fãrã m.h.s.! - bibliothecabibliotheca.ro/reviste/litere/nr_6_2011/litere135.pdf · 2011-07-04 ·...

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Fãrã M.H.S.!

Tudor Cristea

Dispariþia unui scriitor important predispune, dincolo de cãderea pe gânduri, la aprecieri ºichiar la speculaþii purtând pecetea emoþionalã a momentului. Iar dacã este vorba despre un ompe care l-ai ºi cunoscut, atunci întrebãrile îºi cautã poate prea grãbite rãspunsul. Totuºi, unscriitor (ºi, în genere, un artist) nu e simplu de cunoscut. Existã persoane care cunosc omul ºi-lignorã, în sensul profund, pe artist, trecând pe lângã adevãratul sãu chip � spre a folosicuvintele lui Gala Galaction � aidoma unui prunc pe lângã Alpii Elveþiei � în tren, la sânul maicã-sii.ªi asta se întâmplã cu atât mai mult cu cât, ca în cazul lui Mircea Horia Simionescu, artistul edificil, iar cunoaºterea operei sale cere nu doar efort, dar ºi o minimã competenþã.

Tocmai de aceea acum, când omul nu mai e, dar scriitorul continuã sã existe, mã întrebcând ºi cum l-am cunoscut. ªi încerc sã-mi rãspund, nu înainte de a face, totuºi, o micãspeculaþie asupra acestei situaþii. Anume cã nu e întotdeauna un avantaj pentru operã sãcunoºti omul. Dar cã, nu o datã, poate fi. Oricum, opera va recompune imaginea autorului ei.Zadarnic ne spune Mite Kremnitz câte ceva despre statura, dentiþia ori vestimentaþia luiEminescu (ºi zadarnic amplificã spusele ei jurnaliºtii semidocþi). Profilul poetului va cãpãtatotdeauna ceva din aura lui Hyperion, poiectatã peste fotografia astralã din tinereþe. ªi totaºa, imaginea lui Camil Petrescu, mic la stat ºi hipoacuzic, e înlocuitã de alura lui ªtefanGheorghidiu. ªi pânã la urmã aceste imagini recompuse sunt cele veridice. Nu acelea pe care,în ultima vreme, ºoferii, amantele sau soþiile vreunui scriitor încearcã sã le punã în circulaþie,publicând cãrþi ori luând parte la emisiuini televizate de succes îndoielnic.

Mircea Horia Simionescu a intrat în literaturã în momentul de dezgheþ ideologic(considerat, în ultima vreme, de cãtre unii, doar aparent) care a dat �romanul obsedantuluideceniu�. Inaugurând tetralogia �Ingeniosul bine temperat� cu �Dicþionar onomastic�, unautor de 41 de ani, aproape necunoscut, propunea un alt tip de literaturã � ludicã,intertextualizantã, umoristicã ºi gravã în acelaºi timp �, înlocuind lumea cu lumea bibliotecii.Realizând, aºadar, o operaþie borgesianã, ceea ce îi mai aduce o caracteristicã importantã �aceea de a fi, cu sau fãrã program, sincronic. Orizontul de aºteptare al epocii era, totuºi, înRomânia, altul, iar el va asigura succesul imediat al primului tip de roman � al adevãrurilorºtiute dar ascunse, dezvãluite fie ºi pe jumãtate. Poate din aceastã pricinã eu însumi l-amdescoperit efectiv pe M.H.S. odatã cu apariþia celui de-al doilea text al tetralogiei � �Bibliografiageneralã�. Dar acesta este, indiscutabil, motivul pentru care el a fost socotit un precursor. Aloptzeciºtilor. Deºi statura operei sale o depãºeºte pe a fiecãruia dintre ei, luat în parte.

Ulterior, am cunoscut opera mai în profunzimile sale, mai ales din momentul în care amînceput sã scriu despre ea. Omul l-am vãzut, iniþial, la întrunirile culturale dâmboviþene, aºezatîn fruntea prezidiilor, juriilor, asociaþiilor ºi transformat în emblemã. Am schimbat, desigur,cuvinte. Dar cu adevãrat am început a ne cunoaºte abia dupã ce am scos revista �Litere� (lacare el a fost convins sã scrie de cãtre Mihai Stan; dar a fãcut-o numai dupã ce s-a lãmuritdespre ce e vorba). Am purtat, în ultimii ani, lungi discuþii, mai ales telefonice, provocateuneori de comentariile mele la cãrþile lui. Sau de unele texte din revistã. Dar ºi de stareaprecarã a sãnãtãþii sale. De câte ori l-am întâlnit ºi de câte ori am vorbit am încercat sã gãsesco relaþie între imaginea omului ºi creaþie. Mi s-a pãrut, la un moment dat, a o descoperi înrictusul dureros care-i marca figura zâmbitoare ºi amabilã, sugerând dimensiunea gravã aunei opere ludice. Aº mai observa acum un lucru. ªi anume cã scriitorul, a cãrui operã musteade culturã, evita referinþele livreºti în discursul sãu public, ca ºi în convorbirile particulare.Asta îl fãcea sã fie firesc ºi credibil. Cultura era materialul cu care jongla el în pagina scrisã. ªiaidoma unui mare jongleur, M.H.S. apãrea în public mergând ºi vorbind normal, nu jonglând.

Revista �Litere�, la care a colaborat mai bine de zece ani, Editura Bibliotheca, la care a scosultimele ºase cãrþi inedite ale sale, Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, pe care a patronat-o cugenerozitate, pierd acum personalitatea care le dãruia ceva din legitimitatea ºi din prestigiul ei.

Din clãdirea de aer pe care am încercat s-o edificãm, a plecat definitiv cineva.

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Revistã lunarã de culturãa Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ISSN 1582-0289Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur

de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România

R E D A C Þ I A

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.Revista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

Dan GîjuNiculae IonelSUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuAurelian SilvestruTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIAlexandru GeorgeMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan Adam

REDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon Mãrculescu

DIRECTORTudor Cristea

REDACTOR-ªEFMihai Stan

SECRETAR DE REDACÞIEIon Anghel

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

2.VI.1949 - S-a nãscut Pârvan Dobrin 3.VI.1947 - S-a nãscut Mihail I. Vlad (m. 2006) 4.VI.1945 - S-a nãscut Cornelia Atanasiu 5.VI.1943 - S-a nãscut Florea Turiac 5.VI.1957 - S-a nãscut Nicolae Calotescu 6.VI.2011 - A murit Mihai Gabriel Popescu (n. 1933) 7.VI.1716 - A murit Constantin Cantacuzino-Stolnicul (n.1640) 8.VI.1952 - S-a nãscut Mihai Dorel ªanga10.VI.1932 - S-a nãscut Vasile Zamfir (m.1991)11.VI.1943 - S-a nãscut Grigore Arbore12.VI.1998 - A murit Ioan Alexandru Durac (n.1924)13.VI.1920 - S-a nãscut George Colfescu (m. 1985)17.VI.1961 - S-a nãscut Virginia Mateiaº17.VI.2009 - A murit Nicolae Neagu (n. 1931)18.VI. 2004 - A murit Toma Biolan (n. 1941)19.VI.1977 - S-a nãscut Radu Maniþi20.VI.1991 - A murit Vasile Zamfir (n. 1932)21.VI.1946 - S-a nãscut Corin Bianu21.VI.1961 - S-a nãscut Aniºoara Tolea-Burlea22.VI.1912 - A murit I.L. Caragiale (n. 1852)23.VI.1924 - A murit George Grigore Caïr (n. 1876)24.VI.1989 - A murit Ion Ruºeþ (n.1945)25.VI.1988 - A murit ªerban Cioculescu (n. 1902)26.VI.1905 - S-a nãscut Emanoil Dumitrescu (m. 1998)28.VI.1901 - S-a nãscut ªtefan Oprea (m. 1957)29.VI.1951 - S-a nãscut Petre Gheorghe Bârlea30.VI.2003 - A murit Sandu David (n. 1923)

3Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea � Fãrã M.H.S.! .............................................. 1LITERATURÃ DUS-ÎNTORS: Mircea Horia Simionescu � Versete de unicã folosinþã .............................................................................. 4BREVIAR: Barbu Cioculescu � Chinuri grele ......................................... 8CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea � Despre ea, totdeauna... ............ 11

LECTURI: Constantin Trandafir � O carte în dezbatere: Imaginarul poeziei feminine .............................................................. 13LECTURI: Margareta Bineaþã � O carte în dezbatere: Rigoare terminologicã ºi aplicaþie sensibilã ................................................... 15VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Po(i)etica faptului divers (2) ........ 18RECITIRI: Henri Zalis � Interferenþe cu Laurenþiu Ulici ............................ 21AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam � Prodigiosul Florentin ..................... 23LECTURI: Niculae Ionel � Secþiunea de aur ............................................ 27LECTURI: Liviu Ofileanu � Matricea sacrificialã ...................................... 29ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu � Colaborator ideal al Radioului ....................................................................................... 31POEZIA ACASÃ: Iulian Filip � Ianoº Þurcanu .......................................... 32ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � Risipitorul de talent ............. 35DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru � Nebunul ºi puterea....................... 36PROZÃ: Mihai Stan � Reîntoarcerea în Paradis ...................................... 37ARS LONGA...: Dan Gîju � Vulturul nu zboarã-n stoluri. Confesiunile din anii crizei (6) .......................................................... 40MEMORII: Sultana Craia � Viaþa la þarã .................................................. 43PROZÃ: Iulian Filip � Drumuºorul ............................................................. 46TEATRU: George Toma Veseliu � Salvaþi-l pe Galileo ............................ 48CONFERINÞÃ-LECTURÃ: Matei Viºniec � Nina, sau despre fragilitatea pescãruºilor împãiaþi ....................................................... 52RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � Romanul unui roman � un alt Dan Brown?... ......................................................................... 55MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci � Juan de la Cruz ..................... 58STEIURI: George Anca � Natya ............................................................... 61ISTORIE LITERARÃ: Iordan Datcu � Dedicaþii ......................................... 63DICÞIONAR: Victor Petrescu � Mircea Horia Simionescu înfruntând anii... ................................................................................ 65FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Câteva însemnãri despre epistolograful Mircea Horia Simionescu .............................. 67PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Cultul prieteniei .............. 71BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu � Mircea cel Mare (cel Bãtrân, Mircea I Basarab) ......................................................... 72ORIZONTURILE LECTURII: George Coandã � Generosul bine temperat .................................................................................... 76CULTURALE: Retrospectiva Constantin Blendea ...................................... 77CULTURALE: Gala premiilor presei dâmboviþene ...................................... 77Concursul Naþional de Prozã �Marin Preda� (ediþia a XII-a) ...................... 78SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI: In memoriam Mihai Gabriel Popescu ..................................................................... 79REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea � �Un accident cum ar fi moartea�... .......................................................................... 80


Mircea Horia Simionescu

LITERATURÃ DUS-ÎNTORS

VERSETE DE UNICÃ FOLOSINÞÃ(Prospect)

Ce este acest produs foios ºi cum sefoloseºte. Mai bine de cinci decenii de experienþãscripturalã au învederat autorului acestui produscã substanþele care îl compun, numite convenþionalinspiraþie poeticã, nu provin din zone din afarafiinþei noastre, din donaþii cereºti sau infuziipreparate în rafinãrii culturale de înaltã tehnologie,ci se aflã, de când e lumea lume, în noi, în adânculfibrelor ce ne alcãtuiesc ºi ne personificã. Naturanoastrã de oameni îndârjiþi sã cunoascã toate vãmileºi cursele vieþii, ca sã le înfrunte ºi sãsupravieþuiascã, a lãsat loc, printre dexteritãþi, ºialesei însuºiri de a gusta bucuria gratuitului, alibertãþii, a actului nepractic, zburdalnic, scutit deorice îndatoriri. Act de o savoare nepreþuitã,rãsplatã mântuitoare a trudei, servituþilor,suferinþelor, eºecurilor. Tot omul este posesor alacestei însuºiri, poet din nãscare, dar numai puþiniîl descoperã ºi-l cultivã, ba, mereu mai frecvent înlumea de azi, îl considerã un lest, o piedicã în caleaintegrãrii individului în viaþa modernã.

Creaþie sau descoperire. Cum produsul defaþã se prezintã cititorului ca un obiect finit, ºichiar pare a fi, dacã ar atinge prin surprindere gradulneobiºnuit al perfecþiunii, s-ar putea spune cã elaparþine familiei miraculosului, indeterminãrii,hazardului, travaliului aducerii pe lume a fiinþei ºicreºterii ei, am avea îndreptãþirea sã vorbim decreaþie ex nihilo, imposibil de determinat. Lucrurilenu stau cuminþi în asemenea formulã. Procesulaºezãrii pe hârtie a materiei poetice poate trãdadoar unele semnale întredeschise ale parcursului.

O întâmplare �tehnologicã� printremulte altele bãnuit posibile. Autorul a douãduzini de volume de prozã, practicând înaintea lorpoezia suprarealistã (mai exact dicteul automat,atât cât îi permiteau lecturile dezordonate,amatoriste ºi, de la un timp, infidele), a ajuns sã numai poatã fizic ºi funcþional sã-ºi exprime în scrissimþãmintele, cu toate cã ideile îl cutreierauimpetuos ca la 16-18 ani. Suferind de crampelegreu controlabile, tot mai deprimante, în faþa hârtieineîncepute, a recurs la tehnica dictãrii pe bandã demagnetofon, ziua dar mai ales noaptea. A adunat,transcriind substanþa rezistentã judecãþii critice, ocantitate apreciabilã de sentenþe, formulãri fericite,metafore, soluþii sintactice neobiºnuite, nucleeverbale (noduri puternic germinative), umbre aleunor stãri ºi scene de interes literar. Cele mai multe,seducãtoare pentru un cãutãtor al adevãrului, chiardacã nearticulate, ermetice, lunecãtoare faþã decontururile realitãþii. Suprinzãtor adevãrate.

Experienþa, nevoitã, nesperatã, gratuitã, comparatãcu cea din adolescenþã, dezvãluie cã dicteul automata rãmas � la 80 de ani ai sondorului de dragulsondãrii depozitelor adânci � valid ºi consolatorpentru pãgubitul de caligrafie. Viciul scrisului,nealterat. Aºadar, sinceritate de nesuspectat, devreme ce nici un interes practic... Rostul, nuraþiunea transcrierii celulelor acestei �epopei depeste vizibila fire�, cum a numit-o poetulregãsindu-ºi dragostele dintâi: de a-ºi încheia�cercetarea� ºi trãirile cu administrarea simetricã acelulelor înseriate (amintim debutul în prozã, în1969, cu Dicþionar onomastic, gestaþie îndelungatã,colecþie la fel distribuitã în pagini).

Incompatibilitãþi ºi reacþii adverse. Uneledefiniþii ºi multe versete, chiar întreaga demesuratãîntreprindere, pot provoca grave alergii cititorilorcrescuþi în rezervaþii ºcolare. Recomandarea sincerãa casei editoare e netedã: cititorul sã evite întâlnireacu cartea depozitului subconºtient, primejdios, sã-iterfeleascã lucrãrii, sub tãlpi, fãþãrnicia. Celor cese simt ameninþaþi de �dezmãþul� emisiei, indiferenþisau neºtiutori, trebuie sã le amintim cãavangardismul, formele lui viu productive, hrãneºtede mai bine de 150 de ani arta în toatecompartimentele ei. Este unul din curenteleartistice cele mai longevive, cu direcþii de gândireconfirmate, nu doar tangenþial, de fizica, ºtiinþelematematice, astronomia zilelor noastre. Refuzulrecunoaºterii demersului literar sã-i reþinã peîntârziaþi pe linia de depou.

Marca depusã ºi lãsatã acolo. Carteaaceasta þine seama de realitatea jenantã dupã careadevãrul ne rãmâne pentru totdeauna necuprins.Mediocritatea ne naºte ºi ne îngroapã. Alternanþaºi nu bipolaritatea linearã ne priveºte. Visul ºiprodusele lui vomitã omeneºte, �intenþiile�discursului oniric urmãresc sã cultive ºi erorile,spiralele fractale, anamorfozele, haosul.Neglijenþele de expresie, abaterile de grafie etc.rugãm a fi îngãduite ºi iertate: visul nu cunoaºtegramaticã. O vorbã în plus: lucrurile lumii, dinstart neterminate, sunt menite sã rãmânãneterminate. Omul, ca verset pe pãmânt cercetãtor,sã ia negreºit unturã de peºte.

Ce fel de adjuvante trebuie evitate. Pentruca trudnica lecturã sã satisfacã plãcerea minimã, ase reþine: poezia cautã de multã vreme sã se dezbarede prezenþa naraþiunii (povestea îºi are toboganulîn altã grãdinã), de determinãrile parazitare � loc,timp, istorie, acompaniament �, de adaosuri dedeclamaþie, de mesaj ºi icnete morale, politice,


teziste ºi militantiste ºi de anecdotã, ºarade,informaþii utile, învãþãturi memorabile, imneclamoros patriotice sau tandru pompieristice.

Ce (mai) trebuie sã ºtie cititorul acestuiopus poetic multicelular. Noutatea acestei viziuniprivind substanþa vie, energia ºi puterea poeziei înlarga arie a artelor, propunere ºi nimic altceva, vinedin experienþa unei lungi cãlãtorii prin galeriilecunoaºterii, plãtite cinstit cu preþul vieþii deaventurierul autor. De vreme ce þinem în noizãcãmintele unei realitãþi secunde, cãrora cudificultate le recunoaºtem bogãþia ºi le aflãm expresiaconvenabilã stãrii de veghe ºi comunicãrii, sã nemulþumim cu formulãrile deocamdatã aproximative,sumare, resimþite fidele materiei-gemã, spontane dar

nelipsite de încãrcãturã emoþionalã. Disconti-nuitatea ºi subþirimea semnelor echivaleazã cuefectele unui mesaj.

Scurtã concluzie terapeuticã. Înseºirândurile acestor avertismente trebuie citite cusporitã prudenþã. A arunca volumul presimþittoxic poate fi un act salutar pacientului delocderanjat de acapararea poeziei de astãzi de cãtrefilm, poveste, retoricã, istorie ocazionalã,picturã, industriile sunetului muzical,senzaþionalul jurnalistic, starea civilã, sociologie,articulaþiile dichisite ale erotismului,exotismului, eroismului, altor tincturi alterândprin excese trãirea poeticã din care, de altfel,ºi-au tras sevele începuturilor lor.

ispita sfântului pomanã

de câte ori þi-a fost strigatbatã-te dumnezeu sã te batãºi-mi amintesc cum prima oarãpe dumnezeu trimiterea l-a indispustatãl omului s-a ºi explicat:aveam de cãptuºit un binoclu cu un ºirde mãrgean ºi urma sã închid un prohabprevãzut cu câteva � între caraibe ºi marea aral �mii ºi milioane de cheutori ºi m-am temutca oriºicare de nevastã-mea (nevãzuta ºi ne-simþita) femeie deopotrivã aprigã deºicu siguranþã doar eventualãnu te-a bãtut cum îþi strigaba de fiecare datã mãrinimia saþi-a luat câte un drugdându-l centrifug cu capul de pereþisau te-a pungãºit olteneºte de arginþifii cu bãgare de seamã tu cel hotãrâtsã treci pe la potcovarpentru propriile tale nevoi fiziologicedumnezeu nu se joacã ca masteranziiel secerã indignat el te expediazãsub lozinci ºi drapel cu poºta pneumaticãcheia întregii poveºti

sunt unul dintre cei indiferenþila fuga formelor care-ncotroale realitãþii ºi propriilor ideidesprinderea unei uluci din gardnu se distinge nicio secundãde târâºul prin aer cãtre þintãa plumbului pocnit / pornit din puºcãîmi arãþi obiectul lumii(un fel de cuþitaº neînstare de crimã)aºa cum îl ºtii în palmã ºi cum nu se zbateconced cã e nostim ºi drãgãlaºpoate îi zic sã taie în douão bomboanã o amantã de odinioarãsecþiunea de aur a cerului dupã apusfirul sârmos al episoadelor ultimului rãzboisã caºti ºi sã lãcrimezi înaintea performanþelorºi lasã-l dracului sã-þi scape din mânãnu se sfârºeºte (cum n-a început) lumeaimportant e sã alcãtuieºti caligrafii indescifrabiledin toate obiectele ce adunã împreunã formele

fiinþele pietricelele puzderiile de steagurilevictorioasenu-mi plac fineþurile îmi displac nasturiiputem merge dupã voie la cinematograffacerea lumii are loc imediat dupã prânzbaþi cu telul înspumatrestul nu mai intereseazã:e un du-te vino nicicând mai multcu condiþia modestã sã ºtim cãtot ce e pieritor dãinuie în lucruri pentru vecieah frumoase sunt fãrã excepþieformele care cer � poþi sã le ai poþi sã nu �tãiºuri printre care se strecoarã ºopârlele raþiuniiartã poeticã

exclude ca netrebnice povestireaanecdota comparaþia învãþãtura� le aflãm în altã partefereºte-te sã cazi în sentimentalismeîn prea întinsul lamentoal generaþiilor de agitatori de inimiinimi robotizate cu rotiþe alebucuriei pãrerii de rãu exhibarea durerii de-o mulþime de acumulãri deapocalipsã ºi lacrimi în sticle alesfântului duh sau vãduveisã-l trimite dracului pe alan browngohnmulþumeºte-te cu afiºajul cositorului elasticcu lampa de buzunarºi elasticul sigilat nefolosibilmulþumeºte-te cu nefolosibilulmãsurã epicã

un þãran din partea loculuise porni la drum lung ºi mersede-atunci numai înainte pânã azide la un timp contemporan mieîºi trimite în pas alergãtor întrebãrile:cât mai avem? ce vom face mai apoi?alergând paralel n-am suflu sã-i rãspundnici nu ºtiu cedar fericit cã viaþa mea nu stã sã steaîntr-o zi îl voi vedea cum se îndepãrteazãvoi fi trist ºi foarte bucurosca la sfârºitul filmului cu donald


fãrã titlu

cu fiecare orã cu fiecare ceasmã simt mai aproape de locul de-o viaþã þintitnimeni în lumea aceasta nu l-ar putea definibãnuit de ei cum bãnuit de minepierdut în vag precum ora ºi nebãnuit precum oraºtiutã exactã la greenwich ca ºi ceva mai încolorãvãºitã pe întreaga suprafaþã a pãmântuluidestinaþia e azi mai aproape � ºtiu eu de unde ºtiu �distanþa pânã la ea azi mâine terestrã sau prin aerîntotdeauna la fel(distanþele rãmân neschimbate oricât am rãtãci)nu mã mai mir de creºterea leneºe a pãruluide lungirea cu fiecare zi ºi orã (centimetru cu centimetru)a ºireturilor ghetei a rãsurei ºi a cãtineipoezia e înzestratã cu toate veninurile provocatoarede dezgust: cea clasicã încãlþatã în ghips e prearostogolitã lipicioasã pe ambele pãrþi ca hârtia demuºte în timp ce zbârnâie prea-supusã undelorradio (ºi poate nucleare) iar cea de mai aproaperãu (ºi mereu mai rãu) dublatã de contrafaceri imitaþiide duzinã schime consumate îndrãzneli ºchioapecoropiºniþe dãri de seamã ºi alegeri spectacolescrise ºi ºchiopãtate la/ pentru colþ de stradãamintirile nasc pui vii chiar cele recent sugrumatedacã nu l-ai cunoscut pe rabindranath tagorevino pe înserat la capºa sã þi-l prezint artilerist


ignoranþa primordialã

fãrã nicio explicaþie � precum þi-am mai spus:dumnezeu departe de-a cuprinde toate domeniilee trecãtor ca oricare altul ºi limitat de circumscripþiicunoºtinþele lui scurte au tupeu ºi stârnesc paradã sacrosanctãregie abandonatã sau improvizaþie cu publicitate sãrmanãprezenþã stingându-se la finele dinastiei crocantee simplu: n-avem timp pentru probeîmbrãcãm haine strâmte ºi murim înaintede-a desface cusãturile ferecãturile prohabultreci pe strapontina ºtiinþelor fotoliul rãmânepentru a doua venire a lui christoseu în uºã christos pe drum venind agalede s-ar amâna examenul ºi s-ar schimbaprogramul sistemul canonul (grãbeºte-te încet!)îndrãzneala de-a merge enciclopedic mai departezadarnicã tuturor nefolositoarecatastrofalã chiar ºi cetelor din înaltpentru cã un înger nu se pricepe sã aprindãmãcar o pipã


Barbu Cioculescu

BREVIAR

În tren, la întoarcerea acasã, munþii sevedeau tot mai cocoºaþi, pânã la a devenimãguri, coline, pãdurilor le lua locul ºesul �Bucureºtii. Dacã familia Cioculescu preferamuntele, în vacanþe familia Ioviþoiu preferamarea. Spre a nu avea de înduratinconvenientele caniculei, la invitaþiaunchiului Costicã, fratele mamei, Barbupetrecea finele verii la Carmen Sylva, împreunãcu verii sãi. Fãcu, astfel cunoºtinþã cu acelþãrm dobrogean atât de scump prietenului sãuPavel Chihaia � ºi implicit cu talazul... Nu erasingurul invitat, Jappi Kopes, intimul amic alverilor mei completa grupul, de la cel mai micla cel mai înalt, el fiind acela. Tribul care ocupãvila cu nume de femeie se alcãtuia din UnchiulCosticã, tanti Hilda, soþia lui, Noli, Bodã, Edith,copiii, plus cei doi invitaþi � de onoare! Veriimei, Noli � în acte Noel Constantin � Bodã, înacte Iulian Stacey ºi Fetiþa, în acte EdithVictoria se înfãþiºau, în scarã, cu patru, trei ºidoi ani mai în vârstã decât mine. Dualitateaonomasticã se datora împrejurãrii cãaparþineau uneia dintre foarte rarele familiiromâno-britanice.

Student la Politehnica din Birmingham,unchiul Costicã, începãtor în ale limbii englezefusese gãzduit într-o onorabilã familie prin acãrei blondã ºi admirabilã fiicã, Hilda, unchiulCosticã fãcu rapide progrese în vorbirea uneilimbi pe care se pare, totuºi, a nu fi posedat-ope deplin niciodatã. Dar cei doi se înþeleseserãatât de bine, încât, la revenirea în þarã, curâvnita diplomã de inginerie, unchiul Costicãcobora din tren cu o soþie ºi doi bãieþaºi peproprii picioare. La mare � indiferent care �aunty Hilda reîntâlnea peisajul de acasã, pecare avea sã-l revadã aievea peste ºase decenii.Carmen Sylva, locul ales, putea fi eventualconsiderat un orãºel, în nãscare, cu pumnullui de vile purtând, cele mai multe, numele deElvira, Margareta, Diana, vile de închiriatpuþinilor vilegiaturiºti care se aventurau cãtreun confort foarte relativ. Spre a lua în piept

CHINURI GRELE*

marea cu care, dupã cum spunea Pavel, nici oînþelegere nu e cu putinþã. Unde însã, cumzicea de astã datã Constant Tonegaru, dacãpui un picior în apã, apoi altul, porneºti sprezãri nesfârºite.

În odãi era umbrã, rãzboiul cu roiurile demuºte se câºtiga în parte prin întinderea sublãmpi a unor mosorele de hârtie îndulcitã sauprin aºternerea unor farfurioare de asemeneapline cu un lichid zaharat, pe cât de otrãvitorpentru acele singure vietãþi de care SfântulFrancisc din Assissi se îndoia cã ar fi ºi elecreaþia Domnului. Celor opãriþi de preaîndelungata expunere la soare li se administra,pe locurile suferinde, iaurt. Probabil singuraindustrie a locului. Nu exista poluare,atmosfera era aceea din prozele lui AntonHolban ºi Camil Petrescu. Plimbându-mã peþãrm contemplam cãscioarele celor mai sãracioameni din lume, pescarii locului. Minuscule,proaspãt vãruite aveau înãuntru pat, o masãscundã cu trei picioare, scaune � ºi icoane peperetele dinspre rãsãrit. Bãrbaþii plecau cubãrcile la pescuit în zori, reveneau în amurgcu câteva gãleþi de hamsi, guvizi, aterine. Deînþeles din care motive îºi alesese Iisusapostolii dintre pescarii de la marea Galileei.În una din numeroasele lui cãrþi, Petre Pandreapovestea de impresia jalnicã pe care o fãceaupe plajã niºte domni burtoºi, de o albeaþãdezgustãtoare, în comparaþie cu un grup demuncitori ai locului, arãtând la ieºirea dinvaluri ca niºte tineri zei, în admirabila lorconstituþie atleticã. La îmbrãcare însã, situaþiase schimbase radical, domnii în camãºi demãtase ºi haine scumpe arãtând ei acum caniºte zei, pe când muncitorii, cu ceea cepuseserã pe ei arãtau ca vai de lume.

Astãzi, când toatã lumea poartã blugi,geacã ºi adidaºi, problema s-a rezolvat în bine� în nu se poate mai bine.

Noli, Bodã � astfel numit încã din copilãriecând pronunþa greºit cuvântul brother, Fetiþa� mai târziu Baby, erau înotãtori cu statevechi, vedeai în fiecare clipã cum li se dezvoltatoracele, cum le creºteau muºchii. Slab ºi lafel de înalt rãmânea tot atât de flegmaticulJappi, pe care îl îndrãgisem pentru umbra de

* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliothecaintitulat Amintirile unui uituc � Exerciþii dememorialisticã


umor. Noi ceilalþi practicam umorul autohton.Plãcerea pentru mare mi-a venit mai târziucând, conºtient sau difuz, sesizându-ierotismul într-un moment de furtunos amorfãrã speranþã, i-am dedicat cea mai pe faþãpoezie a mea � Ovidiu se plimbã cu marea. Ofãceam, acolo, iubitã rea ºi urâtã, poemul i-aplãcut într-atât Aninei Pogoneanu, încât l-atradus în franþuzeºte. O femeie sclipitoare, nuºi frumoasã.

Din primul modest contact cu marea,pãstrez amintirea unei ieºiri în larg cu barcaacompaniindu-mi verii. Þãrmul nu se maizãrea, valurile creºteau, deopotrivã, în mine,cu o groazã surdã, pe când truda vâslaºilorpãrea a nu fi rãsplãtitã cu nici un avantaj.Trebuie sã fi fost principalul motiv pentru caremi-a rãmas în memorie una din anecdotelepreferate ale tatei. Cicã învãþatul Omega, înbarcã, pe ocean, îl întreabã pe vâslaº: �L-aicitit pe Spinoza?� � �Nu�, rãspunde a acesta.�� Ai pierdut jumãtate din viaþã�, ziceafilosoful. Apoi: �L-ai citit pe Kant?� din nouun rãspuns negativ, ºi, iar, ai pierdut jumãtatedin viaþã. Pe marea liniºtitã se porneºte vânt,nori negri acoperã cerul, valurile spumegã înjurul bãrcii. �� ªtii sã înoþi?� întreabãbarcagiul. La rãspunsul cã nu: �Atunci aipierdut toatã viaþa!�

În aceeaºi companie am petrecut ultimelezile ale lui august, dar nu la mare, ci la Ploieºti,în locuinþa unchiului Costicã, pe strada BucurSpirescu, la numãrul 11 bis � cifrã ce evitafatidicul 13. Se înfãþiºa ca o arcã impozantã,în perfecte linii, un parter înãlþat, cu generoasãcurte în faþã. Casã pe colþ, aducând cumva culiniºtitele locuinþa de þarã britanice, fusese,poate aleasã pentru a spulbera nostalgiileseninei mãtuºi Hilda. Cu ampla scarã dinmijlocul faþadei, casa îmi câºtigase sufletulde la prima vedere, pãzitã cum era de Ursei,un ciobãnesc cu pieptul lat, pe picioare scur-te ºi umbritã de un nuc în plinã maturitate. Odispoziþie egalã domnea în casã, în cãdereafilelor de calendar.

Holul primitor adãpostea un pian ale cãruiclape nu le atingea nimeni, încãpere aproapeniciodatã strãbãtutã de oaspeþi � cu excepþiamarilor sãrbãtori. Atunci unchiul Costicã,tanti Hilda invitau, la rândul lor, colonia deingineri prieteni, britanici, americani, olandezi,în petreceri de câte o noapte. Dnii Swift, Clark,Duque, Koppes soseau cu soþiile, cu copiii.

Douã dormitoare, o sufragerie împlineauacea secretã armonie ce dã personalitate,farmec unei case. În dormitorul copiilordormeam ºi eu, schimbând patul. Fetiþa aveao saltea la sol ºi mã invita cu stãruinþã, cevaobscur mã împiedica sã accept, dar nuputeam refuza pe faþã. Mai cu seamã cã,dintre toþi, cu Fetiþa mã înþelegeam mai bine.Între crengile de vârf ale nucului, Noli

aºezase faþa de scânduri a unei uºi, realizândun retiro pentru ceasurile lui de lecturã. Lafel de gelos pe libertatea lui, Bodã instalaseîn dulapul din sufragerie un bec de lanternãcu baterie, spre a citi acolo, netulurat cãrþileinterzise, romanele-foileton cu izdetectivistic, de uz popular, care se vindeaula chioºcurile de ziare. Pentru mine, dupãBibliotheque rose ºi Collection Nelson, aufost o revelaþie. Mai întâi aventurileechipajului submarinului Dox, pitulat pecoastele Africii ºi la mare nevoie, dar mereu,salvat de viteazul negru Pongo. Într-o altãserie, energicul, atleticul, generosul, pe câtde capabilul tânãr Percy Stuart râvnitor de afi primit în cel mai închis club din lume �Excentric club � avea de trecut un marenumãr de probe � 178, îmi reaminteºteprietenul Alexandru George � ducând lacapãt câte una pe sãptãmânã, în ritmul deapariþie a fasciculelor. Îmi devenise familiar,cum primea în plic, tema aventurii ce urma,adesea o confruntare cu personaje dintrecele mai negative. Pornea îndatã ºi, vezi bine,izbutea, dupã ce trecea prin primejdii ce-þitãiau rãsuflarea. Eºuase doar la ultima probã,ceea ce-l silise sã ia treaba d�a capo. Avea,desigur, timp ºi mijloace... Oricum, înaintaºullui, elinul Hercule, se descurcase mai uºor...

Nu mai puþin înzestrat ºi tenace ºi totatât de întreprinzãtor se afirma Bill Gazon. Elurmãrea sã elibereze o fetiþã rãpitã de niºtebandiþi japonezi, care n-o scãpau din mânãcu niciun chip. În fiecare fasciculã neînfricatulBill Gazon îi ajungea din urmã, învingândteribile dificultãþi, cum ar fi strãbaterea cãlarea Siberiei, dar chiar în ultima clipã rafinaþiiticãloºi îi scãpau din mânã, urmãrirea trebuiareînceputã, pe alte ºi mai exotice meleaguri. Odecepþie adâncã punea stãpânire pe mine, lafinele fasciculei, rãbdarea mã pãrãsea, pânãcând venea ziua buletinului nou.

Fiecare înfrângere îl încãrca pe Bill cu noiforþe, îi urmam exemplul. Aventura finalã,cuprinzând eliberarea captivei n-am maiapucat-o ºi nu ºtiu dacã a mai apãrut. Prinprisma anilor � ºi a miilor de romane între timp�lecturate�, nici nu cred cã era necesarã. NickCarter, Tom Shark, detectivi în slujba bineluiîºi fãceau ºi ei datoria. Dar de nelãsatdeoparte te obligau crimele campionului întrurãu doctorul Fu-Man-Chu romanele lui SaxRohmer. Diabolicul chinez îºi imola victimeleprin cele mai neuzitate, ºi prin urmare mai greude parat, mijloace. Dacã, bunãoarã, îþi pusesegând rãu, îþi trimitea la domiciliu o cutioarã,eventual de catifea, cu conþinut ce-þi eradestinat. Deschizând-o, un pãianjen pãrosdin încrengãtura Vãduvei negre îþi sãrea penas, iar dacã te ºi muºca, se termina cu tine.Viaþa sau moartea depindeau de cât de repedeazvârleai pe geam bestiola. Dacã se furiºa sub


pernã, te putea ciupi în cursul nopþii. Colecþia�Celor 15 lei� a editurii Ignat Herz lupta dinrãsputeri cu �romanele captivante�. ªi uneleºi altele se gãseau, în vrafuri, cu filele rãutãiate, cam pe unde nu te aºteptai, în casa depe Bucur Spirescu numãrul 11 bis.

Lovitura de graþie mi-a dat-o însã KarlMay cu capodopera sa �Winetou�. A fostcartea sfârºitului copilãriei mele, imagineaneînfricatului luptãtor piele-roºie m-a cucerit,m-a copleºit epuizându-mi toate entuziasmele.�Old Shaterland� � dacã nu-i pocesc numele� mi-a devenit mai apropiatã decât a oricãruialt strãin matur, ce zic, mi-a intrat în familie...Fãceam totul spre a-i intra în graþii, admiramstirpea pieilor-roºii, eroica lor impasibilitate,curajul cu care îndurau torturilepremergãtoare execuþiei, mai rele decâtmoartea. Jupuiþi de vii, bãrbaþii aceºtia nuscoteau nici un geamãt, înfruntându-ºi astfelcãlãii. ªi orice chin nãscoceau aceºtia nuducea la vreun rezultat. Mã întrebam, fireºte,dacã legat de stâlpul torturilor aº fi fost înstare sã procedez la fel, îndoielile puneaustãpânire pe mine, mã compãtimeam pentruslãbiciunea de care, mai mult ca sigur, aº fidat dovadã, nutream speranþa unei schimbãrisalvatoare. Apoi disperam.

Împrejurare în care inventasem un joc,pe care-l botezasem Chinuri grele, farã sãrealizez sursa râsetelor cu care întâmpinauverii mei noua denumire. În fapt, cãlare peBodã, îi astupam gura ºi nãrile cu mâna,împiedicându-l sã respire, pânã când ceda.Roºu ca racul, Bodã rezista dincolo de oricemãsurã, dupã cunoºtinþele mele, câºtigânddetaºat. În compensaþie, tot eu pusesem lapunct o loterie, cu bancnote îngrijit desenatede Noli, cu tuº pe o hârtie lucioasã. Tot eldesena ºi biletele de loterie, când întreagafamilie nu pleca la Bod, în apropiere, ca sã serãcoreascã sau nu mergea la cinematograf.Într-o salã de pe strada francezã am avutrevelaþia acestuia. Revãd amfiteatrul domol,plin pânã la ultimul loc, publicul agitat, iarcurând apoi în delir. Pe ecran, un trib decanibali în dans dezlãnþuit dãdea ocol unuimare cazan în care fuseserã introduºi Stan ºiBran, destinaþi a completa supa, în care se ºiaruncau felii de morcov, þelinã, cartofi. Alþinegriºori aþâþau focul sub cazan. În apa pânãla gât sãltau Stan cu mutra plângãreaþã, Branstupefiat, de superioritate ofuscatã. Cum sãnu te prãpãdeºti de râs?

În filmul ce succedase, un tânãrîndrãgostit ºi cam neajutorat scãpa pefereastrã papagalul fermecãtoarei tinere cãreianu îndrãznea sã-i mãrturiseascã adâncile-isentimente. Pe cât de curate. Într-un cu totulalt registru sentimental, fata îi învedera cã,pânã nu-i va aduce înapoi pasãrea îndrãgitã,nu va avea dreptul a-i mai cãlca în casã. Filmul,

cu litere mari pe frontonul cinematografului,�Prin mii de primejdii� mã punea pe jar lafiecare scenã, cãci în chiar fericitul, norocosulmoment când pasãrea era descoperitã pemarginea unei ferestre, într-un etaj la mareînãlþime, iar tânãrul începea escaladareascãrilor, papagalul îºi lua zborul ºi se aºezape cea mai de sus ramurã a unui cocotier, labunicicã distanþã. Pãrea cã înþelege cã e urmãrit,întinzându-i cele mai neprevãzute, ºi perverse,curse tânãrului, care se descoperea cascadorde nevoie. Când totul pãrea pierdut, fiindcã peurma tânãrului mai pornise ºi o ceatã de cetãþenifrustraþi de prestaþiile junelui, papagalul era, înfine, sau se dãdea prins, frumoasa ºi nu chiaratât de severa tânãrã acorda eroului un sãrutîncãrcat de toate promisiunile. Figurile, adâncmulþumite ale celor ce ieºeau din salã, bãrbaþiºi femei de toate vârstele, mãrturiseau o lumela o grãmadã de decenii de apariþia globalã astresului.

Aunty Hilda, servind dimineþile porþiile deham and eggs, la prânz iahnia cu bob � pentrumine, o premierã �, iar la orele cinci dupã-amiaza, ceaiul urzea timpul fãrã hârtoape al uneisolide burghezii mijlocii. Când îºi vestisepãrinþii cã-ºi va urma soþul în România, aceºtiaavuseserã dificultãþi a o afla pe hartã. Darveniserã în vizitã dupã o vreme, în perioadaculesului roadelor, al cãror bucolic belºug îiuluise. Mama, prezentã acolo atunci, îmipovestea cã nu le venea sã mai plece. În fapt,în gospodãria din strada Bucur Spirescu îºiducea traiul încã o fiinþã de obârºie scoþianã,pe numele de Jacky, tovarãºul de singurãtateal mãtuºi mele, unchiul Costicã lipsind pecâmpii cu sonde. Jacky era un câine cu blanãalbã cârlionþatã, cu mari pete portocalii pespinare, amabilã fãpturã discretã, cu botul cârnlãsând la vedere dinþiºorii de sus. ªtia ºiromâneºte, fãcea casã bunã cu motanul roºcatnumit Ursulache în amintirea unui vestit motanal lui Granpa, tot roºcovan dar provenind dinîncruciºarea cu o pisicã sãlbaticã.

De-a lungul anilor alte douã-trei generaþiide Jacky, clonaþi parcã, populaserã casaIoviþoiu la Ploieºti sau aiurea. Aceste veselefãpturi, lipsite de rãutate, cãrora nici una dinreligiile lumii nu le meneºte resurecþia, viazãîncã, în condiþii de nesiguranþã în memoriaclaudicantã a unui nonagenar în stare mediede conservare. A þi le trece, lectore, într-oplantaþie cu noi sorþi de duratã m-a ispitit. Cutoate cã operaþia s-ar mai plutea numi ºicontaminare. Scuze.

În Bucureºti, mã aºtepta proptitã de brâulcasei o trotinetã cu scândura lãcuitã ºicauciucurile pufoase, încã purtând mirosulde chimicale al atelierului. Iar pe birouaºulmeu o carte pe hârtie de ziar, dar cu gravurileediþiei princeps. Se intitula �Douãzeci de miide leghe sub mãri�.

11Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

VOLUMELE de versuri circulã, ca ºipublicaþiile literare, în zilele noastre, cu greu,aºa cã pe Adriana Lisandru am descoperit-o,ca poetã, pe un site literar. Ceea ce mi-a atrasatenþia, dincolo de conturul ºi valoareaversurilor, a fost parcimonia prezentãriipublice a amãnuntelor biografice. Chiar cândi-am solicitat, mai târziu, câteva date, s-amãrginit la a-mi comunica un foarte laconicCV exclusiv literar, în care nu se preciza, înafara datei naºterii (5 septembrie 1971), decâtfaptul cã a publicat în câteva reviste literare,cã a fost prezentã, în 2008, în douã culegeride poezie ºi cã a tipãrit un volum de debut, cutitlul �De-a Baba-Oarba�, la Editura Araniadin Braºov, în 2007. Aceastã parcimonie paresã aibã, însã, o anume semnificaþie, întrucât,încercând sã descifrezi conturul omului realîn poemele sale, îþi dai seama cã AdrianaLisandru urmãreºte, de fapt, un soi desubstituire a acestuia cu un portret imaginarºi, într-o oarecare mãsurã, simbolic. Fapt careimpune numaidecât o încercare de definire amodului liric, într-un moment în care poeziaopteazã pentru un minimalism care aproapecã a devenit manierã ºi, mai ales în tânãranoastrã liricã femininã, cãtre o îndrãznealã delimbaj vecinã cu lipsa de prejudecãþi ºi, nu odatã, cu licenþiozitatea ºi impudoarea.Îndrãzneli pe care autoarea de faþã nu se simtetentatã sã le experimenteze. ªi bine face.

Adriana Lisandru, care-ºi publicã laEditura Grinta din Cluj cel de-al doilea volumal sãu, bilingv (�Despre ea, niciodatã/ Sur elle,jamais� � traducerea în francezã îi aparþinedoamnei Letiþia Ilea), scrie o poezie femininãprin excelenþã, sensibilã ºi învãluitoare,strãbãtutã, într-o varietate a atitudinilor ceevitã extremele ºi posturile agresive, de odiscretã undã metafizicã. Dar poezia ei edeparte de a fi una simplã. Dimpotrivã,asumându-ºi feminitatea simþirii ºi aspiraþiilor,neliniºtilor ºi înfiorãrii, poeta cautã (ºigãseºte) un stil personal, rezultat din sinteza

Tudor Cristea

CRONICÃ LITERARÃ

DESPRE EA, TOTDEAUNA...*

între înclinaþia cãtre poetizare ºi metafizicã aliricii feminine neomoderniste (profilul-reperpãrând a fi Ana Blandiana, citatã la un mo-ment dat) ºi evidenþa faptului cã poeziaevolueazã, la noi, cãtre un fel de mic realismal cotidianului preponderent urban, sordid,alienant ºi, nu o datã, agresiv ºi sufocant. ªicãtre un soi de frondã afiºatã cu ostentaþie.Mizând, aºadar, în chip nemãrturisit, dardestul de evident, pe dimensiunea poeticului/poetizãrii, Adriana Lisandru depoetizeazã cugrijã (ºi, nu o datã, cu abilitate ºi metodã). Pede altã parte, coboarã, mai curând aparent(cãci preferã �colivia de sticlã�), în cotidianulprozaic, dar îl infuzeazã subtil de unda poeticã(ºi semnificantã), refuzând, aproape de fiecedatã, radicalismul reprezentãrii nude ori foarteaspre. Ca într-un videoclip, trecând prin real,femeia (sau poate numai feminitatea) îischimbã, aproape magic, conturul. Reveriilesensibile (ºi totuºi elaborate) ale poetei îºiasociazã o componentã livrescã, fiindstrãbãtute de mici ecouri culturale, care au ºiele rostul de a de-realiza cotidianul, de a-iconferi o dimensiune nu alegoricã (pentru cãea are abilitatea de a o evita aproape tottimpul), dar metaforicã ºi strãbãtutã de o undãreflexiv-sentimentalã ºi nesofisticat femininã.În aceastã manierã, având ceva din evoluþiaîndrãzneaþã ºi totodatã riscantã pe o lamã decuþit, sunt realizate cele mai puternice poemeale Adrianei Lisandru, între care cel în titulat�Ce poþi sã faci într-o primãvarã perfectã�este unul: �poþi traversa piaþa din centruloraºului gândindu-te la visul de ieri/ se fãceacã de-a latul pereþilor/ melci uriaºi alergau/ca-ntr-o cursã de struþi/ te-ai ridicat/ aerul îþiardea cerul gurii/ pe tavan/ ºerpuia un fir deluminã/ cât un ºtreang mãtãsos// poþi sã mergicu autobuzul fãrã o destinaþie clarã/ sã numeripuºtoaicele cu piercing în buzã/ la fiecaresemafor prins pe roºu/ sã repeþi cã moartea eun fel de sorã mai mare/ broker de succes peWall Street/ sã-þi aºezi palma transpiratã pegeam ºi sã te bucure urma lãsatã/ alãturi unbãtrân cu zâmbet miop/ sã-þi numere nasturiibluzei// va fi minunat.// orice om poate fi o

* Adriana Lisandru, Despre ea, niciodatã/ Sur elle,jamais, [versiunea în limba francezã de LetiþiaIlea], Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2011, 196 pag.


ascunzãtoare perfectã/ nu trebuie decâtsã-nchizi ochii ºi sã crezi cã-l iubeºti/ pânãuiþi cã nu eºti decât o întâmplare absurdã/ unfel de ninsoare cãzutã la tropice/ pânã ceîntunericul adormit cu o mânã-ntre pulpeletale/ va semãna cu George Clonney/ ori cu AlPacino dansând/ în Parfum de femeie.�

Este, aceasta, o poezie a contururilor vagdelimitate ºi a interferenþelor difuz-sugestive:între trezie ºi vis, real ºi imaginar, viaþã ºipoezie. Nu e vorba, neapãrat, de reþetã, ci deinstinct ºi de culturã a obþinerii efectelor prininfuzarea de poezie în real ºi de prozaic înstructura poeticului. Altminteri, poeziaAdrianei Lisandru impune ºi cucereºte tocmaiprin orizontul sensibil al unei feminitãþinecontrafãcute. Dar complicatã. Complexã.Tematic, am putea vorbi despre viaþã ºimoarte, despre sens ºi lipsa de sens, despresolitudine sau despre singurãtatea în doi ºi,mai ales, despre dragoste sau, mai bine,aspiraþia dragostei. Aºadar, teme �mari�, ceeace ar duce cãtre o liricã, aºa-zicând,maximalistã. Tratarea impune, însã, un regimal de-maximalizãrii permanente, printr-o gamãvariatã de procedee, de la oralitatea saubadineria suav-melancolizatã din �Taxi-Magic� (�ce mai faceþi, doamnã? aþi rãmas lafel de frumoasã,/ unde vã las?// la capãtullumii, prietene,/ acolo unde toamnele nu maigãsesc drumul întoarcerii/ acolo o sã-mi fac ocãsuþã din vorbe dulci cu adevãruri amare/sub streºini,/ aºternut voi pune privirilevoastre, tablouri mâinile voastre/dezbrãcându-mã-n gând/ [...]/du-mã în centruprietene, nu mã întreba nimic despre toamnã,/despre ploile ei, despre frunzele din privirilemele,/ acolo o sã-mi fac o cãsuþa de piatrã/ ocãsuþã de piatrã/ o cãsuþã de piatrã// fãrãferestre. �), la radicalizarea aproape durã (cerãmâne, totuºi, mai curând retoricã) aatitudinii ºi a limbajului din �Urâtã ºi liberã�,o expresie a crizei sufleteºti ºi, poate, a crizeide identitate din care izvorãºte lirismulsensibil, puternic ºi convingãtor al AdrianeiLisandru: �în oglindã un chip care-ºi schimbãculoarea/ cu fiecare fum tras în piept/ cufiecare ceas de nesomn/ la picioarele patuluimeu/ un cotor de mãr/ o carte/ ºi-un câinecovrig// sunt urâtã ºi liberã./ nici moartea numã recunoaºte acum/ îi pun piedicã/ ºi nicinu clipeºte.// bãrbaþii sunt proºti. o urâtã/ eun talisman norocos/ cãruia nu-i vor ºtiniciodatã puterile./ o piatrã pe care îºi potascuþi armele/ înaintea marii vânãtori./ cuierulîn care îºi pot atârna/ haina cu furtunã cu tot.o epifanie din cioburi ºi petice./ e glonþul cericoºeazã totdeauna/ în inimã.// întindlibertate pe pâine.// încet./ ca ºi cum aº puneotravã într-o cursã de ºoareci�. Iatã � pentru

cã vorbim de o ediþie bilingvã � ºi versiuneaîn limba francezã a dnei Letiþia Ilea, care mi separe a pãstra, în transpunere, spiritul textuluitradus ºi cu deosebire firescul acestuia: „dans

le miroir un visage qui change de couleur/ à

chaque fumée inspirée dans la poitrine/ à

chaque heure d’insomnie/ aux pieds de mon

lit/ le coeur d’une pomme/ un livre/ et un chien

recroquevillé// je suis moche et libre./ pas

même la mort ne me reconnaît maintenent/ je

lui donne un croc-en-jambe/ elle ne cligne

même pas.// les hommes sont sots. une

moche/ est un talisman chanceux/ dont ils ne

connaîtront jamais les pouvoirs./ une pierre

contre laquelle ils peuvent aiguiser leurs

armes/ avant la grande chasse.// le portman-

teau où ils peuvent accrocher/ le vêtement et

la tempête avec. une épiphanie d’éclats e de/

lambeaux./ c’est la balle qui ricoche toujours/

dans la coeur.// j’étends la liberté sur du pain./

/ lentement/ comme si je mettais du poison

dans un piège à souris. (moche et libre. la

piège à souris).

