`[irea unor valori, se creeaz`,aproape de la sine, un triunghi de per-sonaje care, oricât de diferite între ele,

r`spund unui cod asem`n`tor. A-ldefini drept cod al onoarei e, probabil,exagerat. Dar un cod stoic el este cusiguran]`. Inflexibilitatea lui Marloweg`se[te ecou în nostalgiile dup` o lumeperfect a[ezat` ale lui Sternwood. Lacealalt` extrem`, istoriile despre revo-lu]ia irlandez`, în care Sean „Rusty“Regan participase activ, r`spund melan-coliei r`zboinicului pentru care [ansade a mai ajunge pe un câmp de lupt` adisp`rut definitiv. Identificarea simbo-lic`, prin Sternwood, cu Sean Regan,într-o confrerie a valorilor abstracte,precum eroismul [i onoarea, îl deter-min` s` extind` ancheta dincolo demandatul dat de general. Instinctiv, de-tectivul presimte în irlandez un alter-ego, o identitate secret` a propriei salefiin]e.

În virtutea acestei revela]ii, Marlowe[tie dinainte cum gânde[te [i cumac]ioneaz` Carmen Sternwood: într-unfel misterios, el mai trìse cândva, subalt` înf`]i[are, acelea[i întâmpl`ri. Doardeznod`mântul e altul. R`mânând de-parte de „cercul rùlui“, de seria decrime n`scute din dorin]a surorii maimari de a o proteja pe cea mic`, Mar-lowe î[i imagineaz` c` poate r`mâneinocent. Se va murd`ri [i el – altfeldecât Rusty Regan, aruncat în pu]ul in-fect al exploat`rii petroliere, ce-[idoarme, ne[tiut, somnul de veci. Mar-lowe r`mâne în via]`, dar povara de a fifost p`rta[ la crimele unei familii vi-cioase – Lash Canino nu e nici primul,nici ultimul gangster întâlnit de Mar-lowe, dar e primul pe care-l ucide – nuse va [terge niciodat`.

Nu trebuie ap`sat prea tare pe peda-la tragismului, pentru c` tonul domi-nant al romanului încurajeaz` mai de-grab` o lectur` în cheie cinic-ironic`.Marlowe pl`te[te nu doar pre]ul sin-gur`t`]ii, ci [i al mizantropiei în care sescufund` cu o pl`cere aproape pervers`.Mai mult decât mizantrop, Marlowe eprizonierul disper`rii difuze, pus` peseama singurului ]ap isp`[itor aflat laîndemân`, femeia: „A doua zi diminea]`ploua din nou, o ploaie piezi[` [icenu[ie, ca o perdea de m`rgele decristal. M-am trezit cu o senza]ie deiner]ie [i oboseal`, m-am sculat în pi-cioare [i m-am uitat pe fereastr`, avândînc` în gur` gustul tenebros [i aspru alfamiliei Sternwood. Eram gol de via]`ca buzunarele unei sperietori. M-amdus în buc`t`rie [i-am bùt dou` ce[tide cafea neagr`. Po]i s` te sim]i rù [idup` alte lucruri, nu numai dup`bùtur`. Ca, de pild`, dup` femei. Mie,femeile îmi fac rù“.

Afirma]ia trebuie luat` cu toat` pru-den]a, având în vedere experien]eleprin care trecuse detectivul. Totodat`, egreu s` nu observi c` Marlowe func]io-neaz` infinit mai bine într-o lume ab`rba]ilor, în regimul replicilor tìoase[i al confrunt`rii brutale. Femeile îi facrù („sick“) într-un sens ce dep`[e[te, cusiguran]`, slaba sa capacitate de a g`sicalea potrivit` de a le comunica micilesale secrete de b`rbat care a trìt atât demult singur încât nu-[i poate imaginac` se poate trì [i altfel.

