Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”

A elaborat: Burdujan Malvina, gr. 3202

Tema: Extracția dentară. Indicații și contraindicații

Profesor: Chele Nicolae Cocieru

Gabriela

Cuprins• 1. Extracția dentară ca intervenție

chirurgicală, definiție• 2.Istoricul extracției dentare• 3. Indicațiile extracției dentare:absolute

și relative• 4.Contraindicațiile locale și generale• 5. Pregătiri preextracționale: pregătirea

pacientului către extracția dentară• 6. Bibliografie

Extracția dentară- intervenție chirurgicală ce constă în înlăturarea unui dinte care provoacă sau întreține procese inflamatorii locale sau generale, ce nu pot fi tratate prin

tratament endodontic sau chirurgical.

În urma extracției dentare rămîne o plagă deschisă. Acești factori impun medicul să respecte următoarele cerințe:

1) pregătirea preoperatorie a medicului și pacientului 2) tehnici chirurgicale corecte 3) îngrijiri postoperatorii

Istoricul extracției dentareCa orice poveste, și a stomatologiei începe cu „a fost odată ca niciodată”…în anul 7000 î.e.n, un grup de meșteșugari din Valea Indului a căror ocupație era sa facă șiraguri de mărgele și care au găsit o nouă întrebuințare pentru vrila cu coardă pe care o foloseau în meseria lor, întrebuințare care îi transforma astfel in cei mai indepărtați strămoși a ceea ce numim noi astăzi „dentiști.”

 Pînă în secolul al XVI-lea, meseria propriu-zisa de dentist nu a existat.Și tot pînă atunci, procedura cel mai des efectuată în mult-spus domeniul stomatologiei era extracția dentară, care era folosită pentru a înlătura durerea și a stopa degradarea danturii. Însă chiar și așa, progrese au fost, numai în ceea ce priveste ustensilele folosite. Astfel, de-a lungul a 4 secole, Dental Pelican, a suferit numeroase transformări pînă să lase loc cheii dentare, care la randul ei a fost perfectionată de-a lungul anilor.

• Se clasifică în : 1) absolute

2) relative

Indicațiile extracției dentare

Relative:• Dinți cu

distrucții corono-radiculare întinse ce nu pot fi restabilite atît prin metode terapeutice și ortopedice;

• Dinți cu fracturi radiculare în 1/3 medie și inferioar

ă

• Dinți pe linia de fractură a maxilarelor care împiedică repoziția fragmentelor

• Dinți supranumerari

• Dinții în malpoziție ce produc leziuni traumatice ale mucoasei

• Dinții incluși ce nu pot erupe normal

• Dinții care provoacă iritări cronice locale generînd tumori

• În cazuri severe de înghesuire a dinților

• Dinți cu instrumente endodontice, fracturate în

canal

Absolute:• Atunci cînd

după toate metodele de tratament endodontic procesul inflamator periapical nu se liniștește ci se acutizează

În caz de gangrenă complicată la care nu se poate aplica un tratament

endodontic simplu sau asociat cu metode chirurgicale ajutătoare

Dinții ce provoacă și întrețin procese inflamatorii acute sau

cronice(sinusite, osteomielite,etc.)

Dinți cu proces patologic periapical care provoacă

manifestări severe la distanță în cadrul bolilor de focar

• Dinți temporari ce generează tulburări severe de erupție

• Dinți cu fracturi radiculare în 1/3 superioară a rădăcinii

• Dinți la care tratamentul endodontic e imposibil din cauza curbării rădăcinilor

• Parodontopatii marginale cronice cu mobilitatea

dintelui (gr.III)

Contraindicații relative• Endocrinopatii• Insuficiență hepatică• Afecțiuni granulomatoase• Maladii a sistemului cardiovascular(boala hipertonică,

endocardite, infarct miocardic)• Maladii renale( Glomerulonefrita acuta)• Maladii de sînge și coagulopatii(limfoame, anemii• Hipoavitaminozele• Maladii a SNC( meningita, encefalita)• Maladii psihice în acutizare (epilepsia, schiezofrenia)• Boala actinică acută• SIDA

Graviditatea (primele 3 luni de sarcină – în ultimile 2 luni de sarcină)

Contraindicație absolută

• Dintele ce se află în focarul tumoral malign!!!!

