________________________________________

Design de presă- t u t o r a t -

____________________________________

Bogdan Oprea__________________________________________________________________________________________________________

Facultatea de Jurnalismşi Ştiinţele ComunicăriiUniversitatea din Bucureşti

1. Despre designul unei publicaţiiDesignul unei publicaţii reprezintă "faţa" acesteia, modul în care "arată" un ziar sau o revistă,

înfăţişare care se realizează prin îmbinarea elementelor sale constitutive (text, imagine, elemente grafice, spaţiu alb), pe baza unor reguli de ordonare grafică. Ansamblul elementelor de paginare (de layout) alcătuiesc identitatea unei publicaţii. Designul individualizează o publicaţie de alta, întocmai cum trăsăturile fizice diferenţiază indivizii între ei. Aspectul unei publicaţii este ambalajul, modul în care conţinutul (textul şi imaginea) este asamblat şi prezentat cititorului. Designul exprimă atitudine. O publicaţie zâmbeşte sau se încruntă, suferă sau este ironică. Toate aceste stări sunt exprimate prin arhitectura unei pagini, altfel spus prin estetica ei.

Unii autori definesc designul de presă şi mai simplu drept jurnalism vizual (Zappaterra, Yolanda în Editorial design, p. 6), modul în care textele şi imaginile de presă se îmbină pentru a crea o publicaţie.

Trebuie ştiut că nu există o teorie unitară a designului de presă, nu avem de-a face cu o ştiinţă exactă, care să funcţioneze numai în cadrul unor reguli stricte. Din contră, designul este mai mult o artă, iar reţeta care stă la baza designului oricărei publicaţii este, în primul rând, rezultatul experienţei celor care desenează publicaţia.

Istoria designului de presă începe odată cu apariţia primei publicaţii periodice. Intenţionat sau nu, conţinutul primei publicaţii a fost "ambalat" într-o formă anume şi prezentat astfel primilor cititori. Designul de presă a evoluat odată cu ziarele şi revistele. A pornit de la ordonarea simplă a textelor prin paginare în scară (aşezarea articolelor unul după altul pe mai multe coloane, tip de paginare folosit astăzi în paginile de mică publicitate şi pentru paginarea enciclopediilor şi a dicţionarelor) şi a ajuns la aranjarea textelor, a imaginilor etc. într-o schemă grafică deosebit de complexă. Bazându-se tot mai mult pe nevoia de a avea o "faţă" atractivă, vandabilă, care să-l determine pe cititor să ia ziarul sau revista, designul a evoluat neîncetat, odată cu apariţia fiecărei publicaţii. Practic, toate ziarele şi revistele care au apărut de-a lungul timpului peste tot în lume au avut ceva specific şi unic, ceea ce a constituit, voit sau nu, designul grafic al respectivei publicaţii.

La începuturile presei tipărite cel mai important rol în estetica unei paginii l-a jucat textul. Mai apoi au apărut desenele, care au început să anime paginile de ziar şi pe cele de revistă. În ultimii zeci de ani fotografia a jucat rolul definitoriu în estetica publicaţiilor. Acum, de câţiva ani, odată cu penetrarea tot mai mare a internetului în viaţa noastră, un rol tot mai mare îl joacă ilustraţiile (elementele grafice). Ziare şi reviste din toată lumea împrumută elemente din desenul paginilor web, pe care le transpun în paginile printate. Încearcă, astfel, să-şi păstreze apropiat publicul mare consumator de internet, care aduce cu el un nou obicei de lectură, lectura haotică. Astăzi, cititorul de presă nu mai are o lectură liniară, el priveşte pagina unui ziar sau a unei reviste şi face o lectură selectivă, citeşte titlul, se uită la fotografie, apoi, citeşte un intertitlu şi şapoul, coada unui text, titlul unei casete, urmat de un alt intertitlu şi, poate, abia apoi ce a mai rămas din articol. Totul într-o ordine greu de stabilit. Tocmai de aceea, elementele de design şi, mai ales, ilustraţiile grafice joacă un rol tot mai mare în paginile publicaţiilor.

