An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 1
MEMORIA
OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul VII, nr. 7 (77), iulie 2018
Editată de Asociaţia Culturală
MEMORIA OLTULUI
Director: Ion D. Tîlvănoiu
Comitetul de redacţie:
Dr. Aurelia Grosu, Mircea Şerbu, dr. Nicolae
Scurtu, Ion Andreiţă, Dumitru Botar,
Ioan Smedescu, Cornel Manolescu,
Floriana Tîlvănoiu, col. (r.) Dumitru Matei,
Vasile Radian.
Planşele noastre
1. Sultana Jianu (născută Gălăşescu), soţia haiducului Iancu Jianu, într-o fotografie
mai puţin cunoscută păstrată în fondul Pătru Crăciun de la S.J.A.N. Olt
2. Neavând copii, Iancu Jianu şi Sultana au înfiat o fată, Maria, căsătorită în 1853 cu
Constantin Zaman. În 1835 Sultana Jianu naşte însă o fată, Zoe (Zinca). Aceasta se
va căsători în 1855 cu Nicolae Şt. Dobruneanu şi va înceta din viaţă în 1906. Redăm o
imagine mai puţin cunoscută a Zincăi Dobruneanu aflată în fondul Pătru Crăciun de
la S.J.A.N. Olt.
3. Sus: Elevii şi profesorii Şcolii Normale de învăţători din Caracal în 1922 (A.J.A.N.
Olt);
Jos: Învăţătorul Teodor Dincă a funcţionat până în 1940 în comuna Glod, judeţul
Maramureş. După cedarea Ardealului solicită un post în comuna Praporul din
judeţul Romanaţi sau în cătunul Odaia unde avea proprietăţi şi o mamă văduvă de
război (Ion D. Tîlvănoiu, Vasile Radian, Floriana Tîlvănoiu- Drama învăţătorilor
refugiaţi în judeţele Olt şi Romanaţi, Ed. Hoffman, 2016, p. 45). În fotografia oferită
redacţiei noastre de către dl. prof. Florian Petrescu din Caracal apare învăţătorul
Teodor Dincă împreună cu elevii săi din satul Odaia, com. Amărăştii de Jos.
4. Două imagini ale compozitorului caracalean Radu Şerban din 1970-1971; împreună
cu dirijorul Sile Dinicu şi interpreta Margareta Pâslaru (sus); adresându-se
publicului (jos). Fotografiile conţin dedicaţii către profesorul Pătru Crăciun şi fac
parte din colecţia Pătru Crăciun de la S.J.A.N. Olt.
ISSN 2284 – 7766
Tiparul executat la Editura Hoffman
www.EdituraHoffman.com
Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 2
Cuprins
1. Ion Andreiţă- ,,Eu sunt din ţara lui Foaie Verde”.............................................../3
2. Ion Lazu- Amintirile unui scriitor slătinean (XXIII).........................................../5
3. Marin Petran-Vlădila- Familia Popescu din Vlădila......................................../17
4. Cornel Manolescu- Prefecţii judeţului Olt (IV)................................................../18
5. Ion Tîlvănoiu, Vasile Radian- Alte mărturii şi documente despre Constantin
Poroineanu.........................................................................................................../25
6. Haralamb G. Lecca- Dincolo. Din Dunăre-n Balcani (V)................................/30
7. Floriana Tîlvănoiu- Smaranda Chehata în corespondenţă cu profesorul Pătru
Crăciun................................................................................................................./33
8. Crăciun Pătru- Legăturile lui Cezar Petrescu cu oraşul Caracal...................../37
9. Paul Dogaru- Mirajul Afroditei (VI).................................................................../42
10. Col. (r.) Dumitru Matei- Un document inedit: scrisoarea învăţătorului George
Vasilescu-Balş către profesorul Ilie Constantinescu........................................../52
11. Alina Elena Marin, Costel Vasilescu- În intimitatea cerului... Comorile din
grădinile creştinătăţii- Corul de copii şi tineret Symbol...................................../56
12. Comandor (r.) Nicola Tudor- Cercul de recrutare Romanaţi- scurt istoric...../58
13. Ion Tîlvănoiu, Nica Marcela- Take Ionescu în judeţul Romanaţi..................../62
14. Nicu Vintilă Sigibida- Câteva date despre Şcoala Normală de învăţători din
Caracal (I)............................................................................................................./67
15. Nicolae Scurtu- Inscripţii. Note despre o epistolă a poetului Virgil
Carianopol............................................................................................................/82
-Note despre lecturile lui Demetru Iordana............................../83
16. Comandor (r.) Nicola Tudor- Eroii oraşului Caracal din Primul Război
Mondial (II)........................................................................................................../86
17. Nicolae Chirca- Jurnal de front (III)................................................................/101
18. Ioan Smedescu, Ion Tîlvănoiu- Slatina văzută de scriitori romanaţeni......../104
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 3
Scrisori natale ,,Eu sunt din ţara lui Foaie Verde”
Ion Andreiţă
Anul trecut am participat la o manifestare culturală organizată de către Uniunea
Ucrainienilor din România, invitat de prietenii scriitori Corneliu Irod şi Mihai Hafia
Traista. S-a vorbit despre relaţiile dintre cele două popoare, despre rolul minorităţii etnice
ucrainiene, contribuţia pe care o poate aduce cultura la o mai bună cunoaştere reciprocă,
s-au lansat cărţi. În final a avut loc un frumos program artistic, în care s-a cântat muzică
folk în cele două limbi. Punctul culminant l-a constituit recitalul cantautorului Adrian
Ivaniţki, - un vechi cenaclist- Flacăra, astăzi bătând muchia celor 70 de ani- cu
formidabila poezie Fişă personală a lui Adrian Păunescu, pusă pe note de către folkist.
Sala, electrizată, a cântat împreună cu interpretul, repetând de mai multe ori strofa-refren:
Eu sunt din ţara lui Foaie Verde/ Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos/ Urmele mele nu se
pot pierde/ C-am străbătut veşnicia pe jos.
Cineva s-ar putea întreba ce legătură ar putea să existe între această poezie şi
restrânsele tematic ,,Scrisori natale”. O puternică legătură. Această strofă-emblemă este
scrisoarea natală adresată fiecăruia dintre noi de către marele poet. O axiomă care nu mai
are nevoie de comentariu. Mă voi opri, însă, asupra versului al patrulea - ,,C-am străbătut
veşnicia pe jos” – pentru a aduce în atenţie doi mici paşi din această veşnicie., care îşi au,
şi ei, amprenta în pasul mare al ţării. Ce s-a întâmplat, ce se întâmplă cu ei?
Măsura din adâncuri. Despre cărbune, numai bine. Despre cărbune şi stăpânii lui
absoluţi- minerii- nu se poate vorbi decât cu inima. Am trăit această stare specială la
Lupoaia, în subteran. La câteva sute de metri sub pământ, abia ţi se îngăduie să simţi
irizarea cerului cu închipuirea. Lumea de afară este percepută de aici altfel, are alte
dimensiuni, alt preţ. Întinzi mâna după clanţa porţii ştiute - şi dai de rocă. Aceeaşi mână o
îndrepţi spre soare sau spre obrazul iubitei- şi mâna se loveşte de perforator ori de
scripetul suspendat în tavanul de smoală. Ţi se năluceşte o clipă că ai întâlnit pe cineva
nevăzut de multă vreme, un prieten, poate; întorci capul, şi privirea ţi se opreşte ghilotinată
de acelaşi întuneric. Meditezi - şi cugeţi: pasul acela mic, de care vorbeam, acolo, în
adâncuri, cunoaşte dimensiuni uriaşe şi jertfitoare - şi nu o dată se întâmplă ca tocmai
temerarul care îl făcuse, minerul, să fie scos la suprafaţă mort; cum s-a întâmplat nu
demult în bine cunoscuta Vale a Jiului, zisă şi Valea Plângerii.
Nici la aşa-zisul minerit de suprafaţă, în cariere, lucrurile nu stau pe roze. Cu nişte
timp în urmă, se zice că un ţăran s-a apucat să-şi sape o fântână în curte - iar în loc de apă,
a dat de cărbune. Aşa s-a născut bazinul carbonifer de suprafaţă Berbeşti-Alunu, împărţit
frăţeşte de judeţele Vâlcea şi Gorj. La ultima mea călătorie la Berbeşti- petrecută nu cu
multă vreme înainte de Marea Revoluţie (Capitalistă) din Decembrie (1989) am asistat la
un eveniment aflat la graniţa cu miracolul: minerii erau preocupaţi, la acea oră de redarea
în circuitul agricol a suprafeţelor de pământ din halde ori purtătoare până atunci de
cărbune. Primele 10 hectare erau supuse deja tratamentului de revenire la normal. Avea
loc un autentic transplant vegetal cu btazde de pământ capabile să primească şi să
germineze sămânţa. Erau semne că pământul se va însănătoşi, redevenind ceea ce ştim:
bunul, caldul, hrănitorul şi primitorul nostru pământ dintotdeauna. O astfel de izbândă, nu
poate fi măsurată decât cu etalonul, cu pasul cu care-şi măsoară cei din adâncuri dragostea
faţă de lumea din afară, atunci când întind mâna după soare sau obrazul iubitei- şi
întâlnesc... Din păcate, aflu că şi aici, după marea revoluţie, pasul (întru veşnicia acestei
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 4
ţări) a fost ameninţat, împiedicat, sugrumat: Berbeştii au intrat în faliment, s-au prăbuşit-
haldele de steril otrăvind, în continuare, pământul. În timp ce, nu departe de aceste locuri,
la Măldăreşti- ,,capitala” vestitelor cule-monument istoric şi de arhitectură românească-
pământul a fost infestat cu o groapă de gunoi , care arde ameninţător.
Gara unei mari iubiri. Un alt pas ce pornise, optimist şi posibil, urma să măsoare
traseul viitoarei căi ferate Curtea de Argeş- Râmnicu Vâlcea, scurtând drumul spre
capitală cu 125 de kilometri. În legătură cu această importantă construcţie circula şi o
anecdotă, despre care constructorii spuneau că este adevărată. Se zice că un om din
Suharău-Dorohoi se prezintă la gară; acolo, în modesta lui localitate moldavă, şi cere: ,,Un
bilet până la Schitu Matei”. Ceferistul întinde automat mâna către raftul cu bilete etajate,
dar se întoarce repede spre cel aflat dincolo de coperta de sticlă a ghişeului: ,,Schitu Matei,
zici? Parcă n-am auzit de staţia asta, şi le ştiu aproape pe toate pe de rost. Poate Schitu-
Goleşti?”. Celălalt însă îl linişteşte prompt: ,,Vezi, bre, că-i pe linia nouă Râmnicu Vâlcea-
Curtea de Argeş . Mai exact, Goranu-Vâlcele”. Dar omul cu şapcă roşie nu se lasă uşor
ispitit: ,,Eşti sigur, omule?”. ,,Apoi, dacă eu am construit-o, cum să nu fiu sigur”- vine
calm răspunsul.
Biruit, ceferistul
răsfoieşte înfrigurat
Mersul trenurilor-
dar de dincolo de
ghişeu nu i se mai
îngăduie răgaz:
,,Lasă, bre, o cauţi
mata mai târziu,
dă-mi un bilet până
la Vâlcea , că pierd
trenul”. Şi, după ce
se vede cu biletul în
mână: ,,Şi ai grijă,
gara nu este trecută
încă în Mers. Dar o
să apară foarte
repede. Să n-o uiţi!”
Reîntors în şantier, pişicherul nostru din Suharău le-a povestit colegilor de echipă
şi baracă întâmplarea, care de-atunci circulă printre constructori ca o parolă de suflet- şi
care mi-a fost transmisă şi mie într-un miez de toamnă adâncă şi friguroasă, încălzită cu o
străveche ţuică de prune.
Calea fată Rm. Vâlcea- Curtea de Argeş, aflată în plină construcţie, era o autentică
operă de artă: traversa văi largi, canioane (Viaductul Topolog) străpungea munţi (Tunelul
Gibei) un peisaj sălbatic şi grandios. Până la marea revoluţie era realizată în proporţie de
75%. După marea revoluţie, totul a fost abandonat. Acum scheaună vântul prin viaducte,
se prăbuşesc boltele în tunele, au ruginit buldozerele, gâtul excavatoarelor caută peste zări
pe cei care ar fi trebuit să se afle la manete - iar ei, oamenii, nu mai răsar de nicăieri. Iar
gara Schitu Matei a rămas doar amintirea unei mari iubiri.
Cu Ion Andreiţă- ,,Pălmaş cu condeiul”
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 5
Amintirile unui scriitor slătinean (XXIII)
Ion Lazu
1 mai 2007. Am aflat pe căi întortochiate câteva noi adrese: Petru Comarnescu,
Alice Botez, G. Ivaşcu, Valeriu Cristea, G. Macovescu, Aurel Covaci, G.M. Zamfirescu,
Victor Ion Popa – să le identific pe teren, să obţin aprobările, datele şi tot ce urmează...
Merg cu 19 până la Ozana, apoi pe jos până la Gura Ialomiţei nr. 3; la sc. E,
vorbesc cu cineva de la parter, un domn cumsecade, mutat de curând - îmi spune să merg
la familia de deasupra, unde ştie că a stat Valeriu Cristea, dar să-l caut la scara D pe
preşedinte, care dă aprobările. Ajung astfel la familia arh. Popan Cristiana, văd un
apartament de artişti, cu tablouri, grafică, mobilă şi totul de cel mai rafinat bun gust. Vor
să-mi acorde tot sprijinul pentru memoria lui Valeriu Cristea, om deosebit. Îl cunosc şi pe
fiul lui adoptiv Daniel Cristea Enache, vor lua legătura şi cu el, vom colabora. Dl. Popan
îmi spune că pe o alee vecină există o placă memorială pentru poetul George Ţărnea. Din
Rm. Vîlcea, le spun, de fapt din comuna Şirineasa, pe Luncavăţ, spre Băbenii lui Dragoş
Vrânceanu. L-am cunoscut pe poet, dacă nu mă înşel, provenea din părinţi basarabeni. Dl.
Popan mă însoţeşte până la blocul unde a locuit Ţărnea. Copiez textul, fotografiez. Ne
despărţim sub cele mai bune auspicii.
De acolo, tocmai în Parfumului, să fotografiez cele câteva locaţii, apoi în Romulus
55, pentru Ionel Teodoreanu, care a făcut din vila respectivă un loc de faimă. Ar fi de
văzut cum s-a transmis în scrisul lui Ionel Teodoreanu această simbioză om-artist-palat-
ograda vastă, teiul superb. Eu însă trec prin alte chinuri. Nu am cu cine trata. În poarta de
fier forjat, o sonerie. Iese un bodyguard. A ieşit şi data trecută. Nu s-a răspuns la adresa
noastră, zic. Cum se numeşte firma? Au un număr de telefon? Îi găsesc în Pagini Aurii? El
nu ştie. El păzeşte. Dar salariaţii? Patronii? Nu prea vin... omul de pază, parcă picat din
cer, nu-mi poate spune nimic despre patroni, cine sunt, când pot fi găsiţi, ce telefoane au,
etc. Pare să nu-i fi văzut măcar la faţă. O altă firmă fantomă, prin care se spală bani? Greu
de spus. Dar îmi e clar că nu am pe cine aborda, pe cine aştepta, pândi etc. Ce să fac
pentru acest scriitor de mare succes între cele două războiaie? Faimos avocat, om de lume,
prieten cu marii scriitori de la Viaţa Românească: Sadoveanu, Ibrăileanu, Botez... La
Medeleni, Ulița copilăriei, dar şi În casa bunicilor, Masa umbrelor, mai puţin romanul în
multe volume al lui Ciaur Alcaz. Şi ocultarea de după venirea bolşevicilor. Mort în
cumplita iarnă 53-54, noaptea, la coadă la pâine. Legendă sau purul adevăr, e o poveste
care se potriveşte vremurilor maştere de după război...
Mă îndepărtaz de poartă. E vreun semn „fotografiatul interzis”? O clădire mândră
ca un palat, cu frumoase scări şi frontoane. Deasupra curţii largi, boiereşti, se ridică un
stejar multisecular, rămăşiţă din codrii Vlăsiei, presupun. Aici trebuie să fi fost cuibul în
care a descins, venind de la Iaşi, tânăra familie a celor doi scriitori care mi-au luminat
adolescenţa. (Mort pe viscolul din februarie ‟54, cum s-a spus. Iar Ştefania Velisar
supravieţuindu-i până hăt, în anii optzeci. Citeam ca vrăjit paginile evocatoare ale Ştefanei
Velisar despre începuturile lor ieşene. (Notă ulterioară: Le-am pus placă memorială
dincolo, în Intrarea Mihai Eminescu, la sugestia prietenului Ion Murgeanu.)
Revin în strada Anton Pann, să văd casa de la numărul 18, foarte specială, doar
parter cu 5 ferestre la stradă, iar deasupra un fel de foişor cu două geamuri micuţe. Ceva ca
la Mărţişor? Unde poetul se retrăgea, ca să cerceteze constelaţiile, să-şi scrie gândurile de
taină, să creeze? Nu-ţi poţi interzice astfel de ipoteze, în căutarea secretului care a făcut
dintr-o biată căsoaie de târgoveţi un loc unde cineva a lucrat cu talent şi tenacitate, pentru
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 6
„creşterea limbii româneşti şi-a patriei...” Fac câteva poze cu faţada insolită, cu placa
memorială acum abia vizibilă, pe care văd că actualii locatari au zugrăvit-o la rând cu
întreg peretele exterior.
Prin Căuzaşi, ies în str. Matei Basarab, fostă Lucaci, cercetez mai cu atenţie bustul
voievodului din curtea colegiului naţional omonim, fac o fotografie cu placa memorială
care consemnează pe şcolarul Barbu Ştefănescu Delavrancea, apoi o altă fotografie, cu
monumentul de la răscruce, al lui August Treboniu Laurian 1810-1881, „înălţat la 1903 de
reglarii şi admiratorii sei”. Dar, Doamne, multe s-au mai întâmplat în limba română
într-un secol! Şi, iar: Doamne, oare unde mi-au fost ochii şi unde mintea, pe la sfârşitul
anilor 50, când am locuit timp de doi ani la căminul studenţesc din vecinătate şi când ar fi
trebuit să iau în seamă aceste repere cultural-istorice? Şi, vai mie!, cît de prezumpţios
eram pe-atunci! Să-mi fi spus cineva că nu ştiu pe ce lume trăiesc, că nu înţeleg nimic, ce
m-aş mai fi umflat, ce-aş mai fi protestat... Mi se părea că le ştiu pe toate şi ceva în plus,
că, faţă de colegii mei sunt mai bine orientat etc., etc. Sau am avut toate astea în minte,
anume pe ele edificând toate celelalte, dar detaliile s-au şters în zecile de ani? Greu de
tranşat dilema, rămâne iritarea că nu-mi reamintesc contextul.
