echipamentele periferice -...

Dispozive periferice curs-9,10,11

1/21

ECHIPAMENTELE PERIFERICE InteracŃiunea omului cu calculatorul are loc prin intermediul unor dispozitive numite periferice, prin intermediul cărora se introduc în calculator date de prelucrat sau se extrag rezultatele prelucrării. Pe unele periferice informaŃia este reprezentată într-o formă ce poate fi citită de om (monitorul, imprimanta), iar pe altele informaŃia se reprezintă într-o formă ce poate fi “citită” de calculator (discurile flexibile, dure, compacte, DVD). Majoritatea perifericelor conŃin un procesor dedicat, adică un procesor (de un tip mai vechi), ce îndeplineşte sarcini simple legate de transferul de date. Echipamentele periferice se pot grupa funcŃional în trei categorii, după funcŃia de bază pe care o îndeplinesc:

- echipamente periferice de intrare( tastatura, mouse creionul optic, tableta digitală, scanner-ul, cititorul de coduri de bare etc) care au ca principală funcŃie, introducerea datelor, comenzilor, programelor în calculator;

- echipamente periferice de ieşire (monitoare, imprimante etc) având ca funcŃie de bază, extragerea (afişarea) rezultatelor intermediare sau finale ale prelucrării;

- echipamente periferice de intrare-ieşire (echipamente de memorare )care se prezintă sub forma dispozitivelor de memorie externă (hard disc, floppy disc, compact disc, casete magnetice etc) care păstrează date şi/sau programe pe o durată nederminată, în vederea reutilizării ulterioare sau destinate arhivării; ele se numesc şi echipamente de intrare-ieşire deoarece permit atât introducere (scrierea) cât şi extragerea (citirea) informaŃiilor pe suportul de memorie externă.

- echipamente de transport la distanŃă au rolul de a oferi o formă adecvată informaŃiei ce se emite/recepŃionează prin suportul fizic (cablu electric, unde electro-magnetice, fibră optică). În această categorie este inclus modemul

Echipamentele periferice de intrare respective cele de ieşire se ataşează la PC prin intermediul porturilor şi adaptoarelor, (numite şi controllere), care la rândul lor se conectează la microprocesor prin intermediul magistralei principale aflate pe placa de bază. DISPOZITIVE PERIFERICE DE INTRARE

Tastatura Tastatura (keyboard), asemănătoare celei a unei maşini de scris, este folosită pentru a introduce date în calculator. Pe o tastatură uzuală se găsesc câteva zeci de taste (între 80 şi 110), reprezentate într-o matrice a tastelor; acestea reprezentă litere mari şi mici, cifre, semne ortografice, aritmetice, valutare, comerciale, precum şi taste cu funcŃii speciale.


2/21

Figura 1.Matricea tastelor unei claviaturi. HowStuffWorks.

Tastatura, făcând parte din configuraŃia minimă a oricărui calculator, serveşte pentru introducerea informaŃiilor de orice natură – date, programe, comenzi. Tastaturile au evoluat o dată cu evoluŃia calculatoarelor, de la cele mai diverse, spre o standardizare atât a funcŃiilor acestora, cât şi a numărului de taste, a modului de simbolizare şi de organizare (dispunere) a acestora. Astfel o tastatură standard, pentru a putea realiza funcŃiile pentru care este destinată, dispune de următoarele tipuri de taste: Taste alfa-numerice dispuse în zona centrală a tastaturii servesc pentru introducerea textelor alfa-numerice cifrele ( 0,1,…9), literele ( a,A,b,B,… z,Z), spaŃiul ( bara de spaŃiu Space); , a caracterelor speciale( $,%, @, !,?,…), şi a unor comenzi (caracterele alfabetice pot fi introduse în format majuscul sau minuscul); Taste numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt dispuse în două zone: un grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un singur rând deasupra tastelor alfabetice şi un alt grup simbolizate tot cu cifrele 0–9 având o dispunere matriceală, plasate în partea dreaptă a tastaturii (acestea sunt utilizate pentru introducerea rapidă a datelor, îndeosebi de către operatori cu rutină). Unele taste numerice au funcŃii duble şi sunt simbolizate corespunzător. Taste func Ńionale simbolizate cu F1, F2, …, F12, servesc pentru lansarea unor comenzi sau activarea unor funcŃii diferite de la un produs software la altul. Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează tastele cu săgeŃi, tasta TAB şi tastele următoare:

PgDn – determină deplasarea înainte a textului cu o pagină-ecran; PgUp – face deplasarea înapoi a textului cu o pagină-ecran; HOME – mută cursorul în colŃul din stânga sus, dacă se află pe prima coloană, indiferent de linie, sau mută cursorul la începutul liniei curente; END – poziŃionează cursorul la sfârşitul liniei curente, sau în colŃul din stânga jos, dacă se află pe ultima coloană a unei linii.

