Dr. Rached Elias DaudDoctor in medicina, vindecator, cercetator medical, poet si filosof mistic            Dr. Rached Elias Daoud s-a nascut in anul 1956, intr-un mic sat din nordul Libanului. Dupa izbucnirea razboiului civil din tara sa, si-a intrerupt studiile incepute la Facultatea americana de Medicina din Beirut, venind in Romania, unde si-a continuat studiile la Facultatea de Medicina dinCluj-Napoca. Astfel Dr. Daoud si-a insusit repede si bine limba romana, sporindu-si preocuparile poetice incepute in Liban.

 

            Teza sa de doctorat din cadrul Facultatii de Medicina din Romania a fost scrisa in versuri in limba romana, pe care o considera a doua sa patrie. Este foarte apreciata de catre examinatori si publicata ulterior sub titlul „ Escale pe Golgota" de catre editura Dacia in anul 1983, in prefata careia este numit de catre celebrul profesor de Genetica Dr. Constantin Maximilian „poetul geneticii". Descoperit de revista „Flacara" in 1979, debuteaza cu placheta de versuri „Fascinatia timpului", aparuta la Iasi in Editura „Junimea" (1981). Poeziile sale au fost frecvent publicate in revistele literare, Steaua", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Cronica" si altele. A tradus si a publicat texte reprezentative din poeti si prozatori arabi in romana, precum si traduceri din lirica romaneasca in limba araba si in limba engleza.

 

            Rached este poet si filosof mistic, ca autor a mai multor volume de poezie in limba romana: „Fascinatia timpului" publicat de catre Junimea (1981), „Cel fara chip" publicat la editura Casa Cartii de Stiinta in Cluj-Napoca in anul 2009, „Euritmii celeste" (manuscris), „Diagnoza tragica" (manuscris), „Sic Zic" (manuscris), precum si numeroase alte poezii publicate in multe ziare si reviste in limba romana, engleza si araba. In proza: „Realitatea mea" aparuta in limba engleza, cuprinzand numeroase experiente medicale personale ce aduc umanitatii un mesaj maret despre iubire si vindecare, expunand fapte dintr-un cadru individual si colectiv.

 

            Dr. Rached Daoud s-a apropiat de genetica si de om, cu „nelinistile lui ancestrale", cu imaginatia poetului si cu compasiunea medicului, chinuit de toate mizeriile umane. Dr. Daoud este descris de catre Constantin Noica, cu care s-a intalnit in mai multe rinduri la Paltinis Sibiu, drept un mare mistic al poeziei romanesti, la fel cum, pe plan mondial, este recunoscut ca un mare mistic in stiinta si practica medicala. In aceasta mistica originala a fost direct influentat de catre Petre Tutea cu care nu de putine ori a impartit aceeasi banca in lungile nopti de iarna a anilor dinainte de1989.

 

            A fost apreciat pentru cercetarile sale medicale de catre multe universitati din intreaga lume, cateva acordandu-i titlul de Doctor Honoris Causa.

 

            In urma cu douazeci de ani, Dr. Rached Daoud a inceput sa practice medicina in felul sau particular, dupa ce a realizat ca ceea ce cunostea in materie de medicina conventionala nu era de ajuns pentru a trata diferite cazuri medicale. Radacinile sale spirituale, conceptele si valorile sale morale, cultura sa de nivel inalt si filosofia originala ce combina principiile fundamentale dintre arta si spiritualitate cu stiintele medicale si umaniste, toate acestea au un loc special in terapia sa. Aceste lucruri au fost infatisate in opera sa poetica din cadrul medicinii si bioeticii. Aceasta l-a ajutat sa creeze metoda sa originala si neobisnuita.

 

           

Distinctii:

 

Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania Membru al Ordinului Doctorilor Medicali din Liban Membru al Academiei Libaneze a Gandirii Membru al Asociatiei Medicale Holistice din Marea Britanie Membru al Federatiei Nationale a Vindecatorilor Spirituali din Marea Britanie Membru al Comunitatii de Medici Vindecatori din Marea Britanie Cercetator Medical si Membru al Societatii Cibernetice, Kings College London University Doctor Honoris Causa in Stiinte de catre Universitatea Internationala din Colombo, cu ocazia

Congresului Mondial de Medicina Naturala

 

            Dr. Rached se afla in corespondenta cu multiple Universitati, precum si cu specialisti si pacienti internationali. El este foarte bine cunoscut in multe tari de catre mii de pacienti ce au fost in mod miraculos vindecati de catre el si care s-au bucurat enorm de talentul sau unic in vindecarea bolilor atunci cand medicina conventionala si alte tratamente alternative nu mai functionau. Apropierea sa de pacient, umanitara, altruista si lipsita de scopuri personale este un mesaj in ceea ce priveste dragostea ce inspira pacientul sa isi gaseasca in suflet adevarata pace si fericire.

 

            Multi  membri alesi ai comunitatii profesioniste sunt martorii abilitatilor sale exceptionale si multe testimoniale si referinte ale muncii sale unice si ale cunoasterii sale originale si de exceptie sunt adresate pentru a sustine valoarea muncii sale pe care umanitatea o necesita cu adevarat in zilele acestea. Creativitatea sa este cu atat mai mult recomandata spre folosul umanitatii si totodata pentru stiinta, ca un progres spiritual.

 

            Abilitatea doctorului Rached Daoud de a fi si cercetator medical in propria sa practica si in manifestarea sa generala fata de pacient a fost in sine un bun start pentru a deveni fondatorul si liderul unei noi patologii de vindecare bazate pe o baza academica necesara cu precadere in zilele noastre pentru stabilirea unei noi fundatii, capabila pentru a pregati o elita a generatiei viitoare dedicata pentru a ajuta multi dintre bolnavii disperati ai acestei lumi.

 

            Aceasta munca vindecatoare inspirationala si creativa a doctorului libanez si rezultatele sale clare realizate pentru a servi pacientul sunt o realitate ce nu poate fi ignorata de nici o aparent bine-intentionata persoana sau grup, neputand fi separate de linia unui progres stiintific modern. Este in sine o legatura importanta in leaganul civilizatiei umane in curs de evolutie.

 

            Recunoasterea personalitatilor internationale eminente ca facand parte dintre pacientii doctorului Daoud sunt martori si dovada a claritatii procedurii sale de vindecare. Pacientii sai sunt acum mesageri ai dragostei altruiste, dupa ce au fost vindecati de suferintele lor cronice considerate incurabile candva de catre metodele terapeutice conventionale. Ei au continuat prin a-l prezenta pe Rached celor ce sunt intr-o disperata nevoie de vindecare a suferintelor lor. Pacientii sai sunt raspanditi in America, Europa si Orientul Mijlociu, aflandu-se in diverse categorii, de la oameni de rand pana la ambasadori, lideri politici, medici eminenti, profesori universitari, oameni de afaceri si alte personalitati.

 

            Munca sa originala a fost susceptibila de scepticismul multor experti care, intr-un final au realizat ca tehnica sa, fie ca o puteau intelege sau nu, aduce vindecare pacientilor si omenirii. Consecinta a fost aceea ca multi oameni si comunitati specializate i-au daruit certificate ca dovada a aprecierii muncii sale. Neputand sa-i masoare rezultatele, ei l-au numit mistic maret, vindecator spiritual, vindecator medical, cercetator medical sau doctor holistic. Insa Rached a dezvoltat in realitate o noua ramura de la A la Z in practica vindecarii medicale care este cu totul originala.

Precum in alte stiinte cum sunt matematica sau fizica, sau chiar si in arta: literatura sau pictura, sunt dezvoltate noi si originale concepte acum si atunci. Dr. Daoud a dezvoltat o noua ramura in arta si stiinta, o arta a vindecarii ce merita sa aduca gratitudine numelui sau asa cum se cuvine.

 

            Bazat pe aceste fapte se evidentiaza o necesitate puternica de a crea un suport de sustinere muncii doctorului Rached Daoud si de a-l plasa acolo unde se poate dezvolta cu tot ceea ce este nevoie pentru a asigura ca munca sa de vindecare, valoroasa si unica este accesibila generatiilor viitoare si in special pentru a o introduce ca pe un program academic intensiv. Suportul Dr. Daoud ii va permite sa transmita cunoasterea sa exceptionala si talentul sau spre multi dintre viitorii studenti sau pioneri in aceasta arie.

           

            Suportul muncii de vindecare valoaroase si originale a doctorului Rached Daoud este cu adevarat necesar din partea celor dornici sa participe prin donatii pentru a sustine vindecarea oamenilor, a sanatatii si iluminarii generale.

 

 

 

Testimoniale 

 

            „Singura ratiune de a fi a stiintei este ameliorarea conditiei umane, apropierea noastra de ceea ce am vrea sa fim – in clipele de superba luciditate. Alaturi de geneticieni s-au strans filosofi si sociologi, psihologi si juristi...Poetii lipseau. Stiinta iesea din campul poeziei, - stiinta credea ca nu are nevoie de poezie, iar poezia nu gasea niciun filon de inspiratie in descoperirile aride ale biologiei, in paginile incarcate de formele ezoterice ale fizicii, in ipotezele sterile ale geneticii de acum cateva decenii.

            A aparut Daoud. Poezia lui e neobisnuita. Cu totul neobisnuita. El s-a apropiat de genetica si de om cu nelinistile lui ancestrale, cu imaginatia poetului si compasiunea medicului, chinuit de toate mizeriile umane.