Uşor ar fi fost să ajung la biserica Mămulari trecând pe lângă fostul meu cămin
studenţesc, pe lângă sinagogă, numai că pe-aici multe s-au schimbat drastic, faţa locului
s-a alterat, demolările lui Ceaşcă au făcut ravagii. Pe când locuiam la căminul Matei
Basarab, acum redevenit liceu, nu se punea problema să intru prin bisericile din cartier, nu
o făceam eu şi niciunul dintre colegi. Restricţiile deveniseră a doua natură. Iar noi eram
viitori geologi, cum să ai convingeri religioase?! Dar şi cu vreun deceniu mai târziu, tot
m-am mirat când pe Victoriei, am văzut o tânără elegantă, drăguţă, închinându-se prin
dreptul Bisericii Albe. Mi s-a părut o snoabă, mai precis provenind din familia unor foşti,
care au educat-o greşit, chiar aşa... Dar, din fericire, vremea şi înţelepciunea le reaşază pe
toate acolo unde le este locul. Iată biserica Mămulari (unde ar trebui să-i punem o placă
memorială acelui om fără pereche Petre Ispirescu), în spatele Teatrului Evreesc, totuşi
supravieţuitoare, cum vor fi supravieţuit printr-o minune şi alte lăcaşuri de cult la care
privim fără să ne întrebăm cum de au rezistat agresiunii istoriei. Biserica din Mămulari,
zisă Udricani, e toată în schele şi nu cred că va ieşi curând de sub ele, deşi anunţul e
încurajator, precum că lucrările se vor încheia anul acesta...
În strada Plantelor nr. 9, vreau să pozez de aproape placa lui Eminescu, dar la
fereastră se mişca o tânără şi observând ce vreau să fac l-a chemat îndată pe taică-său, un
domn nu prea tânăr, foarte gras. Vin ambii la fereastră, se inflamează, mă alungă de acolo,
precum că nu pot fotografia decât cu acordul lor. Să te cruceşti, nu alta! Nu poţi fotografia
din stradă faţada unei clădiri? Cu aceşti noi proprietari odioşi, să se fi adăugat încă o
pagină la cumplitul dosar al năpăstuirii poetului naţional? Nu voisem decât să adast puţin
în preajma locului supliciului său. Şi această izbucnire ignobilă... Cine sunteţi voi,
troglodiţilor, ce legătură aveţi cu poetul naţional şi cu ce drept îmi interziceţi să fotografiez
placa lui memorială?!
Trec pe la nr. 50, socotesc unde să-i punem placa lui Adrian Maniu, desigur nu la
intrare, lângă firma de vinuri, ci spre intersecţie, într-un loc bine ales, căci imobilul are în
acea parte dinspre răscruce o formă semicirculară, neobişnuită. Familia Maniu s-a
împotrivit din răsputeri variantei cu placa memorială în Sf. Elefterie: Înţeleg că acolo
poetul a trăit în a doua parte a viaţii, cu o altă soţie, pe când prima soţie şi cei doi copii au
rămas în Plantelor 50.
De acolo în Calea Călăraşilor, unde mă interesez de Petru Creţia. Un edificiu de
multe etaje, în formă de L, lipit de calcanul altei clădiri înalte. La parter o firmă, nişte
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 7
firme, nişte computere. Ora cam nepotrivită; printre perdele văd un tânăr, cam gras, (cum
sunt ei acum sedentari, internauţi...), îi bat în cercevea, întreb, nu ştie, ei sunt cu chirie.
Când iniţiasem investigaţii la fereastra de dincolo de scară, pe uşă iese d-na Gabriela
Creţia în persoană. Îmi spune multe, că maestrul a locuit aici între 1959 şi 1976. Înţeleg
că au urmat alte căsătorii de-ale exegetului eminescian. Doamna promite obţinerea
aprobării din partea locatarilor.
2 mai 07. La telefon d-na Stela Covaci, foarte emoţionată, deja aflase de la
Victoria Dimitriu despre iniţiativa mea. Au stat în Gr. Alexandrescu 21 (unde l-am căutat
eu pe Nichita), da!, i-au demolat, nu le-au plătit măcar terenul, cu greu a obţinut o
repartiţie aici, în Th. Aman nr. 9 A, unde este şi astăzi chiriaşă. Punerea unei plăci
memoriale, crede, ar ajuta-o să poată cumpăra casa respectivă. Ce rost ar avea s-o
descurajez?
Venind dinspre Izvor-Cişmigiu, fac poză la Tudor Muşatescu, pe Luigi Cazzavilan
37, dar nu găsesc casa lui Victor Ion Popa pe Puţul cu Plopi, după descrieri vagi; ajung pe
fostă Soarelui, acum Th. Aman 9-A, fac poză pentru Aurel Covaci; apoi îmi mut
investigaţiile în cartierul Gării de Nord, mergând numai pe jos, în acest cartier Matache,
unde am lucrat în anii 70; găsesc Al.I. Cuza 13 A, pentru Constant Tonegaru, obţinând
acordul verbal din partea şefului unei firme de pază-protecţie; ajung şi în strada Lebedei,
dincolo de marele val al blocurilor înalte din Titulescu-Crevedia, e vorba despre ultima
căsuţă rămasă în urma sistematizărilor drastice. (Dar nu avusese şi Constantin Popovici un
atelier pe aici?) O căsuţă prăpădită, cu un singur nivel, dărăpănată, cu tencuiala căzută pe
mari suprafeţe, părăginită; se urcă pe o scară improvizată, de scânduri, fără balustradă. În
dreapta e o curticică devalizată, unde se aruncă diverse obiecte casnice dezafectate. Mai
spre porţiţă, un cărucior şchiop. Strig, nu apare nimeni, urc cu precauţie dublă pe scară,
dau într-un hol şi acolo un câine culcuşit. Mă retrag în pripă, apoi în stradă aflu că acolo
s-au aciuit nişte homles, fără acte, fără lumină electrică. Cele două geamuri de la stradă,
prin care îmi place să cred că privea uneori spre lume ostracizatul cărturar, acum cârpite
cu cartoane sau cu folie de plastic. Aici va fi trăit patru-cinci ani, după închisoare, Traian
Chelariu, mare promisiune a intelectualilor bucovineni, cu perfecţionări şi doctorate la
Paris şi Roma..., destin frânt când să-şi deschidă aripile puternice; şi au urmat două decenii
de peregrinări şi sărăcie şi umilinţe, cărându-şi imensa bibliotecă prin orăşele moldave,
înainte de prematura stingere... Rămânând un mare domn, cum mi-l evocă poetul Ion
Murgeanu, încurajându-i pe tinerii literaţi.
Ajung în Piaţa Victoriei şi repede în Paris 20, pentru Alice Botez, slătineancă de-a
mea. Dar gândul mă duce la tiza ei Alice Voinescu, despre care aflasem, de la o emisiune
nocturnă Radio Cultural, că era strănepoata lui Petrache Poenaru, născută la Turnu
Severin; doctorat în filosofie la Sorbona în 1913, poate prima în acest domeniu dintre
români. Acum există o fundaţie culturală Alice Voinescu. De căutat şi de citit Scrisorile
din Costeşti şi Scrisorile către fiul şi fiica mea, editate abia acum, când nimeni nu mai e
atent şi nu mai are timp de nimic temeinic. Vorbisem la telefon despre Alice Botez, cu
Sorin Vieru, apoi cu Manuela Vasilescu, încercând să leg nişte fire răzleţe ale vieţii
noastre culturale urgisite din anii ciumei roşii. Arestată şi închisă între 1948 şi 1952, cu
grupul Lucreţiu Pătrăşcanu. A trecut prin veac împreună cu Cella Delavrancea, Jeni
Acterian etc. Aşa cum mi se descrisese, o casă ieşită mult pe trotuar, cu intrarea spre
curtea din dreapta. Acum dau de o firmă, de mai multe firme, că doar suntem în coasta
guvernului, într-un cartier ultra-procopsit; intru, vorbesc, ajung la şef, îmi dă acordul, îmi
dictează mobilul. Alice Botez a trăit aici în ultimii doi ani de viaţă, după ce au demolat-o
din Uranus, unde locuia într-o casă cu grădină. A tras-o pe scări câinele pe care voia să-l
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 8
scoată la plimbare, acea cădere cauzându-i moartea. Auzisem ceva de acest gen. Scara
vieţii şi scara morţii.
De acolo pe Braziliei, 47 pentru Ion Vinea şi pe Gr. Moceanu pentru Letiţia şi
Edgar Papu. Aquicella Center a trimis spre aprobare adresa pe care le-am lăsat-o de
curând. Pentru Laurenţiu Fulga am aflat ultima lui adresă, merg acolo, fac poze, las o
cerere către proprietar. De la Nicolae Florescu am aflat că adresa lui Anton Holban nu mai
este de găsit, a locuit pe lângă restaurantul Cina, dar au fost pe-acolo nişte demolări.
5 mai 2007. Foto pe str. Cerceluş 57, casă năpădită de viţă sălbatică, cu faţada
astupată de pomi şi vegetaţie. Vasile Băncilă. Apoi am aflat că de fapt era vorba de nr. 67,
d-na Mezdrea îmi spusese că are ezitări cu privire la număr; edificându-mă, am revenit şi
am făcut alte poze. În schimb telefonul era corect. Seara telefon rudelor, aflu că filosoful
prieten cu Blaga a trăit acolo între 1943-1979; a existat o fiică Ileana, care a trăit până în
96, nemăritată. Iar dl. Ion Băncilă cu care vorbesc este fiul lui I. Băncilă, marele geolog, a
locuit şi el acolo, apoi s-a mutat în Baba Novac, al doilea bloc de la colţ. Acest nepot al
filosofului, acum om la 85 de ani, tare bolnav, ar vrea să asiste la fixarea plăcii. Sensibilă
convorbire cu acest venerabil dintr-un neam de oameni străluciţi, pare-se brăileni.
Pe Pitar Moş 8, pentru Pan M. Vizirescu, pe care l-am vizitat prin 1996-97 cu Pan
Izverna, când ne-a povestit viaţa lui de ostracizat, ascuns 23 de ani în podul casei unei
rude din Slatina. Am făcut atunci o înregistrare pe care poetul Izverna spune că a
publicat-o. În această casă, aparţinând
lui George Ştephănescu, fondatorul
Operei Române, se aduna elita literară
de la sfârşitul veacului al XIX-lea;
însuşi Eminescu a venit de câteva ori şi
a citit din versurile sale. N-am înţeles
dacă Pan M. Vizirescu locuise aici şi
înainte de 1944, pe când era în
ministerul propagandei – şi-a dat
demisia la 23 august, în semn de
protest faţă de gestul Regelui Mihai,
considerat trădător de ţară. Îmi
amintesc că ne-a vorbit foarte elogios
despre fratele său Smarand, mort foarte
tânăr, o mare speranţă a culturii
noastre. P.M.V. pleda ca acest imobil
să fie trecut în patrimoniul culturii şi să
devină un sediu de acest gen. Pe faţadă,
acoperită de mari crengi, nu uşor de
reperat chiar de ochii buni ai
studenţilor care mişună pe trotuare şi în
clădirile de peste drum, este plasată o
placă memorială pentru George
Ştephanescu, „compozitor, dirijor,
prof., fondatorul Operei române.” Mi
se spune că moştenitorul imobilului
este un Maximilian Toma, acum în
străinătate, iar administratorul a fost
Poetul Pan M. Vizirescu s-a născut la Braneţi-
Romanaţi la 16 august 1903 şi este
înmormântat la cimitirul Strehareţi din
Slatina (m. 27 ianuarie 2000)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 9
prins furând şi e dat în judecată. Cu cine să tratez?
În Icoanei 10 sunt două imobile în aceeaşi curte, dar Petru Comarnescu a locuit în
cel din stânga. Până să găsesc pe cineva cu care să vorbesc la nr 10, am vizitat o biserică
din spate, într-o frumoasă grădiniţă. Deci vis-a-vis de Liceul de fete, pe vremuri. Ce
speciale sunt aceste biserici ascunse ale urbei, neştiute, aproape de neobservat din stradă,
în marea viteză şi neatenţie cu care ne deplasăm de la o zădărnicie a zilei spre altă ţintă la
fel de presantă şi de futilă. Dar părăseşti trotuarul, intri pe portiţă şi eşti într-un spaţiu
privilegiat, securizat, care te izolează de forfota oraşului. Dai ocol edificiului, intri în
pridvor, pătrunzi în biserică, priveşti catapeteasma, turla, candelabrul, tablourile votive cu
ctitorii. Unde te afli, deodată? La Băbeni-Vâlcea, în satul Genuneni, cu cărţi bisericeşti şi
cu un preot ca pe vremea copilăriei? La Moldoviţa? O nacelă a timpului. Ai aterizat în alt
spaţiu, în alt timp, în altă grilă spirituală. O plăcuţă de la poartă atestă: „monument istoric
din veacul XVIII. Misail Băbeani, Panait Băbeani”. Aha, de aceea mă dusese gândul la
bisericile din zona Vâlcea. Iar acest Băbeani a devenit Băbenii -Români şi Ungureni...
Revin la locuinţa lui Comarnescu, marginalizat de regim, însă iniţiatorul
Criterionului, care a adunat în jurul său generaţia de la 1927, străluciţii discipoli ai lui Nae
Ionescu; Criticul nostru, un ins cu doctorat la Los Angeles, autor al volumului Homo
americanus, pe care îl am în casă; vorbesc cu doctorul care ţine cabinetul stomatologic, îi
înmânez adresa de la Uniune, promite să obţină aprobarea de la proprietar. La telefon, din
om în om, aflasem că sora lui Petru C. a avut nişte tentative de a deschide o casă
memorială, nu a izbutit, a dus toate lucrurile şi manuscrisele scriitorului la Voroneţ.
În stânga şoselei Colentina, pentru Gh. Tomozei, pe aleea Deleni 6, fostă Sf.
Vasile Tei, acum cartier de blocuri, alei pe modelul labirintului, înţesate de maşini printre
care umbli şi cauţi numere şi litere şi scări, apoi încerci să pătrunzi în vreun hol, toate sunt
de-o vreme închise, la interfon nu răspunde nimeni; dau un mare ocol, căci de data asta e
vorba de blocuri aşezate în careu, şi există şansa de a găsi deschisă măcar vreo uşă din
spate. Încerci la fiecare intrare. Fără rezultat. Revii (încăpăţânatule!, răufăcătorule?),
pândeşti pe la etaje, să apară vreo bătrână care nu te aude, care nu înţelege, nu..., baţi în
cercevelele ferestrelor dinspre intrarea pe scară, nici un răspuns... Măcar de-aş şti
telefoanele administratorului, preşedintelui...
Ieri, Cleopatra Lorinţiu îmi spunea la telefon că, de fapt, Gh. Tomozei scria la
Câmpulung Muscel, avea acolo pe str. Sârbeşti nr. 22 un fel de casă de vacanţă (acest poet
născut la Malul cu Florile, comună vecină cu Cetăţenii-Lăicăi, unde prospectam prin 1968
şi mă gândeam la poeţii deja afirmaţi, precum Tomozei); vara veneau în vizită Nichita,
Blandiana, alţii; însă cei de la Prefectură nu i-au dat concursul la înfiinţarea unei case
memoriale. Îi spun că, pe cont propriu, cum au procedat şi alţii, ar putea să pună acolo o
placă memorială, care nu costă decât 3 milioane. Nu spune nici da, nici nu. Voce alegră, o
poetă extravertită, locvace. Mă mir că nu ne-am văzut niciodată.
Trec bulevardul, ajung în Ghica-Tei, caut numărul 22, pentru Valeriu şi Ştefan
Ciobanu, prof. univ. de ist. lit. vechi, cândva Ministrul Culturi şi Cultelor, unul dintre cei
şase care s-au opus, cu N. Iorga, Inculeţ, Pelivan etc. semnării Ultimatumului din iunie
40... Văr primar cu bunicul meu matern, Timotei Ciobanu. Iar lui Valeriu C. i-am scos
post-mortem un volum antologic de poezii la Minerva, în 1984: Haina de brumă. „Mi-a
pus poezia pe umăr / O haină de brumă...” . Ar trebui să-i caut mormântul, undeva în
spatele Spitalului Colentina, şi să-i citesc această poemă teribilă, din frumoasa-i antologie,
care totuşi nu a stârnit nici un singur ecou în presa literară festivistă, ticăloşită, a ultimilor
ani ceauşişti, nici măcar din partea colegilor de la Institutul G. Călinescu, unde fusese unul
dintre cei mai reputaţi cercetători. Căci divinul critic îl oculta ca poet, din prea omenească
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 10
invidie, altfel cum?! Vorbesc cu familia Nicoară, rudă cu Sandu Mancaş, soţul Allei, sora
mai mare a lui Valeriu; doamna Nicoară, altfel bine trecută, vrea să ştie: de ce nu punem
placa dincolo, la Dorel Mancaş, de ce face pe scorţosul şi inaccesibilul? Dar Valeriu, unde
a locuit, pe vremuri? Aici, desigur! L-am găsit în arhiva Institutului, cum altfel... (Forţez
nota, dar ce-mi pasă!) Îmi dau seama că sunt probleme de-ale lor, de rude care se freacă
între ele, din orgoliu, din interese divergente.
Preumblare cu George Bălăiţă, după ce convenisem ora şi locul întâlnirii. Se
declară mare admirator de vechi clădiri. Admirator al lui Ion Ghica. Îi spun că în faimosul
schimb epistolar Ghica se dovedeşte mult deasupra lui Alecsandri. E de acord. Am asistat
la dezvelirea noului monument I.G. din faţa palatului, zic. Prea puţină lume. El: n-a ştiut,
ar fi venit.
Vreo două ore şi jumătate, de la Sf. Constantin, unde identificăm imobilul lui Paul
Georgescu, pe care îl vizita. Intelectual interesant. Pe G.B. l-a apreciat mai mult cu mintea
decât cu inima. Oare nu a stat şi Cella Serghi pe strada asta?, întreb. Nu-mi dă un răspuns
clar. Vrea să afle dacă agreez proza tip Cella Serghi. Da, desigur! Iar pe scriitoare am şi
cunoscut-o, am stat de câteva ori la aceeaşi masă, la restaurantul scriitorilor; e o scriitoare,
i-am citit cu interes cele două cărţi: Pânza de păianjen şi Cartea Mironei. Aceşti autori de
cărţi mai lesnicioase la lectură atrag în lumea cititului un număr foarte mare de oameni,
care după aceea citesc şi literatură mai subtilă, zic. Şi mă gândesc chiar la faptul că eu
însumi am început cu lecturi uşoare, întâmplătoare şi astfel m-am ataşat definitiv de
literatură. Dar câţi alţii nu au traversat aceeaşi experienţă! Câţi dintre noi am avut un
Cicerone în formarea gustului pentru lectură? El şi Ovidiu Genaru au fost gimnaşti de
performanţă. A fost coleg la un moment dat cu Matei Vasile. Nu ştia că a murit acum
câţiva ani. A avut un unchi închis 8 ani. Despre papa Ioan Paul al II-lea. Suportăm o
intensă manipulare, nu neapărat prin minciuni sadea, ci chiar prin filmele documentare,
inclusiv despre Hitler şi Stalin. Dărâmarea unor biserici, a asistat, a plâns împreună cu
Ioan Alexandru, opriţi de cordoane de securişti. Un loc sfânt, unde mergea şi punea
lumânări. Norman M. primeşte un sprijin de tip stea de Hollywood. Prietenul care l-a
păcălit cel mai mult.
Repet spusa lui Eugen N.: „natura nu mai are de lucru până la toamnă”. Un om
deştept şi legat de natură, ca oricare vânător, opinează prozatorul băcăuan care m-a debutat
pe vremuri, în Ateneu... I se pare că fac o faptă generoasă, de inimă. Cunoaşte foarte bine
cartierul unde este acum Casa Poporului, aici se afla fostul stadion unde se antrenau în
perioada 54-55.