Taste pentru schimbarea func Ńiei altor taste folosite individual sau apăsate în combinaŃie cu una sau două taste:

CAPS-LOCK – este o tastă alternativă care face trecerea de la scrierea alfa-numerică cu majuscule (litere mari) la scrierea cu minuscule (litere mici) şi invers; SHIFT – are aceeaşi funcŃie ca şi CAPS-LOCK însă are efect numai cât este Ńinută apăsat;


3/21

ALT – acŃionată împreună cu alte taste determină generarea unei comenzi sau chiar a unor instrucŃiuni de program CTRL – se utilizează în combinaŃie cu alte taste pentru generarea şi transmiterea unor comenzi de control şi dirijare;

Taste pentru control şi corec Ńie Din această categorie fac parte tastele care servesc pentru corecŃii într-un text afişat sau, pentru controlul unor funcŃii ale sistemului cum sunt:

PAUSE/BREAK – suspendă temporar afişarea liniilor pe ecran sau, în asociere cu tasta CTRL, poate să suspende execuŃia unui program. (Reluarea afişării sau execuŃiei programului astfel întrerupt, se face acŃionând o tastă oarecare); PRINT-SCRN – tipăreşte pe imprimantă conŃinutul ecranului; ENTER – marchează terminarea unei linii introdusă de la tastatură (o comandă, o instrucŃiune sau o linie de date) şi transmiterea acesteia către calculator, concomitent cu avansul la rândul (linia) următor; ESC – suspendă execuŃia programului sau a comenzii curente şi face să se revină la pasul (ecranul) imediat anterior; INSERT – este o tastă alternativă care selectează fie modul de lucru INSERT, când orice caracter tastat se inserează în poziŃia cursorului, fie modul de lucru EDIT, când caracterul tastat îl substituie pe cel din dreptul cursorului; DEL – şterge caracterul din dreptul cursorului; BACKSPACE – şterge primul caracter de la stânga cursorului.

Tastatura se comportă, în timpul lucrului, ca un mic calculator, în sensul că are capacitatea de a memora temporar o linie de date, o linie de comandă sau de instrucŃiuni de program şi permite efectuarea corecturilor necesare, înainte de transmiterea acestora în memoria internă a calculatorului (înainte de acŃionarea tastei ENTER). Acest lucru este posibil pentru că tastatura are un microprocesor propriu şi un buffer de memorie RAM. Fiecare tastă are asociat un cod numeric, care este un cod ASCII numit cod de scanare. Microprocesorul este capabil să sesizeze momentul apăsării unei taste şi momentul eliberării sale putând genera repetitiv codul de scanare al tastei menŃinute în poziŃia apăsat: grupează caracterele tastate câte două (16 biŃi) şi le transmite spre calculator prin intermediul circuitelor de control ale tastaturii După modul cum sunt dispuse tastele alfabetice, tastaturile sunt standardizate în două tipuri: – tastatura de tip anglo-saxon la care tastele alfabetice încep cu literele Q W E R T Y…; – tastatura de tip francez la care tastele alfabetice încep cu literele A Z E R T Y…; Tastaturile au un cod intern propriu care poate fi schimbat prin comenzi de configurare, în funcŃie de particularităŃile Ńării în care se utilizează tastatura respectivă – Start �Control Panel �Regional settings.


4/21

Figura 2.Microprocesorul dedicat şi circuitele de control ale tastaturii.

HowStuffWorks.

Legătura efectivă spre calculator este făcută printr-un conector ce poate fi de tip PS/2 sau de tip USB.

Figura 3.Conector de tip PS/2, utilizabil şi pentru tastatură. HowStuffWorks.

În domeniul tastaturilor există o preocupare marcată de adaptare a acestora la operatorul uman pentru a mări viteza de tastare şi a micşora numărul de erori. Figura de mai jos ilustrează câteva tipuri de tastaturi ergonomice, oferite de producători. De asemenea se impun tot mai mult tastaturi fără fir (wireless) care realizează legătura cu PC-ul prin unde electromagnetice.

