EVALUAREA PRIN INTERMEDIUL PORTOFOLIULUI IN CICLUL PRIMAR

Învăţătoare Vieriu Marinela Şcoala cu clasele I-VIII,,Teofil Vâlcu” Hăneşti

În vorbirea curentă, evaluarea este confundată de cele mai multe ori cu verificarea cunoştinţelor elevilor şi cu atribuirea de calificative sau note pentru aceste cunoştinţe. Evaluarea este însă un proces mult mai complex, care presupune o pregătire ştiinţifică a învăţătorului, precum şi un efort de diminuare a subiectivismului în aprecierile pe care acesta le face. Pentru învăţător evaluarea este o activitate ce se desfăşoară pe etape,la capătul căreia acesta îşi dă seama la ce nivel se situează pregătirea elevului,în comparaţie cu cerinţele programelor şi cu aşteptările lui. Pentru elev, evaluarea este un mijloc prin care el realizează cum este perceput de învăţător şi cum acesta îi apreciază pregătirea. Pentru părinţi, evaluarea este calea de a şti unde se situează copilul din punctul de vedere al pregătirii şcolare şi care sunt perspectivele de continuare a acestei pregătiri într-un anumit domeniu. În cadrul reformei educaţionale actuale a învăţământului românesc se pune un accent deosebit pe utilizarea unor metode şi tehnici de evaluare eficientă a elevilor,acestea presupunând şi o serie de metode alternative. Modalităţile alternative de evaluare nu au fost concepute în ideea de a le înlocui pe cele clasice, ci din dorinţa de a face evaluarea mai flexibilă, atât pentru evaluatori, cât şi pentru evaluaţi. Portofoliul este una dintre metodele alternative de evaluare a rezultatelor şcolare. Reprezintă o metodă de evaluare complexă, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare,bazată pe un ansamblu de rezultate, oferă o imagine completă a progresului elevului de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat,prin raportarea la criteriile care au fost stabilite în momentul priectării. Este un instrument de evaluare care îi dă posibilitatea elevului de a lucra în ritmul propriu şi de a se implica activ în rezolvarea sarcinilor de lucru stabilite.Evaluarea prin intermediul portofoliului nu este stresantă pentru elev, ci motivantă.Elevul este implicat în realizarea unor materiale care să-l reprezinte mai bine, fapt care va contribui la dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor însuşite pe parcursul şcolarităţii. Portofoliul elevului a fost asemănat de unii autori cu un album de amintiri sau cu unul de fotografii.Conceptul a intrat relativ recent în limbajul pedagogic românesc,dar trebuie amintit că această metodă nu este o noutate absolută: cadrele didactice au alcătuit dintotdeauna mai ales portofolii de dezvoltare sau de progres pentru elevi sau pentru întreaga clasă, fără a le asocia însă cu terminologia vehiculată în prezent. Ideea educaţională ce susţine un asemenea procedeu de evaluare a rezultatelor şcolare se referă la afirmaţia că elevii trebuie mai degrabă să demonstreze ceea ce ştiu decât să vorbească numai despre ceea ce ştiu şi pot să facă. Realizarea unui portofoliu presupune stabilirea unui scop clar pentru care sunt colectate lucrări şi produse ale elevului.

1

Tipuri de portofolii: Instrucţional sau evaluativ - poate fi folosit nu doar ca metodă de evaluare ,ci şi

ca metodă didactică pentru a încuraja elevii să se pregătească permanent,dar şi pentru a le forma deprinderile de a selecta cele mai bune lucrări realizate de-a lungul unei perioade de timp ;

de achiziţii – realizat într-un timp relativ scurt şi cuprinde lucrări sau produse finalizate, care pot fi apreciate global prin notă;

de progres sau de dezvoltare - poate fi proiectat pentru un întreg ciclu de învăţământ şi poate cuprinde lucrări sau produse neterminate de către elev. Astfel învăţătorul poate urmări achiziţiile anterioare ale elevului.