            Vorbeste intr-un limbaj aproape straniu, pentru noi cei obisnuiti cu desertul faptelor, despre unicitatea noastra biologica si inceputurile misterioase ale vietii, despre erorile genetice si un eventual apocalips biologic, despre inevitabilul incest si mediul teratogen. Toate au alte rezonante.

Pentru ca genetica devine prin Daoud altceva decat stiinta, - devine poezie si incredere, responsabilitate sociala si teama. Poezia lui cuprinde toate spaimele si toate nazuintele geneticii. Fireste Daoud nu este optimist – niciun genetician nu este optimist si nu poate fi.

            Daoud nu este doar poetul neobisnuit de limba romana, este si poetul geneticii. Genetica il revendica cu aceeasi indreptatire cu care il revendica si literatura noastra. Poate si mai acut, pentru ca incepand cu Daoud genetica are un poet. Remarcabil. Prin el stiinta grava patrunde in biologie. De acum incolo, nici gena, nici cromozomii, nici ingineria genetica nu vor mai avea aceeasi rezonanta. Toti cei care s-au aplecat asupra reverberatiilor stiintei visand o lume mai calda, iti multumesc Daoud. Si toti cred ca tine ca visele nu trebuie ucise."

                                                                        (Dr. Constantin Maximilian, Bucuresti, Mai 1982).

 

 

 

Mai multe detalii (testimoniale scrise si video, poezie, pictura) despre Dr. Rached Daoud puteti afla pe website-ul sau international www.drdaoud.com

POETUL RASHED ELIAS DAOUD

www.drdaoud.com

Zilele trecute, m-am reîntâlnit cu un prieten vechi, şi îi aduc aici un elogiu: Dr. RASHED ELIAS DAOUD, poet şi terapeut, născut între cedrii Libanului, o mare personalitate a literaturii arabe şi române şi o la fel de mare personalitate a medicinii pe care o practică la Londra şi la Beirut.

În corespondenţa pe care a purtat-o cu filosoful Constantin Noica, acesta îi scria:

"Dragă Domnule Daoud,

am citit cu deosebit interes volumul d-tale de versuri, în care am găsit originalitate, inteligenţă, lirism de bună calitate şi măreţie a limbii. Sunt sigur ca în engleză şi mai ales în arabă, poemele d-tale vor suna la fel de bine, căci tema şi factura sunt universale.Te felicit din toata inima şi sunt bucuros pentru ţara mea că un tânăr cărturar de calitatea d-tale îi acordă interesul. (...) Cu toată prietenia, al d-tale, Constantin Noica"

Mi-a dăruit cărţile sale de poezie pe care a scris-o în limba română, de-a lungul timpului, o limbă în care simte şi în care crede, o limbă pe care nu o consideră moartă. Opera sa ştiinţifică a publicat-o la Londra. Absolvent al Facultaţii de Medicină de la Cluj, este un specialist al medicinii tradiţionale şi alternative. Dinaintea autografului aşezat pe una dintre cărţile sale, "Gând de mulţumire", mi-a scris:"pentru Horia, cu mulţumire că ne-am reîntâlnit după 20 de ani, aici, la Cluj, şi am devenit împreună două oglinzi paralele, să reflectăm lumina până la infinit".

Pe o altă carte a sa, "Escale pe Golgota", mi-a aşezat această dedicaţie: "Pentru Horia Muntenus: aici avem, împreună, o escală pe Golgota, până suferinţa noastră devine un gând cu aripi de lumină. Cu mare prietenie, Rashed"

Îi postez aici, pe blogul meu, mulţumindu-i, două poezii:

COSMICĂ

Vezi, stelele dispar, se ducîngrămădindu-se năucîn hăuri negre, fără fund,cătându-şi moartea în străfund

În urmă, sorii îi ajungşi clopotele bat prelungse frâng în cer hotărniciila margine de galaxii.

Stihii se zbat în universde necuprins în slabul vers, -civilizaţii vechi disparîn cataclismul planetar.

În beznă a căzut o cheiedin poarta căilor lactee,pleiadele la drum s-aşternspre minus-infinit etern.

Şi urlă durerosul pulsîntreg eşafodajul smulsdin forţa marilor tăriizăgăzuite-n pirostrii.

Săgeata Timpului şi-a frântnestăvilitul ei avântşi-n spaţii, curbe s-au destinsstrivind pe marele învins.

Explozii uriaşe crescîn crugul 'naltului ceresc,concretul cată să-şi surprindăsălbatic, chipul în oglindă.

Nebune, astrele în spasmse zbat în marele marasmşi totul caută scăpareîn elementele primare.

Şuvoaie-n foc scânteietorîşi cată stingerile lor,luminile de iad convergspre locul unde merg.

Din rostul tainicelor leginu ai nimic ce să alegişi ce-a fost sus, acum e jos,întregul este de prisos.

Puteri ce au ţinut, zorindatâtea galaxii, rotind,dispar sleite în neantîn nevăzutul sufocant.

Ascunsul tot, din nevăzutrevine viu şi cunoscut;himere de coşmar devinblestemul lumilor ce vin.

COROLA RUBINIE

Sunt libanez,cum tu eşti român,prietenul meu de azişi din anii toţicare ne vor mai albi tâmplele.Am ştiut unde să te caut,românule,atunci când neomeniam-a alungat,desculţ şi flămând,dintre cedrii mei.Mi-ai dat zâmbindumbra stejarului,pe care ai împarţit-ofrăţeşte cu mine.M-ai învaţat limba taîn care cântă clopote şi ciocârlii.

Mi-ai dat din blidul uimitoarei tale omenii.M-ai luat de mână,dându-mi abecedarul meşteşuguluipe care l-am visatcând încăalunecam chicotindpe derdeluşul dunelor fierbinţi.Din două cămăşiuna mi-ai dat-oacoperindu-mi goliciunea.Şi adăpost trainic mi-ai dat,românule,nepreţuitul meu prieten.Eu nu-ţi pot da,deocamdată,nimic.Negreşit însăun cedru va înflorinumai şi numai pentru tine.Şi când mă voi întoarce acasăîţi voi trimite,fratele meu român,cupa rubinie,neîntinată,a florii de cedru libanez milenar.

Ba nu! - Rashed Elias Daoud, ne-ai dăruit atat de multe! Fii binecuvantat!Interviu cu Rashed Elias Daoud, doctor în medicină, poet şi filosof mistic.Rached Daoud s-a născut în pădurea de cedri ai Libanului şi este o somitate în lumea medicală, dar şi un rafinat ctitor de poezie, în care lumea litererelor formulează reţete de vindecare spirituală. În literatura romaneasca s-a impus sub numele de Rached Elias Daoud şi este autorul volumului de versuri "Escale pe Golgota"- Editura Dacia, 1983, în prefata căruia este numit de catre celebrul profesor dr. Constantin Maximilian "poetul geneticii". Dr. Rashed Daoud este absolvent al Universităţii de Medicină din Cluj-Napoca (1983). Graţie cercetărilor lui medicale mai multe universităţi din lume i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Filosofu român Constantin Noica îl descrie pe Rached Daoud ca fiind un mare mistic al poeziei româneşti, aşa cum, pe arena internaţională, Rashed Daoud este reperat ca un mare savant mistic în medicină. Dr. Rashed daoud este fapreciat în Europa, Statele Unite ale Americii şi Orientul Mijlociu, datorită vindecărilor lui miraculoase pe care le-a exercitat asupra oamenilor suferinzi de boli incurabile. Dr. Rashed Daoud când l-am întâlnit în acestă toamnă mi-a oferit trei volume de poezii "Cel fără Chip", „Gând de mulţumire” şi „Escale pe Golgota”, iar în faţa autografului său a scris”Pentru Octavian Sergentu, oleacă din sufletul meu în câteva vorbe de poezie(...)”

- O.S.: Actualul scriitor şi medic de talie internaţională Rashed Elias Daoud a sosit în România...- R.E.D.:În anul 1976..

- O.S. Putem să spunem că aveţi o dublă identitate?- R.E.D.: Am cetăţenie doar libanez...dar ca identitate asumată valorică consider România ca fiind a doua Patrie.