Figura 4.Exemple de tastaturi ergonomice


5/21

Mouse–ul

Mouse-ul a trecut din categoria perifericelor opŃionale, în categoria celor obligatorii, pe măsură ce au fost create programe şi sisteme de programe care sunt greu de manipulat fără mouse şi pe măsură ce au fost realizate anumite interfeŃe grafice care-l ajută pe utilizator să se orienteze cu uşurinŃă pe ecran

Mouse-ul , un dispozitiv a cărui funcŃionare se bazează pe corespondenŃa dintre rostogolirea pe pad (suport plan, aşezat pe birou, pe care se mişcă mouse-ul) a unei bile şi mişcarea în consecinŃă pe ecranul monitorului a unui marcaj mare cât o literă numit prompter de mouse. În acest fel utilizatorul poate aduce marcajul pe poziŃia dorită de pe ecran. Apoi, folosind butoanele mouse-ului – în număr de două sau trei – el poate indica alegerea uneia sau alteia dintre comenzile afişate pe ecran sau poate produce defilarea textului pe ecran. Aceste caracteristici descriu comunicarea cu programele prin interfaŃa grafică utilizator (GUI).

Figura 5.FaŃa inferioară a mouse-ului. HowStuffWorks.

Partea vizibilă a sferei, prin modificarea punctului variabil de contact cu suprafaŃa biroului, determină mişcarea prompter-ului pe ecran.

Un mic procesor interior mouse-ului interpretează semnalele venite de la senzori şi le codifică în octeŃi, pe care îi trimite spre procesor.


6/21

Figura 6.Procesorul dedicat din interiorul unui mouse (Logitech).

HowStuffWorks.

În felul acesta, mişcările mouse-ului pot fi transformate în mişcarea prompterului pe ecran. “Clic”-urile pe butoanele mouse-ului sunt receptate de cele două butoane laterale, aflate de o parte şi de alta a firelor.

Mouse -ul este folosit în acele programe care realizează pe monitor interfeŃe utilizator prin intermediul tehnicii ferestrelor şi a casetelor de dialog (de exemplu în sistemele de operare Windows). Cursorul de mouse urmăreşte pe monitor deplasarea mouse-lui pe masa reală (pad ). Cu ajutorul mouse-lui se pot efectua patru operaŃii:

– OperaŃia de indicare (point ); semnifică simbolul afişat pe ecran specific mouse-ului, având forme diferite în funcŃie de programul în exploatare, poziŃia lui pe ecran etc. şi constituie mijlocul de reper al opŃiunilor;

– OperaŃia clic (click) prin care se acŃionează scurt un buton al mouse-lui; semnifică apăsarea şi apoi eliberarea rapidă a butonului din stânga sau dreapta mouse-ului având ca efect selectarea, activarea sau marcarea unei opŃiuni, unui meniu, submeniu sau comenzi;

– OperaŃia dubluclic (double click ), prin care se acŃionează scurt, de două ori succesiv un buton al mouse-lui; semnifică două clicuri de mouse care se succed la un interval foarte scurt, şi care conduc la lansarea în execuŃie a unor programe sau execuŃia unor comenzi simple;

– OperaŃia de tragere (drag and drop), prin care se deplasează mouse-ul pe masa reală cu un buton acŃionat. semnifică deplasarea mouse-ului Ńinând butonul din stânga apăsat, având ca efect marcarea unui text, mutarea unor obiecte sau ferestre, copierea etc.

Rezultă că mouse-ul este util numai în măsura în care pe ecran există afişate anumite opŃiuni din care se pot selecta şi activa cele necesare pe parcursul unei sesiuni de lucru.


7/21

Utilizarea mouse-ului simplifică modul de operare prin tastatură, acesta putând cumula funcŃiile mai multor taste: tastele de deplasare a cursorului, tasta ENTER, tasta ESC, tastele PgDn şi PgUp precum şi orice tastă funcŃională (F1–F12) sau alte taste sau opŃiuni afişate pe ecran. Unele modele de mouse (Intellymouse) dispun şi de o rotiŃă între cele două butoane, pentru derularea rapidă a informaŃiilor dintr-o fereastră ca şi când s-ar acŃiona bara de defilare verticală. După modul cum sunt conectate şi cum comunică cu calculatorul distingem trei tipuri de mouse şi anume:

• mouse serial, care se conectează la unul dintre porturile seriale sau prin port USB , fiind mouse-ul cel mai utilizat şi acceptat de orice program;

• mouse cu placă de interfaŃă proprie (numit şi mouse de magistrală) care se conectează la calculator prin intermediul unui conector de extensie,sau printr-un port special intern (fiind mai rar utilizat);

• mouse optic (fără fir) care comunică cu calculatorul prin intermediul unui semnal radio preluat şi prelucrat de către o placă de interfaŃă specială

Ca şi în cazul tastaturilor se observă o preocupare deosebită a producătorilor pentru proiectarea unor mouse-uri ergonomice care să asigure comoditatea în timpul operării şi să nu obosească mâna operatorului. În plus sunt din ce în ce mai folosite mouse-uri fără fir (wireless) care uşurează munca utilizatorului micşorând numărul de cabluri de pe birou.