Pregătirea pacientului către extracția dentară

• - Se vor pune întrebări: - De cît timp au apărut simptomele ce deranjează? -Intensitatea simptomelor? -Manifestări continui sau cu pauză? - Simptome accentuate sau diminuate de la excitanți calzi sau reci, la masticație?

• Examinăm cavitatea bucală și dintele cauzal

• Determinăm gradul de mobilitate a dintelui

• Determinăm integritatea părții coronare

• Administrăm remedii medicamentoase preextracțional după necesitate.

Tehnica extracției

dentare

Indicații pentru utilizarea cleștelor în extracția dentară și radiculară

• Integritatea coroanei dinților

• Poziția dintelui permite aplicarea și insinuarea cleștelui (ex. dinți incluși)

• Rădăcinile molarilor sunt drepte- paralele sau ușor divergente

• Partea extraalveolară a rădăcinii e suficient de înaltă și rezistentă pentru o bună adaptare cleștelui de rădăcini

• Rădăcina dentară e situată sub limita procesului alveolar

Indicații pentru utilizarea elevatoarelor în extracția dentară și radiculară

• Dinții cu coroane conice, care nu permit o adaptare corectă a fălcilor cleștelui

• Rădăcinile situate sub limita marginii procesului alveolar

Tehnica extracției dentare conține următoarele etape:

• De bază: 1. aplicarea cleștelui 2. insinuarea cleștelui 3. fixarea cleștelui 4. luxația dintelui 5. extracția propriu-zisă

• Suplimentare: 1. sindesmotomia 2. chiuretajul alveolei

1)Sindesmotomia – secționarea ligamentului circular al dintelui pentru a permite insinuarea cît mai profund subgingival, a fălcilor cleștelui. Pentru aceasta folosim sindesmotoame ( în practică mai mult se folosesc elevatoarele)

2)Aplicarea cleștelui – se face în axul de implantare a dintelui.

La dinții pluriradiculari vom urmări ca pintenii fălcilor să fie insinuați

interradicular corect.

Cînd fălcile nu sunt paralele cu axul vertical al dintelui crește

probabilitatea fracturării dintelui

3) și 4) Însinuarea și fixarea cleștelui

• Se adaptează falca ce acționează oral, unde vizibilitatea e mai redusă și apoi se aplică falca ce acționează vestibular

• Fixarea : aplicarea unei forțe asupra mînerului cleștelor pînă cînd cleștele și dintele ce urmează a fi extras va deveni un tot întreg

5) Luxația - • Se realizează printr-o lărgire a alveolei

urmată de ruperea lig. dento-alveolare și mobilizarea dintelui

• Mișcări de basculare vestibulo-oral (excepție molarulul I superior și molarii inferiori) + mișcări de rotație(prin răsucirea dintelui în axul său). Acestea sunt indicate inclusiv la dinții monoradiculari și strict contraindicate la pluriradiculari și monoradiculari cu rădăcini incurbate

6) Extracția propriu-zisă• La mișcările de basculare și

rotație se adaugă o tracțiune în os

• Mișcări lente

• Să se insiste în direcția în care amplitudinea mobilității dintelui e mai accentuată

7) Chiuretajul• Se îndepărtează țesuturile

patologice restante - țesuturile de granulație, chisturi periapicale

• La maxilar: chiureta dreaptă La mandibulă: chiuretă curbă

• Chiuretaj atent pentru a nu perfora și pătrunde în canalul mandibular( în cazul molarilor și premolarilor inferiori)

Ai grijă de sănătatea orală!!!

Bibliografie:• 1. Materialul prelegerilor• 2. Compendiu de chirurgie oro-

maxilo-facială,Volumul !, Alexandru Bucur

• 3. Chirurgie Buco- Maxilo- Facială, G. Timoșca, C. Burlibașa,1992.

Eu şi medicul stomatologDe durere scos din minţi,Ca să ia aminte,Cu un pumn i-am scos doi dinţi;Dinte pentru dinte!

Mulțumesc pentru atenție!!!