SUPÃ DE GINSENG

povestiri umoristice chineze

Editura pentru turism, Bucureºti, 1990

Traducere de Xu Wende, Lia-Maria Andreiþã, Ion Andreiþã

C U P R I N S ArgumentRâsul la chineziªarpele nu muºcã în a douãsprezecea lunãLongevitateElocinþãGinerele gros de obrazNepotul ºi buniculUitucilãXing-cel-mic-de-statBoalã comunãArta de a furaFiul nãtângAsistent de prefectDespre curajMamã, mai lasã-l pe Budha în pace!Fã-mã sã ies din casã!Orez roºuBinele de pe tãrâmul celãlaltUn regretElixirul vieþiiRãsplata zeuluiRugãmintea cãtre hoþDacã vei fi întrebatDouã bucãþi... de vinOspãþCãlare pe ... o raþãPisica vegetarianãCeai de împrumutAcoperiºul buclucaºÎntîmplãri cu hoþiVin... subþireMincinosulOmul þinut sub papucCarte de milostenieCând un om serios spune nuBlestemPãlãria de pâslãRãspuns demnRâsul orbuluiToba ºi boulProbã de bãrbãþieIsprãvile unui arac de vieO remizã cu cântecPeºtele balonÎnvãþãcelul ºi dascãlul

ªaptezeci ºi trei sau optzeci ºi patruÎntîmplare cu þînþariProbã de loialitateCicada de toamnãTãind lemne cu douã topoareVin acruSfatul grãdinaruluiBoul unui sat bogatNu mã vinde pe datorie dupã ce mor!Nici un sfanþ în plus!Boala cãrturarului sãracBaia de la miezul nopþiiNu mai mult de trei pahareTalisman împotriva þânþarilorGhinionSchimb de cadouriSoarele, luna ºi lemnele de focVãduva bogatã ºi creditorulVisul beþivuluiViclenia liliaculuiUn cãlugãr cît doiCãrturarul snobMiniºtri fãrã meriteTeatru în somnPoftim la masã, dacã þi-ai adus de-acasã !Fabulã cu furniciPicioarele lui BodhisattvaCaractere ºi... caractereCârciumarul pãcãlit de ploaieMulþumit cu un cerºetorReîncarnare pe post de tatãCând vorbeºte mutulPânã în înaltul ceruluiSperanþãTãrtãcuþa fãrã pãrNumai guraFiul studiosDegetul fãcãtor de aurUrareVânt ºi fumSupã de ginsengDespre vremeJudecata cãrturaruluiRoba ºi coroanaConstatareSãrbãtoarea Bãrcii DragonuluiPisicaPrea mulþi dojenitoriPlecãciuni întoarseVisul ºi logica« Cãciulã înaltã »Credinþa slugiiBani de haramNãscut la ºapte luniVârsta ascunsãMasã bogatãCum se poate ocupa un scaun

ARGUMENT

Lu Yunzhong Cele o sutã de povestiri cu haz înmãnuncheate în acest volum au fost selectate din «Antologia povestirilor hazlii chineze din toate epocile», alcãtuitã de Wang Liqi ºi editatã Ia Shanghai, în anul 1981. Wang Liqi a ales aceste piese din peste 70 de cãrþi, care acoperã o perioadã cuprinsã între Cele Trei Regate (220�280 e.n.) ºi ultima dinastie, Qing (1644�1911). Textele întruchipeazã, în general, trãsãturile caracteristice ale povestirilor cu haz, scrise, de literaþi proeminenþi din diferite timpuri. Scurte, concise ºi pline de sevã, ele relateazã întãmplãri hazlii ale vieþii oamenilor de rând, în condiþiile sociale apocilor respective. Pe baza fenomenelor autentice ale diverselor domenii ale vieþii, autorii povestirilor cu haz au realizat o largã ºi aprofundatã operã de sintezã. Ei au pãtruns adânc în esenþa lucrurilor ºi, scoþând în relief trãsãturile umane fundamentale, au sa în povestirile lor pe nemernici ºi rãufãcãtori, reprodudnd astjel caractere profund realiste. Prin exagerare artisticã, ei au scos la luminã, cu condei tãios, viciile societãþii feudale ºi ale birocraþiei, precum ºi moravurile corupte. În general vorbind, povestirile cu haz din China anticã erau originale ºi au circulat, de-a lungul anilor, oral, în popor. Mai târziu, prin eforturile literaþilor, multe dintre ele au apãrut în cãrþi-manu-scrise. Farmecul acestor povestiri constã, fireºte, în umorul lor pur, spontan ºi irezistibil. Deºi hazlii, ele au la bazã un rechizitoriu implacabil asupra nedreptãþii. Pãtrunse de un puternic suflu al vieþii ºi caracterizându-se prin simplitate, prospeþime ºi autenticitate � însoþite adesea de un mesaj moralizator � povestirile aruncã o privire umoristicã asupra diverselor pãturi sociale chineze. Profund ataºaþi de popor, aceºti scriitori s-au solidarizat cu oamenii oropsiþi, bãrbaþi ºi femei, care se zbãteau în noianul de suferinþe al vieþii din acele epoci revolute. Autorii povestirilor cu haz din China erau renumiþi pentru ascuþimea observaþiei, pentru causticitatea criticii sociale ºi grija faþã de suferinþa umanã. Cât despre forma artisticã ºi tehnica de expresie, se poate spune cã erau talentaþi în sesizarea cazurilor tipice, în prelucrarea literarã a materiei prime din viaþã. În procesul de creaþie însã, scriitorii au dat adesea frâu liber imaginaþiei, scoþând la ivealã, într-unl plãcut ºi concis, adevãratele trãsãturi ale diferitelor ipostaze de caracter: ipocrizia, pedanteria, lãcomia, ignoranþa, ºiretenia, incompetenþa, indolenþa etc. Nu toate povestirile cu haz au însã, la bazã persoane sau evenimente strict reale. Una din tehnicile scriitorilor de acest gen de literaturã este aceea de a apela pentru povestirile lor la intrigi inventate. La urma urmei, cititorul nu cere neapãrat veridicitatea întâmplãrii, ci autenticitatea esenþei. Povestirile selectate în acest volum sunt expuse în ordine cronologicã. Sperãm cã iubitorii de literaturã vor socoti aceastã carte vrednicã de atenþia lor. (din prefaþa scrisã de Lu Yunzhong la volumul «O sutã de anecdote din toate dinastiile Chinei», Editura Shangwu, Beijing, 1985)

RÂSUL LA CHINEZI

Ion Andreiþã Chinezul nu râde � surâde.

Efuziunile zgomotoase pe care În întâlnim � sau despre care auzim � uneori� þin, dacã nu circumstanþã, în cel mai fericit caz de o stare de suprafaþã. Interesul exagerat ºi râsul din te miri ce sunt apanaje ale superficialului. Iar chinezul nu este � prin datul sãu � superficial. Dimpotrivã.

Chinezul nu râde � surâde.

O disimulare la prima vedere � ºi la a doua, dacã insistãm, ºi la a treia � dar la a patra, la a cincea, a ºasea � la a o sutã nu ºtiu cita, dacã vrem � vom observa, vom constata,

ne vom convinge, vom fi obligaþi sã recunoaºtem cã dincolo de aºa-zisa disimulare este vorba de ceva mai adânc, de strãfunduri, de ancestralitate, de ceea ce þine de zãmislirea unui popor. De specificul lui � inconjundabil, unic.

Chinezul nu râde � surâde.

Ceea ce nu înseamnã cã nu agreeazã umorul. Dimpotrivã. Dar chinezul este un om fin, nuanþat, un spirit nãscut instruit, în sensul fundamental al cuvântului, cu o inteligenþã aparte ºi scânteietoare � dar cu niºte scântei, le-aº zice, în lipsã de alt cuvânt, mate (dacã se înþelege aºa ceva). Fiind inteligent, chinezul gustã cu osebire dialogul subtil � ºi râsul, care a stat, poate, în vechime la originea surâsului sãu enigmatic, a rãmas o eflorescentã perpetuã. Din acest unghi de vedere, chinezul � altfel fire practicã, urmãrind cu tenacitate ducerea lucrului la bun sfârsit � este un om al preluaþilor. Poate ºi pentru cã, în ciuda firii sale practice, tenace, a unui comportament riguros ordonat � nu o datã supus, în decursul timpului, servitutii ºi umilinþei � chinezul este, cel puþin în egalã mãsurã, u al candorii. Pare un paradox � ºi cine nu înþelege nuanþele acestui adevãr nu are, totuºi nici o vinã: aceasta este drama ºi mãreþia spiritului chinez.

Chinezul nu râde � surâde.

Nu gustã gluma de duzinã � groasã, tranºantã, adeseori vulgarã, acceptatã ºi cãutatã de e respinge din capul locului gluma care poate jigni (o altã «savoare » europeanã). E drept, când este vorba sã sancþioneze degradarea umanã � cuvântul chinez merge pânã la sarcasm ºi ime, iar surâsul devine sclipãt rece de cuþit. Faþã de alte însuºiri umane însã � de la neînde prostie, o gamã amplã ºi variatã � chinezul este, înainte de toate, înþelegãtor, înþelegãtor igenþã. Iatã, fie ºi în parte, enigma ºi lumina surâsului sãu.

Chinezul nu râde � surâde.

Între filozofie ºi probã, cuvântul este adeseori dens, succint, eliptic chiar. Este ºi el un surâs al Logosului. Cu atât mai succint, mai eliptic, cu cât se coboarã mai adine în timp. Aºa se explicã, în bunã parte, dimensiunea restrânsã a povestirilor din aceastã car, nu pentru cã s-ar fi þinut cont de un gen anume, sã zicem al anecdotei. Ele vin de departe, transmise din gurã în gurã de generaþii întregi, ºlefuite pânã la translucid. Ele suntrhetipuri, însuºirea lor esenþialã, în ceea ce priveºte cuvântul, este hieraticul, în ciuda apenþei de monotonie, de banal, de cenuºiu. Ca ºi porþelanul bun � care este discret, mat � aceste povestiri sunt purecate de cuvinte prisoselnice � pânã la simplitatea cea mai adâncã. A se observa cã multe încep cu « Trãia odatã»..., « Era odatã » ... iar intrarea în acþiunea zisã se face de regulã prin « într-o zi».. . (Au parcã ceva din taina simplã a cuvântului ce iroduce în basmul românesc: « A fost odatã ...»). Din fiecare aceastã bucatã de jad se putea face, în traducere � prin aºa-zisa transpunere � o bijuterie mai mult sau mai puþin înzorzonatã, fastuoasã chiar. ªi poate cã tentaþia n fost departe. ªi poate cã cititorul s-ar fi bucurat mai mult. Dar transpunerea ar fi însemnat trãdare de la litera ºi spiritul cãrþii, de la litera ºi spiritul chinez. Trãdare rãmâne chiar onsecinþa celor care cred cã comit o ... biografie romanþatã. Cuvântul chinez nu are nevoie de o astfel de biografie. Cu atât mai mult, cu cât este vorba de cuvinte ºi întâmplãri arhetipale. Le-am lãsat deci aºa, cât mai exacte � expresive tocmai prin exactitate � chiar dacã se repetã pânã la monotonie; chiar dacã « a zice », de pildã, sa putea traduce prin numeroe alte verbe ºi locuþiuni. În astfel de cazuri, monotonia ºi repetiþia nu înseamnã monotonie ºrepetiþie, ci experienþe independente, cu final specific. Înþelegând toate acestea � ºi multe altele, care nu pot încãpea în aceste titeva consider � lectura se însoþeºte cu ascunse plãceri descoperite cu încântare, cuvântul simplu ºi hieratste gustat, într-adevãr, ca un surâs al Logosului.

Chinezul nu râde � surâde.

Iatã ideea cu care trebuie sã citim o carte despre chinezi, scrisã de chinezi.

ªARPELE NU MUªCÃ ÎN A DOUÃSPREZECEA LUNÃ

În timpul dinastiei Sui (581�618), trãia un om simplu ºi isteþ, dar cam hâlbâit la vorbã.ot pe atunci, marele demnitar Yang Su, ori de câte ori se simþea plictisit, trimitea dupã bâlbâit ºi se aºternea cu el la taifas. Într-o scarã de iarnã, cãtre sfârºitul anului, cei la taclale, demnitarul îl întrebã, mai mult în glumã, decât în serios: � Sã presupunem cã ai cãzut într-o groapã adâncã de zece picioare ºi largã tot de zece. Ci sã ieºi din ea? Omul îºi puse capul în piept, medita câteva clipe ºi întrebã: � E vreo s-s-scarã? � Nu! rãspunse demnitarul. Nu te-aº mai fi întrebat, dacã ar fi existat o scarã. Omul îºi plecã iarãºi capul, chibzuind. Dupã care întrebã din nou: � În p-p-plinã zi ? Sau no-no-noaptea ? � Nu este nevoie sã întrebi dacã e în plinã zi sau noaptea, rãspunse demnitarul, întrebar este cum ieºi din groapã. � Nu sunt orb, replicã isteþul. Dacã nu este dupã lãsarea nopþii, cum naiba aº putea sã cr-o groapã? Demnitarul izbucni în hohote de râs ºi-i puse o altã întrebare: � Sã presupunem cã eºti un general trimis într-un mic orãºel, asediat de o oaste puternic formatã din zece mii de rãzboinici. Garnizoana orãºelului numãrã mai puþin de o mie de oameni, iar proviziile ajung numai pentru câteva zile. Ce faci? Omul îºi lãsã ºi de data aceasta capul în piept, cugetând mai multã vreme. Apoi întrebã: � Ceva în-în-întãriri ve-venind ? � Nu rãspunse demnitarul. De aceea te-am ºi întrebat. Socotind un timp, omul îºi ridicã fruntea ºi zise: � Dacã situaþia este precum zici, tare mã tem cã suntem pe marginea prãpastiei. Demnitarul izbucni într-un hohot ºi mai puternic de râs, ºi-i puse ultima întrebare: � ªtiu cã eºti un om foarte capabil, se spune cã te pricepi la toate. Iatã dilema: Sã presupunem cã cineva din familia mea a fost muºcat astãzi de un ºarpe. Poþi sã vindeci aceastã muurã? � Desigur, rãspunse înþeleptul. Mergi dumeata la zidul de miazã-zi ºi ia un pumn de zãpadcãzutã în a cincea zi a celei de-a cincea luni. Pune-o pe muºcãturã, ºi se va vindeca doar câti clipi din ochi. � Dar, se burzului demnitarul, unde-ai vãzut tu sã ningã vara, în cea de-a cincea lunã? � E drept, n-am vãzut, rãspunse calm înþeleptul. Dar dumneata unde-ai vãzut ºarpe sã muºtrna, în a douãsprezecea lunã a anului? Impresionat de rãspunsul înþeleptului, demnitarul lãsã omul sã plece în treburile sale.