În ceea ce priveşte designul de presă, adevăratele opere de artă nu sunt atât structurile grafice ale primelor publicaţii tipărite, ci designul publicaţiilor din zilele noastre. La începuturile presei, designul era prea puţin elaborat din cauza constrângerilor, în primul rând, de ordin tehnologic (maşini de tipărit prea puţin fiabile, lipsa imaginilor etc.). De câţiva zeci de ani încoace, însă, se poate vorbi de adevărata artă a designului, a "desenului" de pagină. Structuri grafice din ce în ce în ce mai atractive, tot mai inovatoare şi pline de sens au îmbrăcat conţinutul jurnalistic al publicaţiilor din toate colţurile lumii. Folosindu-se de posibilităţile tehnologice practic nelimitate oferite de calculator şi de creativitate, designerii de presă au încercat şi încearcă, practic, orice.

2

Exemplul 1:- coperta revistei "Albina" din 1 aprilie 1901- are o grafică simplă, în care predomină textul, iar ilustraţiile

sunt simple desene

Exemplul 3:- coperta revistei "Financial director România" din iulie

2007- imaginaţia designerului este, practic, nemărginită, prima

pagină e "în flăcări" pentru a ilustra articolul principal "Focurile infernului. Directorii financiari sunt prea ocupaţi cu stingerea incendiilor"

Exemplul 4:- prima pagină a ziarului "Correio Braziliense" din 21 iunie

2002- este numărul apărut în ziua meciului dintre Anglia şi

Brazilia din sferturile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal din 2002; pentru că la momentul închiderii ediţiei nu se ştia scorul meciului, echipa editorială a hotărât împărţirea ziarului în două secţiuni dispuse invers una faţă de cealaltă; pe una dintre ele se află articolul care vorbeşte despre victoria Braziliei, pe cealaltă despre înfrângerea ei; Brazilia a câştigat cu 2 - 1

Exemplul 5:- prima pagină a ziarului "El Periodico de Catalunya"- ilustrează articolul principal care lansează o dezbatere despre

administrarea centralizată a Aeroportului Internaţional El Prat din Barcelona; echipa editorială a hotărât să prezinte un infografic cu două coloane, pe cea din stânga sunt trecute marile aeroporturi din lume care au o administrare descentralizată şi pe coloana din dreapta singurele patru aeroporturi mari care au o administrare centralizată, acestea fiind aeroporturile Barajas din Madrid, El Prat din Barcelona şi cele din Beijing şi din Insulele Cocos

3

2. Elemente de design - Principalele elemente de design al unei publicaţii sunt: textul, imaginea, ilustraţiile (elementele grafice) şi spaţiul alb. Îmbinate, toate aceste elemente creează o compoziţie unitară şi individuală, ziarul sau revista.

Elementele de design au rolul de a fi funcţionale, de a asigura o înţelegere cât mai facilă a mesajului. Corpul de literă ales, mărimea lui, culoarea, alinierea etc. au rolul de a asigura o lizibilitatea cât mai mare pentru textul respectiv. La fel, îmbinarea elementelor grafice, culorile, dimensiunile şi poziţionarea lor trebuie să asigure aceeaşi uşurinţă de a înţelege mesajul pe care respectivul articol sau respectiva imagine îl transmite.

Pentru a asigura această lizibilitate trebuie ca elementele de design să fie unitare şi repetitive. Ele trebuie să formeze un cod de lectură pentru cititor care să-l ajute să înţeleagă cât mai uşor mesajul articolului sau al imaginii respective.

Elementele de design se combină între ele (exemplu: o semnătură de text are adesea alăturat desenul unui plic sau este, simplu, subliniată). Luate separat toate aceste elemente îşi pierd din funcţiile lor valorizante, acelea de a fi estetic plăcute, de a fi funcţionale, utile, şi de a facilita lizibilitatea.

