Download - prezentare trasat romantism
1. Cultul sentimentului
Spre deosebire de curentele și ideologiile anterioare care accentuau rolul rațiunii, romantismul acordă prioritate exprimării
sensibilității, a sentimentului.
“Poetul răspunde de sufletul oamenilor.” (Victor Hugo)
Ingres, , Le Songe d'Le Songe d'Ossian, , 1812
2. Scriitorii romantici,
nesatisfăcuţi de realitatea obiectivă,
încearcă să o depăşească,
să evadeze din ea
În permanentă căutare a unui ideal, scriitorul romantic evadează din prezent în trecut sau viitor, din spaţiul său cunoscut, spre un spaţiu fără contururi clare. Interesul pentru straturile adânci ale vieţii sufleteşti aduce şi inclinaţia spre meditaţia filozofică, precum şi cultivarea visului.
3. Aspirația spre absolut
este o atitudine specifică romanticului,
un idealist căutând iubirea perfectă, cunoaşterea totală, libertatea deplină.
4. Interesul pentru frumuseţea şi pitorescul naturii, pentru culoarea
locală
Romanticii consideră omul un microcosmos (univers mic), în care se oglindeşte şi se rezumă macrocosmosul (universul mare), într-o perfectă comuniune cu natura.
5. Interesul pentru creaţia populară şi
pentru tradiţiile naţionale
Romantismului i se datorează
redescoperirea bogăţiei fondului şi formei
operelor folclorice.
Tezeu şi Minotaurul
Delacroix : Dante si Virgiliu in Infern
6. Personajul romantic provine din toate mediile sociale, este un erou excepţional
care acţionează în împrejurări excepţionale
Autorul romantic realizeazăpersonaje din trăsături psihice antitetice, din alb şi negru, cu sentimente contrastante.
“Ca şi ceilalţi oameni, personajele trebuie să fie complexe şi nuanţate, alcătuite, în adâncul lor din bine şi rău.” (V. Hugo)
Ingres :Apoteoza lui Homer
7. Arta romantică,
în opoziţie cu arta clasică
preocupată de unitate,
este caracterizată de
amestecul genurilor şi
speciilor literare
Tabloul amplu al vieţii necesită amestecul genurilor, căci adevărata poezie se află în armonia contrariilor.
8. Lărgirea vocabularului şi antiteza
Lărgirea vocabularului prin pătrunderea arhaismelor, a regionalismelor şi a cuvintelor populare.
Antiteza este prezentă în definirea unor situaţii, idei, atitudini, sau în caracterizarea personajelor.
9. Ironia şi critica realului
Romanticii recurg la ironie pentru a spulbera iluziile, pentru a arăta inconsistenţa lor, căci, de îndată ce se izbesc de realitate, se destramă. Critica realului este rezultatul antitezei ideal-real şi conduce la două mari atitudini:– revolta: eroul promovează valori, îndeamnă la
revolta care să schimbe lumea– melancolia: este atitudinea pasivă, pesimistă a
celui care şi-a pierdut speranţa, încrederea în forţa de regenerare a lumii. Rezultatul este izolarea, inadaptarea, evadarea în vis, natura, imaginaţia-artă.
Teme: timpul, condiţia omului de geniul, iubirea, natura, istoria, aspiraţia spre absolut
Motive: - noaptea, apa, copacul ocrotitor, luna, (alte elemente naturale care capătă redundanţă în opera unui scriitor) - visul, reveria, somnul, singurătatea, melancolia, amintirea, uitarea, iubita moartă, femeia înger / demon - fugit irreparabile tempus (trecerea ireversibilă a timpului) - vanitas vanitatum ( deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune) - fortuna labilis (soarta schimbătoare)
ROMANTISMUL ROMÂNESC
Mihai Eminescu