LONGEVITATE Pe vremea când renumitul Pu Zhuanzheng îndeplinea funcþia de prefect în judeþul Hangzhou, s-a întâmplat ca un vrãjitor sã-i cearã audienþã. Deºi trecut de nouãzeci de ani, vrãjitoea obrazul roz ºi bucãlat ca al unui prunc. Prefectul îl admirã îndelung pe bãtrân, apoi îl în ce constã secretul vieþii sale lungi ºi prospere. � Nu-i nici un secret, rãspunse bãtrânul. Nu existã nici un tabu, ca la alþi vrãjitori. Metoda mea este simplã ºi uºor de urmat: Feriþi-vã de femei, asta-i tot. Prefectul cugetã profund ºi rãspunse: � în acest caz, ce rost mai are sã trãieºti o sutã de ani?

ELOCINÞÃ Odatã, Yan Ying [(? �500 î.e.n.) înalt funcþionar al statului Qi în perioada Primãverii ºToamnei (770�476 î.e.n.)], înalt funcþionar al statului Qi [stat antic chinez (sec. XI î.e.n. � 221 î.e.n.)], fu trimis în misiune diplomaticã în statul Chu [stat antic chinez (sec. XI î.e.n. � 223 î.e.n.)]. Împãratul acestui stat, aflând cã trimisul era un om iute de minte

ºi de o rarã elocinþã, vru sã-l punã la încercare. Într-o zi, acordându-i o audienþã, împãratul porunci slujitorilor sã lege un condamnat ºil târascã prin salã. � Cine-i omul acesta ? întrebã împãratul. � E un bãºtinaº din statul Qi, rãspunserã slujitorii. � De ce crimã se face vinovat ? întrebã, din nou, împãratul. � De furt. Îndreptându-se cãtre trimisul statului Qi, împãratul întreabã: � Oamenii din Qi se ocupã cu furtul ? Intenþia de jignire era evidentã, dar înþeleptul diplomat rãspunse cu tact: � Maiestatea Voastrã trebuie sã fi auzit cã mandarinii cresc numai la sud de cursul inferior al fluviului Iantzî. ªi cã, transplantaþi în nord, acolo unde nu le prieºte, dau niºte fructe pãdureþe [Poncirus trifoliata, un fruct cu gust acru], în loc de dulcile mandarine. Omul acesta nu a furat niciodatã în statul Qi. A devenit însã hoþ în statul Chu. ªi lui, ca ºi mandarinilor, nu i-a priit locul. Împãratul statului Chu ºi slujitorii din preajma sa coborârã pleoapele, de ruºine.

GINERELE GROS DE OBRAZ

Ginerele se afla de mai multã vreme în casa socrului sãu, ºi nu dãdea semne sã mai plece, într-o zi, nemaiputând rãbda, socrul îi zise: � Eºti foarte amabil cã ai venit sã ne vizitezi. Acum însã, când toate pãsãrile din ogradost tãiate, ºi nu mai avem bunãtãþi cu care sã te ospãtãm, sper cã nu ai sã te superi... Gros de obraz, fãcându-se cã nu pricepe aluzia, ginerele rãspunse: � Nu-þi fã griji, tatã socrule ! În ziua când am poposit la voi, am zãrit în vale niºte cre grase, numai bune de pus în frigare. Ce-ar fi sã prindem una ºi s-o prãjim? Sper sã ne ajungã pentru încã multe zile. � Dar, obiectã socrul, a trecut mai bine de o lunã de zile de când ai venit. Cãprioara trebuie sã fi ajuns de mult în pãdure. � Se prea poate, fu de acord ginerele. Dar de acolo de unde crezi cã mai poþi scoate ceva de mâncare, nu-þi vine sã pleci. ..

NEPOTUL ªI BUNICUL

Maestrul Ai avea un nepot de vreo zece ani, poznaº ºi cam nedat cu învãþãtura, fapt pentru care bunicul îi trãgea adeseori câte o chelfãnealã zdravãnã. Cu toate acestea, bãiatul nu a semne sã se îndrepte. Tatãl însã, temându-se cã unicul sãu fiu ar putea s-o pãþeascã rãu de uza acestor chelfãneli, intervenea pe lângã maestrul Ai, în favoarea celui mic. Dar bãtrânul se înfuria ºi-l snopea ºi mai tare pe bãiat în bãtãi. Într-o zi, cu ninsoare multã ºi caldã, îl prinse pe nepot jucându-se cu bulgãri de zãpadãnicul îl obligã sã îngenuncheze în troian, scoþându-i ºi haina de pe el. Vãzând suferinþa fiulscoase la rându-i haina ºi îngenunche alãturi de cel mic. Surprins, maestrul Ai întrebã: � Fiul tãu e vinovat, ºi-ºi meritã pedeapsa. Dar de ce naiba stai ºi tu acolo, lângã el, enunchi? � De vreme ce þii ca fiul meu sã moarã de frig, rãspunse calm tatãl, vreau ca ºi fiul tãumoarã la fel. Maestrul Ai fu adânc impresionat de rãspuns ºi de atunci nu se mai atinse de cel mic.

UITUCILÃ Trãia în statul Qi un om cam slab de minte. Umblând, uita sã se opreascã; dormind, uita sã se mai scoale. Neliniºtitã de toate acestea, nevasta îi zise într-o zi: � Am auzit cã maestrul Ai, din satul vecin, este un om foarte învãþat ºi bun la suflet.

De ce nu te duci ºi tu sã-l consulþi? � Bunã idee ! consimþi omul. Astfel, porni cãlare, cu un arc ºi o sãgeatã în mânã. Dupã ce strãbãtu vreo treizeci de lsimþi nevoia sã descalece pentru treaba aceea pe care unii o numesc ruºinoasã, dar descãleca ºi Vodã pentru ea. Descãleca deci, înfipse sãgeata în pãmânt, legã calul de un copac ºi se sã-ºi facã nevoile. Isprãvind ce avea de isprãvit, se ridicã ºi, uitându-se în stânga sa, vãz � Vai! strigã el. Cum am scãpat de pericol ! De unde sã fi venit aceastã sãgeatã rãtãcitãoape cã m-a lovit! Apoi, privind în dreapta sa, vãzu calul. � Ce minune! exclamã bucuros. Deºi era cât pe-aci sã fiu rãnit, iatã-mã rãsplãtit cu aces picat parcã din cer. Înhãþând calul de cãpãstru, calcã din nebãgare de seamã în ceea ce fãcuse cu câteva clipeme. Izbind cu piciorul în pãmânt, strigã: � La naiba ! Aceastã baligã de câine mi-a murdãrit pantoful. Ce pãcat! Încalecã ºi-ºi continuã drumul. Se vede însã treaba cã încurcase cãrãrile, din moment, cemult timp, ajunse acasã. Plimbându-se prin faþa propriei sale case, mormãi: � Al cui sã fie palatul ãsta de casã ? Sã fi ajuns la reºedinþa maestrului Ai? În acel moment apãru nevastã-sa, dând drumul la un potop de blesteme. Nedumerit, bietul om abia mai putu sã îngaime: � De ce mã insultaþi, doamnã? Cã doar nu v-am vãzut niciodatã în viaþa mea !...

XING-CEL-MIC-DE-STAT

Trãia odatã un învãþat, un jinshi [înalt titlu academic, câºtigat în urma unui examen impl, în China feudalã], cu numele de Xing, care era mic de staturã. Într-o zi, cãzu în mâinile unui tâlhar vestit, ce-ºi avea sãlaº pe lacul Poyang. Jefuindu-l de toate obiectele de valoare, tâlharul avu de gând sã-l omoare, ca sã ºteargã orice urmã a faptei sale. În timp ce-ºiica sabia, micul Xing zise: � Oamenii mã numesc deja Xing-cel-mic-de-stat. Dacã tu îmi retezi capul, mã vei face ºi mai mic! Tâlharul izbucni în râs ºi-ºi bãgã sabia în teacã.

BOALA COMUNÃ

Un om cu numele Zhang Xuzi, dupã ce îºi reparã ºi înfrumuseþa patul, vru sã se fãleascã cPrefãcându-se bolnav, se întinse pe pat ºi stãtu aºa, în aºteptarea rudelor ºi a prietenilor. Cumnatul sãu, You Yangzi, care avea o pereche de ciorapi noi, dorea ºi el sã se fãleascã cu ei. Aºa cã, în ziua când veni sã-l vadã pe Zhang, îºi suflecã dinadins roba ºi se aºeste picior. Apoi întrebã: � Ei, ce-i cu tine, cumnate? De ce boalã suferi? Zhang Xuzi, uitându-se la el cu atenþie, nu-ºi putu stãpâni râsul ºi rãspunse: � De aceeaºi boalã ca tine, cumnate !

ARTA DE A FURA

Era odatã un hoþ foarte ºiret ºi iscusit, care furase toatã viaþa, fãrã a fi fost prins vodatã. Îmbãtrânind, fiul sãu îl rugã sã-i dezvãluie secretul. � Nu este nici un secret, fiule, rãspunse bãtrânul hoþ. Totul este sã nu te laºi. Persevereazã, ºi vei afla astfel secretul. Zis ºi fãcut. Într-o searã, tânãrul hoþ se strecurã în camera de culcare a unui om bogat. Acolo dãdu pee un dulap mare de haine, neîncuiat. Se ascunse în el, aºteptând ca stãpânul sã adoarmã, pentra ºterpeli ceva ºi-a pleca. Dar, pregãtindu-se de culcare, stãpânul casei îºi aduse aminte cã tase sã încuie dulapul. Coborî din pat ºi rãsuci cheia în broascã.

Prins în dulap, tânãrul hoþ nu ºtia cum sã mai scape. Noaptea se scurgea, iar el era tot mai ameninþat. Disperat, gãsi o idee. Începu sã râcâie cu degetele în scândurã, ca ºoarecii ceva. Sunetul acesta îl trezi pe stãpân, care, de teamã cã ºoarecii i-ar putea gãuri hainele, se sculã repede din pat ºi descuie dulapul, ca sã-i goneascã. De îndatã ce se deschise uºa, hoþul sãri în camerã ºi de aci afarã, izbutind sã scape teafãr. � Oh, tãicuþã ! strigã tânãrul hoþ, când ajunse acasã. De ce nu mi-ai spus secretul succetãu ? Era cât pe-aci sã plãtesc cu viaþa ! Mã întreb ce s-ar fi întâmplat cu mine, dacã n-aº fea idee grozavã! � Vezi, asta-i! rãspunse bãtrânuî tatã. Asta-i tot!. Acum ai învãþat secretul! ... ªi se sãvârºi împãcat, nemaiputând ºti cã la urmãtoarea tentativã, fiul a fost prins.

FIUL NÃTÂNG

Un om bogat din Suzhou avea un fiu nãtâng. La vârsta de treizeci de ani, el trãia încã pe spinarea tatãlui, care împlinise cincizeci de ani. Într-o zi, ei întâlnirã un astrolog, cãruia îi cerurã sã le alcãtuiascã horoscoapele. Aststrologul proroci cã tatãl va trãi optzeci de ani, iar fiul ºaizeci ºi doi. Auzind aceasta, fiul izbucni în plâns: � Vai! Vai! Tatãl meu va muri la optzeci, se vaitã el. Oare cine o sã-mi dea sã mãnânc înltimii doi ani ai vieþii mele? ...

ASISTENT DE PREFECT

Ma Xin, asistent al unui prefect din judeþul Changzhou, era originar din provincia Shandong. Într-o zi, el se duse cu barca sã facã o vizitã superiorului sãu. În barcã avea, pentru nevoile slujbei, niºte saci împletiþi din paie de orez. � Unde ai acostat barca ? întrebã prefectul. � La malul râului, domnule ! veni rãspunsul. Ceea ce îl înfurie pe superior, care avea debarcader personal. Drept pentru care rosti: � Sac de paie. [zicalã chinezeascã ce se poate traduce, cu aproximaþie, prin expresiile « cap de lemn � sau « cap pãtrat »] La care Ma Xin adãugã cu seninãtate: � Sacii de paie sunt în barcã, domnule.

DESPRE CURAJ

În timpul domniei lui Shizhong [împãrat care a dominat între anii 1522-1567 în timpul dinastiei Ming] trãiau la Wux doi buni prieteni, pe numele lor Wang Fu ºi Zhang Xiang. Amândoi erau oameni curajoºi, care nu credeau nici în strigoi, nici în zei. Într-o zi de varã, în purpuriul asfinþitului, cei doi prieteni se cinsteau cu un pahar de bãuturã, pe malul unui râu. La un moment dat, Wang îi zise prietenului: � Acolo, pe celãlalt mal, a fost înmormântat ieri un om, sub un tumul. Ai curaj sã treci dincolo ºi sã scoþi mortul din sicriu? � Cu o condiþie, rãspunse Zhang, sã fac asta la lãsarea nopþii. � Dacã-i aºa, zise Wang, îþi voi oferi un ibric cu vin. Mã duc chiar acum sã-l pregãtesc. Când soarele dispãru dupã orizont, Zhang trecu pe celãlalt mal al râului. Acolo, printre tumuli, gãsi uºor mormântul, dar, spre surprinderea sa, sicriul avea capacul ridicat. Se apropie prudent, dar în acelaºi moment douã braþe vânjoase se ridicarã pe neaºteptate dinãuntru, îmbrãþiºându-i gâtul. Îngrozit, Zhang se rugã: � Mortule, fii bun ºi nu mã strânge aºa de tare. Rogu-te sã ieºi puþin afarã. Dupã ce voiul, voi veni mâine înapoi sã-þi aduc ofrande ºi sã-þi fac o slujbã pe cinste. Dar braþele din jurul gâtului continuau sã strângã ºi Zhang fu nevoit sã strige dupã ajut. Câþiva locuitori din apropiere, auzind strigãtul, alergarã în grabã cu torþe aprinse. Se descoperi astfel cã omul care îl strângea de gât pe Zhang nu era altul decât prietenul sãu Wang

. Sub pretextul cã se duce dupã vin, Wang trecuse râul, dezgropase mortul ºi-i luase locul în sicriu; cu curaj, dar ºi ca sã-i încerce prietenului sãu curajul. În ciuda molimei care secera numeroase vieþi omeneºti în acea vreme, cei doi prieteni nu s-au îmbolnãvit. Aceasta, desigur, pentru cã amândoi erau oameni curajoºi.

MAMÃ, MAI LASÃ-L PE BUDDHA ÎN PACE!