lChandler, Raymond, 1980, The Simple Art

of Murder, New York: Ballantine Books.Hiney, Tom, 1997, Raymond Chandler. A Bi-

ography, New York: The Atlantic MonthlyPress.j


DE

ZA

CO

RD

55

M~ întrebam cînd va ajunge [i la noi cam-pania de distrugere legal` a cre[tinismu-lui european. Ei bine, a ajuns. Au fostcîteva semne înainte-merg`toare. Am s`le numesc pe cele care m-au vizat pe

mine. De pild`, furia care i-a cuprins pe „progresi[ti“ laapari]ia Omului recent, o carte în care, între multe alte lu-cruri, cre[tinismul era în mod deschis ap`rat [i recoman-dat (în fond, cam în felul în care [i Alex. Leo {erban, încartea sa Dietetica lui Robinson, recomand` valorile socie-t`]ii romane antice, ca stavil` împotriv` relativismuluiradical contemporan, cauz` a erod`rii catastrofale aidentit`]ii culturale [i morale europene). Delica]ii, îns`,au sim]it imediat pericolul: au decretat cartea un mani-fest politic, au proorocit c` în jurul ei se va coagula onou` for]` politic` de dreapt` cre[tin` (înspìmînt`toare,fire[te) [i i-au taxat arm`tura de idei drept „catedral` afundamentalismului diafan“ (Paul Cernat). Bineîn]eles,nu s-a întîmplat nimic din toate acestea. Cum se întîm-pl` îns` în lumea noastr` relativist`, e[ecul diagnosti-cului nu a fost recunoscut de cei care l-au formulat, înciuda faptului c` nici un partid politic nu s-a înfiin]atpornind de la pretinsul manifest politic [i nici autorulOmului recent nu a promovat politici publice fundamen-taliste la ICR, unde ar fi putut face acest lucru, dac` di-agnosticul celui care denun]ase fundamentalismul aces-tuia ar fi fost corect. Pledoaria mea în favoarea valorilorreligioase a fost interpretat` de un alt publicist, mai bru-tal, ca o dovad` de obscurantism [i a avertizat publiculcititor c` autorul Omului recent conduce ICR-ul cu „Bibliaîntr-o mîn` [i condica în alta“ (Valentin Protopopescu)– atît de tare a fost scandalizat acest publicist de încer-carea mea (a unui fundamentalist, nu-i a[a?) de a-i obligape func]ionarii bugetari s` respecte programul de optore, pe care legea (laic`, nu-i a[a?) li-l impune. Dar into-leran]a fa]` de cre[tinism a ajuns s` fie atît de mare, laprogresi[tii de oriunde, încît simpla pledoarie în favoarealui îl pune pe imprudentul ei autor în tab`ra taliban`,orice ar face, oricît de integru ar fi [i oricîte dovezi de ci-vilitate ar da. O alt` autoare, stabilit` în Canada (DenizRoman sau, cum a semnat în alt` împrejurare, Rosen-thal), a produs mai multe denun]uri împotriva mea(unul la Soros, pe cînd eram membru în ConsiliulNa]ional al Funda]iei), în care acuza]iile cele mai tarierau cele de antisemitism latent (adic` sunt antisemit,de[i ignor acest lucru) [i de fundamentalism ortodox(adic` sunt fundamentalist, pentru c` nu sunt ru[inat defaptul c` sunt ortodox). Ambele, fa]` cu realitatea, suntla fel de imaginare, dar acuza]ia de fundamentalism orto-dox, spre deosebire de acuza]ia de antisemitism, care esteun procedeu standard de stigmatizare folosit de anumi]iactivi[ti, vine, cred, din uimirea sincer` a progresi[tilorde azi c` cineva, în lumea noastr` civilizat`, mai îndr`z-ne[te s` ia ap`rarea cre[tinismului [i s` se declare publicca fiind cre[tin.

Ei bine, campania de evacuare a cre[tinismului din-tre referin]ele civile licite a ajuns [i la noi. Tot prin pro-gresi[ti, tot prin promotorii ideologiza]i ai drepturiloromului. Emil Moise, profesor de filozofie la un liceu dinBuzù [i tat`, a trimis la Consiliul Na]ional pentru Com-baterea Discrimin`rii (CNCD) un denun] împotrivasimbolurilor religioase cre[tin-ortodoxe afi[ate la vedereîn [coli, care, potrivit aprecierilor sale de tat` avînd în re-sponsabilitate formarea unui copil minor, între]in o„atmosfer` ostil` [i degradant`“, „pericliteaz` dezvoltarea

mental`, spiritual`, moral`“ a copiilor, îi „abuzeaz`“ [i leproduc „suferin]e directe“. Ceea ce denun]` Emil Moiseeste „situa]ia discriminatorie creat` prin prezen]a obsti-nant` [sic] a simbolurilor religioase în holurile, cance-lariile [i s`lile de clas`“.

