Elena AmbrusStudentă în anul III Specializarea Română-Rusă

O zi din viața lui Ivan Denisovici 3653 de zile din viata lui Ivan Denisovici

Aleksandr Soljenițîn

Nuvela lui Soljenițîn îl are în prim-plan pe Ivan Denisovici, un bărbat simplu, condamnat la zece ani de muncă silnică – pedeapsă din care a executat opt ani. Acțiunea se întinde pe durata unei singure zile, ideea lui Soljenitîn fiind una simplă – aceea de a prezenta fără niciun fel de artificii literare o zi obișnuită din viața de lagăr..

Timpul

Prima referire la timpul acțiunii este reliefată încă din titlul, o zi. O zi desemnează o multitudine de episoade prezentate detaliat, caracteristice pentru oricare dintre zilele de lagăr ale personajului principal. În acest sens, avem sintagma “ca de obicei”, care marcheză caracterul repetitiv al faptelor prezentate : La cinci dimineața, ca de obicei, la baraca comandamentului s-a dat semnalul deșteptării cu lovituri de ciocan într-o șină de fier.1 Și mai mult, avem fraza din finalul nuvelei, care denotă faptul că zilele petrecute de Ivan trec atât de greu aidoma unei singure zile : Asemenea zile în termenul lui de condamnare, de la cap la coadă, erau trei mii șase sute cinzeci și trei. Trei zile mai mult din cauza anilor bisecți. 2

Timpul trăit de deținut este mult mai dilatat decât timpul obiectiv – cu alte cuvinte, ar părea că toate zilele lui Ivan sunt de dimensiunea unei singure zile.

Detinutii nu au nici un fel de control asupra timpului, pentru că are grija administrația lagărului de timpul lor. Pentru deținuti, singurele repere temporale rămân momentele în care se petrec scenele repetate, legate de somn și de mâncare : niciun deținut nu vede niciodată un ceas. Și nici că i-ar trebui. Pe el nu-l interesează decât să știe când e deșteptarea!, Cât mai e până la adunare! Pân’ la pauza de masă!. Pân’la stingere!.3 Desi timpul prezent nu apare, persită impresia că totul se petrece intr-un prezent. Ivan Denisovici nu trăieste nici in trecut, nici in viitorul cu asteptata libertate, ci in prezentul lumii lagărului, care a devenit lumea sa autentică. Această sugestie este obținută tocmai prin limitarea la o singură zi a timpului în care se petrec evenimentele.

Urmarindu-l pe Suhov de la inceput până la sfârșit, constatăm ca spațiul este prezentat de cercuri concentrice. Mai intâi este descriesă baraca, apoi zona, apoi ieșirea din stepă, șanteirul, ca, ulterior, la intoarcere, spatiul să se restrangă treptat până la baraca. Cercul închis obținut astfel sugerează faptul că privirea detinutului este limitată, inchisă de jur imprejur. Spatiul inchis, izolat, ingradit, impreuna cu unitatea temporala inchisa a unei zile formeaza cronotopul specific acestei nuvele. O miscare pe verticala si nu pe orizontala cum ne-am incumeta sa credem; caci e mai degraba dezvoltat nu planul spatial al operei ci continutul spiritual. 4

1Soljeniţîn, Aleksandr, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, traducere de Nina Grigorescu, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2013, p.52 Ibidem, p. 1363 Ibidem, p. 33

1

Elena AmbrusStudentă în anul III Specializarea Română-Rusă

În intervalul temporar pe care îl foloseşte, Soljeniţîn reuşeşte să arate nivelul corupţiei generalizate care domnea în lagăr, dar şi stratificarea socială care pleacă de la primirea regulată a unui pachet de acasă (prin intermediul căruia se puteau obţine nenumărate privilegii care, în ultimă instanţă, puteau face diferenţa între viaţă şi moarte). Primirea pachetelor se făcea în mod arbitrar, gardianul care se ocupa de distribuirea acestora comportându-se urât cu deţinuţii, tocmai din acest motiv, Şuhov înştiinţându-şi familia că nu doreşte să primească pachete. Stau la rând cu săculeţe, cu trăstuţa în mână. Dincolo de uşă (aici, în lagăr, Şuhov personal n-a primit niciodată pachet, dar ştie din auzite), îţi deschid lădiţa cu o toporişcă, gardianul scoate cu mâna lui tot ce-i acolo, cercetează. Rupe în două ce se poate rupe, ce nu, despică cu cuţitul, pipăie, deşartă în altă pungă. (...) Dacă-i vreo plăcintă sau altceva dulce mai deosebit sau vreun salam sau peşte – mai şi muşcă din ele. (Ferească sfântul să pomeneşti de dreptul tău – îţi găseşte el îndată nod în papură – ori cutare lucru cică-i interzis, ori altul nu-i regulamentar şi nu-ţi mai dă deloc pachetul. Iar acela care primeşte coletul trebuie să împartă în dreapta şi-n stânga, să dea şi să tot dea, de la gardian începând)5.