2.1. Textul - Într-o pagină de ziar sau revistă, textul poate alcătui mai multe tipuri de elemente grafice: antetitlu, supratitlu, titlu, subtitlu, şapou, corp de text, intertitlu, semnătură, adresă de email, legendă foto (explicaţie foto), fotosemnătură, text de frontispiciu (ansamblu text - elemente grafice care alcătuieşte denumirea publicaţiei; el poate cuprinde şi alte referiri, precum fondatorul publicaţiei, un slogan, preţ, număr de pagini, tiraj etc.; acesta este înscris pe prima pagină), text de foliotaj (colontitlu sau coloncifru - ansamblurile text - elemente grafice unde sunt înscrise denumirea paginii, respectiv, numărul paginii), text de casetă, text de cap de rubrică şi text de casetă redacţională. Toate aceste elemente enumerate conţin litere, adică semne grafice care poartă un sens, în funcţie de un cod, uşor de înţeles pentru oricare cititor avizat.

Amplasarea acestor elemente în arhitectura unei pagini într-o ordine sau alta, folosind un tip sau altul de scriere personalizează mesajul.

În funcţie de tipul de scriere (style-ul) ales un text este mai mult sau mai puţin lizibil.

A. Tipuri de scriere - Alegerea unui tip de scriere, a unei anume familii de litere şi unui anumit font sunt hotărâtoare pentru succesul publicaţiei. O literă care apare astăzi ca modernă, poate fi mâine învechită. Este important ca un designer de presă să cunoască caracteristicile principale ale celor patru mari tipuri de scriere, anticvă, grotescă, caligrafică şi courier.

a. Scrierea anticvă - Acest tip de scriere provine de la grafia capitală romană şi a fost introdus în epoca Renaşterii în tipărirea cărţilor. Caracteristicile lui principale sunt grosimea diferită a liniilor din interiorul literelor şi aşa-numitele serife (tălpicile literelor). Datorită acestor serife scrierea anticvă este foarte lizibilă, ochii parcurg uşor textul scris cu fonturi anticve. Anticvele sunt potrivite, în special, în cazurile în care se scriu texte lungi, mai ales pentru corpul de text al articolelor.

Exemple de fonturi anticve: Times, Garamond, Palatino, Century.

A ab. Scrierea grotescă - Acest tip de scriere a apărut odată cu litografiile (reproducerea

pe piatră), când literele anticve şi-au pierdut caracteristicile, liniile au devenit egale, iar serifele au dispărut. Aceste tipuri de literă, care au linii egale şi cărora le lipsesc serifele, le-au părut groteşte contemporanilor, de unde şi denumirea. Designerii de presă trebuie să ştie că litere groteşti sunt de preferat în titlu deoarece acţionează mai puternic decât orice alt tip de literă.

Exemple de fonturi groteşti: Arial, Helvetica, Futura, Franklin.

A a4

c. Scrierea caligrafică - Scrierea caligrafică derivă din scrisul de mână. Designerul de presă trebuie să ştie că acest gen de scriere nu trebuie folosit pentru corpul textului deoarece este foarte greu lizibil. Literele caligrafice sunt folosite pentru ilustrarea mesajelor.

Exemple de fonturi caligrafice: Monotype Corsiva.

A ad. Scrierea courier - Scrierea courier reproduce grafia

maşinilor de scris. Un designer de presă trebuie să ştie că în paginile unei publicaţii acest tip de scriere nu este folosit decât pentru efecte speciale.

Exemple de fonturi courier: Courier New.

A aB. Caracterul literei - Pentru fiecare tip de scriere există diferite variante, aşa-numitele

caractere.a. Litera normală - Acest caracter se foloseşte pentru corpul de text şi este cel mai lizibil.b. Litera cursivă (italic) - Poate fi folosită în şapouri, în fotoexplicaţii, în citate (seamănă cu

literele caligrafice, dar sunt mai lizibile) şi în casete.c. Litera neagră (bold) - Este folosită, cel mai adesea, în titluri, dar mai poate fi utilizată în

şapouri, fotoexplicaţii, fotosemnături, texte de cap de rubrică, texte de foliotaj etc.d. Litera neagră cursivă (bold italic) - Ca şi litera cursivă normală, este folosită, cel mai

adesea, în şapouri, în fotoexplicaţii, în citate şi casete.e. Litera capital - Este redată prin majuscule de dimensiuni diferite şi poate fi folosită doar în

titluri şi titluri de casetă şi de rubrică.f. Verzala (majuscula) - Este folosită doar la începutul propoziţiilor şi frazelor şi rareori în

titluri.g. Litera îngustă - Este folosită în corpul de text pentru a condensa cât mai mult articolul.