VERSURILE din volumul de acum indicão evidentã etapã a maturizãrii scrisuluiAdrianei Lisandru. Pe de altã parte, elereprezintã o perioadã mai lungã a evoluþieiautoarei, care a avut tãria aºteptãrii,preferând decantarea, elaborarea atentã (dar,trebuie precizat cu insistenþã, în regimsugestiv), emisiunii magmatice a momentuluide inspiraþie-trãire. Maturizarea, vizibilã ºiîn împãrþirea riguroasã în cele trei cicluri(�Colivia de sticlã�, �Scara de pãpãdie� ºi�Respirãri�), este deopotrivã stilisticã ºiexistenþialã, aceasta din urmã sugeratã demicile crize sufleteºti ale agresiunii timpului,impunând o atmosferã autumnalã, uneoripreponderentã, alteori discretã, aimaginarului ºi a simþirii. �Mi-e septembriepânã-n mãduva oaselor�, suspinã poeta,care, deºi se aflã în plinã varã a vieþii, aude,parcã, ecoul unui memorabil vers al luiGheorghe Tomozei, consonant cu simþirea,dar, poate ºi cu maniera ei liricã: �Tot ce-iapril în mine se-nseptemvre!�. Expresia acesteiîntomnãri a fiinþei ºi a universului liric o gãsimºi în ultimul ciclu, cu fragmente de gânduricare parcã ar fi notate pe file rãtãcite sau pefrunze galbene, exprimând efortul cãutãrii ºiiluzoriei regãsiri a sinelui (�atârnatã de clipã/mã fluier// îmi rãspund/ când dintr-o mierlã/când dintr-o bufniþã� � ego ) sau pe cel alînþelegerii înfiorat-resemnate: �moartea/ seîmbracã încet/ cu mâinile mele// mai e unnasture/ de încheiat� (aºteptare).

�Despre ea, niciodatã� este cartea uneipoete cu sensibilitate puternicã ºi cu untimbru liric original. O izbândã fãrã surle ºitrâmbiþe, dar decisivã, a autoarei ºi a poeziei.

13Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Constantin Trandafir

LECTURI

Chestiunea literaturii feminine esteintens controversatã de când a apãrutsintagma, prin deceniul al doilea alsecolului XX. Fãrã a utiliza formulareacu pricina, credinþa cã existã unasemenea �gen� s-a iscat mai de mult,încã de pe vremea naºterii �feminis-mului�, reacþie indusã de ideea margina-lizãrii scriitoarelor de cãtrebãraþii scriitori sau nescriitori.La noi, s-a publicat în 1935o antologie de literaturã�femininã�, prefaþatã de E.Lovinescu: Evoluþiascrisului feminin înRomânia. Trecând, fireºte,peste alte referinþe criticeºi scrieri teoretice, pro saucontra conceptului, îlamintesc pe Raymond Jeancu cartea Practicaliteraturii, 1972, unde, întrealtele, se referã la �scriituri feminine�.El face parte din categoria celor caresusþin cã sunt prea puþine �feminarii�pentru a hotãrî existenþa aºa numiteiliteraturi feminine. ªi, în analizele lui,numeºte: acuitatea simþurilor, aplecareaspecialã spre vis, activitatea erosului catravaliu, �pulsaþia biologicului�/�nebuloasa corporalã�. Mai încoace, în2004, Elena Zaharia-Filipaº publicãStudii de literaturã femininã, iar LianaCozla � Prozatoare ale literaturiiromâne moderne. Cea mai recentã carteîn domeniu este semnatã de GeorgetaAdam, Imaginarul poeziei feminine. Osecþiune de aur.

E drept, în poezie se regãsesc maievident date care ar desemna specificul

O CARTE ÎN DEZBATERE:Imaginarul poeziei feminine*

�feminin� ºi autoarea Imaginaruluipoeziei feminine aproape convinge, prinmulþimea argumentelor pro domo sua,cã subiectul rãmâne în discuþie.Întrebãrile insidioase îi scurmã, totuºi, pe�misogini� (?). De ce ar exista, între arte,numai literaturã femininã, nu ºi arteplastice, muzicã, arhitecturã, nici mãcar

coregrafie, filme feminine?ªi de ce în rândulscriitoarelor nu existãconstrucþii ca �dramaturgiefemininã�, �criticãfemininã�, �teorie literarãfemininã�? Nu cumvaprevaleazã aici sentimentulnedreptãþirii unei minoritãþi,atât de promovat în cadrulcorectitudinii politice? Dacãe aºa, mai încape principiulestetic în paradigmaliterarã? E. Lovinescu citat

de Georgeta Adam, scria negru pe alb,mai tânãr fiind: �Poete prin naturasentimentelor, femeile sunt rareori ºipoete prin artã�. Sau, tot scepticuldiscrimineazã mai târziu: �Literatura nue în genere o vocaþie femininã � dincolode relaþii sentimentale. De obicei e unsimplu popas între douã aventuri, o forþãneîntrebuinþatã momentan în preocupãrimai esenþiale�. Întâlnind atâtea rezerve(ºi la G. Ibrãileanu, la �misoginul� G.Gãlinescu etc.), Georgeta Adam cautãºi gãseºte sprijin în unele caracterizãriale poeteselor, de unde rezultãparticularitãþi ale �sufletului feminin�:instinctualitatea, pudoarea, misterul(feminin), lirismul, sentimentalismul,subiectivitatea. Dar acestea pot fi calitãþiale poeziei în absenþa expresivitãþii sau edoar utilizare a discursului literar în scopuletalãrii feminitãþii? Mai gãseºte autoarea

* Georgeta Adam, Imaginarul poeziei feminine. Osecþiune de aur, Editura Niculescu, Bucureºti,2010, 303 pag.


�acordul� unor critici ºi istorici literari caPerpessicius, Constantin Ciopraga, Al.Piru, Gheorghe Grigurcu º.a., care scriudespre Feminitatea, ca fenomen literarori comenteazã poezia unor autoareavând în vedere atât genul proxim cât ºidiferenþa specificã. Scriind despre poetemai noi, nu se mai face o discriminarenetã între genul poeziei.

Pentru demonstraþie, Georgeta Adampune atributul �femininã� în cadreleimaginarului poetic modern. Din acestmotiv, eºafodajul teoretic e foarte bogat,dar nu reiese cã marii teoreticieni segândesc la genuri, ci numai cãmetodologia ºi terminologia lor pot fi înaceeaºi mãsurã aplicate poeziei scrise depersoane de genul feminin. Autoarea sereferã ºi la androginism, la unitateaantropologicã a lumii. Interesant e cã sepot face analogii între �privirile� uneifemei ºi ale unor oameni (Rabelais,Claude Simon, Michaux, Proust, ca sã mãrefer numai la francezi!). Dialectica ani-mus-anima dureazã, numai cã ºi aici suntdistingeri multe (v. Bachelard ºi Béguinfaþã cu visul ºi reveria, diurnul ºi nocturnul),potrivit ºi cu opera deschisã ºi cu cele ºaptetipuri de ambiguitate. Ce sã mai spunemde transsexuali, homosexuali, ori deefeminarea bãrbaþilor ºi de masculinizareaexcesivã a femininelor de azi. Încât, ca sãglumim, se pare cã epoca falocraþieiconcureazã în pierdere cu asaltulgynocraþiei. Adevãrul e cã poezia a evoluatcãtre principiul modern ºi convergent alcerebralitãþii. Cu toatã fluiditatea graniþelor,dicotomia masculin-feminin rãmâne.

Cu sumedenie de argumente, tezaGeorgetei Adam se înscrie pe traseulistorie literare, de la primele femei cupersonalitate accentuatã (Enheduanna dinSumer, Sappho din Lesbos, Louise Labé)la erotismul femeilor din secolul al XIX-lea ºi începutul celui urmãtor, pânã laprimii paºii pe versantul românesc ºi pânãla modernitatea care aduce oarececonciliere. ªi teza rãmâne fermã:�feminitatea ca element identitar�, �osupratemã în poezie�, �o secþiune deaur�. Existã un limbaj feminin, ospecificitate afirmatã de reprezentantele(!) �gynocriticismului� (profesoaraRobin Tolmach Lakoff, Hélène Cixous,Luce Irigaray, May Jacobus, Teresa deLaurentis, Sally McConnel-Ginet.Acestora li se alãturã românca Mihaela

Miroiu, care (în Convenio) se referã ºi lapostfeminism, o calchiere dupã termenulposmodernism, din care (atenþie) meritãreprodusã justa citare: �«Post» este unprefix care denotã succesiunea, nuadversitatea. El nu aratã o identitateanume, ci amorfism, polimorfism sauflexibilitate identitarã, adaptare aideologiilor la nevoile individuale�).

Partea cea mai captivantã ademersului de faþã o reprezintãconvocarea de cãtre Georgeta Adam acontribuþiei unor poetese ale literaturiiromâne moderne-postmoderne. Teoretic,Ana Blandiana scrie despre �cogit-ulvisãtorului� (cunoaºtere ºi recunoaºtere),despre alteritatea masculin-feminin,despre harul poetic ºi rolul cuvintelor.Poezia celor cinci scriitoare e comentatãîndeosebi din perspectiva poeticiiimaginarului, cu analize pertinente.Elementelor poeticii bachelardiane lerãspund, cât priveºte cosmicitateacopilãriei, poemele Anei Blandana, IleneiMãlãncioiu, Carolinei Ilica. Magiaascensionalã ademeneºte cel mai mult,dar ºi metafora cãderii/coborârii e figuratãde Ileana Mãlãncioiu. Viziunile acvaticepredominã la Ana Blandiana ºi CarolinaIlica, iar combustiile (�poezia flãcãrilor�,zice Bachelard) marcheazã poeziaAngelei Marinescu. Mai puþinconvingãtoare, cam generale suntaplicãrile structurii liricii moderne(disonanþele, deformãrile, anormalitatea,înstrãinarea) pe care le simþea HugoFriedrich la Baudelaire, Rimbaud,Mallarmé: �Acelaºi aspect putem sã-lsubliniem ºi noi în poemele semnate deIleana Mãlãncioiu, Angela Marinescu ºiMariana Marin, poete care nu au fostasimilate de largi categorii de cititoritocmai datoritã elementelor de«anormalitate» pe care le conþine scriituramodernã a operelor lor�. Structurilorantropologice ale imaginarului lecorespunde, cu voie-fãrã voie, poeziaacestora, iar eliadesca repetareaimaginilor, care înseamnã reversibilitateatimpului, �este chiar procesul� identificatîn cãrþile de poezie ale Ilenei Mãlãncioiu,Angelei Marinescu, Marianei Marin.

Studiul Georgetei Adam, doct,metodic, asociat cu alerteþea demonstraþiei,e performant în domeniul acestei temecare, normal, încã ridicã semne deîntrebare.

15Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Publicat anul trecut, studiul (cu valenþeeseistice) �Imaginarul poeziei feminine.O secþiune de aur� este, la origine, teza dedoctorat susþinutã de cãtre Georgeta Adamla Universitatea �Lucian Blaga� din Sibiuîn anul 2008. Fragmente din lucrare auapãrut în mai multe numereale revistei �Litere�.

Autoarea îºi propune sãurmãreascã ºi sã analizezeparcursul liric a cinci vocipoetice (de pregnanþe, totuºi,diferite) afirmate în peisajulliteraturii românecontemporane � AnaBlandiana, Ileana Mãlãncioiu,Angela Marinescu, CarolinaIlica ºi Mariana Marin. Încãde la început, Georgeta Adamle plaseazã pe cele cincicreatoare în contextul unei emancipãri alirismului de �tirania realismului socialist�,o astfel de atitudine având ca efect ointeriorizare, o esenþializare a spuneriipoetice, o realiniere la �marea poezie a lumii�,�refractarã conformismului ºi coerciþiei�.Este momentul în care poetele au, aºa cummenþioneazã autoarea cãrþii, revelaþia proprieilor condiþii, a �feminitãþii expuse fãrã falsepudori�, ale cãrei tumultuoase seve le vorhrãni simþirea ºi discursul. Principalapreocupare a �Imaginarului poeziei femi-nine� este sondarea universului poetic alcelor cinci creatoare, inedit, bogat înnunanþe ºi simboluri, încãrcat de tensiunilirice înalte, cu o �geografie vastã,amazonianã, favorabilã investigaþiei criticeefectuate cu instrumente moderne�.

Margareta Bineaþã

LECTURI

O CARTE ÎN DEZBATERE:Rigoare terminologicãºi aplicaþie sensibilã*

Delimitând tipul de demers liric alpoetelor comentate de cel al prede-cesoarelor Veronica Micle, Natalia Negru,Elena Farago sau Otilia Cazimir, a cãrorunicã sursã de inspiraþie era �bãrbatul/poetul notoriu�, Georgeta Adam

evidenþiazã cu justeþe faptulcã, deºi continuã experienþapoeticã a înaintaºelor, AnaBlandiana, Ileana Mãlãncioiu,Carolina Ilica sau AngelaMarinescu transformã�feminitatea într-un elementidentitar, într-o supratemã apoeziei�, impunând definitivlirica femininã într-un peisajliterar românesc prepon-derent masculin.

Autoarea studiului îºipropune explicit ºiprogramatic analiza poeziei

feminine din douã unghiuri: pe de o parte,surprinderea diferitelor ipostaze ale euluiliric ºi urmãrirea triadei Eros-Chronos-Thanatos aºa cum se reflectã ea în versurilecelor cinci creatoare; pe de altã parte,trecerea în revistã a unor simboluri,elemente, ritualuri ºi tehnici literare folositede poete în creaþiile lor.

Incã din �Argument�, autoarea îºidezvãluie instrumentele de investigaþie ºiabordare criticã, optând pentru�metodologia ºi terminologia imaginarului�,indispensabile, spune ea, unui demersanalitic viabil.

Definirea imaginarului poetic ºi acoordonatelor sale este realizatã în urmaunei ample ºi atente treceri în revistã aopiniilor avizate ale unor teoreticieni demarcã în domeniu � Gaston Bachelard,Albert Beguin, Hugo Friedrich, Gilbert* Georgeta Adam, Imaginarul poeziei feminine. O

secþiune de aur, Ed. Niculescu, Bucureºti, 2010,304 p.


Durand, Jean Burgos ºi Mircea Eliade.Gaston Bachelard, supranumit de

Georgeta Adam �visãtorul de cuvinte�,teoretizeazã �forþa de iradiere� simbolicãa acestora ºi face necesarele delimitãriîntre vis ca motor al poeziei (preponderentmasculin) ºi reverie (care este specificfemininã). Tot el este acela careevidenþiazã faptul cã imaginaþiei, ca procespsihic, nu-i corespunde imaginea, ciimaginarul, concept asupra cãruia vorreflecta ulterior ºi alþi teoreticieni; AlbertBeguin se opreºte ºi el asupra visului, pecare-l numeºte �loc geometric al poeziei�;Georgeta Adam nu se mãrgineºte sãconsemneze conºtiicios opiniile acestordoi corifei ai imaginarului, ci este încãutarea similitudinilor ºi a diferenþelordintre punctele lor de vedere, pe care learmonizeazã finalmente într-o viziuneînchegatã ºi coerentã. Astfel, ea îl vedepe Bachelard ca pe un teoretician alreveriei �în liniºtea zilei, în pacearepausului�, �în marea liniºte a fiinþeifeminine interne�, pe când Beguin este �unexplorator al aspectelor nocturne alevieþii�,el � cautã pe cerul romantic luna,Calea Lactee, Luceafãrul, nebuloase ºicomete, meteorii�. În plus, GeorgetaAdam pune în relaþie fiecare dintreaspectele teoretice prezentate cu liricapoetelor supuse analizei. De exemplu,conceptul de �înstrãinare� ca realitatepoeticã, dezvoltat pe larg de HugoFriedrich în �Structura liricii moderne�devine, în viziunea Georgetei Adam oparadigmã interpretativã pentru poemeleAnei Blandiana, Ilenei Mãlãncioiu, AngeleiMarinescu sau Marianei Marin.

Ar fi de remarcat în acest contextmodul laborios în care autoarea îºiconstruieºte notele de subsol, cu ampletrimiteri bibliografice care vãdesc ometodicã ºi susþinutã documentare: notãmanaliza pertinentã pe care o face sintezelorasupra imaginarului realizate deantropologul Gilbert Durand sau desavantul Mircea Eliade, aducând, pentrufiecare dintre aceºtia amãnunte interesanteºi inedite, cum ar fi citarea unei scrisoridin 1970 a lui Mircea Eliade cãtre DumitruMicu, în care teoreticianul, adulat pestehotare, refuzã sã se întoarcã într-oRomânie în care destinul sãu literar este�mai degrabã vitreg�.

Pentru a recapitula ºi sistematiza�sintezele ce configureazã o poeticã

modernã a imaginarului�, Georgeta Adama simþit nevoia unui tablou cu termenii ºiideile literare ilustrate în textele teoreticeale specialiºtilor în imaginarul poetic:alteritatea masculin-feminin, androginitateaarmonioasã, arhetipul, coerenþasimbolurilor, dinamism antagonist alimaginilor, fantezia, ludicul, elementelemateriale ale cosmosului, mitul, motivuldublului. Principalul scop al autoarei estede a aplica acest �lexicon esenþializat determeni ºi idei literare� în lectura �poezieifeminine româneºti din ultimele decenii aleveacului trecut�, reprezentatã de poeteexponenþiale cum sunt considerate AnaBlandiana, Ileana Mãlãncioiu, AngelaMarinescu, Mariana Marin ºi Carolina Ilica,aceastã din urmã voce liricã, destul devariat receptatã de-a lungul vremii,fiindasociatã curajos celorlalte poete, unanimapreciate.

Dacã în primul capitol al lucrãriiGeorgeta Adam opereazã necesareleprecizãri terminologice în legãturã cuimaginarul poetic ca instrument deinterpretare criticã, în capitolul al doilea seopreºte asupra poeziei feminine dinRomânia, cu accent pe etapeleconºtientizãrii genului în literatura noastrã,sincronizarea cu evoluþia lui în Europa ºidificultãþile de receptare criticã ale uneiastfel de lirici, ridicate chiar ºi de vociconsacrate precum E. Lovinescu sauG.Cãlinescu. Autoarea realizeazã oincursiune bine þintitã în istoria anevoioaseiafirmãri a poetelor, în condiþiile în carecritica de întâmpinare se arãta mefientã,când nu de-a dreptul misoginã. PentruLovinescu ºi Cãlinescu, de pildã, liricafemininã nu se poate nutri dinconceptualizare, din vocea intelectului, cidin cea �a speciei�, din insticte, maternitate,iubire ºi �dragoste pudicã�.

Contemporaneitatea a adus, aºa cumjust subliniazã Georgeta Adam, mult-aºteptata�egalitate de gen�, astfel încâtpoezia femininã din România a putut sã seafirme plenar ºi sã fie apreciatã, depãºindºi barierele ideologice ridicate de regimulcomunist.

Este momentul ca autoarea sã seopreascã asupra ideii de feminitate casupratemã a universului liric al poetelor,preluând acest termen din analiza pe care,în anul 1980, criticul literar NicolaeCiobanu o fãcea versurilor DanieleiCrãsnaru. Vorbind despre �specificul

17Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

feminin� în lirica poetelor supuseobservaþiei, Georgeta Adam identificã,folosindu-se ºi de concepteleimaginarului poetic, �confesiuneadirectã�, �exacerbarea simþurilor�,�rictusul sarcastic�, �încrâncenarea ºicruzimea imaginaþiei�. Iatã de ce autoareaîºi pune întrebarea dacã existã un �limbajfeminin� specific ºi în literaturã, prilejpentru foarte interesante ºi inediteincursiuni în gynocriticism, reprezentatde teoreticiene sau scriitoare precumHélène Cixous, Luce Irigaray sau SallyMc Connell Ginet.Georgeta Adam ajungela concluzia cã limbajul poetic feminineste esenþializat-metaforic, reflectând aºacum arãta Luce Irigaray, �expansiuneaºi disoluþia sinelui, reconfigurând ºirelaþiile cu ceilalþi�.

Capitolele III ºi IV ale studiului criticconþin un fel de micro-monografii extremde analitice, dar ºi plastice, ale celor cincipoete analizate. Universul liric al acestoraeste sondat, aºa cum însãºi autoareasubliniazã, din douã puncte de vedere: celal ipostazelor eului liric ºi cel al triadei timp-dragoste-moarte (Cronos-Eros-Thanatos).Pentru fiecare dintre poete, Georgeta Adamidentificã tipul de discurs, specificitateaacestuia, contextul istorico-literar alafirmãrii respectivei voci lirice, alegând închip convingãtor citatele. În cazul AneiBlandiana, de exemplu, �motivul oglinzii�,starea de somn ºi moarte, zborul, levitaþia,�ocularitatea universalã a spaþiului� sunt totatâta repere analitice; Ileana Mãlãncioiu�evocã, pune în scenã fragmente dinpoveºti arhaice, patinate ºi roase de timpca o monedã îndelung îngropatã în þãrânã�,inspirate dintr-o copilãrie ce �pareancestralã�; specificul liricii AngeleiMarinescu este dat de �cei doi poli întrecare se descarcã violent, cu strãluciri in-tense, de arc voltaic, tensiunile poemului�;Carolina Ilica �se supune tiraniei visului,inventând ºi poemele duble, ca modalitãþioriginale de expunere ºi organizare aimaginarului poetic�.

Georgeta Adam se apleacã asupraversurilor acestor poete cu rãbdarea ºiatenþia comentatorului captivat de text,dar în egalã mãsurã detaºat de el într-oatitudine de necesarã obiectivitate.Autoarea cerceteazã ºi izoleazã cu grijã,ca într-un laborator al spiritului, cuvântulsau versul declanºatoare de sens saunuanþe. În demersul sãu, ea nu se sfieºte

sã facã apel ºi la alte pãreri critice avizate(Eugen Simion, Nicolae Manolescu,Valeriu Cristea, ªtefania Mincu), pe carele comparã, le pune în legãturã ºi leevidenþiazã complementaritatea pe ocanava interpretativã pe care îºi articuleazãulterior propriul discurs ºi propria viziune.Preocuparea pentru minuþiozitateaabordãrii o determinã sã facã apel ºi laanaliza lexico-gramaticalã a textelorpoetice, din pãcate cam didacticã ºidistonantã cu eleganþa de ansamblu ademersului critic. În comentarea unorversuri ale Ilenei Mãlãncioiu, de exemplu,Georgeta Adam cerceteazã elemente þinândde �sfera liricii neomoderne�, lansându-seîn enumerarea (ca la ºcoalã) a unei întregisuite de adjective posesive, pronume ºiconjuncþii.

Dincolo de acest aspect, este deremarcat faptul cã spiritul analitic,cartezian, organizat al autoarei�Imaginarului poeziei feminine� se îmbinãcu sensibilitatea, plasticitatea ºi iscusinþacaracterizãrilor. Iatã, de exemplu, cum esteprivitã lirica Angelei Marinescu: �PoeziaAngelei Marinescu este violentã, disperatã,antipoeticã, de o sinceritate împinsã pânãla atrocitate. Eul se supune unui supliciuînfricoºãtor ºi se expune privirii ca înecorºeurile medievale, cu viscerele lavedere�.

Capitolul al V-lea al cãrþii este un�breviar al imaginarului liric�, în careGeorgeta Adam prezintã simboluri ºielemente poetice fundamentale cepopuleazã ºi universul celor cincicreatoare analizate ºi felul în care acesteasunt valorificate, nuanþate în acest tip deliricã: aerul, apa, focul, întoarcerea sprecopilãrie, ochiul, oglinda, pãmântul � prilejpentru alte analize de text, atente ºirãbdãtoare.

În acord cu spiritul analitic-ordonat,metodic al cãrþii, concluziile (redactate înlimba românã ºi francezã) definitiveazã(dacã mai era cazul) o aºezare a sensurilorºi conceptelor teoretice, precum ºi aideilor fundamentale ale acesteia.

Prin �Imaginarul poeziei feminine�,Georgeta Adam propune o lecturã densã,captivantã, minuþios documentatã, în carepunctul de vedere personal completeazã ºinuanþeazã fericit opiniile deja consacrate,într-un studiu util ºi elocvent asupracomplexei problematici a imaginarului po-etic feminin.


Mihai Cimpoi

PO(I)ETICA FAPTULUI DIVERS (2)

VALENÞE LITERARE

Cele douã tipuri de relaþii nu se gãsescîn stare purã, cauzalitatea fiind substituitãprin coincidenþã, iar coincidenþa princauzalitate: �Cauzalitate aleatorie,coincidenþã ordonatã, faptul divers seconstituie la joncþiunea acestor douãmiºcãri: într-adevãr amândouã sfârºescprin a acoperi o zonã ambiguã undeevenimentul e trãit deplin ca un semn alcãrui conþinut e totuºi nesigur (subl. în text� n.n.) (Ibidem, p. 228).

Brãtescu-Voineºti vorbeºte despre ofixare în minte a întâmplãrii iniþiale, în jurulcãreia, însã, �subconºtientul meu a grupatîncetul cu încetul o serie de detalii ce sepotrivesc cu acea întâmplare�. Centrul decristalizare contopeºte cauzalitatea ºicontrarietatea, le inverseazã ºi lecontrapuncteazã.

Omul cu calitãþi neordinare NiculãiþãMinciunã nu e înþeles de lumea ordinarãdin jur ºi aceastã lipsã de înþelegere e,bineînþeles, cauza sfârºitului sãu tragic.Intervine, însã, în relaþiile de cauzalitateun paradox ce vine cu putereaneantizatoare a unui fapt divers: anumeomul legii încalcã legea, nerecunoscândcã bãiatul i-a dat punga de bani pierdutãde un negustor.

La aceastã cauzã se mai adaugã alta,decisivã ºi ea: refuzul fetei iubite, caremotiveazã cã e nebun. Coincidenþapregãteºte acordurile culmii, cãci eroul sespânzurã (se autorãstigneºte, de fapt) într-ocircumstanþã când Solomia, fata dragã, seîmbrãþiºeazã cu Petricã al lui Stan Paºalanîn fundul unei grãdini:

�� Mãi, stai biniºor� Sã ºtii cã mãsupãr. Ce ciorile! Prea mã strângi tare...Ce, eu sunt de fier?

� Ba nu eºti de fier, neicã, eºti de carne,trupuºorul tãu de carne e... ºi numai sã-lmângâi aº vrea! dar când te cuprind înbraþe, parcã tot mi-e fricã sã nu mi te fure

altul, ºi atunci îmi vine sã te strâng, sã tefac micã, sã...

� Ia!� Ce e?� N-ai auzit?� Ce?� Pare a oftat cineva.Ascultã amândoi cu luare aminte, dar

nu se aude decât vântul.� Þi s-a pãrut.Nu i s-a pãruit, dar femeia aude de mai

departe... Cel care a oftat, acum se ducerepede. Încotro se duce îl mânã niºte cuvinteauzite de mai multe ori, dar auzite unde?... laºcoalã? la bisericã?... cuvinte care dormeauîn partea întunecatã a minþii lui ºi care acum,de câteva ceasuri, au ieºit la luminã ºi-i sunãmereu la ureche: �Veniþi cu mine cei osteniþiºi împovãraþi ºi eu vã voi odihni pre voi...�.

Îl cheamã cuvintele acestea de colo,din culmea pe care stã ridicatã cruceaCãminarului... Ajuns sub cruce, îºidescinge betele de la brâu, le sãrutã ºiplânge, plânge... Apoi se uitã în sus ºi dejur împrejur. Tremurã stelele. Suflã vântrece... Nu mai sunt nici lãcuste, nicigreieri... au murit toate de frig...

Du-te cu bine, Niculãiþã, ºi Dumnezeusã te ierte�.

Cauzalitatea de încruciºeazã, chias-matic, cu contrarietatea, viaþa ºi moartease contrapuncteazã: devenirea rea pentruNiculãiþã, devenirea bunã pentru Solomia;destin norocos ºi destin fãrã noroc.Semnificaþia faptului divers e ascunsã înînsuºi supranumele eroului NiculãiþãMinciunã, el fiind � paradoxal � cel cespune Adevãrul. Minciunã e porecla carese potriveºte mai degrabã ºefuluijandarmeriei, care ascunde faptul cã i s-aadus punga, ºi procurorului, care insinueazãcã bãiatul este nebun.

Antiteza se anunþã în însuºi titlul serieide nuvele din 1907-1911: Întuneric ºi

19Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

luminã cu o predoslovie în care se faceelogiul omului (artistului) ca �fiinþã, care,cu aceastã scânteie de dumnezeire cautãsã pãtrundã bezna de îndoieli ºi de tainecare-l împresoarã�...

Pe paradox e construit Radu Finuleþ,socotit smintit, care, cu preþul vieþii, îºisalveazã nepoata dintr-un incendiu.Paradoxalã este, în comentariul auctorial,caragialiana cocoana Leonora ale cãreifapte filantropice par neînsemnate încomparaþie cu faptele unui mare învãþatsau mare cârmuitor. Raportate, însã, laîmpãrãþiile mari cu gloria stinsã, la noapteaseninã cu miile de luni care se nasc ºi morîn vãzduh, �o sã pricepi ce grozav destrânsã rudenie e între ocupaþiile cocoaneiLeonorii ºi frãmântãrile celui mai maregeniu�. ªi prozatorul continuã, în mod uºorumoristic, cu o istorisire despre o gãinãprinsã între lemne, crezutã mâncatã decâinele unui fost chiriaº, ºi care a statprinsã între lemne timp de douã luni fãrãsã bea ºi sã mãnânce.

Pe un efect al contrarietãþii sestructureazã Cãlãtorului îi ºade bine cudrumul, unde cei doi cãlãtori seîmpotmolesc într-un han, unul fiind PitacheCojescu, care promite cã se tot lasã debãuturã, iar altul, Nãiþa, un tovarãº de drumtot atât de paradoxal, care e nemulþumitde încetineala bãiatului de prãvãlie (� � Nuface, �scultã-mã pâ�ne... hâc!... aici e hanmare... la rãspântie... Va un bãiat spirt.Omu� se grãbeºte la drum, dom�le... Vine,cere, bea ºi pleacã... n-are vreme depierdut ºi cã�ãlãtorului i ºade bine cudru�u....�.

�Graba� celor doi cãlãtori seamãnã cucea a moldovenilor lui Sadoveanu, porniþiîntr-o zi de toamnã sã �puºte vulpea�, dar,zãbovind pe la unul ºi altul sã degustezetulburelul, nu mai ajung s-o facã (LaMoldova).

Procedeul contrarietãþii îl gãsim ºi înBlana lui Isaia, în care mãruntul funcþionarare parte doar de câteva clipe de fericireprimindu-ºi noua blanã, fiindcã dupãtrecerea unui convoi funebru ea dispare înmod ciudat. Funcþionarul, întristat cã dupãmulte eforturi de a face economii (s-a lipsitmultã vreme de toate îndulcirile, de tutunºi de �toate�) o pierde chiar în ziua când acumpãrat-o, se hrãneºte cu iluzia cã i-aascuns-o Mitru, colegul bun de bazaconii,dar ºi aceasta piere dupã ce îi zice cublândeþe: �� Nene Isaie dragã, nu þi-am

ascuns-o eu, cã nici nu-mi arde de glumã...ªtii cã mama mi-e bolnavã. Sã deaDumnezeu s-o gãsesc moartã acasã, dacãþi-am ascuns-o eu!�.

Cursul narativ al nuvelelor luiBrãtescu-Voineºti urmãreºte procesulrisipirii iluziilor, demonul irezolvabilitãþiioricãrei dorinþe lucrând spornic împotrivapersonajelor, decepþionându-i, fãcându-i sãînnebuneascã sau sã sfârºeascã tragic.Lumea nouã spulberã toate iluziile lumiivechi, intrate într-o zodie crepuscularã, dedestrãmare ºi ºtergere a identitãþii sociale.Pe fizionomiile lor (cuvântul e chiar alprozatorului) se aplicã pecetea destinuluiºi se proiecteazã razele amurgului lumiivechi. Conu Costache are, în ceasul dinurmã, întipãrit pe chip �o amãrãciune denespus ca o însemnare a lumii pe care decurând o pãrãsise�:

�Dupã ce Raul a sfârºit de citit, conuCostache l-a tras aproape de dânsul ºi,jucându-se cu mâna în inelele mãtãsoaseale pãrului sãu, i-a vorbit, silindu-se sã nuplângã:

� Pãstreazã-þi pãmântul neamului tãu,flãcãul tatii... Aci la bisericã se odihnescstrãmoºii tãi, iatã ºi eu... Vãzuºi blestemulpus de domnul de pe vremuri; blestem puiºi cui s-o cerca... s-o cerca...

N-a putut sã sfârºeascã, l-a cuprinsun turtur înspãimântãtor, iar dupã un ceasºi-a dat sfârºitul într-un oftat adânc, carea adunat pe toþi oamenii casei înfricoºaþi,parcã ar fi oftat odatã cu dânsul în tãcereanopþii toþi Udreºtii care se odihneau alãturisub pãmântul bisericii.

Câteva ceasuri chipul lui a pãstratîntipãrirea unei amãrãciuni de nespus, cao însemnare a lumii pe care de curând opãrãsise, iar cãtre ziuã, ca printr-un farmec,i-a înflorit pe toatã faþa un zâmbetnepãsãtor ºi senin ca veºnicia în careintrase...�.

Pan Trãsnea Sfântul e ºi el împresuratde lumina crepuscularã (a lumii vechi), faptsugerat ºi de momentele situaþionale-cheiecare se proiecteazã � toate în faptul serii.

Amurgul este o imagine simbolicãspaþio-temporalã, însemnând suspendare,basculare, prefacere (în termenul luiBrãtescu-Voineºti) sau chiar moarte aaceluiaºi timp ºi spaþiu. Vechiul ºi noul seîntâlnesc în contrapunct, în cadrul, de fapt,al transformãrilor (= prefacerilor) obscure.�Amurgul mai poartã în el, ºi simbolizeazã,frumuseþea nostalgicã a declinului ºi


trecutului. El este imaginea ºi ceasulmelancoliei ºi nostalgiei� (cf. Jean Cheva-lier, Alain Gheebrant, Dicþionar desimboluri, vol. 1, Bucureºti, 1995, p. 95).

Amurgul apare, la Brãtescu-Voineºti,ca un mitologem în sensul surveniriimaleficului, a cumpenei dintre luminã ºiîntuneric.

Spiritul voluntar nu mai acþioneazã;abulia cedeazã voinþei.

Panã Trãsnea nu se mai opunenedreptei hotãrâri de a fi arestat,pronunþând acel indiferent �Facã ce-orvrea�, care nu vrea sã semnifice decâtresemnarea în faþa fatalitãþii, iar � în planreal � în faþa nedreptãþii.

Sinonimul asfinþit are o semnificaþiecreºtinã: a + sfânt � �în direcþia unde mergsau unde se aflã sufletele sfinþilor� (=morþilor). În credinþele noastre populare,seara este un timp �impur� care favorizeazãvenirea spiritelor malefice de tipulJoimãriþei sau Marþolei, vidmelor,strigoilor, moroilor (cf. Ivan Evseev,Dicþionar de simboluri, Bucureºti, p. 35).Este ceasul revelaþiilor, miracolelor ºimorþii, precum apare în Mioriþa, laCreangã, Cantemir, la Blaga, Bacovia,Barbu, Voiculescu, la Sadoveanu fiind ºiduratã teofanicã, de întruchipare materialãa divinitãþii (vezi Doina Ruºti, Dicþionarde teme ºi simboluri).

Amurgul, în sens nietzschean, este ºitimpul, plin de negativitate al prãbuºiriivalorilor ºi desacralizãrii.

Panã Trãsnea Sfântul, �cel din urmãurmaº al unui mare neam de boieri români�,fost profesor, era cunoscut �drept un omdeºtept, umblat în strãinãtate, tare cinstit,tare tihnit, dibaci la mânã pentru lucrurilemigãloase ºi iarãºi tare iubitor de flori ºi detoate frumuseþile firii�.

Adeseori seara mergea sã joacepreferanþã la alt boier mare, acuma mort,Manolache Moldoveanu. În astfel de serise pun la cale ºi anumite fapte, inclusivcãsãtoria. �Cântecul dragostei� cu ElizaNichita, fatã frumoasã de neînchipuit ºi cuºaptesprezece ani mai micã decât dânsul,se spune tot într-o searã. Tot seara, dupão vreme, o apucã �un rãu ascuns�, o fricãstranie. Dupã decesul acesteia, vine înfiecare searã ºi plânge la mormânt. Cel carevine, �seara spre apusul soarelui�, ca sã-icearã sã se destãinuiascã pentru a i se facebine este Manolache Moldoveanu. Spreapusul unei zile de mai se întâlnesc în

grãdinã Panã Trãsnea ºi neamþul Hager.Într-o �searã încântãtoare� ia hotãrârea dea dãrui una din casele lui pentru a face oºcoalã de fete.

�Seara, dupã apusul soarelui� neamþulHager deplânge �nedreptatea� care i s-afãcut lui Panã Trãsnea (osândire la o lunãde închisoare ºi amendã pentru cã a apucat-ode piept spunându-i �ticãloaso� slujniceicare a turnat leºie peste florile pregãtitepentru mormântul Elizei):

�În zadar i-a scris Moldoveanu, careacum era bolnav, cu o mânã tremurãtoare,trei-patru scrisori, prin care îl jura sã facãopoziþie, sã facã apel.

Avusese un singur rãspuns: �Facãce-or vrea�.

ªi acelaºi rãspuns l-a avut ºi plânsullui Hager. Sãrmanul neamþ... Îi venise rãuîn ziua de judecatã... Acum se certa culumea în târg ºi se silea sã le arate cã sefãcuse o netreptate... ªi se zbãtea ºi vorbeaaºa cum putea, pe când ei fãceau haz deromâneasca lui: �Ia lasã asta... Bei cincipicãturi?�... Iar seara, dupã apusul soarelui,când treceau în stol lãstunii peste bisericãºi peste ruinele palatului domnesc, se duceade plângea singur în fundul livezii, pe malulgârlei, de unde se auzeau, venite de departe,ca din înãlþime, sunetele claviraºului pe carecânta Panã Trãsnea...�.

ªi personajele-animale sau pãsãricunosc aceeaºi marcare destinalã: puiulde prepeliþã din Puiul, câinele din Moartealui Castor, privighetoarea din schiþa cuacelaºi nume.

Pe un contrast tipologic sestructureazã Douã surori ºi Moarteagrabnicã (varianta femininã ºi masculinãa pozitiv/ negativului caracterial).

Exegeþii au observat acest mod destructurare narativãcontrapuncticã�dicotomicã atunci/ acum (în Panã TrãsneaSfântul ºi Sminteala lui Radu Finuleþ) sautritomicã (în ce priveºte stucturareasituaþionalã). �Când pierderea se petreceîn prezentul naraþiunii, structura textului(v. Douã surori, Blana lui Isaia, Microbul)se concentreazã în trei momente� dintrecare în primul ºi ultimul putem descopericorespondenþe: situaþia iniþialã �evenimentul (pierderea) � situaþia finalã (fierevenirea la echilibrul situaþiei finale, fierãsturnarea situaþiei iniþiale)� (MarianaIonescu, postfaþã la vol. Întuneric ºiluminã, Ed. Minerva (seria �Arcade�),Bucureºti, 1987, p. 257).

21Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Henri Zalis

INTERFERENÞECU LAURENÞIU ULICI

RECITIRI

Pe nedrept uitat, deºi a fost un anima-tor de culturã imaginativ, plin de elan,adversar al reducþiilor ºi frustrãrilor,Laurenþiu Ulici revine în memoria mea cuun argument suplimentar. Deºi nu rezisttentaþiei sã-l evoc pe omul ingenios, reþincu prioritate pe cel care ºi-a pus inteligenþaîn serviciul breslei, al obºtei scriitoriceºti,mereu dornic sã declanºezegesturi intelectuale, sã creezeevenimente angajate prin pro-pria lui decizie. În acest cazdominanta nu a mai fostcotidianul mãrunt, câtimplicaþiile, ecourile,racordarea la un anumitangajament, în avantajulvalorilor.

Având dorinþa continuãsã îºi susþinã iniþiativele,Laurenþiu Ulici a acþionat pe mai multe cãi.A dat un profil deliberativ revistei�Luceafãrul�, dupã 1990-1992,permanentã motivare poziþiilor pe care le-au luat el personal ºi colaboratorii înpaginile publicaþiei amintite, fãrã ca prinaceasta sã desconsidere ori sã-ºisubordoneze alte contribuþii micºorându-le,pe de altã parte a lãrgit mult aria prezenþelordin spaþiul intern ºi extern la Festivalul anualde literaturã de la Neptun. În plus, delegaþiialcãtuite din membri ai Uniunii Scriitorilorplecau peste hotare sã dezvolte relaþii culiteraþii din vecinãtate.

Elucidãri critice a oferit prin propriilescrieri, tendinþã pe care a promovat-o dela bun început în cronicile sale literare din�Contemporanul�, pe timpul direcþieiasigurate sãptãmânalului de D.R. Popescuîn anii 1983-1989 când accentul peactualitate l-a ferit sã împãrtãºeascãpoziþiile dogmatice, reducþioniste alepropagandei oficiale, orientãrilorimprimate de partidul unic.

I-am fost apropiat în câteva rânduri,calitatea de interlocutor ascultat oferindu-mibune oportunitãþi sã-l cunosc atât pe om,pe insul deschis opiniilor, nu neapãrat iniþialprecizate, cât ºi pe cel care îºi întemeiaplanurile fãrã sã exagereze în succesiuniînsã mereu gata sã le integreze unui cir-cuit, sã le coperteze la întregul mers al

literaturii noastre de datãrecentã.

Nu amintesc aici dacã adorit sã intervinã ºi înactivitatea editurii �Cartearomâneascã�, mai degrabãcred cã s-a ferit sã facã oasemenea eroare. Ce a contatmereu, l-am preþuit constantpentru cã a respectat, fãrãcontrafaceri, comunicareacu ceilalþi confraþi deºi, evi-

dent, þinea la ideile lui, le trãia deschis. Arãmas modul sãu de a se concentra ºicompleta prin cei cu care dialoga în modechilibrat, pozitiv. Asta nu vrea sã însemnecã a avut în jurul lui o �camarilã�, un cercde �yesmeni�. Dimpotrivã, eu însumi amschimbat cu dânsul pãreri nu neapãrat peaceeaºi lungime de undã. Dar de fiecaredatã atenþi, fiecare, la dinamica întrebãrilorºi rãspunsurilor, grijulii sã precizãm ariacontroversei.

În ce-l priveºte, a fost mereupreocupat sã-ºi rezerve drepturi pentru ale consemna, el ori altcineva, în paginilede ziar, sã nu se piardã �pe drum�. Am învedere oportunitãþi deschizãtoare de drumîn dozarea resurselor. Vãd în atitudinea luigrija, deloc neglijabilã, sã dea un sprijinefectiv �campaniilor� iniþiate în�Luceafãrul� post-decembrist. A fãcut-ola fel de grijuliu ºi atunci când la 15 ani decând pornisem la reeditarea prozelor lui F.Aderca, a iniþiat o ceremonie, în prezenþaunui public numeros, pentru a-mi acorda


premiul Uniunii Scriitorilor la aducerea încirculaþie, dupã o lungã pauzã, a unuiscriitor interbelic de primã durabilãinstanþã. Consider ºi astãzi gestul sãuabsolut remarcabil; a regãsi valori, aprovoca, prin actualizarea lor, luareaacestora în posesie de cãtre noile generaþiipune capãt, în materie de istorie literarã,obiectivitãþii retorice, celei care semulþumeºte sã declare modificãri deatitudine, uitând sã le punã în lucru. Pãcat,îmi spun deseori, cã acel premiu, denumitde iniþiator �Premiul F. Aderca�, a dispãrutde pe firmament. Fãrã dorinþe excesive,ar fi rãsplãtit posibile acte culturale, astãziîncã amânate, în paguba perspectiveiliterare despre noi înºine.

Proiectul, pus de Laurenþiu Ulici înmiºcare, al �construcþiei critice� s-a bazatpe conjuncþia motivãrilor afirmative cuincizii în lucrãrile de poziþie ale autorilor.Aºa a procedat când a redactat teoria�impactului necesar�, practicat � susþineael � de G. Cãlinescu, Hortensia Papadat-Bengescu sau Mircea Eliade, formulãdecisã de fuziunea narativitãþii cuintrospecþia ºi senzualismul.

Amintesc toate acestea ca sã plasezînceputurile criticului Laurenþiu Ulici subsemnul înclinaþiei lui de a detecta�lãuntricul� în scrieri nu pe de-a-ntregulrealizate însã promiþãtoare în perspectivã.Sunt în mãsurã sã fac menþiunea de maisus întrucât, din 1985-1986, la invitaþia luiD.R. Popescu, pe-atunci nu doarpreºedintele U.S., dar ºi redactor-ºef alrevistei �Contemporanul� am semnat înpaginile periodicului câteva eseuri ºi recenziicu impact generos.

Nu doream sã las impresia cã venisemsã-l concurez pe mai tânãrul L. Ulici. Ideealui D.R. Popescu era alta: sã ieºim dintr-oschemã ca sã presupunem, noi, un criticdebutant ºi un altul, în plinã, maturãactivitate, modalitãþi de promovare acâtorva principii structurante. Ulici însuºia dorit, sã nu zic cã a apreciat factual,metoda eseului alternativ pentru a incitalectorii sã iasã din câmpul rezervat opiniilorîndârjit invocate spre a contura ºi altepercepþii în chestiuni ce tindeau sã ilustrezba �romanul rural� ba �romanul citadin�în teorii rezervate numai anumitor autori.S-a dovedit curând cã iniþiativa a fost înbeneficiul bunei pendulãri fertile întrefondul epic ºi/ sau cel liric, al meditaþiei pemarginea infiltraþiilor romantice în realismulcanonic etc. etc.

