Drogurile halucinogene (psilocina și psilocibina)

 Drogurile - reprezintă un ansamblu de substanțe (produse) toxice ilegale, care sunt

capabile să inducă toxicomanie.În accepția clasică, drogul este substanța care, fiind absorbită de

un organism viu, îi modifică una sau mai multe funcții (OMS); în sens farmacologic, drogul este

o substanță utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate creea dependență fizică și

psihică sau tulburări grave ale activității mentale, ale percepției și ale comportamentului

Clasificarea drogurilor

In functie de efectele la nivel SNC drogurile se clasifica in:

A. STUPEFIANTE: derivați de opiu, opiu, morfină, codeină, heroină,

derivați morfinici de sinteză;

B. EXCITANTE: 

majore: cocaina, amfetamina și derivați;

minore: nicotina, cafea, ceai, ciocolata, vasoconstrictoare nazale;

C. SEDATIVE: benzodiazepine, derivați barbiturici, fenacetina;

D. SOLVENȚI: alcool, eter etilic, solvenți de uz casnic, adezivi care conțin

diferiți solvenți;

E. HALUCINOGENE: LSD, cannabis, mescalina, psilocina, psilocibina,

amfetamine metoxilate;

Drogurile halucinogene

 Substanțele halucinogene au jucat un rol fundamental pentru majoritatea civilizațiilor

cunoscute. Cercetările arheologice au evidențiat universalitatea utilizării acestora de către

oamenii preistorici în scop religios (de către șamani), inițiatic (rituri inițiatice sau rituri de pasaj)

și terapeutic. Cercetările istorice raportează utilizarea substanțelor halucinogene în Mesopotamia,

India, Persia, Africa, China, Japonia, Europa și America precolumbiană. Anumiți antropologi

sunt de părere că aceste substanțe au ocupat un rol social central și au contribuit chiar la

dezvoltarea „culturii” anumitor civilizații.

Substanțele halucinogene reprezintă o clasă compusă din Cannabis, produși semisintetici

sau sintetici precum LSD-ul și fenciclidina și produși naturali precum mescalina, psilocibina,

salvinorina și produși derivați din solanacee.

Substanțele halucinogene produc schimbări asupra percepțiilor, mai ales cele vizuale, de

la distorsiuni și iluzii până la adevărate halucinații. Persoanele care prezintă halucinații induse de

consumul acut de halucinogene sunt conștiente de faptul că acestea sunt provocate de substanța

respectivă, cu testarea realității intacte, ceea ce nu se întâmplă în cazul halucinațiilor din

schizofrenie.

Aceste substanțe se află în plante, ciuperci, animale sau sunt un produs al sintezei

chimice. Se cunosc aproape 100 de plante sau ciuperci care conțin substanțe halucinogene și care

sunt utilizate sau au fost utilizate la oameni.

Studiul adecvat al farmacologiei unora dintre halucinogene nu este ușor, deoarece, în

general, este vorba despre poțiuni sau extracte obținute din plante, care pot conține unul sau mai

multe principii active. În multe cazuri a fost izolat principalul responsabil al efectelor și a fost

posibilă studierea în urma administrării ca substanță unică (de exemplu, ciupercile psylocibe din

care a fost izolată psilocibina sau cactusul peyote din care s-a izolat mescalina).

Clasificarea halucinogenelor (în funcție de proveniența):

1. Halucinogene naturale de proveniență vegetală:

plante care sunt consumate ca atare - Argyreia nervosa, Betel nut,

Desfontainia spinosa, Heimia, Ibogaina, Kawa-Kawa, Kratom, Pituri,

Salvia, Virola;

principii active halucinogene din plante - mescalina, bufotenina,

psilocibina, psilocina, harmina si harmalina, ergina, Cannabisul si

cannabinoidele;

ciuperci otrăvitoare.

2. Halucinogene de sinteză - DMT (N,N-dimetiltriptamina), 5-Meo-DMT,

LSD.

3. Anticolinergice cu efect halucinogen - atropina, scopolamina.

4. Anestezice cu acțiune halucinogenă - fenciclidina, ketamina, GHB.

Unele produse vegetale sunt consumate frecvent de către toxicomani. Ele nu induc

propriu-zis toxicomanie majora (sau cel puțin, dependență generată prezintă anumite

particularități), ci declanșează fenomenene obișnuite, considerate de domeniul psihozei: iluzii

senzoriale,halucinații, modificări de afectivitate, alterări ale conștiinței.