Trebuie, însă, ca îngustarea să nu afecteze lizibilitatea.h. Litera lată - Este folosită doar cu rol decorativ, în textul de foliotaj, de cap de rubrică, de

casetă etc.

C. Mărimea literei - Mărimea literei variază în funcţie de secţiunea de text din care face parte. E bine de ştiut că, de exemplu, un titlu de ziar pentru un text aflat în pagină (nu în coloană de ştiri scurte) are o mărime de 40 - 50 - 60 de puncte, în funcţie de locul unde este plasat articolul (articol principal sau secundar). Pentru titlul unei casete se foloseşte o mărime în jur de 16 puncte, iar pentru corpul de text o mărime de aproximativ 10 puncte.

D. Alinierea textelor - În interiorul ziarelor şi revistelor textele pot fi aliniate în patru moduri diferite, în bloc, la stânga, la dreapta şi centrat.

a. Alinierea în bloc (justify) - La aliniera în bloc, toate rândurile sunt la fel de late. Se obţine astfel o ordonare a coloanelor, iar fluxul citirii este concentrat asupra respectivului text. Acest tip de aliniere este ideal pentru corpul de text deoarece este foarte lizibil. Trebuie evitată folosirea lui la publicaţiile cu foarte multe coloane (mai mult de 6 coloane) deoarece vor fi dese despărţirile în silabe.

b. Alinierea la stânga - Textul aliniat la stânga se citeşte aproape la fel de uşor ca şi cel aliniat în bloc deoarece rânduri au începutul aliniat. Prin terminarea aleatorie a rândurilor se evită despărţirile în silabe. Acest stil combinat cu foarte multe elemente grafice, fotografii, anunţuri etc. produce efectul unui text dezordonat. Se foloseşte totuşi în corpul de text al tabloidelor, în casete, citate şi în titluri, antetitluri, subtitluri şi chiar şapouri.

5

c. Alinierea la dreapta - Nu este recomandată la textele lungi şi poate fi folosită doar pentru note scrute, fotoexplicaţii şi fotosemnături.

d. Alinierea centrată - Are un aspect dezordonat şi este folosită doar pentru titluri şi pentru şapouri foarte scurte.

2.2. ImagineaO publicaţie, fie ea revistă sau ziar, se prezintă prin aspectul său vizual. O fotografie face cât

o mie de cuvinte, spune o vorbă, iar în cazul presei acestă vorbă este cu atât mai adevărată. Fotografiile dau viaţă unei publicaţii şi, la fel de important, vând o publicaţie. Modul în care arată prima pagină a devenit vital pentru supravieţuirea publicaţiilor.

Un designer de presă trebuie să ştie că repartizarea imaginilor şi a textului, mai ales în cazul revistelor, trebuie să fie făcută după regula raportului 2/3 imagini - 1/3 text sau invers şi că aceste proporţii trebuie să alterneze de la o pagină la alta pentru a sparge monotonia.

Astăzi, mai ales revistele şi ziarele de tip tabloid şi de tip compact (vezi capitolul 3.1. C şi D) sunt paginate în funcţie de fotografie. Într-o pagină de revistă sau de tabloid, prima oară se aşează fotografiile şi, în funcţie de acestea textul şi celelalte elemente grafice. Înţelegem de aici şi din exemplele de mai sus cât de puternic poate fi mesajul conţinut de o imagine comparativ cu

6

textul. Chiar dacă nu putem citi textele articolelor de mai sus, mesajul lor, care este şi cel al fotografiilor, ne-a fost accesibil tocmai datorită imaginilor.

2.3. Ilustraţiile (elementele grafice)Elementele grafice sunt tot mai prezente în paginile ziarelor şi revistelor în ultimii ani.