Înainte de a-i cînt`ri argumentele, s` preciz`m situa-]ia. Simbolurile religioase incriminate sunt icoane. Loculeste Liceul de art` „Margareta Sterian“ din Buzù. Nu evorba de icoane sfin]ite, adic` de obiecte de cult, ci de pro-duc]ii ale elevilor [i absolven]ilor. Acestea au ajuns s` fieexpuse pe pere]ii liceului printr-o în]elegere între p`r]i– elevi, p`rin]i [i profesori. Prezen]a icoanelor pe pere]ii[colii nu este, adic`, urmarea unei decizii a oficialit`]ilor,ci e o hot`rîre a societ`]ii civile.

Acum s` urm`rim argumentul. Potrivit lui EmilMoise, dou` sunt argumentele care pledeaz` în favoareaînl`tur`rii icoanelor de pe pere]ii [colii unde înva]`feti]a sa. Primul este general [i se refer` la simbolurile re-ligioase ale tuturor religiilor. Copiii care v`d icoane pepere]i [i nu sunt de religia icoanelor sunt discrimina]i,sus]ine argumentul, sunt afecta]i în demnitatea lor per-sonal`, sunt educa]i într-o atmosfer` ostil` [i degradant`– în fine, nu se pot forma ca fiin]e autonome [i creatoare.Al doilea argument se refer` în mod expres la „religiacre[tin-ortodox`“ [i afirm` c` „religia respectiv`“ practic`„valorile de inferiorizare a femeilor“.

Peti]ia trimis` CNCD de Emil Moise este un text lung,dezlînat, imprecis, scris cu puseuri de agita]ie, dar emasiv împ`nat cu trimiteri la legi [i reglement`ri ju-ridice, care au menirea de a sugera c` situa]ia moral`reclamat` de petent este condamnat` [i juridic. E impor-tant s` în]elegem c` peti]ia amestec` justificarea moralà ceea ce petentul denun]` cu pretinsa ei îndrept`]ire ju-ridic`. Or, în toate situa]iile în care un argument juridicpretinde s` justifice un denun] moral, valoarea primu-lui depinde integral de îndrept`]irea ultimului: dac`situa]ia de convie]uire care îndrept`]e[te denun]ulmoral are justificare, atunci [i argumentul juridic aresens. Altminteri, nu. În peti]ia lui Emil Moise argumen-tul juridic este amestecat cu cel moral pentru a mascalipsa de îndrept`]ire a denun]ului cu aparenta justificareextras` din legi. Fa]` de situa]ia de convie]uire invocat`de peti]ie, argumentul juridic împotriva prezen]ei icoa-nelor este complet lipsit de sens. Dar faptul c` a fost con-struit indic` inten]ia politic` a peti]iei, care a fost deplinpus` în lumin` abia odat` cu Scrisoarea deschisàdresat` c`tre CNCD în sprijinul peti]iei lui Emil Moisede un num`r de cunoscu]i activi[ti de drepturile omu-lui (versiunea ideologizant`), în care chestiunea justifi-c`rii morale a denun]ului a fost complet înlocuit` deproblema mult mai important` pentru semnatari a con-struirii unei re]ele de argumente juridice constrîng`toareîn favoarea elimin`rii cre[tinismului din spa]iul public.Deocamdat`, deoarece efecte juridice, prin deciziaCNCD, nu a produs decît peti]ia, m` voi referi numai laea, de[i atacul cel mai grav, în viitor, va veni din parteasemnatarilor scrisorii de sprijin. Deci, st` sau nu în pi-cioare argumentul peti]iei? Cum am v`zut, dac` situa]iade convie]uire de la care a pornit denun]ul este ade-v`rat`, adic` dac` e adev`rat c` prezen]a unor simbolurireligioase îi poate induce cuiva o stare de detracare su-fleteasc`, atunci argumentele lui Moise sunt adev`rate;dac` îns` e fals c` icoanele induc o „atmosfer` ostil` [idegradant`“, care „pericliteaz` dezvoltarea mental`, spi-ritual`, moral`“ a copiilor [i le produce „suferin]e di-

recte“, atunci peti]ia nu are nici o justificare, iar toate ar-gumentele juridice care par s` o sus]in` devin caduce.