Ulterior, când întâlnirile mele cu

Laurenþiu Ulici s-au înmulþit, i-am predatinfluenþa anumite decizii, în mãsurã sã neapropie mai mult, mai asumat.

Aºa l-am convins cã va fi în interesulmajor al Uniunii (implicit ºi al lui, în calitatede patron-fondator) sã scoatem, an de an,�Caietele multiculturale�. Când proiectulmeu i-a câºtigat încrederea am trecut latreabã. Astfel, în mai puþin de 8 luni amcoordonat primul caiet, cel dedicat�Contribuþiei germanitãþii la literaturaromânã�.

Au fost luni de muncã freneticã. Amadresat invitaþii la colaborare unui numãrde 13 universitari germani de la Heidel-berg, Berlin, München ºi Mainz. Ambãtut la uºa câtorva mari edituri spre ale obþine dreptul sã traducem fragmentedin volume în lucru, axate pe eseisticã,în mãsurã sã dea rãspuns dialoguluiromâno-german. Am inclus studii pelinia relaþiilor personale (inclusiv defamilie sau deschis memorialistice) cuThomas Mann, E.M. Foster, EvaBehring, Thomas Koebner, Anneli Ute-Gabanyi, Michael Winkler º.a.

În general soluþia a fost atât deriguros gânditã cã drept efect benefic amcules noi lumini privind opera liricã a luiLucian Blaga, Al. Philippide, DieterSchlezak, nu în ultimul rând pentruMircea Eliade, Augustin Buzura, PavelChihaia. La un am dupã apariþia primuluicaiet multicultural, consacrat germa-nitãþii avea sã iasã de sub tipar al doileavolum. Cele 800 de exemplare s-auepuizat, jumãtate la export, jumãtate înmediul universitar autohton.

Proiectele noastre mizau pe apariþiiproxime, precum �Contribuþia scriitorilorevrei la literatura românã�. A înregistrat oîntârziere la trimiterea în tipografie cauzatãde moartea subitã a lui Laurenþiu Ulici, dupãcare totul a mers strunã. Eugen Uricanu aînþeles perfect utilitatea contribuþiei iudaicela literatura majoritãþii. Mai aveam peºantier caiete cu profil similar inspirate derolul benefic al scriitorilor maghiari dinArdeal. Dificultãþi de tot felul au stat încalea realizãrii gândului nostru.

Miºcarea iniþiatã cu aceste caietemulticulturale a prins; pãrea cã se vasubordona unei miºcãri mai generale,incluzând totalitatea unor raporturi, precumcele intelectual-obºteºti.

L-am vãzut pe un Laurenþiu Ulici, încãpuþin ºtiut: ca un constructor de aspiraþiicomune, directe simple, constante, deprimã mânã.

23Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Ioan Adam

AFINITÃÞI SELECTIVE

Când mi-a dat noua serie a portretelorsale în peniþã* � era iarnã ºi bãtea un vânttãios ce pãtrundea pânã la oase � FlorentinPopescu trecuse pe rãbojul muncii saleliterare 60 de cãrþi. În aprilie, citind peîndelete un �semnal� din Litere, am aflatcã ajunsese deja la cota 63. Nu m-ar miraca pânã la apariþia acestei cronici ziguratulsãu editorial sã fi ajuns la catul 64! Ecampionul absolut al promoþiei noastre carea dat din 140 de studenþipeste 40 de autori cu celpuþin douã cãrþi! Bizar, enig-matic ºi plin de contradicþiiacest personaj. Îl cunosc deaproape 45 de ani (se vorîmplini în octombrie!) ºi totn-am gãsit încã necunoscutadin ecuaþia firii sale. Naiv ºipragmatic, idealist, darsensibil la câºtig, ironic ºibonom, retras într-o cara-pace de tãcere când aripazeflemelii colegiale îi fâlfâiepe lângã obraz, timid ºi îndrãzneþ încantitãþi etern necuantificabile, inhibat, darºi coureur discret când venea vorba desexul frumos, altruist cu cei vii ºi mai alescu cei duºi � n-am destule cuvinte sãelogiez gestul sãu de a ridica împreunã cusoþia sa, poeta ºi cercetãtoarea IulianaPaloda, o troiþã în amintirea scriitorilorbuzoieni! �, liric înecat în perifraze ºi tãiosîn forme deconcertante, Florentin Popescuar putea spune despre sine ceea ce scriaMiron Radu Paraschivescu despre el însuºiîn poemul Colind: �Sunt construit dinantiteze/ Deºi [...] eu însumi sunt un om-sintezã,/ Adicã al veacului meu:/ Om-amfibiu, astronaut (adicã arheopterix),vizionar orb (adicã Omer), mut (adicãsfinx), megafon, arheolog ºi oracol.�

Fiindcã Florentin Popescu aºterneacum amintiri despre scriitori mari ºi mici,

PRODIGIOSUL FLORENTINmai ales mici, dar nu-i un pãcat, cãci cene-am face cu Amintirile de la Junimeadin Iaºi ale lui George Panu dacã ar lipsicaracuda ºi plesnetele ei dintr-o apã în carear pluti maiestuos doar peºti mari, fie-mipermis sã dezleg ºi eu un pic saculaducerilor aminte. Ne-am cunoscut, cumnotam mai sus, la începutul lui octombrie1964, când eram doi din cei nouã ocupanþiai unei camere de trecere de la etajul IV al

fostului cãmin �Carpaþi�,poreclit pânã atunci�ªvaiþerul� (cunoscãtorii ºtiude ce...). Semãnam ºi nusemãnam cu studenþii de azi.Semãnam fiindcã pe mai niciunul nu ne trãgea aþa sã fimprofesori. Cei mai mulþivoiam sã fim ziariºti (dacã sepoate comentatori de politicãexternã, prilej de visare lacãlãtorii interzise muritorilorde rând), cercetãtori deciºisã rezolve la o adicã chestiuni

spinoase precum paternitatea CântãriiRomâniei. ªi ce s-a ales din aceste iluziinu de tot pierdute? Unul dintre cei nouã(meºteri mari?) rãspândeºte acum cuvântulDomnului pentru o comunitate de româniadventiºti din Geneva, altul, delicat, cu ochide odaliscã, e prinþul consort al uneibelgiene bãrbãtoase din Bruxelles, încãunul, cândva poet ºi gazetar cu gloriolã (azinecunoscut, dovadã cã nu i-am aflatnumele nici în Dicþionarul scriitorilorromâni, nici în Dicþionarul general alliteraturii române, unde sunt consemnaþialþii mai puþin înzestraþi decât el), e rentiercare trãieºte de pe urma unor pãmânturicumpãrate când se vindeau pe nimic. Armai fi totuºi Dumitru Drãgoi, un profesoreminent, cu douã cãrþi la activ, ieºit acumla pensie într-un orãºel din Oltenia, deºi arfi putut sã fie un cercetãtor de mâna întâidacã ar fi curs alt sânge în venele sale,încã un dascãl întors într-un târguºor dinnordul Moldovei care-ºi uimeºte elevii* Florentin Popescu, Noi portrete în peniþã, Editura

Rawex Coms, Bucureºti, 2010.


vorbindu-le despre �suspensia raþiunii� ºialte lucruri frumoase aflate de la cursulregretatului George Munteanu. Cumdeschideai uºa, într-un pat pe dreapta,vocifera Gelu Negrea (ºtiþi cine-i), pe atuncisuplu ºi posesorul unei enorme coameblonde. Mi-l amintesc supãrat, dândnãprasnic cu pumnul într-o pernã pusã peun perete pentru a ne arãta, chipurile, cele-ar fi fãcut el unor studenþi chinezi care-lturnaserã la TOVARÃªA Tamara Dobrinpentru niºte întrebãri imprudente. Despresus-scrisul nu voi vorbi, însã în diagonalãcu mine, à travers, cum ar spune francezii,era veºnic zâmbãreþul Florentin. Un începutde calviþie îi submina creºtetul încã de peatunci. Ce pierdea sus, era compensat cuprisosinþã mai jos: avea o barbã de cãlugãrcare-i creºtea atât de repede încât,glumeam noi, pânã-ºi bãrbierea al doileaobraz era deja la loc pe cel dintâi. Era sfios,cu delicateþi de bãiat crescut la munte, undesecretele, chestiunile intime nu setrâmbiþeazã, rãmân cumva între om ºinaturã. Cum, drãgãliþã Doamne, multoradintre noi începuse a ne mirosi a catrinþã,vorba lui Creangã, aproape toþi purtam înportofel fotografia unei dulcinee. Când, încãutarea unei bancnote ce nu se dãdeagãsitã, portofelul lui Florentin a cãzut pe jos,din el s-a scurs fotografia unei codane cuochi luminoºi ºi gurã senzualã. Era sora luipe care o proteja ºi ajuta de la distanþã. Amadmirat întotdeauna puternicul simþ defamilie al celor veniþi de la þarã, care se ajutãºi �se trag� unii pe alþii pânã ies la liman,spre deosebire de orãºeni (mai ales cei dinArdeal) care-ºi þin �contul� unii altora.

Glumeþ, nu întotdeauna cu haz, boemincurabil, cu totul nepãsãtor în problemede vestimentaþie, purta iarna pantalonigroºi, dintr-un fel de aba, vara unii din ter-gal cu sclipiri aurii ce luau invariabil formaunor burlane, iar în picioare populariipantofi împletiþi ºi lipiþi de 112 lei (cei de298 erau rezervaþi nomenclaturii ºibarosanilor). Era un cusur blând pentrucare noi, cei mai dichisiþi, îl poreclisemobrero. Florentin scria. În toamna întâlniriinoastre publicase (în Luceafãrul? înGazeta literarã?) un poem în care, citezdin memorie, povestea cum �vântul ºi-arupt pantalonii-n cireº�. Rãi de gurã, nu ºide suflet, fãceam mare haz pe seamaacestui antropomorfism copilãros, dar defapt îi preþuiam ieºirea liricã în lume. Erade pe atunci un muncitor, primul scriitordintre noi, iar anii au dovedit cã ºi-atransformat porecla în renume. El ne-a dus

pe toþi la cenaclul �Nicolae Labiº�, în SalaOglinzilor, pe atunci nu atât de coºcovitãºi delabratã ca acum, când citea DumitruM. Ion, iar la masa cu pânzã roºie tronaEugen Barbu, rãu vorbitor, dar care biciuiacititorul ºi cuvântãtorii în fraze scurte,nimicitoare, publicându-i totuºi (pe rând)în Luceafãrul, deºi le dãduse impresia cãn-ar fi decât niºte victime implicate înmasacrul inocenþilor... Ce vremuri erauacelea când scriitorii se vãdeau rãi învorbã, dar solidari în faptã, spre deosebirede ziua de azi când se împroaºcã precumsepia cu venin de cernealã, refugiindu-seîntr-o fortãreaþã ºubredã!

Viaþa ne-a despãrþit pentru mulþi ani,chiar dacã ne-am mai întâlnit sporadic laun pahar de coniac albanez (�Skenderbeu�),de lichior mentolat, vietnamez (�PohoChew�) sau dulceag-amãrui est-german.Datoritã lui Florentin am fost pentru primadatã nun mare. Scena o povesteºte el înNoi portrete în peniþã, dându-i însã un aergrav, când de fapt era o întâmplare bufã.Florentin, becher rodat, trebuia sã se însoareîn sfârºit, dar aflase cã naºul sãu, spiritualulpoet Titus Vâjeu, nu era cununat religios.Sfânta tainã a cãsãtoriei nu era deci�primitã�! Nedelicat (din inocenþã?) cunaºul, Florentin dã de înþeles cã acesta ºi-arfi temut funcþia de la Radio dacã s-ar fiaflat cã ºi-a pus pirostriile cu popã. Naºul,însurat civil de 20 de ani, nu trecuse pelângã altar din douã cauze. Prima ar fi cãla 20 de ani, când sângele dã în clocot, nuprea te gândeºti la �pragmatica sancþiune�a preotului. În plus, pe atunci, ca sã citeztitlul unei cãrþi a lui Titus Vâjeu, aproapetoatã lumea practica �alergarea spre roºu�.A doua ar fi cã naºul naºului (un poet decontroversatã memorie nu demult plecatdintre noi) îºi temea el postul de ºef al uneireviste pentru copii. Aºa cã eu ºi soþia mea,Geta (cununaþi religios din 1973), a trebuitsã reparãm tardiv aceastã hibã. L-am aduspe pãrintele ªtefan din Maia, de pe lângãFierbinþi, ºi încuiaþi în casa lui Titus (netemeam sã nu vinã V..., �ceistul�, un ofiþerde aviaþie cu atribuþii �specifice�), amînceput sã ne învârtim în jurul mesei. Eraun spectacol ce ne amuza grozav: mireleîncãrunþit ºi pornit odinioarã sprerotunjimile pântecului îºi purta coroana devoievod, mireasa ºi martorii, ne-am strânsbuzele pentru a nu bufni în râs când dintr-uncolþ al încãperii l-am auzit pe mirele in spe,Florentin, care, desculþ � nu voia sã�întineze� covoarele naºului � slomneateribil de fals axionul �Isaiia dãnþuieºte� ºi

25Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

da rãspunsurile cu o perfectã cunoºtinþã atextului sacru. (Mi-a spus dupã aia cã ebãiat de crâsnic.) Evoluam ca francezii dinAvignon tous en rond când a sunat cinevala uºã ºi a trebuit sã renunþãm rapid larecuzitã: nu era Securitatea, ci vecinul dejos, alarmat de o scurgere de apã. Râdeþi?Acum vã dã mâna...

Furat de amintiri, am scris, iatã, câtevapagini bune, fãrã a �referi� despre nouacarte a lui Florentin care meritã totuºi undram de atenþie. Judecând dupã titlu, ea artrimite la procedeul caricaturistului. Elsemnaleazã, esenþializând ºi îngroºând,trãsãturile specifice unui personaj. Suntcaricaturiºti rãi, gen Daumier, caretransformã lumea într-un infern dantesc.Sunt (au fost) alþii blânzi, caritativi, iertãtori,gen Clenciu, Neagu Rãdulescu, DragoºMorãrescu, ce ne propun (propuneau) oexcursie agreabilã printre contemporani.Florentin Popescu e din stirpea celor dinurmã. Reþine, surâde, absolvã. Îl ajutãstatornic peniþa? Nu întotdeauna. Câteodatãn-are la îndemânã peniþe Klaps sau Reddysºi foloseºte pana de gâscã tãiatã inabil celasã pe hârtie urme mari, uleioase. Când lefoloseºte pe cele dintâi ºi când pe cea dinurmã? E o problemã de memorie, decunoaºtere amãnunþitã a personajuluievocat. De câte ori Florentin a avut o relaþiemai apropiatã cu �subiectul�, de tot atâteaori evocarea e mai vie, mai persuasivã ºipolicromã. ªi invers, cu circumstanþaagravantã cã în acest caz lipsa de atenþiepentru stil, neglijenþele, repetiþiile,previzibilitatea titlurilor care seamãnã cadouã picãturi dau impresia de încropealã,de lucru fãcut pentru a umple niºte pagini.Mai rãu e când bagajul sãrac de amintiripersonale e completat cu suvenirurilealtora: fuziunea nu se produce ºi portretulplesneºte la cusãturi. Dar sã nu fim rãi,cartea se citeºte totuºi cu plãcere. Bun esteportretul lui Ion Bãieºu, cãruia FlorentinPopescu i-a dedicat cândva un studiu ºi oantologie. Evocarea lui Ion Brad, cu umorullui diplomatic, ardelenesc, sare iute în ochila lectura volumului, chiar dacã, rar caz,cei doi s-au întâlnit, au discutat de puþineori. Intervin aici detaliul particularizator,sondajul psihologic în ape mai adânci. Mi-au plãcut cu deosebire portretele lui MarinMincu ºi Liviu Ioan Stoiciu. Pe primul îlºtiam ºi eu bine, tot din anii studenþiei, când�Don Quijote� era (la �Carpaþi�) vecinulnostru din camera de alãturi. Trecea printrenoi seniorial, înalt, slab, ca statuile luiGiacometti; în controverse îºi etala sfidãtor

lecturile (multe!), accepta greu înfrângerile(o datã i-am administrat ºi eu una într-odisputã despre Rebreanu), voia sã fie unnume. A fost! Naiv ºi naþionalist, încrezãtorîn ajutorul ºi politica Partidului, se rãzboiacu morile de vânt când trebuia ºi când nutrebuia. Darul lui de a-ºi inventa duºmaniºi de a cere ajutor unde nu trebuia era de-adreptul neobiºnuit. Mi-aduc aminte cã, luatîn balon de S. Damian într-un serial sar-castic, La plimbare cu arhetipul, în careera pusã la zid terminologia lui modernã,s-a dus sã-i cearã dreptate ºi sprijin luiªtefan Voicu (un pseudonim...), redactorulºef de la Era socialistã. �Tovarãºe Voicu,i-ar fi spus, ce au ãºtia cu noi, românii?�Cum i-a cãzut faþa când l-am lãmurit...Marin Mincu, mort de congestie cerebralãîn toiul unei emisiuni culturale televizate, afost un critic de mâna întâi, un muncitor,ca ºi Florentin Popescu, dar cu un bagajde lecturi uriaº. Ce a scris el despreExperimentalismul poetic românesc îlsitueazã pe un loc înalt în ierarhia (azicontestatã) a criticii româneºti. Memorabilesunt ºi portretele consacrate lui IonGheorghe (v. Lecþia de demnitate) unde�megaliticul� poet e surprins glosândpillatian pe tema eterogenitãþii luminii,Magdei Ursache (Ascuþit condei, aprigãfemeie), Carolinei Ilica (Pãdureanca,citatul dat e inexact), lui Horia Gârbea, pecare-l plaseazã între doi poli: pragmatismºi deschidere (mã întreb însã, cunoscându-isufletul �plin de-ascunziºuri�, dacãFlorentin l-a ºi votat la ºedinþa evocatã) ºilast but not the least: Eugen Barbu (Un�principe� al literaturii noastre).

Despre �portretele� lui FlorentinPopescu s-ar mai putea scrie mult ºi bine;de rãu ºi de bine. Constat însã cã articolula luat proporþii, aºa cã mã opresc aici. Nuînainte însã de a lãmuri o enigmã ce-lpreocupã pe autor în �desenul� dedicat luiPop Simion (Apropiaþii îi spuneau ªimi).Se întreabã Florentin Popescu de ce-o fipreferat ªimi lutul Câmpiei Panonice ºi nupe cel al Maramureºului? Simplu: fuseseîn �faza finalã� ambasador la Budapestaºi-i îndrãgise pe românii urgisiþi ºi uitaþi dedincolo de graniþa de vest a României. (Amavut atunci cu el o interesantãconversaþie...) A vrut sã fie îngropat încimitirul ortodox din Jula (Gyula) pentru amarca ºi prin mormântul lui un semn:Suntem!Încã suntem! Oasele noastre staumãrturie. Când scriu aceste rânduri mi seperindã prin faþa ochilor scene cu pelerinimaghiari la Fãget, plângând ca-n Ecleziastul


dupã o graniþã milenarã surpatã ºi cuprotestatari ocoºi vociferând agresiv laLondra contra Tratatului de la Trianon.Propun o ipotezã de lucru: aºa ar trebui sãfacem ºi noi. Mii, zeci de mii de peleriniromâni, veniþi sub tricolor ºi sub stiharelebisericii, ar trebui sã ne ducem în vizitã lafraþii noºtri din Bãtania, Bekescsaba, Gyulaº.a. ªi am putea protesta ºi noi, în faþaambasadelor, pentru o nedreptate care nis-a fãcut la Trianon. E tratatul care amodificat prevederile Convenþiei politicedintre Franþa, Marea Britanie, Italia,Rusia ºi România, semnatã la 4/16 au-gust 1916, împingând spre est cu 25-30de kilometri graniþa stabilitã iniþial. LaTrianon ni s-a ºtirbit visul naþional al uneiRomânii întinse eminescian de la Nistru

pân�la Tisa. Am pierdut astfel 8-9000 dekm2 ºi 250.000-300.000 de români, dincare în 90 de ani au rãmas doar vreo10.000, care n-au nici un deputat înParlamentul budapestan. ªi atunci cine evinovat de etnocid?

P.S. În amicalul portret pe care mi-ldedicã, Florentin Popescu emite supoziþiacã pãrinþii mei, pragmatici ca toþi ardelenii,ar fi vrut sã-ºi procopseascã fiul fãcându-ldascãl ori funcþionar cultural superior. Îlvoi dezamãgi: tata, buzoian get-beget,coborâtor dintr-o dinastie de buzoieni, arfi vrut sã fac Filozofia ºi sã-mi daudoctoratul. Mama, sibiancã, m-ar fi vrutmedic, ca sã ajut oamenii. Filologia amales-o eu, de mic. ªi nu regret!

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie1. Daniela-Olguþa Iordache, Rezervaþia Zoil, [versuri], Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011,

70 pag.2. George Cãlin, Clopotul, Editura Anca, Urziceni, 2011, 240 pag.3. Peca ªtefan, Târgoviºte de jucãrie. Spectacolul cameleon, [teatru], Editura Bibliotheca,

Târgoviºte, 2011, 236 pag.4. Grigore Grigore, ªi nimeni mai optimist, [versuri], Editura Detectiv, Bucureºti, 2011, 114 pag.5. Ion ªerban Fãlculete, Obºtea þãrãneascã din Vãleni-Dâmboviþa, Editura Bibliotheca,

Târgoviºte, 2011, 184 pag.6. Colegiul Naþional �Vladimir Streinu�, Simpozionul ºi Concursul naþional de creaþie

literarã ºi interpretare criticã �Vladimir Streinu�, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011,52 pag.

7. Cea mai nouã poezie, [selecþie din versurile participanþilor la Concursul naþional de creaþiedin cadrul Zilelor de poezie �Constantin Virgil Bãnescu�, ediþia a II-a, Târgoviºte, 2011],volum editat de Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, colecþia Biblioteca Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni, nr. 18, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 116 pag.

8. Ciprian Voloc, Zilele tale cu mine, iubito, [versuri], Editura Princeps Edit, Iaºi, 2010, 88 pag.9. George Coandã, 101 poeme, [versuri], Colecþia Ideal, nr. 29, Editura Biodova, Bucureºti,

2010, 112 pag.10. Magda Ursache, Sã citiþi bine! Eseuri lirice, epice ºi dramatice, Casa Editorialã Demiurg,

Iaºi, 2010, 470 pag.1. Luceafãrul de dimineaþã, Sãptãmânal de culturã al USR, nr. 24 (1004), 25 mai 2011; nr. 25

(1005), 1 iunie 2011; nr. 26-27 (1006-1007), 8 iunie 2011; nr. 28 (1008), 15 iunie 2011; nr. 29(1009), 22 iunie 2011; (Apare cu sprijinul Primãriei sectorului 2, Bucureºti, primar NeculaiOnþanu), director � Dan Cristea, redactor-ºef � Gelu Negrea;

2. Periscop, anul IV, nr. 1(13), ianuarie-martie 2011, Bucureºti, redactor-ºef Ioan Popa.3. Nord literar, anul IX, nr. 5 (96), mai 2011, apare sub egida Consiliului Judeþean Maramureº,

Baia Mare, director � Gheorghe Glodeanu;4. Revista Nouã, anul VIII, nr. 1(66), 2011, editatã de Cercul Literar �Geo Bogza� al Casei

Municipale de Culturã Câmpina, Câmpina, redactor-ºef Florin Dochia.5. Eroica. Revistã de culturã istoricã ºi de cinstire a eroilor neamului, anul XIV, nr. 1-2

(33-34), 2011, editatã de Asociaþia Naþionalã �Cultul Eroilor� Filiala �Mihai Viteazul�Dâmboviþa, Târgoviºte, coordonator principal gl. bg.(r) Constantin Tãnase, redactor-ºef dr. George Coandã.

6. Citadela, publicaþie a Asociaþiei Scriitorilor de Nord-Vest, anul V, nr. 2-3-4 (32-33-34),aprilie-mai-iunie 2011, Satu Mare, redactor-ºef � Aurel Pop.

7. Impact cultural, anul XI, nr. 379, iunie-iulie 2011, Târgoviºte, fondator � Vali Niþu, director� Raluca Mariana Niþu;

8. Familia. Revistã lunarã de culturã, seria V, anul 47 (147), nr. 5 (546), mai 2011, Oradea,director � Ioan Moldovan;

27Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Niculae Ionel

SECÞIUNEA DE AUR

LECTURI

Plecând de curând dintre noi,maestrul Mircea Horia Simionescu lasãîn urmã cãrþi care, prin formele ºistructurile lor narative înnoitoare, cuprindºi rezumã pânã la esenþã o întreagã lume,o spiritualitate bogatã, nu doar a uneiepoci, ci a unei întregi civilizaþii. Rãmânecreatorul metaromanului în literaturanoastrã cu ciclul �Ingeniosul binetemperat� (o tetralogie: I�Dicþionar onomastic�,1969; II �Bibliografiageneralã�, 1970; III�Breviarul. Historiacalamitatum�, 1980; IV�Toxicologia sau dincolo debine ºi dincoace de rãu�,1984), considerat piatra detemelie a postmodernis-mului românesc în prozã.Titlul ciclului devoaleazã unromantic dezlãnþuit pe laturatehnicã combinatorie,temperat de luciditatea laconicã proprieclasicismului, scriitorul oferind modelulunei opere a cãrei aparentã uºurinþã,spontaneitate ºi graþie se întemeiazã peo dificilã ºi complexã elaborare de omonumentalã soliditate.

Gestul radical, prin care comediaumanã se ascunde sub masca comedieilivreºti, urmeazã o modalitate denetãgãduit respect pentru tradiþia literarã.E pilduitoare observaþia maestrului asupratrecutului, trãitor în prezent ca o forþãlatentã hrãnind temelii! �O destul derãspânditã prejudecatã împinge adeseape artiºti, pe cei tineri îndeosebi, sã evitecu hotãrâre, din principiu, idei, teme ºiprocedee devenite exemplu de manual ºide muzeu, considerând cã reluarea loratinge ºi pãgubeºte originalitatea. Einteresant de urmãrit cum, în strãdaniade-a afla nemaipomenitul, noul absolut,

foarte mulþi cad în platitudine ºi banalitateºi cum, dimpotrivã, imprudenþii lipsiþi deaceastã grijã, cãlcând poteci preacunoscute ºi fãcându-se vinovaþi deoarbã credinþã în modelele frecventate,ajung sã spunã în cele din urmã lucruriîntr-adevãr noi ºi originale�. (�Vârstele�,Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2007, p. 62).

Ostil scriiturii decerebrate,dezumanizate prin redu-cerea la simplul meºteºug,scrisul sãu e pãtruns defarmecul armoniei arhi-tecturale, unit cu o dinamicãºi impetuoasã strãfulgerarea spiritului interogativ, prininima tematicii atât de vari-ate. În ciuda multorevidenþe contrastive (mãºtiale naratorului, jocuri epice,rupturi de nivel, frag-mentãri...), traiectulobiectivãrii artistice pare a

fi fost intuit în termeni de intensitate, nude polaritate, favorizând un demersintegrativ într-o viziune similarã ritmurilormuzicale. S-ar mai adãuga la acestea, cafapt de largã deschidere, permeabilitateala orizontul gândirii extraliterare, gândirecare, cum se întâmplã în fiecare epocã,departe de a fi preexistentã, reiese eaînsãºi din dezbateri ale cãror rezultate nusunt niciodatã definitive.

Atras de jocurile mixajului lingvisticºi de savoarea limbii vorbite, MirceaHoria Simionescu acordã un rol primor-dial felului de a povesti. Se dezvãluie aicio posibilã cale pentru înþelegereatextualizãrii ca echivalent, în alt plan, al�solemnizãrii�! �În timp ce civilizaþiamaterialã a fãcut ºi face mari progrese,civilizaþia spiritului rãmâne de-a lungultimpului staþionarã, emoþiile, sentimentele,trãirile cititorului cunoscând peste veac


cam aceleaºi valori de intensitate ºi toaterezultând din aproximativ aceleaºi simple,uºor comprehensibile miºcãri ºi incidenþe.În esenþã, substanþa ºi chiar modul dedesfãºurare ale naraþiei nu se deosebescde la un povestitor la altul, de la vorbãreþuldin tren la Homer ºi Bocaccio. Ceea ceîi distinge e gradul de solemnitate, realizatprintr-un dar imposibil de determinat, cucare artistul pune în luminã ceremonioasãlucrurile. (...) Vitalitatea naraþiei vine dela nevoia ca ordinea seriilor banalului sãfie neobosit ruptã, fãrã încetarerestauratã. Homer, Racine, Balzac pot firepovestiþi. Dar, ca sã fie bine repovestiþi,e absolut nevoie ca fabula descoperitãde ei sã fie pusã în miºcare în scena ºicu recuzita pe care ei le-au folosit.Cadrul solemn în care au aºezat ei lucru-rile, aerul care s-a strâns între ramelelui, sunt în fond detalii... Cine dintrepovestitorii de rând are rãbdarea ºicredinþa de a zãbovi o viaþã de om,asemenea lor, pentru a solemniza banalulºi a-l ridica la funcþiile celui mai subliminteres?� (�Vârstele�, p.77)

Marele scriitor se considera adeseaun sârguincios caligraf (una dintre cãrþilesale se chiar intituleazã �Rãtãcirile unuicaligraf�, Ed. Bibliotheca, 2006), la felcum, din aceleaºi motive de adâncãmodestie, la vremea lui, pictorul NicolaeGrigorescu îºi zicea zugrav, zugrav deicoane. Caligrafiere nu ca exerciþiu însine, ci trudnicã ºi migãloasã aplecare pestil, �scrisul de mânã, egal, discret,cuminte ca însãºi bãtaia inimii, înainteazãliniºtit, mãsurat, pune pedalã unei alergãrinepotrivite� � mereu în prelungirearafinamentului flaubertian. Iatã-l penobilul caligraf în cãutarea cuvântuluipierdut! �Îi telefonez lui Radu (Petrescu),cerându-i sã mã ajute a afla cuvântulpotrivit unei fraze îndelung chinuite, care,spre a se articula, respinsese pânã atunci,asemenea, unui organism supustransplantului, toþi termenii sinonimi, aduºide aproape, de foarte departe. Prietenulmeu, nedeprins cu mecanismelecuvintelor încruciºate, se afundã împreunãcu mine în jungla ideilor anterioareexpresiei grafice ºi încearcã sã-miînþeleagã nu doar sensul drumului princi-pal, ci ºi mulþimea de poteci ce conductainic, nemãrturisit la el. (...) Limba seîmbogãþeºte, reia Radu demonstraþia, darºi pierde, adesea sub presiunea

imperativului economiei sau al iluziei cãproducþiile sintetice înlesnesc comuni-carea, o mulþime de cuvinte nepreþuite,acut evocatoare. Nu lingviºtii, ci scriitoriimai pot face ceva spre a readuce încirculaþie vechile cuvinte încã active,pentru cã scrisul, cu legile lui riguroase,dar ºi cu acea rarã virtute de-a subtilizaideea, e apt sã conserve ºi sã multipliceexpresia ºi sensurile ei, dupã carediscursul cotidian trage reproducerifericite ºi nu se mulþumeºte cu cliºee me-reu mai ºterse. În definitiv, ºi întreimportul de cuvinte ºi fondul seculartrebuie sã existe raporturi ºi proporþiiraþionale�. (�Vârstele�, p.64)

De acum încheiatã, în gamapropriilor virtualitãþi, opera maestrului evrednicã a-ºi pãstra, deopotrivã, naturaperenã ºi potenþialul profetic. Aceaîntâmplare crucialã pentru creaþia sa �iniþierea ºi realizarea unei ºcoli literareîmpreunã cu Radu Petrescu ºi CostacheOlãreanu (uimitoare prin coerenþã ºiconsecvenþã) �, se constituie într-unmodel arhetipal ºi se datoreazã, unuiimpuls de misterioasã precocitate.Legaþi de o prietenie care a crescutodatã cu ei, ºi pânã la capãt, încã elevifiind la Liceul �Ienãchiþã Vacãrescu� dinTârgoviºte, citesc multã literaturãromânã ºi universalã, þin jurnale,redacteazã reviste-manuscris cu desene,organizeazã cenacluri în care îºi exprimãaprig nemulþumirea vizavi de literaturacurentã, sunt melomani ºi fascinaþi depersonalitatea lui George Cãlinescu. Darpeste toate, fac un jurãmânt împlinindu-l �sã nu publice înaintea vârstei depatruzeci de ani.

Potrivit firii noastre omeneºti,asemenea fapte excepþionale, lipsite deamãnuntele mãrturiilor directe, pot pãºipe tãrâm de legendã. În istorii ar trebuiprezentaþi împreunã, în ordinea veniriilor pe lume: 1927, 1928, 1929. Explicit,nimeni nu i-a ierarhizat valoric pânã aziºi nu cred sã o facã vreodatã careva,cu îndreptãþire. Cum sã operezi îninteriorul unei astfel de sinergii? Rãmânpentru literele romaneºti numai ei trei!Radu Petrescu, Mircea HoriaSimionescu, Costache Olãreanu, ºi înjurul triadei, alte nume gravitând! Tu-dor Þopa, Petru Creþia, AlexandruGeorge, Barbu Cioculescu... � �Scoalãde la Târgoviºte�.

29Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Liviu Ofileanu

MATRICEA SACRIFICIALÃ*

LECTURI

Cu 48 de poeme traduse în limbafrancezã de Hermine Cîmpean ºi o þinutãgraficã de excepþie, cartea Scrum apãrutãla Ed. Grinta, Cluj, 2010 � este a ºapteasau a opta între cele semnate de poetul ºiprozatorul ªtefan Doru Dãncuº. Arhitectde sine ºi iubitor de oameni, Dãncuºalterneazã binomul apolinic-dionisiac avândca rezultat arderea, �scrumul� Fiinþei.Scrisul comparat cu ofurnicã, gelozia pe timpul ºibanii pe care alþii îi risipesccu nonºalanþã, fragilitateaumanã ºi toate lucrurileaflate sub semnul devenirii,anume al transformãrii înneant (îmbãtrânireapersonalã, a copiilor sãi,etc.) � sunt motive reluateºi aprofundate pe tonul rãstital omului de la þarã,conºtient cã �lucrul slab� eun soi de trãdare apotenþialitãþii; prin urmare,majoritatea textelor sunt croite cu dosulpalmei, interlocutor principal fiindu-ºi chiarpoetul, purtãtor de vinã ºi expiator al vieþiisale sacrificate prin ºi întru arderea Poeziei,lucru observat ºi de Gabriel Cojocaru în�rama� copertei: �E ceea ce numim,îndeobºte, trãire ºi printr-o fireascãextrapolare, poezie trãitã. Discursul poeticfoloseºte, uneori, chiar ºi din inerþie, briciullui Occam.�

Statutul scriitorului ºi �tema�recunoaºterii literare au exponentul într-otransfigurare cliºeisticã, poetul ca vânzãtorde viaþã proprie, un Iuda modern cu cei30 de arginþi schimbaþi mereu pe câte ovotcã ºi o carte bunã; chiar fotografia depe coperta a IV-a a fost selectatã cu grijã� chipul unui bãrbat pletos, neras ºi cuprivirea dârzã ºi pierdutã în acelaºi timp esugestivã pentru conþinutul cãrþii: �poeziase scrie de cei morþi/ aºa ne-au învãþat/ nu

de ãia cu pletele risipite pe ºosele/ poeziase scrie în costum ºi la cravatã (...)�, (***,p. 94). ªi autorul, ca orice înþelept careºtie cã viaþa se scurge în timpul vorbirii �nu mai are grija tropilor ºi nici a metaforelorconcrescute, câteva lunecãri pe banda detransmisie oniricã se suspendã de fiecaredatã prin epitete rãzleþe, amintireaexasperantã a crudei condiþii de cerºetor-

poet troneazã în text: �nu potfi poetul genial ºi mare/ câtbiserica/ pot fi doar lepãdatulîn stradã/ numãrãtorul defurnici/ câte-o lacrimã topeºtemetalul/ monedelor aruncatede concetãþeni// sunt singurulcerºetor sãrac din România�,(***, p. 10).

Nu e vorba de cerºetorulde la colþ de stradã, nici deun paria, personaj pitoresc înromanele cu mesaj etic, ci deasumarea condiþiei la nivelgeneral: scriitorii sunt trataþi

de cãtre aleºii neamului ca niºte câinicomunitari, leafa li se scurteazã pe liniede partid, premiile literare se mai dau ºipentru relaþia în �trib� etc. Dacã la EmilBotta primãvara e ca o moarte, la Dãncuº,filtratã prin fiorul bacovian al lipsei deînþelegere din partea semenilor, �dimineaþae o apocalipsã�. Atunci, boemia se instituieºi ea ca o tradiþie inoperantã (refugiul înabsint continuã încã de la romanticiieuropeni pânã dincoace de generaþiaromâneascã a votcii), lehamitea se scurgeîn texte minate de un bruxism diurn, încare miza pe spunerea totului dintr-osuflare nu poate lãsa cititorul indiferent:�dimineaþa soarele e apocalipsa/ mã întorcpe ºosele/ strig disperat: n-aveþi un ban?/îmi mor copiii de foame!/ (...) eu trebuiesã-mi povestesc povestea prin baruri/ sãspun cum e când ai picioare îngheþate copii/ºi probleme�, (***, p. 12). Odatãprovocatã, compasiunea însoþeºteurmãtorul text, ºi pe urmãtorul, fãrã a mai* ªtefan Doru Dãncuº, Scrum/ Cendre, versuri,

[volum bilingv], Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010.


avea surpriza unei schimbãri de macaz,chiar dacã aceasta ar fi fost de dorit ca sãaducã acestei poezii un aer proaspãt,dincolo de litanie ºi plâns în pumni.

Suicidul ca soluþie mereu amânatã diniubire pentru alþii, tablourile domestice,eseniana camerã de hotel (metaforã pentruactul refugiului ºi al scrierii), apoidecompoziþia trupeascã, divorþul ºi sclaviaca trãitor în Balcani, autoportretele �dintopor� ºi poezia ca o iubitã, existenþa decobai, ruptura dintre generaþii ºi pericolulautocompãtimirii, precum ºi o seamã devariaþiuni pe motive arhicunoscute: bibliculSaul, devenirea ºi schimbarea heracliteanã,dar ºi partea seninã a lucrurilor � Rilke,emblemã tutelarã pentru puritatea interioarãa poetului Poetul � sunt emblemele acestorlamento-uri din vecinãtatea limitei: �taciinimã/ pe tine îmi vine sã sting þigara asta./cîtã iubire ºi urã se spune cã duci/ cîtãpornire spre crimã în suflet doamnã inimã/în cine sã cred la ora trei noaptea/ e bine ecu zãpadã prin gãrile înmormântaþilor mei/ce frumos te arunci scumpã doamnã/ dinvitrinele oraºului pe mine/ ce frumos îmispui rãmas bun � îmi vine sã-mi tai venele./aºa de perfect n-am fost iubit niciodatã/ atrebuit sã fac 40 de ani ca sã te cunosc/ sãte invit la o cafea la restaurant la circ/ ºi-apoi în pat/ te cer în cãsãtorie doamnã edeja trei ºi zece minute/ nu te laºi de mine/nu mã pãrãseºti/ nu te prãbuºeºti nicicândepuizatã în aºternuturile mele/ mã respiricu nesaþ dupã ce m-ai avut/ soarele lunapãmântul/ ºi eu la 3. 15/ ne închinãm înfaþa bãtãii tale în uºã/ te aºteptãm în patnumai tu numai tu numai tu/ nu mã pãrãsi/numai pe tine nu te pot vinde vieþii mele//criminalul e prezent deschide doamnã/oferã-te/ înºealã-mã/ cu sângele tãu voi daun final acestor rânduri�, (***, p. 74).

Ars poetica disoluþiei, poezia ºinebunia hölderlinianã nu ies din tiparulstabilit încã din primele texte, se pare cãautorul a ºi urmãrit o continuitate afondului � prin lipsa de preocupare pentruvreun titlu (nici un poem nu are titlu) ºipendularea între discursul revoltei ºi cel alomului resemnat, accesarea directã alectorului prin renunþarea la o poeticã aconciziei, lãsând scânteia semanticã peseama a douã-trei sintagme de efect,ingabamentul retoric excesiv similar unortexte de Lucian Avramescu: �ca ºi cumcelulele trupului ar fi clipele/ pe care le ucidcã aºa vreþi Dvs./ ca ºi cum sângele meudescompus în laborator/ ar fi orele melede trãit/ ca ºi cum pãrinþii mei ar fi doar ochestiune de timp/ ca ºi cum nu ar fi trebuitsã strig/ cã sunt vinovat de când m-amnãscut/ ca ºi cum aº putea învinge logica

axonilor/ a cromozomilor/ a centrilornervoºi de care vã e milã uneori/ Dvs. aveþiplanuri/ aveþi ieºiri de urgenþã din poezie/numai nebunii scapã din lagãrul ãsta/ uiteun adevãr pentru care meritã sã mor�,(***, p. 96); sau aceastã rememorare defamilie cu intenþia de a înscrie atitudinalpoezia de faþã sub incidenþa unui voyou detip rimbaldian: �pentru cine scrii de ce scrii� zicea acela/ cui te adresezi idiotule/ cutoþii avem pãreri despre opera ta/ nu eºtieminescu terminatule � fumam pe borduraºoselei � în gara de nord berea avea gustulnopþii de amor (�)�, (***, p. 72).

Autoironia ºi convingerea cã haosulspiritual este peremptoriu, inclusiv ceea celãsãm în spate � copii, prieteni ºi cãrþi � îºiare obârºia în experienþa de viaþã a unui autorîncadrabil în spaþiul literaturii vãzutã casacrificiu de sine, în vecinãtate de atitudinicu Cioran, cu deosebirea cã acesta din urmãîºi tãinuia aceeaºi penurie existenþialã cupecetea muþeniei de tip transilvan:

�(...) când am câºtigat procesul/ ºi-arãmas mã-sa cu zugravul petre/ eu scriitorulofeream altceva/ un bloc de pe care te poþiarunca de pildã/ eu am rãmas cu scrisul/ea cu muzica aia impersonalã/ cuexmatricularea din ºcoalã/ (credeam cã vafi mai repede trimisã ºi altundeva/ la casade copii la handicapaþi la neterminaþi/necenzuraþi etc.)/ directorul spumegã ºiacum amintindu-ºi/ de nopþile în caretrebuie sã fiu �tata�// uneori e bine sã fiiscriitor/ mereu ai o sticlã/ pe jumãtate goalã/sub un pod/ o fiicã sã facã trotuarul/ unfiu sã-þi fure pâinea de mâine/ sã te întreþinãcu acest vis/ toatã viaþa lor/ ºi când mori �sã disparã ºi ei/ ca niºte vieþi ale tale/ preacrunt lãsate de Dumnezeu printre noi�,(***, p. 6).

La urma urmei, sentimentul neputinþeide a duce o viaþã decentã în România(sindrom de care nu suferã nici un scriitoreuropean din þãrile civilizate) rãbufneºte cuo sinceritate riscantã � epatarea burghezuluide tip modern prin boemia repetatã ºi însoþitãde stupoarea unui subiect agasat deconºtiinþa ireversibilului, stigmat de om-de-grotã amintindu-ni-l pe Dimitrie Stelaru; saualtfel vorbind, ne rezumãm la vizualizareagraficã a unui urlet existenþial de sorgintepostmodernã, o poezie a confesiunii în careproiecþiile eului sunt scurtcircuitate de untãios realism. Oricum, fiind tradus într-unadin limbile de circulaþie internaþionalã, ºidovedind cã lanþul slãbiciunilor administra-tive reculpabilizeazã o societate inaptã sã-ºipreþuiascã valorile � volumul lui ªtefan DoruDãncuº rãmâne încã o mostrã desupravieþuire în Gulagul economicromânesc în ciuda stilisticii uºor depãºite.

31Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

COLABORATOR IDEALAL RADIOULUI

ROMÂNUL A RÃMAS POET?

Cu Instituþia Mircea Horia Simionescum-am întâlnit dupã apariþia �Ingeniosuluibine temperat�, carte emblematicã pentruperioada �dezgheþului� din România,fundamentalã atunci când se analizeazãproza noastrã din ultima jumãtate de veacXX. Scriitorul propunea atunci, fãrãostentaþie, ºi cu o rarã modestie înþeleaptã,încã un drum de urmat pentru sine însuºi,ca ºi pentru tinerii condeieri capabili sãtranspunã experimente estetice desubstanþã, blindaþi mereu de asimilareatemeinicã a modernismelor chiar ºiextravagante. Mircea Horia Simionescuaducea cu proza sa, intelectualismul rafinat,inteligenþa sclipitoare, stilul nervos, mereuadaptat subiectului ºi, nu în ultimul rând,o stranie simbiozã între proza declaratobiectivã, rece ºi poemul de sorginteultramodernistã. O lecþie prinsã de la câþivainterbelici ºi repusã în drepturi dupã atâtaamar de vreme, când doar ceea ce aveacaracter exclusiv realist era tolerat (dacãse mai strecurau ºi proze poetice,fantastice, ele aveau însã statut marginal).Aºa se face cã, nu doar subsemnatul, l-am considerat ºi situat în prima linie aliteraturii contemporane, cu nimic maiprejos decât rãsfãþaþii de criticã N. Breban,D.R.Popescu, Fãnuº Neagu, º.a. Dacãsuccesul de public ºi cel al receptãrii s-audovedit incontestabile, personalitateaautorului suferea de un fel de inconsistenþã,datoratã mediatizãrii primitive a epocii, maiales cã prozatorului i se oferiserã douã-trei poziþii în aparatul de partid, iar invidiileau rãmas de demult aceleaºi. Oricum, fãrãemfazã, fãrã falsã modestie, rãmânândmereu egal cu sine ºi fidel ideii de culturã,Mircea Horia Simionescu s-a impustreptat-treptat ºi în convingerile colegilormei de altãdatã din Televiziune ºi din Ra-dio, cã au posibilitatea discutãrii cu un artistautentic, cu un om pe care nu întotdeauna

Liviu Grãsoiu

ai ºansa de a-l întâlni. Retractil, mizând peo aparentã timiditate, Mircea HoriaSimionescu n-a prea fost prezent înemisiunile T.V.R.-ului nici prin anii �70, ºinici prin deceniul urmãtor, aservit totalceauºismului, respins ferm de gândirea fãrãbariere ce-l caracteriza. Refuzaconstrângerile, programele ideologiceperfectate de cãtre apropiaþii lui N.Ceauºescu fiind într-adevãr un libercugetãtor, conform caracteristicilormarcate în dicþionare. Ceea ce dãdeafrisoane lucrãtorilor din T.V.R., nu setransmitea însã ºi realizatorilor de emisiuniculturale ale Radiodifuziunii naþionale. Încalitate de fost coleg, dupã 1985, al celordin Radio, pot sã afirm fãrã nicio bãnuialãde exagerare subiectivã, cã numele sãu nuera niciodatã tãiat din sumare, cã nu i seamputau textele (deoarece Mircea HoriaSimionescu ºtia precis ce �trecea� sau cenu) astfel încât redactorii nu erau puºi însituaþii delicate. Textele lui Mircea HoriaSimionescu, sclipitoare prin inteligenþã ºiumor nu urmãreau transmiterea de mici�ºopârle�, ridicându-se, în fond, la un pro-test mult mai substanþial, fãcut în numeleculturii, bunului simþ ºi al libertãþii spiritualeneîngrãdite. Nimeni nu sesiza acest lucru(sau se prefãcea cã nu pricepe mesajul),iar redactorii de specialitate primeau indi-rect, subtil, o încurajare datã de un senioral spiritului, în triumful final al valorilor cene definesc identitatea. Mircea HoriaSimionescu, mare meloman, se afla deseoriîn atenþia celor de la Muzical, unde îºiexprima cu maximã competenþã pãreriledespre piese simfonice clasice oricontemporane, despre spectacole deoperã difuzate la ore târzii din noapte,atât spre a nu-i stresa pe potentaþi, cât ºispre a îngrãdi, abil, opþiunea tinerilor sprearta adevãratã.