Figura 7.Exemple de mouse Scannerul

Scanner-ul reprezintă un echipament opŃional în cadrul unui sistem de calcul, ce lucrează în spaŃiul de culoare RGB, cu ajutorul căruia originalele color sau alb-negru sunt transformate prin digitizare în fişiere ce pot fi prelucrate de programe de specialitate sau integrate împreună cu text în programe de paginare.

Scanere flatbed, de asemenea, numite scanere de birou, sunt cele mai versatile şi utilizate .

Sheet-fed scanerele sunt similare cu scanere flatbed cu excepŃia cazului în care documentul este mutat şi capul de scanare este imobil.

Scanere handheld utilizează aceeaşi tehnologie de bază, ca un scaner flatbed, Acest tip de scaner de obicei nu oferă de bună calitate a imaginii. Cu toate acestea, poate fi util pentru captarea rapidǎ de text.


8/21

Drum scanere sunt utilizate de industria de publicare pentru a captura imagini incredibil de detaliate. Ei folosesc o tehnologie denumită-un tub de fotomultiplicatoare (PMT

Scannerul este un dispozitiv de intrare prin care pot fi citite imaginile

grafice (fotografii, desene,texte )tipărite pe hârtie. Imaginea de scanat este

pusă pe suprafaŃa transparentă a dispozitivului si apoi "citită" prin metode

electrooptice prin deplasarea cititorului de-a lungul ei. Există şi dispozitive de

scanat mobile, de rezoluŃie şi precizie mai coborâte (handy scanner).

Cu ajutorul unui sistem de senzori, scanner-ul preia imagini pe care le scanează (operaŃia se mai numeşte şi digitalizare) şi le transmite calculatorului care le memorează, sub forma unor fişiere, după care acestea pot fi supuse prelucrării.

Senzorii scannerului se numesc celule CCD (Charge Coupled

Device), care sunt de fapt condensatori încărcaŃi electric şi sensibili la lumină

O sursă de lumină dedesubtul imaginii/documentului iluminează

suprafaŃa acesteia. Cu ajutorul unui motoraş captatorul CCD este deplasat şi

astfel captează lumina reflectată de document/imagine. Această lumină, cu

ajutorul unui sistem de oglinzi, este focusată spre o lentilă, care, la rândul ei,

transmite fascicula luminoasă spre o diodă fotosensibilă. Aceasta transformă

lumina în curent electric. Intensitatea curentului depinde de intensitatea luminii

reflectate. Convertorul analog digital stochează fiecare valoare de curent ca un

pixel digital reprezentând o arie neagră sau albă. Scannerele mai sofisticate pot

transforma curentul în tonuri de gri. Un scanner color transmite lumina prin filtre

(roşu, verde şi albastru, separat fiecare) pentru a obŃine tonurile de culoare

produse de acestea. Apoi, informaŃiile sunt transmise calculatorului unde sunt

traduse astfel încât să fie inteligibile cu un program de editare.


9/21

Figura 8. Modul de funcŃionare al scanner-ului

(http:// howstuffworks.com)

După scanare, suportul software permite vizualizarea imaginii pe

ecran, mărirea, micşorarea, modificarea şi reproducerea ei pe un dispozitiv de

ieşire (plotter sau imprimantă). Imaginea pe care o citeşte scannerul este o

suprafaŃă formată din puncte, fiecare punct fiind definit printr-un cod de culoare,

şi coordonatele sale.

OperaŃia de scanare constă în împărŃirea imaginii în puncte

individuale numite pixeli, prin luminarea imaginilor, care sunt apoi percepute

prin intermediul senzorilor, în funcŃie de intensitatea luminii. Intensitatea luminii

depinde, la rândul ei, de conturul şi luminozitatea imaginii scanate.

