Proiect la disciplina FISCALITATE

TRASATURILE UNUI SISTEM FISCAL EFICIENT

FISCALITATEA IN STATELE UNITE ALE AMERICII

FISCALITATEA IN JAPONIA

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................................1

SISTEMUL FISCAL............................................................................................................................2

Conceptul de sistem fiscal.................................................................................................................2

Trasaturile unui sistem fiscal eficient...............................................................................................2

FISCALITATEA IN STATELE UNITE ALE AMERICII..................................................................4

Impozitul pe venit.............................................................................................................................4

Impozitul pe profit............................................................................................................................7

Taxa pe valoarea adaugata................................................................................................................9

FISCALITATEA IN JAPONIA..........................................................................................................10

Impozitul pe venit...........................................................................................................................10

Impozitul pe profit..........................................................................................................................15

Taxa pe valoare adaugata................................................................................................................15

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................16

INTRODUCERE

Fiscalitatea este un instrument în serviciul unei politici, a unei viziuni a vieţii în comun, organizată de către componente ale puterii specializate în gestionarea serviciilor publice care necesită colectarea unor resurse financiare. Aceste resurse (fonduri băneşti) sunt destinate a acoperii cheltuielile generale ale societăţii

Fiscalitatea unui stat are directe repercursiuni asupra dezvoltarii sale economice influientand regurile unei economii nationale, spre exemplu in privinta investitiilor de capital atrase. Totodata, fiscalitatea unui stat are si o dimensiune internationala fiind influientata de intensificarea, in ultimii 50 sau 60 de ani, a relatiilor economice internationale. De asemenea, aceste aspecte sunt relevante in contextul globalizarii si accentuate de criza economico-financiara actuala.

Prin natura sa, fiscalitatea este strans legata de economie si de sistemul economic. In egala masura, fiscalitatea este legata de drept, deoarece regurile in materie de fiscaliate sunt stabilite prin norme juridice interne sau internationale.

Dreptul fiscal internaţional presupune o relaţie între cel puţin două jurisdicţii distincte: cea a statului de origine a subiectului de drept vizat şi cea din statul de reşedinţă (acela în care subiectul de drept realizează venituri impozabile orideţine bunuri din categoria celor impuse).

Dreptul fiscal internaţional are incidenţă asupra relaţiilor transfrontaliere, iar acest fapt impune studierea regulilor locale din fiecare ţară, având în vedere cultura juridical şi politica fiscală a fiecărui stat. Examinarea dreptului străin trebuie să se facă, prin urmare, integrând în chestiune specificul local. În absenţa unor convenţii internaţionale, fiecare stat îşi conservă dreptul de a aplica integral şi întocmai propriile reglementări în vigoare, în temeiul suveranităţii sale fiscale.

Întrucât Statele Unite ale Americii se numară printre principalii actori ai economiei mondiale (fiind, în paralel, şi principalul „jandarm" al epocii contemporane), am optat pentru a prezenta in lucrarea de fata câteva aspecte despre fiscalitatea din această ţară. Trebuie precizat că în Statele Unite fiscalitatea trebuie studiată atât la nivel federal, cât şi la nivelul statelor care compun federaţia, întrucât acestea dispun de un sistem paralel de impozitare a beneficiilor, atât pentru impozitele directe, cât şi pentru impozitele indirecte.

Tinand cont ca Japonia este a treia economie mondială după SUA şi China am prezentat si cateva aspecte ale fiscalitatii din aceasta tara.

1

SISTEMUL FISCAL

Conceptul de sistem fiscal

Sistemul fiscal este un produs al gândirii, deciziei şi acţiunii factorului uman, creat iniţial pentru a răspunde unor obiective financiare la care, ulterior, s-au adăugat şi obiective de natură economico-socială.

În doctrina juridică, sistemul fiscal este considerat ca fiind format din ”totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele fizice şi juridice care alimentează bugetele publice”1

O altă abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului în general şi interpretează sistemul fiscal prin prisma relaţiilor dintre elementele care îl formează, astfel: ”sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali) între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului”2

Sistemul fiscal este, aşadar, un sistem complex, incluzând în structura sa următoarele trei componente3:

totalitatea impozitelor, taxelor şi a altor venituri fiscale pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza unor reglementări legislative cu caracter fiscal;

mecanismul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile şi instrumentele fiscale prin utilizarea cărora se asigură dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;

aparatul fiscal, fără de care sistemul fiscal ar rămâne inert, el constituind motorul de punere în mişcare a mecanismului fiscal.

Trasaturile unui sistem fiscal eficient

Pentru ca un sistem fiscal sa fie eficient, el trebuie sa aiba definit un scop clar, sa aiba un caracter strategic, sa fie coerent si sa dispuna de transparenţă şi corectitudine în aplicarea legislaţiei.

Orice regim fiscal eficient trebuie să dispună un scop clar: Sistemul fiscal are rolul de a finanta cheltuielile publice. Tinteste spre obtinerea unui echilibru bugetar al unui stat pentru o anumita perioada. Ia in considerare obiective sociale cum ar fi redistribuirea. Tine cont de capacitatea de a plati taxele- impunerea este progresiva

Nu putem caracteriza un regim fiscal drept eficient dacă acesta nu are un caracter strategic, fapt pentru care sistemul fiscal trebuie sa fie:

stabil şi consistent pentru a asigura posibilitatea luării unor decizii de investiţii pe termen lung cu încrederea în faptul că regulile nu se vor modifica întratât încât să afecteze semnificativ validitatea acelor decizii.

preleve un procent din resursele statului permiţând, în acelaşi timp, agenţilor economici care activează în aceste domenii, obţinerea unui rezultat pe măsura eforturilor depuse.