Mama micuþului Zhai Yongling era o budistã foarte evlavioasã. Era atât de pioasã, încât recita din scripturile budiste fãrã încetare, de dimineaþa pânã seara. Într-o zi, Yongling vru sã-i spunã ceva ºi o strigã tocmai când aceasta invoca mai abitir numele lui Budha. Mama rezistã cât rezistã la chemãrile fiului, dar îºi pierdu în cele din urmã cumpãtul: � Isprãveºte ! îl mustrã ea, supãratã. De ce mã tot strigi atâta? � Vezi, mamã, replicã fiul, te superi pe mine doar pentru cã te-am chemat de câteva ori. Închipuie-þi, atunci, cât de supãrat trebuie sã fie Buddha, când îi chemi numele de mii de ori pe zi! Abia atunci în capul mamei începu sã se facã luminã ...

FÃ-MÃ SA IES DIN CASÃ!

Zhu Gumin era un cãrturar cãruia îi plãcea sã le cam joace feste prietenilor sãi. Într-o zi îi fãcu o vizitã unui alt cãrturar, numit Tang, pe care îl gãsi în camera sa deucru. � ªtiu cã stãpâneºti toate trucurile, îl întâmpinã gazda. Te întreb însã: Poþi sã mã faci � Afarã este frig ºi bate vântul, rãspunse Zhu. E firesc sã preferi sã stai în casã. Dar i fi acum afarã, iar eu te-aº îmbia cu tot confortul din camerã, pariez ca n-ai putea sã reziºti nici o clipã ispitei. Auzind acestea, Tang ieºi plin de încredere din casã ºi, stând afarã, zise: � Sã te vãd cum naiba mã poþi face acum sã intru în casã ! La care Zhu bãtu din palme ºi zise: � Nici nu mai e ntvoie. Este de ajuns cã te-am f acut sã ieºi din casã, aºa cum ne-a fost înþelegerea.

OREZ ROªU

Un om, care îºi pierduse nu demult mama, a fost vãzut mâncând orez roºu cleios. Un cãrturar pedant, când auzi despre aceasta, îºi exprimã indignat dezaprobarea, spunând cã nu se cuvine ca cineva în doliu sã mânânce orez roºu. Întrebat de ce, cãrturarul dãdu explicaþia cã roºu este o culoare care semnificã bucuria. Omul cãruia îi murise mama, rãspunse: � Oare toþi cei care mãnâncã orez alb [culoarea albã semnificã doliu, în religia budistã ezã] sunt cu toþii în doliu?

BINELE DE PE TÃRÂMUL CELÃLALT

Destituit din funcþie, Ye Heng se întoarse în þinutul sãu natal. De inimã rea, cãzu bolnav. Prietenilor care veneau sã-l vadã, el le repeta: � Vai! am sã mor, am sã mor, ºi-mi pare rãu cã nu ºtiu cum stau lucrurile pe lumea cealaltã. � Lucrurile stau foarte bine pe lumea cealaltã, îi rãspunse, politicos, unul din oa

speþi. � De unde ºtii ? se îndoi Ye. � De vreme ce nici unul, din cei care au plecat acolo, nu s-a întors, trebuie sã fie bine pe celãlalt tãrâm. La aceste spuse, bolnavul ºi oaspeþii izbucnirã în hohote de râs.

UN REGRET

Respectabilul domn Lu, rãmas vãduv cãtre asfinþitul vieþii, îºi luã de nevastã o femeie tmoasã. Nefericitã de aceastã cãsnicie, tânãra nevastã era mai tot timpul cu sprâncenele încrun. Într-o zi, domnul Lu o întrebã: � Regreþi cã te-ai mãritat cu un om bãtrân, ca mine? � Nu, rãspunse aceasta. � Eºti nemulþumitã cã rangul meu oficial nu este prea mare? continuã soþul. � Nu, întãri, din nou, tânãrã femeie. � Atunci de ce arãþi atât de nefericitã? Meditând câteva clipe, nevasta rãspunse: � Nici vârsta ta înaintatã ºi nici rangul tãu modest nu constituie cauza regretului meu. Singurul meu regret este cã m-am nãscut prea târziu ca sã te fi întâlnit când erai tânãr.

ELIXIRUL VIEÞII

În timpul domniei împãratului Wu, din dinastia Han [Dinastia Han (206 î.e.n.� 220)], unul din tributurile de seamã primite de curtea imperialã consta într-un ulcior cu vin presupus a da celui ce gustã din el viaþã veºnicã. Un slujitor, pe numele sãu Dongfang Shuo, a bãut pe furiº o înghiþiturã din acest vin. Când a aflat de aceastã nelegiuire, împãratul a fost atât de înfuriat, încât a cerut ca Dgfang Shuo sã fie omorât. � Maiestate, ºi-a pledat slujitorul cauza, vinul pe care l-am bãut se presupune cã dã viaþã veºnicã. Dacã mor, vinul acesta nu este la înãlþimea calitãþii sale ºi, deci, nici înrte din darurile imperiale. Aflând un rãspuns atât de meºteºugit, împãratul îl iertã pe Dongfang Shuo.

RÃSPLATA ZEULUI

Unui general care pornise o bãtãlie ºi era cât pe-aci sã fie înfrânt, îi veni în ajutor Zntei. Intrând în rândurile oastei, ºi luptând dupã cum îl deconspirã numele, zeul aduse victor asupra inamicului. Deºi nu-l cunoºtea, generalul se ploconi în faþa sa, întrebându-l cine este. � Sunt Zeul þintei, veni rãspunsul. ªi generalul continuã: � Dar ce-am fãcut eu, pentru a fi vrednic de ajutorul domniei voastre? � Îþi sunt recunoscãtor, rãspunse Zeul þintei, pentru" cã mai demult, pe când te antrenaitragerea cu arcul, nu m-ai rãnit niciodat cu sãgeþile tale.

RUGÃMINTEA CÃTRE HOF

Un cãrturar sãrac a fost « vizitat» într-o noapte de un hoþ, care, dezamãgit, a pãrãsit cvãrsând un potop de înjurãturi. Inpresionat, cãrturarul a scotocit sub pernã ºi, gãsind câteva monede de aramã, a alergat dupã hoþ. Ajungându-l din urmã ºi dându-i modestele monede, cãrturarul îl rugã: � Iartã-mã cã sunt o gazdã atât de sãracã. Te rog primeºte aceºti creiþari ºi vorbeºte-mã

me.

DACÃ VEI FI ÎNTREBAT...

Un om, care urma sã plece departe pentru câtãva vreme, îi porunci fiului sãu: � Dacã cineva întreabã de mine, poþi sã-i spui cã tatãl tãu a trebuit sã plece pentru puþ spre a rezolva o chestiune neînsemnatã. Nu uita legile ospeþiei, pofteºte-l pe om înãuntru ºi oferã-i o ceaºcã de ceai. ªtiindu-ºi fiul cam nãtâng, de teamã cã ar uita instrucþiunile date, tatãl le scrise pe ubileþel ºi i-l dãdu acestuia, care îl vârî în mâneca robei. Din când în când, dupã plecarea tatãlui, fiul scotea biletul afarã ºi-l recitea. Trecurã astfel trei zile, fãrã sã vinã careva sã întrebe de tatãl sãu. Crezând cã n-o sã acã nimenii pragul casei ºi cã, deci, nu va mai avea nevoie de instrucþiuni bãiatul aruncã bileþelul în foc. În cea de-a patra zi, picã totuºi un musafir. � Unde þi-e tatãl ? întrebã musafirul. Bãiatul îºi vârî imediat mâna în mâneca robei ºi coci ce scotoci, dar nu-l putu gãsi. Atunci strigã, tulburat: � Nu mai e ! Surprins, musafirul întrebã: � Nu mai este? Vai, când s-a întâmplat? � L-am ars asearã !

DOUÃ BUCÃÞI... DE VIN

Trãia un om sãrac, cãruia nu-i prisosea pe masã bãutura, înainte de-a pleca de-acasã, îºie obiceiul sã mãnânce în fiecare zi câte douã turte coapte din restul de sorg din care se distileazã alcoolul. Din aceastã cauzã era mai tot timpul cherchelit, mãcar cã nu ducea pahar la gurã. Într-o bunã zi, se întâlni cu un prieten, care îl întrebã: � Ai bãut un pahar de vin, azi-dimineaþã ? � Oh, nu! rãspunse omul. Am luat câteva turte de sorg la micul dejun. Venind acasã, îi povesti nevestei sale întâmplarea � care îi zise: � De ce n-ai spus cã ai bãut un pahar de vin cel puþin pentru a pãstra aparenþele? Omul încuviinþã din cap. A doua zi, plecând din nou cu treburi, dãdu peste acelaºi prieten, care îi puse aceeaºi întrebare: � Ai bãut un pahar de vin, azi-dimineaþã? � Da ! rãspunse omul. � L-ai bãut cald, sau rece? vru sã afle prietenul. � A fost copt! rãspunse omul. Prietenul izbucni în hohote de râs ºi zise: � N-ai bãut nimic! Ai mâncat aceleaºi turte de sorg! Când ºi aceastã întâmplarc ajunse, mai târziu, la urechea nevestei, aceasta îºi mustrã asbãrbatul : - Vai, necioplit mai eºti! Toatã lumea ºtie cã vinul nu se coace. Trebuia sã fi spus cã l-ai bãut cald. � Am înþeles ! zise, spãºit, soþul. Când se întâlni din nou cu acel prieten, i-o luã înainte ºi se lãudã, fãrã sã fi fost înt � Azi-dimineaþã mi-am bãut vinul cald ! � Serios? se mirã prietenul. ªi cât ai bãut? � Douã bucãþi! exclamã omul pe nerãsuflate, ridicând douã degete.

OSPÃÞ

Era un om foarte zgârcit, care nu dãduse nici un ospãþ acasã, deºi era bogat ºi avea o ca

sã mare. Într-o zi, vecinul îl rugã sã-i închirieze salonul, pentru a oferi acolo un banchet prietenilor. Un trecãtor, vãzând aceastã neobiºnuitã scenã de ospeþie, îl întrebã pe servitorul omuluizgârcit: � Stãpânul tãu îºi trateazã azi oaspeþii ? � Nicidecum ! rãspunse servitorul. Poate peste o generaþie, dacã vei auzi de un ospãþ dat de stãpânul meu. Surprinzând din întâmplare dialogul, zgârcitul îºi dojeni aspru sluga: � Cine þi-a dat voie sã fixezi data ?

CÃLARE PE ...O RAÞÃ

Un musafir, care bãtuse drum lung, se odihnea de câteva ceasuri în casa unui prieten. Gazda nu-l invitã totuºi sã rãmânã la masã, scuzându-se cã ducea lipsã de-ale gurii. Vãzându-i curtea plinã de pui ºi de raþe, musafirul îºi rugã gazda sã-i împrumute un satâcã vrea sã-ºi taie propriul sã cal, pentru a oferi o masã bogatã gazdei sale. � Dar cum ai sã te mai întorci acasã ? întrebã uluitã gazda. � Cu permisiunea dumitale, rãspunse musafirul, voi împrumuta una din raþele ce le ai în curte ºi mã voi întoarce cãlare pe ea.

PISICA VEGETARIANÃ

Un ºoarece bãtrân vãzu, din întâmplare, o pisicã purtând un ºirag de mãrgele în jurul gâtnumai cãlugãrii budiºti poartã. � Ah! exclamã ºoarecele cu bucurie. Aceastã pisicã a devenit vegetarianã ! Apoi bãtrânul ºoarece îºi chemã neamul, sã facã împreunã o vizitã pisicii, pentru a-i expunoºtinþa lor. Abia apãrurã ei în preajma evlavioasei pisici, cã aceasta scoase un urlet de poftã, spintecând pe loc câþiva ºoricei. Bãtrânul ºef de trib scãpã teafãr cu fuga. Fugea ºi þipa cât îl þinea gura: � Aoleo! Aoleo! Pisica aceasta este ºi mai nemiloasã, de când a devenit vegetarianã !

CEAI DE ÎMPRUMUT

Un om, care îºi rugase musafirul sã rãmânã la o ceaºcã de ceai, trimise pe ascuns servitol sã împrumute câteva frunze de ceai de la vecinul sãu. Puse, apoi, apa la fiert � ºi aºteptã arcerea servitorului. Când aceasta începu sã fiarbã în oalã, gazda fu nevoitã s-o mai împrospãteze cu niºte apã În scurtã vreme, oala clocoti din nou, aºa cã bietul om fu nevoit sã mai toarne ceva apã rece. Povestea se repetã de mai multe ori, pânã când cazanul se umplu de apã clocotitã, dar servitorul întârzia sã aparã cu ceaiul de la vecin. Vãzându-l în încurcãturã, nevasta îi sugerã, nu fãrã o anume viclenie: � Din moment ce zici cã acest domn îþi este prieten apropiat, ai putea mai degrabã sã-l inviþi sã facã o baie.

ACOPERIªUL BUCLUCAª

Respectabilul domn Yu a fost nevoit sã-ºi mute de mai multe ori patul, în timpul nopþii, datoritã ploii ce se strecura prin acoperiº. Totul din casã era ud, iar nevasta ºi copiii se vãitau, învinovãþându-l cã nu s-a îngrijit sã repare acoperiºul la timp.

A doua zi, dis-de-dimineaþã, omul chemã în grabã un meseriaº, care îºi dãdu toatã osteneaparã acoperiºul. Dar, în continuare, urmarã numai zile frumoase ºi însorite. De dimineaþã ºi pa însã, domnul Yu nu se uita decât la acoperiº, oftând: � Asta-i soarta mea nenorocitã ! Nu mai plouã, tocmai când am reparat acoperiºul. Ce risipã de bani!

ÎNTÂMPLÃRI CU HOÞI

O vorbã zice:« Un hoþ este o persoanã cu poziþie socialã modestã, dar uneori poate fi mai deºtept decât un nobil». Iatã câteva exemple care adeveresc zicerea. În templul Shuifu exista un clopot mare, suspendat pe niºte bârne puternice. Niºte hoþi se hotãrârã sã fure clopotul, îl scoaserã din clopotniþã ºi-l aºezarã pe pãmânt. Îmbibândl sfãrâme în bucãþi ºi sã-l care astfel cu cobiliþele pânã la barca ce-o aveau acostata la malui. Totul a decurs cu aºa chibzuinþã ºi discreþie, încât nici un sunet nu a fost auzit de cãtrnobilii sãteni din apropiere. O altã întâmplare vorbeºte de un hoþ care a spart o casã în plinã zi, furând de aici o to aramã. Când sã iasã pe poartã, s-a întâlnit nas în nas cu stãpânul casei: � Bunicuþule, îl salutã hoþul, nu vrei sã cumperi o toacã de aramã? � Nu, mulþumesc, rãspunse bãtrânul, am ºi eu una acasã. Astfel hoþul îºi vãzu nestingherit de drum. Numai cãtre searã, când venerabilul bãtrân cãa, îºi dãdu seama cã omul acela fusese chiar hoþul. Altã poveste spune cã un om îºi vedea de drum, cãrând un cazan în spate, când simþi impulunei anume necesitãþi. Puse cazanul alãturi, pe pãmânt, ºi-ºi fãcu nevoile. Un hoþ care tocmaicea pe acolo, vãzând cazanul, îl luã pe furiº ºi, punându-ºi-l în cap, se prefãcu cã-ºi face º. Când proprietarul cazanului isprãvi trebuºoara ºi cãutã cazanul, nu-l gãsi nicãieri. � Vai, ce neglijent eºti! îl mustrã hoþul. Vezi cazanul din capul meu? L-am þinut aºa, tocmai ca sã nu mi-l fure careva. Tu l-ai lãsat jos pe-al tãu. Nu e de mirare cã þi-a fost furat.

