fizica 22-26

7
Oscilaţii forţate În cazul oscilaţiilor amortizate, s-a văzut că după un anumit timp se sting. În aplicaţiile practice, unde oscilaţiile se folosesc la transmiterea la distanţă a unor informaţii este necesar ca timpul de amortizare să fie infinit sau în orice caz suficient de mare. Acest deziderat se realizează prin introducerea unui sistem de compensare a energiei pierdute într-o oscilaţie, fie din exteriorul oscilatorului, oscilaţiile numindu-se forţate, fie din interiorul oscilatorului, oscilaţiile numindu-se auto întrţinute Presupunem asupra corpului acţionează o forta compensatoare, exterioară sistemului, periodică de forma P = P 0 sin 1 t cu pulsatie 1 , pe care o considerăm constantă. Am notat cu P 0 amplitudinea acestei forţe. Deci forţa rezultantă care acţionează asupra sistemului este suma forţelor : -elastică F e -frecare F r -compensatoare P de pulsaţie 1 , adică : F = F e + F r + P sau m = -kx –r + P 0 sin 1 t (32) Se împarte ecuaţia (32) la masa m a oscilatorului şi aşa cum am mai arătat facem următoarele notaţii: ; ; iar (33) Introducem în ecuaţia (32) substituţiile (33) şi obţinem: (34) Ecuaţia (34) este ecuaţia diferenţială a mişcării oscilatorii forţate. Se face un artificiu pentru a putea rezolva această 22 Curs de Fizică Conf. univ.dr. Vasile Mârza

Upload: neculae-liviu-cristian

Post on 21-Dec-2015

228 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Oscilaţii forţate

TRANSCRIPT

Oscilaţii forţate În cazul oscilaţiilor amortizate, s-a văzut că după un anumit timp se sting. În aplicaţiile

practice, unde oscilaţiile se folosesc la transmiterea la distanţă a unor informaţii este necesar ca timpul de amortizare să fie infinit sau în orice caz suficient de mare.Acest deziderat se realizează prin introducerea unui sistem de compensare a energiei pierdute

într-o oscilaţie, fie din exteriorul oscilatorului, oscilaţiile numindu-se forţate, fie din interiorul oscilatorului, oscilaţiile numindu-se auto întrţinute Presupunem că asupra corpului acţionează o forta compensatoare, exterioară sistemului,

periodică de forma P = P0 sin1tcu pulsatie 1, pe care o considerăm constantă. Am notat cu P0 amplitudinea acestei forţe.

Deci forţa rezultantă care acţionează asupra sistemului este suma forţelor : -elastică Fe

-frecare Fr

-compensatoare P de pulsaţie 1,adică :

F = Fe + Fr + P sau

m = -kx –r + P0 sin1t (32)

Se împarte ecuaţia (32) la masa m a oscilatorului şi aşa cum am mai arătat facem următoarele notaţii:

; ; iar (33)

Introducem în ecuaţia (32) substituţiile (33) şi obţinem:

(34)

Ecuaţia (34) este ecuaţia diferenţială a mişcării oscilatorii forţate. Se face un artificiu pentru a putea rezolva această ecuaţie şi anume membru drept al acestei ecuaţii se poate scrie şi sub forma :

=

=deci:

(35)

Această ecuaţie admite ca soluţie : x=x1+x2 (36)

unde

22

Curs de Fizică Conf. univ.dr. Vasile Mârza

reprezintă oluţia particulară a ecuaţiei (35), în lipsa forţie P;

, ca la mişcarea oscilatorie amortizată;

este o soluţie particulară a ecuaţiei (35) de forma termenului liber, adică de forma (37)cu B ampitudinea oscilaţiei rezultante care se va determina.

Deci (38)Pentru a putea reprezenta grafic ecuaţia (38), vom presupune pentru moment că mărimile B şi

sunt constante

Din graficele prezentate mai sus tragem următoarele concluzii pentru mişcarea oscilatorie

forţată:-în intervalul de timp t1 oscilaţiile cresc în ampitudine până la o valoare maximă pentru care energia pierdută într-o pseudo-perioadă se compensează cu energia furnizată sistemului din exterior, acest interval de timp t1 se numeşte în această mişcare timp de amorsare.-după trecerea timpului t1 sistemul îşi menţine amplitudinea constantă atâta timp cât se comunică din exterior câtă energie se pierde în acelaşi timp prin frecări, deci amplitudinea rezultantă B a oscilaţiilor va fi constantă (dacă pulsaţia forţei exterioare 1 se menţine constantă.)

D eci pentru t.>t 1 x=x2=Bsin ( 1 t + 1).

Determinarea mărimilor B şi 1

Deoarece x2 este o soluţie particulară a ecuaţiei (35) prin înlocuirea acestei soluţii în această ecuaţie trebuie să o verifice, trebuie deci să facem derivata de ordin întăi, respectiv doi în raport cu timpul a lui x2 adică:

23

Curs de Fizică Conf. univ.dr. Vasile Mârza

x2 = Bsin(t + ) (37)

(38)

(39)

Introducem ecuaţiile (37) ,(38) şi (39) în ecuaţia (35) şi vom obţine o identitate din care prin egalarea coeficienţilor membrului stâng şi celui drept obţinem expresiile luiB şi 1 , adică:

+ =

Prin identificarea coeficienţilor rezultă:

= şi

- =

Sistemul de mai sus se mai poate scrie :

(40)

Prin împărţirea celor două relaţii ale ec. (41) se obţine

sau

(41)

Prin ridicarea la pătrat a fiecărei ecuaţii din sistemul (40) şi apoi prin adunarea lor se obţine:

24

Curs de Fizică Conf. univ.dr. Vasile Mârza

sau

(42)

Relaţiile (41) şi (42) arată că mărimile care definesc mişcarea oscilatorie forţată, după scurgerea timpului t1 de amorsare, deci soluţia x2 depind de pulsaţia 1 (celelalte mărimi care intră în

componenţa lor sunt constante: 0 constant, constant =constant ) şi deci B şi 1 sunt

constante pentru 1 constant.

În practică nu totdeauna 1 =constant, de unde se vede că atât B cât şi 1 pot să varieze când 1

variază. Este foarte important să se cunoască modul de variaţie a acestor mărimi cu 1. Pentru aceasta

se derivează relaţia (43) în raport cu 1 şi egalând rezultatul cu zero obţinem maximul lui B, adică:

=0

sau cum 1 se poate scrie

adică :

(43)Deci pentru 1 dat de relaţia (43) amplitudinea rezultantă B va avea valoare maximă, adică

=

25

Curs de Fizică Conf. univ.dr. Vasile Mârza

(44)

Dacă 10 în (43), ca şi cum 0 ( din punct de vedere matematic se poate explica dar pe o cale mai complexă), relaţia (44) ne arată că în această situaţie Bmax .

Fenomenul care constă în creşterea amplitudinii rezultante B atunci când 10 se numeşte fenomen de rezonanţă.

26

Curs de Fizică Conf. univ.dr. Vasile Mârza