UNIVERSITATEA ALMA MATER SIBIUFACULTATEA DE DREPT, ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE

SPECIALIZAREA DREPTANUL IV

PRINCIPIILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR

Studentă,ADAM ELENA DANIELA

1. Noţiuni generale privind dreptul execuţional penal

Dreptul execuţional penal este o ramură de drept care întruneşte o seamă de elemente şi

trăsături ce-i sunt caracteristice şi care-i justifica existenţa ca ramură autonomă de drept. Dreptul

execuţional penal are un conţinut social-politic, el exprimând necesităţi de politică penală a

statului nostru; el are, mai cu seamă, un conţinut normativ specific şi bogat cu ajutorul căruia

contribuie în mod substanţial la reglementarea adecvată a executării sancţiunilor penale, după

cum are scopuri şi sarcini proprii.1

Dreptul execuţional penal se poate defini ca o ramură de drept alcătuită dintr-o totalitate

de norme juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind executarea sancţiunilor de

drept penal, în scopul asigurării unei influenţări educative eficiente a celor care execută pedeapsa,

al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al apărării ordinii de drept.

Ca şi în cazul altor ramuri de drept este vorba de un obiect propriu de reglementare, de un

grup de relaţii sociale speciale, anume relaţiile sociale care apar în cadrul activităţii de executare

a pedepselor principale, a pedepselor complimentare etc. Respectivele relaţii apar între

participanţii la executarea sancţiunilor penale. La aceste relaţii sociale participă anumite organe

de stat, cele însărcinate cu executarea sancţiunilor de drept penal, conducerea locului de deţinere

(în cazul executării închisorii) ori organe financiare (în cazul pedepsei amenzii), pe de o parte şi

persoanele condamnate penale, pe de altă parte.

Rostul normelor de drept execuţional penal constă în a identifica pe aceşti participanţi şi a

prescrie conduita fiecăruia, în raport cu poziţia pe care o au în relaţiile de executare a unor

pedepse, mai exact de a prescrie obligaţiile şi drepturile lor.

Dreptul execuţional penal este un ansamblu de norme juridice speciale, care constituie

conţinutul normativ al acestei ramuri autonome de drept.

Domeniul şi conceptele de bază

Relaţiile sociale apărute în cadrul activităţii de executare a sancţiunilor penale sunt

reglementate prin normele speciale de drept, anume prin norme de drept execuţional penal, norme

1 I. Oancea, Drept execuţional penal, ed. All Beck, pag. 26

prin care se prescrie conduita participanţilor la aceste relaţii, adică drepturile şi obligaţiile

acestora. Relaţiile sociale de executare a sancţiunilor penale devin relaţii de drept, devin raporturi

juridice, anume raporturi juridice execuţional penale. Domeniul dreptului execuţional penal

cuprinde ansamblul de norme de drept privind reglementarea relaţiilor sociale ce apar în cadrul

executării sancţiunilor de drept penal.

Domeniul dreptului execuţional penal cuprinde mai multe planuri orizontale :

1) planul executării pedepselor principale;

2) planul executării pedepselor complimentare;

3) planul executării măsurilor de siguranţă;

4) planul executării măsurilor educative;

Acestea au anumite limite temporale, fiecare plan are un început şi un sfârşit.

Începutul fiecăreia este marcat prin începutul executării fiecărei pedepse, măsuri de

siguranţă sau măsuri educative.

Executarea pedepselor principale începe îndată după rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, dar executarea unor pedepse complimentare începe mai târziu, după executarea

pedepselor principale. Terminarea executării nu este aceiaşi la toate sancţiunile penale.

Cuantumul, durata fiecărei acţiuni este oarecum diferită; închisoarea care presupune

durată mai mare (luni, ani) se execută într-o perioadă mai lungă, pe când amenda, confiscarea se

execută mai repede.

Dreptul execuţional penal, ca ramură de drept, întruneşte o seamă de trăsături

caracteristice, de caractere proprii, care, la rândul lor, dau acestei ramuri de drept o înfăţişare şi

contur propriu.