1 Condor I., Drept financiar, Editura Regia autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1994, p.122;

2 Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti, 1998, p.22;

3 Vintilă Georgeta, Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2006.

2

ajute, mai degrabă decât să inhibe/incurce afacerile/schimbul. Dacă statul doreşte să participe la comerţul exterior, regimul fiscal trebuie să fie competitiv şi să ţină cont de felul cum oprează regimurile fiscale în celelalte economii.

aiba un caracter flexibil şi adaptabil schimbărilor economice şi sociale din cadrul unui stat. Este foarte mult agreată ideea de a dispune de potenţial nu doar de a pretinde încasările.

De asemene e nevoie de coerenţă:

Regimul fiscal dispune de mecanisme/autorităţi care să permită consultaţii apriori, informări cu privire la politici şi legislaţie.

Este clară, uşor accesibilă şi uşor de înţeles Asigură interacţiune între taxe. Această caracteristică se referă în special interacţiunilor

multinaţionale. Minimizează povara administrativă atât a plătitorilor cât şi a guvernului în ceea ce priveşte

pregătirile, completările şi încasările. Utilizarea soluţiilor Online poate aduce îmbunătăţiri semnificative în acest sens.

Transparenţă şi corectitudine în aplicarea legislaţiei:

Regulile fiscale trebuie să fie conţinute de o legislaţie accesibilă utilizatorilor. Respectarea regimului fiscal trebuie să se facă cu sprijinul autorităţilor în materie. Trebuie să existe un traseu clar şi accesibil cu privire la rezolvarea unei dispute între plătitori

de impozite şi autorităţi, traseu care să opereze într-un orar temporar eficient. atitudine pozitivă din partea autorităţilor fiscale care promovează cooperarea Există nevoia pentru recunoaşterea faptului că autorităţile fiscale trebuie să sprijine şi să

ajute plătitorii şi de asemenea să consulte şi să prevină. Promovarea unui dialog constructiv şi îndepărtarea de relaţiile adversariale. Sistemul oprează pe baza încrederii şi respectului reciproc. Plătitorii sunt consideraţi a fi

cinsitiţi până la proba contrarie, când vor răspunde pentru actele lor.

3

FISCALITATEA IN STATELE UNITE ALE AMERICII

Statele Unite ale Americii includ 50 de state, avand capitala la Washington, districtul Columbia. Statele Unite ale Americii exercita jurisdictie suverana asupra unui numar de posesiuni si teritorii, incluzand Puerto Rico, Insulele Virgine Americane, Guam, Samoa Americana si Insulele Marianei de Nord. Aceste posesiuni si teritorii nu sunt subiect al fiscalitatii federatiei americane.

Fiind o federatie, sistemul de impozite si taxe se dezvolta pe trei paliere: federal, statal si municipal (local), in unele cazuri. Corporatiile sunt subiect al impozitului pe profit, sub autoritate federala. In multe cazuri, profitul este impozitat si la nivelul statelor componente.

Angajatorii si angajatii sunt platitori de asigurari sociale, dar Statele Unite ale Americii nu practica taxa pe valoarea adaugata, insa aproape toate statele americane impun taxe pe vanzari.

Organul fiscal suprem este Serviciul Intern de Venituri (IRS).Majoritatea statelor americane percep impozit pe venit, impozit pe profit şi o taxă

generală asupra vânzărilor (echivalenţa taxei pe valoarea adăugată percepută în majoritatea statelor europene). Puţine sunt jurisdicţiile care nu se folosesc integral de prerogativele lor, renunţând să impoziteze la nivelul a una sau două dintre categoriile menţionate (de regulă, impozitul pe venit sau impozitul pe profit).

Incasarile Guvernului Federal in functie de

sursa de provieneta a veniturilor aferente taxelor

impuse

Impozitul pe venit

Statele Unite ale Americii aseaza un impozit asupra veniturilor nete ale indivizilor. Cetatenii americani si rezidentii sunt subiecti ai impunerii veniturilor provenite din intreaga lume, indiferent de locul unde isi au resedinta. Strainii sunt subiecti ai impunerii daca devin rezidenti americani sau daca obtin anumite tipuri de venit din aceasta tara. Strainii sunt tratati ca rezidenti americani daca detin o Carte Verde americana si au patruns pe teritoriul tarii sau daca au implinit testul prezentei substantiale pe teritoriul american.

Persoanele casatorite pot opta intre a completa fie o declaratie de impunere separata, raportand venitul propriu si deducerile personale, fie o declaratie comuna, raportand venitul combinat si deducerile familiei.

4

Venitul provenit din intreaga lume este supus impunerii. Acesta include salariile, venitul din afaceri si venitul din investitii. Toate tipurile de venit (cu exceptia castigurilor de capital) sunt agregate si impuse la aceeasi rata. Castigul de capital este obiect al unei impuneri la rate speciale.

Venitul impozabil global se calculeaza in urmatoarele etape succesive:1. determinarea venitului brut;2. scaderea anumitor deduceri legale, pentru a obtine venitul brut ajustat;3. scaderea urmatoarelor: o deducere standard sau suma totala a articolelor deductibile si

sumele personale scutite.Ratele de impunere se aplica venitului impozabil astfel calculat, iar suma impozitului datorat

poate fi compensata de catre creditele fiscale acordate. Ratele de impunere folosite depind de statutul contribuabilului. Exista patru categorii de

cuprindere a acestora: persoanele casatorite ce completeaza impreuna declaratia de impunere; capul familiei (de exemplu persoana care detine gospodaria ce este principalul loc unde traieste copilul dependent sau alti dependenti cel putin jumatate din anul de impunere); indivizii necasatoriti; persoanele casatorite ce completeaza declaratii de impunere separate.