(continuare la pagina 45)


Iulian Filip

IANOª ÞURCANU(26.07.1951, c. Pelenia, judeþul Bãlþi, R.Moldova)

POEZIA ACASÃ

Licenþiat al Institutului de Medicinã (Krasnodar) ºi al Institutului Internaþional deLiteraturã din Moscova. Autor al vreo 500 de texte de cântece de muzicã uºoarã, popularãºi cântece pentru copii, redactorul revistelor �Moment poetic�, �2 ore + 3 iezi�, �Aduceriaminte�. Deþinãtorul Premiului Bibliotecii Naþionale (1995) pentru placheta Oglinda stranie,Premiului Uniunii Scriitorilor (2001) pentru cartea Insula Madagascar, Premiului Bibliotecii�Gh. Asachi� (Iaºi) pentru cartea Bravo, Mieunache (2005). Membru al Uniunii Scriitorilordin Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii mondiale a Literaþilor(Washington), membru de onoare al Societãþii Scriitorilor din Târgoviºte. Este tradus înitalianã, englezã, rusã, francezã, germanã. În lista premiilor obþinute se înscriu celedecernate de Biblioteca Naþionalã (1995) pentru placheta Oglinda stranie, UniuneaScriitorilor (2001) pentru cartea Insula Madagascar, Biblioteca �Gh. Asachi� (Iaºi) pentrucartea Bravo, Mieunache (2005), Salonul Internaþional de Carte �SIC 2007� pentru plachetade versuri Omul Mãrii (2007), �Simpatia copiilor� al Salonului Internaþional de Cartepentru Copii (2008), pentru cartea O girafã supãratã, �Eros� al Bibliotecii Naþionale (2008)pentru promovarea liricii de dragoste - cartea Izgonirea din Eden, �Mihai Eminescu�, pentrupoezie, la Salonul Internaþional de Carte Româneascã, Iaºi (2008), �Cartea Anului� laSalanul Internaþional de Carte pentru Copii, Chiºinãu (2009) pentru cartea Un elefant învagonul- restaurant, cartea Melcii nu citesc ziare a devenit cartea-surprizã a SalonuluiInternaþional de Carte pentru Copii. Este deþinãtorul �Medaliei Eminescu�.Câteva toamne, niºte nori...

Dragului profesor Mihai Stan,care ne-a învãþat cum e

pescuitul în ParadisCând cumpãna luminii lineAprinde florile-n castani,Trec nevãzuþi pe lângã mineCei mai frumoºi ºi tineri ani.ªi trec, ca apa înstelatãPeste chemare de ecou,Toþi cei ce i-am iubit odatãªi aº dori sã-i vãd din nou.Însã nimic nu se repetãªi cronometrul cade cândTristeþea se prelinge lentã,Plãtind ce trebuie plãtitªi istovitã se strecoarãPrintre peisajul arãmiuCe, iatã-iatã,-o sã disparã,Cãci e târziu, e prea târziu.Nu ºtiu ce mã aºteptã mâine,Dar mai visez, prins de fiori,Sã vãd cum trec pe lângã mineCâteva toamne, niºte nori...

ªi vine vremea...

Lui Tudor Cristea,cu un alter ego inegalabil

ªi vine vremea sã uitãm de multe,Sã urmãrim paianjenul pe grindãCât de artistic îºi întinde plasa,Sã admirãm zãpada de pe munteCe se aºterne în tãcere blândãªi, strãlucind, ne lumineazã casa.Iar moartea care stã sã ne cuprindã,În fiecare clipã-a vieþii noastre,Încã-i departe, dar ºi-atât de-aproape,Când, dincolo de lacrima sub pleoape,Ne troienesc zãpezile albastreAtât de-nalte ºi atât de mute.ªi vine vremea sã uitãm de multe,ªi vine vremea sã uitãm de toate,Sã, preþuim minute ºi secunde,Când viaþa noastrã-n douã se desparte,Când nostalgia-n inimã pãtrundeSub bolþile de-amiazã clãtinate.

33Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

E vârsta...

Lui Mircea Niþãcare ºtie ce-l aºteaptã în 2012

N-am destule degete sã-mi numãr bogãþiilece le-am acumulat de-a lungul anilor.Acum, când calea strãbãtutã e mai lungãdecât un zbor de pãsãri migratoare,amintirile zburdã în lumina Lunii,prin iarba despletitã a copilãriei,când nu ºtiam ce este atingerea singurãtãþiiºi nu ºtiam cã doar cu sufletul, nu cu privirea,poþi înþelege rostul unui vis zburândîn scânteierea dorinþelor naive.Iar când privesc oglinda,strãinul de acolo se uitã-atent la mineºi, rãsucindu-ºi mustaþa de trei ori în sus �sã parã mai romantic ºi mai respectabil! �sã vezi! nu recunoaºte adeverinþa sa de naºtere,ascultã numai sângele nebun al inimii,cu o cantitate sporitã de iubire ºi de astre,nu se opreºte la dezamãgitele speranþeºi, nici cât negru e sub unghie, nu regretãcã a rãmas modest ºi cã oferã flori...Trebuie sã recunosc cã au trecut destule toamne...Îmi pun o panã la pãlãria pe care n-am purtat-o niciodatã,aºez în coºul îngrãmãdit cu visepetale de luminã ºi bucuria cã viºinii din Peleniam-aºteaptã cu un roi de fluturi albi pe crengi,iar prieteni de la Târgoviºtese viseazã cã beau vin roºu la Casa Leului,când bate clopotul de searãdin turla depãrtatã a bisericii �ecou al unui glas pãstrat pe veci în mine.N-am destule degete sã-mi numãr bogãþiile,de zodiacul Leului pãzite,cu întindere de ape ºi de munþi,cu ogoare de cãrþi scumpedin biblioteci, în înclinarea frunþii,cu dragostea în vântul serii reci,cu un nocturn val de mâhnire,când nu ºtiu cum pot mãsuracantitatea de Dumnezeu în mine.

ªi cine ºtie ce urzeºte moartea....Viaþa mea merge în plin,precum un fluviu cãtre a sa mare.E vârsta ce-o primesc cu gratitudineºi îmi urmez neºtiutoarea soartã.Cel plecat sã luptecu morile de vânt

Lui Ion Mãrculescu,scriitor cu... trei picioare

Cel plecat sã lupte cu morile de vânt a vãzutcã peronul gãrii e fãrã linii ºi cã va trebuisã meargã prin noroi ºi spini, împotriva la totºi la toate.S-a mai gândit cã timpul e intr-o zodie nutocmai prielnicãpentru escapade paradoxale ºi cã nu poatesã zburãtãceascãspre zãri îndepãrtate ce nu promit nimicdeosebit.Nu te mai poþi încrede în nimeni ºi nimic pelumea asta!A mai gãsit un pretext: ar fi vrut o ceaºcãfierbinte de cafeaºi cineva sã-i recite cu voce tare poeziile luiAlfred de Musset,cel amorezat pânã peste cap de George Sand.Soarele, iatã-iatã urma sã apunã ºi el nu aveade gând sã înnoptezeprintre petale cu rouã rece ºi zborul unui fluturede noapte...Fire-ai naibii de cãlãtorie!Nici mãcar n-a intenþionat sã-ºi schimbepãrereacând o stea cãzãtoare i-a luminat drumul,contrar anunþurilor fãcute de meteorologi cãvor fi nori ºi ploi.Nu avea nici o opinie bãtutã în cuie ºi nici nucredeacã era mai bine de ar fi fost altfel ºi dacã eramai onestsã nu fi dat atâtea interviuri înainte de plecare.Cine a zis cã e minunat acolo unde omul nu eprezent?Dar nu cumva lucrul cel mai minunat ºi mailiniºtitoreste sã nu faci nimic ºi sã stai întins pe fotoliu?Cel plecat sã lupte cu morile de vântgândi sã aºtepte dimineaþa cu puþin soareºi atunci se va vedea clar ce are de fãcut,ºi dacã va trebui sã se abatã de la unele reguliºi principii.(De unde se poate trage concluziacã nu e necesar cu tot dinadinsul sã baþi pustiipentru a fi considerat cineva.Dracu sã le ia de vise!).


Cel plecat sã lupte cu morile de vânt... a rãmasacasã,ascultând zile întregi ploaia ce bãtea monotonîn obloanele de la ferestre ºi informaþiile deultima orã.Mai ºi þipã la copii. Uneori se uita pieziº la soþie.Povestea asta are ºi o moralã: fiecare îºi cautãfericirea cum poateºi ca sã vezi cât de puþin îi trebuie unui om sãfie fericit în viaþã!......ªi ce tare mint eu acuma!

Peste portul cu statui,Când cu mii de stele-a ninsCine ºtie, cui sã spuiCe am zis, ce nu am zis?...Pe mozaicuri de sud,Prin tãceri ce se aud,Ard lumini, în asfinþit,Numai bune de cosit.Dacã nu mai ºtii...

Lui Liviu Grãsoiu,încrezãtorul în poezie

Dacã nu mai ºtii nimic despre mine,dacã nu-þi scriu ºi nu-þi telefonez,dacã n-ai citit vreo nouã plachetã de versuride dragoste ce poartã numele meu,dacã nu m-a vãzut nimeni de Paºtele Blajinilorla mormântul pãrinþilor,dacã nu apar la vreun post TVsau nu citeºti nimic despre mine în ziare,puneþi o cravatã mai întunecatã,ia un buchet de flori de liliacºi cautã-mã într-un vis omorâtunde m-am îngropat în mine însãmica într-un mormânt.Crochiu

Lui Dan Þopa,care mi-a arãtat alþi munþi

O lunã sprintenã de varã,De pe îndepãrtatul cer,În umbra munþilor coboarãPe floarea ninsã de mister.Cad stele reci peste lagunãªi pe prundiº � cu scânteieri,Un cântec de cicade sunãPeste platani ºi palmieri.Lin, pescãruºii nopþii zboarãPrintre agonice blândeþiªi-aduc, firavã ºi uºoarã,Sosirea unei dimineþi.Roºeaþa zilei primeniteSã schimbe-aspectul pitoresc,Va constata cã n-am cuvinteªi... nici nu vreau sã le rostesc.

Chiar ºi viaþa

Lui George Coandã,ochiul treaz al Cetãþii

De la iubire la urãe doar un pas mic.De la fericire la deznãdejde �acelaºi, atât de puþin, nimic.Între cuvânt ºi tãcereîncap furtuni de zei.Între acasã ºi lumea mare �lumina ochilor tãi.Chiar ºi viaþa,cu vise legate nod,e doar o întâmplare �atâta tot!Mozaic de sud

Lui Victor Petrescu,cel ce mi-a �dãruit�

Capitala voievodalãCerul, cu un ochi deschis,Neclintit, pe gânduri dus,Parcã-n flãcãri e încinsÎnainte de apus.Cred cã el a coloratPãrul tãu în roºu-nchis,Când o cernere de visPeste mare s-a lãsat.Pescãruºii când rotescDin luminã spre abis,Sufletul este atinsDe ceva dumnezeiesc.

35Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Dumitru Ungureanu

RISIPITORUL DE TALENT

ALAMBICOTHECA

Din cauze multiple, ce þin mai degrabã demeteorologia lecturii decât de ideologia ei,pânã de curând nu citisem �Risipitorii�,romanul pe care Marin Preda l-a (re)scris detrei ori, din 1956 pânã în 1969. ªi pe care l-aratat fãrã putinþã de tãgadã, nici mãcargrandios, inovator, poetic, eroic sau strictomeneºte, aºa cum au ratat nord-americaniiWolfe, Dos Passos, Caldwell ºi Hemingway(vezi teoria lui Faulkner despre generaþia sa,în Faulkner at the University, VintageBooks, 1963). Cele aflate despre carte, dincâteva articole critice ºi mãrturisirile autorului,mã îndepãrtaserã cumva, fãrã sã-mi taiegustul unei �aventuri� deloc lejere. Nu-i obanalitate sã aprofundezi un roman de vreo400 de pagini, ºtiind din start cã e ratat.

Înarmat cu o bunã dozã de rãbdare, fãrãprejudecata cã un text greºit nu meritã studiat,ºi fãrã obligaþii de cititor profesionist, am luatpieptiº volumul, în ediþia cartonatã dincolecþia Biblioteca pentru toþi, gestionatãonest de Jurnalul naþional, acceptabilã capreþ. Lectura s-a poticnit chiar la prima frazã:�Când Petre Sterian pãtrunse în casa unuinegustor de pe Calea Griviþei ºi ceru încãsãtorie pe aceea dintre fiicele lui care senumea Rodica, el nu avu atunci sentimentulcã nu se va mai putea apoi despãrþi de fataaceea�... Aºadar, dupã expresia lui Preda,eroul �pãtrunde� � o fi vreun hoþ...? Apoi, eln-are sentimentul cã n-o sã poatã...? Ca sãpastiºez stilul butucãnos al autorului �întrucât trebuie sã aibã tânãrul care seînsoarã sentimentul cã s-ar putea despãrþi desoþie oricând? Nu de asta se cãsãtorescoamenii, sã stea împreunã �pânã cândmoartea îi va despãrþi�, ca-n filmele americane?

Conºtient cã pierd irecuperabil orele vieþiimele, am parcurs cartea pânã la final, cu multeopinteli. Ce-am câºtigat? Doar certitudineacã n-am întâlnit decât la Petru Dumitriu o maimare bãtaie de joc faþã de propriul talent!Marin Preda s-a strãduit (el o spune) sã scrieun �roman citadin�, vrând sã demonstreze cãe un scriitor profesionist. Ce însemna, în anii1955-1960, scriitor profesionist, e povesteaparte. Dar efortul lui Preda nu poate fidisjuns de epocã ºi nu poate fi înþeles în afaraei. (N-o sã mãrunþesc subiectul, trimit cititorul

la eseul lui George Geacãr � Marin Preda ºimitul omului nou, Ed. Cartea Româneascã,2004, unde chestiunea e lãmuritã.) Dacã uncritic, pornit sã descopere poncife ºi cliºeeideologice, vrea sã citeascã romanul ca docu-ment al acelui timp, are material bogat deconspectat. Printre gratiile proletcultiste cestãvilesc materia epicã rãzbate neomenesculunei perioade crunte din viaþa românilor. Undoctor primeºte repartiþie de locuinþã într-ovilã confiscatã, fireºte, de la nu se ºtie cine;doi foºti legionari fac exhibiþii josnicedinaintea unui ºef de cadre; o familie înstãritãa �vechiului regim�, acum scãpãtatã, trãieºteteroarea trecutului propriu, devenit act deacuzare în mâna slugilor �noului regim�; unfiu de muncitor comunist ilegalist e ºef deraion, funcþie din care îºi bate joc de semeniºi comite abuzuri pe care le considerã maipresus de lege etc. etc.

Peste amãnuntele �realiste� (dovadaharului de romancier al lui Marin Preda), stãumbra unui adevãr despre care nici nu-þi vinesã crezi cã a fost posibil: oamenii aceia secomportau ca ºi cum instanþa lor supremã era�Partidul�, o instanþã difuzã, imprecisã,anonimã (�tovarãºii� superiori fie sunt numiþicu funcþia deþinutã, fie li se scrie o jumãtatede nume într-un târziu, ca o favoaredemiurgicã)! Chiar aºa a fost: vieþi mutilateprin hotãrâri de partid, destine frânte cu deciziivotate în ºedinþe demascatoare, �personalitãþipublice� consacrate prin ucaz de la �comitetulcentral� ºi tot prin ucaz eliminate, de parcãnici n-ar fi existat (ºi n-au existat, dovadã fiindanonimatul lor dupã debarcarea din funcþie)!Am simþit (i)radiaþia �noii religii� (obsesiaeroilor prediºti), iar nocivitatea dãinuie încã...

Fãrã sã fie direct angajat în aparatulpropagandei de partid, Marin Preda a fost unactor important al îndoctrinãrii ideologice dinperioada proletcultistã. Romanele sale au avutmare succes, cuvântul sãu era luat în seamã,�moralitatea� lui este ºi azi datã drept exemplu.Vorbind cu cãrþile pe masã, Preda a contribuitcu talent la construcþia lumii comuniste. Acrezut cinstit în ea? Oricum, partea sa(�prada�...) a fost pe mãsurã: premii de stat,funcþii de ºef, onoruri etc. E asta o vinã?

Judecata nu e încheiatã.


Aurelian Silvestru

NEBUNUL ªI PUTEREA

DIN ISTORIA...

În virtutea unui straniu paradox, celcare avea sã declanºeze �marele mãcelantisemit� � Hitler � a fost el însuºi urmaºulunui copil din flori, conceput de o biatãbucãtãreasã cu un evreu. Fiind cãsãtorit,acesta n-a vrut sã-ºi recunoascãprogenitura, în schimb, i-a plãtit, pânã la19 ani, o pensie alimentarã. Constrânsã derude, maicã-sa l-a încredinþat, spreîngrijire, unui þãran care i-a dat, în cele dinurmã, numele sãu de familie � Hitler. Dina treia cãsãtorie, acestuia i s-a nãscut unfiu pe care l-a numit Adolf.

În ºcoalã, micul Adolf Hitler a avutrezultate foarte slabe la învãþãturã: a rãmasde douã ori repetent ºi o datã corigent.Certificatele ºcolare atestã faptul cã aveanote �insuficiente� la matematicã, francezã,ºtiinþele naturii ºi chiar la limba germanã.Era bun doar la gimnasticã ºi la desen.

Când ºi-a dat seama cã nu-i în staresã facã faþã cerinþelor ºcolare, a renunþatla studii ºi a dus o viaþã parazitarã, refuzândcategoric orice muncã fizicã. De tânãr, afost fascinat de muzica lui Wagner. Untimp, a crezut chiar cã poate deveni ºi elcompozitor. Într-un avânt de inspiraþie, s-a înscris la niºte cursuri de pian. Darpasiunea pentru muzicã s-a stins la fel derepede cum apãruse. Atunci, s-a hotãrâtsã se apuce de picturã. A schiþat, custângãcie, planurile unor vile somptuoase,a fãcut peisaje, graficã, portrete. Însã n-aputut susþine proba de desen la Academiade Arte Frumoase din Viena. Tocmaiîmplinise nouãsprezece ani, când a rãmasorfan de mamã ºi de tatã. Au urmat cinciani de trândãvie ºi mizerie. Cu toate acestea,nici prin gând nu i-a trecut sã-ºi caute oslujbã. Locuia la un cãmin pentru burlaci ºitrãia dintr-o �pensie de orfan�. Citea mult,fãcea planuri grandioase ºi absurde, darniciodatã nu ducea un lucru început la bunsfârºit. Oscila între entuziasm ºi neputinþã.În schimb, a însuºit perfect oratoria. Adunafraze ºi expresii reuºite, alcãtuia discursuri,schiþa concluzii de efect.

Textele ºi le scria el însuºi, cu aroganþaomului autodidact. O energie feroce þâºneadin vocea lui stridentã ºi vulgarã. Vorbeaîntotdeauna exaltat, coleric ºi dezlãnþuit,într-o manierã durã care plãcea enormmulþimii frãmântate de nemulþumire. Tiradalui verbalã, însã, þinea cel mult trei sferturide orã, dupã care firul se rupea ºi el cãdeaîn tãcere, de parcã ºi-ar fi epuizat întreagaenergie... Atunci, privirea îi devenea absentã,faþa i se lãþea într-o expresie zãpãcitã ºi aveanevoie de o bunã bucatã de timp ca sã-ºiadune din nou puterile. Ca om, emana înjurul sãu o spaimã aducãtoare de gânduriucigaºe: din cele ºase femei care au trecutprin viaþa lui, douã s-au sinucis, iar trei auavut tentativã de suicid.

În seara zilei de 7 noiembrie 1923,îmbãtat de nebunia unor tineri care protestauîn München, Hitler a nãvãlit, cu revolverulîn mânã, în mijlocul unor demnitari înalþi,adunaþi într-o faimoasã berãrie din centruloraºului ºi, trãgând un foc de armã în tavan,a proclamat începutul revoluþiei. ªtiind câteste el de ezitant, cei prezenþi l-au dezarmatprin râsete ºi vorbe de ocarã.

Dimineaþa, însoþit de alþi câþiva lideride partid, Hitler s-a postat în fruntea uneimulþimi care cerea demisia guvernului. Înpiaþa Odeon-ului, s-a produs un schimbde focuri între demonstranþi ºi poliþiºti. Omulþime de oameni au cãzut însângeraþi pecaldarâm. Speriat, Hitler a luat-o la fugãºi, timp de douã sãptãmâni, s-a ascuns lavila unui prieten.

A fost, totuºi, prins ºi condamnat lacinci ani de închisoare, cu suspendare(dupã ºase luni). Acest fapt i-a permis sãmediteze îndelung asupra vieþii sale, sã-ºiordoneze gândurile, sã-ºi recapeteîncrederea în sine. Inspirat din �Manifestulpartidului comunist�, a scris în închisoare�Lupta mea� � o lucrare biograficã (ºi,totodatã, filozoficã) pe care a publicat-oîntr-un tiraj enorm.


37Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Mihai Stan

PROZÃ

Drumul de la Delureni spre Sinaia urcãuºor, lin; aproape fãrã sã sesizeze cãlãtorulse apropie din ce în ce mai mult de MunþiiBucegi, altitudinea crescutã dând semneîn înfundarea urechilor. Ochilor dornici sã-ºi astâmpere curiozitatea, Valea Ialomiþeile dezvãluie de o parte ºi de alta dealurisubcarpatice înalte, acoperite de pãduri debrad sau de fag mai spre poale. Pânã laSinaia mai sunt vreo 26 de km. ValeaIalomiþei, ce-a coborât tãindu-ºi loc printrestânci semeþe, se lãrgeºte fãcând loc întreculmile Valea Þâþii ºi Adunaþi satuluiPietroaiele, în vechime punct vamal lagraniþa cu Imperiul Austriac.

De minute bune s-a lãsat tãcerea, parcãnu îndrãzneºte nici unul sã vorbeascã, esteacea tãcere oarecum complice cândconvivii pregetã s-o alunge; din când încând de la volanul furgonetei, Angelus,ºoferul nostru masterand în ºtiinþeleingineriei electrice, mormãie înfundatcuvinte fãrã sens, din care se aud câtevatobã, catalizator, care mie, cel puþin, nu-mispun nimic.

�ªtii istoria toponimului Dealu Þâþii pecare, nu de mult, pudibonzii tovarãºi l-auschimbat cu Dealu Frumos...�

�Pãi cu ce-i deranja pe ei?!��Ei, unul mai vigilent a zis cã nu se

cade tovarãºi sã-i cerem tovarãºei Mioara,centralista de la Judeþeanã, o tovarãºã bineorientatã politic, alo, tov. Mioara dã-mi, terog, Þâþa; tovarãºa, pe bunã dreptate, mi-araportat cã se simte marginalizatã,nemulþumitã de aceste cuvinte vulgaretovilor, când mi-a zis chiar a roºit,sãrãcuþa!�

Explicaþia asta pe care Iscoditorul olivrã Companionului i sã pãru acestuia dinurmã cam trasã de pãr ºi, în timp ce pechip i se lãþea un fel de frustrare, chiar vrusã comenteze, ironic desigur, aºa cum lãsade înþeles rictusul-ricanare din colþul gurii,ce dispãru instant încât un observator maipuþin atent nu l-ar fi sesizat sau l-ar fi taxatdrept un fel de nãlucã, de falsã impresie,

REÎNTOARCEREA ÎN PARADIS*

lucru de explicat acum când înserarea sefuriºa cu paºi uºori pe dupã mãgura cepãrea sã creascã pe mãsurã ce maºina luiAngelus lua serpentinele în piept precumun bolid de formula unu, ba Companionulsimþi, afurisitã teamã, parcã scurgerea lentãa transpiraþii reci printre alveolele coloaneivertebrale (nepotrivit termen, de ce n-oi fizis eu ºira spinãrii?!)... Pãstrã pentru elaceste gânduri în timp ce-ºi ridicã braþuldrept într-o miºcare ascendent crescãtoaredar nesigurã, un fel de semn al lehamiteice-l încerca. Nu, nu era deloc comod undialog cu Iscoditorul; mai totdeauna, ca ociudãþenie, în desele lor întâlniri, Iscoditorulsfârºea prin a monologa, aparent prolix, dartrebuie sã o recunoascã pe teme incitante lacare uite el, Companionul, nici n-ar fi visat.Tãcerea se prelungea nefiresc ºi, la unrãstimp, Angelus crezu cã pasagerii sãiaþipiserã sau, cum ar fi zis Moº Pendulã,agasantul etnograf oficial, aromeau rãpuºide oboseala drumului: maºina, o Dacie înplinã senectute, trosnea din încheieturi lafiecare groapã din ºoseaua ce mai pãstra peici-colo urme ale asfaltului de odinioarã ºile tasa aproape dureros vertebrele ºi rinichii.

�Pe ei îi deranja altceva, reluã ideeaIscoditorul ca ºi când pauza aceea detãcere, de tãcere adâncã de vreo 5-6minute � Companionului, nu ºtia nici el dece, i se pãru cã trecuserã ore mai ales cãdeschizând ochii dupã o aþipealã de câtevasecunde vãzuse un cer negru, o pâclã ceascundea soarele în apus � nici nu existase.Pe ei îi neliniºtea orice ar fi readus înmemoria sãtenilor vechimea lor de rãzeºi,de oameni liberi, de stãpâni care ghiciserãce se ascunde în spatele vorbelormeºteºugite ale acestei noi specii depezevenghi de-ºi ziceau ei instructori dePartid ºi care le promiteau o viaþã ca-nsânul lui Avraam dacã intrã în GospodãriaColectivã.�

�Nu vãd legãtura...��De aceea, amice, tot ce însemna

trecut trebuia sã disparã. De aceea, satuluiValea Þâþii, ce apare încã din 1621 în

* Fragment din cartea a treia a ciclului �Paradis�.


hrisovul lui Leaotã cu numele deCurmãturi, prin noul nume Dealu Frumos,pe care i l-au nãºit comuniºtii în 1968, is-au ºters câteva veacuri de istorie...�

ªi din nou aceeaºi tãcere nefiresc delungã lãsã sã se audã pocnetele tobei deeºapament a bãtrânei Dacii pe care pânãacum, ciudat, nu le auzise decât poateAngelus.

�Un cicerone de la Muzeul Judeþean,pe care înclin sã-l cred, mi-a explicattoponimul printr-o legendã terifiantã. Se zicecã, atunci când turcii au ocupat Târgoviºtea,doicile cu copiii dregãtorilor s-au refugiatîn munþi ºi prinzându-le otomanii le-au tãiatþâþele, osândind astfel pruncii boiereºti lamoarte prin înfometare... Ce nuvelã s-arscrie pe tema asta!�

�Eu cred, interveni Companionul, cãexplicaþia e mai terestrã, calcarul alb dincare a mãcinat câteva milioane de tonefabrica de ciment de la Fieni, dând dealuluiforma unui mamelon, a impus de la sinenumele Þâþa...�

�Uite, vezi, ãsta este defectul tãu,prozaizezi în numele pragmatismului cucare te tot fãleºti...�

�Ei, nu sunt eu la fel de bine temperatca dumneata, dar, oriºicât, numai debanalitate ºi platitudine n-am mai fostacuzat pânã acum...�

�Adevãrat, un prozaism evanescent...ai putea scrie o carte pe aceastã temã, vezinu mã îndoiesc de capacitatea ta/ dumitale(alege, te rog, pronumele care þi sepotriveºte) ci doar de acel impuls pe caregrosier l-aº numi creator, ºi care neviziteazã doar atunci când vrea el, nu... Ocarte pe tema neantului...�

�Cam ciudat gând, continuãCompanionul, adicã, dacã percep eu corectideea, îmi propui, Magister, cum sugereazãundeva Flaubert, sã scriu o carte desprenimic, despre inexistenþã, nefiinþã, saudespre nefapt, cum zice cronicarul?�

Iscoditorul rãspunse doar cu o privireplacidã, urmatã de aceeaºi tãcere care lael, ciudat, vorbea parcã într-un monologpe care-l iscase în mintea Companionului,tãcere care, cu cât se întinse mai mult,despicã sensurile lui �pragmatic� ãsta cucare-l gratulase Magister, negãsind nimiccomun cu nimicul.

�Nimicul, considerat ca existenþã debunã întocmire, foarte prezent, cu absenþalui pãrelnicã, în mintea artistului, este unobiect pe care l-au gândit ºi vãzut toþiscriitorii, pictorii, arhitecþii. Pentru a scrieo carte despre nimic, se cere sã trãieºti oviaþã întreagã toate evenimentele lumii. Iatãvisul unui adevãrat scriitor care o viaþã deom acumuleazã întâmplãri bune ºi rele, le

transformã în evenimente ºi apoi letransfigureazã în poveste. De la un timp,tot citind/ scriind, vei extrage din reþeauaarborescentã anecdotei ºi fanteziei,adevãrul curat pe care-l vei distinge înmiezul labirintic al existenþei. Existenþã cese trage din nimicul primordial.�

�Hâmda, dacã despre acest nimic estevorba... Eu cred însã cu tãrie cã adevãratulscriitor de oriunde ºi de oricând face dinscrisul sãu un fel de spovedanie, omãrturisire; ºi dacã cititorul se recunoaºteîn unele secvenþe ale acesteia, ºi dacãscriitorul are har, ei da atunci...�

�Rar artistul care sã nu simtã nevoiade a se mãrturisi � îl întrerupsecontinuându-i într-un fel argumentaþiaIscoditorul. Nevoia aceasta nu trebuiejudecatã ca venind de la o neîncredere înputerea de penetraþie ºi de comunicare aoperei, ci ca un instrument de lucru, deverificare a eficacitãþii mijloacelor, înscopul menþinerii acelui tonus moral decare înaintarea are trebuinþã ºi creaþia omereu împrospãtatã motivaþie. Nu excludnici sentimentul, nelipsit din inima ºi a celuimai puternic creator, al temerii cã în caleaspre înþelegerea mesajului conþinut în operãse interpun unele obstacole, pe care niciel, nici receptorul mesajului nu le pot ignora:printre atâtea, voi aminti (de) formaþiaartisticã pe modele ilustre, în vecinerepetabile, inoperante înaintea uneipropuneri fatalmente ca facturã, anxietateaopþiunii în condiþiile avalanºei de noutãþi ºia timpului puþin de care receptorul dispune,barajele contrafacerilor ºi neconcordanþadintre faimã ºi valoare, permanentatulburare a recepþiei de cãtre industriaculturii, care, utilizând uneoriiresponsabilitatea conºtientã paraziteazãsistematic criteriul estetic.�

Companionul vru parcã sã dea rãspunsacestui comentariu aproape ezoteric � sevãzu asta dupã felul cum îºi îndreptãspatele ºi se întoarse spre Iscoditorîncercând sã-i prindã privirea, lucru carenu-i reuºi � deschise chiar gura mormãindun abia auzit pãi, apoi fãcu, ridicând ºicoborând lent braþul drept, acelaºi gest derenunþare. Era, într-adevãr, greu de înfiripatun dialog cu Iscoditorul.

Cu aproape un deceniu în urmã �evocã, nici el nu ºtia din ce cauzã,Companionul întâmplarea care-i apropiasesau mai bine zis fusese momentul caredeclanºase o relaþie profesionalã ca de lascriitor la editor, apoi de la scriitor lascriitor, care în timp crescuse ºi setransformase într-o prietenie ale cãreiatribute erau invidiate de lumea mãruntã ascriitorului-autor din Delureni � îi solicitase

39Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

lui Magister un interviu pentru �Silabe�revista Societãþii Scriitorilor din Delureni.Nu peste puþin timp de la aceastã întâlnireºi dupã ce primise ca senior editor o rubricãpermanentã în �Silabe�, Iscoditorul lefãcuse cinstea de a accepta sã fiepreºedintele de onoare al SSD-ului.Companionul zâmbi la gândul cã încurcasesuccesiunea faptelor: la vreo cinci ani dela începutul colaborãrii la �Silabe� seînfiinþase SSD-ul, iar Iscoditorului i sepãruse absolut firesc sã accepte sã fiepreºedinte fondator al societãþii, unpreºedinte de onoare.

Sunt lucruri de neînþeles care e bine sãrãmânã aºa, îmi zisese cândva Iscoditorulcând adusesem meºteºugit vorba despreNocturne. Multã vreme subiectul rãmãsesetabu, înþelesesem cã este o zonã protejatãdar probabil ºi periculoasã pentru cine voiasã excaveze straturile ce protejau biografiasa. De altfel o perioadã de câteva decenii elrefuzase cu obstinaþie orice încercare de ase angaja în acel interogatoriu numit interviuºi pe care reporteri, jurnaliºti ºi cititori îlconsiderau reuºit atunci cânt întrebãtorulreuºea insidios sã smulgã amãnuntepicante, mai ales erotice. Ba, în final, s-arfi mulþumit ºi cu ceva bârfe despre anumiþilideri, fie ele ºi de naturã politicã... Erau lamodã talk-show-urile în care, ca o ironiea istoriei, se repetau parcã �demascãrile�de prin anii �50-�60.

Odatã unui bãgãreþ dintr-ãºtia care voiacu tot dinadinsul sã afle ce hobby are/ aavut Iscoditorul, acesta îi declarã,stupefiant chiar pentru apropiaþii sãi numulþi � a nu se confunda cu zecile de inºicare, veleitari netalentaþi, bat la poarta caseipe care Iscoditorul ºi-o ridicase la propriucu mâinile sale, ajungeau la guru sã afledacã au talent literar; de fapt ei vroiau doaro confirmare care venitã de la Iscoditor arechivala cu un certificat, cu o patalama, ºipentru asta îi lãsau, grafomani fãrã leac,topuri întregi scrise adesea ilizibil, pe caremultã vreme Iscoditorul chiar le citea caapoi sã suporte o discuþie cu insul ce secredea un nedreptãþit exclus de la PremiulNobel, o adevãratã echilibristicã în urmacãreia ãsta pleca supãrat (de obicei deveneaun aprig contestatar al operei Iscoditorului)cã Guru nu-l ºtampilase cu �bun de tipar�� cã pasiunea sa, care se putea comparaca efect molcomitor doar cu capriciile luiPaganini, prin contrast desigur, era spãlatulmanual al rufelor. Nu orice fel de lenjerieci doar izmene (iarna), chiloþi stil ºahtior(vara), maieuri, cãmãºi, ciorapi ºi batiste.Spãlatul clasic, în albia din lemn de plopcioplitã de rudarii de la Rãteºti, cu apãstrânsã într-o putinã tot de lemn � se

umpluse lumea de recipiente din plastic,nocive ca orice obiect artificial � de lastreaºina casei, apã dedurizatã fãrã calgon,cu sãpun de casã, în sat mai trãiau doarcinci femei care fãceau, ar fi prea mult zisfabricau, acel minunat sãpun cu aromã dementã, levãnþicã sau pelin, ei bine acestspãlat îi oferã o stare ce, fãrã exagerare,era un fel de Nirvana.

Întrebãtorul, jurnalistul ce credea cãdãduse lovitura rãmânea perplex, nu ºtiadacã nu cumva Magister îl ridiculizeazã,ºi-l intervieva în continuare, gândind cãîntrebarea asta ºi rãspunsul nu vor apãreala publicarea interviului, despre cum îºiridicase el cu propriile-i mâini casa, ajutatla treburile grele de fratele sãu Tityre.Acesta, spirit tehnic prin excelenþã, aveaoarece experienþã de constructor. MamaIscoditorului între 1933 ºi 1942 � dacãmemoria nu mã înºealã relativ laîncadrarea temporalã pe care o dezvãluisechiar Iscoditorul � a construit, înDelureni, jumãtate din casa pe care tatãl,(cãpitan rãpus de tânãr de un TBC allaringelui) a considerat-o o �fanteziepãgubitoare locuind-o fãrã minimãafecþiune�. La cealaltã, jumãtatedeterioratã înainte de a fi aptã pentrulocuit, Tityre a tot meºterit vreo patrudecenii fãrã sã poatã afirma niciodatãdesluºit cã a finalizat opera de arhitecturãînceputã pe când era copil.

�Ba mai mult, îmi zisese Iscoditorul,cam tot atâtea decenii a purtat numeroaseprocese cu vecinii arþãgoºi ºi hrãpãreþipentru stabilirea hotarelor; în felul acesta,continuã Iscoditorul dupã obiºnuita deacum pauzã, aproape îºi dobândise empiricºi autodidact meseria de avocat.�

Era o întreagã poveste cu casa asta deunde se zãrea, de pe larga terasã orientatãspre vest, din cauza faþadei strâmte a loculuipe care fusese ridicatã, pe un pripor, ocostiºã cu repeziº � cum îi ziceau localnicii� se iþeau casele din Valea Þâþii, casespecifice zonei, adicã aveau ele la parter,parter care se adâncea bine în sol, doartavanul aliniindu-se cu viitorul etaj, o uriaºãmagazie. Jos în aceastã imensã incintã cusuprafaþa egalã cu a iatacurilor de deasupra,se aflau grajdul, bucãtãria ºi magaziapropriu-zisã în care muntenii þineau detoate, de la putinele cu varzã sau brânzã,butoaiele cu þuicã, fructele culese dinlivezile de pe coaste, lãzile cu fãinã ºi mãlai,pârnãile în care se odihneau în straturi deunturã jumãrile ºi costiþele afumate ºi pânãla acelea lucruri prea bune ca sã fiearuncate, prea uzate ca sã fie folosite ºicãrora mintea iscoditoare a stãpânului legãsea, în final, un oarece folos.


Dan Gîju

ARS LONGA...

VULTURUL NU ZBOARÃ-N STOLURIConfesiunile din anii crizei (6)

De la ES la MHS, via Viaþa militarãRecenta dispariþie, oarecum bruscã, a doi

dintre marii scriitori români ai ultimei jumãtãþide secol XX, mã determinã sã operez oparantezã mai amplã, de data aceasta, înconfesiunile mele, croite iniþial dupã alt planºi, profitând de aceastã tristã ocazie, sãscrijelesc aici, cu pana amintirii, înainte de adeveni prea perisabilã, povestea mea deziarist pasager legatã de cei doi, dar nu numaide ei. Zic ziarist întrucât este clar cã dacã nuaº fi avut aceastã nobilã ºi norocoasã � deºi,pe de altã parte, stresantã � meserie, nu i-aº ficunoscut niciodatã decât, eventual, ºi numaiunilateral, din scrierile lor. ªi cel puþin unul arputea fi reperul, firul director care m-a pus laun moment dat pe direcþia �zãcãmântului�brut al creionãrii confesiunii de faþã, anumereînfiinþarea, în vara-toamna lui 2004, a �Vieþiimilitare�, celebra revistã de literaturã ºi artãeditatã de Ministerul Apãrãrii Naþionale între1953-1989, redenumitã mai apoi �Viaþa armatei�ºi desfiinþatã, din motive pe care nu lecomentez acum, în primãvara lui 2002. Ei, ºidin alte motive pe care, datoritã ºi spaþiului,iar nu le pot comenta aici, în vara lui 2004,colonelul I.P., azi rezervist, pe atunci directoral Trustului de Presã al Ministerului ApãrãriiNaþionale, hotãrãºte subit, subliniez, subit,reînfiinþarea acestei publicaþii cu numeleconsacrat în anii ei cei mai faºti: �Viaþamilitarã�. Practic, în iulie a luat hotãrârea, înaceeaºi lunã m-a întrebat dacã sunt în staresã o pun pe roate, în august a ordonat sã mãapuc de treabã cã în septembrie musai ca sãºi iasã de sub tipar. Cum, ce, cu cine, de ce ºiaºa mai departe sunt întrebãri la care voirãspunde altãdatã, cert este cã lucrurile aveausã se petreacã, în linii mari ºi la termenelestabilite, conform planificãrii. Cu o singurãmicã-mare diferenþã, totuºi, în problemele defond, adicã, dacã iniþial, þinând cont ºi de unanume precedent, dar ºi de personalitateacare era, îl propusesem, ºi directorul trustuluiaprobase, ca invitatul de onoare al numãruluiinaugural al seriei noi a Vieþii militare sã fieacademicianul Eugen Simion, într-un final,avea sã aparã acolo, cu un consistent interviu,

scriitorul Mircea Horia Simionescu..., pe scurt,MHS, cum i s-a mai spus. Ei, de ce nu ES, ciMHS, aceasta este problema pe careintenþionez sã o dezvolt aici.

Ne fixaserãm, deci, asupra obiectivuluiprincipal ºi acum nu-mi mai rãmânea decât sãstabilim contactele, sã ne punem de acord ºi,dacã se putea cât mai rapid, sã-mi duc la bunsfârºit misiunea. Se înþelege cã interviul cupreºedintele Academiei nu-l putea face decâtredactorul-ºef, adicã eu ºi, cum nu aveamsecretarã, nici mãcar un redactor care sã mãsecondeze (abia în faza a doua mi s-a pus ladispoziþie un sublocotenent stagiar), deºiprima intenþie a fost sã mã arunc pe telefon,m-am gândit cã, oricum, tot fãcând eu navetala Târgoviºte de fix cinci ani, zi de zi, ºi cumAcademia Românã era în drumul meu, pe linialui 133, nu a lui 123 (pe atunci traseul favorit),am zis cã n-ar fi rãu sã fac o voltã pe acolo,poate am noroc ºi-l gãsesc pe �domnulpreºedinte�. Mai ales cã eram oarecumfamiliarizat cu împrejurimile întrucât, maiînainte cu nici doi ani, îl intervievasem acolo,în biroul secretarului, pe Fãnuº Neagu(maestrul îmi dãduse ca punct de întâlnireAcademia Românã), de faþã fiind însuºi EugenSimion, care, la apropourile prietenului sãu,Fãnuº, ne oferise ºi câte un pãhãrel dewhisky, ca sã meargã interviul mai bine. ªi amers, dar asta este o altã poveste pe care amrezervat-o pentru numãrul urmãtor al Litere-lor.Prin urmare, eram a doua oarã pe aleile largiale veritabilului templu al spiritualitãþiiromâneºti, cu capul compas, de data aceasta,pe birou preºedintelui. Cum am ajuns acolo,în anticamerã, ºi ce gogoºi le-am vândut atâtpaznicului de la poartã, un þigãnuº taresimpatic ºi amabil, cu mustaþã aproximativ peoalã, chelie respectabilã ºi o uniformã ca depãdurar, dar mai ales celor de la intrarea încorpul de clãdire cu pricina, nu mai reþin, certeste cã dintr-o datã m-am trezit în faþa uneisecretare tipice, genul vag ofilit ºi, ca atare,acru. Zic genul ofilit întrucât mai existã unultipic ºi anume cel în plinã splendoare, daracesta este preferat numai de boºiinecãsãtoriþi sau cu neveste apte ca sã suporte

41Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

o asemenea provocare, ceea ce nu era cazul,mi-am imaginat, aici. Evident, considerentelede luat în calcul sunt multe ºi complexe, darnu mi-am propus sã fac acum teoria selectãriisecretarelor, spun numai cã preºedinteleAcademiei avea pe atunci ºi acolo, pe acestpost, o tanti extrem de profesionistã ºiexpeditivã, atât de expeditivã încât, cum i-amapãrut în vizor cu povestea mea, dar numaicu povestea, atât, fãrã papagal, fãrã buchetde flori, fãrã nimic altceva ºi, în afarã de asta,cum n-am fost niciodatã un mare maestru înseducerea bunicuþelor, ºi o spun cu pãrerede rãu, i-au fost suficiente cam treizeci desecundã ºi trei replici ca sã scape desubsemnatul. Atât de repede a scãpat, încâtnici nu mai reþin cu care dintre tertipurileclasice, am impresia cã apelând la cel maisimplu, adicã încercând ºi convingându-mãmai mult din priviri ºi, concomitent, pe de altãparte, murmurând mii de regrete, cã persoanacãutatã taman atunci se întâmpla sã nu fieacolo. Desigur, nu am plecat chiar dezamãgitºi cu mâna goalã, dimpotrivã, de acum aveamla mine o carte de vizitã ca pentru aducãtorulde pizza, mi se pare cã o mai am ºi acum încolecþia mea, pe hârtie obiºnuitã decupatã cufoarfeca, cu numerele de telefon la care potsuna ºi între ce ore. Bineînþeles cã imediat,chiar de a doua a zi, am început sã înroºesclinia telefonicã ºi, când nu era ocupatã,auzeam de la celãlalt capãt invariabilulrãspuns, sec, rece, protocolar, al distinseisecretare: �Domnul preºedinte este în ºedinþãde consiliu�. Deja eram hotãrât sã mai fac undrum pe acolo, sã aºtept sã se termine ºedinþa,când, la un nou ºi ultim apel de control, ziuaurmãtoare, numai ce aud: �Domnul preºedintepleacã în concediu de odihnã�. ªi cândrevine?! am întrebat derutat, nevenindu-mi acrede cã nici nu apucasem sã mã laud cât deziarist profesionist încep sã mã simt cã uite,deja am ajuns ca sã fiu expediat precumultimul cerºetor de lacheii de serviciu aiciocoilor care începuserã sã prindã coajã încãde atunci prin tot mai multe cartiere aleCapitalei. Spre norocul meu, totuºi, secretaranu mi-a mai trântit receptorul în nas imediatdupã scuiparea preþioasei expresii �ºedinþãde consiliu�, în cazul în speþã �concediu deodihnã�, ci, de data aceasta, ºi-a cãlcat peinimã ºi a binevoit ca sã mã informeze cãpreºedintele nu stãtea mult în vacanþã, vreodouã sãptãmâni... Mi-am fãcut calculele ºi eraOK, mai aveam ceva rezervã strategicã, numaibine cã, mi-am zis, omul meu va reveni cumintea limpede, odihnit, relaxat, ºi, cum nu-mi luasem nici eu concediu pe anul acela, amînaintat rapid un raport, lãsându-l din ziuaaceea pe stagiar la timonã, temporar, cu ordineprecise privind aranjarea adunareamaterialelor de la colaboratori, mai exact de lacunoºtinþe ºi prieteni, baºca din rândulplutonului tot mai rarefiat al veteranilor Vieþii

armatei (Ion Aramã avea sã treacã Styxulchiar în perioada aceea, înainte ca revista sãiasã de sub tipar), reactivaþi cu un simplu apelºi o rugãminte, uneori ºi cu ceva promisiunide cinste pe buzunarul meu. Urma, desigur,ca, la revenirea mea din concediu, în maxi-mum trei-patru zile, sã fac interviul ºi sãcompletãm ºi cele cinci pagini rezervate spe-cial, cum spuneam, singurele care, conformplanului uºor readaptat de data asta,rãmãseserã bãtute în cuie doar formal.

ªi, pe scurt, am revenit din concediu. Evi-dent, revenise ºi preºedintele Academiei,numai cã, spre disperarea mea, era ºi mai denegãsit. Placa era aceeaºi, �Domnulpreºedinte se aflã în ºedinþã de consiliu�. Nureþin decât imaginar ce figurã am fãcut cândam auzit iar una ca asta, cã nu aveam niciooglindã ºi niciun martor prin preajmã, dar credcã a fost una din douã: fie am simþit cã turbez,fie mi-a venit sã râd. ªi, vreo cinci minute dupãaceea, poate mai mult, am cãzut aºa, într-unfel de stare de... decompensare. În care m-aunãpãdit tot felul de gânduri. Între altele, ºtiucã am cãutat ºi am gãsit ºi ceva circumstanþeatenuante. La toatã lumea, inclusiv mie. Numai vorbesc de academician ºi de secretaralui. Eram convins, mai sunt ºi azi, cã domnulES îi era dator vândut acelei doamne, ºi astaîn primul rând pentru cã l-a salvat de mulþimâncãtori de timp, unii adevãraþi cãpcãuni,de tot felul de insistenþi ºi bãgãtori de seamã.În situaþia aceea, cred, m-a lovit pentru primaoarã sentimentul acela ciudat de invidie peconfraþii de demult care avuseserã, la vremealor, la dispoziþie, fonduri însemnate cu caresã-ºi momeascã... subiecþii, veneau ei singuriîn redacþie, de bunã voie, ce sã mai apuceredactorul-ºef sã batã cu toiagul în uºile lor.ªi tot în momentul acela, în crizã de timp, darºi enervat, lovit de o subitã aducere aminte,sau poate cã de ceva foarte asemãnãtorinspiraþiei, am hotãrât: Ia sã merg eu, neicã, laMHS, la târgoviºteanul nostru, cã ãsta nuare nici funcþie, nici ifose, nici secretarã. Defapt, o avea pe doamna Dorina (mai târziu,mult mai târziu, când maestrul intrase deja peultima sutã de metri în maratonul... veºniciei,avea sã-mi facã ºi dumneaei o figurã, însã amînþeles-o perfect), dar am avut noroc (dealtminteri, mie cam aºa mi se întâmplã mereu,de când mã ºtiu, nu prea-mi iese � sau intrã?!� din prima...). Prin urmare, cum îl ºtiam vagdin anii când eram invitatul maestrului IonCrãciun la expoziþiile sale de picturã � mi separe cã tot de la Ion Crãciun aveam ºi numãrulde telefon, cel de la Pietroºiþa, dar ºi pe acelade la Bucureºti �, m-am aruncat din nou peinestimabila invenþie a prietenului GrahamBell. ªi, în prima zi de week-end, MHS mãprimea seniorial, în vila lui de la Pietroºiþa,acolo, pe terasã, unde am fãcut mai apoi ºicâteva fotografii (abia acum realizez cã una,cel puþin, a intrat deja în istorie!). Nu insist


asupra interviului cã acesta existã, l-amintitulat oarecum ºcolãreºte, În cãutareatatãlui pierdut, poate fi accesat ºi pe net(www.presamil.ro, butonul revistei Viaþamilitarã din secþiunea �Presa scrisã�, nr.1/2004), dar cu atât mai mult sunt mândrude ce a ieºit.