Pornim spre Drept, trecem Dâmboviţa, în dreptul facultăţii de Biologie, mergem
prin parcul Casei Poporului. Povesteşte despre câinele lui, cu care l-am văzut în câteva seri
prin zona Romană, negru, înalt, viguros, dresat. E o rasă adusă de însuşi Cezar din Anglia,
aclimatizat în Italia, acest câine a apărut lângă general la defilarea prin Roma. Apoi
intrăm în vorbă cu o doamnă, despre câinele ei prea gras. Nu poate rezista la plăcerea
câinelui de a mânca. Nu-i poate refuza nimic, mărturiseşte, oftând... – Dar plăcerea lui de a
alerga, de a se zbengui prin iarbă?!, o întreb – iar al dvs abia de se târăşte... Îl chinuiţi. Ea:
Plăcerilor mele le ţin frâu, dar nu pot eu decide ce e mai important pentru câine. Nu-mi pot
lua această răspundere. Eu, ca să tranşez lucrurile: Dacă ţineţi la animal, menţineţi-l
sănătos! Or, obezitatea este o boală gravă, la om şi la animal.
Ce mi-o fi venit? Nu cumva vreau să fac pe interesantul faţă de George B.? Ieşim
din parc. Vorbim despre N. Breban, după ce vorbisem despre N.[icolae] Ţ.[one], de
apreciat ca editor. Îi spun că N.B. a fost în Italia, unde a terminat încă o trilogie. El:
Ultimele vreo cinci mii de pagini de-ale lui N.[icolae] B.[reban] sunt ilizibile. Eu: sunt
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 11
foarte lizibile, în tranşe de 3-4 capitole, apoi constaţi că e redundant, îşi proliferează textul.
El: Are şi cărţi care rămân. Eu: Nu-l omologhez pe prozator ca valabil decât dacă surprind
la el intuiţii poetice. Or, N.B. are numeroase intuiţii poetice, ca de altfel şi Cioran, pe care
îl citesc numai din această perspectivă... (Mă întreb dacă îşi aminteşte schimbul nostru
epistolar din perioada Ateneu, de pildă despre Oameni de porumb, despre Domnul general
guvernează şi tot ce era pentru noi literatura latino-americană prin anii 60?) Oricum, văd
că nu-şi aminteşte vizita noastră la atelierul lui C. Popovici. Îmi spune că Oroveanu îl
clasează printre primii cinci sculptori români ai secolului XX. Apoi Popovici i-a venit
acasă, de ziua lui de naştere, cu bustul în ghips al lui Bacovia. Nu are bani să-l tragă în
bronz. Îi spun de bustul lui Ionel Perlea – se bucură că şi Perlea are o străduţă ce-i poartă
numele - şi atunci i-am spus de monumentul de la Slobozia. Apoi i-am vorbit despre
bustul lui G. Călinescu şi i-am indicat locul dinspre televiziune.
În parcul din faţa Academiei, căci revenisem pe jos, pe Calea Victoriei, discuţie
despre jurnale, după el doar minciuni dulci; îşi face însemnări, dar nu le-a pus niciodată în
ordine. Vine el timpul, îmi spuneam. Şi mi l-am amintit pe G.B. la redacţia Ateneu,
notându-şi ceva pe-o hârtiuţă cât un timbru şi strecurând-o în buzunarul hainei. Vorbea la
telefon, s-a uitat pe geam şi a spus cuvântul: aploaie. Probabil i s-a părut un bun nume de
personaj. Dacă i-aş spune acest amănunt cred că ar rămâne perplex, nu alta. George B. nu
ştia ce s-a întîmplat cu statuia lui Carol I din Piaţa Palatului, calul ajungând sub Suvorov
de la Focşani. Vedem amândoi pentru prima oară faţada teatrului care a ars lângă Poşta
Mare, acum piesă ataşată pe faţada unui hotel abia ridicat. Îi spun că am văzut imagini în
Albumul Bucureşti, 3 volume, premiat de U.S.R. La Ideea Europeană lucrez corectură,
pentru un mic câştig. Despre Nicolae Balotă, criticul care a citit toate cărţile. Încerc să
găsesc o paralelă între Pandrea şi Balotă, ambii deţinuţi politici, oameni care nu au vrut
să-şi abjure ideile. Şi G.B. spune că sunt totuşi foarte diferiţi. P.P. a gândit liber încă din
tinereţe, a fost de stânga şi a devenit de dreapta, pe când N.B. este un om ascuns, un iezuit
şi de fapt necreativ. A stat un an la asumpţionişti, la Blaj, zic. Da, dar are fire ascunsă şi e
mereu cu acelaşi zâmbet prefăcut. Îl cunosc bine, zice. Îi spun impresionanta poveste a
caietului albastru: în preajma sărbătorilor fusese la ai lui în Cluj, acum se întorcea la
Bucureşti. În tren îl înhaţă agenţii care îl urmăriseră. El lasă valiza din plasa de sus, în
speranţa că un student de pe banca vecină, vag cunoscut, o va recupera. Acela o predă la
bagaje pierdute, apoi o previne pe mama lui Balotă, care recuperează valiza, cunoscându-i
conţinutul. Apoi „caietul albastru” ajunge la Nego şi în urmă la Regman, zăcând ani de
zile în garajul acestuia. Recuperat mult mai târziu de Balotă... De ce nu şi-a publicat
Caietul Albastru în 90-91, de ce abia în 97-98? se întreabă George B., suspicios. În ideea
că şi le-ar fi prelucrat în acest răstimp. Ceea ce ar fi o notă rea, lasă să se înţeleagă. Zic:
Are vreo 10-12 inserturi din actualitate în jurnalul lui datat riguros 1954-1955, toate cu
menţiunea „remember 96-97” – şi în care urmăreşte destinele câtorva personaje
menţionate în perioada 1955. Dar sunt în acest jurnal de tinereţe câteva mici proze de sine
stătătoare, de foarte înaltă calitate, mici bijuterii, capodopere. Şi ca să-l conving că nu
publici o carte bătând din palme: Nu am scris eu însumi textul romanului Ruptura în 1991-
92, l-am bătut pe calculator la Ţone şi iată că volumul a apărut abia în 2004, deci cu 12 ani
întârziere, timp în care nu m-am mai atins de manuscris. Din lipsă de bani, de relaţii, de
oportunităţi. Cum nici el nu are bani pentru bustul lui Bacovia. Îi spun toate astea, dar l-am
şi convins? Rămânând în zona bacoviană, îi spun despre recitalul Lidiei cu Amurg violet,
împreună cu actorul Petre Moraru, pianista Ilinca Dumitrescu și fagotistul Vasile Macovei.
George B. regretă că nu a putut asista, deși l-am invitat și a promis că vine. Dar spune că
nu cunoaşte un alt caz mai odios de trădare şi prostie precum cel al intelectualilor români.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 12
Precizează: eu nu sunt intelectual, sunt artist. Când îi spun că am avut prudenţa să nu
trăiesc din scris, zice: Nici eu n-am trăit din scris. Dar de pe urma scrisului, aş fi adăugat.
Mirându-mă că nu vede deosebirea, destul de mare, totuşi. Despre Gigi A., a auzit că ar
trăi în Bucureşti. Dar din ce trăieşte? Acest om există? E pipăibil? E prietenul meu, zic, de
dinainte de plecarea în exil. A fost campion de fond, a făcut rugby cu Ahoe, acum trăieşte
în Bucureşti, are un apartament somptuos în blocul Spicul, unde l-am vizitat de câteva
ori, cu mari colecţii de artă; din ce trăieşte? din hotelurile pe care le are soţia lui, Helene.
Se miră. Se miră când îi spun că evreii se ajută între ei, ce-i drept, dar nu se preocupă de
posteritatea scriitorilor evrei, şi îi spun că am dat telefoane la Comunitate şi nu au fost
cooperanţi. Ţi-ai notat numele?, mă întreabă. Dar pe cine interesează, mă gândeam... Şi:
Mă ocup eu cu pâre? Câţi oameni, atâtea abordari...
6 mai, duminică. După amiază îmi dă telefon Victoria Dimitriu, îmi confirmă
adresa lui Paul Zarifopol şi-mi dă telefonul d-nei Moisil pentru a afla adresa Alicei
Voinescu şi a Lenei Constante. D-na Moisil, confuză, îmi dă în final alte telefoane la care
nu răspunde nimeni, al lui Sorin Vieru şi încă unul. Victoria D. îmi mai dă câteva nume şi
adrese şi află altele de la mine.
7 mai 2007, luni. Plec mai târziu de-acasă din motive de uşoară ploaie. Intrarea
Domneşti 5, este prin spatele fostului cinematograf Mioriţa, de la intersecţia lui Pache cu
Calea Moşilor. Intru pe un gang, tot încercând să-mi aduc aminte intrarea la sala de
cinematograf, unde veneam pe vremuri, dacă îmi scăpaseră filmele la cinematografele de
pe bulevard; totdeauna mi s-a părut misterios faptul că în interiorul unor imobile cu nimic
diferite de cele din jur, se pot afla săli mari de cinematograf, uneori şi cu balcon – ceva nu
mi se părea în regulă cu sistemul de rezistenţă al blocului respectiv; în spatele şirului de
blocuri de 7-8 etaje de la stradă sunt câteva căsuţe de pe vremuri, coşcovite, nici gând de
supraetajare, tupilate în spatele unor mici grădini cu pomi şi tufişuri, cam ca la periferia
târgurilor de provincie; ele fac parte dintr-un alt Bucureşti, al secolului XIX, ascuns,
rătăcit în tunelul timpului; ca să nu mai spun că noile edificii, sfidătoare, n-au ţinut
nicicum cont de vechea reţea de străzi; o idee despre acest Bucureşti ocult, din altă vârstă
a urbanismului, mi-am făcut citind evocările din copilărie ale lui Mircea Eliade, poate şi
din ale lui Al. Paleologu. Chiar în faţa mea, pe un colţ de stradelă desfigurată, o căsuţă în
ruină, copleşită de iederă, căci nelocuită şi probabil nelocuibilă de mulţi ani. Porţi ferecate
cu mari lacăte şi lanţuri ruginite, un gest de protecţie disproporţionat faţă de umilitatea
acestei căscioare. Ferestruici oarbe, oblonite; un coş de cărămidă, ruinos. Nici urmă de
tăbliţă cu număr, pe vreun colţ de perete, pe vreo ulucă mai zdravănă. Întreb pe-o fetişcană
care a ieşit pe portiţa următoarei căsuţe: numărul 5? Scriitoarea Doina Ciurea? Nu ştie.
Merg mai încolo, îl întreb pe un paznic de la nu ştiu ce magazie, nici el nu are idee. Dar
apropindu-mă de uşa pe care a ieşit fătuca, văd că are numărul 7. În perplexitatea mea,
care se lăţeşte, numai ce-o văd că se întoarce – nu-mi închipui că a putut ajunge la vreun
magazin în timp aşa de scurt. O întreb, intrigat: Şi chiar nu aveţi idee unde să fie numărul
5 de pe strada asta? De unde să ştie? S-a mutat aici de câteva zile... Probabil s-ar mira
foarte tare dacă i-aş spune că locuieşte la numărul 7, cu atât mai mult dacă i-aş sugera că
numărul 5 nu poate fi decât pe aceeaşi parte a străzii, cu un loc mai înainte. Sancta
simplicitas! dar de ce oare detaliile astea stupide „le vedeam ca-n vis pe toate”? Poate
pentru că în tot acest timp mă gândeam ce-o fi adevărat şi ce nu – şi dacă nu e doar o falsă
memorie de-a mea - că Nichita Stănescu a avut o relaţie mai specială cu acestă prozatoare,
tânără pe-atunci. I-am ştiut de multă vreme numele, am înţeles că e o prozatoare de talent,
însă nu am citit niciodată ceva de Doina Ciurea, chiar dacă i-am întâlnit numele prin
reviste, chiar dacă, pe drept sau dintr-o confuzie, legasem numele ei de-al poetului care
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 13
ne-o luase înainte tuturor, fără deosebire... Încercam să imaginez o descindere a poetului,
în dulcele stil romantic, cum altfel? pe înserat, la căsuţa cu zorele a iubitei sale Doina. Dar
totuşi, în care cămăruţă se înlănţuiau amorezii? După perdele, după obloane dogite,
sfâşiate de lumină. Şi mi-am zis că pentru iubire nici un loc nu e deajuns de umil, de
profan, în mândrele blocuri de la bulevard sau într-o astfel de coşmelie, de la „vino-n
codru, la izvorul...” şi până „colo-n palate de cleştar”, locul e la fel de binecuvântat de
norocul clipei, fie şi pe-o sofa roşie...
Ce-mi e de pe Domneşti până pe Spătarului 28, unde a locuit autorul Încercărilor
de precizie literară, Paul Zarifopol, pe la începutul veacului trecut?! Două ferestre la
stradă, iar peste gard văd în curtea îngustă că este vorba despre două imobile lipite unul de
altul, în stiluri diferite, din epoci diferite, cel dinspre stradă cu două coloane la intrare,
faţada revopsită. Sun, bat în poarta de lemn. Apare un tânăr roşcovan, foarte înalt, aflu că e
chiriaş, până la sfârşitul anului, Lotzy; să iau legătura cu proprietarul, locuieşte la Piteşti,
îmi dă mobilul lui şi fixul piteşteanului (cu care iau legătura pe seară şi îmi dă aprobarea
de principiu). La două numere mai încolo, Muzeul Th. Pallady. Mă întorc la nr. 6-A,
pentru Doru Davidovici, fost aviator, prozator de SF, printre altele, cu succes în epocă,
dispărut pretimpuriu - fratele Victoriei D.; imobil dintre războaie, 4 plus 1 nivele, intrarea
prin curte, dar nu reuşesc să pătrund. Reuşesc infractorii, fiţi siguri de asta. Ce-i de făcut?
Acolo locuieşte o profesoară, cunoştinţă de-a Victoriei D., însă acum e în străinătate. Mai
vedem, vara-i lungă, nu?
Merg pentru Lucia Demetrius pe străduţa din jos de Palatul telefoanelor, pândesc
să iasă cineva, aflu că a fost un bloc de artişti, că scriitoarea a locuit la etajul 4, ap. 19,
începând cu 1955 şi până la moarte. Revin pe la Sala Palatului, cercetez placa memorială
cu efigie a lui Geo Bogza, şi acelaşi text: „aici a trăit şi a creat...”, deci suntem pe drumul
cel bun. De la ferestrele apartamentului lui Bogza a urmărit amicul C. „spectacolul” din
noaptea revoluţiei. Ne-am întîlnit peste puţin timp şi a urmat o plimbare tensionată, în
deplină muţenie. Mai tîrziu m-am gândit că în acele momente C. făcea planuri, variante,
căuta căi de acces spre vârful trebii. Pe calea Victoriei, încerc să depistez imobilul de
dincolo de colţul cu Amzei, probabil 128-A, peste drum de farmacie, în care stătea
chiriaşul Mihail Sebastian şi, de la „fereastra susă”, privea îngrozit mişcările paramilitare
ale legionarilor puşi pe revanşă. Cf. Jurnalul lui M.S.
O tai din nou prin Cişmigiu, iată statuia Maicăi Smara, „educatoare a poporului,
scriitoare”, trec Splaiul, ies în Sf. Apostoli, apoi caut locul unde a fost casa lui Urmuz,
dar dincolo de Apolodor 5-7 e un spaţiu verde. La nr.13-15 pozez pentru Laurenţiu Ulici,
trec magistrala Socialismului şi pozez la Antim Ivireanu 45, deci chiar unde locuieşte N.
Ţone cu editura Vinea, pentru Mihail Sebastian, o adresă de care sunt sigur, căci am citit
Jurnalul, am văzut şi poza de la fereastră, cu maică-sa; ies prin Justiţiei şi la nr. 36, pe
colţul cu fostă Coşbuc, pozez placa lui George Magheru, poetul-doctor 1892-1952. O
casă-vilă, într-adevăr de doctor de pe vremuri. Ce l-ar fi oprit să scrie şi poezii?
Pe str. 11 Iunie dau de un imobil stil boieresc, acolo văd o placă atestând „Muzeul
municipal, colecţia de artă Lidia şi Pompiliu Macovei”. Dincolo de intersecţia cu str.
Ovidiu, poet, găsesc Intrarea Călţuna, fostă în planurile vechi din 1938 Aleea Buzoianu.
La nr.17, unde se închide această fundătură, dau de un zid semicircular spre imensa curte
cu un edificiu gen mic palat, undeva în stânga, la mare depărtare de stradă. Aici a locuit
prof. univ. Mihail Dragomirescu, lucru dibuit de mine din vechi cărţi de telefon, la
biblioteca Academiei. Constat că mulţi scriitori, chiar de notoriatete, nu şi-au permis
această înlesnire a tehnicii – sau au repudiat-o de plano? Pe câţiva îi găsesc, şi nu oricum,
ci cu toate titlurile academice sau universitare, cu profesia lor, oricum: ziarist, avocat,
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 14
doctor, în nici un caz scriitor. Iată-l pe prof. univ. Mihail Dragomirescu – conu
Mihalache. A locuit aici preţ de 2 decenii, fapt pe care îl atestă cărţile de telefon la o unică
adresă (un belfer, nu, iar nicidecum un „chiriaş grăbit”, precum G. Topârceanu, de negăsit
între abonaţi, ca destui alţii). Aici a funcţionat Institutul de literatură, iniţiat şi condus de
Conu Mihalache, cu mare influenţă în lumea scriitorilor din epocă, esteticianul care a
lansat teoria capodoperei. Zid înalt, în semicerc. Porţi zăvorâte. Însă nu lipsesc cele câteva
interfoane. Sun ici, sun dincolo. Apare o tânără. Nu cu ea trebuie să vorbesc, cu PR
(Public Relations). (Atunci de ce-ai venit dumneata?). A doua tânără. Noi suntem o firmă,
nişte firme. Trebuie să dicutaţi cu proprietarul. Proprietara. Locuieşte aici? Nu. Numele,
telefonul. Dar am trimis o adresă din partea... I-a fost înmânată, mă asigură d-ra Piar.
Seara, telefon, pentru conu Mihalache. Proprietara: Nu, nu crede că este cazul.
Totuşi, Uniunea consideră că marele profesor, şef de şcoală, magistrul atâtor scriitori care
apoi au făcut literatura română... Cu ce ar incomoda? Poate dimpotrivă, este onorant ca pe
faţada unui imobil să scrie... Nu, sunt probleme, eu nu le cunosc; fapt este că dânsa vrea să
vândă. Trebuie să se consulte cu notarul. A cumpărat această vilă de la soţia profesorului
Mihail Dragomirescu. O chema Laura. S-au căsătorit în ultima lui perioadă, ea era mult
mai tânără, frumoasă; repede după asta el a murit, ea a plecat îndată la Paris, dar era
bolnavă de plămâni şi nu după mult timp a murit şi ea, la 43 de ani. Tatăl ei a cumpărat
această vilă de la Laura. Dar noi punem o placă pentru profesorul universitar M.D., care a
trăit acolo între 1922 şi 1942... Să vorbească azi mîine cu avocatul, cu notarul. (Peste
câteva zile: Nu, este exclus, dânsa refuză categoric ideea acestei plăci „memorabile”.