VIN... SUBÞIRE

Un om se duse, în miez de noapte, sã cumpere niºte vin. Auzind ciocãnituri, în uºã, vânzãl o deschise puþin ºi strigã: � Aruncã banii prin crãpãtura uºii! � Bine, zise omul, dar cum ai sã faci cu vinul ? Pe unde-l scoþi? � Prin aceeaºi crãpãturã, rãspunse calm vânzãtorul. La auzul acestor vorbe, omul râse. � Nu glumesc! îl asigurã vânzãtorul. Vinul acesta e destul de ... subþire. Pricepând tâlcul, omul renunþã sã mai cumpere vin.

MINCINOSUL

Un tânãr pierde-varã din Wuling era cunoscut drept un mincinos notoriu. Într-o zi, aflându-se la târg, îl opri un om: � Am auzit cã eºti un mincinos iscusit, îi zise acesta. Aratã-mi ºi mie cât de priceput ei la minciuni. � Oh ! rãspunse grãbit tânãrul. N-am timp acum pentru aºa ceva. Chiar adineauri am aflat cã s-a scos apa din Lacul de Est ºi cã toatã lumea este acolo ca sã prindã broaºte þestoase carapacea moale [o specie de broascã þestoasã comestibilã cu carnea foarte gustoasã ºi hrãnitoare. Constituie o delicatesã a bucãtãriei chineze]. Mã reped ºi eu pânã acolo, sã prind ceva. Crezându-l, omul o luã fãrã zãbavã spre Lacul de Est. Într-un târziu, când ajunse la lac,trezi în faþa ochilor cu o întindere fãrã margini de ape ºi nici þipenie de om. Abia atunci îºi dãdu seama cã fusese tras pe sfoarã.

OMUL ÞINUT SUB PAPUC

Era odatã un om care trãia în mare fricã faþã de nevasta lui. Într-o zi, el stârni în aºa mãsurã mânia nevestei, încât aceasta hotãrî sã-l pedepseascã a degetelor între douã beþe. � Nu avem în casã asemenea beþe, zise omul, crezând cã scapã de pedeapsã. � Mergi la vecin ºi împrumutã! îi replicã nevasta. Omul ieºi afarã, mormãind. Nevasta îl chemã îndatã înapoi ºi-l întrebã: � Ce tot naiba mormãi? � Nimic important, rãspunse omul. Ziceam doar c-ar trebui sã avem propriile noastre instrumente de torturã.

CARTE DE MILOSTENIE

Un tâlhar ºi un cãlugãr îºi continuau împreunã drumul, când le apãru în faþã un tigru, nãupra lor. Tâlharul încorda imediat arcul. Tigrul nu se temu, însã, ºi continuã sã nãvãleascã s. În ultimul moment, cãlugãrul întinse cartea de milostenie [un fel de condicã în care sunt notate numele credincioºilor care fac donaþii templului] cãtre tigru. Acesta dãdu numaidecât înapoi, retrãgându-se înspãimântat. � Tãticule, întrebã puiul de tigru, care-l urma îndeaproape, cum se face cã nu þi-a fost fricã de tâlhar ºi, totuºi, cãlugãrul te-a speriat într-atâta? � Pãi, rãspunse tigrul, când s-a ridicat tâlharul cu arcul, puteam sã mã lupt cu el. Dar când a intervenit cãlugãrul, cerând de pomanã de la mine, nu ºtiam cum sã scap mai repede de el.

CÂND UN OM SERIOS SPUNE NU

Pentru a scãpa sã nu fie bãtut de muiere, bãrbatul se ascunse sub pat. Dar muierea strigã la el: � Ieºi afarã ! Repede ! � Nu, nu ies ! rãspunse bãrbatul. � Ieºi, am zis ! se înfurie ºi mai mult muierea. � Nu ies ! rãspunse hotãrât bãrbatul. ªi nu mai insista! Când un om serios spune nu, nu re.

BLESTEM

La o rãscruce de þarã se afla un templu, în care se pãstra cu sfinþenie statuia unui zeu sculptatã în lemn. Într-o zi, un om ce trecea prin aceste locuri se împiedicã de un ºanþ, pe care nu-l putu trece. Fãrã a sta pe gânduri, luã statuia din templu ºi o întinse peste ºanþ, ca sã poatã Calcã pe ea cu nepãsare ºi-ºi vãzu mai departe de drum. Veni, apoi, alt om. Neîndurând sã vadã statuia zãcând în ºanþ, acesta o ridicã ºi o duse mplu, aºezându-o pe soclul ei. Dupã acest gest, zeul îl acuzã cã nu arse ºi tãmâie [obicei în a budistã de a arde, la templu, în vase speciale, de bronz, tãmâie ºi alte mirodenii, spre slava zeilor], blestemându-l sã-l loveascã o îngrozitoare durere de cap. Uluiþi, toþi lictorii Judecãtorului Iadului îl întrebarã pe zeu: � Pe omul care te-a cãlcat în picioare l-ai lãsat sã plece nepedepsit, în schimb, pe omul care te-a ridicat din noroi ºi te-a aºezat din nou pe soclu l-ai blestemat. De ce?

� Ei bine, explicã zeul, aflaþi de la mine cã numai oamenii buni la inimã pot fi intimidaþi.

PÃLÃRIA DE PÂSLÃ

Un om, purtând pe cap o ditamai pãlãrie de pâslã groasã, din cele ce þin iarna cãldurã lachi, umbla sub soarele dogoritor al verii, transpirând foarte. Dând peste un copac, hotãrî sã facã un popas la umbra rãcoroasã a acestuia. Simþind cã se înãbuºã, cã-i arde capul sub pâslã groasã, îºi scoase pãlãria ºi, fãcându-º � Mii de mulþumiri acestei pãlãrii ! Fãrã ea, aº fi cãpãtat o insolaþie de toatã frumuseþ

RÃSPUNS DEMN

Un cãrturar sãrac trebui sã se mulþumeascã, în plinã iarnã, cu o hainã, dar o hainã cãptu Într-o zi, cineva îl întâini pe stradã ºi-l întrebã: � Cum poþi rezista într-o astfel de hainã, pe un asemenea ger nãprasnic? � Îmbrãcat într-o hainã necãptuºitã, mi-ar fi ºi mai frig, rãspunse demn cãrturarul.

RÂSUL ORBULUI

Un orb stãtea într-un grup de oameni normali. Când aceºtia începurã sã râdã, râse ºi orbui, cineva, strâmbând din nas, îl întrebã: � Ce-ai vãzut, de te face sã râzi cu atâta poftã ? � Pãi, rãspunse orbul, lucrul de care râdeþi voi trebuie sã fie foarte nostim. Doar nu râdeþi degeaba, ca ...

TOBA ªI BOUL

Un om zise: � În satul nostru existã o tobã atât de mare, încât atunci când e bãtutã se aude pânã la de o sutã de li. Un altul zise: � În satul nostru existã un bou care, când vrea sã bea apã, îºi întinde gâtul pânã la malal fluviului Iantzî. Primul om clãtinã a neîncredere din cap ºi hotãrâ: � Nu poate exista un bou atât de mare. Al doilea om replicã: � Dacã nu ar exista un astfel de bou, de unde naiba aþi lua voi atâta piele ca sã acoperiþi toba aia a voastrã?

PROBÃ DE BÃRBÃÞIE

Mai mulþi soþi, din cei þinuþi sub papuc, se întrunirã pentru a discuta modul cum sã-ºi iunã autoritatea în faþa nevestelor ºi sã-ºi menþinã demnitatea de bãrbaþi. Pentru a-i pune la încercare, un isteþ cam bãgãcios îi avertizã: � Fiþi atenþi, nevestele voastre au aflat ce puneþi voi la cale ºi vin încoace sã vã tragbãtaie zdravãnã! Speriaþi, soþii fugirã care încotro, cu excepþia unuia singur, ce rãmãsese pe loc, nemiºc. Toþi crezurã cã este singurul cãruia nu-i era fricã de nevastã.

Când îl cercetarã mai atent, vãzurã cã omul murise deja de spaimã.

ISPRÃVILE UNUI ARAC DE VIE

Trãia odatã un funcþionar þinut straºnic sub papuc. Intr-o zi, scumpa lui jumãtate [ca ºi în româneºte, metafora denumeºte soþia] îi fãcu pe o zgârieturã de toatã frumuseþea. Dimineaþa, când se prezentã la slujbã, prefectul vãzu semnu pe faþa lui ºi-l întrebã ce se întâmplase. Funcþionarul minþi: � Sã vedeþi, asearã mã bucuram de rãcoarea verii, sub o tufã de viþã de vie, legatã de ar neaºteptate, aracul s-a prãbuºit, zgârâindu-mã. Prefectul pricepu însã despre ce fel de arac e vorba, ºi-i zise: � Nevastã-ta trebuie sã fi fost aceea care te-a fãcut de ruºine. Trimit imediat slujbaºi s-o aducã aici, la judecatã. Dar în timp ce spunea toate acestea, prefectul nu ºtia cã propria sa nevastã trãgea cu urechea dupã uºã. Scoasã din sãrite de cele auzite, ea intrã brusc peste ei. Înspãimântat, pctul abia mai avu timp sã-i ºopteascã funcþionarului: � Vino mai târziu! Propriul meu arac e pe punctul de a se prãbuºi peste mine.

O REMIZÃ... CU CÂNTEC

Un om avea o pãrere prea bunã despre sine, ca jucãtor de ºah. Odatã însã, el pierdu trei partide la rând. Întâlnindu-l a doua zi, un prieten îl întrebã: � Câte partide ai jucat ieri ? � Trei. � Cu ce rezultat ? � Pãi ... sã vezi. N-am câstigat prima partidã, iar adversarul meu n-a pierdut-o pe-a doua. Cât priveºte cea de-a treia partidã, n-am terminat-o; eu i-am cerut sã consimþim asupra unei remize, dar el a refuzat...

PESTELE BALON

Aflând cã a sosit la piaþã mult peºte balon [o specie de peºte rar ºi gustos, care însã, u este atent curãþat ºi pregãtit, ºi mai ales proaspãt, poate duce la intoxicaþie ºi chiar la cidente mai grave] un om ºi nevasta lui þinurã foarte mult sã cumpere ºi ei unul, sã guste ºi ei din aceastã înotãtoare rarã. Dupã ce peºtele fu gãtit ºi pus pe masã, pe cei doi îi cuprinse teama ca nu cumva sã fie otrãvitor. De aceea, fiecare îl îndemna pe celãlalt sã ia prima bucãþicã. În cele din urmã, nevasta cedã cu blândeþe. Ridicând beþiºoarele, cu ochii în lacrimi, ease soþului: � Am sã gust prima. Am însã o rugãminte: Când fiul ºi fiica noastrã vor ajunge mari, nu ua sã le spui sã nu mãnânce peºte balon, câtã viaþã vor avea.

ÎNVÃÞÃCELUL ªI DASCÃLUL

Dojenindu-ºi fiul, tatãl îi spuse: � Trebuie sã te modelezi în cuvinte ºi fapte exact dupã cuvintele ºi faptele dascãlului t. Câtãva vreme mai târziu, fiul mânca la aceeaºi masã cu dascãlul sãu. Tânãrul învãþãcel du gurã numai atunci când le ducea ºi dascãlul ºi bea numai atunci când bea acesta. Ori de câte ori dascãlul se rãsucea în scãunel, se rãsucea ºi tânãrul. Observând aceastã imitaþie caraghioasã, dascãlul izbucni în hohote de râs ºi, punând beþipe masã, strãnutã puternic.

Oricât se strãdui tânãrul, nu putu sã facã la fel. Îmbujorat la faþã de emoþie, el se rido plecãciune adâncã, zicând: � Dascãle, aceastã înþelepciune a dumneavoastrã este, într-adcvãr, prea greu de învãþat!

ªAPTEZECI ªI TREI SAU OPTZECI ªI PATRU

O gazdã zgârcitã îºi trata câþiva musafiri cu vin. Nu uitã însã sã-i ºopteascã servitorul � Vezi de nu-mi irosi vinul. Sã nu torni pânã când nu mã auzi pe mine ciocãnind în masã. Aceste cuvinte furã auzite ºi de unul dintre musafiri. Astfel cã, în timp ce beau ei, musafirul întrebã dinadins pe gazdã: � Ce vârstã are venerabila dumneavoastrã mamã? � ªaptezeci ºi trei de ani, veni rãspunsul. � Extraordinar ! exclamã musafirul, ciocãnind în masã extaziat. Auzind ciocãnitura, servitorul intrã în camerã ºi turnã un rând de pahare. Câtãva vreme mai târziu, musafirul întrebã iarãºi: � Dar venerabilul dumneavoastrã tatã, el ce vârstã are? � Optzeci ºi patru, veni scurt rãspunsul. � Asta-i ºi mai extraordinar ! exclamã musafirul în culmea admiraþiei, ciocãnind din nou în masã. Auzind ciocãnitura, servitorul reapãru ºi turnã un alt rând de pahare. În acel moment, vicleºugul începu sã se limpezeascã în mintea gazdei, care urlã la musafiri: � Nu are nici o importanþã dacã e 73 sau 84 ! Oricum, aþi bãut destul!

ÎNTÂMPLARE CU ÞÂNÞARI

Un neguþãtor, abia întors dintr-o cãlãtorie de afaceri, îi povestea nevestei sale peripeþiile drumului : � Dupã ce-am trecut Pasul Boul Galben am vãzut niºte þânþari mari cât raþele, iar dincoloRâul Boul de Fier am întâlnit þânþari ºi mai mari, cam cât gâºtele. � De ce n-ai adus câþiva acasã, sã-i mâncãm ? zise nevasta. � Sã-i mâncãm ? strigã neguþãtorul uimit. E o fericire cã nu m-au mâncat ei pe mine. Cum fi îndrãznit sã-i mãnânc eu?