La scannerele existente pe piaŃă, o celulă CCD poate recunoaşte până la 2048 de trepte de luminozitate. Cu ajutorul unui software adecvat imaginile digitalizate sunt transmise calculatorului pentru prelucrare. Prelucrarea ulterioară poate consta în finisarea contururilor, redimensionare, mutare, rotire, colorare, umbrire,suprapunere etc. Principalele caracteristici care definesc performanŃele unui scanner şi calitatea imaginilor scanate sunt:

– rezoluŃia; – viteza de scanare;

– numărul de culori, reprezintă setul de culori care pot fi codificate de

scanner;


10/21

– calitatea software-ului utilizat. Rezolu Ńia este dată de numărul şi mărimea celulelor de citire CCD, şi se exprimă în număr de pixeli pe inch sau dot per inch prescurtat dpi. Cele mai răspândite scannere au rezoluŃii de 200, 300 şi 600 pixeli/inch. Imaginea scanată este cu atât mai fidelă, cu cât rezoluŃia este maibună. O îmbunătăŃire a rezoluŃiei presupune implicit creşterea densităŃii de pixeli şi micşorarea dimensiunii acestora. Pentru scanarea unor imagini color s-a ajuns până la rezoluŃii de 4800 sau 9600 dpi. Viteza de scanare depinde de o serie de factori dintre care mai semnificativi sunt următorii: – viteza de reîncărcare a celulelor CCD în timpul scanării, care la rândul ei depinde de tehnologia de fabricaŃie a acestor condensatori; – numărul de treceri, atunci când se scanează imagini color (pentru scanere la care principiul de percepere a culorilor are la bază repetarea scanării); – tipul şi mărimea imaginilor scanate, ştiut fiind că o imagine cu multe detalii şi nuanŃe va încetini viteza, întrucât sesizarea fiecărui detaliu necesită timp suplimentar şi treceri repetate.

Încercările de îmbunătăŃire a rezoluŃiei, prin creşterea numărului de senzori, conduc implicit la scăderea vitezei de scanare. Cele două caracteristici, rezoluŃie şi viteză se află într-un raport invers proporŃional. Scanner-ele pot fi utilizate şi pentru a introduce textul imprimat pe un suport grafic în memorie sub formă de fişier text care poate fi apoi prelucrat cu un procesor de texte. Pentru aceasta scanner-ul trebuie să fie însoŃit de produse software de tipul OCR (Optical Character Recognition- recunoaştere optică a caracterelor). Figura de mai jos ilustrează aspectul obişnuit al unui scanner.

Figura 9. Scanner fix

DISPOZITIVE PERIFERICE DE IEŞIRE Plotter Plotterul este un dispozitiv de ieşire care permite trasarea unui desen sau alte

reprezentări grafice (litere) prin deplasarea comandată, pe două direcŃii a unuia sau mai multor dispozitive de scriere (cu pastă sau cerneală). Dispozitivul este foarte util pentru trasarea desenelor, diagramelor,


11/21

având avantajul că se pot trasa orice fel de curbe în mai multe culori. În prezent este înlocuit cu bune rezultate de imprimantele grafice. Au apărut, o serie de echipamente multifuncŃionale, un scanner-plotter fiind ilustrat în figura 9.

Figura 10.Dispozitiv multifuncŃional simultan scanner şi plotter

Monitorul

Este dispozitivul care permite vizualizarea rapidă a rezultatelor date de calculator. Afişarea informatiilor pe ecranul unui calculator se realizeaza prin intermediul placii grafice si a driver-ului grafic asociat acesteia Placa grafica sau adaptorul de ecran este componenta hard a calculatorului, care asigura gestiunea memoriei ecran si controlul monitorului video. Driverul grafic este componenta software care comanda placa grafica Memoria ecran apartine placii grafice, ea pastreaza informatiile care se afiseaza „instantaneu” pe ecran ( in realitate imaginea de pe ecran este generata de aproximativ 60 de ori pe secunda). Memoria ecran poate fi adresata ca o memorie obisnuita. Placa grafica trateaza ecranul in doua moduri: text si grafic. In modul text, fiecare caracter care urmeaza sa apara pe ecran este pastrat in memoria ecran pe doi octeti:

• 1 primul contine codul Ascii al caracterului; • 2 al doilea cuprinde caracteristicile caracterului : culoare, iluminare,

culoarea fondului, clipire. In modul grafic, memoria ecran cuprinde pentru fiecare pixel (element de imagine) de pe ecran un cod reprezentat pe biti, prin care se determina culoarea pixelului. Datorita acestui mod de codificare memoria ecran poate cuprinde imaginea codificata a mai multor ecrane. Zona din memoria ecran necesara pentru memorarea unui ecran se numeste pagina video.