Explică: Aici s-a filmat Cu mâinile curate şi majoritatea secvenţelor din Craii de Curtea
Veche. Probabil doamna se gândeşte că dacă vom fixa placa, nu vor mai veni alţii să
filmeze aici... Ca atare îi precizez: Stimată doamnă, noi ne-am gândit să punem placa pe
zidul de la intrare, căci vila oricum este foarte departe de la stradă, iar inscripţionarea nu
s-ar putea descifra decât cu binoclul, ceea ce nu e cazul... Nu, nici pe peretele vilei, nici la
poartă. Eu: Dar sunt acolo câteva firme... Ea: A vorbit cu notarul. Tocmai pentru că pe
placă e menţionat anul 1922, asta ar însemna că imobilul este foarte vechi, lumea de azi e
snoabă, se fereşte de casele vechi. Bine, stimată d-na Magda Agopian, în privinţa
snobismului se poate să aveţi perfectă dreptate, nu însă şi în privinţa plăcii, a datelor de pe
ea, căci o casă, un imobil, nu se vinde la notariat şi la Tribunal pe baza datelor
inscripţionate pe o placă fixată ieri-alaltăieri, ci se vinde pe baza actului de construcţie şi a
titlului de proprietate, unde este menţionat anul construirii... Vedeţi că n-aţi înţeles bine?
Eu sunt proprietara şi în această calitate refuz categoric fixarea plăcii memorabile pe zidul
de la intrare! Punct. Trântit telefonul.)
Ajung la MLR, lume pe trotuare, intru printre oameni, mă duc la Relaţii şi iau
adeverinţele fiscale, apoi sus la d-na Dora Mezdrea şi Vali Pituţ, care-mi promite să se
intereseze la Ileana Roman despre Fundaţia Alice Voinescu. Coborâm împreună şi în
grădina-cafenea din spate îmi spune întâmplarea de la Neptun: Fiul Ionuţ se suie în măr,
mai era un fruct roşu în vârf; se caţără, îl recuperează dar la coborâre fiindu-i incomod, dă
drumul mărului în iarbă; trece Octavian P., venind de la plajă, în şort, vede mărul, îl ia.
Dar Mircea Micu de pe terasă îl atenţionează că e al copilului din pom. O.P. se uită în sus,
înţelege că nu e mărul lui şi îl izbeşte de dale, s-a făcut praf... Ăsta era omul. Iar Mircea
M. avea o rubrică şi acolo a povestit scena, dând şi numele lui O.P.. Din seria „nu voi muri
de tot”? La înmormântarea lui Paler, îi spun lui Daniel C. E. că am descins la locuinţa lui
Valeriu Cristea, am vorbit cu familia Popan, am văzut, am pozat. Îmi confirmă că Valeriu
C. a trăit acolo începând cu 1973. Mă întreabă, aiuristic: Puneţi placa memorială pe palier?
În holul de la intrare? Îi răspund: Ba pe faţada blocului, la vedere din stradă, pentru toţi cei
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 15
care trec. Pe o alee alăturată există o placă memorială a lui George Ţărnea... Nu ştia de ea.
Iar Ion Filipoiu se scuză că o săptămână a tot căutat prin casă un dosar foarte gros,
întocmit de el cu ocazia împlinirii a 50 de ani de Radio, unde avea toate adresele
colaboratorilor, dar spre supărarea şi ruşinea lui nu l-a găsit. Mi-a întocmit totuşi o listă –
dar ne pierdem unul de altul în drum spre USR, eu plecând cu Daniel C.E., care abia
merge: o luxaţie...
8 mai 07. De la Gigi Astaloş aflasem că Theodor Pâcă, unul dintre stâlpii boemei
bucureştene postbelice, mare prieten cu Gigi, acest prâslea al singaporenilor, a făcut trei
ani de drept, apoi a terminat Maxim Gorki; îmi dăduse şi adresa, în Drumul Taberei 120,
la marginea marginei de Bucureşti, la ultima scară spre porumbişti şi la ultimul etaj spre
cer, etajul X.
9 mai 07. Drum în str. Sf. Ştefan, la Direcţia pentru patrimoniu a MMC, dl Ştefan
Damian, mai tânăr cu vreo 10 ani decât mine, despre al cărui debut în proză ştiu câte ceva,
dar în timp l-am pierdut din vedere. La drept vorbind, nu a mai publicat nimic
semnificativ. Se ţine distant, îmi explică unele rânduieli, unele reguli, directive;
reglementările actuale prevăd că pentru plăci simple, fără efigie, basorelief etc, este
suficientă aprobarea de către proprietar, de asociaţia locatarilor; doar pentru casele de
patrimoniu, monumente istorice etc, se obţine aprobarea de la Direcţia Patrimoniu, de la
Sistematizare. Asta ca orientare de ansamblu.
Visul cu O. Paler care zăcea pe-o parte, în pantaloni de dimie, cu un picior adus,
nefiresc pentru un mort; ca apoi să-l văd mişcând. S-a trezit şi în timp ce vorbeam s-a
întors pe burtă. Îi vedeam trăsăturile adânci, de clovn, mi se părea mai tânăr şi i-am spus:
Ca să nu mi se pară că sunteţi o clonă, o sosie, ar trebui să ne spuneţi unul dintre
panseurile dvs. Mai înainte de asta îmi explicase că nu a murit, a avut o sincopă, însă
medicii au tras concluzia eronată că el murise...
10 mai. Telefon de la Virginia Ioana, a fost la Ţone care i-a dat numărul meu şi i-a
promis că-l scoate pe Ioana cu o ediţie definitivă, dacă vine cu o sponsorizare. I-a
confirmat că se vor pune plăcile, când ea crezuse că am trecut doar pentru informare.
Acum s-a alertat puţin căci o vecină vrea să-i pună placă soţului, fost profesor universitar
şi autor de nişte cărţi. I-a spus să o pună la intrarea de jos, căci sus e prea puţin loc. Iar la
Mioveni, ghinion, căci a murit cel care edita ziarul local, idem primarul, aşa că trebuie
oare să facă o nouă cerere. Căci şcoala lui N.I s-a desfiinţat. O sfătuiesc să abordeze
lucrurile dinspre Consiliul judeţean de învăţământ. N.I a lăsat o mobilă la Patronat, cei
de-acolo nu vor să-i dea bani pe ea, îi spun că dacă vrea, să o ia şi să o vândă. Ea are doar
o pensie de 5 milioane şi fetele nu pot să o ajute. A vorbit şi cu Valentina Pituţ, care e mai
descurcăreaţă. Iar un frate de-al lui Pituţ este preot la Săliştea natală. Alte posibilităţi, nu?
11 mai 07. Ieri la prânz telefon de la Gabriel Chifu, să ne vedem în următoarele
zile pentru o discuţie. Zic: Se poate peste o oră? Şi chiar sunt la el/ei, căci de faţă era şi
Irina H. – iar funcţionara, bătând la calculator, părea cu totul absentă la discuţie. Mă
întreabă despre noile adrese dacă au fost printate, apoi reiese că nici cele de acum vreo
lună nu au fost încă expediate. De ce? pentru că la noi în România există această tradiţie a
amânării peste orice termen. Că mă roagă să mă ocup în continuare, că sunt numit şeful
proiectului şi USR mă va retribui cu 5 milioane pe lună. Apăruse şi Horia G. Le spun: am
venit cu alte intenţii, oricum numai pentru aceşti bani nu aş face-o, o fac din convingere,
din dedicaţie. Le spun în ce stadiu am ajuns: sunt identificate domiciliile, sunt pozate
casele şi sunt emise cererile de aprobare pentru 150 scriitori; am trimis o listă la Direcţia
Patrimoniu, acolo mi-au promis că pentru casele de patrimoniu mi se dă pe loc aprobarea,
iar pentru celelalte imobile să le obţin de la proprietari. Să mă interesez cât costă
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 16
inscripţionarea unei plăci şi a tuturor, căci Ilfoveanu s-a oferit şi el, dar costă cam scump.
Între timp sunt aduse şi celelalte adrese, cei trei se apucă să le semneze.
12 mai 07, sâmbătă. Telefon Magdei Agopian care îmi spune că nu este de acord
cu placa „memorabilă” pentru Mihail Dragomirescu, ea refuză, căci ar împieta asupra
preţului. Şi să nu vin cu ameninţări. Îi spusesem că aceste lucruri au să se afle. Apoi
telefon la Elena Velea, care îmi va lăsa pozele la Vali Pituţ. A primit adresa USR,
colocatarii sunt de acord, cei şase, iar alţii sunt studenţi chiriaşi. E foarte impresionată de
acţiunea mea. Vorbim de albumul lui I. Cucu, îl are, autorul i l-a dat cu dedicaţie. Totuşi
scos cu bani de la Tucă, nu de la Varujan, care la vernisaj s-a bătut cu pumnii în piept.
Un tur de unul singur prin parcul IOR. Flori, miresme, raţe sălbatice, oameni
veseli, mulţi vârstnici, dar şi perechi de îndrăgostiţi sau părinţi tineri cu cărucioare. Tonus
bun al vieţii cotidiene. Să-l tot vezi pe român când se relaxează! Cineva în vârstă, după
aspect un intelectual la pensie, îşi exprimă convingerea că lucrările din acest parc vor fi
continuate şi finalizate. Nu se mai gândea dacă va avea ocazia să beneficieze de aceste
realizări, pur şi simplu îl bucura ideea lucrului dus la bun sfârşit, spre binele obștei. Nu e
totul pierdut. Telefon de la Gh. Istrate, care tatonează cu cine votăm. Eu însumi îi
telefonez lui Murgeanu; l-a tras curentul, insistă să dau telefon la Curtea Veche. Le trimit
un e-mail posibililor noștri editori.
13 mai 07. Toată dimineaţa corectură la N. Balotă, Caietul albastru, vol. 2. Lucian
Blaga nu l-a întrebat niciodată pe discipolul său N. Balotă nici ce scrie, nici de ce nu
publică. Marea nedumerire şi durere a discipolului, care se considera neglijat. Apoi,
Şerban Cioculescu, la Capşa, cu Ion Barbu, nu face nici un gest de a i-l prezenta pe N.
Balotă, discipol al lui Blaga. Aceste frustrări-obide ale scribului orgolios, neluat în seamă
de cei deja afirmaţi. La hotelul Rex din Mamaia, T. Arghezi, criticându-i pe foşti, l-a
dezamăgit crunt pe clujean., care de aceea nici nu i-a mai spus că de ani de zile scrie un
comentariu la Psalmii poetului din Mărţişor. Lucrare pe care o migălea sub ochii lui
Blaga, care de aceea poate nu-l întreba chiar nimic despre ce scrie. Blaga şi Arghezi fiind
la cuţite, în fond. Totuşi, Arghezi, înţelegând faptul că Balotă şi Ion Negoiţescu nu publică
nimic, zice: La 20 de ani e uşor să nu publici (cei doi aveau peste 30 de ani!), poţi să şi
arzi ce-ai scris, pe când la vârsta lui vrei să ţi se publice fiecare cuvânt. Ca să vezi cât
cinism monumental! Practic i-a sugerat să se lase de scris, nu? (Eventual să ardă hârtiile
mâzgălite...). Şi nimic despre credinţă, ceea ce lui N. Balotă i-a făcut o impresie
deplorabilă. Luni, 14 şi marţi 15 mai, stau acasă; am întocmit o listă de 150 scriitori, am
identificat mare parte dintre imobile, am lansat adresele din partea Uniunii, aştept aprobări
de la cei care nu mi le-au dat pe loc sau prin discuţii telefonice cu decidenții. După nici
două luni de insistenţe, pe toate planurile. E puţin? Acum fac următorul pas, însă hotărârea
va fi luată după minuţioase socoteli, căci e o lucrare de mare răspundere, iar banii nu sunt
ai mei. Lansez pe e-mail comenzi către vreo 25 de firme găsite pe net sau în Pagini Aurii,
ca să obţin cea mai bună ofertă pentru „plăcile de marmoră albă tip Carara, lustruite pe
faţă şi pe muchii, 150 la număr, de dimensiunile 40/60 cm şi grosimea 3 cm, cu patru
perforaţii de 10 mm diametru, cu cca 85 litere de 3cm pentru text şi 6 cm înalţime pentru
numele scriitorului, cu 3 mm adâncime, profil în V”. Şi un ritm de furnizare a plăcilor,
câte 20 pe lună. Încep să primesc oferte, fac un tabel, în ordinea preţurilor, ca să vorbesc
doar cu cei favorabili. Seara târziu, primesc şi lista de 7 imobile de patrimoniu. Iar pentru
celelalte nu am nevoie de acordul primăriilor. Urrra! Munca din aproape în aproape
simplifică lucrurile care în teorie păreau ca şi inabordabile.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 17
Familia Popescu din Vlădila
Marin Petran-Vlădila
Documentele de arhivă sunt un preţios izvor de informare, ceeace a făcut ca odată
cu eforturile cercetării să apară informaţii legate de familia Popescu, una dintre cele mai
vechi ale sec. XVIII. În suita multor preocupări, această familie ocupă un loc de seamă în
istoria comunei Vlădila. Prin numele şi iscusinţa lor, au aruncat asupra comunei ,,razele
cele mai curate ale unor generaţii inteligente”. Aşezată în Vlădila Veche, aproapre de
Biserica nou construită (1765), familia Popescu, este amintită prin Barbu Popescu. Din
această familie, unul dintre copii a fost preot în sat pe nume Stan ce a slujit la Biserica cu
hramul Sf. Nicolae de la 1836 – 1847. De la 1848 – 1854, popa Stan a slujit cu fiul său
Pătru. Căsătorit cu Joiţa Stănescu, popa Pătru a avut mai mulţi copii printre care ; Floarea
(1830- 1872), Păun, 1833- 1876, Voicu, 1834- ?. Popa Păun a slujit împreună cu Vasile
Jitianu 1830 – 1876, din Rotunda. La data de 30 mai 1876, popa Păun Popescu decedează.
Vlădila era numit cătun aparţinând de comuna Devesel. La decesul său au fost
martori: Fotache Călin din Vlădila şi Ştefan Marinescu din Comanca. Păun Popescu a fost
căsătorit cu Ioana, care după decesul soţului rămâne să îngrijească de copiii doar de câţiva
ani. Ion (Ioniţă), 1866 – 1936, a fost căsătorit cu Voica, (1867 – 1902). Au avut copii:
Oprea (1890 -1916), căsătorit cu Lina, moare în primul război, caporal, în luptele de la
Durostor. Rămân în urma sa copiii: Leana, (n. 1909), Constantin (n. 1911) şi Alecu (n.
1912), eroi în al II lea război. Alecu a fost căsătorit cu Stana şi au avut pe: Dumitru (n.
1931), Leana (n. 1932), şi Lucica (n. 1936). Al doilea copil al lui Ion Popescu a fost
Andrei (1893-1917), mort la Păuni – Buciumi, Iaşi. Ileana a fost născută în 1897 iar
Ştefan, în 1901. Ştefan Popescu, plutonier jandarm la Urşi-Romanaţi, ultimul copil al lui
Ion Popescu, a fost căsătorit cu Tărsiţa Neacşu –Udrişte. Ştefan şi Tărsiţa, au avut un fiu
pe nume Ion Popescu – Udrişte (n.12 iulie 1929 –d. 24 apr. 2011). Ca pictor, Ion
Popescu-Udrişte, a absolvit Institutul de Arte Plastice primind în 1968 Premiul I din partea
Uniunii Artistilor Plastici. Ca scenograf, a fost considerat ca ,,unul dintre cei mai apreciaţi
scenografi români‟‟. A lucrat la Teatrul Naţional Craiova, Teatrul de Comedie- Bucureşti,
a colaborat cu Teatre din: R.F.G., R.D.G., Israel, Danemarca.
Ion Popescu Udrişte, a fost căsătorit cu actriţa de teatru şi film Rodica Tapalagă,
(n.1939-d. 2010) al căror fiu născut în 1970, poartă numele de Barbu Popescu-Udrişte.
Un alt fiu al lui Păun Popescu, s-a născut la 1868- d. 1942 cu numele de Nicolae. Nicolae
numit de localnici Nae Popescu, a fost întâi notar (1892-1903). Din 1904 a ocupat funcţia
de preşedinte al Băncii
Populare Albina în
Vlădila. Primar în
comună a fost în 1927
şi 1929. A făcut câteva
luni de închisoare,
pentru abuz în serviciu.
Din căsătoria cu Ioana
au rezultat şase copii :
-Gheorghe (1889-
1896),
-Marin (1899-1901),
-Nicolae (1891-1947), Ion Popescu-Udrişte
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 18
-Ştefan (1893-1918),
-Constantin (1897-1901),
-Haralambie (1902-1975).
Nicolae, Ştefan şi Haralambie au fost învăţători în comună. Ştefan moare la 25 ani
(1918). Nicolae, căsătorit cu Floarea (n. 1899, din Băbiciu), învăţător din 1913 până la
data morţii-1947, fusese împreună cu fratele său Haralambie, în conducerea Cooperativei
,,Snop de grâu‟‟ şi lideri ai P.N.L.-Vlădila. Din cauza suferinţelor din închisoare, Nicolae
moare la vârsta de 56 de ani, fără urmaşi. Haralambie, căsătorit cu Ioana Trincă, n.1906,
din Scărişoara, au avut cinci copii :
-Demetrina (Sanda) (n.1929),
-Vintilă (n.1930),
-Nicolae – Emanoil (n. 1931),
-Elena şi Nicolina, gemene (n. 1934).
Popescu Haralambie moare în 1975, la unul dintre cei trei copii stabiliţi la
Câmpina-Prahova. Din neamul Popescu mai trăieşte Lucica, n.1936 (stabilită la Lugoj),
care a fost căsătorită cu Tocea Gheorghe şi nepoţii lui Haralambie stabiliţi în America.
Prefecţii judeţului Olt (IV)
Cornel Manolescu
POLIHRON, ION I. *1891, februarie 12 – martie 1, prefect de Olt, [ A.M.I., 1897, pag.417; G. Poboran , 1908-II, pag. 218 ] Ion I. Polihron a fost fiul pitarului Ion Polihron din Drăgănești-Olt. În vremea lui
Alexandru Ioan Cuza acesta a fost subprefect la plasa Oltu din județul Olt. ,,Prin Decrete cu data 11, 12 și 14 Ianuarie 1863 dupe propunerea făcută prin
raporturi de D.Ministru Secretar de Stat la Departamentul din Întru , sîntŭ numițĭ: -Sub-prefect la plasa Oltŭ din județul Oltŭ în locul destituatului Ion Polihron, D.
Ioan Căpitănescu.1”.
A fost căsătorit cu Profira, fiica lui Ștefan Viișoreanu ( ϯ 1855 ). În 1891, Ion I. Polihron, pentru o scurtă perioadă a fost prefect al județului Olt
(12 februarie 1891 – 1 martie ). ,,Voința Națională’’, nr.1909 din 16 februarie 1891, pag.3 scria următoarele
despre numirea lui I.Polihron: ,,D.Polihron a fost numit prefect al județului Olt.