Impozitarea veniturilor se face pe baza unui barem progresiv, conform grilei din tabelul de mai jos, cotele de impunere variind între 10 -35%. Câştigurile din capital şi dividendele primite de o persoană fizică sunt considerate venituri impozabile şi sunt evaluate în funcţie de palierul de impozitare unde s-ar încadra. În raport de această încadrare, câştigurile din capital şi dividendele sunt impozitate cu 5% (dacă veniturile impozabile pot fi încadrate în primele două paliere de impozitare) sau 15% (pentru venituri impozabile superioare).

Tabel nr. 1 (SUA)Cotele de impunere ale veniturilor persoanelor fizice (2012)

Cota de impunere

Celibatari

Persoane casatorite care depun o declaratie comuna sau persoane

vaduve

Persoane casatorite care

depun declaratia separat

Persoană care are calitatea de cap de

familie

10% $ 0 - 8.700 dolari $ 0 - 17.400 dolari $ 0 - 8.700 dolari $ 0 - 12.400 dolari

15%8.701 dolari - 35.350

dolari17.401 dolari - 70.700

dolari8.701 dolari - 35.350 dolari

12.401 dolari - 47.350 dolari

25%35.351 dolari -

85.650 dolari70.701 dolari - 142.700

dolari35.351 dolari -

71.350 dolari47.351 dolari - 122.300 dolari

28%85.651 dolari - 178.650 dolari

142.701 dolari - 217.450 dolari

71.351 dolari - 108.725 dolari

122.301 dolari - 198.050 dolari

33%178.651 dolari -

388.350 dolari217.451 dolari - 388.350

dolari108.726 dolari -

194.175 dolari198.051 dolari -

388.350 dolari

35% 388.351 dolari + 388.351 dolari + 194.176 dolari + 388.351 dolari +Sursa:www. IRS.gov – 2012 Tax Rate Tables

Aceste cote de impunere sunt ajustate anual, in functie de evolutia indicelui inflatiei.Baza de impunere este determinată prin luarea în considerare a unor largi categorii de

cheltuieli deductibile, dintre care menţionăm: deducerile personale: deducerea acordată contribuabililor a căror

venituri nu depăşesc un anumit cuantum;

5

deducerile standard: exprimate ca o suma fixa in functie de statutul contribuabilului la completarea fişei fiscale anuale Pentru anul 2010, deducerea standard a fost de:-contribuabil celibatar: 5.700 USD-contribuabili căsătoriţi ce completează împreună declaraţia fiscală: 11.400 USD;-contribuabili căsătoriţi ce completează separat declaraţia fiscală: 5.700 USD;-contribuabil cap al gospodăriei (head of household): 8.400 USD;-contribuabil văduv: 11.400 USD. 

La aceste sume generale, indexabile în fiecare an, se mai pot adăuga sume suplimentare în funcţie de vârsta contribuabilului sau starea de sănătate.

diverse tipuri de credite fiscale: creditul fiscal pentru impozitele plătite în străinătate (dacă depăşesc 300

USD); creditul fiscal pentru cheltuielile copiilor mai mici de 12 ani şi a persoanelor

dependente; creditul fiscal pentru persoanele în vârstă sau cu dizabilităţi; creditul fiscal pentru cheltuielile cu educaţia copiilor (maxim 4000 USD); creditul fiscal pentru contribuţiile la un plan de economisire pentru pensie; creditul fiscal pentru copii; creditul fiscal pentru cheltuielile ocazionate de adoptarea unui copil; alte tipuri de credite fiscale (pentru dobânzile la creditele contractate, pentru

folosirea unor surse neconvenţionale de energie); deducerile pentru cheltuielile provocate de evenimente de forţă majoră (accidente de

masină, demolări care sunt consecinţa unui dezastru, cutremure, incendii, inundaţii, uragane, naufragii, furtuni, atacuri teroriste, tornade, vandalism şi erupşii vulcanice) sau pentru cheltuielile provocate de savârşrea asupra contribuabilului a unor infracţiuni (şantaj, furt, jaf armat, răpire pentru obţinerea unei răscumpărări).

Categoriile de venit exceptat de la impunere cuprind: sumele primite sub contracte de asigurari de viata; darurile si mostenirile; dobanda obligatiunilor emise de statele americane si municipalitati pentru scopuri publice calificate; venitul castigat in strainatate, in anumite limite; unele sume primite ca si compensatii pentru boala sau accidente.

Venitul obtinut ca salariu este obiect al impunerii. Cheltuielile aflate in relatie directa cu obtinerea venitului si care nu sunt rambursate de angajator pot fi deduse. Costurile de deplasare (de naveta) nu sunt deductibile. Cheltuielile de deplasare sunt deductibile numai daca sunt platite in legatura cu inceperea activitatii, ca angajat sau ca lucrator independent, la un loc principal nou de munca. Acest nou loc de munca trebuie sa fie la cel putin 50 de mile departare de fostul serviciu sau la cel putin 50 de mile de rezidenta individului.

Beneficiile primite in natura de catre un angajat constituie, in general, venit impozabil. Venitul din pensii provenit din planurile de pensii calificate sponsorizate de angajator,

planurile de bonusuri pentru actiuni si planurile de distributie a profitului este venit impozabil.

În materia impozitului pe venit, cotele de impunere sunt modice, nivelul de 9,5% fiind atins doar în Vermont şi Districtul Columbia (doar pentru veniturile cele mai consistente).