PROBÃ DE LOIALITATE

Un cãlugãr budist, înclinat spre fapte bune, avea obiceiul sã se dezbrace pânã la brâu ºistea aºa, culcat, în nopþile de varã, la poalele unui munte. Psalmodiind numele lui Budha, el se lãsa înþepat de þânþari, care se hrãneau cu sângele l. Se sacrifica atât de mult, încât într-o zi ar fi putut intra în rândul sfinþilor, alãturie Budha. Pentru a-i pune credinþa la încercare, zeiþa Bodhisattva se transformã într-un tigru ºi se nãpusti urlând asupra cãlugãrului. Acesta se ridicã repede în picioare, strigând: � Oh, nu ! Unui gigant ca tine mã tem cã nu-mi pot îngãdui sã-i fiu gazdã!

CICADA DE TOAMNÃ

Un stãpân zgârcit se purta foarte sever cu servitorii sãi. Ei erau mai tot timpul în zdrenþe ºi flãmânzi. Într-o zi, auzind þârâitul cicadelor [o insectã ce trãieºte în arbori, care scoate un zgot monoton ºi nesupãrãtor], unul dintre servitori îl întrebã pe stãpân:

� Cine face acest zgomot, stãpâne ? � Cicada de toamnã. � Ce mãnâncã acele cicade? � Nu mãnâncã, ele trag numai aer în piept ºi beau rouã. � Poartã ele haine? insistã servitorul. � Nu. � Ah ! medita servitorul. Cât de bine ar fi dacã ai putea sã le faci pe aceste cicade servitori, în locul nostru !

TÃIND LEMNE CU DOUÃ TOPOARE

Un om cãzu bolnav, din cauza prea multei bãuturi ºi a plãcerilor trupeºti. Mergând la doctor, acesta îi recomandã: � Starea dumitale este ca ºi cum ai tãia lemne cu douã topoare. Trebuie sã te fereºti de acum înainte de bãuturã ºi de femei. Auzind aceasta, nevasta pacientului se uitã strâmb la doctor, înþelegându-i privirea, doctorul modificã în grabã diagnosticul ºi zise: � Dacã nu te poþi lãsa întru totul de dorinþele trupeºti, lasã-te cel puþin de bãuturã. � Dar dorinþele trupeºti sunt mai dãunãtoare decât bãutura, rãspunse pacientul. În acel moment interveni nevasta-sa: � Dacã nu faci ce zice doctorul, sã nu-þi mai calce piciorul prin bãtãtura casei!

VIN ACRU

Bând vin la o cârciumã, un om se plânse cã este cam acru. Faptul îl înfurie atât de mult cârciumar, încât îl agãþã pe bietul om de o grindã. În acel moment, intrã în circiumã un alt client, îl întrebã cu ce greºise omul acela, de rita sã fie atât de aspru pedepsit. � Vinul pe care îl vând eu este de o calitate excelentã, explicã cârciumarul. Dar acest individ susþine c-ar fi acru. Am dreptate sã-l pedepsesc ? � Ei bine, zise clientul, asã-mã sã-þi gust ºi eu vinul ºi sã vãd dacã e acru sau nu. Drept pentru care i se dãdu clientului un pahar cu vin. Acesta îl adulmecã, gustându-l încetiºor. La sfârºit, încruntându-ºi sprâncenele, îi zise cârciumarului: � Dã-l jos pe omul acela ... ºi agaþã-mã pe mine în locul lui!

SFATUL GRÃDINARULUI

Un þãran, care cultiva vinete în grãdina sa, era îngrijorat ca nu cumva acestea sã nu se dezvolte cum trebuie. De aceea, cautã sfat la un grãdinar bãtrân, care îi zise: � Îngroapã câte o monedã lângã fiecare rãsad de vânãtã. Te asigur cã vor creºte foarte ma Nedumerit, þãranul ceru lãmuriri. � Nu cunoºti proverbul? rãspunse grãdinarul. Ai bani, ai viaþã; n-ai bani, n-ai viaþa!

BOUL UNUI SAT BOGAT

În timpul Perioadei Primãverii ºi Toamnei [722 î.e.n. - 481 î.e.n.], în suburbiile vestice ale ducatului Lu [ducat în epoca dinastiei Zhou (sec. XI î.e.n. � 256 î.e.n.) situat în sud-vestul provinciei Shandong de astãzi] ºi-a fãcut apariþia, nu se ºtie cum ºi de unde, un inorog [animal fabulos, cu corp de cal, cap de cerb ºi un corn în frunte, unicorn]. Neºtiind cã acesta era un semn de bun augur, sãtenii l-au ucis ca pe orice animal. Prinzând de veste, Confucius se grãbi într-acolo. Vãzând unicornul mort, marele filozof nu-ºi putu stãpâni plânsul.

De teamã ca maestrul sã nu fie copleºit de atâta mâhnire, discipolii sãi, împreunã cu sãt, luarã un bou, îl împodobirã cu monede de bronz ºi-l aduserã în faþa marelui Confucius. � Maestre, ziserã ei, nu fiþi trist. Unicornul este încã în viaþã. Iatã-l! ªtergându-ºi lacrimile, Confucius îºi îndreptã privirile spre animal ºi oftã: � Ceea ce-mi arãtaþi voi nu poate fi de bun augur. Pentru cã ceea ce-mi arãtaþi nu este altceva decât boul unui sat bogat.

NU MÃ VINDE PE DATORIE DUPÃ CE MOR!

Un om foarte zgârcit strânsese o avere pe mãsurã: mare. Când ajunse pe patul de moarte, el se mãrturisi cu jale cãtre nevasta sa: � Am fost zgârcit de când mã ºtiu pe lume, De teamã sã nu-mi cearã cineva ceva, am rupt oce legãturã cu rudele ºi prietenii. Acum în pragul morþii, am o rugãminte cãtre tine, prin care, dacã o îndeplineºti, poþi spori averea casei. Dupã ce mor, jupoaie-mi pielea ºi vinde-o tãbarului. Carnea vinde-o mãcelarului. Dar nu cu oase cu tot; pe oase, dacã ºtii sã le rãzui, poþi lua bani buni de la negustorii de lacuri. Nici nu apucã nevasta sã-i promitã a-i executa întocmai testamentul, cã omul îºi dãdu duh. Câteva ceasuri mai târziu însã, spre mirarea tuturor, zgârcitul îºi reveni în simþiri ºi- nevestei, cu o ultimã rãsuflare: � Ai grijã cã lumea nu se mai poartã ca pe vremuri. Þine minte ce-þi spun: Nu mã vinde pe datorie ! Apoi îºi dãdu, definitiv ºi împãcat, duhul.

NICI UN SFANÞ ÎN PLUS!

Trãia odatã un om tare zgârcit. Într-o zi trebui sã treacã un râuºor, care se umflase din cauza ploilor, neniaiputând fi traversat cu pasul. Zgârcitul, însã, nici nu vru sã audã de plata unui pod plutitor ºi se aruncã în apã, înotând. Pe la mijlocul râului, un vârtej îl rãsturnã, târându-l la vale preþ de li. Fiul sãu, care se afla pe mal, cãutã în grabã o barcã pentru a-ºi salva tatãl. Barcagiul eru o monedã de bronz, dar bãiatul se tocrni pentru a reduce preþul la 5 feni [unitate bãneascã egalã cu o zecime dintr-o monedã de bronz]. Se tocmirã ce se tocmirã, fãrã sã ajungã rezultat, în vreme ce tatãl se bãlãbãnea pe valuri, auzind totul. Înainte de-a fi înghiþit de ape, el îi strigã fiului: � Fiule ! Fiule ! Cinci feni sunt destui. Nici un sfanþ în plus !

BOALA CÃRTURARULUI SÃRAC

Un cãrturar sãrac avea o singurã hainã, ºi aia necãptuºitã. Ori de câte ori o spãla, era sã stea în pat, deoarece nu avea alt schimb. Intr-o zi trecu prin dreptul casei lui un musafir. � Unde þi-e tatãl? îl întrebã acesta pe fiul cãrturarului. � În pat, rãspunse bãiatul. � Ce s-a întâmplat ? Este bolnav ? � Vai, nu ! rãspunse bãiatul. Tocmai ºi-a spãlat haina ! Musafirul îl privi nedumerit, vru sã mai întrebe ceva, dar socoti cã este mai înþelept sã-ºi vadã de drum.

BAIA DE LA MIEZUL NOPÞII

Într-o zi de iarnã, un bogãtaº dãdu un ospãþ, iar printre musafiri se afla ºi o rudã sãralui. În loc de hainã de blanã � cum s-ar fi potrivit cu anotimpul � bietul om purta o robã din pânzã de cânepã. De teamã cã alþi musafiri ar putea râde de el, omul îºi adusese un evantaiare nu înceta sã-ºi facã vânt. � Nu pot suporta cãldura, zicea el, scuzându-se cãtre ceilalþi. Vreau sã mã bucur de rãcoe chiar în timpul iernii. Gazda, care ºtia adevãrul, dar vrând sã-ºi batã joc de bietul om, îl rugã sã rãmânã ºi peRuda sãracã, sperând la un pat cald, acceptã cu plãcere. Seara însã omul sãrac fu condus într-un chioºc de la marginea iazului. I se dãdu o pãturãubþire ºi o pernã împletitã din fire de bambus. La miezul nopþii, sãracul nu mai putu rãbda de frig. Se sculã din patul ca gheaþa, se înfãºurã cu pãtura, þopãind încoace ºi-ncolo, sã se încãlzeascã. La un moment, dat, din cauza, alunecã ºi cãzu în apa iazului. Auzind plescãitul valurilor, gazda � care, bag seama, pândea � ieºi din casã, uitându-se jur-împrejur, cu un felinar în mânã. Descoperindu-ºi ruda sãracã, întrebã, cu falsã îngrijorarse întâmplase. � Vezi, rãspunse sãracul, mi-e atât de cald încât chiar dormind iarna într-un chioºc, nu t rezista ispitei de-a face o baie rece.

NU MAI MULT DE TREI PAHARE

Respectabilului domn Chen Hao din Nanjing îi cam plãcea sã tragã la mãsea. Pe când era inspector de învãþãmânt în provincia Shandong, el primi o scrisoare din partea tatãlui sãu, pr care bãtrânul îl ruga sã nu dea prea multe pahare pe gât, pentru a nu se face de râsul lumii. « Sã nu treci niciodatã de trei pahare, fiule » � îl avertiza tatãl. Fiul se grãbi sã-i urmeze sfatul. Drept pentru care îºi cumpãrã un castron, în care încãpr un litru de vin. Pe fundul castronului, fiul gravã urmãtoarele cuvinte: «Tatãl meu mã roagã sã nu mã fac de râsul lumii. De aceea nu voi bea niciodatã mai mult de trei pahare, ca acesta ».

TALISMAN ÎMPOTRIVA ÞÂNÞARILOR

Într-o varã foarte cãlduroasã, un neguþãtor ambulant îºi striga în gura mare marfa, prin le pe unde trecea: foi de hârtie cu figuri magice taoiste desenate pe ele, care, susþinea el, alungau þânþarii. Un om sãrac cumpãrã ºi el o astfel de hârtie fãcãtoare de minuni ºi o lipi pe peretele carei de culcare. Spre dezamãgirea sa însã, þânþarii continuau sã nu-l lase în pace. Ba mai multomului i se pãru cã numãrul lor era în creºtere. Dimineaþa îl cãutã pe negustor, acuzându-l de. Calm, neguþãtorul ambulant conchise: � Precis c-ai lipit hârtia magicã într-un loc greºit. � Nu, rãspunse omul, am lipit-o acolo unde trebuie: pe peretele dormitorului. Atunci, negustorul îi râse în nas: � Trebuia s-o lipeºti în interiorul plasei contra þânþarilor !

GHINION

Un om era þintuit la stâlpul infamiei, pentru cã furase un bou. Un prieten de-al lui, trecând prin apropiere ºi vãzându-l, îl întrebã: � Ce-i cu tine acolo ? � Oh, zise el, am ghinion. Deunãzi, umblând pe drum, am zãrit o frânghie împletitã din paie de orez. Am cules-o de pe jos, crezând cã-mi va prinde bine mai târziu. � Dar pentru aceasta nu era cazul sã fii pedepsit chiar atât de aspru, se mirã prietenul. � Aºa cred ºi eu, rãspunse pocãit omul. Dar, vezi tu, întâmplãtor, de capãtul frânghiei e

at un bou.

SCHIMB DE CADOURI

În ajunul Anului Nou, un þãran se duse la boier ca sã-i ofere, dupã obicei, un cadou. Boierul trebuind sã-i întoarcã, tot dupã obicei, gestul, dãdu jos de pe perete vechiul calendar ºi-i porunci slugii sã i-l ofere þãranului, din partea sa. � Dar cred cã nu mai este de nici un folos pentru el, zise sluga. � Foarte bine, replicã boierul. Nici pentru mine nu mai este de vreun folos !

SOARELE, LUNA ªI LEMNELE DE FOC

Un om se lãuda cu averea sa fabuloasã, în faþa unui musafir. � Nu duc lipsã de nimic în casa mea, îi spunea el. ªi ridicând douã degete, continuã: � Cu excepþia soarelui ºi a lunii de pe cer. Abia rosti însã aceste cuvinte, cã servitorul intrã în camerã ºi zise: � Stãpâne, nu mai sunt lemne de foc în magazie. Auzind aceasta, lãudãrosul ridicã în grab treilea deget, precizând: � Cu excepþia soarelui, a lunii ºi a lemnelor de foc ! Oaspetele se grãbi sã plece, pentru a nu fi pus în situaþia de-a asista ºi la ridicarea celorlalte degete: al patrulea, al cincilea ...

VÃDUVA BOGATÃ ªI CREDITORUL

Un om, care avea deja o datorie însemnatã, se prezentã în faþa creditorului sãu: � Am marea ºansã de-a lua în cãsãtorie o vãduvã bogatã. Din pãcate însã sunt cam strâmtort îngãdui sã-i ofer niºte cadouri de logodnã pe mãsurã. Dumneata ai putea sã mã ajuþi. Dupã ceura, nu numai cã-îi voi achita datoriile, dar voi putea sã-þi ºi împrumut ceva bani, dacã ai nevoie. Crezându-l, creditorul îi împrumutã cu largheþe. Dupã un timp, vãzând casa datornicului rovatã, creditorul intrã la bãnuieli. Drept pentru care îi fãcu o vizitã. Ciocãni prudent la uºe dupã care îi rãspunse o voce de femeie: � Soþul meu nu este acasã ! Întâmplarea se repetã de mai multe ori, bãnuielile creditorului devenind tot mai apãsãtoare. La ultima vizitã, el fãcu o gaurã micã în fereastra de hârtie ºi-ºi aruncã privirea prin ntru, nici o femeie. Doar datornicul, care încerca sã vorbeascã femeieºte, strâmbându-ºi nasul. Vãzându-se pãcãlit, creditorul se nãpusti prin fereastrã asupra ºarlatanului, bãtându-l m Tot strâmbându-ºi nasul, acesta striga din când în când, cu glas de femeie: � De ce mã baþi ? Soþul meu îþi este dator ! Ce-are a face datoria lui cu mine ?