Împrumutate din desenul paginilor web, ilustraţiile transpun în print obiceiurile de lectură selectivă caracteristice internetului. Ilustraţiile grafice au o varietate infinită de forme, care ţin de gustul designerului. Dincolo de aceste forme, ele trebuie să se constituie într-un instrument de facilitare a lecturii, ci nu într-unul de îngreunare a lizibilităţii. Aici intervine talentul şi gustul designerului care le desenează. Elementele grafice alcătuiesc un cod de lectură şi navigare în pagină. Unele ilustraţii şi culori pot reprezenta secţiuni tematice ale publicaţiei, unele ilustraţii pot marca sfârşitul unui text sau continuarea lui pe fila următoare etc.

A. Culorile - Un designer trebuie să ştie că o culoare înseamnă atitudine. Ea exprimă stări de spririt. Prin culoare o pagină de ziar trăieşte, este supărată sau bucuroasă, îndoliată sau furioasă. Culorile sunt asociate cu anumite stări sau sentimente în funcţie de referirile culturale ale cititorilor. Tocmai de aceea, dacă în cultura occidentală o culoare are o anumită semnificaţie, în cultura orientală sau în cea africană poate însemna cu totul altceva.

a. Negrul - Este cea mai complexă culoare, poate fi sexy, puternică, autoritară, ameninţătoare, puternică, bogată, depresivă, glossy... Cel mai adesea poartă, în acelaşi timp, două din aceste semnificaţii. Trebuie avut în vedere că o culoare neagră pe copertă este asociată, în majoritatea cazurilor, cu tragedia sau cu moartea cuiva.

b. Albul - Este aproape la fel de complex ca şi negrul şi este inocent, curat, sănătos, pur, dar şi steril, neutru şi chiar orb.

c. Roşul - Este atât de puternic încât folosit din exces într-o pagină face din toate celelalte elemente din jur nişte apariţii invizibile. Este foarte sexy şi, dincolo de asta, nu trece nevăzut. În paginile tabloidelor, se foloseşte foarte mult în combinaţii cu galbenul şi negrul.

d. Albastrul - Exprimă pacea şi liniştea şi produce relaxare. Folosit în exces şi în tonuri închise albastrul este rece şi depresiv.

e. Verdele - Este cea mai uşor de receptat culoare pentru ochi şi este răcoritoare şi liniştitoare. Este cel mai des asociat cu natura, deci are conotaţii pozitive pentru privitor. În tonuri închise exprimă sănătate şi putere.

f. Galbenul - Este cea mai dificilă culoare, este depresivă şi bolnăvicioasă. Trebuie evitată pentru paginile de copertă.

g. Rozul - Este asociat cu luxul, sănătatea, romantismul şi viaţa sofisticată. Mai poate fi excesiv de sexy şi chiar uşor depravat.

h. Portocaliul - Este acidulat, incitant şi vibrant. Cu toate acestea este o culoare dificil de asociat în combinaţie cu alte culori datorită contrastului puternic.

i. Maroul - Are semnificaţii pozitive datorită asocierii cu natura. În reviste face trimitere cel mai des la masculin.

B. Gamele de culori - Culoarea reprezintă percepţia frecvenţelor de lumină de către ochiul uman, ceea ce face ca o culoare să depindă foarte mult de senzorial. La baza percepţiei culorilor stă iluzia optică, principiu care este folosit şi pentru funcţionarea ecranelor de calculator şi televizor. Ochiul uman nu percepe galbenul monocromatic, ceea ce vedem noi şi definim drept culoarea galbenă este o combinaţie între roşu şi verde.

Pornind de la combinaţiile posibile de culori au fost realizate mai multe procedee tehnice de ilustrare. Există două importante modele de culori folosite în prezent pentru reproducerea culorilor pe hârtie şi pe ecran.