Caracteristicile unui monitor sunt: claritatea imaginii, numărul de culori

afişate, nivelul de radiaŃii electromagnetice. Monitorul se caracterizează prin


12/21

1. Tipul tehnologic : ecran cu cristale lichide (LCD) sau cu tub catodic

(CRT)

2. Calitatea este dată de rezolu Ńie care reprezintă numărul puncte

individuale de culoare, cunoscut sub numele de pixeli ai ecranului, unde

un pixel este un punct de pe ecran. RezoluŃia se referă la numărul de

pixeli, de pe un ecran. RezoluŃia este exprimată prin identificarea numărul

de pixeli de pe axa orizontală (rânduri) şi numărul de pe axa verticală

(coloane), cum ar fi 800x600.

3. RezoluŃia este afectată de o serie de factori, inclusiv dimensiunea

ecranului , adicǎ dimensiunea diagonalei (între 14 şi 21 de inch, între 36

şi 54 de cm)

4. numǎrul de culori

In tabelul de mai jos sunt prezentate principalele tipuri de monitoare:

Tip monitor RezoluŃie Număr de culori

VGA 640 x 480, 16

SVGA 800 x 600

1024 x 768

256

256

XGA 1.024 x 768 65.536

monitorul, de tipul unui ecran de televizor şi care afişează informaŃii din calculator. Principiul de afişare al imaginii este cel de la televizor: ecranul conŃine un număr de puncte (pixeli) care, prin culoarea pe care o primeşte fiecare, formează o imagine. Punctele sunt aşezate pe linii şi coloane; pot fi, de exemplu, 1024 de linii şi 768 de coloane, adică un total de 786 432 puncte. Spunem în acest caz că rezoluŃia este de 1024/768. O imagine constă, în exemplul considerat, din 786432 de perechi (punct + culoare ataşată). După trecerea, acum cca. 20 de ani, de la monitoarele care afişau doar text la cele grafice, culorile şi rezoluŃia imaginilor de pe monitor au avut o dinamică remarcabilă, prin diverse tehnologii (IBM): CGA (Color Graphics Adapter, 1981) ce afişa patru culori pe un total de 64000 de pixeli (320 / 200); EGA (Enhanced Graphics Adapter, 1984) avea 16 culori şi o rezoluŃie de 640 pe 350 pixeli; VGA (Video Graphics Array, 1987), încă utilizată (256 de nuanŃe de culori); XGA (Extended Graphics Array, 1990), cu 65536 de nuanŃe pentru o rezoluŃie de 1024 / 768 de puncte şi cu 16800000 de nuanŃe la o rezoluŃie de 800 / 600 pixeli. 5. Imaginile se succed pe ecran cu o anumită frecven Ńă ( rata de

reîmprosp ătare. ) (spre exemplu, 60 de hertzi, adică imaginea se


13/21

schimbă de 60 de ori pe secundăCaracteristicile imaginii afişate de monitor pot fi ajustate printr-o fereastră de dialog la care se ajunge prin meniul Control Panel / Display.

Figura 11.Copie-ecran cu fereastra de dialog pentru alegerea opŃiunilor legate de monitor (Display Properties).

În fundal, fereastra de dialog Control Panel pentru calculatorul de tip laptop Thinkpad / IBM .

Imprimanta

Este dispozitivul care afişează informaŃiile din calculator pe suport de hârtie.

Principalele caracteristici ale unei imprimante sunt viteza de tipărire (în pagini pe

minut) şi rezoluŃia.


14/21

In tabelul de mai jos sunt prezentate principalele tipuri de imprimante:

Tip

imprimantă

Caracteristici Domenii de

utilizare

Jet de

cerneală

- culori de bună calitate;

- preŃ scăzut;

- rezoluŃie 300 dpi;

- preŃ mediu consumabile.

Uz individual şi

pentru domenii

fără pretenŃii

ridicate.

Laser - culori de foarte bună calitate;

- preŃ ridicat;

- preŃ mic consumabile.

Lucrări de foarte

bună calitate.

Termică - culori de foarte bună calitate;

- preŃ ridicat;

- preŃ mare consumabile.

Grafica de foarte

bună calitate.

Matricială - preŃ scăzut;

- rezoluŃia funcŃie de numărul

de ace;

- preŃ foarte redus pentru

consumabile

Documente

financiar–

contabile.

Unde dpi – dots per inch. (puncte per inch la pătrat).

- imprimanta – este un periferic de ieşire al cărui suport de informaŃie este hârtia. Imprimantele sunt de mai multe tipuri după tehnologia de imprimare (cu jet de cerneală, cu laser); ele pot imprima în alb-negru sau color. O parte importantă a costurilor legate de folosirea unei imprimante poate fi alcătuită de costul consumabilelor (cerneală, toner).


