E timpul pentru o nouă ș coală – ep. 1

Ne plângem de mult timp de sistemul nostru educaţional care nu produce oameni capabili şi competenţi care să schimbe destinul României.

Ne lăudăm cu eforturile supraumane ale unor profesori şi elevi care ajung la olimpiade, însă miza este atât de măruntă comparativ cu eșecurile noastre. Ce oameni de afaceri şi antreprenori, ce funcţionari, muncitori, meseriaşi şi ce profesori a scos acest sistem?

Pentru cei care vor să dezbată sistemul educaţional românesc, aş vrea să lansez următoarea întrebare:

Ce fel de parlamentari şi politicieni a scos sistemul educaţional românesc? Pentru că aproape toţi sunt şcoliţi în sistemul românesc de educaţie, nu?

Cine sunt cei care îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia lor care acum se răsfrânge asupra noastră?

Cine îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia celor care votează parlamentarii şi politicienii care au ajuns să ne decidă destinul prin legile pe care le-au dat aşa cât i-a dus mintea şi educaţia pe care o au?

Cei care fac legile unei ţări ar trebui să fie vârfurile unei societăţi, tot ce au sistemul şi societatea mai bun de oferit. Ce spune despre sistem calitatea ”conducătorilor” noştri?

Ce facem acum pentru a ne asigura că generaţiile ce vin sunt mai competente?

Tăiem răul de la rădăcină? Facem o schimbare lentă? Facem o schimbare, de orice fel ar fi ea?

Marea trădare

Eu arăt cu degetul spre sistemul educațional şi spun: ”M-ai trădat”.

TU trebuia să ai grijă de mine când eram copil şi tânăr, să te asiguri că mă dezvolt dintr-o sămânţă, că sunt plantat într-un teren fertil şi am condiţiile să cresc şi să mă dezvolt armonios.

Şcoala nu este doar un loc în care să stau ca să aibă părinţii mei timp să meargă la muncă.

Şcoala este un loc în care ar trebui să se petreacă educaţia, care în adevăratul sens al cuvântului din latină, educo, înseamnă ”a dezvolta din interior”.

Ce anume a dezvoltat din interiorul meu şcoala în care am petrecut 12 ani + 5 de Politehnică + 4 de psihologie, unii dintre cei mai preţioşi ai vieţii mele?

Am fost pus să dau teste de memorie timp de 21 de ani.

Dar de sufletul meu cine a avut grijă?

Cine m-a învăţat ce este iubirea, familia şi cum să invit o fată la o plimbare, ce să vorbesc cu ea şi cum să duc lucrurile pas cu pas mai departe?

Cine m-a învăţat ce sunt banii, cum se câştigă şi cum pot să devin liber financiar?

Cine m-a învăţat ce este sănătatea, nutriţia, sportul şi cine mi-a dat dragostea pentru ele?

La şcoală petreceam cele mai multe şi importante ore ale zilei.

În rest eram acasă, însă părinţii mei mă trimiteau la şcoală tocmai în ideea că voi prinde acolo ceva ce ei nu mă pot învăţa.

În afară de asta părinţii mei mă puteau învăţa maxim ce ştiau ei, iar asta se vedea în rezultate lor care nu erau prea grozave. Tot din cauza sistemului educaţional prin care şi ei au trecut.

În rest cine să mă educe?

Nu şcoala mi-a pretins prezenţa?

Nu şcoala mi-a cerut note mari?

Nu şcoala mi-a promis că voi avea succes în viaţă dacă obţin rezultate bune?

Nu şcoala mi-a impus reguli şi disciplină pentru binele meu?

Şcoala şi sistemul m-au trădat şi îi consider pe toţi cei parte din sistem direct responsabili.

Cine e sistemul?Spre cine arăt cu degetul?

Spre toţi cei care sunt profesori ca şi funcţionari în loc să fie profesori şi educatori din vocaţie.

Spre toţi cei care vin la şcoală ca la sapă, să îşi facă norma de ore fără a ţine cont de individualitatea şi sufletul vulnerabil al fiecărei fiinţe ce se află în faţa lor.

Spre toţi cei care ştiu că la sfârşit elevii nu se vor alege cu mare lucru, însă îşi joacă rolul de dragul aparenţelor şi pentru a-şi încasa amărâta de leafă.