D.Polihron este candidatul oficial care a căȡut la ultima alegere. Cetățenii n’au voit să’l
învestească cu mandatul de reprezentant al lor; guvernul a găsit însă de cuviință, ca
contra unui vot al lor, să’i dea administrarea intereselor lor’’. La 16 februarie 1897, fiica sa Sevastița (Sevasta) Oghidan ,,văduvă prin deces‟‟,
se recăsătorește cu Alexandru Ghirgiu, viitor primar al orașului Slatina (sept.1919-ianuarie
1920) și prefect al județului Olt (1914, ianuarie 5-1918 aprilie 24).
1 Monitorulŭ.Jurnalŭ Oficialŭ, nr.14, pag.1, 1863.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 19
Ion I. Polihron a avut un fiu Gheorghe, care a fost martor la căsătoria surorii sale
Sevasta, cu Alex.Ghirgiu. Avea 31 de ani și era locotenent.2
,,Cu ocasiunea ȡilei de 10 Maiu a.c. (n.n. 1895 ), M.S.Regele a bine-voit, prin
înaltele decrete mai jos indicate, a înainta saŭ numi în Ordinele naționale pe persoanele
ale căror nume urméză:
ORDINUL ,,STÉUA ROMÂNIEI’’
( Decretul No. 2.446 din 10 Maiu 1895 )
Cavaleri
-Polihron (Ion), proprietar din Slatina, deputat, fost prefect, actual oficier al
Ordinului ,,Corόna României”.3
ROBESCU, I. C *1891, iulie 19 - decembrie 21, prefect de Olt.
[ A.M.I., 1897, pag. 417; G. Poboran, 1908-II, pag. 218 ].
,,Prin decretele regale cu data de 19 iulie 1891, dupe propunerea făcută prin raport
de D.ministru secretar de Stat la departamentul de interne sunt numiți:
( Decretul No.2.452 )
D.I.C.Robescu, fost prefect, în funcțiunea de prefect al județului Olt, în locul
vacant‟‟.4
MĂNCIULESCU, MIHAIL C. *1891,decembrie 21 – 1893, noiembrie 16, prefect de
Olt.
[ A.M.I., 1897, pag. 417; G. Poboran, 1908-II, pag. 218 ].
Poet, născut la 15 august 1835,
București și decedat în 18 aprilie 1904,
București.
Fiul lui Costache Mănciulescu,
fondator, cu Al. Bolintineanu, Șt.
Bolintineanu și T. Piscupescu al gazetei
,,Poporul suveran’’ (București, 1848). A
absolvit Colegiul Național ,,Sf.Sava‟‟din
București, urmând apoi studii de inginerie
hotarnică.
A participat la războiul de
independență, având gradul de locotenent
și fiind comandantul Companiei de roșiori
din orașul Roșiorii de Vede.
Este autorul versurilor ,,Cântecul
roșiorilor de la Vedea‟‟compus de Carol
Pașil jr., versurile fiind publicate mai întâi
în gazeta bucureșteană ,,Ghimpele‟‟ (22
mai 1877) și reluate apoi de revista revista
orădeană ,,Familia‟‟(24 iunie 1877).
2 Manolescu, Cornel, CONDUCĂTORII ORAȘULUI SLATINA-de la Vintilă Vodă ( 1530 ) și pânâ în
zilele noastre-Edit.Hoffman, Caracal, 2016, pag.70. 3 Monitorul Oficial al României No.124 / 3(15) Septembre 1895.
4 Monitorul Oficial al României, 26 Iulie 1891.
Mihail C. Mănciulescu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 20
,,Cântecul roșiorilor de la Vedea‟‟, cu versuri și note muzicale, a fost publicat în
,,Calendarul Progresului’’(1878, p.54). Ulterior, a fost primar al orașului Roșiorii de Vede
(1875 – 1878; 1886- 1888; 1901 – 1903).
Se căsătorește cu Elena Burkă din Roșiorii de Vede și se stabilește aici.
Intră în politică, și în 1875 este ales primar, funcție care îi dă posibilitatea să
pornească opera de modernizare a orașului.
,,Mihail Mănciulescu, prin decrete cu No.1309 din 26 iulie 1875, după
propunerea făcută prin raport de D. ministru secretar de Stat la departamentul de interne
și pe baza art. 82 din legea comunală se confirmă în funcțiunea de primar al comunei
urbane Roșiorii de Vede din județul Teleorman.’’5
Proiectează străzi lungi și drepte, amenajează ,,Grădina publică”, desființează
tarabele turcești din centru și amenajează piața centrală.
Opera aceasta de modernizare și înfrumusețare a orașului a stârnit invidia multor
neputincioși, care prin tertipuri și intrigi politice reușesc să-l înlăture de la primărie. Faptul
acesta l-a revoltat și l-a îndârjit, făcândul să treacă la o politică militantă foarte vehementă.
Deși nu figurează pe lista primarilor orașului Roșiorii de Vede, alcătuită de
Primăria orașului și publicată pe www.primariaroșioriidevede.ro, putem afirma că M.
Mănciulescu, în anul 1883 era primar al orașului.
,,Prin înaltul decret regal cu No. 13.336 de la 28 Maiu 1883, după propunerea
făcută prin raport de D-l ministru secretar de Stat pe baza art.67 din legea comunală,
domnu M. Mănciulescu s’a revocat din funcțiunea de primar al al comunei urbane
Roșiorii de Vede, din județul Teleorman.’’ (Monitorul Oficial al României, No.46 din 1
iunie 1883 ).
O altă ştire ne informează că ,,Locot.-colonelul Sabovici-Baranga, unul din
veteranii armatei române și d. Mihail Mănciulescu , curagiosul primar al Rușilor de Vede
au fost loviți de o crudă nenorocire prin moartea grabnică a soției si surorei lor, d-na
Adelaida Sabovici-Baranga care a încetat din viață eri ( n.n. 5 februarie 1888 ), în vârstă
abia de 49 ani.’’6
Se înscrie în partidul conservator și în 1888, este numit prefect de Teleorman.7
Fiind prefect, își întinde activitatea sa organizatorică asupra întregului județ, pe
care îl înzestrează cu șosele, școli, biserici.
La Roșiorii de Vede, își apropie pe primarul Ghiță Belitoreanu un om de mare
progres și clădește spitalul județean, abatorul comunal și dispune întocmirea planului
general de alinieri a străzilor orașului. Sunt construite noi străzi, sunt pietruite, se fac
rigole și clădește școala nr.1 de băieți.8
,,Prin decretul regal cu No.1059 din 3 Aprilie 1891, dupe propunerea făcută prin
raport de D. ministru secretar de Stat la departamentul de interne, D. C. Stoenescu este
numit în funcțiunea de prefect al județului Teleorman, în locul D-lui M. Mănciulescu
demisionat.’’9
În 21 decembrie 1891, guvernul conservator îi încredințează prefectura de
Olt, unde desfășoară o rodnică activitate.
5 Ibidem, No.168 / 1 August 1875
6 ,,Epoca’’,sâmbătă 6 ( 18 ) februarie 1818.
7 Porumbeanu, Argentina Șt., Personalități roșiorene, Alexandria, Eipoalex, 2002, p. 208.
8 Ibidem.
9 Monitorul Oficial al României , No.5 / 6 Aprilie 1891.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 21
Despre această activitate pomenește av.
slătinean I. I. Florescu, în cuvântarea sa,
publicată în ziarul Vremea nouă din 1
noiembrie 1930, la moartea fostului prefect de
Olt, Alexandru Ghirgiu (4 ianuarie 1914 – 1
noiembrie 1916 ), din care cităm:
,,În preajma anilor 1890 – 1892 o
revoluție întreagă se săvârșește în
administrația vechiului Regat. Vechii și vestiții
zapcii se înlocuiesc deodată cu subprefecții
licențiați sau cel puțin cu diploma de
bacalaureat.
În jud. Olt, vine ca prefect Mihail
Mănciulescu, înconjurat de o pleiadă de tineri
titrați, din care ultimul supraviețuitor
rămăsese scumpul nostru dispărut
Alex.Ghirgiu’’.
M.Mănciulescu a funcționat ca prefect
de Olt, până la 16 noiembrie 1893 , când a fost
înlocuit de către C. C. Săvoiu.
SĂVOIU, CONSTANTIN C
*1893, noiembrie 16 – 1894, iunie 18 ,
prefect de Olt.
[ A.M.I., 1897, pag.417. La G.Poboran,
1908-II, pag. 218: 1895 nov.16 (probabil greșeală de tipar ) ].
În anul1862, avea 39 de ani ( n.1823 ) și
un venit de 500 de galbeni anual.
Prefect de Gorj la 1869.
În 16 octombrie 1871, Constantin
C.Săvoiu, 36 ani de profesie ,,agricol proprietar‟‟
născut în Târgu-Jiu în anul 1835 (dată mai sigură
decât anul 1823), fiul lui Constantin Săvoiu (60 de
ani) și al Ecaterinei Săvoiu, se căsătorește cu
domnișoara Aneta Guma, 19 ani, născută în Sibiu,
la 1852, fiica lui Nicolae Guma decedat și a D-ei
Aneta Borănescu- 35 ani, domiciliată în București.
,,Din căsătoria sa cu Aneta von Guma
descendentă pe linie maternă din familiile
Borănescu și Gigurtu, s-au născut trei fete și trei
băieți. O fiică Ana a fost căsătorită cu generalul
Gheorghe Sănătescu, tatăl generalului Constantin
Sănătescu’’10
,,Prin D.R. cu No.472 din 19 Februarie
1892, dupe propunerea făcută prin raport de D.
10
Mihai Sorin Rădulescu,,De neamul Săvoilor’’, articol publicat în,, Ziarul Financiar’’, din 13.08.2004.
Avocatul slătinean Ioan I. Florescu,
născut la 7 iunie 1873 în Mogoşeşti-
Olt, fost primar al Slatinei între 1907-
1910. A fost un împătimit colecţionar
de piese arheologice şi numismatice
cu care I. Moroşanu a organizat mai
târziu primul muzeu al Slatinei.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 22
ministru secretar de Stat la departamentul de
interne, D.C.Chintescu, actual prefect al județului
Romanați este transferat, în aceeași calitate la
județul Mehedinți, în locul D-lui C. Săvoiu,
transferat ca prefect la județul Gorj”. ,,Prin D.R. cu No. 471 din 19 Februarie
1892, dupe propunerea făcută prin raport de D.
ministru secretar de Stat la departamentul de
Interne, D. C. Săvoiu, actual prefect al județului
Mehedinți, este transferat în aceeași calitate la
Gorj, în locul vacant.‟‟11
Monitorul Oficial din 5 iunie 1892,
publică D.R., prin care la 30 mai 1892
,,D.C.Săvoiu, prefectul județului Gorj este
transferat în același post la Romanați și înlocuit
cu d. Toma Cămărășescu- deputat.‟‟
În perioada 1893, noiembrie 16 – 1894,
iunie 18, a fost prefect de Olt.
ARGHIROPOL ( ARGHYROPOLU ), GHEORGHE GR. *1894, iunie 18 – 1895,
august 25, prefect de Olt. [ A.M.I., 1897, pag.417; G.Poboran, 1908-II, pag.218 ].
Ziarist și publicist născut la București în 23 Aprilie 1853, fiul lui Grigore
Arghiropol, fost deputat de Dolj în 1866 și 1867. Elev al pensionatului Schewitz, a urmat
pe urmă cursurile liceului Sfântu Sava, din București. A terminat liceul la Paris, unde a
urmat și Facultatea de drept și litere.
În 1871, la Bruxelles a urmat cursurile Universității luând diploma de licență în
filozofie și litere, studii pe care le-a continuat în urmă la Paris.
Întors în țară în 1873, a scris la ziarele ,,Journal de Bucarest’’, ,,La Roumanie’’ și
,,Courier de Roumanie’’. În 1874 a fost numit profesor la gimnasiul Lazăr pentru limba
franceză și la 1875 profesor de literatură franceză la liceul din Craiova. În 1876 a făcut să
apară, cu Georges Linche, un ziar ,,Fanalul lui Diogen’’.
A mai fost director al serviciilor penitenciare, director al prefecturii Brăila
comisar de poliție, prefect de Brăila, de Dorohoi și de Olt (1894, iunie 18 – 1895,
august 25).
Gh. Arghiropol a publicat: 12
~Gramatica franceză, 1871 ( Rosetti, p.12 ).
~Faute d’une bougie, 1875 ( comedie în limba franceză ).( Rosetti, p.12 ).
~Au feu, 1876 ( comedie în limba franceză ). ( Rosetti, p.12 ).
~Gramatica franco-rumana.Elemente de George Gr. Arghyropolu, fost professore
de limba și literature francesea la Gimnasiul Lazăr din București, la Gimnasiul din Focșani
și la Lyceul din Craiova.Partea I [ Pe copertă și : Ed.I ] București.Edit. Librăriei Gr.Luis
(Imprimeria Statului ), 1880. ( 17 x 11,5 ). 3 f., VI, 226 p. 2 lei noui. ( B.C.U.-Iași
I 12 623).
~Idem. Ed.II. Bucuresci ( Tip. Thiel & Weiss ), 1883. ( 23x 14,5 ). 153 p. (
B.C.U.-B. 47 506 ).
11
Monitorul Oficial al României, No.263 / 27 februarie 1892, pag.7026. 12
www.biblacad.ro / bnr
Aneta Guma
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 23
Pe p. de titlu falsă: ,,Nouă metodă teoretică și practică pentru a studia cu înlesnire
Limba Francesă coprindêndu reguli cu totul noui asupra pronunțărei ortografiei
verbeloru și participiului, urmată de exersicii, asupra reguleloru grămaticei; lucrată după
autorii francesi atâtu vechi câtu și moderni cei mai respândiți.’’
~Model de regulamente de poliție comunală pentru Comunele Urbane
Nereședințe de District și pentru Comunele Rurale de G. Gr. Argyropolu, administratorul
Ocolului Hîrșova. Constanța (Tipografia Română Dimitrie Nicolaescu), 1891. (22,5 x
15,5). 55 p. ( II. 63.499 ).
~Elemente de gramatică francesă-română de G. Gr. Argyropolu, fost profesor
[...]. Partea I. Ed. III Bucuresci (Instit.de Arte grafice Carol Göbl ), 1897. ( 20,5x13 ). 199
p. ( I 15.684 ).
~Veta, ou les pêcheurs de Soulina (cu D.Moruzzi), București 1901.
A decedat în iunie 1917.
STĂNCESCU, ALEXANDRU *1895, octombrie 7 – 1899, aprilie 15, prefect de Olt.
[ A.M.I. 1897, pag.417; 1895 octombrie
la G.Poboran ].
S-a născut în Slatina, la 31 decembrie
1849 (alte surse indică, doar anul 1847 ). Aici își
petrece copilăria și termină clasele primare.
A urmat cursurile Școlii naționale de
medicină și farmacie din București (înființată în
1857 de Carol Davilla, venit din Franța ),
remarcându-se printre elevii fruntași ai acesteia.
În războiul pentru independență (1877 –
1878), al cărui serviciu sanitar a fost condus de
Carol Davilla, a condus un spital militar, fiind
decorat cu câteva medalii de război și avansat în
grad.
După război a funcționat cîțiva ani ca
medic al Spitalului din Curtea de Argeș și ca
profesor de igienă la Seminarul din acest oraș, apoi s-a transferat în urbea sa natală ca
medic primar al Spitalului județean, fiind încadrat și ca profesor de igienă la Școala
practică de agricultură de la Strehareț (înființată în 1884).
,,În momentul cînd conducerea a luat-o Alexandru Stăncescu, spitalul funcționa
într-un local impropriu, în chiliile Schitului Sopot, rămase disponibile după secularizarea
averilor mânăstirești (1863), de către domnitorul Alexandru I. Cuza.” 13
Ales pentru prima oară în Cameră în 1891 și reales în 1893. În martie 1901 ales la
Senat.14
A fost căsătorit cu Smaranda.
Fiica lor Hortensia (n.1876, în București), pe 21 iulie 1902, se căsătorește, la
Slatina, cu Dumitru I. Pop, ( născut în Brașov, în anul 1868).
13
Popescu-Optași, N.-Slatina-625, Galeria personalităților, dr. Alexandru Stăncescu, în ,,Olt Press’’, nr. 826, 9.III. 1993.
14 Niculescu, George-Parlamentul român 1905, pag.244.
Dr. Alexandru Stăncescu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 24
Alex. Stăncescu a fost Ofițer al ordinului ,,Steaua României‟‟. A condus ,,Banca
Oltului‟‟ din Slatina.
Prin D.R. nr. 1936, dat în Castelul Peleș, la 9 iunie 1909, este numit membru al
Ordinului ,,Steaua României‟‟, în gradul de Comandor.15
,,Intrat în arena politică și îndeplinind
și funcția de prefect (1895, octombrie 7 – 1899,
aprilie 15), dr. Alexandru Stăncescu a profitat
de puterea lui de influență față de conducerea
centrală pentru a proceda la construirea unui
local modern destinat spitalului, care a fost
terminat în anul 1896, clădirea veche fiind
preluată de penitenciarul județului.
Medic priceput și apropiat de bolnavi,
cărora căuta să le ridice moralul, fără a urmări
interese materiale, Alexandru Stăncescu s-a
remarcat și ca un abil politician, devenind mâna
dreaptă a lui Tache Protopopescu, șeful
organizației județene a partidului liberal.
A fost consilier comunal, prefect,
deputat, senator (ales și în opoziție), și în toate
demnitățile prin care a trecut și-a îndeplinit
îndatoririle cu zel și devotament.
Pentru tot ceea ce a făcut el pentru județ și oraș i s-a așezat în grădina din fața
spitalului un bust de bronz, menit să vorbească generațiilor următoare, bust care a fost
dezvelit cu fast în ziua de 17 octombrie 1937, odată cu dezvelirea celor ale lui Tache
Protopopescu și Alex. Iliescu, în prezența lui Dinu Brătianu, președintele P.N.L., și a
ministrului sănătății dr. Costinescu, care i-au reliefat meritele profesionale și politice.
Acestui bust i-a fost hărăzită o adevărată
odisee. În vederea construirii actualului spital pe
locul celui vechi, care a fost dat în folosință în vara
anului 1971, a fost sistematizată zona respectivă în
cadrul căreia bustul, desprins de soclu, a fost purtat
prin diferite magazii, ultima fiind situată în spatele
primăriei orașului Slatina, unde a fost găsit de
organele poliției, care au declanșat cercetările de
rigoare.
S-a presupus inițial că bustul în cauză ar fi
al dr.Kițulescu, dar acesta nu purta barbă, cum
arată sculptura respectivă și nu era posibil să i se
ridice un bust de către regimul politic sub care a
decedat și i s-a naționalizat casa. Bustul este în
mod sigur al dr. Al. Stăncescu, purtător, întradevăr
de barbă.16
Alexandru Stăncescu a încetat din viață ,,la
12 iulie 1910, orele 9 p.m.‟‟
15
Monitorul Oficial al României, No. 61 / 16 iunie 1909. 16
Popescu-Optași, N.-Slatina-625, Galeria personalităților- dr.Alex. Stăncescu, în,,Olt Press’’, 9 martie 1993.
Dr. Al. Stăncescu, deputat P.N.L.
Bustul dr. Al. Stăncescu
(S.J.A.N. Olt, Colecţia
Documente Fotografice)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 25
Alte mărturii şi documente despre Constantin Poroineanu
Ion Tîlvănoiu, Vasile Radian
La S. J. A. N. Olt se păstrează în fondul
personal Crăciun Pătru mai multe scrisori şi
documente legate de Constantin Poroineanu- om
politic şi mare filantrop romanaţean, al cărui nume îl
poartă până astăzi parcul oraşului Caracal.
