FONDURILE STRUCTURALEIN UE

CUPRINS

1. Politica de dezvoltare regionala in Romania1.1. Premisele dezvoltarii regionale in Romania1.1.1. Istoricul dezvoltarii regionale1.1.2. Capitolul 21 de negocieri cu UE: Politica regionala si coordonareainstrumentelor structurale1.2. Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale in Romania1.2.1. Legislatia de dezvoltare regionala1.2.2. Conformitatea cu acquis-ul comunitar1.3. Cadrul institutional al dezvoltarii regionale in Romania1.3.1. Unitati administrative regionale1.3.2. Structuri decizionale si administrative la nivel regional1.3.3. Structuri decizionale si administrative la nivel national1.3.4. Cadrul institutional pentru implementarea instrumentelor strcuturale1.3.5. Structuri consultative1.4. Politici de dezvoltare regionala si coeziune sociala in Romania1.4.1. Planul National de Dezvoltare1.4.2. Planuri sectoriale, planuri judetene si regionale de dezvoltare1.4.3. Colaborarea cu partenerii sociali si economici1.4.4. Procesul de programare1.5. Surse de finantare pentru politicile de dezvoltare regionala in Romania1.5.1. Surse financiare nationale1.5.2. Fonduri de pre-aderare de la Uniunea Europeana

4. Politica de dezvoltare regionala in Romania1.1. Premisele dezvoltarii regionale in Romania1.1.1. Istoricul dezvoltarii regionale in Romania

Politica de dezvoltare regionala reprezinta o componenta esentiala a procesului de reforma in Romania, avand drept scop principal diminuarea dezechilibrelor economice si sociale acumulate, preintampinarea aparitiei unor noi dezechilibre si sustinerea dezvoltarii generale durabile a tuturor regiunilor tarii. Aceasta politica a fost introdusa in Romania in anul 1998. Pana la acea data, Romania nu si-a formulat in mod clar o politica de dezvoltare regionala, desi guvernele au actionat in acest sens prin diverse politici macro-economice si sectoriale. Astfel, au existat programe specifice de dezvoltare a unor zone sever dezavantajate, cum ar fi Muntii Apuseni, Delta Dunarii sau judetele Botosani, Giurgiu si Vaslui Odata cu inaintarea in reformele necesare tranzitiei catre o economie de piata functionala, precum si in contextul cerintelor pe care Romania trebuie sa le respecte pentru a putea adera la Uniunea Europeana, sa conturat necesitatea adoptarii de catre Romania a unei politici de dezvoltare regionala eficienta si clara, ca element nou si important al strategiei de reforma, care sa fie benefica nu numai pentru regiunile mai putin dezvoltate, ci si pentru dezvoltarea socio-economica a tarii, in general. Astfel, in perioada 1996-1998, Comisia Europeana si Guvernul Romaniei au dezvoltat programul Phare pentru politica de dezvoltare regionala care a avut ca obiective, pe de o parte, constientizarea factorilor responsabili si a publicului larg asupra dezvoltarii regionale in Romania, iar pe de alta parte, propunerea unui model de dezvoltare regionala propriu Romaniei, pe baza unei analize detaliate a situatiei existente, precum si a cadrului istoric si cultural specific.

Astfel, studiul "Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania", elaborat in anul 1997 in cadrul mentionatului program Phare, a propus un model concret de abordare a dezvoltarii regionale, conturand principiile, obiectivele, instrumentele si institutiile necesare promovarii unor politici in acest domeniu. In perioada urmatoare, 1997-1998, unitatile administrativ-teritoriale organizate la nivel judetean s-au asociat in mod voluntar, conturandu-se opt regiuni de dezvoltare propuse in studiul mentionat si infiintandu-se agentiile de dezvoltare regionale corespunzatoare.

Cadrul juridic al dezvoltarii regionale a inceput sa se formuleze si el incepand cu 1998 cand a fost adoptata Legea nr. 151/98 privind dezvoltarea regionala in Romania, lege care defineste principiile, obiectivele, competentele, instrumentele si institutiile necesare promovarii politicii in domeniu. Institutiile nationale si regionale s-au infiintat conform acestei legi, iar in perioada 1999-2000 s-a elaborat primul Plan National de Dezvoltare. Intregul cadru institutional si legal pentru dezvoltarea politicilor regionale se afla intr-o permanenta imbunatatire, astfel incat sa se raspunda cerintelor UE si specificitatii romanesti. Evolutia si schimbarile importante din acest domeniu sunt monitorizate de Comisia Europeana si publicate, anual, in “Rapoartele periodice ale Comisiei in legatura cu progresul Romaniei pe calea integrarii”. In decembrie 2001, Guvernul Romaniei a trimis Comisiei Europene “Documentul de pozitie” pentru Capitolul 21 referitor la politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale, cuprinzand principalele actiuni care vor fi intreprinse in vederea integrarii, in domeniul legislativ, institutional, al programarii, parteneriatului, aditionalitatii si managementului financiar. Pe baza acestui document, Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri in martie 2002.

1.1.2. Capitolul 21 de negocieri cu Uniunea Europeana: Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale

Pentru a adera la Uniunea Europeana, Romania trebuie sa adopte, aplice si sa dezvolte acquis-ul comunitar. Acesta reprezinta intreaga legislatie primara si derivata,

2

precum si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii. Acquis-ul comunitar este grupat in 31 de capitole. Cea mai mare parte a acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare, numai aspecte concrete si dificile putand fi supuse negocierii. In urma negocierilor, se pot solicita perioade de tranzitie (de exemplu in vederea adaptarii economiei la cea a UE sau obtinerii unei perioade de timp necesare punerii in aplicare a anumitor dispozitii ale acquis-ului si crearii institutiilor necesare aplicarii si asigurarii respectarii acestor dispozitii) sau adaptari speciale ale acquis-ului, pentru situatia in care legislatia nationala este mai evoluata comparativ cu cea europeana. Pentru fiecare capitol de negociere, Romania trebuie sa isi pregateasca pozitia de negociere sub forma unui “document de pozitie” la care UE raspunde prin propria pozitie de negociere, cunoscuta drept “pozitie comuna” si care trebuie sa fie adoptata in unanimitate de statele membre ale UE.

In documentul de pozitie referitor la Capitolul 21, Romania declara faptul ca accepta in intregime acquis-ul comunitar in vigoare la data de 31 decembrie 2000, urmand sa ia masurile necesare pentru implementarea efectiva a acestuia pana la data aderarii. Romania nu a solicitat perioade de tranzitie sau derogari. Infrastructura institutionala necesara implementarii acquis-ului va fi completa si funcţionala la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Romania si-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007, ca ipoteza de lucru pentru incheierea pregatirilor de aderare la Uniunea Europeana. Romania este pregatita sa examineze in continuare evolutia legislatiei comunitare si sa informeze sistematic Conferinta pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislatia si masurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau, daca va fi cazul, cu privire la dificultatile care ar putea sa apara in transpunerea noului acquis.

