Gottfried Helnwein

Gottfried Helnwein (născut 08 octombrie 1948 în Viena) este un artist austriac-irlandez. Helnwein a studiat la Universitatea de Arte Vizuale din Viena (Akademie der Bildenden Künste, Wien). El a fost distins cu premiul Master-class (Meisterschulpreis) de la Universitatea din Visual Art, Viena, premiul Kardinal-König și premiul Theodor-Körner.

El a lucrat ca pictor, fotograf, muralist, sculptor, artist performance si instalatii, folosind o varietate de tehnici și materiale.

Munca sa timpurie constă în principal de acuarele hiper-realiste, reprezentând copii răniți, precum și spectacole - de multe ori cu copii - în spații publice. Helnwein este preocupat în primul rând de anxietate psihologica și sociologica, probleme istorice și subiecte politice. Ca urmare a

acestui fapt, lucrarile lui sunt adesea considerate provocatoare și controversate.

Condiția umană a apărut ca tema a artistului și a rămas predominanta de-a lungul carierei sale. Metafora pentru arta sa, deși aceasta a inclus autoportrete, este dominată de imaginea copilului rănit fizic si emotional.

În 2004, The Fine Arts Museums of San Francisco a organizat prima expoziție personala a lui Helnwein Gottfried la un muzeu american: "Copilul, lucrări de Gottfried Helnwein" la California Palace of the Legion of Honor. Expozitia a fost văzuta de aproape 130.000 de vizitatori și San Francisco Chronicle a scris ca este cea mai importantă expoziție a unui artist contemporan în 2004. Steven Winn, critical de la Chronicle Arts and Culture, a scris: "formatul mare a lui Helnwein, imagini foto-realiste ale copiilor cerceteaza cu îndrăzneală în subconștient Inocenta, sexualitate, victimizare …”

Harry S. Parker III, Director The Fine Arts Museums of San Francisco, a explicat ceea ce face ca arta Helnwein sa fie semnificativa: "Pentru Helnwein, copilul este simbolul de nevinovăție, dar, de asemenea, de inocenta trădata. În lumea de astăzi, forțele malefice ale

războiului, sărăcia, și exploatarea sexuală, influența pradătoare pe care o are mass-media moderna ataca virtutea copiilor”.

Lucrarile lui Helnwein cu privire la copil includ picturi, desene și fotografii, și acestea variază de la inscrutabilității subtile la scenele brutale. Ce face arta Helnwein lui important este capacitatea sa de a ne face să reflectam emotional si intelectual pe teme foarte expressive pe care le alege. Multi oameni simt că muzeele ar trebui să fie un refugiu în care pentru a experimenta frumusețea liniștită departe de asprimea lumii. Nu este numai dreptul, dar este și responsabilitatea muzeului sa prezinte arta care se ocupă cu subiecte importante și uneori controversate în societatea noastră .

Un alt element puternic în activitatea sa sunt benzile desenate. Helnwein a simțit superioritatea vieții de desene animate peste viața reală de când era un copil. Un interviu revistei a adus o explicație in legatura cu obsesia lui cu personaje Disney. Crescând în orasul trist, Viena distrusa, dupa război, băiatul a fost înconjurat de oameni ce nu zambesc bântuiti de un trecut recent despre car nu ar putea niciodată vorbi. Ce a schimbat viața a fost prima carte de benzi desenate în limba germană Donald Duck care tatăl său a adus-o acasă într-o zi. Deschiderea cartea simtit ca în cele din urmă ajunge într-o lume în care ar fi aparținut:"... O lume decentă în care puteai fi aplatizat și perforat de gloanțe fără vătămări grave…"(Helnwein). Deși munca lui Helnwein este înrădăcinată în moștenirea lăsată de expresionismul german, el a absorbit elemente ale culturii pop americane. În anii 1970, el a început să includă personaje de desene animate în picturile sale. În mai multe interviuri a susținut: "Am învățat mai multe de la Donald Duck decât de la toate școlile care am participat vreodată."