De regulă, impozitul federal plătit este deductibil din baza de impunere a impozitului statal. Majoritatea statelor recurg la un sistem de impozitare progresivă a veniturilor, în timp ce mai puţine dintre ele (Colorado, Illinois, Indiana, Pennsylvania) impun veniturile cu o cotă fixă (flat rate). În fine, ceea ce se mai poate observa este faptul că şi la nivel statal impozitarea veniturilor ţine cont de situaţia familială a contribuabililor, fiind obișnuită impozitarea pe cuplu.

6

Tabel nr. 2 (SUA)Impozitele percepute la nivelul câtorva state americane (2012)

StatulImpozitul pe venit

(%)Impozitul pe

profit (%)Taxa generală asupra

vânzărilor(%)*

Arizona 2,87 - 5,04 6,968 5,6Colorado 4,63 4,63 2,9

Connecticut 3-5 7,5 6Delaware 2,2-5,95 8,7 -Georgia 1 -6 6 4Hawaii 1,4-8,25 4,4 - 6,-4 4Idaho 1,6-7,8 7,6 6Iowa 0,36 - 8,98 6-12 5

Kansas 3,5 - 6,45 4 5,3Kentucky 2-6 4 - 8,25 6Louisiana 2-6 4-8 4

Maine 2-8,5 3,5 - 8,93 5Sursa: Internal Revenue Service, www.irs.gov

*Cotele prezentate în acest tabel corespund impozitului perceput la nivel statal. În paralel, la nivel local aceste cote pot fi majorate.

Impozitul pe profit

Statele Unite ale Americii folosesc un sistem clasic de impunere a corporatiilor. Profiturile se impoziteaza la companie, in anul realizarii lor si ulterior la actionari, cand se distribuie. Actionarii sunt impusi in functie de statutul lor, respectiv corporatii, indivizi, trust sau proprietar. Dividendele nu sunt deductibile din profitul impozabil. Corporatiile care primesc dividende impozabile le pot, insa, deduce integral sau partial. Dividendele platite nerezidentilor sunt obiect al impunerii.

Entitatile legale subiecte ale impozitului pe profit includ: corporatiile; asociatiile; societatile pe actiuni; companiile de asigurari;

bancile.Formele specializate de companii, cum sunt companiile de investitii regulate (simbolizate

RICs si cunoscute ca fonduri mutuale) si trusturile de investitii in averi reale (REITs) sunt subiecte ale impozitului pe profit, dar sunt indreptatite sa solicite o deducere din venitul din investitii si castigurile de capital distribuite actionarilor.

Trusturile de investitii in ipoteci pentru averi reale (REMICs) si in active financiare securizate (FASITs) nu sunt subiecti ai impunerii profiturilor. Exista, totodata, unele persoane juridice pentru care se aplica un regim special, in sensul ca dividendele distribuite actionarilor sunt impuse, dar profiturile ramase la dispozitia lor sunt exceptate.

Conceptul de rezidenta nu este folosit in Statele Unite ale Americii pentru corporatii. Corporatiile sunt considerate interne daca sunt organizate sub legea unuia dintre statele americane sau a districtului Columbia si sunt considerate straine daca sunt organizate sub o jurisdictie legala straina.

7

Corporatiile interne sunt impuse asupra venitului provenit din intreaga lume. Venitul este definit, in sens larg, ca incluzand toate veniturile obtinute, indiferent de tip si de sursa de provenienta. Aceleasi tipuri de rate de impunere se aplica asupra tuturor categoriilor de venituri.

Corporatiile pot deduce toate cheltuielile ordinare si necesare, platite sau contractate de-a lungul anului, in desfasurarea unei afaceri. Articolele deductibile includ: cheltuielile de afaceri; deprecierile si amortizarile; platile de dobanzi; impozitele statale si locale platite pe venit si pe averea reala; contributiile caritabile; pierderile care nu sunt compensate cu asigurari sau similare; datoriile riscante.

Provizioane speciale permit amortizarea cheltuielilor organizationale ale corporatiei, costurile de infiintare, cheltuielile de cercetare-dezvoltare si cheltuielile cu caracter ecologic. Totodata, contribuabilul poate opta pentru deducerea unor taxe (straine sau de alta natura).

Categoriile de cheltuieli nedeductibile cuprind: salariile excesive; platile finale excesive efectuate in legatura cu preluarea unor corporatii; cheltuielile si dobanzile referitoare la obtinerea venitului scutit. In general, dobanzile sunt deductibile limitat, in raport de anumite conditii.

Dividendele sunt deductibile doar pentru companiile specializate (RICs si REITs).Evaluarea activelor se realizeaza prin metoda LIFO sau FIFO. Pentru aceasta se mai

utilizeaza metoda costului sau metoda minimului dintre cost si valoarea de piata. Daca se apeleaza la metoda LIFO activele trebuie evaluate la cost si toate situatiile financiare catre creditori si actionari trebuie sa fie intocmite folosind metoda LIFO. Intreprinderile mici (cu un venit sub 5 milioane de dolari) pot sa foloseasca o metoda simplificata LIFO. Dealerii de titluri de valoare trebuie sa le evalueze la valoarea corecta de piata. Titlurile care nu sunt parti ale activului trebuie evaluate la pretul de piata din ultima zi a anului de impunere si tratate ca si cum ar fi vandute, iar suma castigului sau pierderii sa fie inclusa in venit. Exceptii se aplica la titlurile detinute de dealeri pentru investitii sau ca parte a anumitor tranzactii de „hedging”.