Romania se asteapta ca, in momentul aderarii, toate regiunile sale de dezvoltare, respectiv intregul sau teritoriu sa fie eligibile pentru Obiectivul 1 al Fondurilor Structurale. Romania isi declara interesul de a participa, de la data aderarii la UE, in toate initiativele comunitare. Romania doreste sa participe, inca de la data aderarii, la politica de coeziune economica si sociala a Comunitatii si sa beneficieze de intreg sprijinul acordat prin Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune, in conditiile aplicabile si celorlalte state membre. Romania va asigura coerenta politicii sale de coeziune economica si sociala cu alte politici comunitare, in special in domeniile ocuparii fortei de munca, egalitatii de sanse intre femei si barbati, politicii sociale si formarii profesionale, politicii privind dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, politicii agricole comune, politicii comune a pescuitului, energiei, transportului si retelelor trans-europene, aplicarea cerintelor legate de protectia mediului inconjurator, etc.

1.2. Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale in Romania

Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale a fost stabilit in 1998, dupa o atenta cercetare a situatiei specifice romanesti si a celei care trebuie instalata in vederea promovarii si implementarii unei politici de dezvoltare regionala dupa modelul european. Aceasta cercetare s-a facut in cadrul Programului Phare pentru politica de dezvoltare regionala, derulat in perioada 1996 – 1998 si destinat sa ofere asistenta Guvernului Romaniei in vederea pregatirii conditiilor necesare pentru introducerea masurilor specifice de politici regionale. In cadrul acestui program au fost efectuate primele analize asupra disparitatilor regionale in Romania si s-a elaborat “Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania”, care au facilitat actiunile ulterioare de definire a cadrului legislativ si institutional.

1.2.1. Legislatia de dezvoltare regionala

3

Legea fundamentala a dezvoltarii regionale in Romania este Legea nr. 151/1998 care stabileste obiectivele, cadrul institutional, competentele si instrumentele specifice necesare promovarii politicii de dezvoltare regională.

Urmatoarele obiective sunt considerate de lege ca fiind principale pentru dezvoltarea regionala:

a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltarii echilibrate, prin recuperarea accelerata a intarzierilor in dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, si preintampinarea producerii de noi dezechilibre;

b) pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la fondurile structurale si la Fondul de Coeziune ale Uniunii Europene;

c) corelarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale, in scopul dezvoltarii economico-sociale durabile si al dezvoltarii culturale a acestora;

d) stimularea cooperarii inter-regionale, interne si internationale, a celei transfrontaliere, inclusiv in cadrul euroregiunilor, precum si participarea regiunilor de dezvoltare la structurile si organizatiile europene care promoveaza dezvoltarea economica si instituţionala a acestora, in scopul realizarii unor proiecte de interes comun, in conformitate cu acordurile internationale la care Romania este parte.

Pana in prezent aceasta lege a fost modificata si completata de ordonante sau hotarari ale guvernului, fara insa a se schimba aceste obiective. De asemenea, aceasta lege a fost si urmeaza sa fie corelata cu alte domenii inrudite. Astfel, cadrul legislativ actual care sustine implementarea politicii regionale mai cuprinde: Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 143/1999 privind ajutoarele de stat si alte reglementari privind ajutoarele de stat; Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv; Ordonanţa de Urgenta nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate Romaniei de catre Comunitatea Europeana, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora, aprobata prin Legea nr. 22/2000; Ordonanta de urgenta 75/2000 privind regimul zonelor defavorizate si alte reglementari pe aceasta tema; Ordonanta de Urgenta nr. 60/2001 privind achizitiile publice; Legea administratiei locale 215/2001; Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul.

In vederea stabilirii, pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, a unui cadru general adecvat, legal si institutional pentru implementarea Fondurilor Structurale si Fondului de Coeziune, a fost adoptata Hotararea 1555/2002 privind desemnarea institutiilor si organismelor responsabile cu coordonarea, implementarea si gestionarea asistentei financiare comunitare prin instrumentele structurale. Pregatirea cadrului legal pentru implementarea instrumentelor structurale a fost finalizat pana la sfarsitul anului 2005. Din momentul aderarii, regulamentele care guverneaza coordonarea instrumentelor structurale vor fi obligatorii si direct aplicabile Romaniei in aceleasi conditii ca si pentru celelalte State Membre.

Legislatia de dezvoltare regionala defineste, de asemenea, regiunile de dezvoltare regionala (Legea 151/1998) si structurile teritoriale pentru dezvoltare regionala: consiliile pentru dezvoltare regionala, respectiv agentiile pentru dezvoltare regionala (Legea 151/1998, Ordonanta de urgenta 268/2000, Ordonanta 27/2003), la nivel regional, si Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala si Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (Legea 151/1998, Hotararea 554/1999, Hotararea 404/2001), la nivel national.

Legislatia dezvoltarii regionale stabileste si modul in care este finantata realizarea obiectivelor de dezvoltare regionala. Acest cadru este completat de Memorandumul de Intelegere semnat in 1998 de Guvernul Romaniei si Comisiia Europeana privind infiintarea Fondului National de Dezvoltare Regionala si Oficiul de Plati si Contractare

4

Phare, precum si de memorandumurile de finantare anuale care stabilesc modul de alocare a finantarii europene pentru diferitele arii geografice sau domenii.

1.2.2. Conformitatea cu acquis-ul comunitar

Procesul de armonizare a legislatiei romanesti cu reglementarile comunitare reprezinta un obiectiv esential, care se regaseste in strategia de aderare a tuturor statelor candidate la Uniunea Europeana si, in acelasi timp, o obligatie juridica ce decurge din Acordul European de Asociere Romania-Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr. 20/1993. Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este totodată una din conditiile care determina progresul in procesul de negocieri pentru aderare, angajamentele asumate de Romania in documentele de pozitie referindu-se in mare masura la adoptarea de acte normative de bază pentru domeniul respectiv.

Acquis-ul comunitar este organizat in 31 de capitole, dintre care Capitolul 21 se refera la "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale". Principalele aspecte abordate in cadrul negocierilor aferente acestui capitol sunt capacitatea administrativa, capacitatea de a identifica si dezvolta portofolii de proiecte si de programare, precum si eligibilitatea regiunilor romanesti prin raport cu obiectivele Fondurilor Structurale.

Conformitatea cu acquis-ul: Fondurile Structurale sunt in prezent guvernate de o reglementare-cadru generala privitoare la Fondurile Structurale (Reglementarea Consiliului CE 1260/1999) si o serie de reglementari si decizii legate de implementare, care nu necesita transpunere in legislatia nationala. Totusi, la data aderarii, Romania va trebui sa indeplineasca urmatoarele cerinte, abordate de asemenea in cadrul negocierilor de aderare:

- cadrul legislativ: desi acquis-ul cuprins in Capitolul 21 nu necesita transpunere in legislatia nationala, tarile candidate trebuie sa aiba un cadru legislativ corespunzator, care sa le permita implementarea prevederilor specifice din domeniu;

- organizarea teritoriala: tarile candidate trebuie sa convina cu Comisia asupra unei clasificari NUTS pentru implementarea Fondurilor Structurale. NUTS este “Nomenclatorul de Unitati Statistice Teritorale” care claseaza regiunile Statelor Membre in functie de o serie de variabile socioeconomice (demografie, conturi nationale, somaj, forta de munca, energie, agricultura si silvicultura, transporturi si cercetare-dezvoltare);

- capacitatea de programare: Romania trebuie sa fie capabila, in momentul aderarii:a) sa pregateasca un plan de dezvoltare, conform cerintelor Reglementarii

1260/1999 a Consiliului (Planul National de Dezvoltare);b) sa dispuna de proceduri adecvate pentru programarea multi-anuala a

cheltuielilor bugetare;c) sa asigure implementarea principiului parteneriatului in diferitele stadii de

programare, finantare, monitorizare si evaluare a asistentei acordate prin Fondurile Structurale;

d) sa indeplineasca cerintele specifice de monitorizare si evaluare, in special in ce priveste evaluarea ex-ante a planului de dezvoltare.