7

a. Modelul RGB - Se foloseşte pentru afişarea culorilor pe ecranele televizoarelor şi a calculatoarelor. O culoare este rezultată din combinare într-o anumită proporţie a culorilor roşu (red), verde (green) şi albastru (blue).

b. Modelul CMYK - Se foloseşte pentru imprimarea hârtiei cu ajutorul maşinilor tipografice. Culorile dintr-o pagină de ziar sau revistă sunt descompuse, în timpul procesului de prepress, în cele patru culori diferite ale modelului CMYK, albastru (cyan), roşu (magenta), galben (yellow) şi negru (key). Imprimarea culorii pe hârtia de ziar sau de revistă la o tipografie offset se face prin trecerea colii de hârtie prin toate cele patru culori. Amestecul lor dă nuanţa dorită.

2.4. Spaţiul alb - Este la fel de important în designul unei publicaţii, precum sunt toate celelalte elemente, textul, fotografiile şi ilustraţiile grafice. În primul rând, spaţiul alb dă formă celorlalte elemente, le conturează şi le pune în valoare. El arată, totodată, apartenenţa unor texte. Spaţiul alb uşurează lectura. Mai apoi, spaţiul alb este folosit ca element de spargere a monotoniei unei pagini, mai ales la reviste. El stimulează atenţia. Colţul unei coloane lăsat liber oferă un aspect aerisit unei paginii prea încărcate. Nu în ultimul rând, spaţiul alb este folosit de către ochiul uman ca spaţiu de refugiu, de odihnă.

2.5. Punerea în pagină - Punerea în pagină (paginarea, layout-ul) reprezintă modul în care textele, fotografiile, ilustraţiile grafice şi spaţiul alb se îmbină între ele. În cazul ziarelor, de-a lungul timpului, paginarea s-a făcut după o serie de reguli stricte comune pentru ansamblul tuturor

8

publicaţiilor dintr-un anumit moment istoric. Există, astfel, patru tipuri diferite de paginare a ziarelor, în scară, în ramă, în bloc şi în module. În ceea ce priveşte revistele, mai ales în ultimii ani, paginarea lor se face după reguli proprii fiecărui produs în parte, iar un model comun de paginare este greu de identificat.

A. Paginarea în scară - Este primul model de paginare folosit de publicaţii. Originea lui se află în tiparul de carte. Practic, textele sunt aşezate unul sub altul pe mai multe coloane. Fiecare articol nou este "turnat" pe o coloană în coada ultimul articol aşezat în pagină până ce toate coloane sunt pline. Astăzi acest tip de machetare mai poate fi în întâlnit în paginile de mică publicitate, dar şi la paginarea dicţionarelor şi enciclopediilor.

B. Paginarea în ramă - Odată cu introducerea titlurilor la articole acestea nu au mai putut fi paginate unul după altul, coloană după coloană. Aşa au apărut articolele care se întind pe mai multe coloane. Paginarea în ramă plasează la începutul articolului titlul, dedesubt fiind dispus textul propriu-zis, în coloane de lungimi diferite. Articolele ajung să se îmbine astfel unele cu altele precum un puzzle. Paginarea în ramă creează o confuzie deoarece prin alăturarea coloanelor de la texte diferite cititorul trebuie să inspecteze cu atenţie pagina de ziar pentru a identifica logica plasării materialelor.

C. Paginarea în bloc - Textul formează un bloc compact, nu mai este împărţit în coloane de lungimi diferite, cum este cazul paginării în ramă. Textul devine în acest caz, împreună cu titlu, un bloc, un dreptunghi, în interiorul căruia articolul devine uşor de urmărit. Acest tip de paginare în bloc nu clarifică, însă, relaţia textului cu imaginea în sensul că imaginile sunt alăturate blocului de text, dar ele pot fi uşor asociate unui alt articol.

D. Paginarea în module - Toate textele, fotografiile şi imaginile care aparţin aceluiaşi articol formează un dreptunghi. Aceste module sunt aşezate unul peste altul sau unul sub altul în interiorul paginii de ziar. Paginarea în module este tipul de punere în pagină cel mai folosit astăzi în realizarea ziarelor.