VISUL BEÞIVULUI

Un beþiv visa odatã un om oferindu-i un pahar cu vin. Deoarece nu voia sã-l bea rece, dãdu ordin sã-i fie încãlzit. Tocmai în acel moment se trezi din vis. � Ptiu! scuipã el cu nãduf. Dacã aº fi ºtiut cã mã trezesc aºa de repede, n-aº fi avut nitrivã sã-l beau chiar rece.

VICLENIA LILIACULUI

În ziua de naºtere a pãsãrii Fenix, la aniversare, toate pãsãrile din pãdure, cu excepþiailiacului, venirã sã-i ureze mulþi ani fericiþi. Când se întâlnirã, mai târziu, Pasãrea Fenix i aspru pe liliac � Te afli sub imperiul meu, ce te face sã fii atât de trufaº? � Pardon ! rãspunse calm liliacul. Eu am picioare de animal. ªi-apoi, eu nu fac ouã; eu nasc pui. Sunt deci animal, nu pasãre. De ce trebuia, atunci, sã te felicit? Dupã un timp, se aniversa ziua de naºtere a Unicornului. Liliacul strãluci din nou prin absenþã. � De ce n-ai venit sã mã feliciþi? îl întrebã Unicornul, cu supãrare, când se întâlnirã m � Pãi, rãspunse liliacul, eu am aripi, nu observi ? Sunt pasãre, nu animal ca tine. De ce trebuia sã te felicit? Dupã o vreme, se întâlnirã, între ei, Unicornul ºi Pasãrea Fenix. Fiecare se plânse celuilt de purtarea liliacului. Vãzându-se traºi pe sfoarã, amândoi oftarã de necaz, izbucnind în acelaºi glas: � Toatã lumea suferã din pricina unor vicleni ca ãsta. Oare cum sã le venim de hac? Dar neaflând rãspuns, îºi vãzu fiecare de drumul sãu.

UN CÃLUGÃR CÂT DOI

Un cãlugãr care cerºea donaþii de la un om îi zise acestuia: � Când un binefãcãtor dã de pomanã unui cãlugãr sau contribuie cu bani la susþinerea bisei, va fi iertat de tortura de a fi tãiat cu fierãstrãul în iad, dupã moarte. Nu mult dupã aceea, muri atât cãlugãrul, cât ºi binefãcãtorul. Din cauza pãcatelor de neit pe care le sãvârºise pe pãmânt, cãlugãrul fu supus torturii de a fi tãiat cu fierãstrãul. Bil, iertat de cumplita torturã, întrebã de ce trebuie sã sufere tocmai un cãlugãr aceastã pedeapsã. Pânã sã-i rãspundã un drac, sãri cãlugãrul cu gura: � Regele Iadului a aflat cã templele din lumea de sus au cãzut într-o stare jalnicã ºi sunt prea puþini cãlugãri în ele. De aceea a hotãrât sã mã taie cu fierãstrãul în douã, astfelsã poatã face cât doi.

CÃRTURARUL SNOB

Wu era un cãrturar bãtrân ºi snob. Invitat la un ospãþ, el se întâlni cu un musafir întârziat, îmbrãcat într-o robã simplã d-ºi aere, cãrturarul snob îl salutã înclinându-se foarte puþin, nici pe jumãtate, cu mâinile îte nepãsãtor pe piept. Nu mult dupã aceea, el observã cã musafirul era primit de gazdã cu o stimã care îl uimi. Întrebând în tainã cine este omul acela, i se rãspunse cã nu era altul decât faimosul Zhang Boqi. Simþindu-se destul de jenat, snobul se dãdu pe lângã Boqi, încercând sã intre în vorbã cu Acesta însã îl liniºti, zâmbind: � Mi-ai fãcut deja o jumãtate de plecãciune. Fã-o ºi pe cealaltã, ºi nu te mai simþi jena Toþi cei de faþã izbucnirã în hohote de râs.

MINIªTRI FÃRÃ MERITE

Împãratul Yuan din dinastia Jin [265-420 e.n.] fu vestit cã i s-a nãscut un fiu. Fericit, împãratul sãrbãtori mult aºteptatul eveniment printr-un banchet, la care îi invitã pe toþi miniºtrii sãi. � Maiestate, îi zise, înclinându-se pânã la pãmânt, ministrul Yin Xian, iatã, într-adevãre moment de sãrbãtoare, prin naºterea prinþului care va urma la tron. Mãrturisesc însã cã noi,

iniºtrii tãi, suntem tare ruºinaþi, pentru cã n-am fãcut absolut nimic care sã merite aceastã voare imperialã. � Ce spui, ministeriabilule ? sãri ca ars împãratul, ascunzându-ºi cu greu un... zâmbet. asemenea chestii, cum crezi tu c-aþi putea sã binemeritaþi ?

TEATRU ÎN SOMN

Un om visa cã se aflã invitat la o petrecere, la care se dãdeau spectacole de teatru. Abia îºi ocupase locul între ceilalþi oaspeþi, urmând o scenã palpitantã, când nevasta � cum se zbuciumã în somn îl zgâlþâi, trezindu-l. Bãrbatul rostogoli asupra ei un potop de înjuri, pentru cã îi întrerupsese minanatul vis. � Nu mã mai înjura, dragul meu, îl liniºti nevasta. Grãbeºte-te sã adormi din nou. Piesa s-a scurs nici pe jumãtate.

POFTIM LA MASÃ, DACA ÞI-AI ADUS DE ACASÃ!

Un om, care-ºi invitase prietenul la masã, constatã cã nu prea avea ce-i oferi oaspetelui sãu. O singurã ridicare de beþigaºe ar fi terminat toatã mâncarea. � Fii bun ºi adu-mi o lampã, îl rugã oaspetele. � Pentru ce? întrebã cu uimire gazda. � Ca sã pot vedea ce e pe masã ! rãspunse oaspetele, izbucnind în hohote de râs.

FABULÃ CU FURNICI

Lãsându-ºi oaspetele în salon, gazda se strecurã în bucãtãrie sã îmbuce, pe fugã, ceva. � Ce salon frumos ai, strigã pe neaºteptate musafirul. Pãcat cã stâlpii sunt cam mâncaþi furnici. � Furnici? ieºi în grabã gazda din bucãtãrie. Unde sunt? � De unde sã ºtiu, eu? rãspunse calm musafirul. Ele nu se lasã niciodatã vãzute, când mãn

PICIOARELE LUI BODHISATTVA

Un om, care se fãlea peste tot cu frumuseþea nevestei sale, îl întrebã într-o zi pe un bãiat: � Crezi cã nevasta mea seamãnã cu o Bodhisattva [zeiþã, în religia budistã]? � Da, rãspunse bãiatul, seamãnã într-adevãr foarte mult. � Dar, spune-mi, se rãþoi înfumuratul, care parte din ea seamãnã mai mult cu Bodhisattva? � Picioarele ! rãspunse fãrã sã clipeascã puºtiul.

CARACTERE ªI... CARACTERE

Unui cãrturar, care se prezentase la un examen, îi era tare greu sã înjghebeze o compoziþie. Trimis de cei de-acasã, valetul se duse la intrarea în sala se examen, ca sã afle noutãþi. Acolo vãzu o mulþime de candidaþi ieºind, dupã ce dãduserã comisiei de examinare oziþiile lor. Se lãsa amurgul ºi cãrturarul aºteptat nu-ºi mai termina de scris compoziþia. Nedumerit, valetul se apropie de sluga altui candidat, întrebându-l: � ªtii de câte caractere ar fi nevoie pentru scrierea unei compuneri? � Pãi, eu zic cã vreo cinci sau ºase sute de caractere ar fi de ajuns.

� Zãu? exclamã valetul. Oare stãpânul meu sã nu fi strâns în burta sa cinci-ºase sute de ctere? Cum de se face, atunci, cã n-a ieºit încã din sala de examen? � Nu-þi face griji, îl liniºti celãlalt valet. Are, cu siguranþã, cinci sute de caractere în burtã. Necazul este cã nu le poate aduna pe toate laolaltã, aºa de repede.

CÂRCIUMARUL PÃCÃLIT DE PLOAIE

Doi oameni beau într-o circiumã. Dupã ce terminarã ultima sticlã, continuau sã stea acolo, spo-rovãind vrute ºi nevrute, fãrã nici cel mai mic semn c-ar dori sã plece. Fiind obosit, cârciumarul se prefãcu cã se uitã îngrijorat la cer, exclamând: � Vai, aratã a ploaie ! Auzind aceasta, cei doi replicarã: � De vreme ce are sã plouã, mai bine aºteptãm aici pânã se face senin. Dupã un timp, cârciumarul exclamã din nou: � A trecut ploaia ! � Atunci, conchiserã cei doi, din moment ce-a trecut ploaia, nu mai este nici o grabã sã plecãm.

MULÞUMIT CU UN CERªETOR

Un om având numele de familie Zhang ºi un altul numit Li umblau într-o zi împreunã pe stradã. Din direcþia opusã tocmai venea un bogãtaº, purtat într-o lecticã de un cortegiu de servitori. Când lectica se apropie, Zhang îl trase repede pe Li deoparte, ascunzându-se. Apoi îi explicã, în mare tainã: � Omul din lecticã este o rudã apropiatã de-a mea. Dacã m-ar fi vãzut, s-ar fi dat imediat jos din lecticã ºi mi s-ar fi închinat. Aceasta i-ar fi pricinuit ºi lui ºi mie mari neplãceri. � Desigur, ai procedat bine ascunzându-te, comentã meditativ Li. Dupã trecerea lecticii, cei doi îºi continuarã drumul. Nu mult dupã aceea însã, zãrirã îndu-se spre ei o persoanã importantã, înveºmântatã în haine frumoase, mergea cãlare, urmatã de hortã de slugi. Zhang se feri ºi de întâlnirea cu bogãtaºul cãlãreþ, trãgându-l pe Li într-o a � Omul cãlare este un foarte bun prieten al meu, explicã el. Ne cunoaºtem din copilãrie. Dacã m-ar fi vãzut, s-ar fi dat jos de pe cal ºi m-ar fi salutat. Aceasta ne-ar fi dat de furcã ºi unuia ºi celuilalt. � Bine ai fãcut, aprobã ºi de data aceasta Li. Curând dupã aceea, pe stradã apãru un cerº îmbrãcat în zdrenþe, venind cãtre ei. La apropierea acestuia, Li îl trase imediat pe Zhang într-o ascunzãtoare, explicându-i: � Acest cerºetor nu-mi este doar rudã apropiatã, ci ºi cel mai bun prieten al meu. Trebuia sã mã feresc de el, altfel s-ar fi ruºinat vãzându-mã. Uimit, Zhang întrebã: � Dar cum de poþi avea o asemenea rudã ºi prieten? � Simplu, replicã Li. De vreme ce toþi oamenii bogaþi sunt rude ºi prieteni ai tãi, mie nu-mi mai rãmâne decât sã mã mulþumesc cu un cerºetor.

REÎNCARNARE PE POST DE TATÃ

Un bogãtaº, simþindu-ºi sfârºitul aproape, îi chemã la el pe toþi debitorii sãi ºi le zis � Dacã aþi ajuns atât de sãraci încât nu sunteþi în stare sã vã achitaþi datoriile faþã dace legãmânt cã-mi veþi înapoia totul în viaþa voastrã viitoare. Un om, care îi datora bogãtaºului o sumã micã de bani, spuse atunci: � Pentru a-þi putea restitui datoria, doresc ca în viaþa viitoare sã fiu reîncarnat într-un cal, pe care tu sã poþi cãlãri când pofteºti. La auzul acestor cuvinte, bogãtaºul încuviinþã din cap ºi arse actul de împrumut. În faþa bogãtaºului se prezentã apoi un alt om, care îi datora o sumã ceva mai mare de bani, spunând:

� Pentru a-þi putea înapoia suma ce-þi datorez, doresc ca în viaþa mea viitoare sã fiu recarnat într-un bou, cu care sã-þi ari pãmântul. Bogãtaºul încuviinþã din nou, cu capul, ºi arse ºi actul de împrumut al acestui om. În cele din urmã apãru un om care îi datora bogãtaºului o sumã foarte mare de bani. Se ploconi în faþa mai-marelui, spunând: � Eu, înãlþimea Ta, doresc sã fiu reîncarnat pe post de tatã al tãu, numai aºa putându-þioria. Pe datã, bogãtaºul se fãcu roºu ca focul, de furie. � Ce tot îndrugi, tu acolo ? rosti cu voce tunãtoare. ªtii doar foarte bine cã-mi datorezi o mare sumã de bani. În loc sã gãseºti un mod onorabil de a-mi plãti, tu mã iei peste picior ? Cum îndrãzneºti? ªi tocmai când se pregãtea sã-i tragã o palmã, datornicul rosti calm: � Ascultã-mã pânã la capãt. De vreme ce m-am înglodat pânã în gât în datorii, nu cred cã-a toatã datoria numai prin a-þi munci ca un bou sau ca un cal. De aceea doresc sã fiu reîncarnat drept tatãl tãu, nãdãjduind într-o proprietate considerabilã, pe care s-o muncesc apoi toatã viaþa. Nefolosind nici un bãnuþ pentru mine, îþi voi lãsa totul moºtenire, astfel îni putea duce o viaþã de huzur.

CÂND VORBEªTE MUTUL

Era odatã un cerºetor care, de câte ori bãtea strãzile cu cerºitul, se prefãcea cã e mut.rãta cu degetul la castronul gol de lemn, pe care-! þinea la îndemânã, apoi la gura flãmândã, oþãnd un sunet nearticulat: « Ya ! » «Ya »! Într-o zi, punând mina pe niºte monede de bronz, comandã ceva vin într-o circiumã, pe care-l înghiþi, lacom, imediat. Dupã care se adresã arþãgos cârciumarului: � Mai adu-mi! Cârciumarul exclamã uimit: � Ai venit deseori pe aici, dar n-ai vorbit niciodatã. Cum se face cã acum poþi sã vorbeºti? � Cum as fi putut vorbi, când nu aveam o leþcaie în buzunar? Acum, cã am bani, fireºte cã pot vorbi. ªi pot comanda. Aºa cã, fii bun ºi adã vinul cerut !