- capacitatea administrativa: trebuie definite sarcinile si responsabilitatile tuturor organismelor si institutiilor implicate in pregatirea si implementarea Fondurilor Stucturale si a Fondului de Coeziune si asigurata o coordonare inter-ministeriala eficienta;

- gestiunea financiara si bugetara: trebuie indeplinite prevederile referitoare la controlul specific valabile pentru Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune. Mai mult, Romania trebuie sa furnizeze informatii privind capacitatea sa de co-

5

finantare si nivelul cheltuielilor publice sau echivalente aferente actiunilor structurale. Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002.

1.3. Cadrul institutional al dezvoltarii regionale in Romania

“Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania” elaborata in 1997 in cadrul Programului Phare pentru politica de dezvoltare regionala (1996 – 1998) a propus un model concret de abordare a dezvoltarii regionale in Romania, inclusiv in ceea ce priveste definirea regiunilor de dezvoltare si a institutiilor necesare promovarii unor politici in acest domeniu. Aceste propuneri au stat la baza evolutiilor ulterioare din acest domeniu iar legea nr. 151/1998, modificata si completata de ordonante de urgenta si hotarari ulterioare, a stabilit organisme decizionale si executive, atat la nivel regional cat si la nivel naţional.

1.3.1. Unitati administrative regionale

Subdivizarea unei tari in regiuni se realizeaza, in mod normal, pentru scopuri administrative sau de dezvoltare. In acest caz, scopul este de dezvoltare, prin facilitarea implementarii politicii de dezvoltare regionala la nivel teritorial, in baza modelului european fata de care judetul este o formatiune prea mica iar tara intreaga un teritoriu prea mare pentru a fi asimilata cu regiunile de dezvoltare din Statele Membre. Ca urmare, cadrul de implementare si de evaluare a politicii de dezvoltare regionala il reprezinta regiunea de dezvoltare, constituita ca o asociere benevola de judete vecine. Asocierea s-a produs conform recomandarilor “Cartei Verzi”, in cursul anului 1998, iar structura regiunilor respecta principiile de similaritate si complementaritate in raport cu caracteristicile economice si sociale. S-au fomat, astfel, opt regiuni de dezvoltare care sunt unitati administrativ-teritoriale, fara personalitate juridica. Ele sunt considerate ca regiuni functionale (datorita infrastructurii sau sistemelor de interactiune umana) si de programare pentru implementarea politicii de dezvoltare regionala. De asemenea, constituie cadrul de culegere a datelor statistice specifice, in concordanta cu reglementarile europene.

Cele opt regiuni sunt constituite din urmatoarele judete:Regiunea 1 Nord-Est: Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, VasluiRegiunea 2 Sud-Est: Braila, Buzau, Constanta, Galati, Vrancea, TulceaRegiunea 3 Sud Muntenia: Arges, Calarasi, Dimbovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, TeleormanRegiunea 4 Sud Vest: Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, ValceaRegiunea 5 Vest: Arad, Caras-Severin, Hunedoara, TimisRegiunea 6 Nord-Vest: Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj, Satu-Mare, MaramuresRegiunea 7 Centru: Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, SibiuRegiunea 8 Bucuresti-Ilfov: Bucuresti, Ilfov

In momentul de fata, conform “Nomenclatorului de Unitati Statistice Teritorale” (NUTS) care claseaza regiunile Statelor Membre in functie de o serie de variabile socio-economice, structura teritoriala a Romaniei este asimilata după cum urmeaza:Nivel NUTS I: RomaniaNivel NUTS II 8 regiuni de dezvoltare, cu o populatie medie de 2,8 milioane locuitoriNivel NUTS III 42 judete, care reflecta structura administrativ teritoriala a RomanieiNivel NUTS IV nu este aplicabil, deoarece nu s-au identificat asocieri de unitati teritorialeNivel NUTS V 265 municipii si orase, 2686 comune, cu 13092 sate, care reflecta structura administrativ teritoriala a Romaniei.

1.3.2. Structuri decizionale si administrative la nivel regional

6

La nivel regional, politica de dezvoltare regionala este gandita si implementata de doua tipuri de structuri infiintate ca urmare a recomandarilor lucrarii “Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania”: 8 Consilii pentru Dezvoltare Regionala si 8 Agentii de Dezvoltare Regionala.

Consiliile pentru Dezvoltare Regionala sunt structuri deliberative alcatuite din:- presedintii consiliilor judetene din regiune- un reprezentant al consiliilor locale municipale din fiecare judet al regiunii- un reprezentant al consiliilor locale orasenesti din fiecare judet al regiunii- un reprezentant al consiliilor locale comunale din fiecare judet al regiuniiConform legii, cele mai importante atributii ale Consiliilor pentru Dezvoltare

Regionala sunt urmatoarele:- coordoneaza activitatea Agentiei pentru Dezvoltare Regionala, urmareste respectarea obiectivelor politicii de dezvoltare regionala si asigura un tratament egal si corect fata de toate judetele care alcatuiesc regiunea;- analizeaza si aproba strategia de dezvoltare regionala;- analizeaza si aproba criteriile si prioritatile de selectare a proiectelor de dezvoltare regionala precum si alocarea si destinatiile resurselor provenite din Fondul pentru Dezvoltare Regionala;- analizeaza si aproba proiectele de dezvoltare regionala propuse de Agentia pentru Dezvoltare Regionala;- aproba documentatiile elaborate in vederea obtinerii statutului de ”zona defavorizata”;- analizeaza si aproba propunerile Agentiei pentru Dezvoltare Regionala pentru constituirea Fondului pentru Dezvoltare Regionala.Din punct de vedere organizatoric, Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este

condus de un presedinte si un vicepresedinte, functii indeplinite prin rotatie pentru cate un mandat de un an de catre reprezentantii judetelor, desemnati de acestea. Presedintele si vicepresedintele trebuie sa reprezinte judete diferite.

Secretariatul Consiliului pentru Dezvoltare Regionala este asigurat de Agentia pentru Dezvoltare Regionala.

