i.2 - forma actului juridic civil

9
(capitolul I/2 din bibliografie) Forma actului juridic civil: - forma cerută ad probationem; - forma cerută ad validitatem; - forma cerută pentru opozabilitate fată de terti. Forma actului juridic civil 1. Definiţie Prin forma actului juridic civil se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Expresia „forma actului juridic” este utilizată în doctrină în sens restrâns şi în sens larg. În sens restrâns (stricto sensu), prin forma actului juridic se înţelege tocmai modul de exteriorizare a voinţei juridice interne. Acest înţeles este cârmuit de principiul consensualismului. În sens larg (lato sensu), prin forma actului juridic civil se înţeleg condiţiile de formă, care apar sub trei aspecte: -forma cerută pentru însăşi valabilitatea actului juridic civil, ad validitatem; -forma cerută pentru probarea actului juridic civil, ad probationem; -forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic faţă de alte persoane, faţă de terţi. 1.1. Principiul consensualismului 1

Upload: lorin

Post on 23-Jun-2015

1.549 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: I.2 - Forma Actului Juridic Civil

(capitolul I/2 din bibliografie)Forma actului juridic civil:- forma cerută ad probationem;- forma cerută ad validitatem;- forma cerută pentru opozabilitate fată de terti.

Forma actului juridic civil 1. DefiniţiePrin forma actului juridic civil se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.Expresia „forma actului juridic” este utilizată în doctrină în sens restrâns şi în sens larg.În sens restrâns (stricto sensu), prin forma actului juridic se înţelege tocmai modul de exteriorizare a voinţei juridice interne.Acest înţeles este cârmuit de principiul consensualismului.În sens larg (lato sensu), prin forma actului juridic civil se înţeleg condiţiile de formă, care apar sub trei aspecte:

-forma cerută pentru însăşi valabilitatea actului juridic civil, ad validitatem;

-forma cerută pentru probarea actului juridic civil, ad probationem;

-forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic faţă de altepersoane, faţă de terţi.

1.1. Principiul consensualismuluiForma actului juridic civil în sens restrâns – stricto sensu –este dominată de principiul consensualismului. Acest principiu înseamnă că simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară, ci şi suficientă, pentru ca actul juridic civil să ia naştere în mod valabil din punct de vedere al formei pe care o îmbracă manifestarea de voinţă făcută în scopul de a produce efecte juridice.Principiul consensualismului nu este expres consacrat cu caracter general. Existenţa sa este dedusă, neîndoielnic, din faptul că acest principiu este consacrat pentru anumite acte

1

Page 2: I.2 - Forma Actului Juridic Civil

juridice, precum contractul de vânzare-cumpărare (art.1295 alin.1 Cod civil, potrivit căruia „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”), sau, cu titlu mai general, contractele translative de drepturi reale (art.971 Cod civil, care dispune că „în contractele ce au ca obiect translativ proprietatea sau un alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor şi lucrul rămâne în rizico-pericolul obânditorului, chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”); legea civilă consacră expresexcepţiile de la principiul consensualismului, care în esenţă sunt trei: forma cerută ad validitatem, forma cerută ad probationem şi forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi.

1.2. Clasificarea condiţiilor de formăCondiţiile de formă a actului juridic civil se clasifică, în principal, în funcţie de consecinţele juridice ale nerespectării lor.Astfel, distingem:• forma cerută pentru valabilitatea actului juridic civil, cunoscută şi sub denumirea de forma ad validitatem sau forma ad solemnitatem, a cărei nerespectare atrage nulitatea absolută a actului juridic civil;• forma cerută pentru probarea actului juridic, care se mai numeşte şi forma cerută ad probationem, a cărei nerespectare nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci, în principiu, imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de probă;• forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi, a cărei nerespectare se sancţionează cu inopozabilitatea. Acest lucru înseamnă că terţa persoană este în drept să ignore actul juridic care trebuie adus la cunoştinţa altor persoaneprin îndeplinirea formalităţii impuse de lege în acest scop.După sursa ori izvorul care cere o anumită formă pentru actul juridic civil, distingem:• forma legală, adică cea impusă de legea civilă;

2

Page 3: I.2 - Forma Actului Juridic Civil

• forma voluntară ori convenţională.Top of the Document

2. Forma cerută ad validitatem 2.1. Justificare, caractere şi condiţiiForma cerută ad validitatem este condiţia de formă a actului juridic civil care constă în respectarea cerinţelor de formă impuse de lege sub sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic respectiv.Obligativitatea impusă de lege cu privire la forma necesară pentru însăşi valabilitatea actului juridic civil are la bază următoarele raţiuni:

-pentru anumite acte juridice, forma specială constituie un mijloc de control al statului asupra unor operaţiuni juridice de o importanţă deosebită atât pentru părţi, cât şi pentru societate;

-pentru alte acte juridice, forma specială reprezintă un mijloc de atenţionare a părţilor cu privire la consecinţele importante ale actelor pe care le încheie (ca, de exemplu, cazul donaţiei, ipotecii, renunţării exprese la succesiune etc.);

-asigurarea libertăţii şi certitudinii consimţământului – cum este cazul testamentului.