Documentele- unele originale, altele copii ale
profesorului Pătru Crăciun- ne dau informaţii inedite
şi despre perioada imediat următoare anului 1908,
an în care C. Poroineanu a încetat din viaţă, vorbesc
despre grija primăriei oraşului Caracal de a-i păstra
vie amintirea prin realizarea unui monument la
cimitirul Bellu din Bucureşti ca şi a unui portret în
ulei care să împodobească Primăria oraşului
Caracal.
Aceste noi date completează în mod fericit
informaţiile adunate de noi în volumul ,,Contribuţii la
biografia lui Constantin Poroineanu”, volum apărut în
anul 2017 la editura Hoffman. Suntem convinşi că în
viitor vor apărea şi alte surse documentare care să
întregească personalitatea căreia oraşul Caracal îi
datorează multe, personaj asupra căruia pentru
prima dată a atras atenţia profesorul Dumitru Botar
în volumul ,,Fiii Romanaţiului” (1996).
Dintr-o scrisoare semnată de Mihai Demetrian, vedem că acesta purta de grijă
proprietăţilor lui Poroineanu din Romanaţi în ultimii ani ai vieţii:
,,2 august 1906, 85 bis Francmasonă
Domnule Dăbulene,
D-nu S. Nacht, cumpărătorul pădurii
d-lui C. Poroineanu de pe proprietatea
Potopinul, achitând restul de 50 000 lei conform
contractului, este liber a tăia toată pădurea. Te
rog arată aceasta şi pădurarului spre a şti şi el.
Pentru partea de teren care va rămâne pădure în
viitor te rog să i-o fixezi pentru ca dl. Nacht cu
aceia parte să urmeze tăierea conform legii
silvice şi pe care te rog a-l supraveghea spre a
face conform contractului. Anunţă-l pentru
aceasta spre a nu face tăierea şi să nu fie aşa ca
pădurea să nu se poată reface. Suprafaţa
terenului o ştii cât este, 20 sau 30 hectare, câte
vrei d-ta să laşi, pentru aceasta ai şi scrisoarea
d-lui Poroineanu.
Pentru buturugi eşti autorizat verbal de
dl. Poroineanu să le scoţi, d-ta fă-ţi învoielile cu
oamenii, începe imediat ce dispui de timp şi de Constantin Poroineanu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 26
oameni şi dacă crezi că această împuternicire nu
este suficientă, voi scrie d-lui Poroineanu spre a
vă face o scrisoare mai în regulă până la
semnarea contractului definitiv.
D-nul Poroineanu se află momentan în
Franţa şi are următoarea adresă: Const.
Poroineanu, Mont Dove, Hotel Sarciron Bainaldy
(France).
Cred că m-me Dăbuleanu s-a făcut mai
bine, ceea ce doresc foarte mult.
Primeşte salutările mele şi cu D-zeu în
ajutor să auzim de bine.
Mih. Demetrian”.
După moartea lui Constantin Poroineanu17
,
survenită la 15 septembrie 1908, Primăria
Caracalului intră în posesia averii lăsate de acesta
prin testament. Drept recunoştinţă, Primăria
oraşului decide executarea unui tablou în ulei al lui
C. Poroineanu. Ofertele nu întâzie, după cum o
dovedesc documentele:
,,2 decembrie 1908
Domnule primar,
Subsemnatul, mă ofer a picta în ulei
portretul binefăcătorului C. Poroineanu pentru onorabila Primărie a urbei Caracal.
Portretul va costa cinci mii lei (5000) şi va fi executat în mărime naturală, în întregimea
trupului, în frac, cu decoraţiunile repausatului şi va fi frumos încadrat. Lucrarea va fi
pictată după toate cerinţele pur artistice şi va fi predată în patru luni de la comandare. Un
acont în sumă de două mii lei (2000) şi restul de trei mii (3000) lei la predarea acestui
portret.
Primiţi, vă rog, domnule primar, asigurarea înaltei mele consideraţiuni.
Oscar V. Obedeanu, pictor, Palatul Funcţionarilor Publici, Bucureşti”.
O altă ofertă a aceluiaşi pictor venea şi la 25 octombrie 1909 conţinând
aceleaşi condiţii şi în plus angajamentul de a preda lucrarea în termen de trei luni.
Rezoluţia primarului indica însă ca această ofertă să fie pusă ,,la Consiliu cu
celelalte oferte”.
O altă ofertă va fi însă agreată de primăria oraşului, aceea venită de la N. Grimani
care scria la 9 decembrie 1908:
,,Domnule primar,
Subsemnatul artist pictor portretist, fiind informat că sunteţi decişi a face pentru
onor Primărie portretul în pictură al decedatului mare donator şi fost senator
Poroineanu- am onoare a ruga să binevoiţi a dispune să mi se încredinţeze mie facerea
acestui portret. Dimensiunile portretului încadrat, cât şi preţul, aştept să mi-l fixaţi
17
La înmormântare a participat şi primarul oraşului Caracal, Constantin Demetrian. Lucrul este dovedit de afirmaţia unui I. Popescu, administrator al unei păduri din Dâmboviţa, proprietatea lui Poroineanu, care într-o scrisoare din 25 februarie 1909 către Primăria Caracal afirmă la final: ,,[...] Cred că mă cunoaşte dl. primar; m-a văzut la moartea boierului şi chiar când s-au vândut obiectele din casă”. Deci până în februarie 1909, mobilierul casei din str. Corabia nr. 3 fusese vândut de primăria Caracal.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 27
Domnia Voastră.
Primiţi vă rog, Domnule Primar, încredinţarea înaltei mele stime şi
consideraţiuni.
N. Grimani, pictor, str. Costache Negri, 5, Bucureşti”.
Acelaşi N. Grimani revine la 5 noiembrie 1909 cu o ofertă de nerefuzat şi cu
argumente noi în favoarea sa:
,,Domnule primar,
Subsemnatul artist pictor am onoare a vă ruga respectuos să binevoiţi a dispune
de a mi se încredinţa mie facerea în pictură mărime naturală a portretului repausatului
fost senator şi mare donator C. Poroineanu. Îmi voi pune toată silinţa spre a face o
lucrare de artă din toate punctele de vedere, mai ales că am avantajul de a fi cunoscut pe
defunctul18
şi aceasta mă va ajuta şi mai mult în reuşită ca asemănare a portretului.
Preţul acestui portret va fi de una mie (1000) lei, plătibil în două rate, un acompt la
început iar restul după terminarea şi predarea portretului.
Primiţi vă rog, Domnule Primar, încredinţarea înaltei mele stime şi
consideraţiuni.
N. Grimani, pictor, str. Francmasonă, 58, Bucureşti”.
Suma aprobată iniţial de consiliul local pentru acest portret a fost de 2000 lei.
Oferta lui N. Grimani convine Consiliului Comunal Caracal care la 21 noiembrie 1909 îi
răspunde:
,,D-lui N. Grimani, pictor din Bucureşti, str. Costache Negri, 5
Consiliul Comunal prin votul dat în şedinţa de la 9 noiembrie curent, aprobând
oferta dv. înregistrată la 2784 pentru facerea portretului decedatului C. Poroineanu în
mărime naturală, cu
preţul de lei una mie
plătibili din bugetul
anului 1910/11,
subscrisul vă invită cu
onoare a vă prezenta la
această primărie
pentru încheierea
cuvenitului contract”.
Prin urmare,
portretul lui C.
Poroineanu a fost
executat de N. Grimani
în cursul anului 1910,
şi el se află astăzi în
pinacoteca Liceului
,,Ioniţă Asan” din
Caracal.
18
Legăturile lui N. Grimani (1872-1925) cu Oltul şi Romanaţii nu sunt încă suficient cunoscute. N. Grimani a pictat în 1907 în stil renascentist Catedrala din oraşul Corabia. Cercetătorul slătinean Gh. Mihai (preluând o informaţie a lui G. Poboran din ,,Istoria oraşului Slatina”, 1908, p. 461) crede că artistul s-ar fi născut la Slatina (Gh. Mihai- ,,Personalităţi slătinene”, Ed. Scribul, 2001, p. 130). Grimani a fost apropiat de grupul Ileana şi de Al. Bogdan-Piteşti care invita artişti de valoare la conacul său de la Vlaici, lângă Coloneşti.
Telegrama lui Romanelli
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 28
Concomitent, s-au executat monumentul funerar19
şi bustul donatorului, opera
sculptorului Raffello Romanelli. Acesta se adresa Primăriei Caracal la 2 ianuarie 1909 cu
următoarea telegramă:
,,D-lui Demetrian, primarul oraşului Caracal,
Sărbătorile fiind sfârşite şi plecarea mea fiind irevocabil fixată miercuri 7
ianuarie, vă rog cu tot dinadinsul şi conform promisiunii şi depeşei dvs. binevoiţi ca
formalităţile să fie îndeplinite de consiliul comunal cât mai grabnic spre a putea sfârşi cu
luarea banilor datoraţi mie. Primiţi mulţumirile mele anticipate.
Profesor Raffaello Romanelli, Hotel Boulevard”.
S-a păstrat şi o telegramă expediată din Florenţa (Firenze) de Romanelli. Deşi
nedatată, bănuim că este din aceeaşi perioadă în care monumentul era executat dar
neachitat:
,,Maire de Karacal
Je vous prie expedier urgent monument Poroineanu. Je suis etonne de ce retard.
Romanelli”.20
Rezoluţia primarului, scrisă alături, spune sec: ,,Se va ordonanţa şi expedia”.
Se pare, totuşi, că autorităţile locale nu prea s-au grăbit, de vreme ce Romanelli
revine la 4 mai 1909 cu o nouă scrisoare cu antetul: ,,Raffaello Romanelli, Piaza S. Spirito,
26, Firenze” în care în limba franceză se adresează din nou primarului:
,,Florenţa, 4 mai 1909,
Domnului primar al Caracalului,
Dragă Domnule,
Am primit la timpul stabilit cei 1262 franci trimişi prin Banca Naţională şi spre
onoarea dvs. aş vrea să
primesc şi cei 4000 franci
din tranşa a doua a
monumentului Poroineanu.
Nevăzând însă
nimic din asta, vă rog
dragă domnule de a-i
trimite îndată ce e posibil,
având nevoie de aceşti
bani.
Cu salutările mele
respectuoase, al dvs.
devotat, Raffaello Romanelli”.
Rezoluţia primarului spune: ,,Achitat complet cu ord. 126/908/909”.
O altă scrisoare interesantă provenind de la Maria Boerescu ne dă detalii despre
interiorul casei din Bucureşti, str. Corabia, nr. 3 unde a locuit până la moarte Constantin
Poroineanu. Aceasta scrie Primăriei Caracal la 15 decembrie 1908 următoarele:
,,Domnule primar,
Am primit adresa d-voastră prin care îmi comunicaţi că Consiliul în şedinţa de la
19
Semnătura lui Raffaello Romanelli se află pe monumentul funerar de la Bellu (în faţa locului de veci al poetului Mihai Eminescu) dedesubtul înscrisurilor ,,EUFROSINA PORROINIANU, +15 FEBRUAR MCMII”
20,, Primarului oraşului Caracal. Vă rog să trimiteţi urgent [contravaloarea] monumentului Poroineanu.
Sunt mirat de această întârziere. Romanelli”.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 29
5 decembrie a.c. a dispus ca bustul de marmură al reposatului meu soţ21
, aflat în casa
reposatului Constantin Poroineanu, să se dea din partea comunei Facultăţii de Drept din
Bucureşti. Primiţi domnule primar, ca şi întreg consiliul, adânca mea mulţumire şi
recunoştinţă pentru acest dar care vă onorează.
Maria Boerescu”
Pentru casa din Bucureşti, str. Corabia, nr. 3 s-au făcut mai multe oferte de
cumpărare. Una venea de la doctorul de ,,dinţi şi boli de gură” D.D. Niculescu:
,,Pentru casa din strada Corabia, nr.3, fostă proprietate a defunctului Poroineanu
iar actualmente a Primăriei Urbei Caracal, ofer suma de 100 000 (una sută mii) lei.
Garanţia provizorie de 8000 (opt mii lei) se află depusă la Casa de Depuneri şi
Consemnaţiuni cu recipisa nr. 28 928 din 17 iunie 1909 şi care a fost trimisă azi
Primăriei Caracal, o dată cu oferta aceasta azi 18 iunie 1909.
D.D. Niculescu, Bulevardul Carol, 12.”
O ofertă similară se primeşte la 28 iunie 1909 şi de la C. Popovici, consilier de
legaţiune:
,,Stimate domnule,
Fiind doritor a licita la cumpărarea casei repausatului Poroineanu, v-aş fi foarte
recunoscător dacă aţi binevoi a mă informa de ziua când s-a fixat licitaţiunea şi în
acelaşi timp de suma de la care se va începe vânzarea precum şi dacă se poate oferi o
sumă mai mică de cea prevăzută în cazul când nu ar fi concurenţă.
Mulţumindu-vă dinainte pentru răspunsul ce veţi binevoi a-mi da, vă rog a primi
încredinţarea prea distinsei mele consideraţiuni.
C. Popovici, consilier de Legaţiune”.
Cea de-a treia ofertă pentru cumpărarea caselor, vine de la G. Vlahuţi-Slătineanu
la 24 iulie 1909:
,,Domnule primar,
Aş fi amator a cumpăra casele Poroineanu situate în str. Corăbiei în Bucureşti;
pentru moment însă, aş dori să iau cu chirie casele. Vă rog dar să binevoiţi a îmi
comunica printr-o scrisoare care sunt ultimele condiţiuni de închiriere şi de vânzare.
Dacă cumva aveţi în Bucureşti un reprezentant al d-voastră cu care aş ăutea trata atât
vânzarea cât şi închirierea mi-ar conveni, căci ar înlesni tratativele. V-aş ruga dar să-mi
desemnaţi acea persoană cu care aş putea imediat intra în vorbă.
În adăstarea răspunsului d-voastră, primiţi d-le primar asigurarea consideraţiunii
mele.
G. Vlahuţi-Slătineanu”.
O scrisoare a primarului oraşului Caracal din 21 noiembrie 1909 adresată unei
doamne (probabil câştigătoarei licitaţiei) face cunoascută data la care urmau a se încheia
actele:
,,Doamnă,
Am onoarea a vă comunica că pentru facerea actului de vânzarea Caselor şi
predarea acestor case am fixat ziua de vineri 27 noiembrie curent. În consecinţă vă rog ca
în acea zi să binevoiţi a fi pregătită de tot ce necesită pentru facerea actului. Primiţi, vă
21
Maria Boerescu era soţia liderului liberal Vasile Boerescu.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 30
rog, încredinţarea despre deosebita noastră consideraţiune.
Primar [ss indescifrabil]”
Maria Poroineanu, soţia colonelului Sache Poroineanu, frate vitreg al defunctului
Constantin Poroineanu, îşi exprima la 11 februarie 1910 nemulţumirea faţă de faptul că
deşi Primăria Caracal intrase în posesia averii lăsate de Constantin Poroineanu-
monumentul său funerar de la Bellu nu era încă instalat:
,,Domnule Primar,
Pentru a vă lămuri şi mai bine de nedreptatea ce-mi faceţi, alătur la această
petiţie şi mica însemnare pe care vă rog domnule primar să fiţi atât de bun şi amabil a
mi-o înapoia împreună cu cele ce se vor fi mai găsit între hârtiile lui Costică, având
necesitate de ele la achitarea îngrijitoarelor mormântului. Cred că fratele său trebuia cel
dintâi achitat deoarece banii monumentului nu sunt supuşi la taxe către stat. Este destul
doi ani şi jumătate de când şade cu o cruce de lemn la cap- şi o candelă de cincizeci bani.
O nedreptate revoltătoare!!
Primiţi d-le primar asigurarea stimei ce vă păstrez.
Maria S. Poroineanu”.
Dincolo. Din Dunăre-n Balcani (V)
Haralamb G. Lecca
Sâmbătă, 37 iulie [1913] Uff!... Am plecat. Şi-am plecat singuri, fără infanteria
care ne scotea sufletul. Ager al meu fierbea. Dacă-l opream, juca; dacă-l lăsam, trap. Parcă
simţea că ne întoarcem. Ceasul n-arăta nici 7,
când am ajuns drept la un han, de unde
apucam la dreapta. M-am suit pe o măgură şi
m-am uitat înapoi. Pe zig-zagul şoselei, un
divizion ca o reptilă lungă cobora printre
două furnicare cenuşii: vânătorii în popas.
O cotitură spre Turski, o râpă
afurisită, un pod rupt şi-o curte cu trei case,
din poarta cărora nişte fete- întoarse sau
nefugite- ne-au zvârlit flori, arvună la
gloanţele pe care au vrut să ni le arunce
fraţii şi rudele. Apoi, pe când trupa îşi urma
drumul, eu, cu căpitanul meu şi cu excorta
brigăzii, am luat-o înapoi, printr-o rarişte,
spre Panega. Acolo, satul, ca toate satele,-
învecinat însă cu o vale bogată, încadrată în
vii, cu un loc răcorit de cleştarul unei trombe
captate, cu lumină electrică, cu zăgazuri de
piatră, c-o fabrică de ciment, cercuită de
etajera câtorva vile,- şi, minune- cu femei
nesbârcite,- vale poetică şi sănătoasă, virgină
până atunci de boli. După cuvenita voltă, am
intrat în grădină. Sub clopotul unui chioşc Autorul acestor însemnări...
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 31
înfrunzit, hohoteau mai multe râsete, din care două
femeieşti Trei ,,dudui” pudrate, ascultau istorisirea
în franţuzeşte a unui ofiţer- rătăcit probabil în
recunoaşteri- istorisire hazlie, care se plimba de
vreo săptămână prin toate gurile. Era vorba de
proaspăta păţanie a unui popă fricos ca un câine
bătut, pe care un colonel, respectivu-i şef, îl chinuia
sistematic, povestindu-i tot soiul de prăpăstii
născocite, ba cu omoruri pe furiş, ba cu pândă la
drum,- chin reînnoit prin svonul mutilării unui
ciclist surprins, svon la care Divizia răspunsese
printr-o proclamaţie, ameninţând cu imediata
spânzurătoare a patru fruntaşi din satul vecin
locului, unde s-ar săvârşi asemenea tâlhării. Numitul
popă,- care dormea în aceeaşi odaie cu colonelul,-
slăbit şi abătut de veşnica-i frică, fusese găsit într-o
noapte sub pat, cu salteaua deasupra.
-Ce e asta, părinte? Îl întrebase colonelul.
-Ce să fie, stăpâne!... Tactică. Dac-o fi să
mă înjunghie în somn, ucigaşul, crezându-mă în pat
şi înfigând cuţitul pe întuneric, o să împungă salteaua, fără să m-ajungă.
Acelaşi prea sfânt mai păţise una. Luat în automobil tot de colonel şi înserând pe
drum, aude o detunătură în stânga.
-Aidi! Ne-am topit!... a gemut el.
Şi când să se întoarcă într-acolo, poc! alt foc în dreapta.
-Doamne, Maica Domnului! Scapă-mă şi dintr-asta!
Atât a zis, şi, închinându-se cu amândouă mâinile, s-a ghemuit lângă şofer, în
vreme ce, la spate, colonelul şi aghiotantul se zvârcoleau de râs;- ei trăseseră focurile, ca
să petreacă.