15/21

Figura 12.Interiorul unei imprimante laser color (Tektronix). HowStuffWorks.

Figura 13.Traseul unei pagini într-o imprimant ǎ laser

HowStuffWorks

ECHIPAMENTE PERIFERICE DE INTRARE-IEŞIRE Hard- discul


16/21

Figura 14.Unitate de disc dur Western Digital (în carcasă şi desfăcută); disc

dur şi capul de citire (în formă de săgeată). HowStuffWorks.

Figura 15 Unitate de hard-disc desfăcută

Discul dur, sau hard-diskul a fost introdus pentru prima dată de către firma IBM sub denumirea de disc Winchester Capetele de citire/scriere şi braŃele de susŃinere sunt sigilate împreună cu platanele metalice pentru a fi protejate la praf sau diverse alte particule ce pot influenŃa ulterior mecanismul extrem de fin de citire/scriere. Dimensiunea stratului de oxid de pe suprafaŃa platanului este de aproximativ 2,5 µm iar capul de citire/scriere se deplasează deasupra sau dedesubtul platanului la o distanŃă infimă, de numai 0,5 µm (drept comparaŃie, un fir de păr uman are o grosime de aproximativ 50 µm). Suportul de memorie al discului dur funcŃionează pe baza fenomenului magnetic. Discul dur este o memorie nevolatilă ce joacă un rol fundamental în calculatoarele uzuale, datorită

1. vitezei relativ mari de transfer al datelor (5-40 mega-octeŃi pe secundă) 2. întârzierea între momentul cererii de citire a unui fişier de pe discul dur şi

trimiterea primului octet din fişier spre calculator este de numai 10-20 mili-secunde. şi

3. a capacităŃii mari de memorare (10-40 Giga-octeŃi). Datorită acestor caracteristici, discul dur este esenŃial în mecanismul memoriei virtuale (o zonă a discului dur este tratată ca şi cum ar face parte din memoria RAM). Unitatea de hard disc are viteză de funcŃionare de cel puŃin zece ori mai mare decât cea a unei unităŃi de floppy disc (3600 RPM rotaŃii pe minut), dar actualmente viteza de rotaŃie este de 7200 RPM, 10000 RPM şi chiar


17/21

15000 RPM Conectarea la magistrala principalǎ se face :

• IDE(Intelligent Drive Electronics) de la firma Compaq • interfaŃa SCSI (Small Computer System Interface,)

•

Figura 16.


18/21

o discul flexibil ( Floppy discul ) , de capacitate medie (în mod

uzual, 1,44 Mega-octeŃi).

Figura 17.ÎmpărŃirea discului în piste (cercuri concentrice) şi sectoare (în galben).

HowStuffWorks.

Toate calculatoarele posedă o unitate de citire a discurilor flexibile

Capacitatea discurilor flexibile depinde de tipul discului şi densitatea de

înregistrare, din acest punct de vedere sunt:

Discul cu dublă densitate (DD), cu o capacitate de 720 KB

Discul cu înaltă densitate (HD), cu o capacitate de 1,44 MB;

Discul cu foarte înaltă densitate (ED), cu o capacitate de 2,88 MB.

Unitatea de disc flexibil are, între alte componente, capete de citire / scriere (câte

unul pentru fiecare faŃă a discului) şi un motor ce roteşte discul.

Figura 18.Capetele de citire (sub etichetă) ale unităŃii de disc

flexibil. HowStuffWorks.


19/21

Discul compact (CD-ROM) a devenit, odată cu creşterea dimensiunilor programelor de firmă, o formă obişnuită de distribuire a software-ului comercial. CD-urile au un diametru de 120 mm, 1,2 mm grosime şi pot stoca până la 800 MB de informaŃie. Ele sunt construite dintr-un strat de plastic, un strat de metal reflectiv şi un înveliş de lac. CD-urile reprezintă un mediu optic de stocare diferit de mediile magnetice de genul floppy disk, hard disk sau discuri Zip.

Figura 19.Memorarea datelor pe disc compact se face în spirală,

spre deosebire de discul flexibil. HowStuffWorks.

IniŃial,memorie exclusiv citire (ROM), discul compact este astăzi şi suport

reutilizabil (dispozitivul periferic numindu-se CD-Writer – unitate de scriere pentru

CD).

Figura 20.Interiorul unei unităŃi de citire pentru Disc Compact. De la stânga la

dreapta: locaşul discului şi motorul pentru disc; dispozitivul pentru citire cu laser;

dispozitivul de poziŃionare a razei laser, cu motorul aferent. HowStuffWorks.