Agentia de Dezvoltare Regionala este un organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care actioneaza in domeniul specific dezvoltarii regionale. Agentiile se organizeaza si functioneaza in conditiile legii dezvoltarii regionale (151/1998) si ale statutului de organizare si functionare, aprobat de Consiliul pentru Dezvoltare Regionala. Atributii principale ale agentiilor:

- elaboreaza si propune Consiliului pentru Dezvoltare Regionala, spre aprobare, strategia de dezvoltare regionala, programele de dezvoltare regionala si planurile de gestionare a fondurilor;- pune in aplicare programele de dezvoltare regionala si planurile de gestionare a fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de Consiliul pentru Dezvoltare Regionala, cu respectarea legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta pentru realizarea lor;- identifica zonele defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare, impreuna cu consiliile locale sau judetene, dupa caz, si inainteaza documentatiile necesare, aprobate, in prealabil, de Consiliul pentru dezvoltare regionala, Ministerului Dezvoltarii si Prognozei si Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala;- asigura asistenta tehnica de specialitate, impreuna cu consiliile locale sau judetene, dupa caz, persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc in zonele defavorizate;- inainteaza Ministerului Dezvoltarii si Prognozei propuneri de finantare, din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala, a proiectelor de dezvoltare aprobate;- actioneaza pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru Dezvoltare Regionala;

7

- gestioneaza Fondul pentru Dezvoltare Regionala, in scopul realizarii obiectivelor prevazute in programele de dezvoltare regionala;- raspunde fata de Consiliul pentru dezvoltare regionala si fata de organele abilitate prin lege pentru corecta gestionare a fondurilor alocate.Agentiile de Dezvoltare Regionala sunt amplasate in “centrele de greutate” ale

celor opt regiuni:Regiunea 1 Nord-Est: Piatra-NeamtRegiunea 2 Sud-Est: BrailaRegiunea 3 Sud Muntenia: CalarasiRegiunea 4 Sud Vest: CraiovaRegiunea 5 Vest: TimisoaraRegiunea 6 Nord-Vest: Cluj-NapocaRegiunea 7 Centru: Alba-IuliaRegiunea 8 Bucuresti-Ilfov: Bucuresti

1.3.3. Structuri decizionale si administrative la nivel national

Consiliul National de Dezvoltare Regionala (CNDR) functioneaza la nivel national ca institutie deliberativa fara personalitate juridica, cu scopul promovarii obiectivelor de baza ale politicii de dezvoltare regionala.

CNDR are in componenta presedintii si vicepresedintii consiliilor pentru dezvoltare regionala si, la paritate cu acestia, reprezentanti ai Guvernului (administratiilor publice centrale). Presedintele CNDR este ministrul dezvoltarii si prognozei.

CNDR are urmatoarele atributii:- aproba Strategia natională pentru dezvoltare regionala si Programul national

pentru dezvoltare regionala;- prezinta Guvernului propuneri privind constituirea Fondului National pentru

Dezvoltare Regionala (FNDR);- aproba criteriile, prioritatile si modul de alocare a resurselor FNDR;- urmareste utilizarea fondurilor alocate agentiilor pentru dezvoltare regionala din

FNDR;- urmareste realizarea obiectivelor dezvoltarii regionale inclusiv in cadrul

activitatilor de cooperare externa a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul euroregiunilor;

- propune Guvernului declararea si delimitarea zonelor defavorizate.Executivul Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala este Ministerul

Dezvoltarii si Prognozei (MDP) care s-a infiintat pentru a raspunde mai eficient prioritatilor de relansare economica, de asigurare a unei cresteri economice durabile si de intarire a capacitatii institutionale, de a elabora si pune in aplicare programe si proiecte de dezvoltare regionala. MDP este un minister de sinteza, care are rolul de a elabora analize si prognoze privind dezvoltarea economiei romanesti, de a aplica strategia si programele guvernamentale, de a promova politicile de dezvoltare economica si sociala, precum si investitiile straine în Romania.

In minister exista doua directii generale: Investitii straine si dezvoltare regionala, Strategii si Prognoze, la care se adauga oficiile pentru relatia cu Parlamentul, cu sindicatele si alte organisme guvernamentale si de integrare europeana.

In domeniul dezvoltarii regionale si a dezvoltarii socio-economice de ansamblu, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei are urmatoarele atributii:

- elaboreaza proiectul Planului National de Dezvoltare pe care il supune spre aprobare Guvernului

- asigura coordonarea implementarii politicii nationale de dezvoltare pe ansamblul tarii, pe regiuni si zone

8

- urmareste realizarea obiectivelor de coeziune economica si sociala, in scopul diminuarii decalajelor in dezvoltarea regiunilor si zonelor tarii, al intaririi capacitatii competitive a fiecarei regiuni

- colaboreaza cu Ministerul Afacerilor Externe in realizarea obiectivelor de cooperare externa a regiunilor de dezvoltare de tip transfrontalier, interregional sau la nivelul euroregiunilor

- analizeaza si propune Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala finantarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala; elaboreaza programe de sprijin al regiunilor, pentru a dobandi mijloacele necesare în vederea restructurarii economiilor regionale

- elaboreaza criteriile, prioritatile si procedurile necesare in vederea finantarii programelor si proiectelor de dezvoltare regionala; elaboreaza programe de sprijin al regiunilor, pentru a dobândi mijloacele de necesare în vederea restructurarii economiilor regionale

- elaboreaza criteriile, prioritatile si procedurile necesare în vederea finantarii programelor si proiectelor in domeniul sau de activitate

- supune spre aprobare Guvernului programele pentru zonele economice cu statut special - zone defavorizate, parcuri industriale, etc.

In prezent, MDP este responsabil pentru managementul componentei pentru dezvoltare regionala a fondurilor de pre-aderare Phare si, in acest sens, a infiintat structuri separate pentru programare si management, pe de o parte, si pentru plati pe de alta parte.

1.3.4. Cadrul institutional pentru implementarea instrumentelor structurale

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania va beneficia de Fondurile Structurale. Structura teritoriala a celor opt regiuni de dezvoltare corespunzand nivelului NUTS II se va mentine, iar implementarea fondurilor structurale se va realiza pe baza Cadrului de Sprijin Comunitar (Community Support Framework).

Acest document se va negocia cu Comisia Europeana in baza Planului national de Dezvoltare continand strategia, prioritatile de actiune planificate pentru dezvoltare la nivel national si regional, scopurile acestora specifice si resursele financiare indicative aferente. In vederea pregatirii cadrului institutional operational pentru implementarea fondurilor structurale, la sfarsitul anului 2002, Hotararea Guvernului nr. 1555 a desemnat institutiile si organismele responsabile cu coordonarea, implementarea, precum si cu gestionarea asistentei financiare comunitare post-aderare. Ministerul Dezvoltarii si Prognozei ramane responsabil pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare care va constitui baza negocierilor cu Comisia Europeana iar Ministerul Integrarii Europene va fi autoritatea de management al Cadrului de Sprijin Comunitar, coordonand implementarea asistentei comunitare prin fondurile structurale. Hotararea mentionata desemneaza unitatile de management ale diferitelor programe sectoriale: dezvoltare regionala, coeziune, cercetare – dezvoltare tehnologica, politica sociala si de ocupare a fortei de munca, agricultura si dezvoltare rurala si infrastructura in domeniul transporturilor si mediului. Atributiile acestor unitati cuprind managementul financiar al fondurilor, contributii la monitorizarea si evaluarea asistentei alocate programelor, propun realocarile de fonduri, etc. Managementul platilor din fondurile structurale va fi asigurat de Agentia Nationala de Plati din cadrul Ministerului Finantelor Publice. Prevederile acestei Hotarari vor trebui transpuse prin masuri si actiuni concrete, precum si prin dezvoltarea adecvata a capacitatii administrative a ministerelor vizate. Ministerul Integrarii Europene coordoneaza aceasta transpunere care se va reflecta si in legislatia de organizare si functionare a respectivelor ministere.