Problema a devenit oarecum hazlie, însã,ºi poanta acestei poveºti avea sã secontureze însã în ziua când a ieºit revista desub tipar. Nu ºtiu ce mi-a venit, dar cumm-am vãzut cu tirajul în curs de recepþie lacompartimentul de difuzare, fix 3000 deexemplare full-color, 64 de pagini, pe hârtiecretatã, cã am ºi înºfãcat un teanc ºi, unuldintre primele gânduri a fost acela sã mãdeplasez personal, cum tot era în drumul meucãtre garã, pe la Academia Românã, sã lasacolo un exemplar ºi pentru maestrul Fãnuº,cãruia îi solicitasem ºi-mi oferise fãrã mofturiun cuvânt de salut noii serii a revistei Viaþamilitarã, dar ºi preºedintelui Academiei, cugândul ascuns cã, cine ºtie, poate cã vãzâdprezentarea graficã ºi faþa efectiv luxoasã arevistei, data viitoare va fi ceva mai atent cupropunerea noastrã. Ca un fãcut, auzind cãnu vreau nimic altceva decât sã-i lasdomnului preºedinte o revistã la secretariat,eventual sã-i zic sãrut-mâna doamneisecretare, toatã lumea, de la portar la ultimulcerber mi-a lãsat calea liberã, mai ales cã, petraseu, pentru reclamã, dar nu numai pentruasta, am oferit în stânga ºi-n dreapta câte unexemplar. Aºa cã nici nu ºtiu când m-amtrezit pentru a doua oarã în viaþa mea înpreajma intrãrii în biroul plin de cãrþi alpreºedintelui de la acea orã al AcademieiRomâne, celebrul de acum Eugen Simion.Deja o ºi vedeam cu ochii minþii pe expeditivadoamnã secretarã ºi, evident, aveam replicapregãtitã: �ªtiu, cunosc, sunt la curent,distinsã doamnã, domnul preºedinte esteextrem de ocupat, are ºedinþã de consiliu!�

Când colo, însã, derutã totalã, secretaramea era în concediu, aºa cã adio replicã, adiotot. Era prezent, în schimb, în locul ei, un tipca la 55 de ani, în costum ieftin, dar curat,apretat, un pic roºcovan (ºi individul, dar ºi...costumul), genul lacheului cu bun simþ, delocantipatic la înfãþiºare ºi, în plus, comunicativ.Cã nu era secretara acolo, asta m-a cambinedispus, deºi nu chiar sutã la sutã: Uite,dom�le, când vroiam ºi eu sã-i demonstrez cãlumea... militarã se-nvârte ºi fãrã concursuldumneaei!... Cum însã roºcovanul nu auzisede mine, m-am vãzut nevoit sã-i explic: Dom-le, am venit sã-i aduc domnului preºedinte...Cã omul era pe post de secretarã am priceputrepede, dar ºi cã se metamorfozase subit într-una veritabilã, aceastã constatare a avutdarul sã mã deruteze ºi chiar enerveze un pic,pentru cã n-am apucat sã-mi termin ideea, ºimi-a ºi bãgat poezia: �Domnul preºedinte nue aici...� Nu ºtiu cum s-a fãcut iarãºi, însã, cã

dacã în alte condiþii mi-ar fi sãrit þâfna, deastã datã am replicat mai degrabã degajat-ironic, cu zâmbetul de rigoare-n prim-plan,tãindu-i refrenul cam de la jumate: Da, ºtiu, eîn ºedinþã de consiliu...

Cu un profesionism neforþat,Roºcovanul a parat fãcând pe indignatul,ceea ce i-a ieºit perfect: �Nu, domnulpreºedinte nu e aici, pur ºi simplu! E plecatcu treburi...� Cum ºi aºa nu aveam treabã cupreºedintele, i-am oferit revista roºcova-nului, urmând sã-l rog sã se ocupe el ca sãajungã unde trebuie, momentan însã luasemo pauzã cã deja se uita la ea admirativ.Adevãrul cã avea ºi faþã, era tipãritã cumspuneam, iar pe copertã ºi în interior selãfãiau titluri incitante gen: �I se spuneaFachirul� (despre unul dintre aºii aviaþieinoastre militare din al Doilea RãzboiMondial), �Rechinul din Marea Neagrã�(idem despre odiseea unui ofiþer îmbarcatpe un distrugãtor). Însã cireaºa de pe tort,perla coroanei, cum ar veni, era interviulacordat de MHS, care se lãfãia dens, pe cincipagini, cu ilustraþiile de rigoare, unele inedite,cã doar fuseserã fãcute cu aparatulsubsemnatului. Aºa cã nu m-a rãbdat inimasã nu mã laud, în fond ºi la urma urmei era orealizare, nu? �De fapt, i-am zis roºcovanului,nu era obligatoriu sã-l gãsesc pe domnulpreºedinte, venisem doar sã-i las aici, lasecretariat, cu rugãmintea sã ajungãneapãrat pe biroul dumnealui, aceastãrevista tare de tot, care abia ce-a ieºit de subtipar, Viaþa militarã se numeºte...�Roºcovanul a clipit sincer încântat cã-lderanjam cu o problemã atât de minorã: �A,Viaþa militarã am auzit, da..., mai apareasta?� �Da, chiar a renãscut ca pasãrea aceeacelebrã, ºtiþi dumneavoastrã, deºi greu,foarte greu... ªi partea mai proastã e cã uite,aici (am deschis unde trebuie), ca invitat deonoare, ne propuseserã ca sã figurezedomnul preºedinte al Academiei!�Dezamãgire totalã pe chipul roºcovanului:�Pãi da, dom�le, chiar aºa, cu domnulpreºedinte trebuia sã-ncepeþi...� Mai bine deatât nici cã putea sã-mi ridice o minge la fileu,aºa cã i-am returnat pe un ton efectiv sincerºi oarecum încãrcat de regrete: �Exact aºaraþionasem ºi eu, dar ce sã fac dacã domnulpreºedinte nu iubeºte armata?!�

În clipa aceea, uºa din spateleroºcovanului, care ºtiam deja cã este de labiroul preºedintelui Academiei, ºi carerãmãsese cine ºtie de când întredeschisã, s-a dat la perete ºi, spre stupefacþia mea, darmai ales a interlocutorului meu de ocazie, dedupã ea a apãrut Eugen Simion în carne ºioase. Cum spaþiul preseazã teribil, mai spunaici doar cã atunci, efectiv, am zâmbit maimult decât înþelegãtor. Cu simpatie. ªi chiarcomplice. De ce aºa ºi nu altfel, voi relata înnumãrul viitor.

43Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

VIAÞA LA ÞARÃ*

MEMORIISultana Craia

Prin definiþie burghezul este unorãºean, dar mai merge, din când în când,ºi la þarã. Asta se întâmplã vara, iar pentruun copil �la þarã� e un paradis.

N-am fost la þarã decât în copilãriavârstelor mici ºi, o datã, în adolescenþã,dar impresiile au fost, pesemne, foarteputernice, de vreme ce nu s-au ºtersprecum cele din vacanþele la Tuºnad,Borsec, Sinaia, Predeal, Pârâul Rece,Cãlimãneºti, care se confundã ºi sunt vagi.

Având un unchi preot de þarã înDobrogea, mergeam cu bunica la el, încele douã sate în care a locuit. Ambele pelângã Dunãre, unde se ajungea cu trenul,apoi cu vaporul ºi în fine cu o cãruþã.Plecam din Bucureºti dimineaþa devreme,schimbam trenul la Ciulniþa, iar de la o garãla alta (?) luam o trãsurã antebelicã,încãrcatã cu bagaje ºi copii ºi urmatã deadulþi. Pentru copii era o încântare, deºitrãsura era scorojitã, cu perne roase ºipline de praf. De la Ciulniþa mai luam untren local, apoi aºteptam vaporul.Cãlãtoream pe puntea plinã de coºuri ºigãleþi ale þãranilor, de colaci de odgoane ºipete de ulei. Vaporul scotea fum negru pecoºul care mi se pãrea uriaº ºi mirosea ametal încins ºi ulei ars.

Oprea, în crucea nopþii, în mijloculfluviului, ºi coboram pe o scarã verticalãîntr-o barcã. La mal, în beznã, auzeamfornãitul cailor, apoi porneam sub un cerimens ºi plin de stele, în scârþâitul roþilor,spre sat.

Acolo, la lumina unei lãmpi cu gaz,cinam ºi beam ceai de cozi de cireºe.

Casa parohialã se afla la picioarele unuideal lutos. Ceva mai sus era ºcoala,mirosind a var proaspãt. Ne duceam, cuverii mei, sã hrãnim cu frunze de dudviermii de mãtase ºi ascultam cu încântarezgomotul sutelor de mandibule care le

ronþãiau harnic. Acolo am vãzut, încimitirul ars de soare, chiar pe mormântulprimului nãscut al unchiului meu, o broascãþestoasã.

Peste drum de casa parohialã erabiserica. Nu însemna decât o cãsuþã cu osingurã încãpere vãruitã, cu icoane pe pereþiºi preºuri de cârpã peste podeaua de lut.

Într-o laturã a �bisericii�, în curteasãracã în flori dar bogatã în bãlãrii, seîngrãmãdeau niºte bolovani aduºi cândvaîn cine ºtie ce scop ºi uitaþi acolo, sãlaºul,acum, al unui Bau-Bau rural.

Bãnuiesc cã nu trebuia sã ne apropiempentru cã poate, erau sau ar fi putut fi ºerpi.

Fântâna satului, cu ghizduri de piatrãºi cumpãnã, se afla undeva mai jos,aproape de malul Dunãrii ºi ziua era pãzitãde cârduri de gâºte.

Eram înnebunitã sã prind un bobocpufos, dar îmi era fricã de gânsacii caremã sâsâiau ºi veneau spre mine cu aripiledesfãcute.

În compensaþie, am omorât din primazi, la prima venire, doi puiºori de gãinã.

Pe unul l-am strâns la piept cu atâtadragoste, încât n-a mai putut fi salvat, peal doilea l-am îmbãiat ºi se pare cã nu ºtiasã înoate.

Dupã asta n-am mai avut voie sã atingnici o vietate, dar puteam sã mã duc sãvãd dacã sunt ouã în cuibarul gãinilor.

Mai aveam voie ºi sã mã urc pe coteþºi de acolo într-un zarzãr, ca sã privescapusul asupra Dunãrii.

Cu bunica, ne plimbam pe malul apeiºi gãseam cochilii goale de melc de Dunãre.Ajungeam ºi la un fel de faleze de pãmântgalben ºãnþuite de ploi ºi gãurite derândunelele care îºi aveau acolo cuiburile.

Uneori, cu cãruþa, apoi cu barca, neduceam sã cumpãrãm legume la un ostrovcu grãdini. Nu mai existã roºii cu gustulacela de atunci. Pepeni, încã, da.

Debarcam ºi pe câte un ostrov pustiu,cu plopi tremurãtori, sãlcii, hãþiºuri de* Fragment din Volumul în pregãtire Antimemorii

mic burgheze.


arbuºti ºi plante melifere înflorite. Încãldura amiezii nu se auzea decât � darasta foarte intens � bâzâitul a mii de albineºi þârâitul �cosaºilor�. Plutea un parfumdulce-mieros.

Satul era parcã pustiu. Se anima doarduminica, la bisericã, apoi dupã amiazala horã.

Pentru mine era un eveniment incitant.În drum spre locul bãtãtorit, cu rari plopicare dãdeau o umbrã sãracã, vedeam ieºinddin curþi fetele, care se luau la braþ câtedouã-trei.

În plinã varã, erau gãtite cu rochii destofã cu mâneci lungi ºi fuste cu pliseurimari, toate acelaºi model, cu guleraº ro-tund ºi cordon cu cataramã. Singuradiferenþã era culoarea: roºu, albastru sauverde. Altã stofã nu exista la �Cooperativã�.Fetele purtau cozi lungi ºi flori de grãdinã laureche ºi în mânã (�buchet de bal�). Cumarãtau bãieþii nu-mi amintesc.

Tropãiau cu toþii, perechi sau în horã,ridicând nori de praf, pe vacarmul unor lãutari(2-3-4) cu acordeon ºi viori. Restul satului îiprivea � ºi comenta � la umbra plopilor.

Într-o varã învãþãtorii ºi profesorii, câþierau, au organizat un spectacol cuMomente de Caragiale.

Prima încercare a eºuat din cauzaentuziasmului sãtenilor. Eram la curent cupregãtirile, pentru cã mãtuºa mea pictase�decorurile� ºi fustele lungi, de pânzã,pentru �actriþe�.

Se gãsiserã niºte pãlãrii, niºte ºaluri,ceva asemãnãtor cât de cât cu ocostumaþie stil 1900.

Reprezentaþia era gânditã pentru omicã scenã în aer liber, în faþa cãreia seaflau niºte scânduri, pe niºte pari bãtuþi înpãmânt servind ca bãnci pentru public.

Tot satul era îngrãmãdit acolo.Dar, de cum s-a tras �cortina� de

cârpã, ºi au vãzut �cadrele didactice� astfelcostumate, toþi, ca niºte copii, s-au ridicatîn picioare ca sã vadã mai bine. Erau atâtde surescitaþi, comentau toþi odatã ºi râdeaucu râs agrar/agricol (dar nu cunoºteamexpresia franþuzeascã la vremea aceea).

Nimic nu i-a putut face sã se aºeze ºisã asculte, aºa cã spectacolul s-a anulat.

S-a reluat în altã zi, în sala CãminuluiCultural, unde, obiºnuiþi sã vadã filme, ºipoate ca urmare a unei campanii deconvingere, au stat aºezaþi.

În afarã de Cãmin, satul mai avea cainstituþii un magazin universal(�Cooperativã�) care vindea gaz, lumânãri,sãpun, sare, sfoarã, stambã ºi stofã, ceva

încãlþãri grosolane, loz-în-plic, în borcanemari de murãturi ºi bomboane sticloaseieftine. Mai vindea niºte biscuiþi fãcuþiparcã din azbest. În rest, fiecare consumace producea în gospodãrie. Era înainte dea se termina �colectivizarea�, pentru cã,în ziua plecãrii, în drumul cu cãruþa sprevapor, chiar când rãsãrea soarele, vedeam,de pe niºte dealuri, întinderi marcate depetice verzi, galbene, sau negre,pãmânturile oamenilor, cultivate cu una-alta, parcele mici.

Mai era în sat ºi o gheþãrie, un bordeisub pãmânt, acoperit cu un strat gros destuf. Mergeam acolo sã luãm gheaþã pentrumaºina manualã de fãcut îngheþatã ºi pentrucidrul pe care, nu ºtiu din ce, îl fãceamãtuºa mea.

Pâinea se fãcea în gospodãrie, o datãpe sãptãmânã. Avea fiecare cuptor, lopatãlungã de lemn, covatã ºi ce mai trebuia.

Modelam ºi eu un boþ de aluat ºi totprocesul mã interesa enorm.

Rezultau niºte pâini negre cu coajacrocantã, zgrunþuroasã ºi cu fundul mânjitde scrum.

Fãina se pãstra într-o ladã specialã delemn, într-o magazie care mirosea ascânduri prãfuite, încinse de soare, acocean de porumb ºi a ºoareci, care mi sepãrea foarte misterioasã.

Nu ºtiu cum se spãlau ei, dar mie mise fãcea baie ziua în amiaza mare, în curte,într-o cadã de zinc (cea pentru rufe) plinãcu apã încãlzitã la soare.

Era o lume primitivã, dar paºnicã.Judecând dupã ce vedeam la horã, satulavea mult tineret. De copii nu-mi amintesc.Bãtrâni erau puþini, ori nu ieºeau.

La mãtuºa mea �coana preoteasã�,veneau cu treburi ºi pentru consultãri femeiîntre 30 ºi 50 de ani, multe desculþe.

În cei câþiva ani în care am fost acolon-am auzit nici un scandal ºi nici o relataredespre vreo violenþã, de care popa ar fitrebuit sã ºtie. N-am auzit sã se fi încheiathorele cu vreo bãtaie între bãieþi.

Cealaltã experienþã cu lumea ruralã a fostmai târzie. Cu mama, o mãtuºã ºi un vãr, amstat douã sãptãmâni la Ocna Sibiului.

Existase sau mai funcþiona unsanatoriu, foarte degradat, cu ºtrandprãpãdit, cu amenajãri de lemn ºi stafiaunui parc public. Pe bãncile acestuiastãteau femei ºi bãtrâni. Ele croºetau.Fãceau cu toþi conversaþie, iar cei carenu mai aveau unde sã se înghesuie pevreo bancã, se plimbau într-un perimetrumic � �Centrul staþiunii�.

45Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

cu luminile stinse, apoi s-a aprins o luminã,cât sã confirme acceptarea.

Maria, fireºte, fremãta. Pãrinþii erauemoþionaþi. Lui Andor puþin îi pãsa. Noieram miºcaþi ºi ne bucuram pentru ea. Maiales eu, la cei 14 ani ai mei.

Familia avea ºi un cal ºi ºa. Andorm-a învãþat sã cãlãresc, dar nu prea aveamautoritate asupra calului, pentru cã refuzamcravaºa împletitã.

De îndatã de ieºeam din raza de acþiunea lui Andor, calul mã ignora ºi dãdea sãintre în porumbiºti.

A trebuit pânã la urmã sã descalec, sãrup o nuia ºi fãrã sã fie nevoie s-o folosesc,a devenit mai cooperant.

M-am ales cu cumplite rosãturi de lapãtura asprã de sub ºa, pentru cã nu m-amgândit sã port pantalonii �pescar� la modãpe atunci ºi am încãlecat cu pantaloni scurþi.

Câteva zile n-am mai putut sã intru însaramura lacurilor.

Þãranii-gazdã vorbeau ardeleneºte, rar,moale, cu o anume dulceaþã. El, mai ales, îispunea ei �Aniþã� cu duioºie ºi cu un respectpe care nu le-am auzit în nici o familieburghezã. Erau plini de atenþii unul faþã decelãlalt, cum mai ales la þarã nu se obiºnuieºte.

Aveau o demnitate calmã ºi o relaxarenaturalã de care pânã ºi eu, adolescentã de14 ani, eram conºtientã cã sunt atipice.

Dar poate nu, poate cã literaturasemãnãtoristã nu idealiza pânã la falsificare.În fond nu puteau atâþia scriitori, toþi, sãmistifice. Trebuie sã fi fost ºi ceva adevãrat.Ceva care, judecând dupã þãranii pe care îivãd acum la televizor, s-a pierdut ireversibil.

La fel de �curtat� era prozatorul ºi deemisiunile literare radiofonice.Supravieþuitoare în mod incredibil de laexcesele activiºtilor comuniºti, multe dintreele, unele având o existenþã aproape egalãcu a respectabilei instituþii din str. Gral.Berthelot, ele s-au bazat nu doar peprofesioniºti în arta audio ci, mai ales pecolaboratori de aleasã calitate umanã ºiartisticã. Mircea Horia Simionescu onoraîntotdeauna invitaþiile, fãrã graþie inutilã, fãrãa impune suma cuvenitã prestaþiei sale.Accepta sã vorbeascã doar despre autorisau opere ce-i plãceau, sau se înrudeau cu

Colaborator idealal Radioului

(urmare de la pagina 31) propriile-i credinþe. Venea punctual, destinsºi amabil, având aprecieri corecte despreemisiunile pe care le ascultase anterior. Chiardacã uneori se declara suferind, o fãcea cuumor, cu acea finã autoironie la care nu toþise prindeau. Îi plãcea, dupã înregistrãri sãmai stea la taclale cu redactorii socotiþi dreptprieteni apropiaþi. Se confesa, dar numonopoliza discuþiile, îi privea cu tact ºiînþelegere pe, adesea, primii lui ascultãtori.În jurul sãu se nãºtea parcã o aurã de finãcomunicare ce persista ºi dupã încheiereavizitei. La Radio, el nu era un colaboratorprintre alþii, ci unul ideal. Vocea sa a rãmasîn zeci de benzi care, poate, odatã ºi odatã,vor fi copiate spre redifuzare pe undehertziene, ori vor deveni CD-uri la îndemânatuturor. Va fi întru binele culturii române ºiîn amintirea unuia dintre marii prozatoricontemporani.

Ne scãldam în niºte gropi � foarte mici� pline cu apã suprasaturatã cu sare. Nuexista nici o amenajare. Cãlcam direct pepãmântul lutos ºi ne schimbam în niºtetufiºuri sãrace.

De duº nici vorbã. Rãdeam cu palmastratul de sare de pe pielea uscatã ºi nespãlam acasã. Acasã însemnau cele douã(din 3) camere închiriate la o familie deþãrani, mamã, tatã, o fatã de mãritat, Mariaºi un bãiat adolescent, Andor.

Casa era foarte curatã. Duºumeaua descândurã frecatã cu furie mirosea sãpunde rufe. În paturile cu aºternuturi aspre,apretate, puneau niºte ierburi aromatice.

Ne trezeam spuziþi de puncte roºii,pentru cã oricât de curatã, locuinþa eraplinã de purici. De la gãini ºi pisici, probabil.

Seara, acestea din urmã, vreo trei, cucozile ridicate pe verticalã, se frecau torcândde picioarele stãpânei casei care, aºezatã peun scãunel, mulgea vaca. Noi, copiii de laoraº ne aþineam pe acolo ca ºi mâþele, pentruspectacolul inedit. Ni se alãtura ºi un pui decãprioarã, salvat de familie, care participacu acelaºi interes ca ºi noi.

Tot satul mirosea, seara, a vacã, fumºi lapte fiert.

Într-o searã, de Sfânta Maria (era aºadarîn august), mare agitaþie. Fata casei senumea Maria, ajunsese la vârsta mãritiºuluiºi se aºtepta cu emoþie prima serenadã pecare urmau sã i-o dedice bãieþii locului.

Nu ne-am culcat nici noi, de grijã sãnu ratãm evenimentul, care echivala cu oserbare de majorat. Bãieþii au venit, aucântat, noi toþi am ascultat de dupã perdele,


Iulian Filip

PROZÃ

DRUMUªORUL

I. Realitatea satului globalSupãrat, cred, Amedeo. La invitaþie, sã

mã repãd cu Pelineanul, în Italia, la un fel decumãtrie basarabeanã în jurul lui FerdinandIulian Carrocci, aproape cã nu i-am rãspuns.De dus în Italia prea aveam/am de ce � chiarºi fãrã chemarea lui Ferdinand Iulian: insistãfiica ºi Gio, ginerele, sã trec pe la FiliponaAlessandriei italiene � sã le vãd casa ºi poatesã pornesc atelierul în ograda casei lorbasarabeano-italiene � un fel de replicã laCasa Greierului... Sat global cu toate semneleactivate!

II. Cum sã ieºi în satul global cu atâtatristeþe?

Dacã stau sã mã gândesc mai pe aºezate,îmi iese din pornirea acestui motiv un fel deîndreptãþire: de ce nu pornesc în Italia cu câtemi se întâmplã: porci, Academie, vecini,calendare... Cã dupã douãzeci ºi cinci de anide vacanþã am revenit la Academie � sã-mifac doctoratul la folclor, sã susþin din nouexamene � ultimele (într-un anumit fel doar,cã în altã accepþie � he-he-he! � ce examenmã aºteaptã la urma urmei!)... Iar din Sofiatata dã semne de mare tristeþe � invaziaporcilor!... ªi furnica vecinã a Casei Greieruluinu suportã altfel de vedere a lucrurilor decâtfelul cum le vede harnica de... furnicã... Iarplãcintele cu mãrar rãmân comestibile ºi laaniversarea de 35 de ani... Una tristã, alta rece,cea de a treia nu o poþi desconsidera, cã echiar viaþa ta... Neaºezare! Cum sã porneºtiîn Italia cu atâta neaºezare?

Te uiþi ºi... vezi. E un dar vederea. Dulce-amar darul, dar... dar!

Asculþi ºi... auzi. Dar ºi acesta, auzitul �cu partea lui de amãrãciune.

Vãzãtorul vede mult mai multe decâtmulþimile de privitori, dar între câte le vede ºicu câte se alege din acest dar, e ºi tristeþe,multã tristeþe. Nu e întotdeauna mai multãtristeþe decât bucuria auzirii/vederii lumii/

vieþii, dar... ce tristeþe se adunã prin acestepâlnii sensibile � gãvanele ochilor, scoicileurechilor.

Auzitorul cerne ºi el, îºi ocroteºteurechea ºi nu adunã în pâlniile absorbitoarechiar tot ce se aude în jur, dar e mai trist decâtcei sãraci cu... auzitul ºi vãzutul (cã duhul edin auzire ºi vedere!).

Cu anii auzitorul aude mai desluºitfoºnetul calendarului ºi paºii înaintemergãtorilor � uneori, contrar fizicii euclidiene(ori newtoniene?), paºii duºilor foarte înaintei se aud mai desluºit decât paºii celor ce parsã-i fie condrumeþi, condrumeþi contemporani.

Vãzãtorul desluºeºte mai limpede caleaºi se deprinde sã nu se cutremure de câte i sevãd. Mai ales la sfârºit de cale...

III. Care ºi când, ºi cum o încheie cudrumul?

Mama cu tata au venit pe lume în acelaºian � 1924. Dar mama a obosit mai înainteatatei � s-a stins acum câþiva ani, dupã ceîmplinise opt decenii de viaþã pãmânteascã...

Tata mamei murea de tuberculozã la 60de ani. Mama mamei s-a stins la 85 de ani. Amurit sãnãtoasã. Unica problemã � cataracta(a operat-o). Dar de la 80 împliniþi, în loc debineþe (când veneam de pe mai departe ceiplecaþi de acasã), plângea: ei, de ce mã þineDumnezeu?

Mama tatei a murit cam tot la anii mameimamei, dar tata tatei, tãtuca Timofte, ar fiîmplinit suta, dacã o mai întindea ºase luni.Cã asta ne-a fost înþelegerea (când ne-amîntâlnit vara, la 99 de ani ai lui): faci suta,tãtucã, ºi încolo � cum vei dori! Ar fi dorittãtuca sã ajungã la 103 ani ai strãbuneluluiCãstache? Cu siguranþã...

Dar tata?Tata trece mai întâi pe la pãsãri (le aruncã

ceva de mâncare), închide mai bine capaculla fântânã, poarta, apoi o apucã în sus pedrumuºorul nostru cu troscot, pânã iese la

(printre flori ºi porci spre satul globalsau... vecinii care nu cântã, sau când morþiisunt auziþi ºi au dreptate încã de vii)

47Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

drum. O ia la dreapta pe drumul pietruit, care-lscoate la drumul asfaltat, ducãtor pânã labisericã � pe iezãturã, pe lângã stadion, pelângã moarã, pe lângã spital, pe lângã MuzeulSatului... Nu lipseºte de la bisericã nici într-oduminicã, nici de la o sãrbãtoare bisericeascãmai deosebitã... Dascãlul e vecinul nostru,dar tata refuzã sã meargã la bisericã în maºinadascãlului � înþelege sã treacã pe jos drumulde acasã pânã la bisericã, iar de la bisericã sãurce panã la þântirim (la mama), unde mãnâncão bomboanã ori câteva (o fi compensând lipsadulcelui în copilãria sa), împreunã cu cinevaviu întâmplat la acea orã printre cei morþi...

Dupã stingerea mamei nu am vãzut tatãmai trist pe lume ca tatãl nostru. Surorile (ceamai mare din sat, Alexandra, cea mai micã dela Bãlþi, Lidia) îmi confirmau ceea ce-mi arãtaufotografiile mele � cã l-am tot fotografiat ºipânã, ºi dupã ce a rãmas fãrã mama înpreajmã... Pãrea cã tata nu are de ce se maiprinde... Firul subþire de comunicare cu tataera fotografia mamei, pe care o cãuta, pe careo cãutam împreunã, ca sã fie potrivitã sã i-opunem pe cruce. Nu mai obosea sã neîndrepte spre fotografii smerite � cu mamanoastrã, dar smeritã. Am fotografii cu mamanoastrã foarte frumoasã ºi foarte sãnãtoasã,ºi foarte tânãrã, ºi foarte fericitã alãturi detata ºi de noi.

� Când o fi ºi-o fi sã nu mai fiu, sã alegeþio fotografie cu noi amândoi � aºa cum eramnoi. Dar smeriþi, nu de cele vesele!...

De la bisericã tata vine acelaºi drum, bãtutzeci ºi zeci de ani. Îmi place sã-l vãd, sã mi-l închipuicum vine pe drumuºor la vale � împãcat...

IV. Porcii la izvoareNu a mai rãmas împãcare în viaþa ultimului

fântânar dintre Filipii Sofiei.Strãbunelul Costache, împreunã cu tãtuca

Timofte ºi cu tata, au sãpat cam toate fântânilesatului nostru. (Ar trebui sã le numere carevadintre nepoþi... ) Cea din poarta noastrã a fostcea de la urmã. Mai precis: dintre ultimele...Tata e cel mai tânãr fântânar ºi... mai e! Darveteranul de rãzboi Ion al lui Timofte al luiCostache Filip suie ºi coboarã acumdrumuºorul spre/de la bisericã, ca printr-uncâmp minat, asemãnãtor operaþiunilor nocturnede cercetare, în care era implicat ºi unde erastrãfulgerat de porniri omeneºti de luciditate/disperare, când se gândea cã poate nu-ºi maivede soþia ºi fiica (sora mai mare se nãscusedupã mobilizarea tatei)...

Acum veteranul de rãzboi, fântânarul IonFilip, cãnd ajunge � de la bisericã � acasã, eîntâmpinat, la fântânã, de porci.

V. Cetate ori captivitateOgrada noastrã e înconjuratã de alte

cinci ogrãzi. Diferitele noastre ferestre se

deschid în diferitele ogrãzi vecine, dar, laînceputul ogrãzii noastre, deschiderea-deschidere numai la cer era. E o istorie veche,care, iatã, prinde viaþã în niºte grohãiturimoderne de porci...

Cum s-au trezit încâtuºate astfel casabuneilor ºi casa pãrinþilor? Cã ograda era apãrinþilor mamei, iar mama era mai mica dintrecele douã surori, fiind îngãduitã/datoare sã-ºiîntemeieze casa în ograda pãrinteascã.

Vecinii nu þi-i alegi. Þi-i rânduieºte cumvaDomnul?...

Din douã ogrãzi se cânta � din cea a luiIon Nebojencu ºi din cea a lui GrigoreRotaru. Cu ograda lui Ion Nebojencu aveampârlaz la gard ºi era pârlaz pus la lucru. Cuograda lui Grigore Rotaru aveam poartã �eram neamuri. Cântecul Rotarilor serevãrsa din partea de sud-vest, unde ne eraºi poarta cu fântânã a ogrãzii noastre. De larãsãrit venea cealaltã cântare. Ograda luiIon Nebojencu despãrþea ogrãzilenecântãtoare a doi fraþi certaþi, pe careîncerca sã-i împace, fãrã succes, toatãmahalaua, toate rudele... A cincea ogradãera a lui Toadre Banaru. Nu ºtiu de ce nu secânta în ograda Banarilor. Mi-a devenitinteresantã mai târziu, când feciorul luiToadre Banaru, Miºa, s-a cãsãtorit cu soralui Bulihar, porecla legendei fotbaluluisofian, Ionicã Bujor...

Vecinii buni, ogrãzile vecine, dacã-i sãcontempli cercul de garduri la timpul înfloririisalcâmilor, îþi pot oferi viziunea unei cetãþibinevoitoare/ocrotitoare � cum sã rãzbatã celcu relele la noi printre atâþea vecini de veghe?

La supãrare, în situaþia când relaþia cuvecinii nu prea þine, captivitatea se citeºte lafel de clar, iar florile de salcâm, scuturate, scotla vedere spinii necruþãtori ai disperãrii...Centrismul ogrãzii noastre aducea când acetate, când a închisoare.

Nu ºtiu dacã mama a apucat timpurile,dar le reproducea foarte plastic, mai ales cândîmpreuna mâinile la piept ºi ridica ochii laDomnul:

� Mãcar s-o apuci la cer nu alta!Dar subiectul evocat de mama,

incredibil pentru noi, viza ieºirea/rãzbireala drum din încolãcirea acestor cinci ogrãzi.Înþeleg cã iniþial ai mei ieºeau prin ogradalui Toadre Banaru. (Parcã nu se cânta înograda Banarilor, dar ne fãceau ieºire ladrum...) Iar apoi a urmat un schimb depãmânt între tãtuca Procopie ºi nemurelelelui dragi, naºa Gafia ºi naº ªtefan, soþul ei:tãtuca Procopie a schimbat pãmânul de ladeal cu o fâºie de pãmânt din ogradaneamurilor... Astfel a apãrut printre ogradanaºei Gafia ºi ograda lui Liostin Rotarudrumuºorul nostru, calea de ieºire/rãzbatere a noastrã la drumul adevãrat.


George Toma Veseliu

SALVAÞI-L PE GALILEO(fragment)

TEATRU

Actul al III-leaGalileo: Grâul, maturizarea lui, þine de

un calendar? Þine. Orzul e mai iute ºi�când sã recolteze orzul lanul pestriþ, verde-galben, fiindcã�

Inchizitorul: Galileo, fãrã ocol, spuneeºti sau nu eºti de acord cum merg lucrurile?

Galileo: Aº fi nedrept cu propria-miconºtiinþã, domnule înalt judecãtor. Cumadicã sã îndrãznesc eu sã spun cã la noiîn ceape, treburile sunt bune în totalitate,când de fapt multe merg taman pe dos.cui i-ar folosi? A, da, ºtiu zilnic se dausituaþii, dar se-ngroaºã cifra ºi gluma�ªtiþi ce-au fãcut vecinii noºtri anul trecut,ãi de la deal, ei nu sunt cooperativizaþi?Au declarat cu mâna pe inimã cã au 800de vaci�

Inchizitorul: ªi n-au?Galileo: Anul ãsta la recensãmânt n-au

ieºit decât 400 de capete�Inchizitorul: Poate numãraserã ºi cozile?Galileo: Totul e posibil, Excelenþã, când

e bunãvoinþã ºi receptivitate la sarcini�Aºa cã vedeþi, domniile voastre, ei au primittelefon sã scoatã vacile cã e vai ºi amar deei, dar ei au explicat cã de fapt tot 400 aufost ºi data trecutã însã chestia e tot de latelefon cã li s-a spus cã cifra nu reprezintãputerea economicã a localitãþii, aºa e dar�

Jurat-cioban-ºef: Scamatorie,Excelenþa Voastrã, eu zic sã mi-l daþi miepe mânã pe slãbãnogul ãsta de Galileo sã-i deznod cu mãciuca asta oasele ºi sã-i punpilea pe bãþ ca la un berbec nãrãvaº careîmpunge capiu pe cine nimereºte!

Jurat-contabil: Sã-ºi recunoascãfãrãdelegile, Excelenþã, sã-l ardem de viupe rugul necredinþei sale!

Penelope: (Sfâºiind sufletele) Salvaþi-lpe Galileo, oameni buni!

Inchizitorul: (Bãtând cu ciocanul)Curtea se retrage pentru deliberãri. Duceþi-lpe întemniþat în celula sa. Sã fie pregãtitpentru osândã, chemaþi preotul-tehnician.I sã-i aline sufletul tulburat de erezie.

Scena a douaCelula lui Galileo, preotul-tehnician I,

temnicerii, Galileo.Galileo: Ce om de treabã este Excelenþa

Sa, vrea sã-mi scurteze drumul pânã la rug!Temnicier I: Mai repede, Galileo, cã

te aºteaptã sfinþia sa, Marele Preot al CetãþiiSancte!

Galileo: (Cãlcând pragul) Te-au închisºi pe tine, sfinþia ta?

Temnicer II: Þi-a pregãtit ultimapoveste, nãtãrãule, ca la biblie�

Temnicier I: Rãmâi cu el, pãrinte ºiîntoarnã-l ca pe un berbec rãtãcit în turmasanctei Cetãþi (Ies amândoi).

Preotul-tehnician I: Fiule, apropie-te! Fii bun ºi admite-mã aici lângã tine�ªtiu celula asta îþi aparþine, e un dreptsacru. Ultimile clipe nu-þi pot fi rãpite�

Galileo: Aºa e, Sfinþia ta, singurãtateae în astfel de momente aurul care cântãreºtecât o viaþã�

Preotul: Lãcrimez, fiule, de nesãbuinþata� (îºi ºterge ochii cu nãframa).

Galileo: (Apropiindu-se). Pãrinte,vino-þi în fire, eºti prea ploios!

Preotul: Te plâng, nepriceputuleGalileo în intrigile omeneºti, ai sã pieri dacãîn ultimile clipe nu vei recunoaºte cã aigreºit� (De afarã se aud voci: �Salvaþi-lpe Galileo!�).

Preotul: (Se uitã pe fereastra celulei):Îi auzi, îþi vor binele ºi eu îþi vreau binele,Excelenþa Sa s-a îndurat de tine ºi þi-a datcheile celulei. Ia-o ºi pe Penelope ºi fugiþiîn lume�

Galileo: Ei, pãrinte, prea îmbietoareofertã!

Preotul: Cum vrei sã spui cã e puþin?Galileo: Pãi da, cã Galileo e el cam

fãrã vârstã, dar Penelope�Preotul: Ce e cu Penelope?Galileo: S-a îngrãºat de trai bun ºi

lenevie ºi-i cam bãtrâioarã, dacã ar aveavreo douãzeci de primãveri ºi eu aº fiflãcãu, hei, altã fãinã s-ar mãcina, dar aºa

49Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

ne prind bezmeticii ãia de temniceri pânãla zidul cetãþii nu, nu se poate înturnatimpul�

Scena a 3-a(Aceiaºi, Penelope, temnicerii)Penelope: (Ieºind de sub patul celulei):

A, de ãºtia îmi eºti Galileo, n-ai fugi cu omârþoagã bãtrâioarã ca biata ta Penelope,ci te-ai încumeta sã începi viaþa alãturi deo iapã tânãrã, catâr nenorocit ºi eu caream pus cetatea în picioare, am fãcut ca sãzic aºa agitaþie în mase, am dus muncã delãmurire de la om la om�

Preotul: Rãmâi cu bine, fiule, pemâinile iubitoarei tale Penelope te las ºi nuuita cã mai ai o ºansã sã rãspunzi cândExcelenþa Sa te va întreba Galileo, Galilei,nu-i aºa cã, tu� luminându-te din erezie sãrãspunzi afirmativ, altminteri rugul Galileo�

Penelope: Pânã la rug sã mi te judece,scumpa ta Penelope, Ulise nenorocit altinereþelor mele, Galileo nepricopsit albãtrâneþilor noastre! (Îl loveºte în cap cumãtura de la bucãtãrie).

Galileo: (Alergând cãtre uºã) Ajutor,temniceri, mai repede la rug cã mã omoarãneprihãnita mea ºi scumpa ºi adorata meadin tinereþe pentru care toþi prinþii ºi-auîntins arcul numai cã atunci am venit eu laþanc, fiind sancþionat pe linie profesionalºi m-am întors în sânul familiei undePenelopa mã aºtepta cuminte cu doi plozilângã ea.

Penelope: Nu cumva Galileo, te-i figândit cã þi-am fost necredincioasã. Uitemartor mi-e Dumnezeu, cã fi-tu, veterinarue carne din carnea ta, fiindcã e mãmãligãla fel ca tine, iar fata e Galileo întreg, îiarãþi tu un adevãr ºi ea se îndoieºte�(Izbucneºte în plâns ºi cade la pieptul ei).

Temnicerii: Scoalã-te, Galileo!Penelope: Nu mi-l luaþi pe Galileo!

Salvaþi-l, oameni buni, pe Galileo!Scena a 4-a(Inchiziþia, inchizitorul, Galileo,

temnicerii, juraþii, Penelope, ceilalþi)Inchizitorul: Sã stabilim identitatea

acuzatului.Juraþii: Aºa e, Excelenþa Voastrã, sã

stabilim dacã Galileo este Galileo.Inchizitorul: (Cãtre temnicer)

Aduceþi-l pe presupusul Galileo aici în faþaÎnaltei Curþi! (Temnicerii se executã)Galileo, Galilei, nu-i aºa cã?...

Penelopa: Omule, nu te lãsa ispitit derãspuns!

Galileo: Acum, Excelenþa Voastrã,dupã câte bag eu de seamã mi-a ajuns aþa la

mosor, gata s-a zic cu mine, nu-i aºa cã?...Inchizitorul: Eu întreb acuzat. Galileo,

Galilei nu-i aºa cã?... de ce taci?Jurat-contabil: Se opinteºte la o

astfel de întrebare. El este!Juraþii: (Explozie) El este! El,

netrebnicul Galileo, sã-l judecãm!Inchizitorul: Rãspunde Galileo!Galileo: Eu sunt, Excelenþa Voastrã,

numai dacã nu mã voi fi schimbat întretimp�

Inchizitorul: Asta e treaba noastrã sãaflãm. Aºadar, Galileo cum stãm cusoarele?

Galileo: Stãm bine, SanctitateaVoastrã, numai când pe deasupra Cetãþiinu plutesc norii grei ai ignoranþei�

Juraþii: (Explozie) El este! Puneþi-l sãabjure! Mai repede!

Inchizitorul: (Bãtând cu ciocanul)Liniºte, evacuãm sala dacã nu se aude musca.Acum în ultimul ceas Înalta Curte îþi oferã oºansã� Galileo Galilei, fiu netrebnic al cetãþiinu-i aºa cã în ceapeul nostru 80 de oi nu potfãta decât un singur miel?

Penelopa: Spune, mã, catâr încã-pãþânat cã doar nu te doare gura, nu-i feþitu pe ceilalþi!

Inchizitorul: Galileo, nu-i aºa cã depaºte toatã Sancta Cetate a postit ºi a trãitpe urzici iar carnea de miel de oaie ºi viþela lucru sfânt?

Jurat-cioban-ºef: Întrebaþi-l deursolup, Excelenþa Voastrã!

Inchizitorul: Galileo, dã-þi seama cãîþi agravezi din clipã în clipã situaþia. Ce eun ursolupul, Galileo?

Galileo: Sã-mi fie iertatã cutezanþa,Excelenþã, dacã voi adãuga supãrãrilorVoastre încã o nemulþumire, ursolupul eun fel de fiinþã eminamente� ºi nu-i placminciunile. I se strepezesc dinþii�

Inchizitorul: Þi-am atras atenþia,Galileo, orice rãspuns anapoda atârnã greuîn balanþa judecãþii� Þi-am oferit o cheie,Galileo, ºi þi-am dat de înþeles cã libertatease aflã în tine. N-ai vrut sã strãbaþi pãdurile,sã urci munþii, sã pogori în câmpie ºi sãalergi spre marea cea mare�

Galileo: Sufãr de rãu de mare de pevremea sirenelor, Excelenþã, când legat decatarg ascultam cântecul lor de miere�

Penelopa: ªi eu �nodam teie ºi curmeieºi-þi creºteam copiii, Galileo, pui de lele,dacã Excelenþa sa nu te arde de viu pe rugeu te voi mânca fript, netrebnicule!

Inchizitorul: Galileo, deocamdatã neeºti dator un rãspuns oricum va fi elafirmativ sau negativ. ªtiai cã numaiCetatea are dreptul sã te punã la rugãciuni


ºi sã te facã sã încaleci mãgarul strãbãtândsub sudalme strãzile?

Galileo: Da, ºtiam! ªi de aceea mi-am aplicat singur pedeapsa. Am primitsudalme cu vârf ºi îndesat, dar de acceptatadevãrurile neadevãrate pe care mi leimpune Cetatea nici prin cap nu-mi trece,am mai greºit acum câteva sute de ani ºinu pot sã mi-o iert niciodatã�

Inchizitorul: (Din ce în ce mai îngã-duitor) Bine, dragul meu inculpat, dar lumeaa evoluat, nu þi se pare cã adevãrurile nuse susþin cu parul cã ele stau singure înpicioare�

Galileo: Aºa e, Excelenþa Voastrã,numai dacã nu le sapã cineva la rãdãcinãºi nu le altoieºte cu vreo gogomãnie cuvreo minciunã din care nedreptatea sãcreascã ciorchinã�

Inchizitorul: Tot mereu ataci, Galileo,nu te liniºteºti�

Penelopa: Are el limba ascuþitã, parcãar fi muiere nu bãrbat�

Inchizitorul: Liniºte, altminterievacuez sala!

Galileo: Evacuaþi-o Excelenþã, cã eao dai pe uºã afarã ºi intrã pe fereastrã, aºae opinia asta publicã se formeazã încet încetca oþetul ºi-þi acreºte sufletul dacã n-oîndulceºti la timp.

Inchizitorul: Fii bun, Galileo, ºilãmureºte-mã aici de ce ai distrus gardulcasei tale, de cei tãiat frumoºii tãi plopi ºiai sãdit pomi fructiferi?

Penelopa: De prost ce-a fost,Excelenþã, cicã vrea sã arate el CetãþiiSancte cã n-are nimic de ascuns cã ce e allui e ºi al Cetãþii dar sã-l întreb eu ce e alcetãþii e ºi al lui, bunãoarã, cinstitenegustor, poate sã rãspundã de ce nu-iplãteºte lui Galileo zilele de muncã prestate?

Un negustor: Au intrat la economii,Excelenþã, avem pierderi de recoltã, viteleca vitele nu se înmulþesc ºi avem cerinþe�

Galileo: ªi ce-aþi vrea dumneavoastrã,domnule înalt judecãtor al meu?

Inchizitorul: Moderaþie, Galileo�Galileo: Dupã cum bag eu de seamã,

Excelenþa Voastrã, îmi cere sã închidmãcar un ochi dacã nu pe amândoi, sãprivesc realitatea aºa ca prin ceaþã, într-oducle ºi nesperatã beatitudine� ºtiþi cã amîncercat� Vreo douã zile aproape cândcumpãrai vaca mea de Olanda pe carecinstitul negustor într-o deplinã adeziunecu colectivul de conducere s-a gândit sãmi-o ia la obor ºi s-o trimitã la abator cape suratele ei� ªi zic stãteam eu aºa într-ocãpialã dulce ºi nu-i dãdeam vacii sãmãnânce când zbierãtul ei sinistru m-a

adus cu picioarele pe pãmânt ºi am vãzutcã nu-i chip sã stai cu mâinile în sân ºi sãceri altora sã-þi dea�

Inchizitorul: Ce?Galileo: Pãºune, Sanctitatea Voastrã�Un negustor: (Sãrind ars) A venit

seara la mine, eu credeam cã a venit ºi elcu treburi serioase sã punem nunta lacale. De unde, zice, mã, ºtii tu cã mi-avenit mie o idee, s-o punem în discuþiacolectivului, sã te fereascã sfântul cãorice spune trãznitu acesta prinde lacolectiv, domle, zice hai sã dãrâmãmmagaziile aste cã ocupã câteva hectare,cã numai facem filme cu ele, stau degeabaºi�mai bine punem sã le dea grãmadã ºifacem o pãºune�

Inchizitorul: De când suferi tu,Galileo, de boala asta a pãºunismului?

Galileo: Treabã veche, Excelenþã,întrebaþi-o pe Penelopa ce se întâmpla cândse întorceau ºi ei de la ogor seara�

Penelopa: Întâi dãdeam vitelormâncare ºi apã ºi abia dupã aceeaîndrãzneam noi sã ne aºezãm la masã�altminteri ne omora tata�

Galileo: Pentru cã þãranul român,Înãlþimea voastrã, a trãit într-un adevãratcult al animalului domestic�

Inchizitorul: Mai are cineva ceva deîntrebat?

Juraþii: Nimeni, Excelenþã, sã trecemla sentinþã!

Inchizitorul: Atunci, Galileo Galilei,ultima întrebare. Renunþi de bunã voie ºinesilit de nimeni în afarã de aspra taconºtiinþã la ereziile tale?

Galileo: Nici nu mã gândesc la aºaceva, tu ce zici, Penelopã, meritã sã moripentru o pãºune, pentru o idee, ca sã zicaºa? Cred, Excelenþã, cã sunteþi de acordca sã-mi întreb consoarta, nu?

Inchizitorul: Mai încape vorbã, cineºtie poate îþi vin minþile la cap� Întreab-o!