Corporatiile sunt subiect al impunerii castigurilor de capital. Ratele care se aplica sunt cele utilizate si la impunerea venitului ordinar. Se acorda o diminuare a obligatiei fiscale pentru urmatoarele tranzactii legate de fuziuni, lichidari si reorganizari: transferurile unui pachet de actiuni la o corporatie, mai mare de 80%; lichidarile unui subsidiar detinut in proportie de peste 80% de catre compania mama; fuziunile legale ale corporatiei sau tranzactiile de consolidare; divizarile corporationale; recapitalizarile corporatiei (de exemplu schimbarea structurii capitalului); migrarea corporatiei (de exemplu schimbarea locului acesteia) s.a. In aceste tranzactii, castigul este amanat pana in momentul cand actiunile sau activele primite sunt vandute. Aceste facilitati se acorda in conditiile indeplinirii anumitor criterii precis stabilite.

Sistemul de impunere a profiturilor companiilor este unul de tip progresiv. Corporatiile sunt subiect si al unei taxe alternative minime, in masura in care aceasta este mai mare decat obligatia fiscala normala, calculata pe baza ratelor anterioare. Baza de calcul, in cazul acestei alternative, se determina cu luarea in considerare a anumitor articole de venituri care sunt tratate preferential in regimul normal. Venitul minim impozabil alternativ ce depaseste suma scutita de 40 000 de dolari este impozitat cu o rata de 20%. Suma cu care taxa alternativa minima depaseste impozitul normal este impusa si cu o taxa aditionala.

8

Tabel Nr. 3

Cota de impunere pentru profit (2011)

Venit impozabil ($) Cota de impunere0 - 50,000 15%

50,000-75,000 $7,500 + 25% din suma peste 50,000

75,000-100,000 $13,750 + 34%din suma peste 75,000

100,000-335,000 $22,250 + 39%din suma peste 100,000

335,000-10,000,000 $113,900 + 34%din suma peste 335,000

10,000,000 to 15,000,000 $3,400,000 + 35% din suma peste 10,000,000

15,000,000-18,333,333 $5,150,000 + 38% din suma peste 15,000,000

peste 18,333,333 35%Sursa: http://www.irs.gov/pub/irs-pdf/i1120.pdf

Corporatiile americane beneficiaza de o serie de stimulente. Astfel, cheltuielile de cercetare si dezvoltare pot fi deduse in anul efectuarii lor sau amortizate pe o perioada de 60 de luni. Cresterile anuale de astfel de cheltuieli sunt eligibile pentru un credit de impunere de 20%, in masura in care depasesc suma de baza determinata prin referire la media lor in primii trei ani de impunere a subiectului. Acest credit de impunere se solicita si pentru cercetarea de baza calificata. De asemenea, se permite amortizarea in 60 de luni a facilitatilor pentru controlul poluarii, cheltuielilor de organizare si costurilor de incepere a afacerii.

Taxa pe valoarea adaugata

Statele Unite ale Americii nu au un sistem al taxei pe valoarea adaugata. Insa, aproape toate statele americane si municipalitatile impun taxe asupra vanzarii cu amanuntul a bunurilor si serviciilor. Ratele sunt, in general, cuprinde intre 4% si 9% in functie de statul si municipalitatea in care au loc tranzactiile. Sunt de regulă scutite de la aplicarea taxei produsele considerate de strictă necesitate.

9

FISCALITATEA IN JAPONIA

Japonia este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeana. Denumirea oficială este „Țara de la originea soarelui”, cunoscuta in Romania ca si “Tara Soarelui Rasare”.Cooperarea dintre guvern și industrie, o etică profesională solidă, înalta tehnologie și un segment de apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară din lume sub aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității de cumpărare(după SUA și China).

O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii, furnizorii și distribuitorii lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a doua caracteristică importantă este garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe. În prezent, aceste caracterisitici sunt în declin. Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de construcții și carburanți. Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat, cu producții agricole printre cele mai mari din lume(valoare la hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menține una dintre cele mai mari flote de pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob.

A treia economie mondială după SUA şi China, Japonia este pe punctul de a începe 'o redresare moderată' sprijinită de solida cerere internă legată de reconstrucţia zonelor din nord-est devastate de tsunami în martie 2011.

Impozitul pe venit

Impozitul pe venit a fost instituit în Japonia în anul 1887, cu doi ani înainte de promulgarea Constituţiei imperiale din 1889. În perioada în care Japonia trecea printr-un proces de industrializare intensivă, vechile impozite, în speţă impozitul pe pământ şi cel pe băuturi nu mai făceau faţă nevoilor financiare crescânde ale statului. Acest lucru a determinat instituirea impozitului pe venit în cote progresive de la 1% la 3% cu pasul de creştere de 0,5%4.

Iniţial, câştigurile de capital nu erau incluse în sfera de aplicare a impozitului, iar întreprinderile nu erau impozitate. De-a lungul timpului au avut loc o serie de adaptări şi modernizări ale sistemului, ceea ai determinat conturarea sistemului actual de impunere a veniturilor persoanelor fizice.

În prezent, în Japonia, ca forme ale impozitării veniturilor personale, există impozitul pe venit stabilit în mod unitar la nivel naţional (income tax), dar şi un impozit local, denumit într-o traducere aproximativă impozit pe locuitor5 (inhabitant tax).

Subiectul impozitului este considerat orice rezident permanent sau nepermanent, precum şi orice nerezident ce realizează venituri ce intră în sfera de cuprindere a impozitului. Soţul/soţia este considerat drept subiect distinct, neexistând posibilitatea impozitării la nivel de cămin fiscal (joint taxation).