1.3.5. Structuri consultative

9

Pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare (PND - prezentat la Capitolul 4), s-a infiintat, la sfarsitul anului 2002 (Hotararea 1323), Comitetul Interinstitutional Partenerial care reprezinta cadrul larg partenerial al Consiliului National de Dezvoltare Regionala pentru elaborarea PND, avand rol consultativ. Acest Comitet formuleaza recomandari si propuneri asupra continutului PND, iar pentru a acoperi toate domeniile integrate tratate de PND, el are in componenta reprezentanti, la nivel de decizie, ai ministerelor, agentiilor pentru dezvoltare regionala, institutiilor publice centrale, institutelor de cercetare si instituţiilor de invatamant superior, precum si reprezentanti ai partenerilor economici si sociali. Comitetul Interministerial este coordonat de Ministerul Dezvoltarii si Prognozei. Intr-o formula similara, se infiinteaza, la nivel regional, comitete regionale parteneriale.

O alta institutie importanta care contribuie la elaborarea politicilor de dezvoltare regionala este Centrul de Excelenta din cadrul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” Iasi, infiintat in anul 2000. Centrul functioneaza ca un departament inter-facultati al Universitatii si actioneaza ca un element de conexiune intre mediul academic, factorii de decizie politica si mediile locale si regionale de afaceri. Centrul ofera programe academice de educatie, cercetare si consultanta, menite sa promoveze valorile europene, sa incurajeze dialogul in probleme referitoare la integrarea europeana si sa contribuie la pregatirea accesului Romaniei in Uniunea Europeana. Activităţile sale au o finalitate practica, legata de elaborarea politicilor domenii preum dezvoltarea economica regionala, urbanism, amenajare teritoriala si mediul inconjurator.

1.4. Politici de dezvoltare regionala si coeziune sociala in Romania

Ca si in Uniunea Europeana, nici in Romania nu pot sa existe, la nivelul tarii, zone cu grad de dezvoltare extrem de diferit. Disparitatile regionale in Romania au fost studiate relativ recent, iar Cartea Verde asupra Politicii de Dezvoltare Regionala prezinta rezultatele acestor cercetari. In perioada 1998-2000, au fost analizate aprofundat zonele rurale, in vederea elaborarii Planului National de Dezvoltare Rurala. Toate aceste studii au demonstrat existenta unor diferente semnificative intre nivelurile de dezvoltare economica si sociala atat intre regiuni si judete, cat si in interiorul judetelor. Pentru reducerea acestor disparitati regionale, Romania trebuie sa elaboreze si sa puna in aplicare politici complexe care sa conduca la “coeziunea economica si sociala” dintre regiuni. Politicile de dezvoltare regionala reprezinta principalul instrument al acestor politici de coeziune, care se refera la restructurarea regionala si locala, la cresterea competitivitatii si productivitatii. In ultimii ani, Romania a facut progrese semnificative in ceea ce priveste derularea unei politici regionale si de coeziune la nivel national care sa raspunda, in acelasi timp, cerintelor Uniunii Europene de reducere si prevenire a disparitatilor regionale economice si sociale.

Conceptul national de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Acest concept se regaseste in Planul National de Dezvoltare (PND) care traseaza o strategie coerenta la nivel sectorial si regional, vazand domenii cum ar fi dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltarea rurala, sanatatea, educatia, invatamantul si cultura. Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea sau diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural. In acelasi timp, politica de dezvoltare regionala trebuie sa se incadreze in tendintele majore existente in prezent, si anume globalizarea, favorizarea

10

strategiilor pe termen lung, precum si stabilirea parteneriatelor in dezvoltarile pe verticala si pe orizontala.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:• diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preintampinarea producerii de noi dezechilibre;• indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);• corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania.Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala

sunt:• descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;• parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;• planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite;• cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.Pentru implementarea politicilor de dezvoltare regionala a fost creat si este in

vigoare un sistem functional legal si institutional atat la nivel central cat si regional.Dupa cum arata rapoartele de monitorizare ale UE si alte evaluari independente,

aceste realizari in domeniul nou pentru Romania al coeziunii economice si sociale necesita ajustari deosebit de complexe. Dezvoltarea cadrului legal si institutional pentru politica regionala este un proces in curs de desfasurare sustinut de mai multi factori. Cel mai important este reprezentat de asistenta oferita de catre Uniunea Europeana prin instrumentele de pre-aderare PHARE, ISPA si SAPARD. De asemenea, o alta oportunitate trebuie considerata programul national de twinning (infratire) si cele opt programe regionale de twinning (infratire) planificate pentru 2002 – 2003 avand drept scop intarirea capacitatii institutionale a autoritatilor centrale si regionale prin transferul de cunostinte si experienta de la institutii similare din Uniunea Europeana. Sustinerea externa trebuie sa fie asociata cu angajamente speciale ale partii romane, la nivel central si regional, atat din punct de vedere financiar cat si al resurselor umane alocate.

1.4.1. Planul National de Dezvoltare

Planul National de Dezvoltare (PND) este un document programatic elaborat cu scopul de a atinge obiectivele de coeziune economice si sociala, respectiv de dezvoltare regionala. Acest document raspunde celor doua deziderate ale Romaniei, si anume nevoia interna de dezvoltare echilibrata a tarii si cerintele externe din perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. In acest sens, actualul PND (2002 – 2005) asigura fundamentarea cererii Romaniei de finanţare a programelor de dezvoltare din fondurile UE, construcţie instituţională, adoptarea acquis–ului comunitar si realizeaza, in acelasi timp, o abordare mai cuprinzatoare, incluzand ansamblul strategiei Guvernului de atingere a obiectivelor de dezvoltare. Uniunea Europeana utilizeaza Planul pentru evaluarea si localizarea fondurilor financiare acordate Romaniei. Pentru a servi scopurilor legate de accesarea Fondurilor Structurale, dupa aderarea la UE, Planul National de Dezvoltare va trebui sa evolueze spre acelasi tip de abordare pe care o realizeaza si Statele Membre ale UE, prin intermediul Cadrului Comunitar de Sprijin (CCS), atunci cand solicita sprijin financiar.

11

Primele planuri de dezvoltare, realizate in 1999, au reprezentat punctele de vedere exclusive ale Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala si ale celor 8 agentii de dezvoltare regionala, ajungandu-se, in momentul de fata, la documente care includ atât strategiile regionale de dezvoltare cat si principalele strategii sectoriale in domeniul industriei, IMM-urilor, tehnologiei informatice, infrastructurii, mediului si resurselor umane si serviciilor sociale. Planul National de Dezvoltare, ca document programatic, a cunoscut un progres continuu in ceea ce priveste respectarea principiilor de elaborare recomandate de Uniunea Europeana:

- principiul programarii (procesul de organizare, luare a deciziilor si de finantare se desfasoara prin exercitii multianuale, pentru Romania de maxim 3 ani, in prezent, respectiv de 7 ani, la nivelul Uniunii Europene);

- principiul parteneriatului (elaborarea si implementarea planurilor de dezvoltare se fac in parteneriat larg, iar asocierea partenerilor este asigurata de Guvern, in cadrul Comitetului Interinstitutional Partenerial);

- principiul aditionalitatii (fondurile europene pentru finantarea masurilor cuprinse in planul de dezvoltare nu pot inlocui fondurile publice nationale sau echivalentul lor);

- stabilirea elementelor de monitorizare si evaluare, precum si de management financiar si a procedurilor de control care asigura eficienta asistentei.