Caracterele juridice ale formei ad validitatem sunt următoarele:• este un element constitutiv al actului juridic, lipsa acestuia fiind sancţionată cu nulitatea absolută a actului;• implică manifestarea expresă de voinţă, ceea ce exclude manifestarea tacită a voinţei părţilor;• este exclusivă, deoarece nu permite părţilor să opteze pentru o anumită formă decât în situaţia în care legea prevede posibilitatea unei opţiuni, ca, de exemplu, cazul testamentului, care, potrivit art.859 Cod civil, poate fiautentic, olograf sau mistic.Condiţiile formei cerute ad validitatem sunt următoarele:• întregul cuprins al actului juridic civil trebuie să îmbrace forma solemnă;

3

Page 4: I.2 - Forma Actului Juridic Civil

• actele juridice aflate în raport de interdependenţă cu un act solemn, chiar dacă, privite separat, nu sunt acte juridice solemne, trebuie să îmbrace, obligatoriu, forma solemnă;• actul juridic care determină ineficienţa unui act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă – excepţie face cazul legatului, care poate fi revocat şi în mod tacit.Forma autentică este o formă solemnă. Acest lucru nu înseamnă că forma solemnă se reduce la forma autentică, ci ea are o sferă mai largă, aflându-se în relaţia întreg (forma solemnă) – parte (forma autentică)285.

2.2. Aplicaţii ale formei ad validitatemPrincipalele acte juridice pentru care legea pretinde forma solemnă sunt:• donaţia – art.813 Cod civil;• testamentul – art.858 Cod civil;• revocarea expresă a unui legat – art.858 Cod civil;• acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar – art.704 Cod civil şi art.76 alin.4 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale;• renunţarea expresă la succesiune – art.76 alin.4 din Legea nr.36/1995;De exemplu, testamentul este un act solemn, dar el poateîmbrăca şi o altă formă decât cea autentică: testamentul olograf, adică cel scris şi subscris de autor.• ipoteca – art.1772 Cod civil;• actul juridic între vii de înstrăinare a unui teren, indiferent că acesta este situat în intravilan sau extravilan – art.2 alin.1 din Legea nr.247/2005287 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unelemăsuri adiacente, care a abrogat Legea nr. 54/1998;• contractul de arendare scris – art.3 şi art.6 alin.1 şi 4 din Legea nr.16/1994, cu modificările ulterioare etc.

Top of the Document

3. Forma cerută ad probationem 3.1. Noţiune şi justificarePrin forma cerută ad probationem se înţelege acea cerinţă, impusă de lege sau stabilită de părţi, care constă în

4

Page 5: I.2 - Forma Actului Juridic Civil

întocmirea unui înscris cu scopul de a proba actul juridic valabil încheiat.Această formă se justifică atât pentru importanţa anumitor acte juridice civile, cât şi pentru avantajul practic pe care îl prezintă, în sensul că înlătură posibilitatea interpretării diferite, echivoce a contractului actului juridic şi previne ivirea unor litigii în legătură cu acele acte juridice civile.Caractere• este obligatorie, iar nu facultativă; din acest punct de vedere, se aseamănă cu forma cerută ad validitatem;• nerespectarea ei atrage sancţiunea inadmisibilităţii dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de probă;• reprezintă o excepţie de la principiul consensualismului, întrucât manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace forma scrisă.Nerespectarea formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci sancţiunea care intervine constă în imposibilitatea dovedirii actului juridic cu un alt mijloc de probă.3.2. AplicaţiiLegislaţia în vigoare foloseşte două procedee de aplicare a formei ad probationem:• instituirea formei ad probationem pentru o anumită categorie de acte juridice civile, respectiv, cele care au un obiect de o valoare mai mare decât cea prevăzută de lege – art.1191 alin.1 Cod civil;• instituirea formei ad probationem, cu caracter particular, pentru anumite acte juridice:

-contractul de locaţiune (art.1416 Cod civil), -depozitul voluntar (art.1597 Cod civil), -tranzacţia (art.1705 Cod civil),- contractul de închiriere a locuinţelor (art.21 din Legea

nr.114/1996, legea locuinţei, republicată),- contractul de asigurare (art.241 din Legea nr.32/2000

privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare).

Top of the Document

5

Page 6: I.2 - Forma Actului Juridic Civil

4. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi4.1. Noţiune şi justificareForma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi constă în acele formalităţi cerute prin lege pentru a face actul juridic civil opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în vederea ocrotirii drepturilor sau intereselor lor289. Această cerinţă de formă este necesară, deoarece, potrivit principiului relativităţii, actul juridic civil îşi produce efecte numai faţă de părţile actului juridic civil.Cu alte cuvinte, părţile nu pot opune actul lor altor persoane, întrucât actul respectiv nu este opozabil acestora din urmă.În anumite situaţii, legea cere îndeplinirea unor formalităţi prin care un anumit act juridic poate fi cunoscut de către terţi. Este cazul actelor juridice care constituie sau transmit drepturi reale.

Drepturile reale, fiind drepturi absolute, sunt opozabile erga omnes. Pentru a fi opozabile faţă de terţi şi actele juridice ce au ca obiect drepturi reale, este necesară luarea măsurii de publicitate.4.2. Aplicaţii ale formei pentru opozabilitate faţă de terţiDintre aplicaţiile acestei forme menţionăm:• publicitatea imobiliară, prin sistemul cărţilor funciare –Legea nr.7/1996, legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, cu modificările ulterioare;• publicitatea constituirii gajului, prin păstrarea actului într-o mapă specială la judecătoria în circumscripţia căreia s-a încheiat actul juridic – art.1686 Cod civil;• notificarea cesiunii de creanţă – art.1393 Cod civil;• darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată – art.1182 Cod civil;• înregistrarea cerută în materia invenţiilor;• publicitatea necesară în materie de concesiune, închiriere şi locaţia gestiunii;• publicitatea şi înregistrările prevăzute pentru persoanele juridice de tip asociativ;

6

Page 7: I.2 - Forma Actului Juridic Civil

• înregistrările şi publicitatea stabilite prin Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.Sancţiunea nerespectării formei cerute pentru opozabilitate este inopozabilitatea, în sensul că terţul nu este obligat să recunoască asemenea acte încheiate de părţi, pe care le poate ignora.

Top of the Document

7