Aveau dar de ce hohoti cele trei ,,dudui” pe care nu le-am turburat, arătându-mă.
Am aflat apoi, prin ofiţer, că erau orăşence, fete de colonel, una dăscăliţă, alta
contabilă, şi-a treia... am uitat ce era a treia... a, ba nu... o carieră ciudată: logodnică.
N-am avut însă parte să filozofez cu nici una, fiindcă de-abia ne-am aşezat la masă
şi un ordin,- izvorât din şoapta unui gigea camarad, care, când ne văzuse sosind, cu intenţii
de statuquo, s-a repezit la telefon, comunicând Corpului că ,,nu ştiţi ce cofeturi sunt aici”,-
un de sus ordin deci, ne-a poftit graţios să cantonăm aiurea. Consecinţă: la 4 şi 10 intram
în Turski, fredonând glumeţele stihuri: ,,Ce frumoasă-i viaţa/ Viaţa de soldat/ Din tâmpit
odată,/ Devii la pătrat”.
*
La Turski- harta îi zice Turski-Izvor, dar m-am deprins să-l scurtez,- credeam că
schimbarea locului, reacţia mişcării, gândul chiar la-ntoarcere, au să-ntremeze trupele,
potolind epidemia. Dimpotrivă: aici au murit cei mai mulţi. Nici iadul n-ar fi înspăimântat
pe cineva, ca lazaretul de la Turski, la un kilometru de sat. În singurele două odăi ale unei
case parasite, unde n-ar fi încăput omeneşte decât 20 de inşi, se-nghesuiau 60 iar restul
până la 130 zăceau trântiţi afară, la o palmă de şanţul şoselei, într-o fostă livede,- unii
peste alţii, cismele spurcate ale unuia slujind de căpătâi altuia, cu un singur doctor, la
voia-ntâmplării,- căci, am mai spus, n-aveau uneori nici apă. Şi mulţi din ochii acestor
osândiţi la moarte, când se uitau la automobile, cari treceau pe-acolo, înnecându-I în praf,
...şi volumul său de memorii
apărut în 1913
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 32
parcă ziceau blestemând: ,,Unde e Crucea Roşie? Unde sunt banii, cerşiţi de-aproape 40 de
ani?... Nu-n ţară, după ce te-ntorci schilod e nevoie de-ngrijiri, - şi nu cu mâini de
cucoană şi cu rufărie subţire. Nu ăsta e rostul ei, şi nu acolo, la bătăi de flori, ci aici, în
dezastru, să sfârâie landoletele, pline cu ceai, cu tutun şi cu coniac. Napoleonii din
omonierele parfumate, daţi pe flori şi pe surâsuri, aici trebuiau trimeşi, scăpând atâtea vieţi
utile”. Se făcuse la Ceranoviţa, primul altoi, cu mult aşteptatul vaccine, mai promiţător
de minuni ca minciunile înaltelor patronese. Când să se facă al doilea, scârţ!... n-a mai fost
destul, şi multe regimente au rămas demi-vierges. Nu e vorbă, cu toate laudele
apărătorilor, care-şi duceau pretenţiile până la basmul că vaccinul nu e numai preventive,
ci şi curative,- mai bine că nu s-a făcut. Cine ştie ce păţeau soldaţii, cu nepăsarea şi
nerespectarea obligatoriului repaos, dintre două doze. Cele trei zile se reduseseră la una, şi
chiar în aceea, cei călări, ca artilerie, trebuiau să-şi adape caii, să-i ţesele, să care fân şi
ovăz, să taie lemne,s-ajute la cazane,- adică o nu se poate mai perfecta odihnă.
Toate mergeau alandala, cu sanitari rupţi de osteneală şi cu doctori uluiţi. Pân-
acolo ajungea uneori zăpăceala,- unii învinuind pe alţii, încât într-o zi, printer alte măsuri
sanitare, s-a comis şi aberaţia de a porunci ca trupele să nu-şi mai facă trebuinţele decât
decât în regulă: două ori pe zi, dimineaţa şi seara.
Altădată, două căruţe, chemate tocmai la Măgurele să ia medicamente, s-au întors
cu trei kilograme de acid citric, o damigeană de coniac şi 250 de grame de anti-holerină.
Şefii,- Hipocraţi, cari trăsnesc de la birou în numele umanităţii contra cui
urechează un soldat,- cei mari de tot, învinuiau Statul, iar mijlociii nu se clinteau din cort,
invocând ocupaţii de scripte şi trimiţând în locu-le pe cei mici. Numai cu aceştia, cu cei
mici s-a făcut puţinul bine ce-a fost cu putinţă. Numai printer ei s-au găsit creştini, ca
sanitaria V. Luchian şi Costache Horodină, cari,- trimeşi cu două căruţe să evacueze 11
bolnavi,- au îngropat pe drum, în 10 kilometri, pe toţi aceşti 11, morţi unul câte unul, din
lipsă de mijloace,- căci toate aceste mijloace, adică ceaiul şi doctoriile, li se dase ,,în bani”.
Merită busturi puţinii, cari ca locotenentul-medic Şeptilici şi doctorul-colonel
Tuliu, îşi petreceau ziua, expunându-şi viaţa printer muribunzi,- sau ca un simplubrigadier
de artilerie, care, văzând un camarad că varsă, conştient de pericol, şi-a făcut cruce şi l-a
apucat de frunte, pentru ca, prin reazăm, să-i uşureze contractile. Majoritatea,-
proporţional cu înălţimea-n grad,- îşi crea primiri de medicamente, căutări de case izolate,
sau ducere după ordine la Marele Cartier,- imitând astfel abnegaţia caritabililor dela
Dunăre, cari, în aşteptarea sosirii bolnavilor, se caritau reciproc.
Nu ştiu de ce, poate prin imitaţie, cât am stat la Turski, am stat în odaie. Era
albastră, ca o rufă prea scrobită, cu treiferestre văduve de cam multe geamuri, cu un pat de
fier învelinţat, şi cu o masă, fostă tocător, acoperită cu un fel de valtrap înciucurat. În patul
cu trei gămălii de alamă coclită, trei perne: una vărgată, alta pistruită de pureci şi ultima
horbotată,- tronând câte trele pe lampazul destrămat al unui chilim, leit românesc. Nişte
ex-cutii de conserve se suiseră la rangul de glastre, cuibând în ele câteva begonia
ofticoase. Peretele de deasupra mesii, purta o cartă poştalăzugrăvită, sub un chromo-
portret al Ţarinii,- iar pe chembrica valtrapului dormitau un păhărel, o chibritelniţă ştirbă,
şi, preţioasă sculă,- o lampă. Să nu uit nişte otrepe, întinse la geam, ca brizbrizuri, şi-un
piron de-o palmă, înfipt în pervazul uşii, ca suplinitor al cuierului absent. Ultim detaliu:
puţine muşte şi zero ploşniţe.
Aici am petrecut de trei ori 24 de ore, în plictiseala aşteptărilor fără rost, bârfind ca
mahalagioaicele,sau cătând distracţie în sbârnâiala telefonului, care ne lăsa să tragem cu
urechea. Bunioară:
-Allo!... Cine-i acolo?... Corpul?... Da… Am înţeles… Să repet?... Foarte bine.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 33
Repet: ,,Să plece imediat la Lovce un otomobil puternic, ca să poată sui pantele”… ,,-Da,
dar… -Nu; însă voiam să zic că n-avem nici-un otomobil puternic, pentru că… -Ordonaţi?
Să trimitem în locu-i două mici?... Foarte bine. Imediat. Am onoare”.
Cum se puteau uni caii unui motor cu ai celuilalt, ca să facă din două maşini slabe
una tare,- nici un mechanic din câţi am întrebat, nu m-a putut domiri.
Ne mai distrau uneori şi discuţiile la masă, cari mai totdeauna strângeau pe cineva
cu uşa, sub formă de problemă, - ca următoarea: Dacă după modernele susţineri
medicale, soarele omoară vibrionul holerii, pe când umezeala îi e prielnică, - de ce toate
epidemiile de holeră izbucnesc vara? De ce nu s-a pomenit holeră ivită în ploile din
martie sau în igrasia din octombrie?...
Şi-am plecat din Bulgaria, fără dezlegarea problemii.
Numai când venea poşta eream veseli. Iertam că o scrisoare,pornită din ţară la 5
iulie, ajungea la noi peste-o chenzină; dar ce nu iertam erea absurda străşnicie de-a nu ne
lăsa să punem data şi locul.Nefiind război, ce planuri divulgam? Ce victoria zădărniceam?
Miercuri, 31, 10 dimineaţa. Pe sub ferestre trec într-una trupe: două regimente de
infanterie, pornite din Panega, unul de vânători, dela Malka-Bresniţa,- coloanele, cu un
division de obuziere, din Witsky-Most, şi-o brigade de artilerie, întinsă dela Vid încoa.
Oameni lângă oameni, cai după cai, căruţe peste căruţe,- huruie, tropăie şi hodorogesc , în
ceaţă de praf,- stârnind flori, când cântă trâmbiţele,- ori storcând milă la vederea atâtor
dobitoace slabe, ostenite şi battue, cari trag cât nu pot duce, până mor pe drum.
Binecuvântaţi vor fi cei cari, într-o viitoare campanie, vor înlocui hodoroagele,
încărcate mai mult cu leneşi, prin camioane otomobile, ceva mai mici ca cele-ncercate
pân-acum, ca să urce mai uşor şi să nu rupă podeţele. Vor face un bine şi Armatii, prin
transporturi mult mai repezi, şi omenirii, cruţând nişte victime.
Smaranda Chehata în corespondenţă cu profesorul Pătru Crăciun
Floriana Tîlvănoiu
Din lista personalităţilor culturale cu care profesorul caracalean Pătru Crăciun s-a
aflat în dialog epistolar, se distinge Smaranda Chehata, sora romancierului Cezar Petrescu,
al cărui tată, profesorul Dimitrie Petrescu se născuse la Caracal în mahalaua Bold. Dealtfel
scriitorul a poposit la Caracal în câteva rânduri susţinând conferinţe. Reproducem în acest
număr al revistei câteva epistole păstrate în fondul personal Pătru Crăciun de la S.J.A.N.
Olt. Scrisorile vorbesc despre proiectele comune ale celor doi intelectuali, doar în parte
materializate, despre vizite la Caracal ale sorei scriitorului, conţin rugămintea de a ajuta la
sporirea zestrei casei memorial Cezar Petrescu din Buşteni care cu mare greutate a putut
fi amenajată ca muzeu.
Aducem pe această cale mulţumiri personalului S.J.A.N. Olt care ne-a înlesnit
accesul la acest preţios fond documentar.
[1] București, 12 sept[embrie] 1973
Stimate Domnule Profesor,
Reîntoarsă de ieri în București, viața spasmodică de capitală n-a apucat încă să-mi
întunece imaginile proaspăt sedimentate după pelerinajul la locul de baștină al părintelui
nostru. De aceea mă și grăbesc să vă adresez gândul meu încă nerăcit și bucuria de a fi
găsit acolo atâtea mâini generoase întinse pentru o viitoare colaboratoare cu Muzeul
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 34
Memorial ,,Cezar Petrescu”.22
Contibuția urbei sale natale în fixarea biografiei
profesorului Dimitrie P. Petrescu23
va fi hotărâtoare și e drept ca ea să de la obârșia sa și
nu din afară. Cu atâta mai de preț îmi pare căldura cu care ați întâmpinat și
D[umnea]v[oastră] personal propunerea mea. În dorința unei neîntârziate treceri la fapte,
vă voi scrie detaliat.
Smaranda Chehata24
[2]. București, 3 oct. 1973
Stimate Domnule Profesor,
Scrisoarea D[umnea]v[oastră] mi-a adus nu numai bucuria de a fi regăsit în ea
entuziasmul cu care a fost întâmpinat primul meu pas spre o colaborare între urbea de
baștină a tatălui meu și muzeul memorial al fiului său, ci și proiecte deja înjghebate ce-și
așteaptă urgent realizarea.
Deocamdată, întrucât mă privește- în situația mea, sau realitatea, mai bine zis, de
catalizator între Caracal și Bușteni- sunt departe de a vă răspunde cu același entuziasm. De
ce? Fiindcă buștenenii, axați pe ,,industrial” și nu pe ,,cultural”, nu înțeleg nimic din
gratuitatea unui sentiment sau a unui act creator- istoric-literar. Ca atare, la propunerea
mea ca organizația culturală din Caracal să poftească la Bușteni pentru conferințe și luare
de contact întru colaborarea viitoare, n-a stârnit decât un spontan refuz din partea
directorului Casei de Cultură, Tov[arășul] Sandu. Motivul: programul său este complet
până la finele anului, deci nu ar avea unde să mai insereze o manifestare în plus. Punct!
Inutil să adaug vreun comentariu. Acesta e omul. Dar mai ales acesta e târgul!
Tov[arășul] Sandu s-a crezut foarte ospitalier precizând că, oricine vine de la
Caracal va putea beneficia- contra cost!- de masă și casă, numai să fie precizată din timp
data sosirii și numărul participanților.
Stimate Domnule Profesor Pătru, sunt mâhnită până în adâncul sufletului de
această întâmpinare exact în contratimp și diametral opusă pornirii mele interioare și
structurii mele. Mă veți înțelege oare, atunci cât de penibil și trist mi-a fost să aștern pe
hârtie cele de mai sus?...
În schimb, doresc din răsputeri ca atitudinea oficială să nu întunece cu nimic pe
cea particulară, adică cea a noastră, a surorilor scriitorului (străin în urbea lui!). De aceea
vă repet răspicat invitația Muzeului Memorial ,,Cezar Petrescu”- al cărui îndrumător e una
dintre surori: Veniți, rogu-vă, veniți! Veniți cât mai curând! Peisajul la ora actuală e
încântător. Drumul e superb. Noi surorile până la 20-22, suntem toate libere, gata oricând
să vă însoțim, să vă deschidem larg muzeul și inimile noastre.Numai după ce veți vizita
casa memorială de la Bușteni, veți decide singuri cu ce trebuie să ilustreze orașul
D[umnea]v[oastră] pe tată și fiu.
Veniți! Inima noastră vă așteaptă!
Sm[aranda] Chehata
22
Cezar Petrescu (n. 1 dec. 1892- d. 9 martie 1961), romancier, gazetar, nuvelist, traducător și redactor la ziarele VOINȚA, ADEVĂRUL, BUCOVINA, DIMINEAȚA, ȚARĂ NOUĂ, membru al Academiei Române. S-a născut în comuna Cotnari, satul Hodora, județul Iași și a murit la București;
23 Dimitrie P. Petrescu, de profesie inginer, este tatăl scriitorului Cezar Petrescu (mama Olga
Comoniță- descendentă a unei vechi familii boierești din Moldova și fiică de senator liberal). A fost profesor la Școala Agricolă Trifești de lângă Roman. A trăit între anii 1860-1907, de origine din orașul Caracal, județul Romanați.
24 Smaranda Chehata- sora scriitorului Cezar Petrescu, donatoare de fond ,,Cezar Petrescu” pentru
înființarea unor muzee în localități din țară unde scriitorul a locuit și a creat operele sale literare: Muzeul din satul Stejaru, comuna Ion Creangă, Muzeul,,Cezar Petrescu” de la Cotnari; Muzeul Memorial ,,Cezar Petrescu” din Bușteni.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 35
[3] 3. X. 1973
Voiam, stimate Domnule Profesor și Domnule Președinte, să discutăm despre
lucrările D[umnea]v[oastră] de investigație istoric- literară ca și despre Asociația Culturală
,,Marius Bunescu”, când ne vom vedea. Totuși, aș vrea să devin cu un ceas mai devreme,
membră a Asociației ,,Marius Bunescu”, deosebită cinste pentru subsemnata și bucurie
pentru colaborări viitoare. Trimit deci foaia de membru, rămânând ca taxa să mi-o achit
ulterior, direct, prin bunăvoința D[omn]lui Președinte…
Mai am o rugăminte: nu treceți la nici un fel de elaborare definitivă a planurilor de
expoziție25
și nici realizare a lor, până nu pășiți în muzeul memorial. Veți înțelege la
momentul oportun de ce și vă mulțumesc pentru încredere. Aici e toamnă superbă, în
ciuda ploii torențiale cu fulgere și tunete. Sau tocmai de aceea. Deci să ne grăbim! Și…
faites vos jeux!26
Noi stăm cu cheia de la cutia cu scrisori în mână și, de azi încolo, cu
urechea la telefon și la soneria de la nașa pe unde vine factorul cu telegramele. Ce gândiți
despre noi?...(Și când zic ,,noi”, subînțeleg surorile lui Cezar Petrescu a căror delegată,
întru toate, sunt trup și suflet.)
Iertăciune pentru scrisul ce începe, la astă oră, să devină dezordonat. După o zi cu
multe și de toate figuri în text- încheiată cu un spectacol de teatru- am scris aste trei
scrisori, și mai am încă două de așternut pe hârtie. Dar noaptea e cu lună, salutul
CARACAL-BUȘTENI, pe pragul muzeului, în gând și în suflet, deci restul nu mai
contează, ca și când aș fi început o nouă viață…
Sm[aranda] Ch[ehata]
[4] București, tot astăzi, seara
Tel. 14.31.19
Stimate Domnule Profesor,
Nici n-a pornit bine spre D[umnea]v[oastră] misiva mea scrisă în zori, și iată-mă
cu știrile de ultimă oră de mai jos, grăbită s-o ajung din urmă.
E vorba de data când ați decis- sau, mai exact, când veți decide pelerinajul la Casa
memorială ,,Cezar Petrescu” pe care eu o sugerasem ca mai potrivită până la 20-22
octombrie.
Or[i], sora mea- îndrumătoarea muzeului- îmi telefonează fulger să vă anunț că
Direcțiunea Muzeelor Prahova, săvârșind minunea să obțină fondurile necesare unor
reparații la muzeul memorial din Bușteni, amânate cu anii, a decis începerea lucrărilor pe
teren la 20 octombrie. De unde, după acea dată, răsturnarea proiectelor D[umnea]v[oastră],
muzeul fiind închis. De ce 20, când 20 cade într-o sâmbătă?... Fiindcă- ni s-a răspuns-
materialul trebuie adus din timp, pentru ca luni, 22 să și înceapă lucrul, sezonul fiind
foarte înaintat pentru lucrări de zidărie la munte.
Nu ne putem resemna, Domnule Pătru, să ni se răpească bucuria acestui prim
contact dintre cele două orașe legate de Cezar Petrescu, dintre cele două aspirații
îngemănate, dintre cele două strădanii unite din care va naște marea noastră colaborare,
antrenând tineretul în elanul ce ne-a unit, pe mine, din sângele lui Dimitrie Petrescu, cu
D[umnea]v[oastră], care-i străjuiați memoria și țarina unde a văzut lumina zilei.
Nu! Nu ne-am putea resemna! De aceea, nădăjduiam cu entuziasmul, argumentele
D[umnea]v[oastră] și locul ce-l ocupați în aria culturală a orașului Caracal, să câștige
25
Profesorul Pătru Crăciun intenţiona să amenajeze în cadrul muzeului de la Buşteni un colţ dedicat lui Dimitrie Petrescu şi Caracalului.