Galileo: (Cu falsã tandreþe) Vino,Penelopã, mângâierea mea, ºi de-o fi sã mor,tu iubita mea, sã ai grijã de vãcuþa de Olanda,trebuie el negustorul acesta cinstit sã cedezeîntr-un fel, n-are încotro, pãºunea înainte detoate, grãdina de legume, hei, gata terminãcu bocitul, ziceþi, Sanctitatea Voastrã, vorbeleale tãioase, mai ascuþite decât satârul blânduluicãlãu al Cetãþii Sancte�

Inchizitorul: Curtea! (Juraþii seridicã în picioare) Se condamnã la moarteîn unanimitate de voturi cetãþeanul GalileoGalilei pentru erezie prin tãierea capuluiºi arderea de rug� (Mulþimea strigã:�Salvaþi-l pe Galileo!�, Lãsaþi un cãlãtorsã vorbeascã!)

51Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Temnicer I: (Dând buzna) SanctitateaVoastrã, a fugit cãlãul! Poftiþi a lãsat oscrisoare�

Galileo: Ce fricos, Excelenþa Voastrã!dar nu-i nicio pagubã simt, ca sã zic aºade pe acum dogoarea binefãcãtoare aflãcãrilor rugului, mai repede�

Inchizitorul: Temnicer, ce scrie laºulãla mizerabil care mi-a pãrãsit echipa defotbal, iubita noastrã echipã?

Temnicerul: Zice, Prea iubiteInchizitor, mã despart de metresa ta,echipa aia de gloabe pe care am târât-o încampionatul dintre sanctele cetãþi, m-amangajat cãlãu pe postul de centru înaintaºla alte case mai de soi pe o jumãtate demilion de lei, acolo sunt sigur cã voi ucidestadionul ºi întreaga cetate cu inima meade cãlãu�

Galileo: Mizerabilul, sã vã producãdumneavoastrã o astfel de loviturã! (Îlridicã pe inchizitor în picioare ºi-l sprijinã)

Inchizitorul: (revenindu-ºi) Galileo,tot nu vei scãpa, cine se oferã sã-i taie

capul acestui vierme?Cãlãtorul: Excelenþa Voastrã, salvaþi-l

pe Galileo!Inchizitorul: (Ieºindu-ºi din fire)

Arestaþi-l! (Juraþii rãmân neclintiþi) ce seîntâmplã aici?

Jurat-contabil: (Tremurând vargã)Excelenþã, fiþi atent ce spuneþi acesta e cugetuldrept al lui Galileo, nu-l puteþi înfrânge�

Inchizitorul: Afarã!Galileo: (Cu blândeþe) Ia treci tu

Conºtiinþa mea înaltã colea pe loculosânditului Galileo! Juraþii sã examineze peExcelenþa Sa Conºtiinþa Sanctei cetãþi!

Juraþii: În lanþuri cu ea, Galileo!Cãlãtorul: Nu te pripi, Galileo!Galileo: Tu ce zici, Penelopo?

Penelopo, mai dormi încã?Scena a 5-aPenelopa: (Intrând grãbitã) Ce vrei,

mã, ce-i pãþit, iar ai gãrgãunii ãia în cap,dãi repede cã vine fata cu agronomu ºi cutac-su, preotu Nicolae Vasile.

Majoritatea ideilor sale de mai târziu,au fost împrumutate de la alþi doi tirani,contemporani cu el: de la Musolini (carea dat naºtere fascismului) ºi de la Stalin(care a dat naºtere cultului personalitãþii).Hitler adora teoria �þapului ispãºitor�, princare Stalin îºi elimina adversarii politici.Puþini îºi mai aduc aminte cã partidul luiHitler se numea �naþional-socialist� ºicã drapelul nazist era de culoare pre-dominant roºie, ca cel al UniuniiSovietice, cu singura deosebire cã, în locde secerã ºi ciocan, avea o cruceîncârligatã (aºa-numita svasticã) plasatãîntr-un cerc alb.

Simþind cã pierde rãzboiul, nebunia is-a accentuat ºi el s-a pomenit învins deparanoie ºi epilepsie. A devenit totalnestãpânit. Avea ticuri nervoase. Îitremurau mâinile. Se temea de necunoscuþiºi se izola de cei apropiaþi. Pânã ºi camaraziilui ºi-au dat seama cã nu este normal.

�Într-o noapte, mãrturisea unul dinei, l-am gãsit pe Hitler paralizat de fricã.Stãtea pe marginea patului ºi striga dupãajutor. Avea frisoane, gemea ºi urla fãrãsine: �A venit dupã mine! A venit!�Broboane mari de sudoare i-au apãrut pefrunte. Deodatã, a început sã rosteascãcifre ºi fraze fãrã nici un sens. Când pãrea

cã tocmai se potolise, a sãrit brusc înpicioare, s-a ascuns în spatele nostru ºia prins a rãcni: �Uite-l! E acolo! În colþ!E acolo!�

Eva Braun (cea care i-a devenit, în celedin urmã, soþie), cu douã luni înainte demoarte, ºi-a trimis jurnalul intim cineastuluiTrenker. Prea multe detalii intime despreHitler n-a lãsat. Dar, într-un moment desinceritate, a notat destul de sugestiv: �Îmiplace sã citesc biografiile personalitãþilormarcante... Pentru mine, ca sã rezist, efoarte important sã ºtiu cã ºi alþii, la fel caºi Adolf, au suferit de anomalii mintaleasemãnãtoare...�

*�Dictatura este o mare patimã a

nulitãþilor�, scria B.P.Haºdeu. O nulitatetulburatã de ambiþii, dacã ajunge la putere,plãteºte pentru asta cu sânge � cu sângelemajoritãþii, provocând rãzboaie, revoluþiisau reforme dictatoriale. Popoarele (adeseaneputincioase de a se opune) ar putea sãse rãzbune pe ele prin uitare, ºtergându-leodatã pentru totdeauna din memoriacolectivã a istoriei. Atunci, însã, nici n-arbãga de seamã cum alþi tirani ar încerca sãtirajeze tragedia.

Aºa cã este mult mai înþelept sã fimcu ochii pe nebunii care fluturã drapele.De dupã ei, din umbrã, pândesc cu lãcomieviitorii dictatorii...

Nebunul ºi puterea

(urmare de la pagina 36)


Matei Viºniec

CONFERINÞÃ-LECTURÃ

NINA, SAU DESPRE FRAGILITATEAPESCÃRUªILOR ÎMPÃIAÞI

Una dintre cele mai incredibile aventuriteatrale din viaþa mea a fost întâlnirea cutrupa japonezã Kaze din Tokyo. Pentruaceastã companie am scris de fapt douãpiese. În 2007 mã aflam la Tokyo invitatla festivalul organizat de aceastã companieiar regizorul Yoshinari Asano m-a invitatsã asist la un workshop pe care îl organizacu doi actori ºi o actriþã. Nu ºtiu exactdin ce motive, dar îi pusese pe cei trei sãimprovizeze secvenþe emoþionale pornindde la trei personaje cehoviene: Nina,Treplev ºi Trigorin, personaje principaledin piesa �Pescãruºul�. Yoshinari Asanom-a întrebat apoi dacã nu voiam sã scriupentru el o piesã cu aceste trei personajecehoviene pe ideea de utopie. Ceea ce îmispunea Asano, cu ajutorul unui traducãtor,era destul de vag: �Nina, Treplev, Trigorin,utopie�. Ce legãturã puteau avea cele treipersonaje cu ideea de utopie, nu-midãdeam seama, dar am promis cã voiîncerca sã reflectez. ªi la un momentdat� a venit revelaþia.

Mi-am spus: Cehov, care a murit înanul 1904, la vârsta de 44 de ani, nu atrãit revoluþia. Nu ºtim deci cum s-ar fiadaptat el la noua realitate, la comandasocialã bolºevicã, la teroarea instauratãde Stalin. Intr-un fel, Cehov a avut noroc,a murit tînãr dar cu o operã împlinitã ºinu a mai fost obligat sã facã niciun felde concesii în era comunistã, sã joaceun dublu joc, sã încerce sã transmitã di-verse mesaje printre rînduri� Aºa mi-avenit ideea sã transpus cele trei personajecehoviene, Nina, Treplev ºi Trigorin, înplinã revoluþie din octombrie. DacãCehov a murit în 1904, mi-am spus, neputem imagina cã întâmplãrile povestiteîn piesa sa �Pescãruºul� aveau loc camtot pe atunci, în primii ani ai secolului alXX-lea. De ce sã n-o fac deci pe Nina

ca sã revinã la Treplev 15 ani mai târziu,pe fond de revoluþie? ªi în felul acestacele trei personaje sunt confruntate cuutopia concretã.

N-aº fi scris, în mod sigur, niciodatãaceastã piesã (intitulatã Nina, sau desprefragilitatea pescãruºilor împãiaþi) dacãYoshinari Asano nu ar fi pronunþat cu atâtainsistenþã cuvintele Nina, Trigorin,Treplev, utopie. În povestea mea, Nina,obositã ºi dezamãgitã de viaþa pe care adus-o timp de 15 ani cu marele scriitorTrigorin, decide brusc într-o noapte sã seîntoarcã la primul ei iubit din tinereþe,Treplev, cel care a rãmas ca un sihastruîn casa mamei sale de la þarã, dupã ce ºi-aratat douã tentative de sinucidere. Ninarevine deci ºi-i cere lui Treplev sã oprimeascã din nou în viaþa sa, dar Trigorinapare ºi el a doua zi ºi cei trei se vãd eºuaþiîn plinã iarnã, în plinã revoluþie, în plinãcrizã de vârstã, de orizont ºi de creaþie,condamnaþi parcã sã rezolve în trei oecuaþie existenþialã imposibilã.

Ioana ºi foculAbsolut niciodatã n-aº fi scris aceastã

piesã despre Ioana d�Arc dacã� dacã numi-ar fi cerut s-o fac regizorul PetruVutcãrãu, directorul Teatrului �EugenIonescu� din Chiºinãu. Iar el nu mi-ar ficerut s-o scriu dacã, la rândul sãu, TeatrulKaze din Tokyo nu l-ar fi invitat sã montezepe scena lor o piesã despre Jean d�Arc.Japonezii sunt fascinaþi de culturaeuropeanã ºi mai ales de cea francezã. IntreFranþa ºi Japonia au circulat mulþi artiºti,multe idei, multe imagini, încã de laînceputul secolului al XIX-lea.Impresioniºtii au fost fascinaþi de stampelejaponeze. Pentru japonezi, chiar ºi azi, oricecãlãtorie la Paris este un fel de explorare

53Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

culturalã a ideilor de eleganþã, armonie,frumos, romantism, boemã� Uneorijaponezii sunt însã ºi ºocaþi când ajung laParis ºi �realitatea� nu corespunde cuimaginea lor idealizatã despre Paris. Existãchiar ºi un sindrom al ºocului negativresimþit de japonezi în capitala Franþei,care se traduce prin stãri de anxietate,febrã, panicã. În fiecare an existã cazuride japonezi care au fost repatriaþi imediatdupã ce au ajuns la Paris întrucât�dezamãgirea lor i-a perturbat fizic. ªi poþiavea într-adevãr un astfel de ºoc atuncicând visezi timp de ani de zile la întâlnireacu Parisul rãsfoind albume în care cerulparizian este întotdeauna albastru iarmonumentele absolut sublime în bãtaiasoarelui. Or, Parisul poate fi ºi mohorât, laParis plouã mult, uneori strãzile nu suntdestul de curate pentru normele japoneze,chelnerii sunt indolenþi, metroul este cammurdãrel, peisajul uman mai amestecat, maicosmopolit (Parisul este un veritabil oraºde imigranþi, în timp ce Tokyo nu cunoaºteacest fenomen pe scarã largã).

Japonezii sunt în aceeaºi mãsurãfascinaþi ºi de istoria Franþei: Jeanne d�Arc,Regele Soare, Napoelon sunt oarecum ºimiturile lor.

Petru Vutcãrãu mi-a cerut sã scriu opiesã despre Jeanne d�Arc dupã ce a cititnu ºtiu câte piese deja scrise (s-au scrisde fapt sute de piese având-o ca personajpe Ioana d�Arc), fãrã sã-i placã vreuna.

Deci, în momentul în care mi s-a lansatpropunerea mi-am spus: de ce nu? Sãvedem ce m-ar putea incita din aceastãpoveste a virginei care este trimisã deDumnezeu ca s-o salveze pe �fiicacreºtinãtãþii�, adicã Franþa. O Franþã careera muribundã în contextul unui rãzboi caredura de o sutã de ani. Timp de trei saupatru luni am citit deci tot ce am gãsit maiinteresant despre Ioana d�Arc: biografii maivechi ºi mai noi (printre altele una scrisãde Anatol France), studii despre rãzboiulde o sutã de ani, lucrãri despre viaþa de zicu zi la acea orã, despre tradiþiile medievaleale carnavalurilor, procesiunilor,autodafeurilor, misterelor, ºi aºa maideparte. Cãutam, deci, citind toate acestepagini, propria mea revelaþie, ceva care sãmã facã sã tresar, sã poatã constituipunctul de plecare al piesei mele. ªi la unmoment dat am cãzut peste aceastãinteresantã informaþie: la ora aceea, prin1400 deci, sute ºi sute de iluminaþi rãtãceaupe drumurile Franþei pretinzând cã pot sã

salveze regatul de la distrugere. Mii defemei preferau sã rãmânã virgine ºinemãritate pentru cã în felul acesta sesustrãgeau dominaþiei masculine ºi aveauo viaþã mai bunã. Deci, virgina ca vine sãsalveze Franþa era un mit care plutea dejaîn aer, sute de tinere îºi �ofereau�serviciile în acest sens ºi se consideraumesagere divine.

Când am descoperit deci aceastãinformaþie mi-am spus: exact aºa trebuiesã înceapã piesa mea, cu un �casting�.Cei care o îmbracã pe Ioana d�Arc înarmurã de cavaler ºi o urcã pe cal ºi opun în fruntea armatei întâi procedeazãla o �selecþie�, convoacã în secret un felde �preselecþie�, ca la teatru sau ca launele emisiuni televizate de tipStaracademia.

Într-un registru mai serios, însã, aminversat oarecum �rolurile� ºi am pus-o pemisterioasa Jeanne d�Arc sã-ºi povesteascãpovestea ºi chiar� sã-i interogheze peprotagoniºtii dramei trãitã te ea. Pentru cãteatrul, sã nu uitãm, permite enorm de multelucruri. În teatru timpul este reversibil iarconvenþiile permit ca morþii sã dialoghezecu viii. Teatrul mai permite întâlniriimposibile pentru cã teatrul nu este istorie,este ipotezã de lucru.

Extras:SCENA 20. (Supliciul)IOANA � Apropie-te� Nu-þi fie

teamã. Cum te numeºti?CÃLÃUL � Numele meu este Geoffroy

Thérage.IOANA � ªi care e meseria ta?CÃLÃUL � Sunt cãlãul oraºului

Rouen� Eu sunt cel care te-a ars de vie,Ioana�

IOANA � Povesteºte, GeoffroyThérage. Povesteºte ce s-a întâmplat ºicum s-a întâmplat.

CÃLÃUL � Mi-e fricã sã povestesc,Ioana� Nu ºtiu dacã se poate povesti.

IOANA � Povesteºte, GeoffroyThérage. ªtii bine cã am iertat pe toatãlumea� I-am iertat pe cei care m-aujudecat ºi pe cei care m-au interogat ºi pecei care m-au vândut ºi pe cei care m-auumilit� I-am iertat pe toþi temnicerii mei,ºi te-am iertat ºi pe tine, Geoffroy Thérage,chiar ºi pe tine, cãlãul meu� Hai,povesteºte�

CÃLÃUL � Te-am ars cam pe la oracinci dupã-amiazã� în vechea piaþã de la


Rouen� Întâi te-au adus soldaþii englezi�aveai lanþuri la picioare ºi erai îmbrãcatãîn straie de femeie� Mergeai încet, cucapul plecat� iar când ai ajuns în faþarugului ºi l-ai vãzut n-ai putut sã-þistãpâneºti lacrimile�

IOANA � ªi? Spune mai departe,Geoffroy Thérage� nu-þi fie fricã�

CÃLÃUL � Iar apoi soldaþii te-auîmpins ºi ai urcat treptele eºafodului� iareu te-am legat de stâlpul din mijloculrugului� De partea cealaltã a pieþei, chiarîn faþa ta, se afla tribuna în care stãteaujudecãtorii� care te priveau� Lumea eraagitatã, unii te insultau, iar alþii plângeau�Chiar ºi printre cei opt sute de soldaþienglezi puºi acolo sã stãpâneascã mulþimeadomnea un fel de neliniºte� Apoi, PierreCauchon a citit sentinþa�

IOANA (cãtre culise) � Unde eºti,Maître Cauchon� Pierre Cauchon, doc-tor în teologie, episcop de Beauvais ºi rec-tor al Universitãþii din Paris� Vino, nu-þifie fricã� Hai, vino ºi citeºte sentinþa�

Umil, copleºit în mod vizibil de o greaproblemã de conºtiinþã, PIERRECAUCHON avanseazã cu o tavã de metalpe care se aflã un morman de cenuºã cu oinimã incandescentã în mijloc.

PIERRE CAUCHON (citeºte sentinþaprivind platoul cu cenuºã) � Ioana d�Arc,completul de judecatã decreteazã cã eºtiun mãdular putred al Bisericii� ºi ca sãnu infectezi ºi restul corpului bisericesc�trebuie sã fii extirpatã din aceastã sfântãcasã unitã care este Biserica� trebuie sãte tãiem ca pe o ramurã uscatã ca sã salvãmcopacul� ºi în consecinþã� te repudiem,te extirpãm din corpul nostru ºi teabandonãm flãcãrilor� fiind tu�

Cade în genunchi ºi rãmâne imobil.IOANA (citind de pe mitra adusã de

CÃLÃU) � Ereticã, renegatã, apostatã,pãgânã�

CÃLÃUL � ªi atunci un preot s-aapropiat ca sã te ajute sã mori� dar engleziierau din ce în ce mai nerãbdãtori ºi uniispuneau� hai, gata, pãrinte, grãbiþi-vã,vreþi sã ne apuce noaptea aici?� ºi þi-aupus mitra pe cap�

IOANA (ia mitra ºi o aºeazã lapicioarele rugului) � Ereticã, renegatã,apostatã, pãgânã�

CÃLÃUL � Iar tu ai cerut o cruce�

ªi atunci un soldat englez a luat din rugdouã bucãþele de lemn ºi cu o sfoarã þi-aîncropit repede o cruce� pe care þi-a dat-oca sã o sãruþi� dupã care a trebuit sãaprind focul�

IOANA � ªi ai aprins focul�CÃLÃUL � ªi am aprins focul, da�IOANA (cãtre public) � ªi a aprins

focul�CÃLÃUL � Iar tu, când flãcãrile au

început sã urce, ai început sã strigi�IOANA � Isus! Isus! Isus! Isus!CÃLÃUL � De patru ori ai strigat

�Isus!�� ªi în timp ce strigai �Isus!�aproape toatã lumea a început sã plângãde milã� Iar judecãtorii au plecat imediatca sã nu te vadã cum arzi pânã la capãt�pentru cã focul te-a mistuit cu greu ºi þi-atrebuit mult timp ca sã mori, Ioana�englezii au avut grijã sã-þi construiascã uneºafod foarte înalt� iar eu n-am mai avutcum sã ajung pânã la tine sã te sugrum peascuns pentru a-þi scurta suferinþa, aºa cumfac de obicei cu ceilalþi osândiþi�

CÃLÃUL cade în genunchi ºi plânge.IOANA � Nu plânge, Geoffroy

Thérage� povesteºte�CÃLÃUL � Iar apoi englezii mi-au

cerut sã trag puþin focul îndãrãt, ca toatãlumea sã-þi poatã vedea corpul înnegrit�dar încã întreg� ºi astfel toatã lumea sãpoatã vedea cã fuseseºi nãscutã femeie�ºi ca toatã lumea sã se asigure cã eraimoartã� �ca sã nu cumva sã zicã carevacã a evadat�, spuneau englezii�

IOANA � Asta e tot?CÃLÃUL � Nu� Un porumbel alb a

trecut apoi pe deasupra rugului� iar eul-am auzit pe un bãtrân teolog din Rouen,Jean Alépée, spunând �mult aº vrea ca ºisufletul meu sã se afle într-o bunã zi acolounde este sufletul acestei fecioare�� ºi totaºa, l-am auzit pe secretarul regelui Angliei,Jean Tressart, spunând �suntem pierduþi,am ars pe rug o sfântã!�

IOANA � ªi cu inima mea? Ce-ai fãcutapoi cu inima mea, bunule GeoffroyThérage, cãlãu al oraºului Rouen?

CÃLÃUL � Inima ta n-am reuºit sã oard pânã la capãt, Ioana� ªi atunci amluat-o aºa cum era, incandescentã� ampus totul, cenuºã ºi inimã într-o gãleatã ºiam aruncat totul în Sena�

IOANA � Hai, cãlãule� Terminã-þitreaba� Inima mea te aºteptatã acolo undeSena se varsã în mare�

55Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Mircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

Dacã þin bine minte, sintagma romanulunui roman aparþine lui Thomas Mann ºise referea la scrierea acelui tom somptuos�Doktor Faustus�...; în literatura noastrã,serialul �Caietele «Princepelui»� ocupã loculîntâi pe podiumul dezvãluirilor posibiledespre scrierea unui roman de succes.Amãrunþesc de la o vreme,intermitent, ce-i drept, � darcine ºi de ce sã mã iuþeascã?� cartea lui Dan Burstein ºiArne de Keijzer, �Simbolulpierdut � secreteleromanului� (ed. rom. 2010).I-am citit ºi comentat (inextenso) thrillerul �Codul luida Vinci�. Din motiveobiective � preþul piperat,înainte de toate � nu i-amcumpãrat/citit ultima apariþie,�Simbolul pierdut�; nu regretnespus, totuºi regret; autorulamerican � mi se confirmã pãrerea, citindacum volumul savant-eclectic altandemului Burstein-Keijzer, � este un�autor de ficþiune ºi a folosit doar mici pãrþidin ceea ce era considerat nonficþiune dela alþi autori, pentru a crea o poveste maiinteresantã� ºi, încã, �Desigur, e foartesimplu sã respingem Simbolul pierdut cafiind lipsit de înþelesuri. Este un roman catoate celelalte ale lui Dan Brown, în carecliºeele, punctele imposibile ale acþiunii,textul simplu, propoziþiile ciudate, scriereaabuzivã a unor cuvinte cu caractereînclinate ºi simplificãrile în exces ale unoridei complexe sunt reguli, nu excepþii. Suntun mare admirator al lui Dan Brown, însã,de asemenea, sunt primul care îi criticãliniile de dialog îngrozitor de frecvente,greºelile faptice evidente ºi caracterul uni-dimensional al personajelor sale. Însã nutrebuie sã uitãm cã Simbolul pierdut esteo operã de ficþiune (de data aceasta, spredeosebire de Codul lui da Vinci, Dan

ROMANUL UNUI ROMAN �UN ALT DAN BROWN?...

Brown a inserat cuvânt «roman» chiar pecopertã, pentru a sublinia acest fapt).Probabil cã nu este pe gustul tuturor. Susþinînsã cã este o lucrare de ficþiuneinteresantã, uimitoare ºi, în final,importantã.� Cum, repet, n-am parcursvoluminosul op, sunt determinat sã-l cred

pe cuvânt pe Burstein.Conform prezentei

cãrþi, �Simbolul pierdut� sebazeazã în principal pe douãcoordonate importante dinistoria omenirii, mistereleantice ºi diversele rituri alelojilor francmasonice.Racordul dintre aceste douãaxe nu-l realizeazã, ficþional,Dan Brown, ci istoria însãºi.Popularul autor americandoar îºi rezervã dreptul de ainterveni astfel încât,(parafrazându-l pe Blaga), sã

sporeascã incifrarea misterelor mai multdecât decodificarea lor. Asta þine, cumva,ºi de tehnica antedatatã a oricãrui thriller,specie literarã nu numai vandabilã, dar ºicare poate sã suscite � precum în cazul defaþã � un interes suplimentar al lectorilorangajaþi, iar nu leneºi. Despre cele douãcoordonate sunt convocaþi sã se exprimenu numai autorii cãrþii, ci ºi o sumã desavanþi din variate domenii, istorici, filosofi,mistagogi, teologi, oameni politici etc.Pentru cititorul român, bãnuiesc cãinteresante, înainte de multe alte(sonsideraþii), sunt opiniile despremisterele antice ºi ale masoneriei. Acesteaabundã ºi prin ele se încearcã decodarearebusurilor, multe ºi complexe (când nusunt doar complicate), propuse de Brownsub înveliºul intrigii romaneºti. Am sãdecupez doar o parte din snopul bogat (ºisub aspectul informaþiei stricte, respectiv,recunoscute ºtiinþific): �Apariþia «mâiniimisterelor» la începutul romanului


Simbolul pierdut este un indiciu al faptuluicã Robert Langdon� (protagonist aici, caºi în �Codul lui da Vinci�) �a fost «invitat»într-o cãlãtorie care avea sã-i schimbeviaþa. ªi noi, în calitate de cititori, am primitinvitaþia de a ne gândi la unele dintre ideilecele mai profunde ale istoriei civilizaþiei ºide a ne lansa în unele dintre dezbaterileesenþiale privind atât patrimoniul nostru re-cent, cât ºi pe cel antic�; �Francmasoneriaeste un mod de a gândi ºi de a aborda lumeacare se bazeazã foarte mult pe o varietatemare de experienþe istorice ºi aluzii, peimagini ºi simboluri, pe mituri ºi ritualuri.Dupã ce treci de aparenþe ºi îi înþelegimodul de gândire, legãturile devinelectrizante ºi ameþitoare. Deoarecefrancmasonii înºiºi au ales sã-ºi legeexperienþele de multe alte miºcãri istoriceale învãþãturii, ale cunoaºterii, alespiritualitãþii ºi ale misticismului ºi sãexprime atât de mult din cosmologia lorîntr-o formã simbolicã puternic...�; �DarSimbolul pierdut al lui Dan Brown poatereprezenta un alt tip de realizare care sãdureze în timp. Le poate oferi viitoriloristorici ºi antropologi una dintre cele maibune reprezentãri, într-un singur volum, agândirii, dezbaterilor ºi aluziilor nearticulateale umanitãþii de la începutul secolului XXI,referitoare la idei privind unele dintre celemai mari întrebãri, mistere ºi provocãri aleexistenþei umane�; �Asemenea unui recipi-ent intelectual cosmic, francmasoneria in-clude idei variind de la geometrie laalchimie, de la gnosticism la fizicãcuanticã. Include ºcoli de gândire, de lapresocratici la cavalerii templieri, laumaniºtii renascentiºti ºi la geniileºtiinþifice, politice, literare ºi din domeniulmuzicii ale Iluminismului�; �Speranþa measincerã este cã masoneria va recunoaºtecartea Simbolul pierdut drept ceea ce estecu adevãrat... o încercarea sincerã de aexplora istoria ºi frumuseþea filosofieimasonice�; �În toate cãrþile sale,romancierul ne aminteºte cã religiilemoderne se formeazã din imitarea tradiþiilorantice. De exemplu, în Codul lui da Vincise spune cã mitul pãgân al zeului persanMithra a fost integrat în povestea creºtinãa lui Iisus. (Mithra a fost nãscut de ofecioarã, sãrbãtorirea naºterii sale fiind înjurul datei de 25 decembrie, ºi a înviat dupãtrei zile de la moarte)... Corolarul este sãcãutãm ceea ce s-a scos din textele curente,dar care exista la început: de exemplu,sacralitatea femeii sau potenþialul divin alomului�; �Motivul pentru carefrancmasonii se adunau în secret nu erapracticarea de ritualuri ciudate sau de

conspiraþii imorale. Ei conspirau în senspozitiv din punct de vedere moral. Creauun sistem de idei ºi de credinþe care aveausã ducã la noþiunea revoluþionarã delibertate ºi la rãsturnarea unei lumi domi-nate de monarhie ºi de cler, pe care o vaînlocui cu acel novus ordo seclorum la carese face referire pe marele sigiliu al StatelorUnite � o nouã ordine secularã ºidemocraticã�; �Mintea este adevãrata«piatrã filosofalã» cãutatã de alchimiºtide-a lungul secolelor... Mintea umanã erasingura tehnologie pe care anticii o aveaula dispoziþie. Primii filosofi au studiat-oneîncetat... Da! Textele vechi suntobsedate de puterea minþii umane. Vedele[indiene] descriu fluxul energiei minþii.Pistis Sophia [din gnosticism] descrieconºtiinþa universalã. Zoharul [textemistice ebraice] exploreazã natura spirituluiminþii. Textele ºamanice anticipeazã«influenþa la distanþã» a lui Einstein întermenii vindecãrii de la distanþã...�; �Filon[din Alexandria] a creat o protoºtiinþã dingãsirea înþelesurilor ascunse, întunecate,din Biblie. Iatã câteva dintre premiselefolosite de Filon pentru gãsirea în textelebiblice a indiciilor care îi spun cititoruluiatent cã existã un sens metaforic: � Cautãrepetiþia unei fraze. � Cautã expresii aparentfãrã semnificaþie. � Cautã un cu totul altsens printr-o combinaþie diferitã de cuvinte,ignorând împãrþirea standard acceptatã afrazei în propoziþii. � Jocul de cuvinte poateascunde un înþeles mai profund. � Dacãs-a omis ceva ce trebuia obligatoriu sã seafle acolo, atunci acel lucru are osemnificaþie. � Referinþele la numere ºi lacantitãþi sunt importante. Numerele nu suntsimple numere, ci înseamnã ceva. �Cuvintele se interpreteazã în funcþie devaloarea lor numericã (literele ebraice auvaloare numericã; astfel, cuvintele suntsuma literelor care le alcãtuiesc). Un cuvântcu aceeaºi valoare numericã totalã se poatefolosi drept indiciu pentru altul cu valoarenumericã similarã� (fie-mi permis sãdescopãr aici � Filon a trãit puþin dupã Iisus,� nucleul viitoarei content analysis anglo-saxonã, ca practicã integratã a sociologieimoderne); �Unii francmasoni îl considerãpe Hiram [Abif] primul francmason, iaruciderea sa de cãtre unii colegi zidari întimpul construirii tempului [lui Solomon]este vãzutã ca «moment fundamental»reconstituit în ritualurile masonice alemorþii ºi ale renaºterii�; �În Simbolulpierdut, moartea nu este vãzutã cupesimism. Masonii acordã atenþie morþii ºireconstituie scene ale morþii pentru a sporiaccentul pe aici ºi acum. Simbolul pierdut

57Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

este o carte despre pierdere, sacrificiu ºimoarte, dar, în acelaºi timp, este un ro-man despre schimbare ºi transformare.Face referire la cãutarea transformãrii decãtre alchimiºti, mistici ºi oameni de ºtiinþã.ªi îi celebreazã pe revoluþionarii americanicare, învãþând de la grecii ºi de la romaniiantici, au realizat una dintre cele maiimportante transformãri istorice ale lumii,înlãturând conducerea regilor ºi a cleruluiºi ducând la apariþia primului guvern mod-ern, ales ºi condus de oameni obiºnuiþi�;�Francmasoneria este frãþia cea mai vecheºi mai mare a lumii, dezvoltatã din breslelede zidari din Scoþia ºi din Anglia EvuluiMediu. Termenul «francmason» este oprescurtare a sintagmei «zidar în gresie»(în englezã: freestone mason), careînsemna cioplitor de gresie�; �Regulile deguvernare specificã drept condiþii deacceptare doar credinþa în Fiinþa Supremã,un caracter moral desãvârºit ºi speranþaîntr-un stadiu ulterior al existenþei.Francmasoneria nu are dogme religioaseunice ºi nu oferã un plan de salvare. Iarreligia ºi politica sunt subiecte interzise laîntâlnirile de lojã�; �Prin descoperirea ºifolosirea secretului masonic, CuvântulPierdut, el cautã eliberarea de mortalitate�;�...francmasoneria americanã a furnizatcadrul în care Lumea Veche s-a pututtransforma în Lumea Nouã, aducândpromisiunea schimbului liber de idei, atoleranþei religioase ºi a dezvoltãrii etniceºi subliniind importanþa cãutãrii spiritualea adevãrului universal�; �Una dintre temelemitice frecvente în diverse Rituri alemasoneriei este cãutarea CuvântuluiPierdut. Acesta este o parolã legendarãlegatã de construirea templului lui Solomon� o parolã care a fost pierdutã din cauzarãutãþii oamenilor. Ca multe alte elementeale masoneriei, Cuvântul Pierdut este unsimbol care poate fi interpretat în mai multefeluri: ca un cuvânt sacru, ca principiunecesar pntru iluminare, ca un secret cenu poate fi exprimat în cuvinte sau casecretul destinului uman. Aceste conotaþiiale Cuvântului Pierdut dau o semnificaþiespecialã titlului romanului Simbolul pierdutal lui Dan Brown ºi o privire de detaliuasupra încercãrii care alcãtuieºte intrigaacestei cãrþi�; �Francmasoneria este unsimbol al cãutãrii înþelepciunii, a fraternitãþiiºi a milei. Aceastã cãutare universalã esteanticã ºi se reînnoieºte de fiecare datã cândo lojã masonicã iniþiazã un frate nou. Prinritualuri, simboluri ºi obligaþii, voluntaruldevine parte a comunitãþii, începând pro-pria cãutare individualã. Francmasoneriao numeºte «cãlãtorie în cãutarea luminii»�;

�...o tendinþã majorã în tradiþia misticã aEuropei creºtine, denumitã în roman«misterele antice». În general, MistereleAntice desemneazã tot ceea ce este vechiºi ciudat, însã, prin aceastã sintagmã, DanBrown denumeºte exact echivalentulcreºtin al tradiþiei mistice evreieºti a cabalei.Misterele antice, asemenea cabalei, implicãun sistem alegoric complex, un interval desemne compuse din elemente simbolice ºiconceptuale. În Simbolul pierdut, sepresupune cã Misterele Antice � sau celpuþin o hartã simbolicã pentru localizarealor � au fost ascunse într-o piramidãmasonicã. (...) Printre scopurile MisterelorAntice se numãrã salvarea sufletelor,prezicerea viitorului, magia, codificareamesajelor ºi transmiterea miturilor�;�ªcoalã filosoficã, frãþie religioasã ºigrupare politicã, miºcarea pitagoreicã areprezentat un precursor antic al ordinelorrozacrucian� (Cf. �Cvintetul din Avignon�al lui L. Durrell) ºi masonic. Cu toate cãPitagora nu a lãsat nicio consemnare scrisãa operei sale, «scrierile» lui sunt menþionateîn Simbolul pierdut (capitolul 129). Lui ise atribuie maxima «Cunoaºte-te pe tineînsuþi» (capitolul 102); �Însã ideea cã doarcâteva elite înþeleg modul în carefuncþioneazã lumea cu adevãrat este multmai veche decât Egiptul antic; poate cã oastfel de gândire face parte din naturaumanã�; �...alchimiºtii au aproximat greºitnivelul de energie necesar pentru a-ºiefectua experimentele; era nevoie de acelaºinivel de energie necesar pentru divizareaatomului. Însã, din punct de vederefilosofic, transformãrile de materieînchipuite de Paracelsus ºi de alþi alchimiºtiau un sens� º.a.m.d.

Menþionez cã o parte dintre aprecierile/precizãrile avansate anterior au fost elabo-rate în anii când Brown încã migãlea laromanul sãu; câtã influenþã au avut acesteaasupra variantei finale formeazã un subiectinteresant, cel puþin pentru psihosociologiiliteraturii. Fãrã doar ºi poate, tentativa luiBurstein ºi Keijzer degajeazã o cartecompozitã, conceputã ºi realizatã înlegãturã cu o altã carte, una enigmaticã;prima se poate parcurge cu adânc foloschiar ºi dacã secunda, a lui Brown, n-afost deocamdatã cititã. (Post scriptum.Remarc douã cuvinþele retenabile în ramapracticilor informatice actuale; primaexpresie: �Graal Soft � Integrated Trans-lation Services�, respectiv �traducãtorul�în românã al prezentei cãrþi; apoi ��Kindle�, adicã �dispozitiv de descãrcareºi de citire a cãrþilor în format electronic,conceput de Amazon.com�).


Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

MARI POEÞI AI IUBIRII

JUAN DE LA CRUZ(1542-1591)

Trãiesc fãrã-a trãi în minesau

�Cântarea unui suflet tânjind în dorinþa de a-L vedea pe Dumnezeu�Greºeli în sânge îmi tresalt;Dar mai respir în clipa datãSã mor spre-a nu muri vreodatã.

O, Doamne, inima-mi palpitãTot nãzuind a Te vedereªi cã Te pierd (e-un gând-ipitã),Ah, temere mereu cumplitã!Durerea-i multã ºi mã piere,Dar sper în clipa de rãsplatã:Sã mor spre-a nu muri vreodatã.

Desfã-mã de viaþa-moarteO, Dumnezeule! speranþa-iDe-a mã topi acestei soarte,De-a te vedea ca într-o carte:Topeºte dintre noi distanþaA spaimelor ce mã desfatã:Sã mor spre-a nu muri vreodatã.

ªi nu pot moartea a mi-o plângeCã-mi bântui viaþa-ntreagã:Da, timpul meu pãcate strângeVrând de la Tine sã m-alunge,O, Doamne-al meu, dureri mã-ncheagã,Mã fac sã strig cu spaimã-n dor:Trãind eu nu mai pot sã mor?!...

Trãiesc dar nu trãirea-mi toatãCe-mi arde sufletu-aºteptândSã mor spre-a nu muri vreodatã.

De mult în mine creºte gândSpre Cel Înalt fãrã de careTopitã-i vremea, eu trecând �Ce viaþã-i viaþa fãrã Soare?Mai rea ca mii de morþi ºi doare;Oh, eu L-aºtept iar El mã catãSã mor spre-a nu muri vreodatã.

E-absenþa vieþii-aceastã viaþãCe trebuie sã ne-o trãimZi-noapte pânã-n dimineaþã:Vreau, Doamne,-adânca Ta povaþãAscultã-mi ruga: vreau sã fimO dragoste neþãrmuratã:Sã mor spre-a nu muri vreodatã.

Departe,-ndepãrtat de TineCând dorul morþii mã încearcã:Ce-i viaþa fãrã Viaþã-n sine?De ea mi-e milã ºi de mineCu moartea în aceeaºi barcã,Iar zarea voi a-mi fi curatã:Sã mor spre-a nu muri vreodatã.

Peºtelui smuls din apã-afarãSperanþa în nimic rãmâne,Cã vine clipa ºi-l doboarã:Sfârºitul e,-n sfârºit, sã moarãCãci moartea ultimul stãpân eªi zilele mereu mã dorCând încã-s viu ºi vreau sã mor.

Te aflu-n cuminecãturã;O, Doamne-al meu, diurn asaltªi spini pe cale îmi crescurãCând rãul e neînvins în urã,

59Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

ALFRED DE VIGNY(1797-1863)

Moartea lupului

1Spre luna-ncinsã norii grãbeau � haotic

drumul,Cum peste un incendiu nãuc se-alungã

fumul,Iar codrul era negru pânã în zarea stinsã;Mergeam fãrã de ºoaptã prin iarba-n rouã

ninsã,Prin bãlãrii înalte, prin vajnici mãrãcini,Când, iatã, desluºirãm, sub nemiºcaþii pini,Urme adânci de ghiare în lutu-abia umid,Rãmase de la lupii ce noi i-am hãituit.Am ascultat pãdurea ºi câmpul depãrtatNerespirând, aproape, cu pasul suspendat:Nici un suspin în aer, auzul nostru-atentSimþea doar girueta � insectã-n firmament

�Cãci vântul se-nãlþase destul de la pãmânt,De turnuri solitare lovind uºoru-i cânt;Pe stâncile abrupte, de neclintit, goruniiÎnfipþi în colþi de cremeni, dormeau sub

ochiu�-lunii;Sta firea�ncremenitã, ci, aplecându-ºi

chipul,Cel vânãtor mai vârstnic privi atent nisipulªi-l cercetã-n uimire, târându-se pe coate:El, ne-nºelat vreodatã, a se-nºela nu poate;� Sub iarbã-i proaspãt mersul, ºopti cu

vorbe joase,Ce ghiare-ncârligate, ce fiare majestuoase!Sunt doi lupi mari, bag seamã, cu cei doi

pui ai lor:Cuþitele zvâcnirã în pumni cutezãtorªi-acoperind lucirea oþelelor la flinte,Dând crengile în lãturi, pornirãm înainteSpre marea înfruntare; de-odatã ne-am

oprit:Acolo-n faþa noastrã ardeau doi ochi

cumplit �(Uºoare, patru umbre � pãrinþii ºi copiii �Se alergau superbe sub raze argintii,Precum, adesea, jocul ºi-l fac, în larmã

mare,Ogarii, când stãpânul îi scoate la plimbare;O, semãnau cu-aceºtia: plãcerea cu

plãcere,Dar lupii-cãþelandri fac tumbele-n tãcere,ªtiind cã între ziduri, în somn de ore sparte,Pândeºte-ntruna omul, duºmanul lor de

moarte.Era-n picioare tatãl; lupoaica sta culcatã

(Asemenea lupoaicei în marmorã sãpatã,Romanilor divinã, la pântecele eiStând Romulus ºi Remus, doi fragezi

semizei)Lupul veni, �ºi-nfipse picioarele din faþãCu ghearele adânce în þãrnã ca-ntr-o ceaþã;Luat pe neaºteptate se socoti pierdut:Retragerea-i tãiatã spre orice drum ºtiut,ªi-atunci, într-o zvâcnire, cu gura-i

arzãtoarePe câinele din faþã îl prinse cu turbare,Cã fãlcile-i troznirã pe-un gât gâfâietorªi nu le desfãcurã nici focul puºtilorCe-i sfârtecarã trupul, nici multele cuþiteCa grindina tãioasã în lovituri icnite,Ci, numa-n clipa-n care cel câine a pieritÎn groaznica-ncleºtare, atunci l-a slobozitPrivindu-ne-n tãcere, cu ultimul sãu gând;Cuþitele în carnea-i pânã-n plãsele stând,Îl þintuirã-n iarbã, în sângele-i scãldat,Iar puºtile, drept cruce sinistrã, le-am

culcatDeasuprã-i; cu privirea ne urmãri apoi,Abia lingându-ºi gura de sângele ºuvoiªi, fãrã-a vrea sã ºtie cã se sfârºeºte-aci,Mari, ochii îi închise ºi, ne-urlând, muri!

2Îmi odihnii pe puºca tãcutã fruntea grea,Tristeþea mã cuprinse ºi gândul mã durea:Ce-o fi fãcând lupoaica ºi puii-i, cãci toþi

treiVoirã sã-l aºtepte pe El; o, fãrã eiCea vãduvã frumoasã, adâncã de-ntristare,Ar fi rãmas cu lupul în greaua încercare,Ci, datoria sfântã sã ºi-i salveze-a fost,Spre-a-i învãþa, de foame, sã sufere cu rostªi-a nu intra, cu omul, la învoieli vreodatãCum alte animale de stirpe scãpãtatãVâneazã cu acesta pentru un pat ºi-o pâine,Ele, odinioarã, pe codri mari stãpâne��


ALPHONSE DE LAMARTINE(1790-1869)

Lacul

3Vai, am gândit, ce mare e Omu-n al sãu

nume!ªi, totuºi, ce mici suntem, mai slabi nu

ºtiu pe lume!Cãci a pleca din viaþã, din smârcurile sale,Doar voi pricepeþi asta, sublime animale!Sã vezi pãmântul, ce-are ºi ceea ce-i

rãmâneªi cã tãcerea-i totul, cã restu-i slãbiciune,O, te-nþeleg prea bine, sãlbatic trecãtor,Puterea ta din urmã mi-a dat amar fior!Grãia privirea-þi dreaptã: �Fã, sufletu-þi

s-ajungãSã fie pururi tare în firea lui adâncãªi-o stoicã mândrie sã-l �nalþe cât mai sus:Eu, cel nãscut în codru acolo am ajuns;Sã gemi, sã plângi în rugã, este la fel de laº:Fã-þi greaua datorie, iubeºte-o pãtimaº,Pe calea unde soarta þi-a dat al ei frãmântTe luptã-asemeni mie ºi mori fãrã

cuvânt��Pe fericiþi uitaþi-i pentru-acei.�

�Ci în zadar mi-e ruga; vai, clipele-s rapideIar timpul mã-nfãºoarã-n el, fugind,ªi nopþi-i spun: vin zorii, vor ucide

Astfel, spre noi þinuturi împinºi fãr� de rãgaz,Purtaþi fãrã întoarceri spre noapteanesfârºitã,Pe-oceanul vârstei noastre vom mai afla un azi

Sã ancorãm la clipa fericitã?O, lac! un an de-abia e de la înminunareDar valurile-þi dragi, ea n-o sã le mai revadã,Priveºte: singur vin sã aºtept la piatra care

Atunci o invita sã ºadã.Sub stâncile acestea vuiai adânc în tineªi îþi spãrgeai puterea în colþii lor nebuni,Iar vântul zbura spuma din valurile pline

Stropindu-i, oh! picioarele-minuni!�Îþi aminteºti de-o searã? Vâsleam; tãcere largã;Pe ape ºi sub ceruri nu se-auzeau decâtLopeþile-n miºcare � cadenþã-atât de dragã �

ªi vãlurele-n clipociri, atât.Deodatã, dinspre þãrmuri ºi din înalturi pure,Din alte lumi, ecouri ne potopirã lin;Înfiorat ºi valul � iar vocea ei uºure

ªopti aceste vorbe-n ton divin:

�O, timp! Opreºte-þi zborul, voi, clipe fermecate,Faceþi aici popasul ce vã cer;Delicii trecãtoare, vã vrem acum gustate,

Azi, cea mai dragã zi din efemer!�Momente de beþie!� Ci timpul gelos foarte(Iubirea-n dulci efluvii ne înflorea domol)De noi zburã cu-aceleaºi aripi spre mai departe

Lãsându-ne pe-al fericirii-atol!�Ei, ºi! rãmâne, poate, o cât de micã urmã?Spre veºnicie trecem ºi totul e pierdut!E timpul ce înalþã, e timpul care scurmã:

Nemaiavând acuma ce-am avut!Neant, eternitate, trecut, abis, cruzime,Unde-s acele zile ce voi le-aþi înghiþit?Vorbiþi: vã-napoiarãm extazele sublime

Cu care-aºa târziu, ne-aþi fericit?�Destul nefericiþii din lume vã implorãS-alergaþi, s-alergaþi pentru eiDar luaþi-le ºi grijile care-i devorã;

Cest întuneric ce-l trãieºti,murind!��Sã ne iubim, deci!� Clipa aleargã în topire,ªi sã trãim acum unicul dor!Neputincioasã-i viaþa, vremea-i nemãrginire,

Iar omul este pururi pieritor��O, lac! spãimoase grote! pãduri misterioase!Pe voi vã cruþã vremea, vã-ntinereºte chiar:De noapte-acoperite, pãstraþi-vã frumoase,

Pãstraþi-ne-amintirea ºi-al ei har!ªi fie amintirea repaos ori furtunã,Lac minunat, ºi încã în þãrmii surâzândÎn brazii de-ntuneric, în stâncile ce tunã

Plecate peste tine-n gest flãmând.ªi fie amintirea zefirului ce trece,În vuietul din þãrmuri, ecou în celãlalt,În steaua, argintatã ce-þi lumineazã rece,

ªi-n micile luciri care-o tresalt.Da, vântul, precum orga, ºi trestia dreptlirã,Uºoarele parfumuri din aerul uimit,ªi totul ce aude, ºi vede, ºi respirã,

Totul ºopteºte-aici: ei s-au iubit!�

61Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

George Anca

STEIURI

NATYA

O bestie, criminal, sadic, porc, 13vizionãri, avea lanternã ºi nota, tãia ce eraoriginal, apoi mã acuza de platitudine.Sadhana. 2 conturi de casã. Sã pictez. Oma.Axis. This could be you. 15 din 37 milioanede orbi. �Meºteºugul absolutismului dema-gogic�. Terþiar tehnic. Brahmanii � religie,filosofie, kshatrya � rãzboi, vaisya �comerþ, shudras � noneducaþie.

Poplaca popricani de dragul prafuluiafrican în som salvare nu 112 bplnav bruscsãruri tras altul cãzutã fãrã cunoºtinþã ºirespiraþi chemaþi 112 nu ºtiam cã vezi filmeºi dupã Henry James n-aveau ºi-i umflimilion de parale furate roboþi puºcãriaºi sauorice pe cu latul sãbiilor kenyana o cautãpe Lili exposure to other cultures

Dupã ce ne îngãduise cât sã ne simþimmoºtenitori in spe, contesina îºi pornisepapucul, iar pe la mijlocul golfinului bâzâiaprin apã, dar tot s-a dus ºi-o fi ajuns, câtsã nu ne clatine ºi nouã euforia nobleþeiprimitoare. O fi fost noapte, întunericul ºilumina ne balansau misterios, nevindecatparanoici, în voie idealã, spre recunoaºtere,pãgubire, recompensã din seninulsubconºtient al nãdejdilor refulate orilecturi, filme, net, terþiar. Comunicãriipâcloase ºi amintire, pumnul nemaiscriituriila ce, sub galantar pleznit?