- O.S.: Ce amintiri aveţi din perioada studenţiei de la Cluj, începând cu anul 1976? Ce poveste clujeană vă mişcă emoţional şi astăzi?- R.E.D. Aşadar să ne concentrăm la lucruri interesante. Prima amintire aparţine vieţii mele de student la facultatea de medicină în anul II. Îmi plăcea foarte mult studiul medicinei şi profesorii mă simpatizau enorm, mă încurajau în cadrul procesului de studiu. Ei au observat că mie nu doar îmi place să studiez anatomia, ci chiar să cerşesc anatomia, să mă aprofundez în structura anatomiei umane. Într-o zi am ajuns să fiu foarte bun în disecţie, aveam în preajma mea de disecat un cadavru, trebuia să disec pielea capilară şi deodată am descoperit un nerv care avea funcţie şi nu avea nume, astfel încât profesorul a recomandat să fie denumit ca nervul lui Daoud. O altă amintire legată de studenţie mă regăseşte la „fiziologia” domnului profesor Baciu, când la examen am fost întrebat de „teoria lui Pavlov”, care l-a învăţat pe câine să saliveze la reflex condiţionat în momentul sunetului de clopot, în contextul educaţiei sistemului nervos. Şi am spus că Pavlov a învăţat câinele să saliveze, în schimb eu am pus găinile să danseze ca la discotecă. Profesorul a rămas fascinant să vadă că studentul are o creaţie proprie şi m-a întrebat: „cum?” I-am spus că mama mea avea şase găini, le-am înfometat pe găini, închizându-le, ca, mai apoi să pun pe o sârmă ceva de mâncare, sârmă care era legată de la un stâlp la celalt. Şi puii au fost nevoiţi să stea în linie şi să salte spre mâncare. În acest răstimp am adus nişte copiii- unul cu toba, altul cu fluierul, făcându-le găinilor zilnic antrenament că trebuie să salte atunci când se aude muzică. Aşa că, într-o bună zi, care cu toba, care cu fluierul, eu în calitate de dirijor, am dat spectacol, doar că puii au venit în acel loc şi de data aceasta nu mai exista sârmă. Dar au dansat aşa cum au fost obişnuiţi în experimentul pe care l-am lansat de ceva timp. După ce i-am descris experimentul testat pe păsări realizat de mine, profesorul Baciu a rămas foarte impresionat aşa încât mi-a dat cea mai mare notă, de 10, pe care nu o dădea nimănui. Îmi amintesc că acel student care m-a urmat la examen a fost apostrofat că „nu trăieşte şi gândeşte fiziologia ca Rashed”, care ar trebui să fie parte din viaţa lui. Asemenea profesori ca Albu sau Baciu m-au stimulat foarte mult, pentru că au apreciat spiritul de creaţie. O altă poveste care se leagă de studenţia mea se referă la anul III spre IV al studenţiei mele. Anul 1979. Eram student aici şi plăteam facultatea. În Liban era război şi părinţii mei nu mai puteau să-mi achite taxele de şcolarizare şi viaţa studenţească. Nu puteam să merg la şcoală din cauza incapacităţii asigurării vieţii mele de student, chiar dacă eram văzut ca fiind unul dintre cei mai buni studenţi care are note de 10. Medicina era percepută de mine ca fiind o artă, care studiază anatomia omului, o ştiinţă neformalistă considerată a fi în slujba frumosului. Eram foarte necăjit datorită situaţiei mele, în condiţiile în care mi s-a spus clar „nu poţi plăti facultatea, dute acasă”. Trebuia să mă pregătesc ca într-o lună, două de zile să mă întorc acasă. În loc să recepţionez mesajul repatrierii mele ca pe unul negativ, l-am luat ca pe unul pozitiv, pentru că în afară de medicină mi-am legat destinul şi trăirea de spaţiul românesc. Aveam mulţi prieteni, multă emoţie pozitivă care se acumulaseră în anii petrecuţi în România, nu mai doream să plec de aici, inclusiv atmosfera plăcută din Cluj mă făcuse să nu doresc ca să părăsesc ţara. Şi am zis, înainte să plec de aici că vreau să transmit un mesaj de iubire, astfel încât am scris o poezie în limba română: „Sunt libanez,// cum tu eşti român,// prietenul meu de azi// şi din anii toţi// care ne vor albi tâmplele.//Am ştiut unde să te caut, // românule, // atunci când neomenia// m-a alungat, // desculţ şi flămând// dintre cedrii mei.// Mi-ai dat zâmbind// umbra stejarului,// pe care ai împărţit-o// frăţeşte cu mine(...) Această poezie am citit-o unor prieteni care au rămas surprinşi, pentru că nu se aşteptau ca un libanez să comunice aşa. Ei m-au sfătuit să merg la „Flacără” şi să prezint această poezie. M-am dus la „Flăcăra” şi mare a fost surpriza pentru cei de acolo să vadă un asemenea mesaj spiritual din partea unui suflet încărcat cu emoţii frumoase faţă de acest meleag. Şi într-o zi, 31 decembrie 1979, mare mi-a fost mirarea şi bucuria să văd poezia mea pe prima pagină a publicaţiei „Flacăra”. Am rămas uluit când am văzut o persoană care trecea având în mână revista şi poza mea era pe prima pagină. M-am dus la chioşc, nu aveam bani, dar am luat vreo 3-4 exemplare fiind extrem de entuziast. Dar marile surprize pozitive s-au ţinut lanţ. Mai apoi am primit o scrisoare de la poetul Adrian Păunescu care mă invită la Bucureşti şi-mi zice că am fost apreciat la cel mai înalt nivel, pentru că preşedintele Ceauşescu a fost profund impresionat, citind poezia, încât a lăcrimat. O simplă poezie l-a atins la suflet pe preşedintele României de atunci Nicolae Ceauşescu care a întrebat cum poate fi ajutat. I-am spus poetului Adrian Păunescu că sunt un student bun, dar tulburărilor şi ororilor care au loc în ţara mea nu pot să-mi asigur continuitatea studiilor, neavând bursă. „Dute acasă şi veziţi de treaba ta”, mi-a spus Poetul Păunescu. Am revenit aici(la Cluj) pentru că statul român mi-a oferit o bursă, totodată am primit destule încurajări ca să fiu acceptat de mediul cultural. Şi, aici, lumea culturală de la Cluj m-a hrănit din sufletul ei bogat, frumos, poetic.

- O.S.: Sunteţi un adept al creaţiei. În afară de centrul cultural care îl identifică prin „Flacăra” lui Adrian Păunescu, au mai existat şi altele care v-au sprijinit şi recomandat?- R.E.D.: Am fost primit peste tot. Lumea deja auzise de mine, mă încuraja şi mă stimula în diverse feluri fiind considerat un fenomen.

- O.S.: Au existat centre sau personalităţi, puse la catastif, cum a fost, spre exemplu, un Petru Ţuţea, pe care am înţeles că va legat o prietenie...- R.E.D. : Da, e adevărat...Vă zic care a fost traseul stabilirii unei relaţii frumoase dintre mine şi marele filozof român. Mai întâi de toate, am fost invitat la Iaşi, de către redacţia „Junimea” şi „Convorbiri Literarea” şi am publicat acolo texte litetare. Mi-am scos şi o plachetă de debut, în anul 1979. Am fost apropiat la Cluj de Cenaclul revistei „Tribuna”, unde l-am întâlnit pe poetul Sorin Grecu şi mulţi alţii, pentru că eram o generaţie tânără, entuziastă, plină de speranţe. După aceea, când am văzut că s-a deschis din interiorul meu un izvor de creaţie poetică, am scris un volum de poezie în care s-a intersectat poezia şi medicina. Aceest volum poartă titlul de „Escale pe Golgota”. Temele de referinţe ale volumului sunt bioetica, genetica, apocalipsa biologică, cum trebuie reperată gena fericirii a omului, alte probleme de genetică umană şi ştiinţifice. Aceste teme m-au inspirat în demersul meu poetic formulată printr-o mărturisire a unui medic contemplativ şi plin de compasiune faţă de avalanşa de noi provocări adresate fiinţei umane. În acest volum mă aflu în două ipostaze: în calitate de pacient, datorită poetului care are trăiri, emoţii şi suferinţe pe de-ao parte şi de medic, când trebuie să dăruiască şi să ofere necondiţionat sprijin pacientului. După ce am terminat volumul „Escale pe Golgota”, o combinaţie a sentimentului poetic coroborat cu medicina genetică, celebrul profesor de genetică dr. Constantin Maximilian m-a desemnat ca fiind „poetul geneticii". Această lucrare a avut un ecou mare, iar profesorului Constantin Noica i-a creat o impresie excepţională, astfel încât mi-a scris o scrisoare pe care am publicat-o în ziarul „Mesagerul”. În scrisoare dl Constantin Noica îmi spunea „am citit cu deosebit interes volumul d-tale de versuri, în care am găsit originalitate, inteligenţă, lirism de bună calitate şi măreţie a limbii”. Mai târziu am avut ocazia să-l cunosc la Bucureşti şi pe filosoful Petre Ţuţea, care a citit cartea mea în care relaţionează sentimentul omului, misticismul şi ştiinţa despre om, cum este medicina, mărturisindu-mi că volumul de versuri i-a făcut o impresie foarte frumoasă. Şi astfel s-a legat o adevărată pruetenie. Eram la timpul respectiv, în anul 1983-1984, în permanenţă la Bucureşti fapt ce mi-a permis să mă văd zilnic, un

