EDUCAŢIA ECOLOGICĂ REALIZATĂ PRIN ACTIVITĂŢI ŞCOLARE ŞI

EXTRAŞCOLARE

,,Este un bum obicei în viaţă să nu laşi apa să curgă aiurea, să nu o risipeşti”

(Musser).

Societatea contemporană laudă uriaşa evoluţie a ştiinţei şi tehnicii fără a lua în considerare

efectele negative ale acesteia asupra mediului ambiant. Ca urmare a creşterii demografice şi a

dezvoltării tuturor ramurilor de activitate, necesarul de resurse pentru producţia de bunuri creşte,

mediul primeşte din ce în ce mai multe deşeuri, pe care nu le mai poate asimila, relevând tot mai

evident un dezechilibru la nivel planetar. Acest stil de viaţă nu poate continua la nesfârşit întrucât

resursele se vor epuiza şi deşeurile vor otrăvi pământul, aerul şi apa.

Educaţia ecologică face parte din noile educaţii şi este o formă de educaţie non-disciplinară

folosind abordări interdisciplinare centrate pe mediu şi problemele acestuia. În cadrul

învăţământului preşcolar poate fi abordată cu succes în orice temă legată de natură şi mediul

înconjurător, sau poate fi integrată în categoria activităţilor opţionale la nivelul formării

deprinderilor şi al trăirilor afective. Educaţia ecologică poate fi desfăşurată în cadrul oricărei

activităţi, în orice moment în care se discută despre un subiect care se referă la protejarea speciilor

de plante şi animale, la protecţia mediului înconjurător sau la economisirea resurselor de energie, de

apă sau de hârtie.

Scopul educaţiei ecologice este de a forma bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe

promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de

natură.

Este important ca educaţia ecologică să înceapă din preşcolaritate deoarece copiii învaţă să

ocrotească, să iubească şi să respecte natura, să fie prietenul acesteia, află că există poluare dar şi

metode de combatere a acesteia şi ajung să înţeleagă procesul de reciclare, recondiţionare şi

refolosire (cei 3 R) a deşeurilor. Preşcolarii trebuie puşi în situaţia de a acţiona, de a reacţiona şi de

a manifesta atitudini pozitive faţă de natură. Ei învaţă despre mediu prin intermediul observaţiilor,

poeziilor,convorbirilor, cântecelor, poveştilor, activităţilor practice sau desenând, pictând,

participând la mici experienţe, îngrijind plantele şi animalele, plantând puieţi, mergând în diferite

plimbări, excursii, vizite.

Observând legumele, fructele, animalele, preşcolarii înţeleg că acestea au nevoie de un

mediu natural sănătos pentru a trăi. Observând evoluţia unei plante într-un mediu curat dar şi înt-

unul poluat copiii descoperă efectele negative ale poluării, înţeleg necesitatea protejării solului,

1

aerului şi apei, de care depinde viaţa pe Pământ şi află că gunoiul este un duşman al sănătăţii şi de

aceea el trebuie strâns în locuri speciale şi reciclat.

Prin intermediul poeziilor, poveştilor, cântecelor, convorbirilor care au ca subiect mediul şi

protejarea acestuia preşcolarii află diverse lucruri despre mediul în care trăiesc. De exemplu,

prin ,,Povestea brazilor şi a hârtiei”, de Demostene Botez copiii au înţeles că trebuie să

economisească hârtia şi cartonul, că acestea se pot recicla şi astfel copacii rămân într-un număr mai

mare în viaţă.

Deasemenea ei au înţeles că pădurea este un factor important pentru mediu, deoarece în ea

trăiesc animalele sălbatice, ea produce oxigenul necesar animalelor, plantelor, omului şi tot ea

atrage ploaia şi stopează alunecările de teren.

În activităţile practice şi gospodăreşti preşcolarii au aflat că din unele materiale plastice se

pot confecţiona diferite lucrări practice sau că pungile şi bidoanele din plastic, borcanele pot fi

spălate şi refolosite, reducându-se astfel gunoiul.

În timpul plimbărilor, vizitelor, excursiilor, copiii au observat curăţenia, ordinea, frumuseţea

parcurilor, al grădinilor şi frumuseţile ţării noastre. Deasemenea ei au fost puşi în situaţia de a

participa la activităţi de curăţenie şi grădinărit în curtea grădiniţei.

Nu trebuie uitat faptul că preşcolarilor trebuie să li se explice şi să priceapă de ce trebuie să

fie făcut un anumit lucru, cum ar fi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată, că trebuie să

oprim apa în timpul spălării dinţilor sau când nu avem nevoie de ea sau că lumina trebuie oprită

atunci când nu ne este necesară, altfel ei o să creadă că acel lucru nu trebuie făcut. Pentru a le forma

copiilor o conduită ecologică, cea mai bună metodă este aceea de a transpune copilul în locul

elementului din natură care a suferit o agresiune din partea omului.

Datorită curiozităţii pe care copiii o au la această vârstă, ei acumulează foarte multe

cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre protecţia lui şi îşi dezvoltă capacitatea de a gândi

logic. Astfel, ei vor deveni în viitor, cetăţeni responsabili şi conştienţi de pericolele distrugerii

mediului şi vor acţiona în favoarea salvării acestuia.

Activităţile propuse:

“Descoperim natura”-excursie pentru cunoaşterea mediului înconjurător şi observarea

surselor de poluare;

„De curăţenia mediului înconjurător depinde sănătatea noastră” – concurs pe grădiniţă,

aranjarea colţului verde al clasei,aranjarea clasei cu obiecte decorative din materiale

refolosibile;

“Reciclaţi hârtia! Viaţa unui copac va fi astfel salvată” –colectare de maculatură;

2

Activităţile şcolare pe teme de protecţie a mediului au sarcina de a convinge copiii implicaţi,

şi nu numai, că viitorul omenirii depinde de atitudinea fiecărui locuitor al planetei şi să le facă

înţeles faptul că şi ei, chiar dacă se află la o vârstă atât de mică, pot influenţa lumea în care se

dezvoltă, pot face un bine mediului natural care îi înconjoară. Ar fi bine să ne amintim de spusele

lui Albert Einstein, din ele reieşind importanţa fenomenului şi gravitatea unor acte omeneşti:

“Avem nevoie de o modalitate de gândire substanţial diferită pentru ca omenirea să

supravieţuiască.”

Motto

,,Dacă te gândeşti la ziua care va urma – ia-ţi ceva de mâncare

Dacă te gândeşti la anul care va urma – plantează un copac

Dacă te gândeşti la secolul care va urma – fă educaţie copiilor.”

Proverb chinezesc

Bibliografie:

-Bran F., Ioan I., Ecologie generală, Editura ASE, Bucureşti, 2004,

- „Tribuna învăţământului”, 27 februarie-5 martie 2006, pag.1;

- www.e-scoala.ro/ecologie/suprapopulare;

3