Munca

Deţinuţii erau, în general, folosiţi la tot felul de munci, fapt pentru care, ei se simt superiori doar când muncesc, când dau ordine cine și cât să facă. Atât pentru Șuhov, cât și pentru camarazii săi, munca este un mijloc de afirmare de sine, și nu o contribuție la construirea socialismului. În aceste condiţii, şeful de echipă, deţinut şi el, are un rol important:Într-un lagăr, şeful de echipă e totul: unul bun îţi dă a doua oară viaţă, unul afurisit te bagă între patru scânduri.6 Insă, condiţiile de muncă sunt deosebit de grele: temperatura foarte scăzută (ziua pe care o descrie Soljeniţîn este una geroasă – minus 27 de grade Celsius), alături de interzicerea suplimentării hainelor făceau ca deţinuţii să sufere de frig pe toată durata efectuării muncii. Un deţinut are dreptul la două cămăşi – una de piele, una deasupra, iar restul – jos! Dar uite că Volkovoi ăsta a răcnit, a dat nu ştiu ce ordin anume şi gardienii şi-au scos repede mănuşile, le-au poruncit deţinuţilor să-şi desfacă pufoaicele (în care fiecare şi-a pitit căldura din baracă), să-şi descheie cămăşile şi dă-i, şi pipăie cu degetele dacă nu cumva au tras pe ei vreo buleandră mai mult faţă de cele îngăduite. 7

Hrana

Există şi o filosofie a celor mai importante evenimente plăcute din lagăr: mâncatul. De altfel, acest aspect domină gândul deţinutului aproape tot timpul căci foamea lui era atât de profundă, afecta atât de mult organismul încât punea stăpânire pe întreaga fiinţă şi, mai ales, asupra creierului. Lăsând la o parte somnul, în lagăr un deţinut nu trăieşte pentru el decât zece minute la masa de dimineaţa şi câte cinci minute la prânz şi cină. Zi de zi ciorba e aceeaşi - depindea de leguma cu care era aprovizionat lagărul pentru iarnă(...) Trebuie să mănânci cu gândul concentrat numai la mâncare, muşti câte o bucăţică şi dumicatul îl

4 Maticiuc, Cecilia, Proza lui Aleksandr Soljenitin . Un document artistic al Gulagului. Editura Institutul European, 2014, p.1345 Soljenițîn, Aleksandr, op.cit, p.646 Ibidem, p.707 Ibidem, p.73

2

Elena AmbrusStudentă în anul III Specializarea Română-Rusă

frămânţi cu limba şi-l sugi în gură şi simţi toată mirozna acestei pâini negre, cleioase .8 De aceea,O zi din viața lui Ivan Denisovici pare a fi o nuvelă a universului gastronomic. Saptezeci de cuvinte din campul lexical al bucatariei ( legumă, pește, pâine, carne, zeamă, tain, zahăr, lapte, cartofi, tigaie, ovăz, cașă, varză, terci, fărămitură, salam, strachină, porție blide, lingură. Verbul “a mânca”, substantivul „mâncare” și adjectivul “flămând” apar de 25 de ori. Cu privire la acest aspect, vedem ce importanta colosala are fiecare inghititura; gustul mâncării, momentul șederii la masă, mestecarea în sine este prilej de bucurie! „A venit clipa cea sfântă. (...) La inceput soarbe numai zeama, o tot soarbe. De cum inghite primele linguri cu lichid fierbinte si caldura se raspandeste incet in tot trupul – stomacul se deschide parca a bucurie in intampinarea ciorbei. Ce bine-i! Uite, asta-i scurta clipa pentru care traieste un detinut.”9

În cele aproximativ 150 de pagini ale nuvelei întâlnim diverse tipologii de personaje. Cei care intră în contact cu Ivan Denisovici sunt prezentați succint, fără să se insiste prea mult pe prezentarea trăsăturilor acestora. Kuziomin, Ivan Poltora, Alioșka, Buinovski, Tatarin, Tiurin – șeful de echipă, Fetiukov, Pavlo, Cezar, Gopcik sau Kildings sunt personaje ce nu impresionează neapărat prin drama lor (Soljenițîn nu apleaza la multe evocări din trecut sau referiri la viața din libertate pentru a-l sensibiliza pe cititori) ci prin modul lor în care au ales să se resemneze și să sufere în tăcere.

Nimeni nu visează la libertate în nuvela lui Soljenițîn. Puțini își mai amintesc de viața dinainte de lagăr și nimeni nu îndrăznește să își facă planuri pe termen lung. Pentru că viața în lagărul pe care ni l-a prezentat Soljenițîn presupune doar supraviețuirea de la o zi la alta.

8 Ibidem, p.99 Ibidem, p.15

3

Elena AmbrusStudentă în anul III Specializarea Română-Rusă

Bibliografie :  

1. Soljeniţîn, Aleksandr, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, traducere de Nina Grigorescu, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2013;

2. Soljeniţîn, Aleksandr, interviu publicat în Der Speigel, iulie 2007.3. Maticiuc, Cecilia, Proza lui Aleksandr Soljenitin . Un document artistic al Gulagului.

Editura Institutul European, 2014. 4. http://www.poezie.ro/index.php/essay/14006358/Alexandr_Soljenitin:_

%C5%A4O_zi_din_viata_lui_Ivan_Denisovici%C5%A5

4