an întreg, cu Petre Ţuţea, la Ateneu Palace. Îl simţeam bine dispus şi receptiv faţă de persoană, văzând, probabil, în mine, un tânăr, care este însetat de ideile şi de viziunile lui, iar în interiorul meu s-a trezit o pasiune faţă de filosofia mistică, faţă de felul cum privesc lucrurile în viaţă. Se ridica un nou orizont ideatic, care reclamă o formula cumulată din misticism, a idealism şi medicină. Experienţa prieteniei noastre avea la bază un student amărăt şi sărac, iar el un filosof sărac. Odată a venit la noi un miliţian şi ne-a întreabat: „ce faceţi?”Şi Ţuţea a răspuns: „împărţim foamea cu tovarăşul Lenin”. Îmi aduc aminte de un alt caz. În una din zile, la Ateneu Palace, unde obişnuiam să ne întâlnim, m-am îndreptat spre el salutaându-l, în preajmă era fiica lui Petru Groza, dar şi cineva de la „externe”. L-am întrebat pe Ţuţea cine sunt persoanele de faţă şi îmi zice „Maria Petru Groza”. Păi, îi spun „e fiica lui Petru Groza”. Şi continuă cu voce tare: „e curva a cărui tată a vândut ţara la ruşi?!” Şi datorită faptului că a spus cu răspicat şi tare, iar cum acolo nu eram singuri, ci erau şi persoane de la „securitate”, care s-au făcut că nu ne-au auzit. În schimb când am ieşit afară, ei ne-au luat şi legitimat, afirmând că trebuie să mergem la miliţie ca să verifice ceva. Aşa că ne-au băgat într-o dubă, iar pentru că era seară ne-am dus şi am dormit o noapte în incinta miliţiei. Am dormit şi eu o noapte la Bucureşti la miliţie şi aceea mi-am petrecut-o cu Petru Ţuţea, care mi-a spus „ştii, comuniştii îmi fac un mare serviciu. Eram pe timpuri ministru al Culturii în România şi am visat că vreau să fac un Ermitaj creştin. Nu am avut niciodată timp să mă întânesc cu Dumnezeu, tot timpul eram ocupat, visam să am timp liber ca tot timpul să mă întâlnesc cu Dumnezeu şi comuniştii mi-au dat marele serviciu: m-au închis la puşcărie şi, ştii pe cine l-am întâlnit dimineaţa, pentru că nu pot acolo să întâlneşti pe cineva, stau singur...aşa că l-am întâlnit pe Dumnezeu! La prânz cu cine crezi că m-am întâlnit? Cu Dumnezeu! Seara iarăşi m-am văzut cu Dumnezeu. Aşa că a devenit puşcăria o mănăstire specială, în care am văzut şi suferinţa românilor, suferinţa în gândurile lor şi din acest considerent am ieşit fericit, pentru că am ieşit cu Dumnezeu. Alţii au trăit şi au avut de toate, dar îmi e milă de ei pentru că nu l-au găsit pe Dumnezeu aşa cum l-am găsit Eu”. Aşa că atunci când am intrat seara la miliţie mi-a spus că mă întorc la „Dumnezeu pe care l-am întâlnit în puşcărie”. Afară era frig şi noi nu aveam unde să dormim, nu aveam bani, nu aveam unde să ne ducem, pentru că toată lumea se ferea de Petre Ţuţea, dar şi de mine care eram cu el, se ferea să nu vorbească cu Ţuţea, să fie martor. Aşa că puşcăria ne-a priit de minune, iar eu am mulţumit în felul meu miliţiei-„ce bine e aici, cât e de cald şi bine de dormit”. Dimineaţa ne-am trezit ambii fericiţi: Petre Ţuţea că l-a întâlnit din nou pe Dumnezeu şi eu pentru că am avut unde să dorm. Dimineaţa, când ne-am trezit, le-am mulţumit miliţienilor cu un „vă mulţumesc frumos, Dumnezeu v-a trimis la noi”...Aceştia văzându-ne fericiţi nu le-a plăcut şi ne-a grăbit să ieşim mai repede spre uşă. Asemenea cazuri m-au învăţat cum să iau doar lucrurile pozitive din viaţă. Îmi aduc aminte că acolo mai era istoricul Vasile Someşeanu care a scris „Istoria cimitirilor” a afirmat că „doar piatra nu are cenzur㔺i că atunci „când au sosit comuniştii sovietici au descoperit aici doar 30 de confraţi comunişti”. A supărat atunci sistemul şi din acest considerent a fost închis. Luând partea constrângerii şi încarcerării la miliţie a devenit agresiv la adresa miliţienilor, înjurând şi apostrofând regimul şi servitorii acestuia, ceea ce l-a obligat să stea mai multe zile la „adăpost”. Văzându-ne pe noi, pe Ţuţea şi pe mine, bucuroşi, l-a surprins starea noastră, neînţelegându-ne iniţial, ca mai apoi să aplice şi el aceeaşi abordare. 

- O.S.: Am vizionat pe diverse site-uri web lecţiile dumneavoastre predate în lume, în special în Statele Unite, adresate spre revigorarea umană şi rezultate prin numeroase cazuri de vindecare miraculoasă. Succesul pe care îl acumulaţi în medicină, în transmitera unui mesaj codat bioenergetic spre pacient, sentimentul poetic acoperit de o aură divină derivă din suferinţă?- R.E.D.: Evident. Ca să fii un medic bun trebuie să trăieşti suferinţa reală pentru oameni. În primul rând, sunt posesorul unei culturi mistice, iar adepţii acestei orientări ştiu ce reprezintă suferinţa. Ştiu că suferinţa ne învaţă să trăim umilinţa la cote majore şi este cea care a trezit în spaţiul vital o revoluţie interioară. Iar umilinţa este un vector reprezentativ al suferinţei. Nu poţi să vindeci dacă nu simţi durerea. Nu poţi să fii indiferent faţă de oameni, să-i judeci fără scrupule, să nu le simţi şi să le trăieşti durerile. A existat o suferinţă mentală, în gândire, datorate perioadei comuniste în care am trăit şi a fost o sufernţă care s-a manifestat în relaţie cu Patria mea. Pentru că Patria mea este una extrem de încercată de litera războiului. Amintesc, am mai spus şi altor ziare, că, în Liban mi-am pierdut propria clinică şi casă. Pur şi simplu am rămas să ajut oamenii doar cu mâinile şi cu compasiunea, pentru că de alte bunuri am fost lipsit de atrocităţile războiului. Pe terenul agresivităţii şi a chinului impus de forţă am putut să ajut doar prin intermediul dragostei, a conştiinţei, a compasiunii, a milei şi a ajutorului săvârşit pentru aproapele nostru, omul, ceea ce produce o anumită catalizare spre vindecare a celuia în suferinţă. Vindecând oameni am confruntat războiul şi teroarea. Mă uitam la Petre Ţuţea şi mă minunam: acest om a suferit enorm, a fost încarcerat în puşcării şi totuşi deţinea atâta energie şi era plin de optimism. Şi gândiţi-vă l-am întâlnit atunci când avea peste 80 de ani. Când m-am reîntors în Liban şi am văzut chinurile războiului, mi-am pus întrebarea: ce trăiesc eu în interiorul meu şi această trăire lăuntrică a fost esenţială, mi-a dat energie în viaţă, credinţă. Credinţa în viaţă îi ajută pe mulţi bolnavi să depăşească stările şi bolile care îi mistuie, pentru că au puterea şi tăria credinţei şi astfel ajung la sistemul de vindecare. Având o atare cultură, experienţă asupra vieţii m-am deplasat din Liban şi am colindat întreaga lume. Mai întâi de toate am fost invitat în Statele Unite de nişte pacienţi pe care i-am vindecat, iar când profesorii lor au văzut rezultatele pe care le-am obţinut au vrut să mă cunoască personal. Şi erau printre cei mai de seamă profesori şi medici americani, inclusiv pe consilierul pe probleme medicale de la Casa Albă. În astfel de împreujurări l-am cunoscut şi pe doctorul Loren Lorens, o celebritate în lumea medicinei. Un pacient mi se adresaseră să îl vindec şi am reuşit să-l pun pe picioare în Liban, ceea ce l-a nedumerit pe doctorul Lorens, întrucât cel care se vindecaseră era un pacient de-al său şi i-a mărturisit la întoarcere în SUA cum a reuşit să învingă boala. Prin urmare am fost invitat în State, totodată întreaga mea aflare pe continentul american fiind sponsorizată, iar când m-a întrebat renumitul profesor american de unde vin şi cine sunt, i-am relatat viaţa mea, inclusiv că am făcut studiile în Cluj-Napoca. În conversaţiile avute cu profesorul Lorens am văzut că el aprecia Universitatea de medicină din Cluj şi avea aici un prieten bun în Flore Dumitrescu, o ştia pe Ana Aslan, avea mulţi prieteni medici aici. Profesorul american avea o problemă de ospetoloză, problemă cervicală, fără soluţie în medicină şi i-a spus că se vindecă uşor. Nu m-a crezut. I-am spus să-l las să pun mâna atunci când conversăm şi după cinci minute după ce am pus mâna problema profesorului Lorens a fost rezolvază. Şi atunci şi-a dat seama că puterea vindecării nu presupune doar aplicarea trictă a manualului de curs, ci există şi alte dimensiuni ale medicinii, care îl pot face pe om să fie vindecat în mod miraculos. Mai apoi datorită cercului de prieteni ai profesorului Lorens, în special a lui Bell Sharmon pe care la- rezolvat într-o problemă de auz, am ajuns la o emisiune televizată a unui prestigios om din lumea sportului William Wharton. După aceea m-au invitat să susţin o sesiune de tratament în cadrul emisiunii televizate. Am rezolvat un o femeie cu probleme terminale, de cancer, în care 60% din plămân a fost distrus, existau vome cu sâne, dar şi alte complicaţii care prevedeau un sfârşit tragic. În câteva zile femeia s-a vindecat. Mai apoi au fost o seamă de pacienţi cu paralizie sau alte boli terminale pe care i-am vindecat, confirmând că nu sunt cazuri întâmplătoare. În final doctorul Lorens avea să spună că „noi, medicii înţelegem omul mecanic, pe când doctorul Daoud este şi poet, de-o trăire spirituală extraordinară, pentru că el când pune mâna pe un om nu doar lucrează mecanic, în

mânile lui se află o energie spirituală pe care alţii o desemnează ca fiind vindecarea omului, ceea ce lipseşte medicinei clasice, occidentale. Este nevoie ca medicina să se îndrepte spre dimensiunea spirituală, propovăduită de Rashed Daoud, care trebuie să vină mai des în Statele Unite, pentru că avem nevoie de asemenea persoane.