de prezentare - îl are ca actor principal pe elev care alege singur sau cu sprijinul colegilor cele mai bune lucrări ale sale pentru a ilustra nivelul achiziţiilor sale;

de documentare - are ca actor principal pe învăţător care selectează lucrări şi produse ale activităţii elevului pe care le consideră importante pentru a analiza volumul de achiziţii ale acestuia;

finalizat - include doar lucrări şi produse finalizate gata pentru prezentare unui public ţintă:

de lucru - documentează activitatea zilnică, fiind util mai ales pentru evaluarea formativă;

individual - include lucrări ale unei singure persoane; colectiv - include lucrări realizate în grup, prin activitatea a două sau mai multe

persoane. În proiectarea şi realizarea evaluării pe bază de portofoliu trebuie să parcurgem mai multe etape:

stabilirea unui scop clar; precizarea clară a obiectivelor educaţionale şi a conţinuturilor; precizarea de către învăţător a pieselor obligatorii din portofoliu; monitorizarea procesului de realizare a portofoliului şi oferirea feed-back-ului pe

parcursul pregătirii; evaluarea propriu-zisă a portofoliului.

Portofoliul are o serie de avantaje, dar şi de dezavantaje. Printre avantaje amintim: plasează elevul în centrul activităţii educaţionale; poate contribui la dezvoltarea competenţelor de autoevaluare ale elevului; permite învăţătorului să-şi reconsidere programul de învăţare, să-şi aleagă manualele

alternative, mijloacele de predare-învăţare, precum şi metodele utilizate în transmiterea informaţiilor;

dacă portofoliul este realizat în echipă, poate contribui la formarea deprinderilor de lucru în echipă, a abilităţilor de comunicare şi de negociere.

Printre dezavantajele portofoliului pot fi amintite următoarele: structurarea portofoliului pentru fiecare elev este consumatoare de timp şi pentru elev şi

pentru profesor; fiind vorba de o structură de fapte calitative, este dificil pentru cadrul didactic să opereze

2interpretări de date care să ofere tabloul real al progresului.

Portofoliul este un produs complex care cuprinde elemente diferite cum ar fi: referate, eseuri, fişe de informare şi documentare independentă, desene ,colaje, afişe, pliante, înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau de un grup de elevi. Este relevant pentru creativitatea elevilor şi deosebit de util, deoarece în timpul realizării permite evaluarea capacităţii de a observa şi manevra informaţiile, de a alege metodele de lucru, de a compara rezultatele, de a sintetiza şi a organiza materialul, de a utiliza corespunzător bibliografia.

Deci, pentru a fi cu adevărat util, un portofoliu trebuie să aibă anumite caracteristici, şi anume:

să aibă obiective multiple; elevul să folosească multe surse de obţinere a datelor; să conţină date autentice; să fie explicit; să aparţină celui evaluat;

Această metodă de evaluare am folosit-o la colectivele de elevi chiar din clasa I (cunoaşterea mediului), continuând şi în anii următori la alte discipline: lb. română , ed. civică, istorie, geografie, ştiinţe. Iată cum am structurat un portofoliu individual cu denumirea ,,Primăvara” la clasa a IIIa, pentru care elevii mei au adunat nenumărate materiale, aflându-se într-o continuă competiţie unii cu alţii:

o compunere de maxim două pagini cu titlul ,,Primăvară, mândră floare” fişe cu expresii artistice din poezii de primăvara; calendarul naturii( imagini); fişe de lectură despre anotimpul renaşterii; afişe; desene; colaje; rebusuri. Pentru fiecare dintre piesele din portofoliu, învăţătorul trebuie să stabilească o schemă de

corectare şi de notare , iar portofoliul în ansamblu trebuie prevăzut cu o schemă generală de notare.Aceasta presupune o analiză a sarcinilor din punct de vedere al complexităţii şi volumului de conţinuturi acoperite,dar şi o estimare a efortului pe care elevul trebuie să-l depună. Punctajele obţinute trebuie transformate în note sau calificative pentru a putea fi trecute în catalog. Există totuşi obiecţii faţă de acest tip de evaluare, cea mai răspândită fiind subiectivismul. De aceea este bine ca învăţătorul să-şi stabilească de la început criterii cât mai aproape de măsurarea obiectivă.

BIBLIOGRAFIE:1.Radu,I.T. - ,,Evaluarea în procesul didactic”, Editura Didactică şi Pedagocică Bucureşti, 20002.Stan, C. - ,, Evaluarea şi autoevaluarea şcolară”, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 20013. Cucoş,C. - ,,Teoria şi metodologia evaluării”, Editura Polirom, Iaşi, 20004. Revista ,,Învăţământul primar”, nr. 1-2 2005.

3