Sper că e un preţ bun şi de care sunteţi mulţumiţi pentru trădarea viitorului unei întregi naţiuni.

La şcoală nu aveam nevoie să mi se spună ”scoate o foaie de hârtie, avem test” ci aveam nevoie să mi se spună ”cum rezişti în fiecare zi cu tatăl alcoolic şi cum rezistă mama ta ca întreţinătoare a familiei?”

La şcoală nu am avut nevoie de matematică pentru că eram foarte slab şi erau destui mult mai buni ca mine care aveau un viitor în informatică şi inginerie. Nu era nevoie să fiu sacrificat eu şi să fiu transformat într-o simplă statistică.

Aveam nevoie să mi se spună ”Pera, parcă nu eşti aşa bun pe mate info şi parcă din ce am observat noi credem că eşti natural talentat spre ştiinţe umaniste. Hai să explorăm un pic şi să vedem cum îţi place”.

La şcoală nu am avut nevoie să mi se sublinieze cu roşu greşelile, nu am avut nevoie să fiu devalorizat prin note şi nici pus într-o competiţie cu colegii.

Aveam nevoie să fiu încurajat, să mi se spună ce fac bine, să fiu valorizat că fiinţă umană şi să învăţ că prin cooperare câştig infinit mai mult decât prin competiţie.

Dar pentru ca în şcoală să se întâmple ce aveam eu nevoie cu adevărat, ar fi înseamnat să existe oameni pregătiţi pentru a oferi această educaţie.

Şi din păcate, aceşti oameni nu au existat atunci şi nu există nici acum.

De aceea, sistemule educaţional românesc, te consider vinovat de TRĂDARE. Eu nu sunt doar carne de tun, doar o statistică şi m-am eliberat prin propriile forţe de jugul acesta al unei maşinării sociale ce distruge suflete şi creează doar zombie şi roboţi.

Şi am plănuit distrugerea acestui sistem în fiecare zi de la 22 de ani, de când aproape a fost distrus şi viaţă lui Pera nu ar fi însemnat nimic.

Cum schimbi un sistemCitind despre cum se poate distruge un sistem, de la metode violente la metode nonviolente, am descoperit un lucru foarte interesant.

Buckminster Fuller a spus că dacă vrei să schimbi un sistem, nu te lupţi direct cu el pentru că lupta e foarte dificilă, sistemul e foarte bine ancorat şi are resurse foarte mari.Dacă vrei să schimbi un sistem, creezi altul nou care într-o zi va face sistemul vechi să fie depăşit şi oamenii nu vor mai apela la el.

Şi am ştiut că asta e misiunea mea, acum în plină desfăşurare.

Fiecare articol, carte, curs, seminar, alfacamp, workshop şi orice formă de exprimare şi educaţie am găsit a avut că scop să pună bazele unui nou fel de a face educaţie.

O educaţie care să facă cinste originii acestui cuvânt: ”a dezvolta din interior”.

După 12 ani, această fundaţie a fost pusă, una solidă, puternică, pe care orice om îşi poate clădi şi construi o viaţă extraordinară.

Preţul însă pentru această nouă educaţie este că aproape tot din ce ai învăţat până acum va trebui să rămână în urmă şi va trebui să accepţi că s-ar putea să fi pierdut mulţi ani preţioşi din viaţa ta mergând pe o cale greşită.

Îmi este clar că tot ce ai fost învăţat până acum despre bani, iubire, sănătate, vocaţie, personalitate, suflet, este greşit în afară de cazul în care ai ceea ce îţi doreşti în aceste domenii importante ale vieţii.

În următoarele zile îţi voi detalia amănuntele acestui nou sistem educaţional, aşa cum îl văd eu.

Până atunci, m-ar ajuta un comentariu din partea ta în care să îmi răspunzi la întrebarea: dacă ar fi un singur lucru pe care ai vrea să îl înveţi şi pe care sistemul educaţional, şcoala la care mergi acum sau

la care ai fost, nu ţi-l oferă… care ar fi acel singur lucru? Cel mai important pentru tine acum?Ca să nu închei într-o notă negativistă vreau să împărtășesc cu tine câteva momente frumoase din excursia memorabilă în Thailanda, de care mă bucur momentan.

Oxana mi-a facut o super surpriza și a închiriat un yacht împreună cu câțiva prieteni de-ai noștri și ne bucurăm de plimblări maritime.