Viteze de citire Viteza de citire a unei unităŃi CD-ROM determină rata de transfer a informaŃiei de la CD-ROM la calculator. În principiu, cu cât viteza de citire este mai mare, cu atât transferul datelor este mai rapid. Viteza de citire a unei unităŃi CD-ROM este


20/21

multiplu de 150 KB şi este succedată de un “x”. O unitate CD-ROM cotată cu viteza de citire 1x înseamnă că citeşte datele cu o viteză de 150 KB pe secundă.;un CD-ROM 10x citeşte 1500KB pe secundă Fluxurile de date de pe un CD (video) pot necesita viteze de minim 12x. De asemenea, rata de citire a unui CD-ROM nu este totdeauna uniformă. O unitate CD-ROM 100x poate ajunge la această viteză în apropiere de centrul CD-ROM şi doar la viteza 40x pe pistele exterioare Inscrip Ńionarea CD-urilor

Figura 21. SecŃiune printr-un disc CD-R. Discurile CD-R sunt formate dintr-un substrat de policarbonat, ca şi discurile CD obişnuite, peste care se aplică un strat special de înregistrare, bazat pe o vopsea fotosensibilă. Peste acest strat se aplică un strat reflectorizant de metal (un aliaj de aur sau argint), şi în final un strat protector de plastic În momentul de faŃă există două tipuri de CD recordere:

1. CD-R (Compact Disk Recordable) reprezintă prima tehnologie apărută.la CD-urile comerciale produse în cantităŃi mari. Această tehnică produce adâncituri pe CD ce sunt citite de razele laser. Tehnologia CD-R foloseşte altă strategie pentru scrierea informaŃiei pe CD. Mediul CD-R adaugǎ un strat strat special de înregistrare, bazat pe o vopsea fotosensibilă. între stratul reflectorizant de metal (un aliaj de aur sau argint) şi cel de plastic cu rol protector. Acest strat de vopsea este translucid şi permite luminii să ajungă la stratul de metal de unde se reflectă înapoi. Atunci când o unitate CD-ROM scrie informaŃii pe un mediu CD-R foloseşte un laser pentru a arde zone în stratul de vopsea pentru a crea pete opace, care nu reflectă lumina. Aceste zone topite sunt opace şi nonreflective Atunci când CD-ul este citit, ansamblul laser recepŃionează reflecŃiile doar din zonele translucide. Această suprafaŃă transformă reflecŃia /nonreflecŃia în biŃi de date. Sunt folosite două lasere: unul de citire şi unul de scriere. O unitate CD-R cu caracteristicile 24x/40x are o viteză de scriere de 24 x şi una de citire de 40x.

2. CD-RW (Compact Disk ReWritable).. Ca şi unităŃile CD-R, unităŃile CD-RW necesită utilizarea unui tip special de disc. Mediul CD-RW este diferit în sensul că include un strat


21/21

modificator de stare între straturile de plastic şi cel de metal Acesta este compus din anumite elemente chimice care îşi modifică starea fizică la anumite temperaturi. Când raza laser de scriere este folosită pentru a scrie informaŃii pe disc, zone ale amestecului sunt topite prin supraîncălzire şi menŃinute în această stare print-o rǎcire rapidǎ La unităŃile CD-RW apare cea de-a treia rază laser: aceea de ştergere. Raza de ştergere este utilizată pentru a aduce înapoi în stare cristalină amestecul. O unitate CD-RW are caracteristicile 24x/12x/40x are o viteză de scriere de 24x, are o viteză de rescriere12x şi de citire de 40x

DVD-ROM (digital versatile disc ) este o memorie exclusiv citire asemănătoare

CD-ROM, având însă capacităŃi de stocare mult mai mari; a apărut în 1997.

CapacităŃile de memorare ale unui DVD sunt de minimum 4 Giga-octeŃi

(aproximativ echivalentul unui film de 2 ore), ajungând la 16 Giga-octeŃi.

Figura 22.Disc DVD. HowStuffWorks.

Carduri de memorie flash (CompactFlash, SmartMedia, PCMCIA) sunt memorii

relativ rapide exclusiv citire de tip EEPROM (electrically erasable programmable

read-only memory – memorii exclusiv citire programabile ce pot fi şterse electric).

Astfel de memorii se folosesc, de exemplu, şi la aparatele foto digitale.

Figura 23 Mărimea unui card SmartMedia cu capacitate de 64 Mega-octeŃi este

comparabilă cu a unei monede. HowStuffWorks.

echipamentele periferice -...

Documents