Excelenþã expansiune echitabilã fromhalf-baked socialism to half baked capital-ism imeroensmos înainte de pãcat i s-adeschis o ºcoalã în grãdina raiului metodapietãþii ceska magna omnia sponte fluantpeste trei ore filmare ºi discuþie.

N-aº zãcea indianistic-româneºte. Sãscap de ziua de mâine ºi cu flori Almei, aleSilviei. Poate nu iau ºi caietul ãsta, mai vãdãlelalte surse. Isus, da� ºi toþi evreii, pejuma� de Iaºi, da� ºi baptiºtii, uite cã a marenu þi s-a botezat, una din 6, tu la 19, frate-tu la 30 (cu mai multe cicatrici). Boemieniiîºi trimiteau studenþii la Oxford, ca pe Hus.L-ai filmat pe Alexandru paralizat, la Bonn,dator 40 mii euro pe spital. La SfântulGheorghe, biserica pe jumãtate goalã, la

Nicula ºi mai puþini, plus douã autocaredin Maramureº, cã ãia îl iubeau.

L-au scos din mormânt ºi l-au ars perug ai ºase copii peste douã ore mai creºteºi temperatura plouã de douã zile meciuriamânate mai rãu era atunci comparatisticamea reformat-indianisticã pe moravi-jainin-o fi desluºitã Dumnezeu s-o ierte pe Raliþasãnãtos sã fii cã frumos eºti dupãParaschiv vã salut cu respect mi se duserãfanii credeau cã a murit pe drum noisuntem de vinã cã permitem aºa ceva amajuns vai de capul nostru sã se ducã lacimitir ºi sã vorbeascã cu el cenuºã

Depresie depelinatã, droaºtelor, sub sfor.Nu mi-ai spus sã te las de Crãciun, Buhulda.Scenariul este real, actorii falºi. Vomaþi-mãspre exosferã. Lunetiºti. Imunitate fãrã colivã.Acuzaþia celorlalte cadavre. Devanagari cumioriþã. Ah, agenturi pre China ante. ªiscrisul tãu ce decãzurãm din litere-literaturãnici pre nud, dintr-o muncã ºi-o seducþie-orient-încã, peste umbletul îngheþului, zis,prescris, de neproscris.

Trezirile de Târgoviºte pe somnul tateipicto-sirian-waltzing Matilda ci izvorul desub corn pârãul ulmului cu veveriþã dealulLiþii cu apa mamei zefir sefirot prin pustiide-om mai fi every woman has fantasyinfarct pe trei cafele una a ta lapte cu gulerconservã de ciuperci Chaeyoon din Wis-consin prieteniile construite în congregaþiilereligioase sunt ingredientul secret prin carereligia ne face mai fericiþi eºti cu fãinã penas lebãdã roºie pe ponturi boante unu-iprost ºi altu-i mincinos procreez versete numi-o mai fi Chicago adversarul a devenitparte din tine scindere miseriens în loc demiseris tot fantezie neoproletcultpostmodernist trãgea iar o flegmã în caloriferde ce sunt bãtrân un nivel absolut infect

Are mania persecuþiei, s-ar vrea per-secutor. A fost ºi el la înmormântarea luitaicã-meu, acum opt ani. Mi-ar mai trebuiopt. Sã nu mai povestesc dispariþiacertificatului de deces, l-a gãsit Viorica.Am vorbit cu pãcat cã ºi-l luase în colecþie,


poate ºi unde nu fusese la înmormântareapropriului tatã, lasã cleptomania deînmormântãri naºului de botez,monseniorului. Predarea mi s-a banalizat,nu mã mai streseazã. Vero, ce dacã nu ºtiacolonelul cã sunt poet, aºa, nici Viºniec,protejarea celor vulnerabili, libertatea de avrea, libertatea de a alege sã nu-þi fie fricã-onu. The other dance may have been fromMaramureº. The monastery is Hurez. Popanu vrusese sã ia bani, dar ai zis cã pentrusãraci. Mâncau varul de pe pereþi. Nu s-aînþeles nimic din lectura studenþilor actori,sã fi povestit piesa, traducerea, altfel mãcarse prefãcuserã în public tânãr. Ce film s-ar fi fãcut dupã Ciocoii vechi ºi noi. Peisajla marginea pãdurii, 98/72 cm.

A luat-o la Bagdasar. În vis, nu-igãseam nasul, sã vãd dacã respirã, nu erarece. A adus-o salvarea la miezul nopþii,nu mai era incoerentã. Picioare negre.Nemâncare, Kenya? Frumuseþea retrageriivitale. Visul cu muribundul, de-l frecamidiotic, fãrã salvare, trezindu-mã cu elcrezut viu. Pe când ea, scãpatã, ºi demoarte, în rugã. Tot voiau s-o trimitãaltundeva. Hustle and bustle. Nu-ºi dãtalente. Ai vocea naturalã, cui vorbeºti?Pânã i-a zis ºi naturistul ei sã meargã laspital spre a nu muri. Anticoagulante.

Bine cã natura este un mare regizor defilm parandãrãt. Farsa cu falsa veriºoarã,intensitatea diferenþei, împãrþeala norei,toate peste olaltã. Buda e o mie de kg debumbac, þi-am închis gura. Libertãþile devârstã ºi rivaleriile de grup. Ce sã ne maispunem, te pensionasei ºi schiþai catedrale,ultima în Kenya, sã ºi asiºti la zidire cuviaþa ta, cu nimeni în urmã. Vor câºtigadacã nu le-or tremura genunchii. Filmeruseºti cu nemþi împuºcaþi diareic. Se totvorbeºte cu chirurgii � diabetul ºi hepatitaîncurcã, nu ºi cancerul. Probabil cã vorsã-i taie piciorul, a tradus Gabi. Tismanaeste India. ªtefan cel Mare, þar în 1473.Nu te pricepi la politicã, da� oriºicât,comentariu de cârciumã, ai citit cronicile,a murit prea uºor, netorturat. Zãpadametastazei însorite, direct la capelã.

Militant eolian sabie caligrafie ne-amneam Pandera Evu corect este escroc nuex Ihesu ben Pendera masificare dinobscuritatea dominantã stil purificareanotãrilor din promiscuitatea anturajului vagsocial mediu-remediu tu cu Mazilu dupãmere ganglionul de sub maxilar trei feluride apã chioarã verde pe post de spirt me-dicinal credeþi cã alcoolul care se foloseºtela viºinatã o fi mai bun pt comprese dacãda spuneþi-i sã se ducã la alimentra nici

notiþele dupã Puºi nu le mai înþelegtaekwondo andragog etnomatematicã prostcât fuge trenul geaba recolte bãute voi luaalt caiet pixul farmacistei înapoi mere pegheaþã moralism dupã argou spuma dincaiete acum aº înota m-aº scufunda

Applying rules and laws contextuallyfor personal gains and advantages. Mergipe la cimitir mai des ºi nu te mai întoarcecã degeaba acoperi scoarþa pãmântului.Ochi închiºi sub degete pe flaut, în þesãturaharpei, la grinzile arcuºurilor. Mâini-baghetã-strune-tobe. Sunete-cascadã.Fundal însângerat. Suflet în picioare. Tatãlnostru, orezul nostru. To avoid archetypefor benefit of mankind. La Chiºinãu,antiromânism înfrânt de antirusism, pe laBucureºti anticulturã antiromâneascã. Auzicorida. Furnici, cârtiþe. Strãzile.Universitatea dintre vieþi. Pe sub etaje delemn, de mahala, mai încoace, retras, altgathering, ºi cu ai lui Ladea, de þinusemspiciuri, pe ei tot îi pierdusem, cã seîmbârligau cu mândre prin han, cum amºi constatat oripilat de-am plecat, ce erasã le mai fac, bine cã trãiau, cã-i vãzusem,îi prinsesem, nu ca-n realitate.

ªi bojpuri îmi vor indienii. Oltul cutotul. Plin de pupãturi, p-ormã o carte, dupãcare mi-a dat niºte copite. Bãieþiicronometrau agratici. De pe cunoºtinþã pecompetenþã. Metropolis, acolo mi se parecã e foarte miºto scena. Ne învãþa ºiromâneºte. Encomium moriae. Nici nudesenam ce-am desenat. Berzele plecatepe pilot automat. Sarajevo. Art of Love.Rasa in Yoga. Dance and Asanas. Om,sistem de sisteme. Cã doar din sperieturafaptei nu s-a evaporat drinkul din sânge.Nandkishor, little later. Ashok, lunch pentruEminescu la DU Guest House. �Dansul,muzica, pãdurea�. Distanþa de siguranþãmai mare decât lungimea braþelor. Ai câteun fiu în Anglia, Canada, Australia, teîntorci din diplomaþie în India.

Hiranya garbha purusha pradhanaavyakta rupine. Imn rãpus. Vã duceþi laParis. Vin dansatoare cu mãºti. Relax Com-fort. Dalida, Montmartre. Puºi cu buneoficii la Popescu. Impresariat de dans indianºi arhetipuri. Mai uºor van, mai greu scenã.Rarest of rare to warrant the death sen-tence. Nu umbla cu franþuzisme. Focshanishanti. Out metropolis. Avalanºã decancere craniene. Gain de cause Klassfeldcontre Celine. Nagar Lakshmi.Priyadarshini and Mohana. Zãpadã pepianul pãmântului. Viva la madre de Messi.Rossia vâidet iz krizisa v 2012 godu. Vianuper Valah. Ce sî mai caute Natya?

63Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Iordan Datcu

ISTORIE LITERARÃ

DEDICAÞII

Eugen Dimitriu, un erudit cunoscãtoral tradiþiilor literare ºi culturale dinBucovina, cu precãdere al vieþii literare ºiculturale a oraºului Fãlticeni, unde a ctitorit�Galeria oamenilor de seamã� în casaLovineºtilor, autor al unor foartedocumentate scrieri, precum Lovineºtii.(2001), Oraºul muzelor (case ºi locurimemoriale din Fãlticeni) (2002) ºiCazabanii de la Fãlticeni (2007), acontinuat sã prospecteze domeniul în altecãrþi: Un album al viselor frumoase (2009)ºi Lumini fãlticenene (I-II, 2011). Cãrþimenite sã releve cã, pe lângã numele careau dat strãlucire oraºului, Ion Creangã,Nicu Gane, Mihail Sadoveanu, E.Lovinescu, Anton Holban, Artur Gorovei,Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, IonIrimescu, Virgil Tempeanu, Horia ºi VasileLovinescu, Aurel Bãeºu, Vasile Ciure,Nicolae Labiº, au existat ºi alte personaje(profesori, artiºti, scriitori), care aucontribuit, într-un anume fel, lapersonalitatea oraºului. Astfel, EugenDimitriu aduce informaþii utile pentrucunoaºterea unor scriitori modeºti, ca poetaTana Mugurel, ca poeta ºi traducãtoareaLucreþia Adriu, ca scriitorii Ion Dragoslav,Aurel George Stino ºi Constanþa Marino-Moscu, ca pictorii ªtefan ªoldãnescu,Maria Mihãescu, Maria Vârnav, RubinReuven, ca baritonul Alexandru Alger ºimulþi alþii încã. Documente, scrisori vinsã contureze astfel de personaje. Între ele,ºi Liviu Marian, fiul etnografului S. Fl.Marian. Câteva scrisori ale lui E. Lovinescuaratã grija criticului faþã de primelemanifestãri scriitoriceºti ale acestuia. Maimult, criticul ºi-l asociazã ºi pe MihailSadoveanu pentru a se exprima asupratalentului debutantului.

Un spaþiu întins (p. 114 � 280) esterezervat, în primul volum al Luminilorfãlticenene, Cãrþilor cu autografe dinBiblioteca �Petru Comarnescu� din cadrulMuzeului din Suceava, cãrþi care au fostduse acolo, dupã decesul scriitorului, de

Traian Filip, în calitate de �executortestamentar�.

Muzeul sucevean s-a preocupat sãreconstituie ceva din ambianþa de lucru a luiPetru Comarnescu. �Muzeul din Suceava �scrie Eugen Dimitriu � a oferit un spaþiugeneros zestrei lãsate de critic. S-areconstituit camera de lucru de la Bucureºti:câteva scaune comode, deºi uzate, biroulsculptat, cu o fotografie a sa din tinereþe,alãturi de cea a lui E. O�Neill, cu autograf.Un candelabru cu nenumãrate cristale, ceîmprãºtiau reflexe multicolore, învãluia came-ra într-o luminã caldã, prietenoasã. Pereþiifuseserã pur ºi simplu îmbrãcaþi de cele peste6000 de cãrþi ce i-au aparþinut. Nenumãratecolecþii de ziare ºi reviste, picturi în ulei ºisculpturi achiziþionate sau primite în dar dela prietenii ºi admiratorii sãi, totul constituieun cadru ce impunea respect�.

Eugen Dimitriu a avut buna idee de acopia ºi de a le reproduce dedicaþiile pesute de cãrþi primite de Petru Comarnescu.Dicþionarele definesc dedicaþia ca �un textscris de cãtre autor pentru cineva în semn(de omagiu sau) de afecþiune�. ªerbanCioculescu, în articolul dialogat Dedicaþii,publicat în 1985 în �Ramuri� ºi reluat învolumul sãu Dialoguri literare (EdituraMinerva, 1987), crede cã �în genere, ele(dedicaþiile) nu-s decât niºte simple«politeþuri» ale autorului, adeseori lacererea unor necunoscuþi, fie admiratori,fie amatori de autografe�. Taxându-leastfel, ªerban Cioculescu a colecþionattotuºi, ca bibliofil, cãrþi cu dedicaþii datede Alexandru Macedonschi, I. Al.Brãtescu-Voineºti, Nicolae Vulovici, RudorArghezi, Ionel Teodoreanu, MihailSadoveanu. Dedicaþiile cãtre Comarnescuau un caracter special: n-au fost solicitatede el, ci i-au fost trimise, pe cãrþi ale lor,de un numãr impresionant de autori, nudoar scriitori, ci ºi sociologi, filosofi, criticide artã, români ºi strãini.

ªerban Cioculescu a distins douã tipuride dedicaþii: unele, ca acelea ale lui Ionel


Teodoreanu, care �era plin de fantezie�,�varia (în dedicaþii) de la un solicitator laaltul, în invenþie amabilã�, iar altele, caacelea ale lui Mihail Sadoveanu, �stereotipeºi economicoase�, de genul �cu stimã�, cuprietenie�, �cu stimã ºi prietenie�.

ªerban Cioculescu a avut dreptate,Mihail Sadoveanu i-a trimis luiComarnescu cinci cãrþi, pe care dedicaþiilesunt astfel formulare: �cu prietenie�, �cudeosebitã preþuire�, �cu prietenie�, ºi iarde douã ori cu aceeaºi formulã. La fel delapidare sunt dedicaþiile lui Lucian Blaga,care i-a trimis cinci cãrþi: �cu multãprietenie�, formulã care se repetã, �cuvechea prietenie�, �cu vechea deosebitãprietenie�. Evident, sunt multe asemeneadedicaþii �economicoase� pe cãrþi oferitelui Comarnescu.

O autenticã dedicaþie trebuie sã spunãceva important despre cartea pe care esteaºternutã ºi despre cel cãruia îi esteadresatã. Sunt unele, nu multe, care sereferã ºi la cartea oferitã destinatarului.,însã cele mai multe dintre cele cu adevãratsemnificative sunt un elogiu aldestinatarului. Tudor Arghezi, pe volumulHore (1939) îi laudã �vioaiele salesubstanþiale multiplicitãþi�, termen care esteprezent într-o formã apropiatã într-odedicaþie a lui Mihai Beniuc: �DomnuluiPetru Comarnescu, în ale cãrui faþetespirituale se oglindeºte multiplicitateatimpului nostru�. Câþiva elogiazã facturaeuropeanã a demersului lui Comarnescu:Virgil Birou îi aratã preþuire pentru �operasa de unic ºi adevãrat cãrturar de nivelapusean al þãrii�; Ion Frunzetti îl laudã pe�criticul de structurã europeanã�, iar SandaMovilã � �spiritul occidental�. Haig Acterianîl laudã pe animator, ca ºi Geo Bogza pe�neobositul animator al vieþii literareromâneºti�. Tot o laudã a spiritului uni-versal este ºi urmãtoarea dedicaþie a lui IonBiberi: �pelerinul prin toate continentelegândului ºi ale frumosului�. Vlaicu Bârnaîl admirã pe �creatorul de idei, strãlucitulexeget al frumosului; omul de înaltã ºinobilã þinutã�, iar Dan Botta pe �eminentulcritic de subtilã sensibilitate, autenticumanist�. În dedicaþia Georgetei MirceaCancicov admiraþia merge deopotrivã spredarurile intelectualului ºi ale omului:�erudiþia ºi mai cu seamã sufletul ales,bunãtatea, modestia ºi abnegaþia�. ªi NinaCassian laudã darurile omului:�temperamentul sãu fugos ºi sprintena sapoliteþe�. Matei Cãlinescu îl admirã pe�intelectualul de înaltã distincþie, omul desuperioarã febrilitate interioarã�, Al.Ciorãnescu pe �neobositul judecãtor al celor

nouã muze�, Ion Frunzetti pe �extractorulde chintesenþe ºi alchimist al ideilor�,Eugen Jebeleanu pe �cel mai proteic, maiviu ºi mai prieten dintre scriitori�, IonNegoiþescu pe �marele om de culturã�, dela care a �învãþat atâtea�, Mihail Sebastianpentru �rezistenþa lui memorabilã, pentrucandoarea cu care biruie toatescepticismele�, Dimitrie Gusti pentru cãeste �cel mai dinamic talent al generaþieisale�, Barbu Brezianu îl admirã pe�eminentul Tonitzian�.

Plin de semnificaþie este faptul cãaltãdatã au existat scriitori care dãdeaudedicaþii unor colegi cu care nu se aflaupe aceeaºi poziþie într-o chestiune sau alta.astfel, Camil Petrescu, îi fãcea, în 1925,pe volumul Suflete tari, urmãtoareadedicaþie: �D-lui Petru Comarnescu, iubitoral «stilului artistic», aceastã carte din care«stilul artistic» e alungat cu îndârjire�. IarOvidiu Papadina, deºi recunoºtea cã îldespart de Comarnescu anumite opiniipolitice, nu-l socotea pentru aceasta maipuþin prieten, dimpotrivã. Într-o dedicaþiea criticului de artã Radu Bogdan, laudacoexistã cu reproºul: �pãtimaºul,înverºunatul ºi tumultosul exeget alfrumosului adversar al cui trebuie ºi maiales al cui nu trebuie�. Unele dedicaþii suntcereri deloc ascunse pentru recenzie.Astfel, Cella Delavrancea, pe o carte a sa:�Ce bucuroasã aº fi dacã Vraja l-ar vrãjipe P. Comarnescu, care vorbeºte deliteraturã ca un mare pictor ºi de pictor caun romancier�.

Dedicaþiile se dau, de obicei, pe cãrþi,iatã însã cã Barbu Lãzãreanu, specializat întipãrirea, în anii 1937 � 1938, a unor broºurele,i-a dat dedicaþie pe� un articol de ºaptepagini, Despre drama vieþii lui Eminescu.

Pãrãsim dedicaþiile primite de PetruComarnescu pentru a semnala un caz deretragere a unei dedicaþii, de data aceastape o poezie tipãritã.

Prima poezie din volumul Flori demucegai (Cultura Naþionalã, 1931), poeziecare a dat ºi titlul volumului, Arghezi a scris:�Domnului Al. Rosetti�. Peste ani, când aînceput, la Editura pentru Literaturã, seriade autor, redactorul G. Pienescu a observatradierea dedicaþiei ºi a purtat cu maestrulurmãtoarea scurtã discuþie:

� Domnului Al. Rosetti�� ªterge!� O sã se supere!� Sã se supere! Ce fac, frate, din seria

asta de Scrieri? Cavou?Am citat dupã Niculae Gheran, Arta

de a fi pãgubaº, II, Oameni ºi javre(Bucureºti, 2010, p. 526).

65Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Victor Petrescu

MIRCEA HORIA SIMIONESCUÎNFRUNTÂND ANII...

DICÞIONAR

A fost ºi va rãmâne unul dintre scriitoriireprezentativi ai literaturii românecontemporane. Legat sentimental de oraºulChindiei, Târgoviºte, vede lumina zilei la 23ianuarie 1928, ca primul fiu al ofiþerului deinfanterie Stelian Simionescu ºi al Irinei, nãscutãPopescu, oficiantã PTT. Dupã mãrturiile de maitârziu are o �copilãrie fabuloasã ºi fericitã�, deaici extrãgându-ºi numeroase subiecte alescrierilor sale de mai târziu, nararea fãcându-sedeseori la persoana întâi, dezvãluindu-ne omemorie autobiograficã de invidiat.

Studii primare, apoi liceul �IenãchiþãVãcãrescu�, în Târgoviºte. Aici împreunã cubunii sãi prieteni de o viaþã, scriitorii RaduPetrescu ºi Costache Olãreanu, participã laredactarea unor reviste-manuscris: �Carnetliterar�, �Cântece noi�, �Spada�, �Cloºca cupui�, �Colorado�, �Metru cub�.

Se cristalizeazã miºcarea care mai târziueste denumitã �ªcoala de la Târgoviºte�,cuprinzând pe lângã cei amintiþi ºi pe PetruCreþia, Tudor Þopa.

Contactul cu mediul intelectualtârgoviºtean, cu istoria acestor locuri, va aveareverberaþii perpetue în sufletul sãu. În 1948devine student la Facultatea de Filologie aUniversitãþii Bucureºti. Îºi întrerupe studiile,pe care le absolvã abia în 1963, cu lucrarea delicenþã �Lirica lui G. Cãlinescu�.

Aproape douã decenii (1950-1969)lucreazã în redacþia ziarului �Scânteia�,colaborând ºi la alte ziare ºi reviste ale vremii(�România literarã�, �Luceafãrul�, �Steaua�,�Cronica�, �Convorbiri literare�, �Argeº�,�Astra�, �Ramuri�, �Familia�, �Flacãra� º.a.precum ºi la revistele târgoviºtene �Litere�,�Curier�). Mai târziu (1972) este numit direc-tor general al Operei Române, de unde se vapensiona la cerere (1974) dedicându-se înexclusivitate scrisului.

De la debutul în �Luceafãrul� (1968), cupovestirea �Cum l-am trãdat pe Pascal�, op-era sa este amplã, diversã ca modalitãþi deabordare. Reprezentativ pentru proza sa esteciclul �Ingeniosul bine temperat� cuprin-zând volumele �Dicþionar onomastic�(1969), �Bibliografie generalã� (1970),

�Breviarul (Historia calamitatum)�, (1980),�Toxicologie sau Dincolo de bine ºidincoace de rãu� (1983). Conceput subforma unor dicþionare, acest ciclu estecontinuat de �Jumãtate plus unu. Altdicþionar onomastic.� Dupã cum afirmãînsuºi autorul în prefaþa la �Bibliografiegeneralã�, �compune o panoramãexhaustivã a literaturii contemporane�. Ease realizeazã prin fiºe caracterologiceorganizate de cele mai multe ori într-unansamblu ce foloseºte calamburul,observaþia satiricã. De fapt, în esenþa lorsunt o parodie unde stereotipia, inertul joacãun rol determinant, creând un universiluzoriu al realitãþii.

Proza sa nu reflectã de obicei realitatea,refãcând deseori atmosfera livrescã,apropiindu-se de Swift sau argentinianulJorge Borges. Ultimul volum al ciclului�Toxicologie� este autobiografic. Secontopesc aici evenimente istorice din timpulcopilãriei ºi adolescenþei, cu situaþii obiºnuitedin existenþa unor familii târgoviºtene. Scriitorreprezentativ al �ªcolii prozatorilortârgoviºteni�. alãturi de bunul sãu prietenRadu Petrescu, este întemeietorul în literaturaromânã al metaromanului. Pe lângã romaneleciclului amintit, este autorul unor culegeri depovestiri: �Dupã 1900, pe la amiazã� (1974),�Îngerul cu ºorþ de bucãtãrie� (1993),�Povestiri galante� (1994), al unor volumede însemnãri de cãlãtorie: �Rãpirea luiGanymede� (1975), �Ulise ºi umbra� (1982)dar ºi a unor �file de jurnal�. �Febra� (1998).Creator al sintagmei �Târgoviºtea mea, e oFlorenþa valahã�, în excursul sentimentaldespre Târgoviºte, încearcã sã dea�rãspunsuri� la întrebarea pe care ºi-a pus-ode nenumãrate ori: �este oraºul Târgoviºte orealitate sau un vis al meu ºi al nimãnuialtuia?�. Împletind realitatea cu reveria dãpagini memorabile de literaturã în�Târgoviºte, scurt excurs sentimental�(1999). ªi-a dorit �sã închine Târgoviºtei unpoem, în versurile cãruia se împletesc ºifaptele de vitejie ale înaintaºilor ºi tablourievocatoare ale vieþii de fiecare zi a locuitorilor�


care cu sudoare ºi sacrificiu �au sfinþit pietrelepalatelor, bisericilor, marilor case, tuturorconstrucþiilor ºi aºezãrilor înfruntândveacurile�. Oraºul natal, pe care l-a iubitenorm, a fost confruntat de-a lungul timpului�cu numeroase oºtiri bezmetice, cutremure depãmânt pustiitoare, incendii, molime, jafuri,campanii de pedepsire, ierni grele ºi inundaþiapocaliptice, urmate de secete prelungite,biruri, silnicii, spolieri de avuþii, risipedemenþiale, acte de o cruzime înspãimântã-toare, tot felul de spaime ºi umilinþe�, din eleieºind biruitor, mai mândru de mãreþia sa înopinia scriitorului. În romanul Cum se face(petrecerea e obligaþiune) (2002), îºi puneproblema modului de a face literaturã, fiindde fapt......un exerciþiu, o experienþã � nu ºtiucât de reuºitã � de reducere a povestirii la osurprinzãtoare descãrcare de energie�.

În �Vârstele� face afirmaþii relevanteprivind rolul formativ al prozei, care sepãstreazã ºi acum în ciuda faptului cã ea e�concuratã ºi ºubrezitã de asaltul concentrical mijloacelor moderne de comunicare, maicomode ºi mai concise, cautã sã-ºi descoperecalitãþile ºi funcþiile specifice, dibuite de scriitorºi de iubitorul de literaturã, dar încã insuficientconturate�. Ea devine ºi o formã magicã deîntrupare a Ideii: �Graþia ºi expresivitatea literei,a silabei, a cuvântului ºi a întregului discursse pot lipsi de povestirea reproductibilã,noutatea ºi interesul estetic au la dispoziþiemulþime de fine mecanisme care pot producepropria poveste: un nou parcurs poetic�.�Rãtãcirile unui caligraf� (concepute ca undialog cu scriitorul Mihai Stan) suntrememorãri în timp, conducându-ne de fapt �înmiezul labirintului unei existenþe dedicate cupasiune scrisului�, dorind �sã stârneascãcuriozitatea� ºi �sã emoþioneze�. Explicã o datãîn plus, dacã mai era nevoie, �...cum o viaþa deom, în cazul de faþã un scriitor, acumuleazãîntâmplãri bune ºi rele, le transformã înevenimente ºi apoi le transfigureazã înpoveste�. Considerã cã �pentru a scrie o cartedespre nimic, se cere sã trãieºti o viaþã întreagãtoate evenimentele lumii...�. La insistenþeleeditorului Mihai Stan, în 2010, surprinde prinpublicarea unui masiv volum de poezii �Versetede unicã folosinþã�, excelent primite de criticaliterarã, amintind de fapt cã scriitorul a debutatîncã de pe bãncile liceului ca poet. Numeroasepagini ale prozei sale dezvãluie faptul cã înstructura sa scriitoriceascã se ascundea pelângã erudit ºi un liric cu deosebite valenþe. Sestinge din viaþã pe 18 mai 2011, în Bucureºti.

Scriitor prolific, deºi a debutat târziu înliteraturã, Mircea Horia Simionescu, declaratcetãþean de onoare al Târgoviºtei (1996), timp deaproape patru decenii preºedintele juriului presti-giosului Festival Naþional de Literaturã�Moºtenirea Vãcãreºtilor�, ce se desfãºoarã înCetatea de Scaun, o fost ºi preºedintele de onoarefondator al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

(2005). Continuã tradiþia înaintaºilor din urbeacare a dat culturii române primele tipãrituri, precumºi alte notabile realizãri într-ale slovei scrise.

Cu numeroºi admiratori, dar ºi cu detractoripe mãsurã, care nu aduc argumente pentrujudecãþile lor îndoielnice, ºi care �ar merita sãfie seceraþi de pedepse pe mãsurã�, lerãspunde hârtru ºi original �Aºtept revenireala vigoarea în stare sã-i dea dracului «pe toþicât sunt ºi se pretind»�. Afirma cã: �Puþinelucruri mã iritã atât de tare precum lauda. Îndouã momente aproape simultane,recunoaºterea celor câtorva merite ºi cãdereaparalelã în adâncã decepþie din cauzaneîmplinirilor, erorilor, gafelor, se împletesc înperfectã armonie precum cãptuºeala cu haina�(�Rãtãcirile unui caligraf�).

În concluzia analizei pe care i-o dedicãEugen Simion (�Scriitori români de azi�,vol. IV), întrebându-se ce este romanul azi,îl caracterizeazã astfel: �O naraþiune cândsolemnã, când ironicã despre felul în care secompune. Prozatorul modern tinde sã devinãtot mai mult un caligraf, maniac care vrea,într-adevãr, sã descrie ordinea haosului�.

Este de fapt o chintesenþã a efortuluiscriitorului târgoviºtean, desfãºuratã peparcursul a peste opt decenii de viaþã.

Scrieri:Ingeniosul bine temperat: dicþionar

onomastic. Bucureºti, Ed. pentru Literaturã, I,1969; II, 1970; Dupã 1900, pe la amiazã: proze.Bucureºti, Ed. Eminescu, 1974; Rãpirea luiGanymede: eseuri. Bucureºti, Ed. Sport-Turism,1975; Jumãtate plus unu: alt dicþionaronomastic. Bucureºti, Ed. Albatros, 1976;Nesfârºitele primejdii: roman. Bucureºti, Ed.Eminescu, 1978; Învãþãturi pentru delfin: roman.Bucureºti, Ed. Albatros, 1979; Breviarul: roman.Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 1980; Ulise ºiumbra: însemnãri. Bucureºti, Ed. Sport-Turism,1982; Banchetul. Bucureºti, Editura Eminescu,1982; Toxicologie. Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 1983; Redingota. Bucureºti, Ed.Cartea Româneascã, 1984; Licitaþia. Bucureºti,Ed. Albatros, 1985; Trei oglinzi. Bucureºti, Ed.Cartea Româneascã, 1987; Asediul loculuicomun. Bucureºti, Ed. Militarã, 1988; Povestirigalante. Bucureºti, Ed. Minerva, 1994; Paltonulde varã. Bucureºti, Ed. Albatros, 1996;Fãrãdelegea vaselor comunicante. Bucureºti,Asociaþia Scriitorilor din Bucureºti ºi CarteaRomâneascã, 1997; Jurnal de atelier. Bucureºti,Ed. Vitruviu, 1997: Febra, file de jurnal.Bucureºti, Ed. Vitruviu, 1998; Târgoviºte, scurtexcurs sentimental. Târgoviºte, Ed. Bibliotheca,1999; Dicþionar onomastic. Bucureºti, Ed. Allfa,2000; Cum se face (petrecerea e obligatorie).Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2002; Redingota.Piteºti, Ed. Paralela 45, 2002; Asediul loculuicomun: roman. Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2004;Literaturã dus-întors. Târgoviºte, Ed. Bibliotheca,2005; Rãtãcirile unui caligraf (Mircea HoriaSimionescu în dialog cu Mihai Stan).Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2006. Vârstele.Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2007. Versete de unicãfolosinþã. Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2010.

67Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Nicolae Scurtu

CÂTEVA ÎNSEMNÃRIDESPRE EPISTOLOGRAFUL

MIRCEA HORIA SIMIONESCU

FIRIDE BASARABENE

*Pietroºiþa, 23 dec[embrie] 1978

Dragã Costache,Încerc sã mã refac, dupã oribilele ºi gâfâitele mele sãptãmâni ºi luni de construcþie,

de goanã dupã bani ºi materiale, de pauzã (tu îi spuneai asolament) a lecturii, scrisului,meditaþiei.

Râvna ºi hãrnicia ta, izbânda care va fi Iluzia, îmi dau ghes sã vin cu aceastãexplicaþie, ca sã mã scuz cã n-am început nici Pisica, nici Breviarul, puse pe agendamea pentru prima lunã de reinteriorizare.

Sã-þi mãrturisesc cã nici nu prea am poftã sã încep, înainte de-a se duce acest anmizerabil? Nu îl judec nedrept: 1978 mi-a luat inima ºi mi-a trecut pasul spre (maiscurta) a doua jumãtate de veac. Chiar dacã au fost satisfacþii � construcþia casei,romanul, reîmprietenirea cu Micã, anul rãmâne urât ºi abia aºtept revelionul sã-l alungca pe o leprã.

Tragerea antenelor în interior însemneazã o reluare a mulþimii de note adunate princoclauri, o lecturã entuziasmatã din Noica (ªase maladii ale spiritului contemporan),1câteva excursii prin Cortázar ºi Malcolm-Lowry ºi reconectarea la muzicã.

Biografia prozatorului, jurnalistului ºimemorialistului Mircea Horia Simionescu(n. 1928 � m. 2011) este una dintre celemai însemnate ºi mai revelatorii sub toateaspectele. Mãrturiile naratorului,interviurile ºi, mai ales, corespondenþa, pecare a trimis-o, în timp, unora din confraþiisãi, evocã o lume în care a crescut, s-aformat ºi a creat câteva cãrþi, esenþiale,ale epicii româneºti postbelice. Literaturasa epistolarã este bogatã, interesantã ºi,mai ales, conþine o sumã semnificativãde note, precizãri, informaþii de istorieliterarã, culturalã ºi politicã. Relaþiileepistolare pe care le-a avut cu RaduPetrescu, Costache Olãreanu, TudorÞopa, Alexandru George, Petru Creþia ºimulþi alþii, demonstreazã, fãrã putinþã detãgadã, cã aceºti tineri scriitori ºi cãrturaripuneau un accent special pe lecturã ºi,fireºte, pe funcþiile formative ale lecturii.Citeau, reciteau ºi comentau cãrþilefundamentale ale spiritualitãþii româneºtiºi europene. Întâlnim în conþinutulepistolelor lui Mircea Horia Simionescu

mãrturii ºi însemnãri privitoare la procesulde creaþie, la unele ecouri referitoare lareceptarea operei sale ºi ale confraþilor sãidin ªcoala de literaturã de la Târgoviºte.Epistolele lui Mircea Horia Simionescutrimise lui Costache Olãreanu (n. 1929 �m. 2002), necunoscute pânã acum, evocãmomente din biografia unui prozator cares-a impus prin cãrþi ºi atitudini intelectualece se cuvin rememorate ºi consemnatecu exactitate în istoria literarã a epocii.Unele, tulburãtoare, atunci ca ºi azi,constituie, de fapt, o sumã de riscuri, pecare autorul Breviarului, conºtient, ºi le-a asumat. Epistolele acestea,numeroase, se impun a fi adunate ºirestituite în câteva ample tomuri spre aconstata zbuciumul unui naratolog careºi-a iubit prietenii, confraþii ºi inamicii.Impresioneazã, plãcut, discursulepistolar, stilul ºi, desigur, notele ºiînsemnãrile despre oameni, cãrþi ºi epocaîn care au scris ºi s-au impus prinvigoarea talentului ºi a lumilor, delocimaginare, pe care le-au imortalizat.


Acum, în ajunul Crãciunului, în þipetele bieþilor porci (câþi încã rãmân neînjunghiaþi!),ascult un interviu al lui Roger Caillois2, decedat ieri, interviu luat când a fost primit înAcademie (France Culture), câteva melodii colindate, Oratoriul de Crãciun al lui Bach(magnetofon), lamentourile Mirei Cocoº, contrariatã cã întârzie sã cadã bomba cuhidrogen la Þâþa, pe primii colindãtori ai satului, la fel de sãraci cu duhul ca ºi cei deprin autobuzele Bucureºtiului (repertoriu de Cântarea României!).

Zãpadã puþinã, ceaþã cât (nu) vezi cu ochii. Fericirea e cã mi s-au adus lemne,nefericirea (e un fel de-a spune) e cã trebuie sã le tai eu.

E foarte plãcut, aº fi încântat dacã n-ar trebui sã pãrãsesc mâine aceastã �singurãtateîn contact cu lumea întreagã�, dacã nu m-ar aºtepta eforturi neliterare, sau aproape,între 4-10 ianuarie, când mã vor vizita Dragolea (cel cu lucrarea de stat despre mine) ºiItu cu fetiþa.

Perioada, ºtiu din anii trecuþi, este foarte fertilã, mã tem cã am s-o pierd, cãci, chiarde-ar fi sã fie ferestre în program, ele se vor deschide tot spre treburi secundare: oprefaþã la Dicþionarul dat lui Râpeanu, un studiu pentru o antologie Caraion (lirica luiCãlinescu), câteva alte mãrunþiºuri. Vorba ãluia: e grea ºi împovãratã viaþa de pensionar!

Bãnuiesc cã nu ai cartea lui Noica. De unde, Dumnezeu, sã þi-o procur? Voi încerca,de bunã seamã, dar cu ce ºanse?

Este o carte minunatã, absolut te scoate din ghete, aºa ceva n-am mai citit de mult!Te rog sã mã crezi cã subliniez mai mult de jumãtate din rânduri, spãimos cã ceva

are sã-mi lipseascã, când voi face evidenþa. Sã fi avut cartea asta la 20 de ani!Când ne vom revedea, voi aduce pozele casei. Mãcar sã ºtiþi imaginea, pânã ce, în

februarie cel târziu, veþi veni sã o cunoaºteþi personal.Am fãcut imagini ale întregii creºteri, desigur, însã, cã copilãria ºi adolescenþa nu

mai sunt încântãtoare comparativ cu floarea tinereþii de acum.Aveam, parcã, ceva de împãrtãºit. ªtiu eu? Poate cã-mi este dor de voi ºi, ocolind,

speram sã o pot spune la o cotiturã.Vã îmbrãþiºez cu dragoste,

Þoncu*

Pietroºiþa, 31 iulie [19]79Dragã Costache,

Þi-aº fi scris imediat dupã plecarea ta, dacã mintea mi-ar fi îngãduit sã luminezeceva din oribila mea comportare, dacã-aº fi putut formula mãcar un cuvânt de iertare.

A fost atât de îngrozitor, cã am simþit ceva din greutatea ºi nesfârºitul morþii. Aufost momente, când tu te îndreptai spre tren, pline de asemenea deznãdejde, furie faþãde mine, mizerie moralã, cã, alergând în neºtire, cu sângele în ochi ºi peste digurileraþiunii, am avut ideea ºi tentaþia de-a pune capãt vieþii printr-un nou plonjeu al scuteruluiîntr-un oarecare camion, pe drumurile Moroenilor, unde am cãutat sã fug de realitateaºi ruºinea ce mã torturau.

A fost nevoie de câteva zile ºi nopþi de teroare ºi obsesie, de ruºine ºi revoltã, deneputinþã ºi reproºuri aspre de sine spre a putea trece la condei ºi-a însãila, ºi-a bâigui,aceste scuze.

Acum, îmi este evident cã purtarea mea a fost incalificabilã, în total rãspãr cusentimentele mele faþã de tine, cu propriile mele dorinþi de dinaintea sosirii tale.

Nu mi-am imaginat nicicând cã aºa ceva se poate întâmpla între noi, cã lucruririzibil de neimportante pot duce, cum au dus, la scenele în care te-am amestecat.

În genunchi îþi cer iertare pentru toate mizeriile vãzute ºi nevãzute ale acelor zile decoºmar, rugându-te sã uiþi, cât îþi va fi cu putinþã, sminteala mea, singura cauzã aneînþelegerii noastre ºi a demenþei vãzute.

Din nefericire, este vorba, într-adevãr, de o smintealã ºi îþi scriu despre ea nupentru a servi de explicaþie, ci pentru a cunoaºte ceva mai bine pe cel ce ºtie ºi se vreaîn continuare prietenul tãu.

Nu þi-am fãcut mãrturisirea completã, în treacãt þi-am vorbit de-a lungul anilor, darsubiectele despre maladii nu þi-au fãcut plãcere ºi, în mod obiºnuit, nu accepþi sã le daiimportanþã, cã asemenea fenomene nu sunt, din pãcate, noi ºi neºtiute în viaþa mea.

O istorie lungã ºi deformatã a supunerii, docilitãþii, politeþei replicative ºi precauþiei

69Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

fãrã pauze m-a adus la starea de a-mi ieºi uneori din fire pentru motive absolut mãrunte,cãrora le dau o interpretare disproporþionatã, ca ºi cum de ele ar depinde libertatea,buna rânduire a lucrurilor.

O sete acutã de absolut ºi lipsã de compromis mã împinge la desfacerea firului depãr în patru ºi atunci, chestiuni peste care alþii trec uºor, iau la mine înfãþiºãri de labirintºi mã înverºunez sã rezolv eu totul.

Scene ca acelea pe care le-ai trãit sunt curente, de la un timp, în familia mea, uneleau fost ºi publice sau cu alþii, aruncatul cu scrumiera în candelabrul Operei sau discuþiaoribilã cu Valentina sunt câteva exemple � ºi, în ciuda faptului cã în chiar timpul petreceriilor îmi dau seama cã nu aºa se procedeazã, o forþã peste puterile mele de stãpânire mãîmpinge sã duc pânã la capãt absurdul ºi înverºunarea.

Raþiunea se întunecã ºi furia mã trimite dincolo de bunul simþ ºi comportamentulcivilizat. Poate cã acesta este sindromul de interpretare, diagnosticul bolii mele,plasticitatea titulaturii, îþi dai seama, nu evitã recurenþa.

Dându-mi seama la ce mã expun ºi la ce expun pe alþii, retragerea la Pietroºiþa afost o soluþie de-a evita spectacolele ºi a scuti pe cei dragi sã cunoascã în detaliufeþele mizeriei.

M-am ascuns cât se poate de abil, iatã însã cã nu de tot. N-am crezut cã voirecidiva, în cele câteva zile promise þie, acum îmi este limpede cã reactualizareasmintelii a fost provocatã de emoþia retrãirii copilãriei, de noutatea de-a vedea casapopulatã ºi de alþii decât de mine (ºi, cel mult, Letz), de abaterea (entuziastã darextravagantã) de la regimul meu riguros de viaþã, cu bãuturã ºi cafea, cu fumatexcesiv ºi, în mod sigur, cu întreruperea, ca sã fiu lucid ºi sã lucrez cu randament, amedicamentului meu zilnic, amitalul.

Toate acestea au dus la acut starea de grea apãsare ºi îngrijorare pricinuitã deiminenþa plãþii a aproape 20.000 de lei din datorii, de imposibilitatea de-a scrie Breviarul3,de boala ºi imprudenþele lui Tityre, de urgenþile cerute de asigurarea casei pentru iarnã.

Am obþinut, ºi nu era greu de sesizat (parcã ai ºi fãcut-o, dacã îmi amintesc bine),un fel de delir, o febrã ºi o dereglare, de la care, cu toate eforturile mele, n-am putut sãmã sustrag.

Reiese cã am luat-o razna serios, cã nu mã puteam opri. Nu m-am opus în nici unfel plecãrii tale, pentru cã atunci îmi era indiferent ce se va întâmpla, simþeam dorinþaexpresã de-a rãmâne singur, de-a mã readuna, de-a dormi, de a-mi pune în ordinesistemele dereglate ºi a-mi curma starea deja cunoscutã iar alternativa, posibilitatea de-aajunge cine ºtie la ce multe acte demenþiale.

Bunul simþ care mi-a mai rãmas îmi spune cã nu-mi mai pot modifica istoria, cãnu mã mai îndrepta (polizându-mi comportarea, adicã suprafeþele), cã adevãratulremediu este acela de-a înlãtura motivele de a ajunge la delir ºi intoleranþã absurdã, lainterpretãri apãsate.

Singura consolare a spiritului, dupã toate cele întâmplate, cu alþii, cu tine, estede-a fi ºtiut sã aleg soluþia Pietroºiþa ºi de-a nu tortura sau, mãcar, indigna pe cei dragi,Radu C[ãplescu], Tudor Þopa ºi alþii, cu sminteala ºi dezordinile mele.

Fac apel la sentimentele tale sã-mi înþelegi mizeria trecãtoare ºi sã-mi ierþi purtareaordinarã. O mai atentã discreþie mã va ajuta. Lupta cu scârba ºi pãcatele mele, te asigur,o duc singur, am ºi eu speranþele mele de biruinþã.

Întrevãd foarte posibilã trecerea peste acest moment trist. Poate dându-i o interpretareVan Gogh�Gauguin, cu final fãrã tãierea urechii, poate sã redobândim umorul ºi, într-ozi, vom râde de ce s-a petrecut. Pun capãt comentariilor, analizei inanalizabilului.

Camera noastrã a ieºit o minune. Am achitat cu banii trimiºi de tine, pe Contaru,cãruia i-am dat ºi alte douã sticle de vin. A lucrat bine, ºi ieri am fãcut evacuareamolozului.

Nu vãd încã posibilitatea de-a vãrui, mã aºteaptã o sãptãmânã grea, în care sãconfecþionez (cã nu-mi mai fac iluzia a scrie) cele 80 de pagini ale nenorocitei melecãrþi, cu predare pe 13 august. Aºa cum a mai trebuit sã fac, voi suspenda pânã la 3-5septembrie lucrãrile, cãci va trebui sã merg ºi la 2 Mai.

Trebuie sã ne gândim sã o aducem pe Mira, îndatã dupã acea datã la Pietroºiþa, deºinu este imposibil sã faceþi voi singuri o cãlãtorie, fãrã prezenþa mea, aici, în perioadamãrii mele (18 august � 3-5 septembrie).

ªtiu cã va fi posibilã reluarea conversaþiei ºi a prieteniei noastre. Dar ea va trebui sãaibã loc, în numele cerului ºi a singurãtãþii noastre pe lume, te rog mult iartã-mã,


înþelege-mã, întâmpinã-mã, sunt încercãri pe care, deºi fãrã voie ºi total regretabile,probabil cã trebuie sã le trecem, nu le-am mai fi trecut!

Rãmân la Pietroºiþa pânã la 10 august, cu Breviarul pe masã ºi cu speranþa cã voiprimi de la tine un semn de împãcare.

Roag-o pe Mira sã mã ierte pentru supãrãrile pricinuite, pentru ea voi pregãti dealurileºi terasele munþilor atât de frumos, încât minunea lor sã-i ºteargã din minte imagineaurâtã a celui ce, ruºinat ºi nemulþumit de sine, vã îmbrãþiºeazã cu prietenia dintotdeauna,

Þ[oncu]*

Pietroºiþa, 7 iunie [19]80Iubite Costache,Dupã ce m-am chinuit îngrozitor, producând abia 10-12 pagini, sprijinite, fireºte,

pe un numãr înzecit de lecturi (cãrþi, pagini, nu mai ºtiu), am renunþat la ideea pãsãrii-sfredel, care mã þinea pe loc, nefertilã pentru cã era artificioasã. Nu merge sã umfli cupompa ceea ce nu e.

Scriind despre cãlãtorie ºi cãlãtori, îmi spuneam sã fac ceva complementarManualului4 tãu, un eseu serios, plin de informaþii interpretate paradoxal.

Dar orice fãceam, ajungeam la formule deja cunoscute, adesea imitându-te nereuºit.Ieri dupã-masã, exasperat, am hotãrât sã nu mai forþez mâna, sã chem la telefon redacþia,s-o anunþ cã nu-mi voi mai þine cuvântul, fie ce-o fi.

În timpul nopþii, sucit cum sunt, m-am rãzgândit iarãºi � voi scrie, dar sub formãde notaþii jurnaliere, aºa cum am mai fãcut-o în Ganymede5.

Deci astãzi reîncep plugãritul. Mi-a fost extrem de greu. Nu sunt liber din parteamultor îndatoriri, restanþe, griji. Casa are nevoie de braþele mele, însã dupã ce dau detrei ani cu târnãcopul, cad lat, cu palpitaþii. Somnul nu-mi este bun, frigul mã apasã peoase ºi-mi reaminteºte zonele nevralgice.

Iarna care a trecut mi-a lãsat o sumedenie de cuie în trup, nervii parcã încearcã sãrevinã la stãri pe care le consideram depãºite. Fac eforturi sã ies în varã onorabil.