Psilocibina și psilocina

Psilocina și psilocibina reprezintă principiile active halucinogene existente în speciile de

ciuperci Psylocibe.Printre speciile de ciuperci ce conțin psilocina si psilocibina, se numară P.

mexicana (ciuperca sfântă, ciuperca divină, carnea zeilor), ce crește în Mexic și Guatemala, P.

aeruginosa, Conocybe spp.,Stropharia P. cubensis, P. semilancelata (întalnită în Marea Britanie).

Astfel de specii de ciuperci cresc pe diferite tipuri de soluri, în diverse zone ale lumii (în Europa,

America, Australia, Noua Guinee, Noua Zeelanda, din Groenlanda până în Țara de Foc), din

genul Psylocibe fiind identificate peste 140 de specii, dintre care 80 conțin principii psihotrope.

Ciupercile halucinogene fac parte din cultura omenirii din cele mai vechi timpuri, fiind

introduse în ritualuri semireligioase încă dinainte de anul 1500 î.e.n. În anumite cantități, aceste

ciuperci produc halucinații auditive și vizuale și perturbări profunde în perceperea spațiului și a

timpului

Izolarea, caracterizarea și sinteza chimică a principiilor active, psilocibina și psilocina, se

datorează lui Hofmann, laboratorele din Sandos. Psilocibina care , la fel ca LSD, a fost

comercializată, fiind 4-hidroximetiltriptamină și, psilocina, fiind 4-hidroxidimetiltriptamina.

Ciupercile se culeg , se lasă la uscat și se pot consuma. Psilocibina, a cărei doză minimă

psihoactivă este 5 mg, prezintă o acțiune marcată între 10 și 20 mg (5-10 g de ciuperci uscate sau

12 ciuperci). Prezintă o durată de acțiune intermediară în comparație cu LSD; efectele sale se

ințiază după 15-30 minute de la administrarea orală, efectele maxime se prezintă între 1-3 ore și

durează 4-6 ore.

Principiile active halucinogene și biosinteza acestora în ciuperci

 Aproximativ 100 de plante și ciuperci halucinogene au fost identificate până în prezent,

dar, în mod curios, principiile active nu aparțin decât câtorva familii chimice. Din clasa

canabinoidelor fac parte alcaloizi cu una din grupările următoare: fenilpropena, dibenzopiran,

isoxazol, tropan, chinolizidina, feniletilamina, triptamina și ergolina. Biosinteza în miceliu a

celor doua substanțe este urmatoarea: triptamina este în primul rând metilată, după aceea

forforilata la baeocistina. O a doua metilare conduce la psilocibina, iar o demetilare produce

norbaeocistina. Psilocina este produsa prin defosforilare.

Toxicocinetica 

Studii efectuate pe șobolani relevă că numai 50% din cantitatea de psilocibină

administrată oral ajunge în circulația sanguină, iar 65% din ceea ce s-a absorbit este excretată în

urină, 20 % se concentrează în bilă și în materiile fecale. S-a observat că la sobolan psilocibina

se poate excreta urinar pe durata unei săptămâni. Psilocina are o biodisponibilitate de 50% la

șoarece. Ea se distribuie uniform în toate țesuturile, dar se concentreză în ficat la concentrații mai

mari. La sobolan, psilocina se concentrează în arii specifice din creier: neocortex, hipocampus

(implicat în procesul de învațare și memorie) și talamus (procesarea senzorială). La sobolani

aproximativ 20% din psilocină este excretată în urină sub forma nemodificată iar restul este

excretat sub forma de metaboliți conjugați polari precum glucuronidele. S-a estimat că mai puțin

de 4% din psilocină este degradată de către monoaminoxidaza, enzima care degradează

monoaminele endogene, precum serotonina.

Mecanismul de acțiune toxică

Psilocibina prezintă acțiune agonistă pe receptorii serotoninergici și dopaminergici.

Psilocina și psilocibina sunt agoniști serotoninergici 5HT2 si 5HT1. Blocarea receptorilor 5-HT2A

cu un antagonist preferențial- ketanserina, a suprimat efectele psihotrope ale psilocibinei, ceea ce

demonstrează că efectele induse sunt datorate activării subtipului 5-HT2A. Substanțele

halucinogene se plasează în aceiași receptori ca și neuromediatorii și îi stimulează, producând

semnale false. Aceste substanțe prezintă în structură un inel indolic, la fel ca și serotonina.

Psilocibina poate servi ca unealtă experimentală în neurologie pentru a studia bazele

neurobiologice ale stărilor de alterare a cognitiei. Psilocina, metabolitul psilocibinei, poate fi

utilizată pentru studierea funcțiilor cerebrale. În vederea acestor studii trebuie investigate

proprietățile farmacologice și toxicologice, pentru stabilirea siguranței consumului de

psilocibină.