Obiectul impozitului este reprezentat de veniturile realizate atât în ţară, cât şi în străinătate de către rezidenţii permanenţi, de veniturile realizate în Japonia şi de cele realizate în străinătate, dar plătite în Japonia în cazul rezidenţilor nepermanenţi, şi respectiv doar de veniturile realizate în Japonia în cazul nerezidenţilor.

4 Ault, H.J., Arnold, B.J. - Comparative Income Taxation: A Structural Analysis, 2nd Edition, Kluwer Law International, 2004, p.73

5

10

Sunt considerate venituri impozabile: venituri din activităţi dependente (employment income); venituri din activităţi independente (business income); venituri din dobânzi (interest income); venituri din dividende (dividend income); venituri din proprietăţi imobiliare (real estate income); venituri din câştiguri de capital (capital gains); venituri ocazionale (occasional income); venituri din activităţi forestiere (timber income); venituri din pensii (retirement income).

O parte din venituri sunt cumulate şi ulterior supuse cotei de impozitare. Acestea sunt considerate venituri curente şi cuprind: venituri activităţi dependente, venituri din activităţi independente, venituri din dobânzi, venituri din dividende, venituri din proprietăţi imobiliare, venituri ocazionale şi diverse alte venituri, precum şi veniturile din câştigurile de capital, altele decât cele provenind din active financiare şi imobiliare.

Veniturile din câştigurile de capital aferente activelor financiare şi celor imobiliare sunt impozitate la cote distincte.

Veniturile din pensii şi cele din activităţi forestiere sunt impozitate progresiv, distinct de celelalte venituri menţionate. Anumite venituri din dividende şi din dobânzi sunt impozitate final, prin reţinere la sursă. În concluzie, în Japonia întâlnim atât un sistem de impozitare globală (aggregate assesment taxation), cât şi un sistem de impozitare separată, pe surse de venit (separate assesment taxation). Pentru determinarea impozitului de plată este necesară determinarea venitului impozabil pe cele patru categorii: venituri curente, venituri din pensii, venituri din activităţi forestiere şi câştiguri de capital.

Pentru determinarea venitului impozabil se calculează mai întâi veniturile nete pe fiecare sursă de venit (prin scăderea cheltuielile deductibile şi deducerilor legale), care prin globalizare duc la determinarea venitului brut, de unde prin ajustări şi deduceri se ajunge la venitul impozabil.

Sunt considerate venituri neimpozabile: pensiile de urmaş; câştigurile de capital din vânzarea unor active strict necesare traiului (mobilă, bunuri

casnice, etc); veniturile din poliţe de asigurare de accidente pentru persoanele afectate fizic sau mental.Veniturile din salarii includ drepturile băneşti şi asimilate lor primite de cei care prestează

activităţi pentru un angajator de forţă de muncă. Alocaţiile acordate salariaţilor pentru compensarea costurilor determinate de mutarea angajaţilor în interes de serviciu, precum şi alocaţiile acordate pentru acoperirea costurilor de transport între domiciliu şi locul de desfăşurare a activităţilor de serviciu nu sunt impozabile, dacă nu depăşesc anumite limite considerate rezonabile. Identic, nici rambursarea cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu nu reprezintă venituri impozabile.

Veniturile impozabile suportă ajustări sub forma unor deduceri regresive, prezentate în tabelul următor:

Tabel nr.3: Deducerile aferente veniturilor salariale în Japonia în anul 2010Veniturile brute (JPY) Deducerea (JPY)

Până la 1.800.000 40% (minim 650.000)1.800.001 - 3.600.000 30% + 180.0003.600.001 - 6.600.000 20% + 540.0006.600.001 - 10.000.000 10% + 1.200.000

Peste 10.000.000 5% + 1.700.000Sursa: http://www.nta.go.jp/foreign_language/income08.pdf

11

Veniturile din pensii se împart din raţiuni fiscale în pensii publice şi pensii facultative. Pensiile publice, atât cele din sistemul de asigurări sociale, cât şi cele oferite de companiile

publice sunt taxate ca venituri diverse (miscellaneous income), fiind impozabile după ce s-au scăzut deducerile legale stabilite în fucnţie de vârstă şi nivelul pensiei.

Pensiile din schemele de asigurări facultative sunt şi ele tratate drept venituri diverse, şi, deşi nu beneficiază de deduceri, valoarea lor impozabilă poate fi ajustată prin scăderea unor contribuţii făcute în cadrul shemei de pensii.

Sumele de bani pe care un angajat le primeşte la retragerea din activitate sau la demisie (severance payment) reprezintă venituri din pensii (retirement income), fiind impozitate după reguli specifice. Sumele primite depind de durata activităţii derulate la angajatorul respectiv şi pot include drepturile de concediu neexercitate, cheltuielile profesionale nerecuperate, poliţele de asigurări de viaţă şi de sănătate negociate cu angajatorul, asistenţa pentru găsirea unui nou loc de muncă, etc. În Japonia, asemenea plăţi nu sunt impuse prin lege, dar este o practică des întâlnită ca angajatorul să ofere angajatului salariul pe o lună pentru fiecare an petrecut în companie. Plata poate fi mai consistentă pentru persoanele cu funcţii de conducere sau ultracalificate.

Venitul impozabil din aceste surse este de 50% din valoarea rezultată după deducerea unor sume ce variază în raport cu durata exercitării activităţii. Se acordă deduceri suplimentare, dacă părăsirea locului de muncă este rezultatul unui accident soldat cu dizabilităţi.

Veniturile din investiţii includ veniturile din dividende, din dobânzi şi din proprietăţi imobiliare.