PÂNÃ ÎN ÎNALTUL CERULUI

Un om foarte bogat îºi trata mai mulþi musafiri cu mâncare ºi bãuturã din belºug. La un moment dat, turul pantalonilor bogatului fu zguduit de un potop de gaze. Situaþie neplãcutã, deoarece alãturi de el se aflau doi dintre musafiri. Unul din ei zise: � Deºi rãsunãtoare, nu miroase rãu deloc ! Celãlalt musafir exclama ºi el: � Nu numai cã nu miroase urât, dar are chiar o mireasmã plãcutã ! Auzind acestea, omul bogat încruntã din sprâncene ºi zise: � Înþeleg cã atunci când gazele unui om nu mai miros greu, asta înseamnã cã cele cinci orne interne [termen folosit de practicieni ai medicinii tradiþionale chineze, referindu-se la: inimã, ficat, splinã, plãmâni ºi rinichi] ale sale sunt în mare suferinþã, iar zile îi sunt numãrate. Oare am sã mor atât de repede? Brusc, primul musafir îºi duse mâna la nas ºi strigã: � Ah, pânã aici se simte mirosul puþind ! Celãlalt musafir, umflându-ºi ºi el nãrile, prinse a respira adânc. Apoi, strângându-se cmâna de nas, îºi încruntã sprâncenele, urlând: � De aici, de unde sunt eu, pute pânã în înaltul cerului !

SPERANÞÃ

Un fiu nedemn cu copii la rândul lui, îºi trata totdeauna tatãl cu asprime. Acesta

se fãcea însã cã nu observã, iubindu-ºi din ce în ce mai mult nepotul, pe care îl purta în brara ziua de lungã. Uimit, un vecin îl întrebã: � Fiul tãu este o odraslã nedemnã. Pentru ce-l iubeºti, atunci, atât de mult, pe fiul lui? � Pãi, explicã bãtrânul, vreau sã-l cresc cât mai bine pânã s-o face mare, cu speranþa cãnã zi îl va învãþa minte pe tatãl sãu.

TÃRTÃCUÞA FÃRÃ PÃR

Un slujbaº primi sarcina sã-l escorteze pe un cãlugãr condamnat, înainte de plecare, omul legii verificã amãnunþit tot ce trebuia sã ducã cu sine. Pentru a fi sigur cã nu va pierde nimic pe drum, el compuse cu numele acestor lucruri o zicalã: « Pachet, umbrelã ºi drug / Document oficial, cãlugãr ºi eu». Pe drum repeta întruna zicala, de teamã sã nu uite sau sã piardã ceva. ªtiindu-l pe slujbaº cam nãtâng, cãlugãrul izbuti sã-l îmbete într-o circiumã care le ieºe. Îi tunse, apoi, pãrul, fãcându-l sã semene cu el. κi scoase drugul de lemn [un fel de cãtuudimentare] de pe grumaz ºi-l trecu pe grumazul slujbaºului. Apoi spãlã putina. Când se trezi din beþie, primul lucru pe care-l fãcu slujbaºul fu sã verifice, unul câte unul, lucrurile din zicalã, aflate în rãspunderea sa. � Pachetul ºi umbrela sunt aici, îºi zise el, îndoind douã degete. Simþind drugul pe grumaz, conchise: � ªi drugul este aici. Descoperind documentul oficial, completã: � Da, este aici ºi documentul. Uitându-se apoi de jur-împrejur ºi nevãzându-l pe cãlugãr, începu sã þipe: � Vai! Vai! Lipseºte cãlugãrul! Dar ducându-ºi mâna la cap, îºi simþi tãrtãcuþa fãrã pic de pãr, rasã oglindã. � Care va sã zicã, este ºi cãlugãrul! exclamã el. Se vede treaba cã lipsesc doar eu !

NUMAI GURA

Se întâlnirã doi oameni, amândoi cu darul lãudãroºeniei. Unul zise: � În satul nostru trãieºte un om uriaº, al cãrui cap atinge cerul, când se ridicã în pici. Celãlalt zise: � În satul nostru trãieºte un om ºi mai uriaº, a cãrui buzã de sus ajunge la cer, pe cânda de jos se aflã pe pãmânt. � Atunci unde crezi cã e trupul lui? întrebã derutat primul lãudãros. � Pãi, rãspunse calm celãlalt lãudãros, nu cred sã mai aibã ºi trup; singurul lucru pe ca poþi vedea este numai gura.

FIUL STUDIOS

Un tânãr îºi tot pierdea vremea umblând hai-hui, nevrând sã se apuce de învãþãturã. Felulfi îl mâhnea tare mult pe tatãl sãu, care, în cele din urmã, îl încuie într-o camerã cerându-islipeascã ochii de pe cãrþi, îl hrãni cu trei mese pe zi, sperând cã fiul se va lua totuºi de rte. Dupã câteva zile, tatãl veni în camerã sã vadã ce progrese fãcuse fiul sãu la învãþãturã. � Tatã, îl întâmpinã fiul, sfatul pe care mi l-ai dat a fãcut minuni! Cititul mi-a fãcut,r-adevãr, un bine extraordinar. Am citit numai câteva zile, ºi acum înþeleg deja foarte multe. � Adevãrat ? întrebã tatãl bucuros. Ce-ai înþeles? � Pãi, rãspunse fiul cu mândrie, am crezut tot timpul cã aceste cãrþi sunt scrise cu pens

ula, în aceste zile le-am privit cu mare bãgare de seamã ºi-ani înþeles cã toate paginile sunt, de fapt, tipãrite.

DEGETUL FÃCÃTOR DE AUR

Un locuitor al cerului [zeu, ca ºi în mitologia europeanã], capabil sã transforme piatra în aur prin simpla atingere cu degetul, coborî în lumea pãmântenilor pentru a verifica gradul de lãcomie al oamenilor. Dorinþa lui era sã gãseascã un om fãrã astfel de patimã, peru a-l aduce în ceruri ºi a-l face nemuritor. Umblã mult, cãutã peste tot, dar nu gãsi pe nimeni care sã merite nobila preþuire. Oricât de mare era piatra pe care o transforma în aur, oamenii cãrora le-o oferea � punându-i astfel la încercare � o socoteau prea micã. În cele din urmã, întâlni un om care pãrea diferit de ceilalþi. Arãtându-i o piatrã, locuul cerului îi zise: � Pot transforma aceastã piatrã în aur pentru tine. Vrei? Omul clãtinã din cap. Crezând cã o socotea prea micã, locuitorul cerului îi arãtã o piatrã mult mai mare ºi zis � Dar ce zici despre aceasta ? Pot s-o transform în aur pentru tine! Omul clãtinã din nou din cap. Atunci locuitorul cerului se gândi: Un asemenea om este greu de gãsit. N-are nici cea mai micã dorinþã de îmbogãþire. Trebuie sã-l fac nemuritor. � Spune-mi, se adresã el omului, de vreme ce nu vrei aur, ce altceva doreºti ? Ai vrea, cumva, sã te fac nemuritor? � Nu vreau nimic altceva, decât degetul tãu fãcãtor de aur !

URARE

Un bãtrân venerabil îºi sãrbãtorea cea de-a o sutã aniversare a zilei sale de naºtere. Un din musafirii invitaþi la petrecere îl felicitã: � Vã urez sã trãiþi o sutã douãzeci de ani, pânã la adânci bãtrâneþi! Urarea însã îl scoase din sãrite pe venerabil care ripostã: � Sã ºtii cã n-am sã-þi cer þie de mâncare. Atunci de ce naiba îmi fixezi limitã ºi nu mã încã o sutã sau douã de ani?

VÂNT ªI FUM

Trãia odatã un om foarte bogat, care nu þinea pe lângã casã valeþi sau alþi servitori. Tomunca o fãcea singur. Dupã p vreme însã osteni din cale afarã de mult. Prietenii îl sfãtuirã atunci sã-ºi angajtotuºi un valet. La auzul acestor vorbe, bogatul zise: � Îmi dau seama cât de necesar mi-ar fi un valet. Ceea ce mã nemulþumeºte însã este cã vabui sã-l plãtesc ºi sã-i dau ºi mâncare. De aceea prefer sã mã descurc singur. Unul dintre prieteni îl ispiti: � Am eu un servitor care nu cere nici o platã ºi nu mãnâncã nimic. Mai mult, este discret ºi foarte harnic. Dacã doreºti, þi-l trimit sã te slujeascã. Vrei sã-l angajezi? � Dacã nu mãnâncã nimic, vru sã ºtie omul bogat, nu va muri de foame? � Nu rãspunse prietenul. Acest servitor al meu a avut norocul, pe când era tânãr, sã întâeascã un locuitor al cerului care i-a destãinuit secretul de a se hrãni cu vânt ºi a scoate fum. De aceea nu-i este foame câtu-i ziulica de mare. Bogatul medita câtva timp, clãtinã alene din cap ºi hotãrâ: � Nu, mulþumesc. Nu-l vreau. � De ce? se mirã prietenul. � Zici cã acest om mãnâncã vânt ºi scoate fum, explicã bogãtaºul. Dacã angajez totuºi pe reau ºi excrementele, ca sã-mi îngraº ogorul cu ele. De vreme ce servitorul tãu nu scoate

nimic altceva decât fum, nu meritã osteneala sã-l angajez.

SUPÃ DE GINSENG

Fiul rãsfãþat al unei familii bogate ieºi într-o zi la plimbare. Pe drum întâlni un om sãc, cocoºat sub o cobiliþã, care se prãbuºi deodatã la pãmânt. Vãzând cã nu se mai ridicã de jos, tânãrul îl întrebã pe un trecãtor: � Ce-i cu omul acela ? � Cred cã-i este foame, n-a mâncat nimic toatã ziua ºi l-a cuprins ameþeala. La care fiul familiei bogate cugetã cu voce tare: � Din moment ce n-a vrut sã mãnânce, de ce n-a bãut mãcar o canã cu supã de ginseng [ginsg sau «rãdãcina vieþii» este o plantã medicinalã preþioasã, ale cãrei rãdãcini aromate au un fefect asupra sãnãtãþii omului; procurându-se greu, ºi în cantitãþi mici, ea este inaccesibilã sãraci, datoritã preþului ridicat] ? Cel puþin o jumãtate de zi i-ar fi þinut de foame !

DESPRE VREME

Era în toiul iernii. Un bogãtaº, înfofolit în blãnuri, stãtea la un pahar de vin, lângã f ce-i încãlzea camera. Dând pe gât câteva pahare, el transpirã zdravãn. Scoþându-ºi pãlãria ºianã, cugetã cu glas tare: � Vai de mine, ce cald e ! În iarna asta, vremea e cam anormalã. Servitorii lui, care dârdâiau de frig de cealaltã parte a uºii, auzindu-l, cugetarã ºi ei: � Stãpânul nostru are vreme anormalã, în camera sa. Pentru noi însã, îmbrãcaþi subþire ºiemea friguroasã e cu totul... normalã.

JUDECATA CÃRTURARULUI

Un þãran sãrac se mãrturisi vecinului sãu: � Dacã as avea, cred cã m-aº mulþumi cu o sutã de mu [unitate de mãsurã a pãroântului, eg cincisprezecea parte dintr-un hectar] de orezãrie. Auzind aceasta, vecinul deveni brusc gelos ºi replicã: � Dacã tu vei avea o orezãrie atât de mare, eu voi creºte zece mii de raþe, cãrora le voi da drumul pe pãmântul tãu sã-þi mãnânce orezul. De aci izbucni o ceartã înfocatã, în care nici una din pãrþi nu cedã. Atunci hotãrârã sã judecãtor, pentru dreptate. Neºtiind unde se aflã Yamen-ul [sediul administraþiei locale], cei doi umblau anapoda pe strãzi. La un moment dat, ajunserã în dreptul unei ºcoli particulare, de stil vechi. Impresionaþi de zidurile ºi poarta impunãtoare, luând clãdirea drept Yamen, împricinaþii intrarã î, luându-se la bãtaie, întâlnind un cãrturar ºi luându-l drept judecãtor, ei îºi descãrcarã nestindu-i pricina ce-i adusese în faþa judecãþii. Dupã ce îi ascultã cu rãbdare, cãrturarul le : � Tu poþi pleca liniºtit sã-þi cumperi orezãria. Poþi pleca ºi tu, în cãutare de raþe. Pâi sã aveþi ce vã doriþi, eu voi ajunge judecãtor. Iar atunci, vã asigur, voi judeca ºi procesul vostru.

ROBA ªI COROANA

Un cerºetor, care fãcuse o cãlãtorie la Beijing, se lãuda tuturor cã-l vãzuse pe împãrat.eva îl întrebã, neîncrezãtor: � Cum era îmbrãcat împãratul ?

� Era îmbrãcat într-o robã din aur masiv ºi purta pe cap o coroanã sculptatã din jad alb. � Te rog sã mã ierþi, dar nu te cred. Îmbrãcat astfel, în aur masiv, cum mai putea face o plecãciune ? � Sã-þi fie ruºine, i-o retezã isteþul cerºetor. Cui crezi tu cã trebuie sã facã împãratu ?

CONSTATARE

Unui bãiat nãtâng îi plãcea sã facã adesea constatãri nefaste. Într-o zi, tatãl sãu îi luã la o nuntã în familie. Când bãiatul voi sã spunã ceva, tatãl � Aceasta este o nuntã, un eveniment fericit. Sã nu spui nimic de rãu, þine minte! � Nu-þi mai da osteneala sã mã tot lãmureºti, replicã fiul. ªtiu cã e nuntã ºi cã o nuntãcu o înmormântare ...

SÃRBÃTOAREA BÃRCII DRAGONULUI

La Sãrbãtoarea Bãrcii Dragonului [are loc în a cincea zi din cea de-a cincea lunã, dupã calendarul lunar chinezesc], învãþãcelul nu i-a fãcut un cadou dascãlului sãu, aºa cum se oa. Uimit, dascãlul îl admonesta: � De ce tatãl tãu nu mi-a trimis daruri ? Învãþãcelul se duse acasã ºi-ºi întrebã tatãi, care-i zise: � Spune-i dascãlului sã mã ierte, dar am uitat cã era Sãrbãtoarea Bãrcii Dragonului. A doua zi, elevul îi transmise dascãlului zisele tatãlui. � Ei bine, se oþãrî dascãlul, am sã-þi dau acum, la lecþie, un vers cãruia va trebui sã-iima potrivitã. Dacã nu izbuteºti, vei lua bãtaie. Versul era: «Zhang Liang, Han Xin ºi Wei Chigong sunt trei personalitãþi de seamã ale dinastiei Han». Încercarea se dovedi prea grea pentru elev, care, cu ochii în lacrimi, se plânse tatãlui sãu. � Du-te ºi spune-i dascãlului, zise tatãl, cã ceva este în neregulã cu versul sãu. Wei Chong a trãit în epoca dinastiei Tang, nu a dinastiei Han. Elevul îi raportã, cu mult respect, dascãlului. Acesta conchise, cu o anume satisfacþie: � Constat cã tatãl tãu are o memorie foarte bunã. Þine minte ce s-a întâmplat acum mii deni. Cum se face cã a uitat tocmai faptul cã ieri a fost Sãrbãtoarea Bãrcii Dragonului?