Cel mai recent PND (2002 – 2005) este un document cuprinzator, care integreaza strategiile elaborate de ministere si institutiile regionale de dezvoltare. El s-a realizat pe baza unor orientari metodologice clare, in cadrul asigurat de un larg parteneriat – ministerele implicate in administrarea diferitelor fonduri si programe, organisme de implementare, agentii de dezvoltare regionala, autoritati locale, sindicate si patronate, ONGuri sau alte institutii cu atributii in domeniul mediului, dezvoltarii rurale, combaterii saraciei, asigurarii sanselor egale tuturor cetatenilor. PND este realizat printr-o dubla abordare: atat de „sus in jos”, prin luarea in considerare a planurilor si strategiilor sectoriale elaborate la nivel naţional, cat si de „jos in sus”, prin utilizarea informatiilor transmise prin Planurile de Dezvoltare Regionala elaborate de Agentiile de Dezvoltare Regionala si aprobate de Consiliile pentru Dezvoltare Regionala. Ca urmare, cele mai multe dintre propunerile incluse in acest document au rezultat in urma unui dialog sistematic pe teme privind cresterea economică si coeziunea sociala purtat la nivel local, regional si central. Analizele economice si sociale efectuate la nivel sectorial si regional au condus la identificarea a 7 axe prioritare de dezvoltare, in jurul carora se vor articula, in perioada de plan, toate obiectivele, masurile, programele si proiectele care vor concura la realizarea acestor prioritati majore:

Axa 1. Dezvoltarea sectorului productiv si a serviciilor conexe, intarirea competitivitatii activitatilor economice si promovarea sectorului privatAxa 2. Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructuriiAxa 3. Intarirea potentialului resurselor umane, a capacitatii fortei de munca de a se adapta la cerintele pietei si imbunatatirea calitatii serviciilor socialeAxa 4. Sprijinirea agriculturii si a dezvoltarii ruraleAxa 5. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediuluiAxa 6. Stimularea cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, inovarii, comunicatiilor, tehnologiei informatiei si crearea societatii informationaleAxa 7. Imbunatatirea structurii economice a regiunilor, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile

1.4.2. Planuri sectoriale, planuri judetene si regionale de dezvoltare

Planul National de Dezvoltare 2002 – 2005 este un document care integreaza strategiile sectoriale, judetene si regionale. Ministerul Dezvoltarii si Prognoza, care coordoneaza elaborarea PND, colaboreaza, in acest sens, cu alte ministere relevante

12

fata de PND si cu agentiile de dezvoltare regionala. La randul lor, agentiile de dezvoltare regionala colaboreaza, in elaborarea planurilor de dezvoltare regionala, cu judetele, respectiv consiliile judetene, care pregatesc planurile judetene. Aceasta abordare tine cont de faptul ca unele obiective de dezvoltare sunt concentrate asupra unuia sau mai multor sectoare economice distincte (sectoare verticale - cum ar fi: sectorul energetic, agricultura, industria prelucrătoare), iar alte obiective au impact numai asupra anumitor sectoare (sectoare orizontale cum ar fi: IMM-urile, Resursele umane, Societatea informaţională, Mediul). De asemenea, in stabilirea acestor obiective de dezvoltare trebuie sa se regasesca concluziile unor largi dezbateri din teritoriu, care sa permita valorificarea intregului fond de creativitate si inventivitate care se manifesta la nivelul regiunilor si judetelor.

Planuri sectorialePoliticile sectoriale sunt propuse de ministere care tin cont, in elaborarea lor, de

impactul masurilor proprii asupra celorlalte domenii la nivel sectorial si regional. Astfel, Planul National de Dezvoltare (2002-2005) inglobeaza analizele si strategiile celor mai importante sectoare productive si servicii conexe:

- agricultura;- industrie-constructii;- intreprinderi mici si mijlocii;- turism;- comert;- sectorul privat.De asemenea, sunt cuprinse strategiile in domeniul infrastructurii, resurselor

umane si serviciilor sociale, mediului inconjurator si din domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice, inovarii, comunicatiilor si tehnologiei informatiei. Aceste strategii sunt elaborate de ministerele de profil sau de grupuri interministeriale, dupa caz (ex. politicia industriala a Romaniei), fiind instrumente de promovare si sustinere a programelor prioritare din sectoarele respective, in acelasi timp urmarind si implementarea prevederilor legislatiei romanesti conforme cu acquisul comunitar. Aceste politici sunt periodic actualizate (anual, sau multianual), incluzand, prin selectie, acolo unde este cazul, propuneri de proiecte considerate prioritare de unitati economice sau sociale, din sectorul public sau privat, de agentii si institutii guvernamentale, autoritati ale administratiei publice locale, organizatii non-guvernamentale sau chiar persoane particulare sau echivalente acestora. Politicile sectoriale urmaresc si perfectionarea cadrului institutional de gestionare si monitorizare a programelor proprii si cuprind calendare de masuri si actiuni, pe termen scurt sau mediu, care sa puna in practica prevederile politicii.

Planuri regionale de dezvoltarePlanurile de Dezvoltare Regionala sunt instrumente de planificare si programare

regionala care servesc drept fundament pentru stabilirea obiectivului strategic, obiectivelor operationale si prioritatilor de dezvoltare pentru cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei. Perspectivele de dezvoltare si modalitatile practice de actiune pentru atingerea obiectivelor propuse sunt stabilite in Strategiile de Dezvoltare. De asemenea, Planurile de Dezvoltare Regionala asigura justificarea necesitatii de finantare din fondurile Uniunii Europene, in diverse sectoare economice care se regasesc la nivelul regiunilor respective.

Planurile de Dezvoltare Regionale sunt elaborate de catre Agentiile de Dezvoltare Regionala, tinand cont de recomandarile concrete ale Comitetelor Regionale Parteneriale din care fac parte o serie de institutii relevante la nivel regional, precum directiile judetene de statistica, agentiile pentru protectia mediului, camerele de comert, universitatile, etc. Aceste planuri sunt corelate cu alte documente de programare elaborate la nivel de municipiu si judet.

13

Planurile de Dezvoltare Regionala contin analiza socio - economica a regiunii, analiza SWOT elaborata pe baza analizei socio – economice si strategia de dezvoltare regionala care prezinta directiile strategice de dezvoltare ale regiunii.

In general, Planurile urmaresc:- reducerea disparitatilor dintre judete, mediu urban – mediu rural, zone centrale, zone periferice etc;- preintampinarea aparitiei unor zone – problema;- coordonarea initiativelor de dezvoltare regionala cu prioritatile nationale si orientarile Uniunii Europene;- promovarea unor politici diferentiate conform unor particularitati zonale (zone monofunctionale – predominant agricole, miniere – aglomerari urbane, zone naturale si construite protejate, zone de granita, zone cu probleme de mediu)Domeniile principale de referinta ale planurilor sunt intreprinderile mici si mijlocii,

infrastructura locala si regionala, servicii sociale, turism, mediu, resurse umane si agricultura.