- O.S.: În tot acest răstimp cât aţi profesat, aţi vindecat oameni, scrisul a rămas un vector al existenţei dumneavoastre. Cu ce noi proiecte editoriale Vă adresaţi iubitorilor de poezie?- R.E.D.: Pentru mine poezia este o parte din medicină. Ea face parte din procesul de cunoaştere a ştiinţei medicale şi a însăşi omului. Ca să cunoşti un om trebuie să fii şi un artist, trebuie să fii şi filosof, un înţelept, un mistic. Pentru că în fapt nu vindecăm boala fizică, ci vindecăm Omul. Poetul trebuie să fie frământat de durearea bolnavului, a pacientului, să aibă acele trăiri care îl sensibilizează şi îl fac să trăiască în dragostea faţă de aproapele său. Trebuie să vindecăm cu sufletul şi să oferim acea energie umană de care are nevoie pacientul. Omul reprezintă conştiinţa Universului. Boala reprezintă un blocaj în relaţia dintre Om şi Univers. Fiecare caz şi pacient este unic şi trebuie să-l cercetezi cudragoste, cu multă migală, pentru că fiecare pacient este o individualitate, o fiinţă umană aparte. Pacientul este ca o poezie şi trebuie să-l aduci în Universul tău ca să-i inspiri viaţă. Medicina este o ştiinţă, dar şi o artă care trebuie să intre în slujba spirituală a omului. Şi trebuie ca medicul să-şi facă datoria cu dragoste, cu dăruire, fără ca să se uite la bani, din compasiune şi redarea bucuriei vieţii. Şi ca să-l amintesc pe marele profesor Iuliu Haţeganu care a spus că „medicina este o artă şi o ştiinţă”, aş vrea să mai adaug că este şi comuniune spirituală.

- O.S.: Sunteţi unul din adepţii pitagorienilor? - R.E.D.: Sigur. Eu sunt un mare adept şi admirator a lui Pitagora şi din acest considerent lupt să-l readuc printre noi pe Pitagora. În primul rând, Pitagora este din lumea mea. Îşi are rădăcinile în cultura cananiană, feneciană care a inspirat că omul reprezintă o conştiinţă divină, mistică. El vede că ştiinţa este o creaţie divină şi atunci când ajunge la greci învăţându-i cum se prezintă un pătrat ca pe un număr dublu a lui Dumnezeu. Pitagora era matematician, filosof, vindecator şi mistic, credea în puritatea sufletului care îşi avea propriul număr. El ne spunea că „bolile fizice sunt pe baza bolile morale” şi cât de frumos ne îndeamnă: „“Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!” Un egoist nu poate fi vindecat! Mă uit la caracterul omului şi dacă văd că acel om care nu are umilinţă, sacrificiu, iubire, dacă nu preţuieşte viaţa, nu poţi să scoţi din mintea lui boala. După ce îi impui umilinţa, îl poţi trata de boală. Şi în asemenea cazuri vindeca şi Pitagora.Un pacient care nu are umilinţă nu este pacient.

- O.S. :Vă mulţumesc! 

A consemnat: Octavian SERGENTU

NOTA BENE:Dr. Rached Elias Daoud s-a născut în anul 1956, într-un mic sat din nordul Libanului. După izbucnirea războiului civil din ţara sa, şi-a întrerupt studiile începute la Facultatea americană de Medicină din Beirut, venind în România, unde şi-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. Astfel Dr. Daoud a însuşit limba şi civilizaţia română, sporindu-şi preocupările poetice începute în Liban. Teza sa de doctorat din cadrul Facultăţii de Medicină din România a fost scrisă în versuri în limba română, pe care o consideră a doua sa patrie. Este foarte apreciată de către examinatori şi publicată ulterior sub titlul „ Escale pe Golgota" de către editura Dacia în anul 1983, în prefaţa căreia este numit de către celebrul profesor de Genetică Dr. Constantin Maximilian „poetul geneticii". Descoperit de revista „Flacăra" în 1979, debutează cu placheta de versuri „Fascinaţia timpului", apărută la Iaşi la Editura „Junimea" (1981). Poeziile sale au fost frecvent publicate în revistele literare, Steaua", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Cronica" si altele. A tradus şi a publicat texte reprezentative din poeţi şi prozatori arabi în română, precum şi traduceri din lirica românească în limba arabă şi în limba engleză. Rached este poet şi filosof mistic, ca autor a mai multor volume de poezie în limba română: “Fascinatia timpului" publicat de către Junimea (1981), “Cel fără chip" publicat la editura Casa Cărţii de Ştiinţă în Cluj-Napoca în anul 2009, „Euritmii celeste" (manuscris), Diagnoză tragică" (manuscris), Sic Zic" (manuscris), precum şi numeroase alte poezii publicate în multe ziare şi reviste în limba română, engleză şi arabă. În proza “Realitatea mea" apărută în limba engleză, cuprinzând numeroase experienţe medicale personale ce aduc umanităţii un mesaj măreţ despre iubire şi vindecare, expunând fapte dintr-un cadru individual şi colectiv.Dr. Rached Daoud s-a apropiat de genetică şi de om, cu “neliniştile lui ancestrale", cu imaginaţia poetului şi cu compasiunea medicului, chinuit de toate mizeriile umane. Dr. Daoud este descris de către Constantin Noica, cu care s-a întâlnit în mai multe rânduri la Păltiniş Sibiu, drept un mare mistic al poeziei româneşti, la fel cum, pe plan mondial, este recunoscut ca un mare mistic în ştiinţa şi practica medicală. În această mistică originală a fost direct influenţat de către Petre Ţuţea cu care nu de puţine ori a împărţit aceeaşi bancă în lungile nopţi de iarnă a anilor dinainte de1989.A fost apreciat pentru cercetările sale medicale de către multe universităţi din întreaga lume, câteva acordându-i titlul de Doctor Honoris Causa.

Fata Morgana poezie [ ]

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Rached Elias Daoud [Rached_Elias_Daoud ]

2009-03-02  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu

Depărtările,ademenitoarele depărtări,topite în Spaţiu şi Timp,ne cheamăînfiorându-ne cu necunoscut.Le simţim parfumul răscolitorînvăluindu-ne fiinţa,închidem ochii pentru a nu vedeaşirul capcanelor căscateîn faţă-neşi pornim ridicându-ne anevoie.Dar depărtările,ademenitoarele depărtăriascunse în Spaţiu şi Timpnu stau nici ele încremenite,încât între noi şi eledistanţele sunt mereu aceleaşi.

Iscodire poezie [ ]

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Rached Elias Daoud [Rached_Elias_Daoud ]

2009-02-03  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu

Ce ar pute fi,oare,după ultima uşă ?Întrebarea ne tortureazăchiar după ce aflăm,tulburaţi,că dincolo nu se află nimic.Refuzul de a crede în evidenţăne aruncă în copilărie,de unde ieşim întotdeauna şocaţi.

Sunt clipa poezie [ ]

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Rached Elias Daoud [Rached_Elias_Daoud ]

2009-02-01  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu

Sunt clipa specieicăreia îi aparţin,realizarea unui programprescris de ereditate,traducerea vie a unui mesaj geneticla care au adăugat câte o frazăfiecare din strămoşii mei.Sunt amintirea părinţilor,rodul unor îmbrăţişări şi al pasiunii.Trăiesc similitudinea momentuluiivit pe axa temporalăşi intrat numaidecât în trecutulpe care-l car în spate,povară dulce.

Clujtoday > Life Style > Rashed Elias Daoud: Pacientul este ca o poezie єi trebuie sг-l aduci оn Universul tгu ca sг-i inspiri viaюг.

Rashed Elias Daoud: Pacientul este ca o poezie єi trebuie sг-l aduci оn Universul tгu ca sг-i inspiri viaюг.

1 februarie 2011. Autor: octavian.sergentu

Rached Daoud s-a nгscut оn pгdurea de cedri ai Libanului єi este o somitate оn lumea medicalг, dar єi un rafinat ctitor de poezie, оn care lumea litererelor formuleazг reюete de vindecare spiritualг. Оn literatura romaneasca s-a impus sub numele de Rached Elias Daoud єi este autorul volumului de versuri "Escale pe Golgota"- Editura Dacia, 1983, оn prefata cгruia este numit de catre celebrul profesor dr. Constantin Maximilian "poetul geneticii". Dr. Rashed Daoud este absolvent al Universitгюii de Medicinг din Cluj-Napoca (1983). Graюie cercetгrilor lui medicale mai multe universitгюi din lume i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Filosofu romвn Constantin Noica оl descrie pe Rached Daoud ca fiind un mare mistic al poeziei romвneєti, aєa cum, pe arena internaюionalг, Rashed Daoud este reperat ca un mare savant mistic оn medicinг. Dr. Rashed daoud este fapreciat оn Europa, Statele Unite ale Americii єi Orientul Mijlociu, datoritг

vindecгrilor lui miraculoase pe care le-a exercitat asupra oamenilor suferinzi de boli incurabile. Dr. Rashed Daoud cвnd l-am оntвlnit оn acestг toamnг mi-a oferit trei volume de poezii "Cel fгrг Chip", „Gвnd de mulюumire” єi „Escale pe Golgota”, iar оn faюa autografului sгu a scris”Pentru Octavian Sergentu, oleacг din sufletul meu оn cвteva vorbe de poezie(...)”

- O.S.: Actualul scriitor єi medic de talie internaюionalг Rashed Elias Daoud a sosit оn Romвnia...- R.E.D.:Оn anul 1976..

- O.S. Putem sг spunem cг aveюi o dublг identitate?- R.E.D.: Am cetгюenie doar libanez...dar ca identitate asumatг valoricг consider Romвnia ca fiind a doua Patrie.