Am mai îmbunãtãþit pe ici-colo aspectul casei, destul de puþin, cu forþele reduseºi fãrã gologani: am reparat cu Tityre partea de acoperiº dinspre terasã, am umplutpuþin betonul terasei, unde fãcea burtã, am preparat câteva dale de beton pentru unviitor drumeag pentru picior, am experimentat tipuri de podea, am îngrãºat pomii,am evacuat camera-magazie de sub planºeu, unde urmeazã sã fac ºanþ pentru apãºi canalizare etc. Toate, împotriva frigului ºi în luptã continuã cu noroiul. Uitam �am mãsurat ferestrele. Din pãcate, ele toate sunt mult mai mari, nu se potrivescnici mãcar dacã sparg zidurile. E pericol sã se prãbuºeascã boiandrucurile. Trebuiesã mã mai sfãtuiesc cu Tityre, poate ºtie o soluþie. (Dar el vine rar, îl costã undrum aici 75 de lei).

Sper ca la sfârºitul sãptãmânii viitoare sã trec prin Bucureºti pentru reaprovizionareºi, poate, pentru apariþia cãrþii. Vom vorbi detaliat.

Cum te simþi singur? Mira are vreme ceva-ceva mai cãlduroasã acolo? Ai începutlucrul?

Ascunse, blestemate sunt mecanismele �inspiraþiei�, pe zi ce trece mã conving cãnu pot fi cunoscute ºi stãpânite.

Acum, când îþi scriu, cerul se lumineazã puþin, e un concert de pãsãri fantastic.Sã-l iau ca protest vehement la abandonarea pãsãrii-sfredel?

Te îmbrãþiºez cu dragoste,Þ[oncu]

Note Originalele celor trei epistole, inedite, se aflã la Muzeul Naþional al Literaturii Române.1. C. Noica � Spiritul românesc în cumpãtul vremii. ªase maladii ale spiritului contemporan. Bucureºti.

Editura Univers, 1978, 168 pagini. (Eseuri)2. Roger Caillois (n. 1913 � m. 1978), scriitor, eseist ºi critic literar. I s-au tradus în România cãrþile

esenþiale.3. Mircea Horia Simionescu ~ Breviarul. (Historia calamitatum). Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,

1980, 275 pagini.4. Costache Olãreanu ~ Fals manual de petrecere a cãlãtoriei. Bucureºti, Editura Albatros, 1982, 160

pagini. Mircea Horia Simionescu face aluzie la aceastã carte aflatã, în acel moment, în manuscris.5. Mircea Horia Simionescu ~ Rãpirea lui Ganymede. [Bucureºti]. Editura Sport-Turism, 1975, 276 pagini.

71Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Florentin Popescu

CULTUL PRIETENIEI

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

Caut sã gãsesc ºi sã-mi explic � fãrã areuºi! � care erau resorturile psihice, intimecare-l fãceau pe Mircea Horia Simionescusã treacã printre literaþi (ºi nu numai printreei!) drept insul cu un adevãrat cult alprieteniei, aducând, colo unde se afla, îndiverse cercuri, un soi de cãldurã ºi deatmosferã propice conversaþiei.

Impresia asta, de om ce nutreºte celemai bune gânduri pentru cei din jur (ºi cucare, la urma urmelor n-avea nimic deîmpãrþit ori revendicat) mi-a lãsat-o încãde când l-am cunoscut, din 1982, pe cândbibliografia lui nu era atât de bogatã pe câtse înfãþiºeazã ea acum, la trecerea petãrâmul de dincolo a autorului.

Fãrã îndoialã, Mircea Horia Simionescua intrat ºi va rãmâne în istoria literaturiiromâne contemporane ca unul dintre ceimai originali, interesanþi ºi valoroºi prozatori� fapt, de altfel, recunoscut de majoritateacelor care i-au comentat, de-a lungul anilor,cãrþile ºi prestaþiile literare publice.

Dar nu despre opera lui se cuvine sãvorbesc ºi sã scriu aci, lãsându-i pe alþii,de acum ºi din viitor, s-o facã, ci despreomul Mircea Horia Simionescu, cel cu caremi-a fost dat sã conversez în variiîmprejurãri, la Bucureºti, dar mai ales petãrâmurile dâmboviþene, acolo unde eraliderul de necontestat al scriitorilor din aceazonã de þarã, �maestrul�, cel care iluminacu aura-i, de acum legendarã, oricereuniune ºi orice loc în care s-ar fi aflat.

Câþiva ani la rând, fãcând ºi eu partedin juriul Festivalului �MoºtenireaVãcãreºtilor� ºi avându-l pe el capreºedinte, pot sã aduc aci mãrturia (pecare nu ºtiu dacã viitorii lui biografi o vorfolosi) cã scriitorul acesta a fãcut dovadaunei probitãþi ºi a unei exigenþe cum rarmi-a fost datã sã întâlnesc la alþii (ºi, slavaDomnului, am fãcut ºi fac parte din multejurii literare!).

Departe de ideea ca în calitatea deconducãtor al acelui mic grup de�judecãtori� lesne putea sã-ºi impunãpunctul propriu de vedere, �nea Mircea�,

cum îi ziceau apropiaþii, se dovedea defiecare datã foarte atent la (ºi cu) texteleprimite, mai ales la cele în prozã.

Când unul dintre membrii juriului aveaoarecari dubii despre o lucrare,exprimându-ºi pãrerea oarecum evaziv,cerea sã i se înmâneze textul cu pricinapentru o nouã ºi mai atentã lecturã. �Dar,dacã, domnule, zicea, existã semne detalent? Dacã acolo se aflã un viitor mareprozator ºi noi nu ne dãm încã seama?�

În final, având girul D-Sale, rãmâneamºi noi, ceilalþi, la rându-ne, cu certitudineacã �verdictele� date au fost bune, cãpremiile vor fi primite pe merit ºi de cãtrecine era îndreptãþit sã le primeascã. Iarorganizatorii, se înþelege, respirau uºuraþiºtiind cã �verictul/ verdictele� au girulmaestrului.

Într-un an, cu ocazie unui astfel deconcurs, îmi amintesc cã gazdele ne-auoferit ºi o micã excursie pe ValeaDîmboviþei, iar eu, vrând sã glumesc (cumîncerc de fiecare datã când mã aflu înmijlocul unor oameni cu care îmi faceplãcere sã cãlãtoresc), pe când treceamprin niºte localitãþi �prognozam� cã ostradã, o alee, o uliþã din cele vãzute dingoana maºinii va purta în viitor numele unuidintre scriitorii de faþã. Companionii seamuzau copios, dar la un moment cinevam-a interpelat: �Bine, dar l-ai uitat pemaestru!�. �Nu, i-am rãspuns, nu l-amuitat pe maestrul Mircea Horia Simionescu!Numele d-sale va fi dat unei mari strãzidin Târgoviºte!...�.

La drept vorbind acum, când acestscriitor ºi-a încheiat viaþa (fãrã sã-ºi fi încheiatºi opera de vreme ce a scris la �Litere� pânãîn ultima clipã ºi probabil cã o serie demanuscrise, încã netipãrite, aºteaptã prinsertarele din casa lui) n-ar fi deloc exagerat,ba cred cã ar fi chiar oportun, ca o arterãurbanã din Târgoviºtea în care Mircea HoriaSimionescu ºi-a petrecut o bunã parte dinviaþã sã-i poarte numele...



BASARABII DE TÂRGOVIªTE

MIRCEA CEL MARE(CEL BÃTRÂN, MIRCEA I BASARAB)*

(23 septembrie 1386 � 31 ianuarie 1418)

Mutã capitala Þãrii Româneºti dela Argeº la Târgoviºte. Documentul datîn 1404-1406 pentru Mãnãstirea Coziaspecificã titulatura domnului ºi hotareleÞãrii Româneºti: � Eu cel în HristosDumnezeu, binecredinciosul ºibinefãcãtorul ºi de Hristos iubitorul ºisingurul stãpânitorul, Io Mircea marevoevod ºi domn, din mila lui Dumnezeuºi cu darul lui Dumnezeu, stãpânind ºidomnind peste toatã þara Ungrovlahieiºi al pãrþilor de este munþi, încã ºi cãtrepãrþile tãtãreºti ºi Amlaºului ºiFãgãraºului herþeg ºi domn al BanatuluiSeverinului ºi pe amândouã pãrþile atoatã Podunavia, încã ºi pânã la Mareacea Mare ºi stãpânitor al cetãþiiDârstorului��. Nu emite documentela Târgoviºte.

Ctitorii târgoviºtene (? = atribuireprobabilã): primul palat (lângã o casã aflatãdeja acolo � fig. 26), primul zid de incintãºi turnul-citadelã la curtea domneascã;biserica de lemn cu hramul �Sf.Nicolae�� Mãnãstirea Dealu; ? capela-paraclis.

Este fiul lui Radu I (unul din bãieþiidomnului Nicolae Alexandru), domn înperioada 1377-1383; din prima cãsãtorie,Radu îl are pe Dan I (domn în anii 1383-1386), iar din a doua are doi bãieþi � Staicoºi Mircea. Se pare cã, în 1386, Dan I îlasociazã la domnie pe fratele Mircea, caredin 23 septembrie domneºte singur.

Condiþiile în care Mircea îºiconsolideazã domnia sunt vitrege: în planextern se profileazã ameninþãrile turceºtidin sudul Dunãrii ºi Dobrogea, ca ºi dorinþade expansiune a regatelor maghiar ºi polon.Iar în plan intern, problemele cu fratele sãu

Gabriela Niþulescu

Dan ºi fiul acestuia Vlad Uzurpatorul(susþinut de o parte din boierii þãrii, în1395, ºi apoi de regele Sigismund alUngariei) îl determinã sã ia mãsuri fermede consolidare a domniei ºi pregãtire a þãriipentru luptele cu turcii.

Despre evenimentele din anul 1386scrie Esteván Székely în Chronica sa(tipãritã la Cracovia, în 1559), atunci cândaratã cã regele Sigismund de Luxemburga purtat în Þara Româneascã �rãzboiul altreilea� ºi, apoi, �rãzboiul al ºapteleaîmpotriva lui Dan-Vodã�. Iar AntonioBonfini, în Rerum Hungaricarum decadeslibris XIV� (tipãritã la Leipzig, în 1771),scrie despre �discordia între Dan ºiMircea, în Valahia� ºi �amestecul regeluiSigismund�. Evident, expediþiile regeluimaghiar nu aveau doar scopul de a-l susþinepe Dan, chiar dacã acesta era rudã cu el;era aici ºi interesul politic al regalitãþiimaghiare, neliniºtitã în privinþa evoluþieipolitice din sudul Carpaþilor ºi decisã sã-ºiasigure suzeranitatea asupra acestuiteritoriu.

ªi, deºi cronicarul Rewa de Petrusscrie în De monarchia corona RegniHungariae et Sacra�(tipãritã la Frank-furt am Main, în 1659) cã, în 1388, �regeleSigismund i-a readus la ascultare pe valahiirebeli�, putem considera cã afirmaþiapriveºte stabilizarea situaþiei politice ºiconsolidarea domniei lui Mircea. Iar înceea ce priveºte �jus Hungariae� certificatla 1391 în Bulgaria ºi Valahia, ºi la 1401 înþara Moldovei ºi pãrþile transalpine, desprecare scrie Pray Georgius în Comentariihistorici�( Buda, 1837), aceasta era defapt o vasalitate formalã a Þãrii Româneºtifaþã de Ungaria ºi Polonia, stabilitã printratatele încheiate de domnul muntean laLublin (30 ianuarie 1390), Suceava (1390),* Fragment din Basarabii de Târgoviºte, în

pregãtire la Editura Bibliotheca.

73Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Lwow (6 iulie 1391), Braºov (7 martie1395) ºi Giurgiu (1411). În 1411, atuncicând încheie un nou tratat cu regele polon,Mircea este egalul acestuia în alianþaotomanã, iar regele polon se obligã sã nu-l mai susþinã pe rivalul sãu, VladUzurpatorul, care în 1396 se legase prinjurãmânt de fidelitate faþã de coroanapolonã. Ca semn al demnitãþii ºi fastuluiimperial, domnul poartã pe veºminteacvilele bicefale, regãsite ºi în sigiliul sãu.

Politica dusã de Mircea a fost unul dinmodelele europene în planul diplomatic ºimilitar, iar marele prestigiu de care s-abucurat îl aratã ca un principe deosebit altimpului sãu, atent la schimbãri ºi pliindu-ºiatitudinea în funcþie de necesitãþile þãrii.Chiar amestecul sãu în luptele dinastice dinImperiul Otoman, dupã 1408, dovedeºtemarele prestigiu ºi autoritatea domnuluiromân, în aceeaºi mãsurã cu o forþã militarãredutabilã � evidentã atât în campaniile duseîmpotriva sultanului Baiazid I, cât ºi înalianþele cu principii creºtini.

La cumpãna nu atât de veacuri, câtmai ales la aceea de stãvilire a rapideiînaintãri otomane spre Europa anului 1400,personalitatea marelui voievod care este�singurul stãpânitor al þãrii�, se impunecontemporanilor ºi posteritãþii, prietenilorºi duºmanilor � prin poziþia remarcabilãcâºtigatã în sud-estul european, prinstrãlucitele fapte de arme, prin puternicadragoste de þarã, dar ºi prin eleganþa staturiiºi nobleþea figurii. Astfel, el apare ca opersonalitate puternicã, simþitã ºi vãzutãprin faptã ºi gând.

Chiar ºi duºmanii lui �oficiali� �cronicarii otomani, îi recunosc abilitateadiplomaticã, strategia acþiunilor militare,grija cu care pregãtea lupta cu inamicul,eficienþa tacticii folosite. Încã din 1390,când are loc prima incursiune otomanã peteritoriul nord-dunãrean, Mircea înfruntãoºtile lui Firuz bei ºi, potrivit unui docu-ment aflat la Mãnãstirea Zografu de laMuntele Athos, �el i-a învins ºi i-a nimicitrãu, cã abia au scãpat�.

Iar victoria de la Rovine, din 1394(dupã unele opinii, în 1395) apare atât înizvoare contemporane, cât ºi în documenteulterioare, toate consemnând � în primulrând � strategia domnului muntean, care�având în spate un munte, a pregãtit celetrebuincioase pentru luptã� (aºa cum scrieSa�adeddin). La rândul lui, Idris Bitlisi aratãcã �au ajuns turcii chiar într-un loc undeun domn� pe nume Mircea, încrezându-

se în munþii cei tari ºi greu de pãtruns, sepregãtise în acest þinut nenorocit ºi-ºirânduise propria sa oaste purtãtoare astelei nenorocirii pentru a aºtepta ajutorulcelorlalþi regi ºi stãpâni ºi se întãrise înacel loc muntos ºi primejdios ºi, ascultândde gândul sãu rãtãcit, avusese curajul sãse lupte cu gazii purtãtori de glorie�. Unalt cronicar, Ibn-i-Kemal, referindu-se lapregãtirea bãtãliei, scrie cã voievodul îºiînarmase ostaºii �cu arme ºi unelte, încâtîºi umpluse ostaºii de arme�.

Cã nu armele erau totul, o recunosc ºicronicarii, indiferent cãrei tabere aparþin.Bizantinul Phrantzes subliniazã bunacunoaºtere a terenului ºi tactica de luptã;cronica anonimã bulgarã menþioneazãînverºunarea cu care ostaºii români luptaupentru apãrarea þãrii: �ºi lãncii nenumãrates-au frânt atunci ºi mulþimea sãgeþilor afost nenumãratã, încât vãzduhul nu se maiputea vedea de desimea lor�; iar cronicarulEnver � întãrind spusele lui Orudj bin Adil,din Cronicile dinastiei otomane � aratã ºiel cursul luptei, versurile scrise despreaceastã bãtãlie subliniind hotãrâreanestrãmutatã a românilor de a câºtiga:�Deºi au fost învinºi, ei s-au întors iarãºi/ªi s-au aºezat din nou acolo cu multãstrãdanie�.

Ecoul victoriilor ºi al strategieideosebite a domnului român nu se stingenici dupã trecerea anilor. La mijloculveacului al XV-lea, bizantinul LaonicChalcocondil scria cu admiraþie desprevoievodul român Mircea ºi tactica sa dehãrþuire dusã în momentul ulterior bãtãlieide la Nicopole (1396), când sultanulBaiazid I hotãrãºte sã facã o incursiune înteritoriul românesc: �� Dar Mircea,strîngând oastea þãrii nu ºi-a fãcut planulsã vinã asupra lui ºi sã dea lupta, ci cumultã grijã ºi-a pus la sdãpost în munteleBraºovului femeile ºi copiii. Mai dupãaceea însã se þinea el cu armata pe urmalui Baiazid prin pãdurile de stejar ale þãrii,care sunt multe ºi acoperã în toate pãrþileþara, sã nu fie uºor de umblat pentruduºmani ºi nici lesne de cucerit. ªi aºaumbla mereu, purtându-se pe urma luiBaiazid. Se lupta într-una cu dânsul în chipstrãlucit. ªi se zice cã armata fiind în cale,se þinea strâns în urma ei, punând-o înmare suferinþã ºi o aducea în situaþii greleºi nu înceta sã-i facã stricãciuni�.

Despre aceeaºi bãtãlie de la Nicopolescrie ºi cronicarul Heltai Gaspar înChronika sa (Cluj, 1575), ca ºi despre


faptul cã Mircea l-a însoþit pe rege la Buda,pentru a-l sprijini în luarea tronului, iarKatona Stephan se întreabã �de ce aucâºtigat turcii?� (în Historia criticaRegum Hungariae�, Pesta, 1817)

Dar nu numai cronicarii scriu despreacest domn, cu strãlucite calitãþi militare ºibun strateg. Pentru cei cu care domnul eraegal atunci când încheia tratate cu ei � regeleSigismund al Ungariei ºi regele Vladislav IIJagello al Poloniei � el este �strãlucit bãrbat,voievod transalpin� ºi �magnifice Myrczewoyewode Besarabiae�. La 23 martie 1390,scriindu-i comitelui Ioan de Paszto, regeleSigismund de Luxemburg îl numeºte peMircea �mãritul bãrbat � care se pregãteºtecu toate puterile sale împotrivirii turcilorºi pentru a se opune puterii lor��.

Realitatea cã, singurul dintreconducãtorii de atunci ai sud-estuluieuropean, marele voievod reprezenta atuncisimbolul luptei antiotomane, cãpersonalitatea sa impune Occidentului ºiOrientului, cã el singur stãvileºte puhoiulinvadator în drumul sãu spre Europa, oaratã limpede chiar numirea sa de cãtreotomani drept �regele regilor din þãrilecreºtine din vremea sa�. În aceeaºimãsurã, popoarele creºtine din sudulDunãrii � cãzute, din pãcate, sub urgiaturceascã � îi pãstreazã memoria ca unuimare conducãtor, iar cronicarul sârbConstantin Costenecki îl numeºte�stãpânitorul Valahiei, binecredinciosul ºipreavestitul ºi marele voievod Mircea�.

Dacã am defini, sintetic, politicaacestui prim domn stãtãtor în noua capitalãde la Târgoviºte, coordonatele majore înplan extern ar putea fi urmãtoarele:

� Asigurarea graniþelor ºi a alianþelornecesare, prin tratatele de alianþã încheiatecu Ungaria, Polonia ºi Turcia (aici tratatelesunt numite capitulaþii).

� Stimularea relaþiilor cu veciniibalcanici, principii de aici fiindu-i rude prinalianþe de familie � în primul rând prinsoþia sa.

� Valorificarea relaþiilor de familie pecare le avea în Ungaria ºi Polonia: nepoatalui de la vara Doroteea s-a cãsãtorit curegele Ludovic de Anjou, iar fiicele ei s-aucãsãtorit cu Sigismund de Luxemburg(regele Ungariei) ºi a doua cu Vladislav IIJagello (regele Poloniei).

� Consolidarea poziþiilor cucerite pelinia Dunãrii, inclusiv ridicarea de cetãþi.

O importanþã deosebitã o areparticipare asa la cruciada antiotomanã de

la Nicopole, în 1396, unde principii creºtininu au dorit sã-i dea conducereaoperaþiunilor militare, dintr-un orgoliunemãsurat ºi ignorând complet faptul cã,dintre toþi principii europeni, el era cel maibine informat în privinþa armatei otomaneºi a tacticii care trebuia folositã. Refuzulcruciaþilor a avut ca urmare rãsunãtoareavictorie a lui Baiazid I, ºi deschidereapentru otomani a unui drum de cuceririîn spaþiul european, drum care se va sfârºiabia în 1683.

În plan intern, politica dusã de Mircea IBasarab vizeazã elementele determinante aleconsolidãrii statului feudal românesc:organizarea instituþiilor þãrii; organizareaarmatei (introduce �oastea cea mare� capilon principal al apãrãrii þãrii); dezvoltareacomerþului � prin susþinerea atelierelormeºteºugãreºti, favorizarea comerþului prinreglementãri vamale, emisiuni monetare,tratate comerciale încheiate cu Transilvania.

Acordã o atenþie deosebitã fortifica-þiilor de pe linia Dunãrii, consolidate sauînãlþate acum (Turnu, Giurgiu) ºi cetãþilordin Dobrogea, realizând astfel în sudul þãriiun puternic sistem defensiv, întreþinut apoide urmaºii sãi (care nu au mai avut voiesã ridice fortificaþii, interdicþia turceascãfiind înscrisã în capitulaþii). Abia însecolul XVII sistemul va fi refãcut, la altedimensiuni, prin ampla acþiune de ctitorirea domnului Matei Basarab � carerealizeazã apãrarea pe linia de sud prinputernice mãnãstiri fortificate.

Cea mai importantã acþiuneconstructivã a lui Mircea este ridicareaedificiilor de la Târgoviºte, unde în 1395mutã reºedinþa de la Argeº ºi ridicã o curtedomneascã în care construieºte: primulpalat (o casã domneascã);:primul zid deincintã; turnul-citadelã; probabil primacapelã-paraclis a curþii domneºti. Înapropierea oraºului, pe dealul aºezat înspreest, ridicã biserica de lemn cu hramul �Sf.Nicolae�, întemeind astfel ceea ce maitârziu va fi Mãnãstirea Dealu.

În primii ani de domnie (1387-1388)ctitoreºte Mãnãstirea Cozia, ridicatã cumeºteri aduºi din Moravia, sfinþitã la 18mai 1388 ºi pictatã în 1390-1391, a cãreipisanie de piatrã pãstreazã bine conservatvulturul Þãrii Româneºti alãturi de stemaDobrogei, primitã moºtenire de domn dela principele Ioan (care alãturã Dobrogeala Þara Româneascã). La moarteadomnului, în 31 ianuarie 1418, trupul luistã puþin în palatul de la Târgoviºte, iar la

75Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

4 februarie este dus la Cozia ºi înmormântatîntr-un frumos sarcofag de piatrã sculptatîn forma corpului omenesc, aºa cum eramoda apuseanã a vremii. Deasupra s-a puso lespede sculptatã în forma a treitrunchiuri de piramidã ordonate în trepte;din pãcate, inscripþia iniþialã se maipãstreazã doar prin douã fragmenteîncastrate sub pardosealã, iar textul iniþiala fost înlocuit în 1778 cu altul. În 1917,mormântul a fost profanat ºi lespedeadistrusã, cea actualã fiind pusã în 1938.

În biserica mare a mãnãstirii, ca ºi peperetele vestic al bolniþei, se pãstreazãpictura cu portretele domnului ºi al fiuluisãu Mihail (fig. 28). Vedem un bãrbatfrumos, înalt, cu trãsãturi care se vorregãsi la mulþi dintre urmaºii sãibasarabeºti, cu ochi pãtrunzãtori. Poartãun costum de cavaler, de tip occidental �dupã moda timpului, aºa cum au ºi primiiprincipi Basarabi pictaþi în biserica de laArgeº, ca mãrturie a unei afinitãþi fireºtiîntre principii români ºi civilizaþia unei Eu-rope cu nimic superioarã Valahiei. Despreacest splendid costum de ceremonie,regãsit ºi pe efigiile monetare aledomnului, Constantin Moisil opineazã cãse pãstreazã reprezentarea autenticã ºi cãînfãþiºarea lui Mircea cel Bãtrân o imitã

pe aceea a sf. Ladislau (de pe monedeleungureºti).

Mircea I Basarab a fost cãsãtorit cuDoamna Mara (rudã cu principii sârbi) aavut un fiu, pe Mihail � asociat la domniedin 1408 (dupã unele opinii) sau mai curânddin 1391 (dupã alte opinii, care þin cont defaptul cã diecii cancelariei domneºti aveauobiceiul de a nu data documentele emise).Din legãturile pe care le-a avut cu altefemei, Mircea a avut ºi alþi bãieþi, care auajuns ºi ei domni: Vlad (cunoscut subnumele de Vlad Dracul), Radu IIPraznaglava ºi Alexandru Aldea. Copiii luiMircea, ca domni, vor avea probleme cuverii lor descendenþi din Dan I (fratele luiMircea), rivalitatea permanentã dintre eifiind cunoscutã în documentele maghiareca lupta dintre Dãneºti ºi Drãculeºti.

Personalitatea ºi domnia lui Mircea celBãtrân (sau mai curând cel Mare, aºa cumera numit în secolul XIX) sunt reflectateºi în operele literare din epoca modernã,semnate de Dimitrie Bolintineanu � scrielegenda Mircea cel Mare ºi solii (Braºov,1887); Constantin Brãescu � poemul dra-matic în versuri Mircea (Iaºi, 1918) ºiAlecu Ionescu � poema epicã Mircea.Prinþul cel tânãr. Domnul Mircea celBãtrân (Cãlãraºi, 1913).

Scriam mai la începutul acestor rânduricã Mircea Horia Simionescu a avut toatãviaþa cultul prieteniei. ªi asta se putea vedeacu limpezime la târgurile de carte, la lansareaunor volume, într-un cuvânt pretutindeniunde era invitat ºi unde numaidecât îlînconjurau cititori cunoscuþi ºi necunoscuþide toate vârstele. Cu toþii veneau în preajma-ica la o fântânã de apã vie.

ªi dintr-un anumit punct de vedere elera o �fântânã de apã vie�, fiindcã reuºeasã-i farmece pe toþi prin istorioarele, prinamintirile, prin ideile ºi dialogurile pe careºtia sã le poarte cu o cãldurã, aº zice, cade povestitor, fiindcã, pe lângã toatecelelalte virtuþi el avea ºi acest har: de a-iface pe auditori pãrtaºi, în imaginaþie, lalucruri ºi fapte din trecut, ori la întâmplãridin realitatea imediatã.

Deºi, cum am spus, nu mi-am propussã scriu acum ºi aci despre opera lui MirceaHoria Simionescu (însumând un largevantai de genuri: romane, nuvele ºi schiþe,

însemnãri memorialistice, versuri, eseuriº.a.) nu pot, totuºi, sã nu mai fac oremarcã. Se spune in genere cã Opera eOmul ºi invers, Omul e Opera lui. În acestcaz adevãrul zisei mi se pare a fi atestat,cu asupra de mãsurã, de fiecare paginãrãmasã de la scriitor, cãci la puþini autoricontemporani am putut/ pot afla o atât degeneroasã rãsfrângere a vieþii în textul literarpropriu-zis. Dar, oare nu fiecare din noine �turnãm� viaþa în literaturã, dupã harulºi priceperea cu care ne-a înzestratDumnezeu?

Acum, când Omul Mircea HoriaSimionescu nu mai este printre noi nerãmâne, desigur, mulþumirea, cã Operascriitorului îi continuã acestuia biografiaîn eternitate, pãstrându-ni-1 viu ºi aproapecu toate frãmântãrile, gândurile, ideile lui.Dar mai ales cu proaspãtul ºi mereuprezentul cult el prieteniei.

Parcã-l aud spunând aevea unui tânãrscriitor: �Te rog sã nu-mi mai spui d-leSimionescu! Sã-mi spui simplu: Mircea,cã doar suntem colegi, ce dracu!�...

15 Cireºar 2011

Cultul prieteniei

(urmare de la pagina 71)


George Coandã

GENEROSUL BINE TEMPERAT

ORIZONTURILE LECTURII

Toatã viaþa lui aºa ceva a fost sã fieMircea Horia Simionescu. Un generosaristocrat bine temperat. Mi s-a înfãþiºatastfel în primãvara anului 1965. Eram peatunci tânãr inspector la Comitetul deCulturã ºi Artã al raionului Târgoviºte.ªeful acelui comitet � secretarul cum i sespunea oficial � mi-a încredinþat, ca�sarcinã de serviciu�, sã-l primesc ºi sã-lînsoþesc prin Târgoviºte ºi prin raion pe�tovarãºul� Simionescu de la �Scânteia�.Mi-a atras atenþia: �Vezi cã este fiu alTârgoviºtei. Ai auzit de el?�.

Cu toate cã la acea vreme MirceaHoria Simionescu nu debutase în volum,numele, da, oarecum îmi era cunoscut dela foºti colegi �vãcãreºti� � de la celebrulLiceu �Ienãchiþã Vãcãrescu� dinTârgoviºte pe bãncile cãruia îmi tocisemºi eu coatele ºi pentru care �fapt de viaþã�,ca ºi oaspetele pe care-l aºteptam cuoficialã curiozitate, eram foarte mândru�, ºi-l mai întâlnisem în paginile�Scânteii�.

Aºadar, era într-o zi din primãvaraanului 1965. Cred cã era prin aprilie.Pomii se albiserã de floare. Era cald. Uºade la biroul meu, care dãdea direct afarã,era deschisã ºi priveam cerul profundalbastru arcuit peste horbota albã acopacilor dinspre fosta �Salã de arme�,la acea vreme Casa de Culturã araionului. La un moment dat am zãrit înprag un bãrbat înalt, de pe atunci uºoradus de spate, ce purta o beretã ºi unfâº. S-a recomandat simplu, cu o voceblândã: �Mircea Horia Simionescu�.Atât. Cu modestie. Nu ºi-a deconspiratfuncþia redacþionalã de la �Scânteia�. M-am recomandat la fel de neoficial ºi l-aminvitat sã se aºeze. L-am simþit cã voias-o luãm din loc, mi-a mãrturisit cãTârgoviºtea are ceva magic � mi-am datseama cã o iubea cu pasiune ca pe ofemeie �, ne-am împrietenit �la prima

vedere�, e drept cã eram tineri pe atunci,ne despãrþea cam vreun deceniu de viaþã,bãnuiesc însã cã �lipitura� afectivã aprodus-o faptul cã a aflat cã fac poezieºi cã eram preºedintele Cenaclului literar�Grigore Alexandrescu� al Casei deCulturã a raionului.

ªi am purces imediat pe drumurileTârgoviºtei ºi ale vãii Ialomiþei sprePietroºiþa. Mai întâi, la Uzina de UtilajPetrolier, ca sã cunoascã �activitateaculturalã�, apoi la o altã întâlnire cumembrii Cenaclului �GrigoreAlexandrescu�, dupã care am rãtãcit pecâteva strãzi cu amintiri ale Cetãþii. Adoua zi � peste noapte a tras la casapãrinteascã, la fratele Tityre � am fãcutcâteva �popasuri folclorice� la Buciumeniºi Pietroºiþa � aºezare care-i va fi pânãla sfârºitul vieþii locul de �încãrcare abateriilor� pe acel pitoresc plai din Bucegi� ºi la Casa de Culturã �Mihai Eminescu�din Pucioasa a stat la un taifas cu membriiCenaclului literar �Luceafãrul�.

Ca jurnalist � folosea cu fervoare�carnetul de reporter� �, am luat seama,fiindu-mi un exemplu profesional pentrutotdeauna, nota totul cu minuþie decronicar, insista pe câte o împrejurarecare putea fi �ºtire� sau subiect dereportaj, iar la întâlnirile cu cenacliºtii eraextrem de atent la textele citite ºi calm,blând, sfãtos nu se lansa în criticivituperatoare. Era, exact cum am spus,un generos aristocrat bine temperat.Critica lui nu te fãcea s-o iei la fugã, ci �pare ciudat, nu? �, am simþit-o ºi în cazulmeu, te onora, te stimula, pur ºi simplu i-o cãutai, era asemenea unui tonic. A fostacuzat cã a girat mulþi scriitori, dar dintreaceºtia tot mulþi au confirmat. Aveaeleganþa gestului care nu te traumatiza,era ca vraja unui taumaturg.

�Dupã ce s-a reîntors dindocumentare la Târgoviºte mi-a spus:

77Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

Joi, 26 mai a.c., în sala �Auditorium� de la Muzeul de istorie din Complexul NaþionalMuzeal �Curtea Domneascã� din Târgoivºte, public numeros. A avut loc vernisajulretrospectivei de picturã ºi desen Constantin Blendea. Deschisã de directorul Complexului,dr. Ovidiu Cîrstina, expoziþia a fost recomandatã de criticul de artã Doina Mândru carea pus în evidenþã caracteristica artei picturale monumentale ºi ineditul modernitãþiimaestrului care, la anii adolescenþei sale târgoviºtene, fiind elev al celebrului Liceu�Ienãchiþã Vãcãrescu�, a fost ucenic al unchiului sãu, marele sculptor Vasile Blendea.În cuvântul sãu, Constantin Blendea, a adus un omagiu emoþionant unchiului sãu ºiTârgoviºtei, cât ºi tuturor celor care i-au fost dascãli într-ale picturii. Trebuie spus cãretrospectiva Constantin Blendea este una de anvergurã naþionalã, constituindu-se astfelîntr-un eveniment cultural de primã mãrime. (Observator)

�Hai sã-þi arãt tainele Cetãþii!�. ªi ammers prin acel aprilie în floare princolþuri de oraº, doar de el ºtiute. ªi cuaceeaºi generozitate bine temperatã mi-a arãtat lucruri pe care le purta în sufletîncã din copilãrie, locuri cu mireazmã depergament veche, prin care rãtãcise înceasuri de �trãiri suprarealiste� cu RaduPetrescu, cu Costache Olãreanu, cu Piþi,colegul ºi prietenul pictor. Eram undevape valul ªanþului Cetãþii, ne-am oprit, m-a prins de un umãr ºi mi-a aruncatprovocarea: �Simte lucrurile astea!Târgoviºtea e veºnicã asemeneaRomâniei. Tu scrie frumos reportaje.Fã-i o cronicã contemporanã!�. Ultimulîndemn a fost imperativ.

Nu i-am promis nimic atunci. Autrecut anii. ªi la un timp mi-am adunatniºte reportaje, inserate în ziarul unde amlucrat vreo trei decenii, ºi în coloanelecãruia l-am publicat � fiind o onoare � ºipe maestrul M.H.S., la care am adãugatºi câteva momente de jurnal, iar cartea

am numit-o, o sugestie a sa, �O cetate, opatrie�. Dupã ce a citit ediþia a doua, mi-atrimis o scrisoare cu observaþii ºi sfaturipe puncte.

La fel de generos bine temperate.Dar îndreptãþite. ªi însuºindu-mi-le m-am executat. Iar maestrul, dupã ce laEditura �Bibliotheca� a apãrut ediþiane varietur, ºi i-am dat-o cu autografulde rigoare, dar sincer recunoscãtor,când ne-am vãzut la ediþia din acel ana Festivalului �Primãvara albastrã�, laPucioasa � fiind preºedinte � ºi-aîndesat tutunul imaginar în pipa cucare mima cã fumeazã, era un semnde bine, ºi, prinzându-mã de braþ, aºacum m-a luat de umãr în urmã cupatruzeci de ani, mi-a zis doar atât:�Þi-a ieºit. Te-ai mãrturisit�. Apoi, ºi-a fixat într-un colþ al gurii pipa pufãindun fum vir tual . Ingeniosul binetemperat mã binecuvântase. O,Doamne, ºi s-a întâmplat sã fie totîntr-un anotimp al pomilor în floare.

Retrospectiva Constantin Blendea

Gala premiilor presei dâmboviþene

Sâmbãtã, 28 mai a.c., la Centrul Internaþional de Conferinþe al Universitãþii �Valahia�din Târgoviºte a avut loc prima ediþie a Galei premiilor presei dâmboviþene iniþiatã ºiorganizatã de Filiala �Ion Heliade Rãdulescu� Dâmboviþa a Uniunii ZiariºtilorProfesioniºti din România în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. Gala afost oficiatã de dr. Mihai Miron, preºedintele Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România,ºi de dr. George Coandã, vicepreºedinte al Uniunii ºi preºedinte al filialei dâmboviþene.Cu acest prilej s-a acordat Premiul de Excelenþã revistei �Litere� pentru �contributiasa remarcabilã la propãºirea culturii româneºti la începutul secolului XXI� ºi scriitorilorMihai Stan � pentru volumul de convorbiri �Confreria� ºi Tudor Cristea � pentruvolumul de publicisticã �Arta derivei�, ambele apãrute la editura târgoviºteanãBibliotheca. (Observator)

CULTURALE


Consiliul Judeþean Teleorman ºi Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Teleorman, în parteneriat cu Direcþia Judeþeanãpentru Culturã ºi Patrimoniul Naþional Telorman ºi Asociaþia Scriitorilor din Bucureºtiºi în colaborare cu revistele: �Luceafãrul de dimineaþã�, �Argeº�, �Litere�, �ProSaeculum, �Sud�, �Oglinda literarã�, �Caligraf� ºi �Meandre�, organizeazãConcursul Naþional de Prozã �Marin Preda�, ediþia a XII-a.

Concursul îºi propune sã descopere ºi sã promoveze tineri prozatori ºi criticiliterari, adresându-se autorilor care nu au debutat în volum ºi nu au depãºit vârsta de40 ani. Concursul se desfãºoarã pe douã secþiuni:

1. Concursul de prozã scurtã: se vor trimite 1-3 proze scurte, care sã nudepãºeascã în total 20 pagini; vor fi acordate urmãtoarele premii:

� Premiul �Marin Preda� ºi Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti(în valoare de 1000 lei), lucrãrile premiate urmând a fi publicate de Revista �Luceafãrulde dimineaþã�;

� Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoare de 600 lei) ºiPremiul al III-lea (în valoare de 500 lei), acordate împreunã cu premiile unorreviste literare sau de culturã, care urmeazã sã publice ulterior prozele scurte premiate.

2. Receptarea criticã a operei lui Marin Preda: se vor trimite 1-2 eseuricritice, care sã nu depãºeascã în total 10 pagini; vor fi acordate urmãtoarele premii:

� Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoare de 600 lei) ºiPremiul al III-lea (în valoare de 500 lei), acordate împreunã cu premiile unorreviste literare sau de culturã, care urmeazã sã publice ulterior eseurile premiate.

Concurenþii vor trimite prozele sau eseurile critice pe suport de hârtie, culese cufont 12, în câte 5 exemplare, semnate cu un scurt motto, acelaºi motto figurând ºi peun plic însoþitor, în care vor fi introduse datele de identificare ale autorului: numele ºiprenumele, data ºi localitatea naºterii, adresa poºtalã, adresa de e-mail ºi numãrul detelefon, precum ºi un CD cu textele trimise, inscripþionat cu acelaºi motto.

Manifestãrile finale ale Concursului Naþional de Prozã �Marin Preda�, ediþia aXII-a, se vor desfãºura, în ziua de 23 septembrie 2011, la Alexandria ºi la SiliºteaGumeºti, cuprinzând: vizitarea casei natale a scriitorului Marin Preda; vizitareaCentrului Memorial �Marin Preda�; colocviul �Marin Preda � incomod ºi actual?�;decernarea premiilor concursului; lansarea unor cãrþi ºi lecturi publice.

Lucrãrile pentru concurs vor fi trimise, pânã la data de 31 august 2011, peadresa: Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Teleorman, str. Ion Creangã, nr. 52-54, 140056 � mn. Alexandria,jud. Teleorman, cu menþiunea �pentru concurs�.

Relaþii suplimentare se pot obþine la telefon 0347-804.482. Nu se primesc grupajede versuri sau de eseuri critice pe e-mail. Dupã încheierea concursului, lucrãriletrimise de concurenþi nu se înapoiazã.

CONCURSUL NAÞIONAL DE PROZÃ�MARIN PREDA�

(ediþia a XII-a)

79Anul XII, Nr. 6 (135) � iunie 2011

SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Membrii Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi aiFilialei �Ion Heliade-Rãdulescu� Dâmboviþa a UniuniiZiariºtilor Profesioniºti din România sunt profund marcaþide dispariþia, dupã o îndelungatã ºi grea suferinþã, luni 6iunie 2011, a celui care a fost o personalitate proeminentã,MIHAI GABRIEL POPESCU.

Nãscut la 2 august 1933, în Târgoviºte, de-a lungulcelor 78 de ani de viaþã, Mihai Gabriel Popescu ºi-aadjudecat cu perseverenþã, cu talent, cu ardoare dehomo-faber, statutul de om de culturã plurivalent.

Istoric, scriitor ºi publicist, Mihai Gabriel Popescua fost profesor la ºcolile din Râu Alb, Aninoasa/ Sãteniºi la Liceul �Nicolae Ciorãnescu� din Târgoviºte, in-spector-ºef la Comitetul de Culturã ºi Artã al Judeþului

Dâmboviþa, preºedinte al Filialei dâmboviþene a Societãþii de ªtiinþe Istorice din România,membru al Academiei Internaþionale �Mihai Eminescu� / India-România, al SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni, al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, al UniuniiScriitorilor din Republica Moldova, membru de onoare al Asociaþiei Naþionale �CultulEroilor�, al Societãþii de Numismaticã din România.

A fost, de asemenea, Cetãþean de Onoare al Târgoviºtei ºi a fost distins cu OrdinulZiariºtilor clasa I Aur, cu alte numeroase premii ºi diplome de excelenþã acordate dediferite societãþi ºi asociaþii pentru întreaga sa operã.

Dupã revoluþie a ocupat funcþia de ºef de birou parlamentar, de ºef de departamentla publicaþiile naþionale de informaþie �Talk Show� ºi �21 Decembrie� ºi la revista�Sãptãmâna româneascã�, redactor-ºef al revistei �Apollon�, consilier editorial alrevistei �Eroica� ºi redactor asociat al revistei �Litere�. A colaborat la mai toatepublicaþiile de informaþie ºi de culturã târgoviºtene de dupã cel de-al Doilea RãzboiMondial ºi pânã astãzi.

Opera sa de istoric ºi publicist este reprezentativã, constituindu-se într-o moºtenireculturalã cu valoare de perenitate. A fost monograf al localitãþilor Runcu, Râu Alb,Tãtãrani, Bãrbuleþu, al judeþului Dâmboviþa, al liceului unde a predat pânã la pensionare,al pãdurii româneºti ºi dâmboviþene, al strãlucitei dinastii de cãrturari a Ciorãneºtilor.Asemenea unui cântec de lebãdã, cu puþin timp înainte de a pãrãsi aceastã zbuciumatãlume româneascã, s-a mãrturisit în emoþionantul volum memorialistic, apãrut la EdituraBibliotheca, �Amintirea amintirilor�.

Om de înaltã þinutã moralã, ferm în atitudini, însetat de cunoaºtere, Mihai GabrielPopescu lasã prin aceastã despãrþire de viaþã, de cei dragi, de prieteni, un loc gol încultura dâmboviþeanã ºi naþionalã greu de înlocuit.

Devenind o amintire, Mihai Gabriel Popescu va fi de acum înainte o veritabilãemblemã a culturii târgoviºtene.

Transmitem familiei îndoliate sincerele noastre condoleanþe.Adio, Mihai Gabriel Popescu ºi Dumnezeu sã te înveºmânteze în Lumina Sa sfântã.

IN MEMORIAM

MIHAI GABRIEL POPESCU

Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti, Filiala�Ion Heliade-Rãdulescu� Dâmboviþa,Redacþia revistei �Litere�

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãriaMuzeul Literaturii Române • în Târgoviºte,la librãria Gaudeamus. Abonamentele se facprin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãriaGaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Plecarea într-o altã lume, mai bunã, mai dreaptã ºimai armonios alcãtuitã, poate, a marelui scriitor MirceaHoria Simionescu, ultimul, dar cel mai importantreprezentant al ªcolii Prozatorilor Târgoviºteni, care demai bine de zece ani a susþinut în �Litere� rubrica�Literaturã dus-întors�, a provocat în mass-media, dar ºiîn lumea noastrã literarã, reacþii destul de discrete. * Dacãaºa trebuiau sã se petreacã lucrurile, dacã existã vreoexplicaþie a faptului cã de la funeralii a lipsit unreprezentant al bravei noastre Uniuni a Scriitorilor, astarãmâne de discutat cu altã ocazie. * E de consemnat, însã,grupajul de trei articole din Observator cultural,

hebdomadarul a cãrui redacþie a funcþionat, în prima sa perioadã de apariþie, în imobilul de pe StradaBelgrad nr. 3, în care locuia ºi scriitorul. * Existã, în aceastã fireascã atitudine a O.C., ºi o altã explicaþiedecât respectiva vecinãtate, iar ea devine, într-un fel, ºi laitmotiv al celor trei deloc conjuncturale, bachiar substanþiale articole: aceea cã M.H.S. este (ºi este!) un deschizãtor de drumuri al postmodernismuluiromânesc, pe care revista bucureºteanã îl reprezintã ºi îl susþine programatic. * Dar, trebuie subliniat,nu unul oarecare, ci un prim mare reprezentant al acestuia, un postmodernist român avant la lettre. * ªi,dincolo de încadrãri ºi etichetãri, un mare scriitor. * Din articolul remarcabil al lui Paul Cernat (�MHS,vecinul nostru de sus�), punctat de mici rememorãri ale întâlnirilor cu omul, dar formulând ºi câtevajuste aprecieri asupra scriitorului, considerat drept autor al unei literaturi polifonice care � ilustreazãexemplar filonul «carnavalesc» (în termenii lui Bahtin) ºi «retrospectiv» al postmodernismuluimetaficþional, ilustrat pe alte meridiane de John Barth, Raymond Federman sau Julian Barnes�, aº reþineaceastã schiþã de portret evocator: �Îmi rãmâne totuºi bucuria de a fi cunoscut, spre asfinþitul vieþii sale,un prozator extraordinar ºi un om dintr-o specie pe cale de dispariþie: un domn de modã veche cu unspirit tânãr, entuziasmant de cald ºi de viu, conºtient de valoarea sa (de care nu fãcea niciodatã caz) ºistrãin de meschinãriile, complexele, frustrãrile ºi vanitãþile grandomane ce otrãvesc grosul lumii noastreliterare.� * La rândul sãu, în articolul cu certe nuanþe polemice �Marele nostru M.H.S.�, Nicolae Barnaîncearcã (ºi izbuteºte) sã-l situeze pe scriitor în concertul miºcãrilor europene novatoare din deceniileºapte-opt ale secolului trecut, socotind cã opera lui se aseamãnã (�prin convergenþã «naturalã», iar nuprin imitaþie�), cu cea a unui Geroges Perec sau cu a lui Italo Calvino ºi vorbind despre miºcareaOuLiPo. * La rândul ei, Carmen Muºat, redactor-ºef al revistei, deschide grupajul cu un text sensibil(�Un accident mãrunt precum moartea...�), dar ºi punctat de juste observaþii asupra locului ºi valoriioperei scriitorului. * Plasând cãtre finalul evocãrii sale cu tentã memorialisticã un persuasiv citat (care-isugereazã ºi titlul) din �Paltonul de varã�, menit a susþine ideea cã �pentru MHS literatura a fost un modde viaþã ºi o pasiune mistuitoare� pânã-n ultima clipã, Carmen Muºat încheie pe acest ton justificatcaustic dar ºi plin de amãrãciune: �Îndrãgit o datã, Mircea Horia Simionescu nu meritã uitarea ºiindiferenþa contemporanilor sãi. În aceastã lume, care confundã în mod tragicomic notorietatea cuvaloarea, moartea unui scriitor de talia lui MHS � retras, cum era, în liniºtea bibliotecii ºi cufundat înuniversul sãu interior � nu a scos în stradã mulþimi, iar opera sa de autenticã anvergurã culturalã nu afãcut obiectul unor retrospective pe micile ecrane ºi în paginile cotidienelor. Trist este cã nici reprezentanþiiUSR nu au reacþionat la dispariþia acestui mare scriitor, nici mãcar cât au fãcut-o la moartea lui AdrianPãunescu. Probabil cã Mircea Horia Simionescu ar fi comentat, cu amuzatã ºi ironicã detaºare, absenþalor din peisaj�. * Probabil. (T.C.)

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro

6,00 RON

�Un accident cum ar fi moartea�...

REVISTA �LITERE�APARE CU SPRIJINUL FINANCIAR

AL CENTRULUI JUDEÞEANDE CULTURÃ DÂMBOVIÞA

ªI AL EDITURII BIBLIOTHECARedacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0765453089; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revista revistelor

fãrã m.h.s.! - bibliothecabibliotheca.ro/reviste/litere/nr_6_2011/litere135.pdf · 2011-07-04 ·...

Documents