Efecte toxice

Efectele ciupercilor halucinogene nu sunt foarte diferite de cele produse de LSD, dar

literatura este saracă în observații stiintifice. Cu toate acestea, acțiunea psilocibinei pure a fost

descrisă într-o manieră foarte precisă de către Shulgin în timpul experientelor asupra propriei

persoane, cand a constatat ca amploarea fenomenelor halucinatorii era dependentă de doză.

Efectele clinice sunt de trei feluri: somatice, senzoriale și emoționale. Efectele somatice apar

primele: creșterea frecvenței cardiace, modificări (creșteri sau scăderi) ale presiunii arteriale,

midriaza, erecție piloasă, creșterea ușoară a temperaturii corporale, congestie facială. Efectele

cautate de către consumator sunt: halucinatiile, euforia și experientele mistice. Efectele variaza in

funcție de individ. Anumite persoane pot prezenta halucinații după ingestia a numai 12 ciuperci

în timp ce altele nu resimt decât dureri abdominale după ce au consumat o cantitate mult mai

mare. Halucinatiile raportate sunt de obicei vizuale și foarte elaborate (fosfene, caleidoscoape,

mozaicuri), uneori auditive (acufene), tactile sau somestezice. Percepția culorilor, timpului si

spațiului este perturbat. Fenomene de sintestezie sau de culori care par a avea miros, au fost des

raportate. De asemenea s-au semnalat frecvent senzații de transformare corporală. Halucinațiile

survin după ingestia a 5-15 g ciuperci (sau 10-20 sporofori seci), ceea ce corespunde unei

cantități de 4-25 mg de psilocibină.

Simptomatologia intoxicației

Intoxicația acută

Psilocibina nu este calificată drept o substantă cu potențial toxic ridicat privind prin

prisma unor măsuratori tradiționale ale toxicității acute precum DL50. Psilocibina prezintă DL50-

280 mg/kg. În comparație, DL50 ale LSD, THC și mescalinei sunt: 30 mg/kg, 42mg/kg și

respectiv 370mg/kg. Astfel psilocibina este una dintre cele mai putine substanțe toxice

halucinogene. Cele mai importante aspecte al intoxicatiei acute cu psilocibina sunt

imprevizibilitatea evoluției și intensitatea simptomelor. Simptomele halucinogene, post ingestie

debutează cel mai devreme la 10 minute și durează 4-12 ore, în unele cazuri inregistrate chiar

mai mult. Simptomele comune unei intoxicatii tipice sunt : amețeala, grețuri, slabiciune, dureri

musculare, tremuraturi, anxietate, oboseală, dureri abdominale.

Intoxicația cronică

Supradozele letale de halocinogene în general și de psilocibină în particular sunt rare, dar

s-au înregistrat tulburari psihice și neurologice atribuite abuzului de lungă durată de

halucinogene. Consumul de psilocibină induce o stare de dependență fizică de intensitate slabă.

Toleranța se instalează rapid, dar este considerată scăzută, fapt demonstrat de utilizarea sporadică

a acestor droguri. Toleranța se poate instala în cateva zile, dar poate disparea la fel de rapid. Intre

LSD, mescalină și psilocibină există o toleranță incrucișată. Dependența fizică este considerată

nulă.

Tratamentul intoxicației

Nu există un antidot specific al intoxicației cu Psilocybe, cu toate că un raport clinic

indică fizostigmina ca posibil antidot. Managementul intoxicatiei constă, în cea mai mare parte,

în suportul emoțional și în monitorizarea funcțiilor vitale. În cazul unei spitalizări, cel mai

frecvent justificată printr-o criză de panică, măsurile terapeutice instituite sunt lavajul gastric sau

tratamentul cu carbune activat și administarea unui sedativ de tip benzodiazepinic.

În cncluzie, psilocina si psilocibina sunt prezente în aproximativ 180 de specii de ciuperci

halucinogene. Psilocibina este defosforilată în organism la psilocină, aceasta fiind agentul

farmacologic activ. Psilocibina nu este calificată drept o substanță cu potențial toxic ridicat.

Principala problemă toxicologică pusă de ciupercile halucinogene se refera la posibilele confuzii

cu ciuperci otrăvitoare.

Bibliografie:

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/DROGURI-DIN-PLANTE-MESCALINA-

P42.php

http://www.psymotion.ro/uploads/assets/substante/HALUCINOGENE.pdf

http://www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/halucinogene_4295