3. Formate de ziare şi reviste3.1. Formate de ziare

A. Broadsheet- cel mai mare format de ziar, variază în jurul dimensiunii 75 x 60 cm- este paginat pe 6, 7 coloane- textul domină- are mai mai multe deschideri pe prima pagină- capul de ziar este situat în partea de sus a primei pagini- titluri folosesc întotdeauna culoarea neagră- în cuprinsul ziarului nu se folosesc casete de culoare- exemple: "The Times of India" (2,4 milioane exemplare, cel mai mare tiraj din lume), "Bild

Zeitung" (ziar cu conţinut tabloid care are un format broadsheet), "The New York Times" (1 milion exemplare), "The Financial Times", "Die Welt", "Corriere della Sera", "România liberă"

B. Berliner- formatul variază în jurul dimensiunii 47 x 31,5 cm- este paginat pe 5, 6 coloane- capul de ziar nu este neapărat în partea de sus a primei pagini- are, de regulă, două deschideri de ziar, una principală şi una secundară- foloseşte casete de culoare şi elemente grafice de accentuare- exemple: "Le Monde", "The Guardian", "Gândul"

C. Tabloid- are un format mic, cel mai adesea 43,1 x 27,9 cm- este paginat pe mai multe coloane, cel mai adesea 4 coloane

9

- fotografia domină, iar textele sunt, de regulă, foarte scurte- are o singură deschidere pe prima pagină, iar aceasta poate ocupa uneori chiar toată pagina- predomină fotografiile, textele sunt mici- titlurile sunt colorate- se folosesc foarte multe casete de culoare, rastere de culoare şi elemente grafice- exemple: - "The Sun", "El Pais" (ziar cu conţinut generalist care are un format tabloid),

"Daily Mail" (ziar cu conţinut generalist care are un format tabloid), "Click!", "Libertatea"

D. Compact- are un format mic, apropiat de tabloid, cel mai adesea are dimensiunea 43,1 x 27,9 cm- este paginat, de regulă, pe 4 coloane- are una sau mai multe deschideri la prima pagină- capul de ziar nu este situat neapărat în partea de sus- are numai titluri negre- foloseşte casete de culoare- exemple: "Liberation", "The Times", "Adevărul"

3.2. Formate de revisteFormatele de reviste, spre deosebire de cele de ziar, acoperă o multitudine de variante şi

dimensiuni, care îmbină între ele diferitele elemente. Cel mai răspândit format de revistă este cel de dimensiunile A4 (210 x 297 mm). Diferitele formate de revistă sunt alese, în principal, în funcţie de tematica respectivei publicaţii şi de obişnuiţele de consum ale cititorilor (o revistă people se citeşte în mijloace de transport în comun şi va avea un format apropiat de cel A4, o revistă de literatură se citeşte, cel mai adesea, acasă şi poate avea un format mai mare, C4, de exemplu).

Formate seria A Formate seria B Formate seria C

4A0 1.682 x 2.378 – – – –

2A0 1.189 x 1.682 – – – –

A0 841 x 1.189 B0 1.000 x 1.414 C0 917 x 1.297

A1 594 x 841 B1 707 x 1.000 C1 648 x 917

A2 420 x 594 B2 500 x 707 C2 458 x 648

A3 297 x 420 B3 353 x 500 C3 324 x 458

A4 210 x 297 B4 250 x 353 C4 229 x 324

A5 148 x 210 B5 176 x 250 C5 162 x 229

A6 105 x 148 B6 125 x 176 C6 114 x 162

A7 74 x 105 B7 88 x 125 C7 81 x 114

A8 52 x 74 B8 62 x 88 C8 57 x 81

A9 37 x 52 B9 44 x 62 C9 40 x 57

A10 26 x 37 B10 31 x 44 C10 28 x 40

4. Ghidul de stil - Ghidul de stil este manualul de paginare al unei publicaţii, cartea ei tehnică. Acesta cuprinde proiectul grafic al respectivului ziar sau revistă şi adună toate regulile pe baza cărora orice persoană din afara publicaţiei o poate pagina respectând cel mai mic detaliu. Un ghid de stil cuprinde dimensiunile exacte ale paginii, dimensiunile exacte ale modulelor, distanţele dintre rânduri, dintre titlu şi subtitlu, dintre chenarele casetelor şi text etc. Un ghid mai cuprinde, totodată, codurile de culoare, machetele posibile ale paginilor, pe cele ale reclamelor.