Veniturile din dividende sunt tratate în general ca venituri curente. Mărimea supusă impozitului se determină făcând diferenţa între veniturile din dividende şi dobânzile plătite pentru achiziţionarea acţiunilor. Contribuabilii pot obţine un credit fiscal pentru dividende în valoare de maxim 10% din dividendele primite de la companii japoneze sau de la trusturi de investiţii.

Veniturile din proprietăţi imobiliare (chirii, rente, etc.) sunt tratate din punct de vedere fiscal ca venituri curente. Este admisă deducerea cheltuielilor de întreţinere a proprietăţii, inclusiv a celor legate de depreciere. Regulile aferente declaraţiei fiscale speciale (blue tax return) se aplică corespunzător.

Câştigurile de capital sunt impozitate distinct atât timp cât este vorba de câştiguri de capital rezultate în urma cedării unor active precum proprietăţile imobiliare sau titlurile financiare (active imobiliare şi financiare). Toate celelalte câştiguri de capital sunt taxate ca venituri curente.Câştigurile de capital aferente activelor imobiliare sunt impozitate la o bază de calcul egală cu diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul net de achiziţie (după deducerea amortizării pe perioada deţinerii şi a altor cheltuieli). Cota de impozitare variază în funcţie de perioada de deţinere a proprietăţii. În situaţia în care proprietatea imobiliară vândută a fost utiliztă drept reşedinţa contribuabilului, acesta poate beneficia de o deducere specială de 30.000.000 JPY.Câştigurile de capital aferente acţiunilor sunt impozitate la o bază de calcul determinată tot ca diferenţă între preţul de vânzare şi costul de achiziţie. Amânarea nedefinită a plăţii impozitului (rollover) este posibilă în situaţia unei fuziuni, când acţiunile societăţii absorbite sunt cesionate şi doar acţiuni ale societăţii absorbante sunt puse în circulaţie.

Baza de calcul pentru veniturilor curente se determină prin luarea în considerare a unor deduceri şi credite fiscale. Dintre cele mai importante deduceri, enumerăm:

deduceri pentru pagubele suferite de contribuabil ca urmare a unui dezastru natural sau a unui furt;

deducerea cheltuielilor medicale; mărimea deducerii este suma care depăşeşte 100.000 JPY sau 5% din venitul impozabil înainte de deduceri, calculată ca diferenţă dintre cheltuielile

12

medicale efective şi cele recuperate prin asigurări. Deducerea nu poate depăşi 2.000.000 JPY;

deducerea contribuţiilor la asigurările sociale; deducerea primelor pentru asigurările de viaţă; nivelul unor asemenea deduceri este de

maxim 50.000 JPY anual, ele fiind acordate doar dacă asigurăile au fost încheiate cu companii autohtone.

deducerea primelor pentru asigurările împotriva cutremurelor, asemenea prime sunt deductibile în limita a maxim 50.000 JPY anual;

deduceri privind donaţiile; nivelul stabilit pentru deducere este cea mai mică mărime dintre 1) mărimea donaţiilor totale minus 5.000 JPY şi 2) 40% din venitul total impozabil minus 5.000 JPY;

În plus faţă de aceste deduceri specifice, contribuabilii mai beneficiază şi de deduceri generale, dimensionate în funcţie de situaţia personală şi familială.

Tabel nr. 4.Deducerile generale valabile în Japonia în anul 2010

Deducerea

Deducerea aferentă

impozitului pe venit naţional -

income tax (JPY)

Deducerea aferentăimpozitului pe venit local -inhabitant tax

(JPY)

Deducerea de bază pentru contribuabil 380,000 330,000Deducerea pentru soţie 380,000 330,000

Deducerea pentru soţie (când aceasta are peste 70 de ani inclusiv)

480,000 380,000

Deducerea pentru persoanele în întreţinere (16-22 ani)

630,000 450,000

Deducerea pentru persoanele în întreţinere (peste 70 de ani inclusiv)

480,000 380,000

Deducerea pentru părinţii cu care trăiesc împreună (peste 70 de ani inclusiv) 580,000 450,000

Deducerea pentru persoanele în întreţinere, altele decât cele mentionate

380,000 330,000

Sursa: http://www.nta.go.jp/foreign_language/income08.pdf

În plus faţă de aceste deduceri, se mai acordă deduceri pentru persoane cu dizabilităţi, văduvi/văduve, persoane divorţate, studenţi care lucrează, precum şi pentru soţii care lucrează.

De asemenea, contribuabilii care îndeplinesc cerinţele de raportare fiscală impuse (blue tax return), pot recupera pierderile curente din veniturile anului anterior.

Cotele de impozitare sunt progresive şi diferenţiate pe principalele categorii de venituri impozabile. Pentru veniturile curente, acestea sunt:

13

Tabel nr. 5.Cotele marginale de impozitare aferente veniturilor curente în Japonia în anul 2010

Venitul impozabil anual (JPY)

Cota marginală de impozitare (%)

0 - 1.950.000 51.950.000 - 3.300.000 103.300.000 - 6.950.000 206.950.000 - 9.000.000 239.000.000 - 18.000.000 33

Peste 18.000.000 40Sursa: http://www.nta.go.jp/foreign_language/income11.pdf

Cotele pentru câştigurile de capital sunt prezentate în tabelul următor.

