8/7/2019 IB_6_2011

http://slidepdf.com/reader/full/ib62011 1/1

Anul XXII, nr. 6 (774) 31 IAN. – 6 FEBRUARIE 2011

NE CHEAMÃ PÃRINTELE IOSIF

Traian DORZ

(continuare în pg. 6) 

(continuare în pg. 5) 

Părintele Iosif TRIFA

AM FÃCUT

CUNOSCUT

NUMELE TÃU

(continuare în pg. 5)

Credinţa cea tareCredinţa cea tareCredinţa cea tareCredinţa cea tareCredinţa cea tare

în Dumnezeuîn Dumnezeuîn Dumnezeuîn Dumnezeuîn Dumnezeu

Predică la Duminica a 17-a după Rusalii

Iatã Carantania, locul undeIatã Carantania, locul undeIatã Carantania, locul undeIatã Carantania, locul undeIatã Carantania, locul unde

a fost ispitit Mântuitorula fost ispitit Mântuitorula fost ispitit Mântuitorula fost ispitit Mântuitorula fost ispitit Mântuitorul

Pr. Claudiu MELEAN

• „Taina aceasta mare este”  /

Pr. Constantin NECULA, pg. 2 

Din sumarDin sumarDin sumarDin sumarDin sumar

• Întâmpinarea Domnului... / VasilicăNICA, pg. 4

•Bucuria Naşterii Domnului în binecuvânt ări cereşti / Liliana FILIMON, pg. 2 •M ărturii: fratele Gheorghe Ciortan /

Preot Petru RONCEA, pg. 3

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXVII)

N N N N N u departe de Ieri-hon, spre nord,iată și Carantania,

locul unde a ispitit satan pe

Mântuitorul. E acest loc pecoasta unui deal unde se aflăo stâncă ridicată. De pe ridi-cătura aceasta se deschide olargă  și frumoasă priveliștespre câmpia Iordanului. În

acest loc L-a îmbiat satan peMântuitorul cu pâinea și I-a a-rătat „într-o clipă toate împără-ţiile lumii și toată mărirea a-

cestei lumi, zicându-I: Acesteatoate Ţi le voi da Ţie, dacă vei

DDDDDomnul Iisus, după cepriveşte spre slavadin care a venit în

lume şi la care Se duce ia-răşi din mijlocul alor Săi,înf ăţişează din nou TatăluiCeresc pe cei cu care veneaacum împreună din lume:

Am f ă cut cunoscut Numele T ă u oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai T ă i erau ş i Tu Mi i-ai dat. Ş i ei au p ă zit Cuvântul T ă u... (Ioan 17, 6).

Ce fericit venea atunciMântuitorul iubit spre TatălBunătăţ ii, înf ăţ işându-Se

înaintea Lui şi înaintea ce-rurilor slăvite din care ve-nise până în adâncul prăbu-şirilor noastre, spre a ne ri-dica! El venea acum în frun-tea unui nesfârşit popor derăscumpăraţi ai Jertfei şi aiSângelui Său Sfânt, în frun-tea unei nenumărate oştiride biruitori pe care, dezro-bindu-i de sub tirania dia-volului, Şi-i va face asemă-nători cu El prin biruinţa şiprin slava pe care le-o câş-tigase El, în numele lor, maidinainte de a fi ei!

În cei pe care îi înf ăţişaîn clipa aceea Tatălui Ce-resc, Domnul Iisus aduceape fiecare din sufletele care

Îl vor asculta şi vor păzi Cu-vântul Tatălu i şi vor cu-noaşte Numele Lui – de a-tunci şi până în vecii veş-niciei. Ucenicii, care au-zeau aceste cuvinte cu careSe înf ăţ işa acum Domnullor înaintea Tatălui, nu pu-teau pricepe în clipa aceeaacest mare adevăr. Dar, dupăpogorârea Sfântului Duh,când lumina cerească a-dusă de El le-a descoperittoate lucrurile, după f ăgădu-inţa f ăcută de Însuşi Mântu-itorul nostru, Care Se duceade la ei, ucenicii şi-au adusaminte de tot ce le spuseseIisus – şi au înţeles. Ce mi-nunat au descris apoi Sfinţii

Apostoli, prin descoperireaDuhului, acest slăvit adevăr,pe care însă, în clipa aceleiru găciuni cu Hristos, einu-L puteau înţelege deplin,

Oricât de greu ne-ar fi, se merită să ajungem, şi-n acest mijlocde februarie, la mormântul Părintelui Iosif. Acum, când scriu aceste

 îndemnuri, mă ruşinez cănu am f ăcut tot posibilul să fiu întotdeaunalângă acest sfânt şi drag mormânt. Motive se pot găsi destulespre a ne îndreptăţi lipsa de la aceste adunări în memoria Părinteluişi Gornistului nostru drag din Sibiu. Dar nu ştiu câte din motivelenoastre vor fi motivate şi înaintea Domnului. Să ne gândim fiecarecu luare-aminte la cât a f ăcut Părintele Iosif pentru noi toţi. Câtelacrimi n-a vărsat el pentru noi!... Câte nopţi nedormite, ca să nelase atâtea comori duhovniceşti!... Câte lipsuri – de bani, de îmbr ăcăminte şi chiar de bucata de pâine – n-a îndurat el pentrunoi! Părintele şi-a dat totul – nu doar pentru un timp, ci pentrutoată viaţa –, pentru ca noi să ajungem să fim salvaţi din mocirlapăcatelor. Dar noi ce dăm? Care este recunoştinţa noastr ă faţădebinef ăcătorul nostru? Din păcate, Binefacerea şi Recunoştinţ a,de cele mai multe ori, se întâlnesc foarte rar.