- O.S.: Ce amintiri aveюi din perioada studenюiei de la Cluj, оncepвnd cu anul 1976? Ce poveste clujeanг vг miєcг emoюional єi astгzi?- R.E.D. Aєadar sг ne concentrгm la lucruri interesante. Prima amintire aparюine vieюii mele de student la facultatea de medicinг оn anul II. Оmi plгcea foarte mult studiul medicinei єi profesorii mг simpatizau enorm, mг оncurajau оn cadrul procesului de studiu. Ei au observat cг mie nu doar оmi place sг studiez anatomia, ci chiar sг cerєesc anatomia, sг mг aprofundez оn structura anatomiei umane. Оntr-o zi am ajuns sг fiu foarte bun оn disecюie, aveam оn preajma mea de disecat un cadavru, trebuia sг disec pielea capilarг єi deodatг am descoperit un nerv care avea funcюie єi nu avea nume, astfel оncвt profesorul a recomandat sг fie denumit ca nervul lui Daoud. O altг amintire legatг de studenюie mг regгseєte la „fiziologia” domnului profesor Baciu, cвnd la examen am fost оntrebat de „teoria lui Pavlov”, care l-a оnvгюat pe cвine sг saliveze la reflex condiюionat оn momentul sunetului de clopot, оn contextul educaюiei sistemului nervos. Єi am spus cг Pavlov a оnvгюat cвinele sг saliveze, оn schimb eu am pus gгinile sг danseze ca la discotecг. Profesorul a rгmas fascinant sг vadг cг studentul are o creaюie proprie єi m-a оntrebat: „cum?” I-am spus cг mama mea avea єase gгini, le-am оnfometat pe gгini, оnchizвndu-le, ca, mai apoi sг pun pe o sвrmг ceva de mвncare, sвrmг care era legatг de la un stвlp la celalt. Єi puii au fost nevoiюi sг stea оn linie єi sг salte spre mвncare. Оn acest rгstimp am adus niєte copiii- unul cu toba, altul cu fluierul, fгcвndu-le gгinilor zilnic antrenament cг trebuie sг salte atunci cвnd se aude muzicг. Aєa cг, оntr-o bunг zi, care cu toba, care cu fluierul, eu оn calitate de dirijor, am dat spectacol, doar cг puii au venit оn acel loc єi de data aceasta nu mai exista sвrmг. Dar au dansat aєa cum au fost obiєnuiюi оn experimentul pe care l-am lansat de ceva timp. Dupг ce i-am descris experimentul testat pe pгsгri realizat de mine, profesorul Baciu a rгmas foarte impresionat aєa оncвt mi-a dat cea mai mare notг, de 10, pe care nu o dгdea nimгnui. Оmi amintesc cг acel student care m-a urmat la examen a fost apostrofat cг „nu trгieєte єi gвndeєte fiziologia ca Rashed”, care ar trebui sг fie parte din viaюa lui. Asemenea profesori ca Albu sau Baciu m-au stimulat foarte mult, pentru cг au apreciat spiritul de creaюie. O altг poveste care se leagг de studenюia mea se referг la anul III spre IV al studenюiei mele. Anul 1979. Eram student aici єi plгteam facultatea. Оn Liban era rгzboi єi pгrinюii mei nu mai puteau sг-mi achite taxele de єcolarizare єi viaюa studenюeascг. Nu puteam sг merg la єcoalг din cauza incapacitгюii asigurгrii vieюii mele de student, chiar dacг eram vгzut ca fiind unul dintre cei mai buni studenюi care are note de 10. Medicina era perceputг de mine ca fiind o artг, care studiazг anatomia omului, o єtiinюг neformalistг consideratг a fi оn slujba frumosului. Eram foarte necгjit datoritг situaюiei mele, оn condiюiile оn care mi s-a spus clar „nu poюi plгti facultatea, dute acasг”. Trebuia sг mг pregгtesc ca оntr-o lunг, douг de zile sг mг оntorc acasг. Оn loc sг recepюionez mesajul repatrierii mele ca pe unul negativ, l-am luat ca pe unul pozitiv, pentru cг оn afarг de medicinг mi-am legat destinul єi trгirea de spaюiul romвnesc. Aveam mulюi prieteni, multг emoюie pozitivг care se acumulaserг оn anii petrecuюi оn Romвnia, nu mai doream sг plec de aici, inclusiv atmosfera plгcutг din Cluj mг fгcuse sг nu doresc ca sг pгrгsesc юara. Єi am zis, оnainte sг plec de aici cг vreau sг transmit un mesaj de iubire, astfel оncвt am scris o poezie оn limba romвnг: „Sunt libanez,// cum tu eєti romвn,// prietenul meu de azi// єi din anii toюi// care ne vor albi tвmplele.//Am єtiut unde sг te caut, // romвnule, // atunci cвnd neomenia// m-a alungat, // desculю єi flгmвnd// dintre cedrii mei.// Mi-ai dat

zвmbind// umbra stejarului,// pe care ai оmpгrюit-o// frгюeєte cu mine(...) Aceastг poezie am citit-o unor prieteni care au rгmas surprinєi, pentru cг nu se aєteptau ca un libanez sг comunice aєa. Ei m-au sfгtuit sг merg la „Flacгrг” єi sг prezint aceastг poezie. M-am dus la „Flгcгra” єi mare a fost surpriza pentru cei de acolo sг vadг un asemenea mesaj spiritual din partea unui suflet оncгrcat cu emoюii frumoase faюг de acest meleag. Єi оntr-o zi, 31 decembrie 1979, mare mi-a fost mirarea єi bucuria sг vгd poezia mea pe prima paginг a publicaюiei „Flacгra”. Am rгmas uluit cвnd am vгzut o persoanг care trecea avвnd оn mвnг revista єi poza mea era pe prima paginг. M-am dus la chioєc, nu aveam bani, dar am luat vreo 3-4 exemplare fiind extrem de entuziast. Dar marile surprize pozitive s-au юinut lanю. Mai apoi am primit o scrisoare de la poetul Adrian Pгunescu care mг invitг la Bucureєti єi-mi zice cг am fost apreciat la cel mai оnalt nivel, pentru cг preєedintele Ceauєescu a fost profund impresionat, citind poezia, оncвt a lгcrimat. O simplг poezie l-a atins la suflet pe preєedintele Romвniei de atunci Nicolae Ceauєescu care a оntrebat cum poate fi ajutat. I-am spus poetului Adrian Pгunescu cг sunt un student bun, dar tulburгrilor єi ororilor care au loc оn юara mea nu pot sг-mi asigur continuitatea studiilor, neavвnd bursг. „Dute acasг єi veziюi de treaba ta”, mi-a spus Poetul Pгunescu. Am revenit aici(la Cluj) pentru cг statul romвn mi-a oferit o bursг, totodatг am primit destule оncurajгri ca sг fiu acceptat de mediul cultural. Єi, aici, lumea culturalг de la Cluj m-a hrгnit din sufletul ei bogat, frumos, poetic.

- O.S.: Sunteюi un adept al creaюiei. Оn afarг de centrul cultural care оl identificг prin „Flacгra” lui Adrian Pгunescu, au mai existat єi altele care v-au sprijinit єi recomandat?- R.E.D.: Am fost primit peste tot. Lumea deja auzise de mine, mг оncuraja єi mг stimula оn diverse feluri fiind considerat un fenomen.

- O.S.: Au existat centre sau personalitгюi, puse la catastif, cum a fost, spre exemplu, un Petru Юuюea, pe care am оnюeles cг va legat o prietenie...- R.E.D. : Da, e adevгrat...Vг zic care a fost traseul stabilirii unei relaюii frumoase dintre mine єi marele filozof romвn. Mai оntвi de toate, am fost invitat la Iaєi, de cгtre redacюia „Junimea” єi „Convorbiri Literarea” єi am publicat acolo texte litetare. Mi-am scos єi o plachetг de debut, оn anul 1979. Am fost apropiat la Cluj de Cenaclul revistei „Tribuna”, unde l-am оntвlnit pe poetul Sorin Grecu єi mulюi alюii, pentru cг eram o generaюie tвnгrг, entuziastг, plinг de speranюe. Dupг aceea, cвnd am vгzut cг s-a deschis din interiorul meu un izvor de creaюie poeticг, am scris un volum de poezie оn care s-a intersectat poezia єi medicina. Aceest volum poartг titlul de „Escale pe Golgota”. Temele de referinюe ale volumului sunt bioetica, genetica, apocalipsa biologicг, cum trebuie reperatг gena fericirii a omului, alte probleme de geneticг umanг єi єtiinюifice. Aceste teme m-au inspirat оn demersul meu poetic formulatг printr-o mгrturisire a unui medic contemplativ єi plin de compasiune faюг de avalanєa de noi provocгri adresate fiinюei umane. Оn acest volum mг aflu оn douг ipostaze: оn calitate de pacient, datoritг poetului care are trгiri, emoюii єi suferinюe pe de-ao parte єi de medic, cвnd trebuie sг dгruiascг єi sг ofere necondiюionat sprijin pacientului. Dupг ce am terminat volumul „Escale pe Golgota”, o combinaюie a sentimentului poetic coroborat cu medicina geneticг, celebrul profesor de geneticг dr. Constantin Maximilian m-a desemnat ca fiind „poetul geneticii". Aceastг lucrare a avut un ecou mare, iar profesorului Constantin Noica i-a creat o impresie excepюionalг, astfel оncвt mi-a scris o scrisoare pe care am publicat-o оn ziarul „Mesagerul”. Оn scrisoare dl Constantin Noica оmi spunea „am citit cu deosebit interes volumul d-tale de versuri, оn care am gгsit originalitate, inteligenюг, lirism de bunг calitate єi mгreюie a limbii”. Mai tвrziu am avut ocazia sг-l cunosc la Bucureєti єi pe filosoful Petre Юuюea, care a citit cartea mea оn care relaюioneazг sentimentul omului, misticismul єi єtiinюa despre om, cum este medicina, mгrturisindu-mi cг volumul de versuri i-a fгcut o impresie foarte frumoasг. Єi astfel s-a legat o adevгratг pruetenie. Eram la timpul respectiv, оn anul 1983-1984, оn permanenюг la Bucureєti fapt ce mi-a permis sг mг vгd zilnic, un an оntreg, cu Petre Юuюea, la Ateneu Palace. Оl simюeam bine dispus єi receptiv faюг de persoanг, vгzвnd, probabil, оn mine, un tвnгr, care este оnsetat de ideile єi de viziunile lui, iar оn interiorul meu s-a trezit o pasiune faюг de filosofia misticг, faюг de felul cum privesc lucrurile оn viaюг. Se ridica un nou orizont ideatic, care reclamг o formula cumulatг din misticism, a idealism єi medicinг. Experienюa prieteniei noastre avea la bazг un student amгrгt єi sгrac, iar el un filosof