Planuri judeteneConsiliile Judetene adopta, prin lege, planuri de dezvoltare economico-sociala a

judetului sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile locale. De asemenea, dispun, aproba si urmaresc, in cooperare cu autoritatile administratiei publice locale comunale si orasenesti interesate, masurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestor strategii. In vederea elaborarii lor, consiliile judetene analizeaza potentialul judetului si identifica prioritatile de dezvoltare, punand accent pe implicarea sociala si promovarea colaborarii intre institutiile publice si initiativa privata. Planul se concretizeaza in programe aprobate prin hotarari ale consiliilor judetene, si pentru care se stabilesc termene, grafice de derulare, directii si persoane responsabile pentru buna derulare a acestora. Planurile sunt elaborate, in general, pentru perioade de 4 ani.

1.4.3. Colaborarea cu partenerii economici si sociali

La nivel national, colaborarea cu partenerii economici si sociali se axeaza, in momentul de fata, pe analiza primei versiuni a Planului National de Dezvoltare. Aceasta relatie este in curs de intarire, astfel incat partenerii sa fie consultati inca din fazele initiale de programare si ulterior, in etapa de implementare, prin implicarea acestora in Comitete de monitorizare create la diferite nivele. Acelasi proces de implicare a partenerilor relevanti exista si la nivel regional si local. Parteneriatul va implica desemnarea la nivel national, regional sau local, a unei "asociatii efective a tuturor organismelor relevante, in concordanta cu practicile si legile nationale". Partenerii economici si sociali vizati astfel, sunt sindicate si patronate, ONG-uri sau alte institutii cu atributii in domeniul mediului, dezvoltarii rurale, combaterii saraciei, asigurarea sanselor egale tuturor cetatenilor.

1.4.4. Procesul de programare

Programarea, conform definitiei comunitare, este procesul de organizare, luare a deciziilor si finantare, derulat intr-un numar de etape, pentru a implementa, pe o baza multianuala, actiunea comuna a Comunitatii si a Statelor Membre in scopul atingerii obiectivelor urmatoare:

- promovarea dezvoltarii si ajustarilor structurale ale regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma (Fonduri Structurale - Obiectivul 1 );- sustinerea reconversiei economice si sociale a zonelor care se confrunta cu dificultati structurale (Fonduri Structurale - Obiectiul 2);- sustinerea adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, instruire si ocupare a fortei de munca (Fonduri Structurale - Obiectul 3).

14

Programarea, care nu se refera doar la programarea financiara multianuala, este strans legata de principiul parteneriatului (cooperarea dintre toti partenerii – publici sau privati – implicati in procesul dezvoltarii regionale), de aplicarea unui sistem de monitorizare si evaluare a proiectelor componente, dar si de pregatirea Planului National de Dezvoltare (PND), ca document programatic.

Romania a elaborat primul Plan National de Dezvoltare in 1999, acoperind obiectivele complexe ale coeziunii economice si sociale pentru perioada 2000 – 2002, stabilind prioritatile strategice de dezvoltare, regionale si sectoriale, precum si sursele de finantare europeana si nationala a acestora. Acest Plan a fost realizat in special prin colaborarea cu cele opt agentii de dezvoltare regionala, punand accentul pe reducerea dezechilibrelor regionale existente. La sfarsitul anului 2001 a fost definitivat urmatorul Plan National de Dezvoltare, pe perioada 2002 – 2005, document mai cuprinzator, care integreaza strategiile elaborate de ministere si institutiile regionale de dezvoltare, de aceasta data PND axandu-se pe prevenirea aparitiei unor disparitati ca urmare a procesului de restructurare industriala. Aceasta forma complexa a PND este mai apropiata prin conceptie si continut de documentele similare elaborate de Statele Membre UE. Pe parcursul anului 2003 se va elabora PND pentru perioada 2004 - 2007, sub coordonarea Ministerului Dezvoltarii si Prognozei.

Aceste exercitii succesive au permis experimentarea de scheme diferite legate de aplicarea principiilor care caracterizeaza procesul de programare, in special legate de rolul participantilor cheie si de procedurile utilizate. In acest sens, in anul 2002 a fost promulgat un act normativ care reglementeaza cadrul si relatiile de cooperare dintre institutiile implicate in elaborarea Planului de Dezvoltare, precum si rolul si contributiile acestora (infiintarea Comitetului Interinstitutional Partenerial). In ceea ce priveste abordarea multianuala, chiar daca planurile de dezvoltare nationale si chiar regionale acopera deja mai multi ani, bugetele nationale si locale sunt proiectate si aprobate anual, ceea ce produce dificultati in finantarea proiectelor multianuale, de amploare. In momentul de fata se fac eforturi pentru trecerea graduala la un cadru indicativ de alocare a fondurilor pe trei ani, inclusiv a celor de co-finantare a programelor europene de pre-aderare. Sistemul de monitorizare si evaluare a implementarii programelor de dezvoltare regionala este in proces de adaptare la cerintele Uniunii Europene, si anume un sistem unitar national si regional, care va integra subprogramele regionale si va asigura comunicarea intre autoritatile de management, autoritatile de plata si unitatile de implementare, atat din punct de vedere tehnic cat si financiar.

1.5. Surse de finantare pentru politicile de dezvoltare regionala in romania

1.5.1. Surse financiare nationale

Instrumentele financiare nationale care concura la implementarea politicii de dezvoltare regionala provin, conform legii, din doua surse principale: Fondul National de Dezvoltare Regionala (FNDR) si Fondul de Dezvoltare Regionala (FDR).

FNDR este administrat de Ministerul Dezvoltarii si Prognozei si reprezinta o parte distincta a bugetului acestui minister. Fondul este asigurat de la bugetul de stat, insa poate fi alimentat si de la Fondul National (organism national de trezorerie din cadrul Ministerului de Finante prin care fondurile primite de la UE suntdirectionate spre beneficiarii interni), precum si din surse de finantare interna sau internationala.

La nivel regional, Fondurile de Dezvoltare Regionala (FDR) sunt fonduri administrate de Consiliile de Dezvoltare Regionala, constituite din resursele locale ale consiliilor judetene si municipale componente ale regiunii, din alocatii primite de la FNDR si din surse financiare atrase din sectorul privat, de la banci, investitori straini, etc. Agentiile de Dezvoltare Regionala sunt sustinute din aceste fonduri, in dezvoltarea unor strategii proprii si implementarea de programe regionale.

15

1.5.2. Fonduri de pre-aderare de la Uniunea Europeana

Romania primeste sprijin financiar in vederea introducerii si implementarii politicilor ce ii vor permite participarea, dupa aderare, la Fondurile Structurale. Acest sprijin financiar contribuie astfel la dezvoltarea capacitatii de a intelege politica structurala a UE, de a infiinta si opera structurile administrative si procedurile bugetare necesare accesului, in viitor, la Fondurile Structurale. Pe termen lung, vor fi finantate programe regionale, de dezvoltare rurala, agricola si de mediu bazate pe politici nationale de dezvoltare regionala, care sa asigure, astfel, tranzitia Romaniei catre sistemul fondurilor structurale.

Cele trei instrumente financiare prin care Uniunea Europeana ajuta Romania sa parcurga acest proces de tranzitie sunt programele Phare (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy – Ajutorul pentru Reconstructia Economiei Poloniei si Ungariei), SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development – Program Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) si ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-accession– Instrument pentru Politicile Structurale de Pre- Aderare).