Glasul Părintelui Iosif ne cheamă acum – pe noi şi pe cititoriifoii «Iisus Biruitorul» – să venim lângămormântul său cu o lacrimăşi-o floare. Oare să fie prea mult?... Categoric, NU!...

Auzi, dragă cititorule, eşti chemat la Sibiu, lângă mormântulcelui care s-a jertfit, s-a topit ca o lumânare, ostenind din greu şi

pentru tine, ca astăzi cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă şi-ncasa ta. Ascultă-i glasul şi vino la Sibiu!Poate unii sunteţi îndoielnici şi aveţi ceva rezerve cu privire la

felul cum se lucrează astăzi la Sibiu... Se poate că în uneleprivinţe aveţi şi dreptate cu privire la noi, cei slabi şi păcătoşi deastăzi. Dar nu noi vă chemăm, ci Părintele Iosif ne cheamă petoţi. Atât pe cei din ţar ă, cât şi pe cei aflaţi peste hotarele ei. Petoţi ne cheamă glasul scumpului nostru Gornist.

Deci să lăsăm totul şi să fim împreună lângă mormântulPărintelui nostru drag... Numai o dragoste curată şi sincer ă faţăde Domnul şi faţă de înaintaşii credinţei noastre poate acoperitotul şi poate să ne strângă în jurul Crucii, spre a fi împreună lacântare, la rugăciune, la mărturisire. Atunci se va zdruncina iadul întreg când, uniţi sub steagul de la Sibiu, vom duce Lucrarea maideparte, aşa curată cum au adus-o Părinţii noştri până la noi.Câtă vreme suntem tot r ăzleţiţi – fiecare cu părerea lui, fiecarecu ambiţia lui, fiecare cu învăţătura lui –, nu se va teme vr ă jmaşuldiavolul. Numai atunci când cu toţii, uniţi, vom călca pe urmelePărintelui Iosif şi ale celorlalţi înaintaşi, vom merge în aceeaşi

cadenţă şi vom lupta împotriva aceluiaş vr ă jmaş – păcatul –,numai atunci „goliatul” se va îngrozi şi va cădea zdrobit.De dragul Domnului Iisus – Cel care S-a jertfit pe Crucea

Golgotei pentru a noastr ământuire – şi de dragul Părintelui Iosif,să dăm toate piedicile la o parte şi să venim la Sibiu. Aici şiacum ne aşteaptăGornistul nostru drag. Nu altădată. Ci acum! ...

Merită să venim, chiar dacă lipsurile ne împresoar ă. Semerită, chiar dacă vom face oricâte sacrificii. Domnul va r ăsplătifiecăruia după jertfa sa. Nu Se lasă El îndatorat faţă de nimeni.

Să fim toţi ca unul. Şi unul ca toţi. Să gândim la fel. Săcredem la fel. Să iubim la fel. Să luptăm la fel. Numai aşa vomzdrobi capul şarpelui-diavol.

Parcă niciodată n-a fost mai greu ca acum. Atâtea păreri împăr ţite... Atâtea adunări şi familii dezbinate. Nici atunci cândprigoana din afar ă era cumplită, parcă n-a fost aşa de greu caacum, în libertate, când prigoana este înlăuntrul Lucr ării. Dar aşa cum atunci Dumnezeu a dat biruinţă Lucr ării Sale şi celor care au rezistat în spărtur ă, cred că tot la fel şi astăzi – maicurând sau mai târziu – Domnul va aduce biruinţa Oastei Sale şi

celor care vor sta în spărtur ă, luptând şi lucrând cu cuget curat.Deci să nu descurajăm nici o clipă!... „Ia aminte, Doamne, starea grea prin care / cu-ntristare-n

suflet trecem fiecare, / mai cu greu ca niciodat ă, trecem fiecare... // I a aminte, Doamne, lunga noastr ă jale, / c-aştept ăm r ăspunsul izbăvirii Tale, / bucuria şi lumina izbăvirii Tale”. (T.D.)

Costel ROTARU

VVVVVedem în Evanghelia

de astăzi o femeie dealt neam, care nu era

evreică. Aceasta vine şi Îi face ocerere Domnului Iisus Hristos.Evreii aveau o mentalitate foartemândră. Ei se considerau fii ailui Avraam, popor ales de Dum-nezeu, şi îi desconsiderau peceilalţi. Celelalte neamuri erauconsiderate ca nişte animale, canişte câini, faţă de ei, poporul

ales. În capitolul 15 din Evan-ghelia după Matei, de unde esteluată Evanghelia de astăzi ,vedem că fariseii Îi spun Dom-nului Iisus că ucenicii Săi mă-nâncă cu mâinile nespălate;căci, după Lege, înainte de amânca, trebuie neapărat să tespeli, şi dacă eşti murdar şi