PISICA BLÂNDÃ

Un om, care intenþiona sã cumpere portretul zeului pãzitor al uºii, a cumpãrat din greºealã portretul unui preot taoist. � Un zeu al uºii ar trebui sã þinã într-o mânã o sabie ºi în cealaltã o secure, îºi dãdu ta. Numai aºa ar alunga duhurile rele. Cel adus de tine pare prea blând. Ce rost are sã-i þinem chipul lipit acolo? � Nu vorbi aºa, o dojeni bãrbatul, în vremea de azi, pisica blândã zgârie rãu.

PREA MULÞI DOJENITORI

Un om cãzu bolnav la pat ºi chemã doctorul. Examinându-l, doctorul spuse cã nu era nimic grav. În ciuda previziunilor doctorului, starea pacientului continuã sã se înrãutãþeascã, deºi tuise mulþi bani pe medicamente. Plin de indignare, bolnavul îi porunci servitorului sã se ducã la doctor ºi sã-l doje

neascã aspru din partea sa. Servitorul plecã, dar se întoarse foarte repede, întrebat dacã îl dojenise aºa cum trebuie, servitorul rãspunse: � Nu, stãpâne. � De ce nu? se înfurie acesta. � Erau atât de mulþi dojenitori în curtea doctorului, rãspunse servitorul, încât nici n-am putut sã-mi croiesc drum înãuntru.

PLECÃCIUNI ÎNTOARSE

Xu Gongzhi, prefect al judeþului Huating, era renumit pentru cinstea ºi clarviziunea sa. Oamenii de sub stãpânirea lui nu aveau, aºadar, niciodatã motive sã se plângã. Într-o zi însã, un actor care interpreta pe scenã roluri de rãzboinic prinse un þãran ºi-târî la judecatã, în faþa prefectului. Xu, care ºtia ce fel de om este actorul, îl întrebã ce s-a întâmplat: � Domnule judecãtor, se plânse actorul, tocmai mã plimbam pe stradã, când acest þãran mi-murdãrit hainele cu bãlegarul pe care-l cãra. � Badãranule! bãtu cu pumnul în masã prefectul. De ce ai fost neatent? De vreme ce-ai murdãrit hainele acestui tânãr domn, nu vei pleca nepedepsit. Þãranul ceru iertare, susþinând cã este nevinovat. Dar prefectul nici nu voi sã audã: � Te vei ploconi de o sutã de ori în faþa acestui tânãr domn. Dupã aceea, prefectul îl rugã pe actor sã se aºeze cu faþa spre sud [vechi obicei chinezesc de a se sta cu faþa spre sud când se primeºte o plecãciune] ºi-l obligã pe þãran sã se pleascã dinaintea lui. Lângã ei stãtea un slujbaº, care numãra plecãciunile. Când ajunse la ºaptezeci, prefectultrigã pe neaºteptate: � Opreºte-te! Apoi se adresã actorului: � Vai, ce zãpãcit sunt! Am uitat sã te întreb dacã joci roluri de cãrturari sau de rãzboici. Actorul rãspunse, mândru, cã joacã roluri rãzboinice. � Ah, zise atunci prefectul, cred cã e greºeala mea. Un actor care interpreteazã roluri de cãrturari are dreptul la o sutã de plecãciuni, pe când actorul care interpreteazã roluri de rãzboinici are dreptui numai la cincizeci. Va trebui deci sã-i înapoiezi þãranului douãzeci de plecãciuni. În acest scop, porunci omului de la þarã sã se aºeze de data aceasta el cu faþa spre sud, ordonând actorului sã se ploconeascã dinaintea lui. Actorul însã refuzã, susþinând cã este o jignire sã facã aºa ceva. Atunci doi slujbaºi pupe el ºi, forþându-l sã îngenuncheze, îl lovirã cu capul de pãmânt de douãzeci de ori. Scãpat din mâinile lor, actorul o zbughi ca din puºcã, blestemând clipa când se legase, fãrã rost, de nevinovatul þãran.

VISUL ªI LOGICA

Un om bogat, purtând numele de familie Qi, nu prea se omorâse cu învãþãtura în tinereþe, carn nãtâng. Într-o zi, dis-de-dimineaþã, o întrebã pe slujnica din casã: � Este adevãrat cã m-ai visat noaptea trecutã ? � Nu ! rãspunse, nedumeritã, slujnica. La aceasta, omul îºi ieºi din fire, dojenind-o aspru: � Dar eu te-am visat pe tine noaptea trecutã. N-are nici un rost sã încerci sã negi! Fata însã continuã sã nege. Drept pentru care omul se duse sã se plângã mamei sale: � Aceastã slujnicã nãtângã meritã o bãtaie straºnicã, îi zise el. Eu am visat-o pe ea noacutã, iar ea susþine cã nu rn-a visat pe mine. Este absurd, nu-i aºa?

CÃCIULÃ ÎNALTÃ

A-i pune cuiva o «cãciulã înaltã » este o zicala binecunoscutã, care înseamnã a-l linguºi Doi discipoli, înainte de a pleca sã-ºi ia posturile în primire, merserã împreunã sã-i fa vizitã de rãmas bun dascãlului lor. La despãrþire, acesta le dãdu ultima povaþã: � În vremea noastrã nu meritã sã fii sincer cu nimeni. Urmaþi sfatul meu, spre binele vostru: Puneþi-i oricãrui om întâlnit în cale o «cãciulã înaltã» ºi totul va fi bine. � Dascãlul nostru are dreptate, zise atunci unul din discipoli, în zilele noastre sunt, într-adevãr, foarte puþini oameni ca dascãlul nostru, cãruia nu-i plac «cãciulile înalt La auzul acestor cuvinte, chipul dascãlului se luminã de plãcere. Ieºind din casa dascãlului, acelaºi discipol îi spuse colegului: � Te-ai prins cum i-am pus dascãlului, pe gratis, o « cãciulã înaltã »?

CREDINÞA SLUGII

Un dascãl dintr-o ºcoalã particularã de stil vechi, cãruia îi plãcea vinul, avea în serviul sãu un copil de casã ºi el cu vãditã înclinaþie spre bãuturã. Când stãpânul nu era acasã, nbþine pânã nu sorbea o înghiþiturã din vinul acestuia, în cele din urmã, dascãlul îl dãdu afar în viitor sã angajeze pe cineva care nu s-a atins niciodatã de bãuturã, sigur cã atunci nu va mai avea cine sã-i bea vinul pe furiº. Apoi îi veni altã idee: ar fi ºi mai bine sã angajeze pe cineva care nici sã nu ºtie ce este vinul. Cu un astfel de om ar putea fi pe deplin liniºtit. Într-o zi, un prieten îi recomandã un servitor. Pentru a-l pune la încercare, dascãlul îi arãtã niºte vin galben de orez ºi-l întrebã ce este. Servitorul zise cã este vin vechi derez din Shaoxing. Dascãlul îl dãdu imediat afarã, spunându-ºi: «Ãsta ºtie pânã ºi numele celãlui galben. Trebuie sa fie un mare bãutor». Apoi prietenul îi recomandã un alt servitor, pe care îl supuse la aceeaºi probã. De data aceasta, rãspunsul corect era Huadiao [vin de calitate superioarã din zona Shaoxing], ºi servitorul îl ºtiu. Dascãlul îl dãdu ºi pe el afarã, zicându-ºi: "Ãsta cunoaºte chiarinului de calitate superioarã. Fãrã îndoialã cã nu face parte dintre cei care nu beau niciodatã". În cele din urmã, prietenul îi recomandã un om care, pus la încercare, se dovedi cã habar n-avea nici de vin galben din orez, nici de rachiu alb. Încântat la culme, dascãlul îl angaja imediat, convins cã acesta este omul care îi trebuia. Odatã se întâmplã ca dascãlul sã plece pentru câtva timp ºi-l lãsã acasã pe bravul servite de plecare, îi porunci: � Nu pierde din ochi jambonul din cãmarã ºi gãinile din curte. Vezi cã în camera mea se aflã douã sticle: una conþine arsenic alb, cealaltã arsenic roºu. Amândouã sunt otravã de moart Dupã plecarea dascãlului, servitorul tãie gãinile, fripse jambonul, pregãtindu-ºi o masã copioasã. Mâncã bine, bãu cele douã sticle, una cu vin roºu, cealaltã cu rachiu alb, dupã careu beat tun. Întorcându-se din cãlãtorie, dascãlul îºi gãsi servitorul zãcând la pãmânt ºi mirosind stObservã cã dispãruserã atât gãinile, cât ºi jambonul. Scos din sãrite, dascãlul se apucã sã-l batã, pânã îl trezi din beþie. Luat la întrebãri, servitorul se plânse cu lacrimi de crocodil: � Dupã ce ai plecat, stãpâne, nu m-am miºcat de aici, fiind mimai ochi ºi urechi. Deodatã, a apãrut ca din senin o pisicã ºi-a înhãþat jambonul. A venit apoi un câine ºi-a alungat g în ograda vecinului, într-un moment de disperare, am vrut sã-mi iau viaþa. Mi-am adus atunci aminte de sticlele de care mi-ai vorbit. Mai întâi am înghiþit arsenicul alb, dar nu s-a întâmplat nimic. Am înghiþit apoi arsenicul roºu, simþind cum mor treptat, pânã n-am maiut de mine. Nici acum nu ºtiu dacã sunt mort sau am înviat.

BANI DE HARAM

Trãia odatã un om bogat, care strânsese, prin tot felul de mijloace, o avere uriaºã a

lcãtuitã din bani de argint. Era însã atât de zgârcit, încât nu-l suferea nimeni. Unii, mai cujoºi, i-o ziceau de la obraz: � De haram þi-au venit banii, de haram se vor duce. Bogãtaºul avea un fiu, pe cât de risipitor, pe atât de netot, într-o zi, vrând sã-i dea o lecþie, tatãl îl povãþui: � Fiule, nu mai eºti un copil. Cu toate acestea, nu ºtii sã deosebeºti fasolea de grâu. Am sã poruncesc unui servitor sã te plimbe afarã din oraº, sã cunoºti lumea. Poate aºa ai sã gi cât de mult trebuie sã munceascã omul pentru a-ºi duce traiul, cât de scumpe sunt lucrurile care ne înconjoarã. Prostul fu încântat de propunerea tatãlui sãu. Prin urmare, acesta porunci unui servitor sã-l însoþeascã. Ieºind din oraº ºi strãbãtând o anumitã distanþã, ei ajunserã în apropierea munþilor, undiºte pietrari. Doi lei de piatrã, unul mare ºi altul mai mic, cãpãtarã repede formã sub dãlþiletrarilor, îndrãgind cele douã statui, netotul dori sã-i cumpere. � Cât costã? îi întrebã el pe pietrari. Recunoscându-l pe fiul bogãtaºului, pietrarii Încercarã sã îl tragã pe sfoarã, zicând: � Trei mii de arginþi pentru leul cel mic ºi cinci mii de arginþi pentru leul cel mare. � Destul de rezonabil, zise netotul. Domnilor, cãraþi-i la mine acasã. Repede! Pietrarii trimiserã mai întâi leul cel mic, la casa tatãlui bogat. Când netotul se întoarse din cãlãtorie, îi zise bucuros tatãlui sãu: � Tatã, am fãcut o achiziþie grozavã. ªi-i arãtã leul de piatrã. Tatãl întrebã cât plãtise pentru el. � Trei mii de arginþi, rãspunse repede fiul. Bogãtaºul se înfurie ºi-ºi dojeni aspru fiul � Pentru acest fleac fãrã valoare ai plãtit un asemenea preþ uriaº? Eºti, într-adevãr, un risipitor, bun de nimic. Nu-i de mirare cã oamenii spun cã banii mi se vor duce de haram! La aceste cuvinte, netotul bãtu vesel din palme, adãugind: � Ce ºtii, tu, tatã ? Acesta este numai haramul cel mic. Vine imediat ºi haramul cel mare.

NÃSCUT LA ªAPTE LUNI

O femeie nãscu un copil la ºapte luni. Temându-se cã fiul nu va putea ajunge mare, soþul cerea sfat oricãrui om întâlnit în cale. Într-o zi, stând de vorbã cu un prieten, aduse din nou subiectul în discuþie. � Nu-þi mai face griji, îl liniºti prietenul. Strãbunica mea a avut tot o sarcinã de ºapte luni, când l-a nãscut pe bunicul. Uluit, omul întrebã: � ªi ? A crescut pânã la urmã bunicul tãu ?

VÂRSTA ASCUNSÃ

Un om se însura cu o femeie care nu mai era tânãrã. În patul nupþial, bãgã de seamã cã faa brãzdatã de zbârcituri. � Câþi ani ai ? îºi întrebã el mireasa. � Patruzeci ºi cinci sau ºase, veni repede rãspunsul. � Dar pe certificatul de cãsãtorie scrie cã ai numai treizeci ºi opt. Dupã mine, drept sã-þi spun, ai mai mult de patruzeci ºi cinci sau ºase. Spune-mi adevãrul ! � Pãi, adevãrul e cã am cincizeci ºi patru. Deºi soþul continuã sã insiste, femeia contin sã susþinã cã nu are mai mult de cincizeci ºi patru de ani. Chinuit de bãnuialã, mirele era gata sã se lase totuºi pãgubaº, când îi veni în minte o i � Mã duc sã acopãr lada cu sare, altfel vin ºobolanii ºi-o mãnâncã pe toatã, zise el. � Ce glumã ! exclamã femeia. De ºaizeci ºi opt de ani de când sunt pe lume, n-am auzit niciodatã de ºobolani care sã mãnânce sare !

MASÃ BOGATÃ

Un musafir, invitat la un ospãþ, gãsi în dreptul sãu, pe masã, un singur beþigaº. Când se aduserã bucatele, toþi ceilalþi musafiri ridicau beþigaºele ºi prindeau cu ele bucãþi de carne, înfruptându-se pe întrecute. El ºedea þeapãn, cu mâinile vârâte adânc în mânecile robei, privind. Peste puþin timp i se adresã gazdei: � Vreþi sã-mi aduceþi un castron cu apã ? � La ce-þi trebuie? se mirã gazda. � Pentru a mã spãla pe mâini, dupã o masã atât de bogatã.

CUM SE POATE OCUPA UN SCAUN

La un datornic veniserã atâþia creditori sã-ºi cearã banii înapoi, încât toate scaunele ºle din casã fuseserã ocupate, iar unul dintre creditori ºedea chiar pe prag. Acestuia din urmã îi ºopti: � Domnule, vã rog reveniþi mâine dis-de-dimineaþã. Crezând cã datornicul avea de gând sã-i dea înapoi banii împrumutaþi, omul plecã acasã în A doua zi, creditorul veni în zori de zi. Înainte de a trece la discuþia asupra banilor, îl întrebã, curios, de ce-l chemase numai pe el. � Eram neliniºtit, rãspunse datornicul, vãzându-vã cum staþi incomod pe prag. Venind astã mai devreme, puteþi ocupa un scaun.