Trebuie s` ne întreb`m prin urmare care este tipuluman care reac]ioneaz` la simbolurile religioase in-criminate de Emil Moise în felul în care pretinde EmilMoise c` reac]ioneaz` el [i copilul sù? Ce fel de om este,de pild`, cel care se simte „degradat“ de simbolurile re-ligioase ale unei religii care nu este a lui? Oriunde înlume acest tip de om ar fi numit fanatic. Ce fel de om sesimte „abuzat“ de simbolurile religioase ale unei religiicare nu este a lui? Evident, fanaticul religios. C`rui fel deom simbolurile religioase ale unei religii care nu este alui îi produc „suferin]e directe“? Evident, doar fanaticu-lui. Numai fanaticii unei religii care se simte în com-peti]ie cu alte religii au oroare de simbolurile acestora.Reac]ia fa]` de icoane atribuit` de Emil Moise celui caretrìe[te printre ele este a unui fanatic, adic` a unuia careur`[te [i care nu suport` prezen]a a ceea ce ur`[te.Aceasta era atitudinea emo]ional` a c`lug`rilor fanatiza]icare au ucis-o pe Hypathia, aceasta era atitudinea cet`-]enilor florentini asmu]i]i de Savonarola împotriva ope-relor de art` cu teme p`gîne, aceasta era atitudinea ca-tolicilor care îi urau pe hugheno]i [i a hugheno]ilor careîi urau pe catolici, \n urma c`reia s-au masacrat între eipentru c` unii credeau în lucruri pe care ceilal]i le dis-pre]uiau. Toate simptomele descrise de Emil Moise cafiind argumente emo]ionale în favoarea denun]ului sù]in de un registru al anormalit`]ii. Ce om normal arefrisoane de suferin]` fizic` în prezen]a unui crucifix, aunui Buddha, a unui Dionyssos, a unei Pietà, a uneiicoane? Nici unul. Oamenii normali se bucur` de sim-bolurile religioase ale altor religii, pentru c` sunt fru-moase [i pentru c` spun ceva adev`rat despre oameniicare cred în acele simboluri. Un simbol religios este o ex-perien]` de cunoa[tere [i estetic` [i metafizic`. E dreptc`, dac` simbolurile sunt urîte din punct de vedere estet-ic, apare o respingere, care este estetic`. E singurul motivpentru care ezit în ap`rarea expunerii acelor icoane, c`ci,dac` ar fi urîte, nu a[ recomanda p`strarea lor pe pere]i.Eu, dac` a[ fi fost în locul lui Emil Moise, a[ fi pretins caicoanele s` fie frumoase, pentru a-i putea prilejui celuicare le vede zilnic o bucurie estetic`, [i s` fie tradi]ionale,adic` riguroase dogmatic, pentru ca privitorul s` înve]eceva adev`rat privindu-le. În rest, ideea c` o icoan`poate înjosi o femeie pentru c` religia din care se inspiràr practica „valori de inferiorizare a femeilor“ (ah, limba-jul incult!) este în sine de o triste]e f`r` margini [i com-bin` într-un fel foarte primejdios o cunoa[tere semidoctà cre[tinismului cu o concep]ie extrem de primitiv` de-spre sufletul omenesc.

Concluzia mea este c` tipul psihologic al omului pen-tru care argumentele lui Emil Moise sunt adev`rateeste fanaticul religios. Emil Moise nu are dreptate nupentru c` argumentele sale juridice ar fi false (ele suntdoar servil împrumutate din legisla]ia european`), cipentru c` toate argumentele lui ar fi relevante numaidac` noi to]i ne-am transforma în ni[te fanatici. Iaracum, în efectele tipului de argumentare practicat deEmil Moise, totul se r`stoarn` [i ni se sugereaz` c` de faptnoi suntem adev`ra]ii fanatici dac` nu admitem valabi-litatea argumentelor care justific` evacuarea icoanelorde pe pere]ii unui liceu de art`, unde nu statul le-a pus,ci societatea civil` a liceului. {i de unde statul este insti-gat s` le scoat` cu for]a, pentru ca adev`ra]ii fanatici s`par` c` sunt rezonabili. j


o H.-R. PATAPIEVICI o

Distrugerea legal` acre[tinismului european

idei in dialog, dec 2006

Documents