A. Sistem cuprinzător de norme de drept

Dreptul execuţional penal constituie dintr-un ansamblu de norme de drept înscrise, în

parte, în Codul penal (unele norme generale), dar în cea mai mare parte în Legea nr. 23 din 1969

şi în unele legi speciale.

În Codul penal se cuprind unele norme generale de drept execuţional penal (de ex.: în art.

52 alin. 2 – despre scopul executării pedepsei; art. 56 – regimul general al executării pedepsei;

art. 57 – regimul de deţinere; art. 58 – regimul de muncă; art. 59-62 – liberarea condiţionată şi

alte câteva.

În Legea nr. 23 din 1969, în special, se cuprind dispoziţii privind executarea fiecărui fel

de pedeapsă ori sancţiune penală. Există dispoziţii privind executarea pedepselor principale

(închisoare, amendă) a pedepselor complimentare (interzicerea unor drepturi etc.), a măsurilor de

siguranţă şi măsurilor educative.

B. Caracterul autonom

Dreptul execuţional penal este o ramură autonomă de drept, fiindcă obiectul acestei

ramuri este propriu şi este reglementat, în cea mai mare parte, de norme de drept execuţional

penal.

C. Caracter de drept public

În dreptul execuţional penal se crează raporturi de putere2, de autoritate şi întreaga

reglementare execuţional penală are un caracter autoritar, caracter de drept public. Condamnatul

se află pe o poziţie de subordonare, iar statul prin organe speciale, dispune asupra condamnatului,

impunându-i executarea pedepsei la care a fost condamnat, bineînţeles, în anumite limite

prevăzute de lege.

2. Principiile dreptului executional penal

Dreptul execuţional penal este călăuzit de o seamă de principii de drept prin care se

orientează şi se direcţionează toată activitatea de executare a sancţiunilor penale.

Principiile dreptului execuţional penal sunt de mai multe feluri, în funcţie de obiectul şi

întinderea lor de aplicare. Unele principii sunt principii generale, principii care se referă la

întregul domeniu al dreptului execuţional penal, altele sunt principii speciale, care privesc

executarea unui grup de pedepse, bunăoară, executarea pedepselor privative de libertate –

închisoare, deţinerea pe viaţă – sau numai pedeapsa închisorii ori grupa pedepselor

complimentare.

Principii generale 3

A. Prima grupă

a) Principiul legalităţii executării pedepselor, potrivit căruia executarea pedepselor se

efectuează în conformitate cu Codul penal, cu legea execuţional penală şi alte legi. In primul rând

acţionează încă din faza stabilirii şi aplicării pedepsei, iar în al doilea rând, este un principiu într-

adevăr general, în sensul că se aplică executării tuturor pedepselor, principale şi complimentare,

privative de libertate sau privative de bunuri ori drepturi etc.

2 G. S. Barbu, A. Serban, Drept execuţional penal, ed. All Beck, Bucureşti, pag. 563 I. Neagu, Tratat de procedură penală, ed. Pro Bucureşti, 1997, pag. 37-73.

b) Principiul individualizării executării pedepselor, potrivit căruia executarea pedepselor

şi a celorlalte sancţiuni penale trebuie adaptată după felul individului, după felul personalităţii

condamnatului. Principiul individualizării executării pedepselor şi a celorlalte sancţiuni penale

are o aplicare generală, el privind atât pedepsele pricipale, cît şi pedepsele complimentare şi

măsurile de siguranţă. Se individualizează atît pedepasa închisorii cât şi pedeapsa amenzii penale,

atât pedepsele complimentare, cât şi măsurile de siguranţă.

c) Principiul umanismului executării pedepsei, îndeosebi al executării pedepsei privative

de libertate, potrivit căruia executarea pedepsei nu trebuie să aducă suferinţă pentru un

condamnat. Acest principiu este unul general deoarece prin executarea oricarei pedepse sau

sancţiuni penale se pot cauza asemenea suferinţe.