sгrac. Odatг a venit la noi un miliюian єi ne-a оntreabat: „ce faceюi?”Єi Юuюea a rгspuns: „оmpгrюim foamea cu tovarгєul Lenin”. Оmi aduc aminte de un alt caz. Оn una din zile, la Ateneu Palace, unde obiєnuiam sг ne оntвlnim, m-am оndreptat spre el salutaвndu-l, оn preajmг era fiica lui Petru Groza, dar єi cineva de la „externe”. L-am оntrebat pe Юuюea cine sunt persoanele de faюг єi оmi zice „Maria Petru Groza”. Pгi, оi spun „e fiica lui Petru Groza”. Єi continuг cu voce tare: „e curva a cгrui tatг a vвndut юara la ruєi?!” Єi datoritг faptului cг a spus cu rгspicat єi tare, iar cum acolo nu eram singuri, ci erau єi persoane de la „securitate”, care s-au fгcut cг nu ne-au auzit. Оn schimb cвnd am ieєit afarг, ei ne-au luat єi legitimat, afirmвnd cг trebuie sг mergem la miliюie ca sг verifice ceva. Aєa cг ne-au bгgat оntr-o dubг, iar pentru cг era searг ne-am dus єi am dormit o noapte оn incinta miliюiei. Am dormit єi eu o noapte la Bucureєti la miliюie єi aceea mi-am petrecut-o cu Petru Юuюea, care mi-a spus „єtii, comuniєtii оmi fac un mare serviciu. Eram pe timpuri ministru al Culturii оn Romвnia єi am visat cг vreau sг fac un Ermitaj creєtin. Nu am avut niciodatг timp sг mг оntвnesc cu Dumnezeu, tot timpul eram ocupat, visam sг am timp liber ca tot timpul sг mг оntвlnesc cu Dumnezeu єi comuniєtii mi-au dat marele serviciu: m-au оnchis la puєcгrie єi, єtii pe cine l-am оntвlnit dimineaюa, pentru cг nu pot acolo sг оntвlneєti pe cineva, stau singur...aєa cг l-am оntвlnit pe Dumnezeu! La prвnz cu cine crezi cг m-am оntвlnit? Cu Dumnezeu! Seara iarгєi m-am vгzut cu Dumnezeu. Aєa cг a devenit puєcгria o mгnгstire specialг, оn care am vгzut єi suferinюa romвnilor, suferinюa оn gвndurile lor єi din acest considerent am ieєit fericit, pentru cг am ieєit cu Dumnezeu. Alюii au trгit єi au avut de toate, dar оmi e milг de ei pentru cг nu l-au gгsit pe Dumnezeu aєa cum l-am gгsit Eu”. Aєa cг atunci cвnd am intrat seara la miliюie mi-a spus cг mг оntorc la „Dumnezeu pe care l-am оntвlnit оn puєcгrie”. Afarг era frig єi noi nu aveam unde sг dormim, nu aveam bani, nu aveam unde sг ne ducem, pentru cг toatг lumea se ferea de Petre Юuюea, dar єi de mine care eram cu el, se ferea sг nu vorbeascг cu Юuюea, sг fie martor. Aєa cг puєcгria ne-a priit de minune, iar eu am mulюumit оn felul meu miliюiei-„ce bine e aici, cвt e de cald єi bine de dormit”. Dimineaюa ne-am trezit ambii fericiюi: Petre Юuюea cг l-a оntвlnit din nou pe Dumnezeu єi eu pentru cг am avut unde sг dorm. Dimineaюa, cвnd ne-am trezit, le-am mulюumit miliюienilor cu un „vг mulюumesc frumos, Dumnezeu v-a trimis la noi”...Aceєtia vгzвndu-ne fericiюi nu le-a plгcut єi ne-a grгbit sг ieєim mai repede spre uєг. Asemenea cazuri m-au оnvгюat cum sг iau doar lucrurile pozitive din viaюг. Оmi aduc aminte cг acolo mai era istoricul Vasile Someєeanu care a scris „Istoria cimitirilor” a afirmat cг „doar piatra nu are cenzurг”єi cг atunci „cвnd au sosit comuniєtii sovietici au descoperit aici doar 30 de confraюi comuniєti”. A supгrat atunci sistemul єi din acest considerent a fost оnchis. Luвnd partea constrвngerii єi оncarcerгrii la miliюie a devenit agresiv la adresa miliюienilor, оnjurвnd єi apostrofвnd regimul єi servitorii acestuia, ceea ce l-a obligat sг stea mai multe zile la „adгpost”. Vгzвndu-ne pe noi, pe Юuюea єi pe mine, bucuroєi, l-a surprins starea noastrг, neоnюelegвndu-ne iniюial, ca mai apoi sг aplice єi el aceeaєi abordare. 

- O.S.: Am vizionat pe diverse site-uri web lecюiile dumneavoastre predate оn lume, оn special оn Statele Unite, adresate spre revigorarea umanг єi rezultate prin numeroase cazuri de vindecare miraculoasг. Succesul pe care оl acumulaюi оn medicinг, оn transmitera unui mesaj codat bioenergetic spre pacient, sentimentul poetic acoperit de o aurг divinг derivг din suferinюг?- R.E.D.: Evident. Ca sг fii un medic bun trebuie sг trгieєti suferinюa realг pentru oameni. Оn primul rвnd, sunt posesorul unei culturi mistice, iar adepюii acestei orientгri єtiu ce reprezintг suferinюa. Єtiu cг suferinюa ne оnvaюг sг trгim umilinюa la cote majore єi este cea care a trezit оn spaюiul vital o revoluюie interioarг. Iar umilinюa este un vector reprezentativ al suferinюei. Nu poюi sг vindeci dacг nu simюi durerea. Nu poюi sг fii indiferent faюг de oameni, sг-i judeci fгrг scrupule, sг nu le simюi єi sг le trгieєti durerile. A existat o suferinюг mentalг, оn gвndire, datorate perioadei comuniste оn care am trгit єi a fost o sufernюг care s-a manifestat оn relaюie cu Patria mea. Pentru cг Patria mea este una extrem de оncercatг de litera rгzboiului. Amintesc, am mai spus єi altor ziare, cг, оn Liban mi-am pierdut propria clinicг єi casг. Pur єi simplu am rгmas sг ajut oamenii doar cu mвinile єi cu compasiunea, pentru cг de alte bunuri am fost lipsit de atrocitгюile rгzboiului. Pe terenul agresivitгюii єi a chinului impus de forюг am putut sг ajut doar prin intermediul dragostei, a conєtiinюei, a compasiunii, a milei єi a ajutorului sгvвrєit pentru aproapele nostru, omul, ceea ce produce o anumitг catalizare spre vindecare a celuia оn suferinюг. Vindecвnd oameni am confruntat rгzboiul єi teroarea.