În anul 2000, The Fine Arts Museums of San Francisco a prezentat pictura lui Helnwein "Mouse I" (1995, ulei si acrilic pe panza, 210 cm x 310 cm), la expoziția The Darker Side of Playland: Childhood Imagery from the Logan Collection. Alicia Miller, a comentat cu privire la lucrarea lui Helnwein în Artweek: In "The Darker Side of Playland " jucarii dragi și personaje de desene animate devin amenințătoare și monstruoase. O mare parte din lucrari sunt similare coșmarurilor din copilărie. În aceste vise ... obiecte, imagini familiare și reconfortante din lumea unui copil sunt schimbate cu ceva nedorit. Poate că nimic în expoziție nu ilustrează acest lucru mai bine decât lucrarea lui Gottfried Helnwein. Portretul lui "Mickey", soricelul preferat Disney ocupă un întreg perete al galeriei, realizat dintr-un unghi oblic, fata ingenua pare oarecum

meschina și suspecta. Zâmbetul său larg, cu randuri de dinți strălucitori, pare mai mult un mârâit. Acest Mickey este ca Mr. Hyde, latura sa ascunsa este acum descoperita. Mickey este vopsit în nuanțe de gri, fiind înfățișat ca pe un vechi televizor alb-negru.Suntem transportati la marginile pâlpâitoare ale propriilor noastre amintiri din copilărie într-un timp mai imaginabil fără prihană, crima și fără vină. Dar infatisarea lui Mickey poarta indicii terifiante de lucruri ce o să vină ...".

Traind între Los Angeles și Irlanda, Helnwein a întâlnit și fotografiat Rolling Stones de la Londra, și portretul lui John F. Kennedy a fost facut coperta revistei Time la 20 de ani de la asasinarea președintelui. Autoportretul ca om bandajat ce tipa, orbit de furci (1982) a devenit coperta albumului Scorpions Blackout. Andy Warhol, Muhammad Ali, William Burroughs și trupa germana de metal industrial Rammstein a pozat pentru el. Unele dintre lucrările sale de artă au apărut în capacul-broșură de album pentru Michael Jackson's History. Referitor la căderea a Zidului Berlinului Helnwein a creat cartea Some Facts about Myself, împreună cu Marlene Dietrich. În 2003, el a devenit prieten cu Marilyn Manson și a început o colaborare cu el la proiectul de artă multi-media The Golden Age of Grotesque și pe mai multe proiecte-video, experimentale.

Autoportret artistului legat la ochi artistului acoperit cu sânge apare de două ori în tripticul The Silent Glow of the Avantgarde (1986). Panoul de mijloc arată o reproducere extinsă de Caspar David Friedrich The sea of Ice, o descriere a unei catastrofe din 1823, care este în general interpretată ca o alegorie romantica a forței naturii copleșind efortul uman. Helnwein a

comparat atitudinea de extaz "în liniște de teatru" a autoportretului cu figura suferinda a Sfantului Sebastian.

Mitchell Waxman a scris 2004 in The Jewish Journal, Los Angeles: "Cele mai puternice imagini care se ocupă cu nazismul și teme Holocaustului sunt de Anselm Kiefer și Helnwein, deși, munca Kiefer diferă considerabil de cea a lui Helnwein în preocuparea sa cu efect de agresiune germană asupra psihicului național și complexitatea patrimoniului cultural german. Kiefer este cunoscut pentru imagini evocatoare și sentimental de peisaje sterpe germane. Dar munca Kiefer și Helnwein sunt legate de experiența personală, crescand amandoi într-o țară vorbitoare de limba germană post-război ... „.

Una dintre cele mai faimoase picturi din creația Helnwein este Epiphany I - Adoratia Magilor, (1996, ulei si acrilic pe panza, 210 cm x 333 cm, Muzeul de Artă din Denver). Acesta face parte dintr-o serie de trei picturi: Epiphany I, Epiphany II (Adoratia păstorilor), Epiphany III (Prezentarea la Templu), creată între 1996 și 1998. În Epiphany I, un grup de ofițeri SS înconjoară o mamă și copilul ei. Pentru a judeca aspectul și gesturile lor, ei par a fi interesați în detalii, cum ar fi cap, față, spate. Aranjament figurilor se referă în mod clar la motivul și iconografia ce prezinta adorare a celor trei magi, folosite în opere de artă germană, italiană și olandeză din secolul al 15-lea. Julia Pascal a scris despre acest lucru în New Statesman: "Aceasta scena austriac catolic a nașterii nu are magi ce aduc daruri. Mama și copilul sunt înconjurati de cinci ofițeri Waffen SS...Apare imaginea idealizata de Fecioara blonda. Copilul care stă in poala fecioarei se uită sfidător din panza. " Copilul din aceasta lucrare este de multe ori considerat reprezentarea lui Adolf Hitler.

Examinând imaginile sale din 1970 până în prezent, se observa influențe diverse cum ar fi Bosch, Goya, John Heartfield, Beuys și Mickey Mouse, toate filtrate printr-o copilărie vieneza de după război . Imaginea copilului contrastează cu imagini de groază de abuz. Violența rămâne tema de bază - suferința fizică și emoțională, provocată de un om altuia.