Tab. nr. 6Cotele de impozitare aferente câştigurilor de capital în Japonia în anul 2010

Durata deţinerii proprietăţiiCâştiguri de capital din vânzarea

proprietăţilor imobiliare

Sub 5 ani 5-10 ani Peste 10 ani30% (income tax)

9% (inhabitant tax)15% (income

tax) 5% (inhabitant

tax)

10% (income tax) 4%

(inhabitant tax)

pentru câştiguri până în 60 mil. JPY

15% (income tax)

5% (inhabitant tax)

pentru câştiguri peste 60 mil. JPY

Câştiguri de capital din vânzarea acţiunilor

15% (income tax) 5% (inhabitant tax)În perioada 2003 - 2011 cotele au fost reduse temporar la 7% (income tax),

respectiv 3% (inhabitant tax)

Sursa: http://www.nta.go.jp/foreign_language/income11.pdf

Perioada fiscală este anul calendaristic.Plata impozitului se face în cele mai multe cazuri prin stopaj la sursă. Impozitul pe salarii

se reţine lunar de către angajator, în funcţie de situaţia concretă a contribuabilului şi se varsă către organele fiscale până la data de 10 a lunii următoare, urmând ca la sfârşitul anului să se face regularizarea.

Plata impozitului asupra pensiilor publice se face tot prin stopaj la sursă prin aplicarea cotei de 5% asupra veniturilor impozabile determinate dupa scăderea deducerilor legale.

De asemenea, impozitul pe dividende este reţinut la sursă prin aplicarea unei cote de 20%. Pentru anumite dividende distribuite de companii cotate, în perioada 2003 - 2011 cota a fost redusă la 10% (defalcată 7% - national tax, 3% - inhabitant tax). Impozitul pe dobânzile aferente dobânzilor bancare, obligaţiunilor guvernamentale şi anumitor obligaţiuni corporatiste este stopat la sursă prin aplicarea unei cote de 20% (defalcată 15% - national tax, 5% - inhabitant tax).

14

Când determinarea impozitului se face pe seama veniturilor din anul anterior (venituri din activităţi independente), două treimi din impozit va trebuie plătit în două rate până la 31 iulie, respectiv 30 noiembrie.

Impozitele plătite prin stopaj la sursă sau cele plătite anticipat vor fi imputate la sfârşitul anului asupra impozitului final.

Impozitul final va trebui plătit cel mai târziu până la data limită pentru depunerea declaraţiei fiscale anuale, respectiv 15 martie a anului următor.

Acestea sunt cele mai importante trăsături ale sistemului japonez de impozitare a veniturilor persoanelor fizice la nivel naţional. După cum am precizat, în Japonia există şi un impozit pe veniturile indivizilor perceput la nivel local (inhabitant tax). Baza de calcul este reprezentată de veniturile curente şi de câştigurile de capital, însă cotele de impozitare şi deducerile acordate sunt mai reduse. Se poate remarca sfera largă de compensare a pierderilor din anumite activităţi pe seama veniturilor din alte activităţi, precum şi cotele relativ mici de impozitare, mai ales pentru persoanele cu venituri reduse, însoţite de deductibilităţi generoase. De altfel, Japonia este ţara din G7 care are cel mai redus nivel de fiscalitate (28,3% în 2007).

Impozitul pe profit

La fel ca în privinţa veniturilor persoanelor fizice, şi în materia impozitului pe profit se face distincţia între:

impozitul pe profit naţional; impozitul comercial local, având valori cuprinse între 3,8 -11,52%; impozitele locale percepute de municipalităţi şi prefecturi 5-6% pentru prefecturi, 12,3-

14,7% pentru municipii.Impozitele locale pe venit se împart în: un impozit per capita, perceput fiecărei persoane care locuieţte în Japonia, direcţionat spre

două categorii de autorităţi locale: 3000 yeni datoraţi municipiului în cadrul căruia locuieşte contribuabilul şi 1000 yeni datoraţi prefecturii în care este înglobat acest municipiu;

un impozit în funcţie de nivelul veniturilor, cuprins între 5% (pentru venituri mai mici de 2.000.000 yeni) şi 13% (pentru venituri mai mari de 7.000.000 yeni).

In anul 2012, incepand cu luna aprilie, cota impozitului pe profit national este de 25,5% comparativ cu rata de 30%, practicata in anii anteriori.

Impozitul pe venitul corporativ al IMM-urilor (mai putin de 8milioane yeni) este de 15%. Pana pe 31 martie 2015 se va aplica o suprataxa suplimentara de 10%, care rezulta dintr-o rata de impozitare e 16,5%.

Cote mai reduse de impozitare, cuprinse între 10-20%, sunt prevăzute de legislaţia fiscală japoneză pentru întreprinderile „de familie" (acelea în cadrul cărora 50% din acţiuni sunt deţinute de trei persoane între care există legături de rudenie).

Taxa pe valoare adaugata

În materia impozitelor indirecte, Japonia percepe o taxă pe consum, similară taxei pe valoarea adaugată din Europa. În anul fiscal 2011, cota de impunere a fost de 5%, mai precis 4% cota naţională de impunere şi 1% cota locală a taxei pe consum. Magazinele și prestatorii de servicii sunt obligati să includă taxa de consum în preturile sau tarifele practicate.

15

BIBLIOGRAFIE

Ault H.J., Arnold B.J. - Comparative Income Taxation: A Structural Analysis, 2nd Edition, Kluwer Law International, 2004;Condor I., Drept financiar, Editura Regia autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1994; Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti, 1998;Vintilă Georgeta, Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2006;www.consultingreview.ro;www.cronicaeuropeana.ro ; www.cursdeguvernare.ro ; www.doingbusiness,org;www.fiscalitateinternationala.fisc.ro;www.financiarul.ro;www.kpmg.com ; www.incomemagazine.ro;www.IRS.gov ;www.nta.go.jp ; www.unibuc.ro ; www.japan-guide.com ; ro.wikipedia.org/ ; www.worldbank.org ; www2.gsu.edu

16