Mг uitam la Petre Юuюea єi mг minunam: acest om a suferit enorm, a fost оncarcerat оn puєcгrii єi totuєi deюinea atвta energie єi era plin de optimism. Єi gвndiюi-vг l-am оntвlnit atunci cвnd avea peste 80 de ani. Cвnd m-am reоntors оn Liban єi am vгzut chinurile rгzboiului, mi-am pus оntrebarea: ce trгiesc eu оn interiorul meu єi aceastг trгire lгuntricг a fost esenюialг, mi-a dat energie оn viaюг, credinюг. Credinюa оn viaюг оi ajutг pe mulюi bolnavi sг depгєeascг stгrile єi bolile care оi mistuie, pentru cг au puterea єi tгria credinюei єi astfel ajung la sistemul de vindecare. Avвnd o atare culturг, experienюг asupra vieюii m-am deplasat din Liban єi am colindat оntreaga lume. Mai оntвi de toate am fost invitat оn Statele Unite de niєte pacienюi pe care i-am vindecat, iar cвnd profesorii lor au vгzut rezultatele pe care le-am obюinut au vrut sг mг cunoascг personal. Єi erau printre cei mai de seamг profesori єi medici americani, inclusiv pe consilierul pe probleme medicale de la Casa Albг. Оn astfel de оmpreujurгri l-am cunoscut єi pe doctorul Loren Lorens, o celebritate оn lumea medicinei. Un pacient mi se adresaserг sг оl vindec єi am reuєit sг-l pun pe picioare оn Liban, ceea ce l-a nedumerit pe doctorul Lorens, оntrucвt cel care se vindecaserг era un pacient de-al sгu єi i-a mгrturisit la оntoarcere оn SUA cum a reuєit sг оnvingг boala. Prin urmare am fost invitat оn State, totodatг оntreaga mea aflare pe continentul american fiind sponsorizatг, iar cвnd m-a оntrebat renumitul profesor american de unde vin єi cine sunt, i-am relatat viaюa mea, inclusiv cг am fгcut studiile оn Cluj-Napoca. Оn conversaюiile avute cu profesorul Lorens am vгzut cг el aprecia Universitatea de medicinг din Cluj єi avea aici un prieten bun оn Flore Dumitrescu, o єtia pe Ana Aslan, avea mulюi prieteni medici aici. Profesorul american avea o problemг de ospetolozг, problemг cervicalг, fгrг soluюie оn medicinг єi i-a spus cг se vindecг uєor. Nu m-a crezut. I-am spus sг-l las sг pun mвna atunci cвnd conversгm єi dupг cinci minute dupг ce am pus mвna problema profesorului Lorens a fost rezolvazг. Єi atunci єi-a dat seama cг puterea vindecгrii nu presupune doar aplicarea trictг a manualului de curs, ci existг єi alte dimensiuni ale medicinii, care оl pot face pe om sг fie vindecat оn mod miraculos. Mai apoi datoritг cercului de prieteni ai profesorului Lorens, оn special a lui Bell Sharmon pe care la- rezolvat оntr-o problemг de auz, am ajuns la o emisiune televizatг a unui prestigios om din lumea sportului William Wharton. Dupг aceea m-au invitat sг susюin o sesiune de tratament оn cadrul emisiunii televizate. Am rezolvat un o femeie cu probleme terminale, de cancer, оn care 60% din plгmвn a fost distrus, existau vome cu sвne, dar єi alte complicaюii care prevedeau un sfвrєit tragic. Оn cвteva zile femeia s-a vindecat. Mai apoi au fost o seamг de pacienюi cu paralizie sau alte boli terminale pe care i-am vindecat, confirmвnd cг nu sunt cazuri оntвmplгtoare. Оn final doctorul Lorens avea sг spunг cг „noi, medicii оnюelegem omul mecanic, pe cвnd doctorul Daoud este єi poet, de-o trгire spiritualг extraordinarг, pentru cг el cвnd pune mвna pe un om nu doar lucreazг mecanic, оn mвnile lui se aflг o energie spiritualг pe care alюii o desemneazг ca fiind vindecarea omului, ceea ce lipseєte medicinei clasice, occidentale. Este nevoie ca medicina sг se оndrepte spre dimensiunea spiritualг, propovгduitг de Rashed Daoud, care trebuie sг vinг mai des оn Statele Unite, pentru cг avem nevoie de asemenea persoane.

- O.S.: Оn tot acest rгstimp cвt aюi profesat, aюi vindecat oameni, scrisul a rгmas un vector al existenюei dumneavoastre. Cu ce noi proiecte editoriale Vг adresaюi iubitorilor de poezie?- R.E.D.: Pentru mine poezia este o parte din medicinг. Ea face parte din procesul de cunoaєtere a єtiinюei medicale єi a оnsгєi omului. Ca sг cunoєti un om trebuie sг fii єi un artist, trebuie sг fii єi filosof, un оnюelept, un mistic. Pentru cг оn fapt nu vindecгm boala fizicг, ci vindecгm Omul. Poetul trebuie sг fie frгmвntat de durearea bolnavului, a pacientului, sг aibг acele trгiri care оl sensibilizeazг єi оl fac sг trгiascг оn dragostea faюг de aproapele sгu. Trebuie sг vindecгm cu sufletul єi sг oferim acea energie umanг de care are nevoie pacientul. Omul reprezintг conєtiinюa Universului. Boala reprezintг un blocaj оn relaюia dintre Om єi Univers. Fiecare caz єi pacient este unic єi trebuie sг-l cercetezi cudragoste, cu multг migalг, pentru cг fiecare pacient este o individualitate, o fiinюг umanг aparte. Pacientul este ca o poezie єi trebuie sг-l aduci оn Universul tгu ca sг-i inspiri viaюг. Medicina este o єtiinюг, dar єi o artг care trebuie sг intre оn slujba spiritualг a omului. Єi trebuie ca medicul sг-єi facг datoria cu dragoste, cu dгruire, fгrг ca sг se uite la bani, din compasiune єi redarea bucuriei vieюii. Єi ca sг-l amintesc pe marele profesor Iuliu Haюeganu care a spus cг „medicina este o artг єi o єtiinюг”, aє vrea sг mai adaug cг este єi comuniune spiritualг.

- O.S.: Sunteюi unul din adepюii pitagorienilor? - R.E.D.: Sigur. Eu sunt un mare adept єi admirator a lui Pitagora єi din acest considerent lupt sг-l readuc printre noi pe Pitagora. Оn primul rвnd, Pitagora este din lumea mea. Оєi are rгdгcinile оn cultura cananianг, fenecianг care a inspirat cг omul reprezintг o conєtiinюг divinг, misticг. El vede cг єtiinюa este o creaюie divinг єi atunci cвnd ajunge la greci оnvгювndu-i cum se prezintг un pгtrat ca pe un numгr dublu a lui Dumnezeu. Pitagora era matematician, filosof, vindecator єi mistic, credea оn puritatea sufletului care оєi avea propriul numгr. El ne spunea cг „bolile fizice sunt pe baza bolile morale” єi cвt de frumos ne оndeamnг: „“Nu rгspвndiюi vestea unei fapte rele! Faceюi оn aєa fel оncвt sг-i disparг cвt mai curвnd єi cele mai mici urme. Lгsaюi rгul sг moarг!” Un egoist nu poate fi vindecat! Mг uit la caracterul omului єi dacг vгd cг acel om care nu are umilinюг, sacrificiu, iubire, dacг nu preюuieєte viaюa, nu poюi sг scoюi din mintea lui boala. Dupг ce оi impui umilinюa, оl poюi trata de boalг. Єi оn asemenea cazuri vindeca єi Pitagora.Un pacient care nu are umilinюг nu este pacient.

- O.S. :Vг mulюumesc! 

A consemnat: Octavian SERGENTU

NOTA BENE:Dr. Rached Elias Daoud s-a nгscut оn anul 1956, оntr-un mic sat din nordul Libanului. Dupг izbucnirea rгzboiului civil din юara sa, єi-a оntrerupt studiile оncepute la Facultatea americanг de Medicinг din Beirut, venind оn Romвnia, unde єi-a continuat studiile la Facultatea de Medicinг din Cluj-Napoca. Astfel Dr. Daoud a оnsuєit limba єi civilizaюia romвnг, sporindu-єi preocupгrile poetice оncepute оn Liban. Teza sa de doctorat din cadrul Facultгюii de Medicinг din Romвnia a fost scrisг оn versuri оn limba romвnг, pe care o considerг a doua sa patrie. Este foarte apreciatг de cгtre examinatori єi publicatг ulterior sub titlul „ Escale pe Golgota" de cгtre editura Dacia оn anul 1983, оn prefaюa cгreia este numit de cгtre celebrul profesor de Geneticг Dr. Constantin Maximilian „poetul geneticii". Descoperit de revista „Flacгra" оn 1979, debuteazг cu placheta de versuri „Fascinaюia timpului", apгrutг la Iaєi la Editura „Junimea" (1981). Poeziile sale au fost frecvent publicate оn revistele literare, Steaua", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Cronica" si altele. A tradus єi a publicat texte reprezentative din poeюi єi prozatori arabi оn romвnг, precum єi traduceri din lirica romвneascг оn limba arabг єi оn limba englezг. Rached este poet єi filosof mistic, ca autor a mai multor volume de poezie оn limba romвnг: “Fascinatia timpului" publicat de cгtre Junimea (1981), “Cel fгrг chip" publicat la editura Casa Cгrюii de Єtiinюг оn Cluj-Napoca оn anul 2009, „Euritmii celeste" (manuscris), Diagnozг tragicг" (manuscris), Sic Zic" (manuscris), precum єi numeroase alte poezii publicate оn multe ziare єi reviste оn limba romвnг, englezг єi arabг. Оn proza “Realitatea mea" apгrutг оn limba englezг, cuprinzвnd numeroase experienюe medicale personale ce aduc umanitгюii un mesaj mгreю despre iubire єi vindecare, expunвnd fapte dintr-un cadru individual єi colectiv.Dr. Rached Daoud s-a apropiat de geneticг єi de om, cu “neliniєtile lui ancestrale", cu imaginaюia poetului єi cu compasiunea medicului, chinuit de toate mizeriile umane. Dr. Daoud este descris de cгtre Constantin Noica, cu care s-a оntвlnit оn mai multe rвnduri la Pгltiniє Sibiu, drept un mare mistic al poeziei romвneєti, la fel cum, pe plan mondial, este recunoscut ca un mare mistic оn єtiinюa єi practica medicalг. Оn aceastг misticг originalг a fost direct influenюat de cгtre Petre Юuюea cu care nu de puюine ori a оmpгrюit aceeaєi bancг оn lungile nopюi de iarnг a anilor dinainte de1989.A fost apreciat pentru cercetгrile sale medicale de cгtre multe universitгюi din оntreaga lume, cвteva acordвndu-i titlul de Doctor Honoris Causa.