A doua grupă

a) Principiul executabilităţii exprimă cerinţa că orice hotărâre a instanţei penale care

conţine o condamnare la o sancţiune penală şi care a rămas definitivă trebuie pusă în executare.

Un astfel de principiu dă o orientare fermă şi legală executării sancţiunilor penale. Bineînţeles,

punerea în aplicare a acestui principiu se face după prevederile legii procesual-penale, care

prevăd ce înseamnă fondul unei cauze penale (existenţa unei infracţiuni, vinovăţie, răspundere

penală, aplicare de pedeapsă etc), când o hotărâre de condamnare penală devine definitivă şi când

capătă forţă executorie.

b) Principiul obligativităţii constă în aceea că punerea în executare şi executarea unei

hotărâri penale, în care se cuprinde o condamnare la o sancţiune penală, devenită definitivă şi

executorie, este obligatorie pentru organele de stat competente şi pentru condamnaţi. În noul

proiect de lege pentru executarea pedepselor se prevede expres că „condamnatul este obligat să

execute pedeapsa. El este obligat să se supună regimului sau tratamentului stabilit potrivit legii,

refuzul sau opunerea lui la acestea atrăgând sancţiuni penale ori după caz, disciplinare, prevăzute

de lege.”.

c) Principiul jurisdicţionalităţii vizează organul principal de stat care are atribuţii în

materie de punerea în executare şi controlul executării sancţiunilor penale. „Executarea

pedepselor se face sub supravegherea instanţei de judecată, exercitată prin judecătorul pentru

executarea pedepselor”.

d) Principiul continuităţii este strâns legat de principiul executabilităţii. Potrivit acestui

principiu, nu este destul ca o sancţiune penală, de exemplu, pedeapsă principală ori

complimentară, să fie pusă în executare, ci se cere ca, o dată pusă în executare, această executare

să fie continuă şi dusă până la capăt, până la completa executare.

Principii speciale 4

Prin principii speciale ale dreptului execuţional penal se înţeleg principii care privesc şi se

aplică executării unui grup de pedepse sau executării unei pedepse (de ex. : a pedepsei privative

de libertate).5

a) principiul legalităţii şi garantării drepturilor condamnaţilor în timpul executării

pedepsei.

b) principiul recunoaşterii dreptului condamnatului încarcerat de a înştiinţa familia sau

pe avocatul său în cazul minorului încarcerat, de a înştiinţa părinţii, tutorele sau avocatul, iar în

cazul străinului de a lua legătura cu un post consular.

c) principiul recunoaşterii dreptului persoanei condamnate să se consulte şi să comunice

cu avocatul său, personalul penitenciarului are obligaţia să asigure realizarea acestui drept.

d) principiul recunoaşterii dreptului condamnatului la respectarea credinţei religioase, la

intrarea în legătură cu reprezentantul cultului la care aparţine, la asistarea la servicii religioase

organizate în locurile de deţinere.

e) principiul recunoaşterii dreptului condamnaţilor şi familiilor lor ori al altei persoane

de a se plânge împotriva încălcării drepturilor legale, privind executarea pedepselor, sesizând

după caz, instanţa de judecată, judecătorul pentru executarea pedepselor, Ministerul Public,

Ministerul Justiţiei.

Referinţe bibliografice: Barbu, G. S., Şerban, A., Drept execuţional penal, ed.All Beck, Bucureşti, 1999 Neagu, I., Tratat de procedură penală, ed. Pro Bucureşti, 1997 Oancea, I., Drept execuţional penal, ed. All, Bucureşti, 2007 Zolyncak. M., Drept penal,partea generală,Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi, 2005

4 C. Bulai, Drept penal partea generală, Universitatea Bucureşti, 1987, pag. 3235 Gh. Antoniu, Executarea sancţiunilor penale în Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală, ed. Academiei, 1976, pag. 290-300