5. Principii în designul de presă - Stabilirea unor reguli precise pentru realizarea designului unei publicaţii este un demers fără şanse de izbândă. Designul unui ziar sau unei reviste este, în primul rând, rodul imaginaţiei şi talentului persoanei care-l concepe. Alegerea unui anumit desen,

10

combinarea unui set de culori, selectarea unor fonturi şi amplasarea unor ilustraţii grafice, toate acestea ţin de talentul artistic al designerului. Cu toate acestea, din exemplele reuşite sau mai puţin reuşite ale unor graficieni de presă a rezultat o serie de reguli a căror respectare poate facilita lizibilitatea mesajului jurnalistic, adică principalul rol al paginării unei publicaţii.__ Funcţionalitate şi lizibilitate înainte de toate!__ Evitaţi ordinea! Ordinea în designul unei publicaţii nu înseamnă simetrie, ci înseamnă alternare. __ Căutaţi contrastul armonic (exemplu: combinaţi garniturile de litere groteşti cu cele anticvă, combinaţi culori în contrast).__ Creaţi "hărţi" pentru cititori prin coduri de culoare! Oferiţi-le navigatori care să-i ajute să lectureze articole în timpul cel mai scurt.__ Culoarea înseamnă atitudine! Folosiţi-o cu parcimonie când nu vreţi să şocaţi şi în exces când vreţi să fiţi stridenţi. O gamă "cuminte" de culori cuprinde 2, 3 culori.__ Titlul, ordinea şi plasarea lor trebuie să fie constantă pentru uşurinţa lecturii şi pentru a crea obişnuiţe de lectură.__ Prima pagină trebuie să fie consistentă, nu plină.__ Fotografia mare pe prima pagină nu este întotdeauna cea mai bună soluţie. __ Un număr mare de trimiteri pe prima pagină poate face o pagină încărcată, doar o trimitere înseamnă un subiect-bombă.__ Pentru textul de rând, folosiţi o anticvă clasică (Guliver, Mercury), nu una babală (Times, Century).__ Nu folosiţi alinieri la centru şi la dreapta pentru texte mai mari de două, trei rânduri.__ Folosiţi o lăţime mare a coloanei atunci când corpul de literă este mic.__ Lectura nu mai este liniară, este selectivă, prin urmare ilustraţiile grafice au devenit absolut necesare.

Bibliografie:

Brielmaier, Peter, Wolf, Eberhard, Ghid de tehnoredactare. Punerea în pagină a ziarelor şi revistelor, Colecţia Collegium. Media, Polirom, Iaşi, 1999 Simion, Cristina (coord.), Ghidul managerului de presă, colecţia Practic, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 Taylor, Steve, 100 years of magazine covers, Black Dog Publishing, Londra, 2006 Zappaterra, Yolanda, Editorial design, colecţia Portofolio, Laurence King Publishing, Londra, 2007

Bibliografie recomandată:

Brielmaier, Peter, Wolf, Eberhard, Ghid de tehnoredactare. Punerea în pagină a ziarelor şi revistelor, Colecţia Collegium. Media, Polirom, Iaşi, 1999 Cernat, Mihai, Conceperea şi elaborarea ziarului, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002 Guzun, Mihail, Maxim, Dumitru, Machetarea - două viziuni, un singur scop. Prezentarea grafică. Ghid de jurnalism pentru liceeni, Centrul Independent de Jurnalism, Chişinău, 2003 Guzun, Mihail, Prezentarea grafică a ziarului, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, 1992 Harrower, Til, The newspaper designer’s handbook, ediţia a V-a, McGraw-Hill, New York, 2002 Roşca, Luminiţa, Surugiu, Romina (coord.), Producţia unei reviste. Strategii editoriale în presa specializată, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2007 Simion, Cristina (coord.), Ghidul managerului de presă, colecţia Practic, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 Taylor, Steve, 100 years of magazine covers, Black Dog Publishing, Londra, 2006

11

Zappaterra, Yolanda, Editorial design, colecţia Portofolio, Laurence King Publishing, Londra, 2007

12