Phare reprezinta peste 38% din ajutorul financiar anual al Uniunii Europene pentru Romania (250 mil. euro) si urmareste sustinerea consolidarii institutiilor statului, participarea la programele Comunitare, dezvoltarea regionala si sociala, restructurarea industriala si dezvoltarea IMM. SAPARD reprezinta cca. 23% (150 mil. euro) din alocatiile anuale, fiind destinat modernizarii agriculturii si dezvoltarii zonelor rurale, in timp ce ISPA,cu cca. 250 mil. euro anual, asigura suportul pentru dezvoltarea transporturilor si sustine masurile pentru protectia mediului. La fel ca si in cazul Fondurilor Structurale de care beneficiaza tarile membre ale Uniunii Europene, asistenta financiara PHARE, ISPA si SAPARD este menita sa completeze si nu sa inlocuiasca efortul national. Conform principiului aditionalitatii, cofinantarea acestei asistente financiare se face din bugetul de stat in conformitate cu cerintele stabilite prin documentele incheiate sau convenite intre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana. Beneficiarii ultimi ai fondurilor europene (intreprinderi, regii autonome, autoritati locale, etc.) fac, de asemenea, eforturi pentru atragerea cofinantarilor suplimentare si din alte surse, cum ar fi bugetele proprii, institutii finaciare locale sau internationale, s.a. Phare ramane cel mai important program si este comparat cu Fondul European pentru Dezvoltare Regionala din cadrul Fondurilor Structurale, desi are si cateva componente sociale care compenseaza lipsa unui instrument de pre-aderare similar cu Fondul Social European. SAPARD este strans legat de Fondul European de Orientare si Garantare in Agricultura, in timp ce ISPA, probabil cel mai coerent dintre instrumentele de pre-aderare, este puternic corelat cu Fondul de Coeziune.

Programul PhareIn Agenda 2000, Comisia Europeana a propus concentrarea programului Phare

asupra pregatirii tarilor candidate din Europa Centrala si de Est in vederea aderarii lor la Uniune, axand acest ajutor financiar pe doua prioritati cruciale pentru adoptarea acquis-ului comunitar: - intarirea capacitatii institutionale (Institution building) si - sprijin pentru investitii.

Intarirea capacitatii institutionale consta in adaptarea si consolidarea institutiilor democratice, administratiei publice si organismelor care au responsabilitati in introducerea si aplicarea legislatiei comunitare. Procesul de integrare nu inseamna numai apropierea legislatiei Romaniei de cea comunitara ci are ca scop si aplicarea efectiva si eficienta a acesteia. Aceasta aplicare presupune dezvoltarea unor structuri adecvate, resurse umane si competente care sa asigure gestionarea problemelor. De asemenea, adoptarea acquis-ului comunitar presupune, de indata ce acest lucru este posibil, ca intreprinderile si marile infrastructuri sa se adapteze si sa respecte normele europene. Acest proces de adaptare cere investitii considerabile, in mod special in ceea ce priveste aplicarea reglementarilor comunitare de mediu, de siguranta nucleara, de securitate in

16

transporturi, conditii de munca, comercializarea produselor alimentare sau controlul proceselor de fabricatie. In acest context, ajutorul comunitar pentru sprijinirea investitiilor urmareste alinierea normelor si standardelor din Romania cu cele comunitare, precum si dezvoltarea de politici regionale, sociale si rurale similare cu cele din UE.

In ceea ce priveste dezvoltarea regionala, ajutorul financiar este orientat catre diminuarea dezechilibrelor economice si sociale acumulate in timp, prevenirea aparitiei unor noi dezechilibre si sustinerea dezvoltarii generale a tuturor regiunilor tarii, precum si catre cooperarea transfrontaliera. De asemenea, programul Phare asista tara noastra in vederea introducerii si dezvoltarii procedurilor administrative si financiare necesare participarii la politicile structurale ale UE si orientarea eficienta a contributiilor financiare pentru investitii.

Dezvoltarea regionala este, in general, unul dintre programele prioritare incluse in programarea multi-anuala a fondurilor Phare, aprobat atat de Guvernul Romaniei cat si de Comisia Europeana. In ultimii doi ani (Phare 2001 si Phare 2002), el a continut doua sectiuni importante, si anume Intarirea capacitatii institutionale in coeziune economica si sociala si Investitii in coeziune economica si sociala. In ultimii doi ani, investitiile in coeziune economica si sociala au reprezentat, in medie, 32% din alocarea anuala Pharepentru Romania. Componentele subprogramului de investitii in coeziunea economica si sociala se modifica de la an la an, in functie de evolutiile din domeniul dezvoltarii regionale, de progresele facute sau de nevoile inregistrate ca urmare a altor politici nationale. Exista, astfel, componente orientate spre rezolvarea unor probleme constante, cum ar fi “infrastructura” si care se regasesc, de la an la an, in toate programele de coeziune economica si sociala - sau punctuale, cum ar fi sprijinirea zonelor de restructurare industriala – care a determinat intreg programul de dezvoltare regionala din cadrul Phare 2000 sa se concentreze pe 11 zone tinta stabilite prin Hotararea Guvernului 399/2000.

Programul SAPARD

SAPARD este programul Uniunii Europene care finanteaza in Romania, ca si in celelalte tari candidate, reforma structurala in sectorul agricol si al dezvoltarii rurale, precum si implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola Comuna si a legislatiei aferente.

Obiectivele programului SAPARD sunt urmatoarele:-sa rezolve probleme specifice legate de o dezvoltare rurala pe termen lung;-sa imbunatateasca standardele de calitate ale produselor agricole, ale procesului de productie si ale marketingului acestora, scopul final fiind sa apropie aceste standarde de cele practicate in Uniunea Europeana;- sa ajute fiecare tara candidata in demersul de adoptare si implementare a acquis-ului comunitar corespunzator.Pentru atingerea acestor obiective, programul finanteaza proiecte din patru

domenii considerate, in Romania, prioritare:- imbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a produselor agricole si piscicole;- dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale;- dezvoltarea economiei rurale (investitii in firmele cu profil agricol, diversificarea economica si silvicultura);- dezvoltarea resurselor umane (imbunatatirea formarii profesionale, asistenta tehnica, inclusiv studii care sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campanii de informare si publicitate).Programul SAPARD este in totalitate descentralizat, conferindu-se Romaniei

responsabilitati depline in ceea ce priveste implementarea programului, incepand cu etapa de selectare a proiectelor si pana la efectuarea platilor, ceea ce va conduce la castigarea de experienta din partea acestora in aplicarea regulilor si procedurilor UE.

17

Autoritate manageriala care se ocupa de implementarea programului este Agentia SAPARD.

Programul ISPA

ISPA finanteaza proiecte majore de infrastructura in domeniul transporturilor si protectiei mediului. In sectorul transporturilor se acorda prioritate investitiilor destinate integrarii sistemului romanesc de transport in cel al Uniunii Europene, precum si in viitoarele Retele Trans Europene (Trans European Network – TEN). De asemenea, se acorda o importanta deosebita imbunatatirii legaturilor cu alte state candidate in domeniul transporturilor si imbunatatirii sistemului national de transport prin eliminarea verigilor lipsa.

In ceea ce priveste protectia mediului, se vizeaza sprijinirea Romaniei in procesul de adoptare a legislatiei comunitare. O atentie speciala se acorda apei potabile, tratarii apelor uzate si evacuarii reziduurilor menajere.

18