Cu o lungime de 7 kilometri, de la Luvru la Arcul din Défense, Calea Triumfală este perspectiva majoră a Parisului.

Împodobită ca o vitrină internaţională, Champs-Élysées leagă Place de la Concorde cu Place de l’Étoile (acum Charles-de-Gaulle)

În 1806, după bătălia de la Austerlitz, mândru de armata sa, împăratul Napoleon I a decis să o cinstească construind un arc de triumf aşa cum ridicau odinioară romanii pentru sărbătorirea întoarcerii trupelor victorioase.

Arcul a fost terminat după 30 de ani

Deasupra basoreliefului Triumful din 1810 (realizat de Cortot) care celebrează pacea de la Viena, se află Bătălia de la Abukir

Bătălia de la Abukir

În partea dreaptă Plecarea voluntarilor în 1792 pentru a face faţă invaziei prusace în Lorena, cunoscută sub numele de La Marseillaise (François Rude).

În partea dreaptă sus Funeraliile lui Marceau

Cele patru Victorii înaripate sunt opera lui Pradier

Bătălia de la Austerlitz (1805)

Rezistenţa (Etex)

Trecerea Podului la Arcole

Pacea (Etex)

Cucerirea Alexandriei

Bătălia de la Jemmapes

Pe feţele interne ale Arcului sunt înscrise numele altor bătălii, mai puţin importante

Sunt menţionate 558 de nume de generali; numele celor morţi pe câmpul de luptă este subliniat

La 11 noiembrie 1923 a fost aprinsă prima oară Flacăra Amintirii pe mormântul Soldatului necunoscut.

Ea este aprinsă în fiecare seară la 18.30

Arcul are o lăţime de 45 de metri şi o înălţime de 50 metri. Terasa superioară oferă o privelişte de neuitat de la Louvre până la Arcul din Défense

12 străzi se deschid din piaţa în centrul căreia se află Arcul de Triumf

Fotografii: ♦ Daniela Iacob ♦ Mara ChinţaPrezentare: Sanda Foişoreanu

Fond muzical: ♦ Charles Gounod - Corul soldaţilor din Faust ♦ Giuseppe Verdi - Marşul triumfal din Aida ♦ Edward Elgar - Pomp and circumstance