26 ,,Faites vos jeux”(fr.)- ,,Faceți pariurile”
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 36
partida și să decidă pornirea caravanei înainte de 20 octombrie. De pildă, în săptămâna 8-
14 octombrie. Sau, în săptămâna următoare, dar numai până joi 18 octombrie.
Ce spuneți? Zeii, conjurați de D[umnea]v[oastră] nu ne-ar fi favorabili???
Un răspuns telegrafic, rogu-vă! Nu îndrăznesc a spera telefonic. Dar cum stau pe
jăratic, numai inima mea știe, ce temeri înfruntă…
Smaranda Chehata
[5] București, 8 noiembrie 1973
Stimate Domnule Profesor Crăciun Pătru,
Misiva de față nu va răspunde multiplelor întrebări și probleme ce pune ultima
D[umnea]v[oastră] scrisoare, pentru simplul motiv că prin scris nu am ajunge la niciun
rezultat constructiv. Chestiunea e prea serioasă, înteprinderea D[umnea]v[oastră] de a
concretiza într-o expoziție permanentă aspecte bio-bibliografice referitoare la părintele
scriitorului Cezar Petrescu, prea anevoioasă pentru a nu ne sfătui prin viu grai și a nu
preciza cu ce anume vă putem fi de un real sprijin noi, surorile, și Muzeul Memorial.
Totodată, cum sperăm din răsputeri în prezența CARACALULUI la comemorarea
Cezar Petrescu din data de 1 decembrie a.c. la Bușteni (am scris în acest sens Domnului
Director al Casei Dumneavoastră de Cultură) și cum programul festivității și alte
amănunte necesită o întrevedere anterioară, am decis să trag o fugă la Caracal pentru 24 de
ore și să ne punem de acord asupra tuturor problemelor care, pe mine una, nu mă mai lasă
să dorm de când am constatat abulia, superficialitatea, improvizarea ce predomină în
activitatea celor ce dirijează viața culturală a orașului Bușteni.
Dacă mi-au scăzut cele scrise mai sus, e că mă spovedesc D[umnea]v[oastră]
Domnule Profesor, al cărui entuziasm, ponderat dar contagios, mi-a mers la inimă. Doresc
nespus de mult să faceți D[umnea]v[oastră] primul pas în colaborarea pe care o visez între
cele două orașe ce țin de amintirea și biografia lui Cezar Petrescu.
De aceea, săptămâna viitoare – când îmi voi fixa ziua sosirii- îmi voi permite să
telegrafiez data, pentru a câștiga timp. În intenția D[umnea]v[oastră] mă voi prezenta cu
documentele ce țin de biografia și activitatea profesională a prof[esorului] Dimitrie
Petrescu, al cărui nume va răsuna pentru prima dată, cu competență și pietate, între pèreții
Casei de Cultură Bușteni, dacă conferința scontată va avea loc.
Chiar dacă din diferite motive avuabile mie sau nu, Casa de Cultură nu se va putea
deplasa până la Bușteni la ziua cea mare de 1 Decembrie (când Cezar Petrescu ar fi
împlinit 81 de ani), personal (și când zic personal zic ,,surorile scriitorului”) doresc din
răsputeri să vă avem în Bușteni, ca emisar al urbei natale a tatălui romancierului.
Cu acest prilej veți primi în dar, din partea noastră, documente de înaltă valoare
pentru realizarea unui colț modest: Dimitrie P. Petrescu. Totodată, un pumn de țărână de
pe mormântul din cimitirul orașului Roman.
În schimb, v-am fi recunoscătoare dacă- prin intermediul D[omnului ] Truică,
inițial întru cele ce ne privesc, tipografic, locul de baștină al tatălui nostru- ne-ați aduce și
D[umnea]v[oastră] personal un tot atât de pios simbol al obârșiei scriitorului- un pumn de
țărână de pe punctul exact de pe planetă unde tatăl nostru a văzut lumina zilei. Ca să-și
păstreze ineditul meritat, aceastea să rămână tăinuite între noi doi- plus dacă e nevoie, și
între noi și D[omnul] Truică.
Rog, stimate Domnule Profesor, dacă sunteți de acord cu cele de mai sus,
telegrafiați-mi imediat ! Aștept și iar aștept !
Smaranda Chehata
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 37
Legăturile lui Cezar Petrescu cu oraşul Caracal
Crăciun Pătru
La 10 martie 1974 avea loc la Buşteni un simpozion dedicat scriitorului Cezar
Petrescu, eveniment organizat de surorile scriitorului. Cu acest prilej, profesorul Pătru
Crăciun a fost invitat susţinând o interesantă comunicare. Deşi pe alocuri tributar
ideologiei epocii, textul dovedeşte erudiţia şi pasiunea pentru istoria locală- calităţi ale
profesorului caracalean. Documentul se păstrează la S.J.A.N. Olt în fondul personal Pătru
Crăciun.
Romancierul Cezar Petrescu a fost un reprezentant de seamă al romanului
românesc dintre cele două războaie mondiale. Scrierile lui, inspirate din realitatea
imediată, au captivat mase largi de cititori din diverse
categorii sociale. Virulenţa atacurilor, înfăţilate prin
personaje şi situaţii tipice, a surprins o lume de
îmbogăţiţi pe căi necinstite, a lovit cu mânoe în tagma
moşierilor şi profitorilor războiului. A fost un luptător
neobosit cu arma scrisului.
Cezar Petrescu s-a născut la Hodora-Cotnari,
în judeţul Iaşi, dar rădăcinile şui, prin tatăl său,
Dimitrie Petrescu, bunicul Petre Joja şi o spiţă
numeroasă de unchi, mătuşi, veri şi verişoare- sunt în
oraşul Caracal, oraş care a jucat în trecut un important
rol istoric. Boldul de Sus, cartierul oraşului în care a
văzut lumina zilei Dumitru Petrescu, constituia la
jumătatea secolului al XIX-lea un sat de plugari dârji
şi harnici, căliţi în suportarea şi învingerea greutăţilor
din acele vremuri de nesiguranţă şi lipsuri materiale.
Acolo se aşezau transilvănenii care plecau din locurile
lor de origine din cauza asupririi habsburgice.
Strămoşii lui Marius Bunescu, renumitul pictor, veniţi
de peste Carpaţi, tot în Bold duraseră gospodăria. Se
pare că Petre Ioja, bunicul scriitorului Cezar Petrescu, venise şi el din Transilvania înainte
de 1850. Lucrurile nu sunt clare încă în această privinţă. Cei care s-au ocupat în adâncime
de cercetarea genealogiei lui Cezar Petrescu, profesorul Petre Stroe şi învăţătorul Mihail
Truică nu au elucidat această problemă, care dealtfel nu are prea mare importanţă din
punct de vedere al istoriei literare.
În anii care au urmat imediat după primul război mondial, după ce se consfinţise
unirea deplină a poporului român prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918, se simţea o
mare nevoie de cadre cu bună pregătire în toate domeniile. Trebuia dusă luptă dârză pentru
crearea unui climat unitar, o nouă spiritualitate românească, politică şi socială.
Oamenii cu vederile cele mai înaintate, animaţi de înalte sentimente patriotice şi-
au adus contribuţia plenară la crearea noii spiritualităţi româneşti.
George Enescu întreprindea în acest sens lungi şi obositoare turnee pe tot
cuprinsul ţării celei noi, turnee pe care le încheia adesea în Caracal, pe scena
impunătorului nostru teatru. Nicolae Iorga, cu temperamentul lui vulcanic de patriot
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 38
înflăcărat, ţinea conferinţe în oraşe şi la sate, tot cu scopul de a contribui la formarea unei
conştiinţe unitare a poporului. Dânsul nu mergea singur în lungile călătorii prin ţară. Era
însoţit de scriitori şi gazetari tineri care trăiseră momentele sumbre ale războiului.
Nonagenarul Ilie Mărculescu din Caracal îşi aminteşte că Nicolae Iorga a venit în
oraş însoţit de un grup de scriitori, între care şi Cezar Petrescu. Nu-şi aminteşte anul, dar
crede că ar fi fost prin 192527
. Trebuie să fi avut loc acea poposire la Caracal mai înainte
cu un an sau doi. Se ştie că în anul 1923, Cezar Petrescu, întors de la Cluj, unde condusese
revista Gândirea, fusese numit redactor la Neamul Românesc al lui Nicolae Iorga.
Probabil că în calitatea de gazetar ca şi de scriitor a venit în oraş. Iorga a vorbit la Teatru
în faţa unei săli arhipline. Scriitorii însoţitori au citit din scrierile lor. Nu-şi aminteşte
bătrânul Mărculescu ce a prezentat tânărul scriitor Cezar Petrescu publicului caracalean.
I-a rămas însă în minte modestia lui ca atitudine, dar modest era şi îmbrăcat: ,,Avea
pantaloni tocaţi şi haina lucioasă din cauza uzajului” (Ilie Mărculescu).
Această vizită constituia, poate, prima legătură pe care o avea scriitorul cu
meleagurile de origini ale părintelui său, Dumitru Petrescu, înfăţişat romantic şi savant în
romanul ,,1907” sub numele de Dimitrie Petreanu. Alte amănunte nu se cunosc în legătură
cu venirea în oraş, la mijlocul deceniului al III-lea. Nu ştim nici dacă a ţinut legătura
într-un fel sau altul cu multele neamuri caracalene, de care s-au ocupat cercetătorii
menţionaţi: Petre Stroe şi Mihai Truică.
Rudele îl cunoşteau din auzite, ştiau că este scriitor. Octogenara Constanţa Stoica
din Caracal, născută în Bold, îşi aminteşte că într-o seară, trecând prin faţa bordeiului lui
Petre Ioja, împreună cu o prietenă, acea prietenă i-a spus: ,,Aici locuieşte Ioja, care are un
nepot scriitor la Bucureşti”. Nu era vorba Petre, desigur, că el murise demult, ci de un alt
Ioja, probabil Iancu, fost grefier la Tribunalul Romanaţi.
Scena aceasta se poate să se fi întâmplat prin 1915, Cezar Petrescu debutase în
1907 ca elev de liceu [notă de subsol, probabil
Smaranda Chehata: ,,Cezar Petrescu se afla încă
la Iaşi şi îşi făcea încă modesta şi anonima sa
ucenicie de publicist în presa ieşeană sau
bucureşteană, sub pseudonime sau fără semnătură.
Abia în 1918- 1 decembrie- părăseşte Iaşul
adolescenţei şi al primei tinereţi] cu nuvela
,,Scrisori” publicată în ,,Sămănătorul”, iar în 1912
se lansează cu o deosebită fervoare ca gazetar
politic la ,,Facla” lui N.D. Cocea. Era deci
cunoscut ca publicist, prin pamflete violente,
aşezate pe aceeaşi linie cu pamfletele lui Arghezi,
Cocea, Galaction chiar.
Ne sunt cunoscute şi trăsăturile fizice şi
morale ale neamului Ioja. Nu erau oameni înalţi,
mai mult scunzi. Scriitorul Barbu Alexandru
Emandi într-un articol din România Literară
publicat anul trecut, scria că la 40 de ani Cezar
Petrescu ,,era un bărbat de statură submijlocie, cu
umeri largi, plin, fără a fi obez, cu o figură
2727
De la profesorul Dumitru Botar avem informaţia conform căreia Nicolae Iorga fusese găzduit la Caracal de I. Hagiescu Mirişte. Istoricul admirase arhitectura casei şi operele de artă găzduite în ea. Cum Hagiescu Mirişte a încetat din viaţă în mai 1922, deducem că vizita istoricului la Caracal a fost anterioară.
O excelentă monografie a lui Ion
Zbârcot închinată lui Dimitrie
Petrescu (Ed. Scribul, 2000)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 39
exprimând vigoare şi
energie” (,,Cezar Petrescu,
militant pentru pace”). Şi
femeile şi bărbaţii din neamul
Ioja erau întreprinzători şi
isteţi, oameni ai acţiunilor
repezi, definitorii.
Caracteristica aceasta s-a
transmis de la o generaţie la
alta, ajungând până la
descendenţii şi descendentele
de astăzi. O legătură a
romancierului cu oraşul
Caracal despre care ştim mai
multe lucruri, pentru că
posedăm documente, este
consemnată în anul 1937. Cu
un an înainte, luase fiinţă în
oraş ,,Ateneul popular”, al
cărui animator era profesorul de literatură română Gheorghe Constantinescu. Scopul
principal al Ateneului era răspândirea culturii prin conferinţe publice. Au fost invitaţi să
conferenţieze la Caracal, în anii 1937, 1938, numeroşi oameni de cultură, personalităţile
cele mai proeminente ale ţării din acea vreme: Ion Simionescu, Simion Mehedinţi, Tudor
Vianu, Ionel Teodoreanu şi alţii.
A fost invitat şi Cezar Petrescu să conferenţieze la Caracal. Un schimb de scrisori
a avut loc între romancier şo profesorul Gheorghe Constantinescu, dintre care ni s-au
păstrat două, ajungând până la noi. Prima scrisoare are pe frontispiciu scris: ,,4 ianuarie
1937, str. Dr. N. Tomescu, 4”. Se indica,
deci, strada pe care locuia în Bucureşti.
Romancierul, la invitaţia ce i se făcuse de a
conferenţia la Caracal, răspundea:
,,...aproape toate duminecile şi sărbătorile
din luna ianuarie şi februarie, până la 21 II,
sunt făgăduite diferitelor aşezăminte
culturale din foarte risipite oraşe ale ţării”.
Desprindem din rândurile de mai sus
activitatea multiplă desfăşurată de scriitor,
spiritul de sacrificiu, dorinţa de a contribui
la ridicarea nivelului de cultură a
poporului, ca şi preţuirea de care se
bucura, fiind invitat să vorbească
oamenilor.
Ne întrebăm dacă îl atrăgea oraşul
străbunilor, dacă avea simpatie deosebită
Smaranda Chehata, sora scriitorului...
…Smaranda Chehata într-un desen
executat de Cezar Petrescu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 40
faţă de el? Sigur că avea. În scrisoarea amintită anunţă că: ,,... aş încerca să amân o
conferinţă din Bucureşti, de la 17 ianuarie pentru altădată, dacă aş fi sigur că nu pierd prea
mult timp cu drumul dus şi întors până la Caracal”. El anunţa, în acelaşi timp, prin
scrisoarea menţionată şi subiectul conferinţei: ,,Actualitatea lui Eminescu”. Scriitorul se
afla în plină atmosferă eminesciană, în acel an 1937, că atunci apare ,,Carmen Saeculare”
[notă Smaranda Chehata: ,,1937. În 1935 apare I vol. Luceafărul. În 1936, celelalte
două”], ultimulvolum al trilogiei ,,Romanul lui Eminescu”. Volumul ,,Luceafărul” apăruse
în 1935 iar ,,Nirvana” în 1936.
Scrisoarea se încheie cu un pasaj care merită să fie citat în întregime, spre a ne da
seama şi mai bine de trăsăturile de caracter, de înaltul patriotism al scriitorului:
,,Condiţiile? În afară de spesele de deplasare şi găzduire, înţeleg ca eventualul beneficiusă
fie vărsat bibliotecii liceului întrucât obişnuiesc să dau această destinaţie... onorariilor
mele”. Nu era omul banului, cum sunt aşa de mulţi oameni de seamă ai ţării în timpul
nostru. Nu face gestul de cedare a onorariilor sale numai la Caracal, ci aceasta era o normă
a comportării sale aţă de toate oraşele unde conferenţia.
Cezar Petrescu a venit la Caracal la 17 ianuarie şi a ţinut conferinţa pe care o
anunţase şi anume despre ,,Actualitatea lui Eminescu”. Acest lucru este atestat de două
documente. O mărturie a lui Ilie Mărculescu, participant la conferinţă (Cr. Pătru-
,,Secvenţe din amurg”, vol. II, p. 317) arată că sala Liceului ,,Ioniţă Asan” era arhiplină.
Venise în special tineret. După conferinţă, scriitorul a dat autografe. Mărculescu, care era
librar, adusese de la librărie mai multe zeci de cărţi ale romancierului, recent apărute.
Autografele le-a dat în holul liceului. Solicitanţii erau aşa de mulţi, că nu au ajuns cărţi
pentru toţi.
Se ducea prin presă în acei ani o susţinută
campanie pentru ca librăriile să fie conduse de
oameni culţi, cunoscători ai cărţilor, ca să le
recomande cititorilor. Librăria să nu fie un simplu
mijloc comercial, ci o şcoală. Cezar Petrescu era
şi el un susţinător al acestei idei. Îl cunoştea pe
Mărculescu din recomandările lui Georgescu-
Delafras28
şi s-a bucurat să găsească în Caracal un
librar cu studii, absolvent al gimnaziului şi al
Şcolii Normale.
Al doilea document care vorbeşte despre
venirea la Caracal şi ţinerea conferinţei cu tema
,,Actualitatea lui Eminescu” este o scrisoare din
30 ianuarie 1937 a scriitorului către acelaşi veşnic
om de cultură caracalean care a fost profesorul
Gh. Constantinescu. Îi aduce mulţumiri ,,pentru
plăcuta primire şi rara ospitalitate” de care s-a
bucurat în oraş. Anterior fusese rugat să intervină
pe lângă alţi oameni de prestigiu ca să
conferenţieze la Caracal, rugăminte la care
răspunde condescendent: ,,...îmi este cu neputinţă
să intervin personal la conferenţiarii despre care
pomeneşti d-ta în ultima scrisoare. Aceasta fiindcă
28
Directorul editurii Cugetarea din Bucureşti.
Librarul Ilie Mărculescu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 41
m-am pustnicit în
casă la lucru şi la
casnă, încât sub nici
un cuvânt nu mai ies
din bârlog până ce nu
termin cartea”.
La ce carte se
referă, nu ştim cu
precizie. Poate să fi
fost ,,Mane, Tekkel,
Fares” sau chiar
,,Carmen Saeculare”,
apărute amândouă în
1937, ori ,,Noi vrem
pământ”, editată în
1938 [notă Samaranda Chehata: ,,în nici un caz C. Saec. care apăruse în 1936. Mai sigur
Mane, Tekkel, Fares apărut în 1937]. Se ştie că lucra extrem de mult, că tipărea adesea şi
câte două romane pe an.
Aceasta a făcut pe unii
criticisă-l acuze de
neadâncirea temelor în unele
lucrări.
În scrisoarea
amintită, Cezar Petrescu
indică mai multe nume de
conferenţiari din Bucureşti:
Mircea Eliade, Nichifor
Crainic, Nae Ionescu, Ion
Petrovici, dar adaugă: ,,Dacă
ideile politice pentru care
militează nu înseamnă cumva
vreo piedică din cine ştie ce considerente”.
Amândouă scrisorile, şi cea din 4 ianuarie şi aceea din 30 ianuarie sunt cărţi
poştale de răspuns , trimise d-lui Gh. Constantinescu, conducătorul ateneului. Au fost
scrise cu cerneală neagră pe ambele feţe. Semnătura este făcută cu scrisul neîntrerupt la
scrierea celor două cuvinte, Cezar Petrescu. Din felul cum a răspuns la solicitare ne putem
da seama că scriitorul avea pentru oraşul de origine al neamului său, puternice sentimente
de dragoste. De-a lungul anilor, cetăţenii din Caracal şi-au arătat şi ei preţuirea pentru
autorul romanelor ,,Întunecare”, ,,Apostol” şi ,,Comoara regelui Dromichet” şi atâtea
remarcabile scrieri. În 1950, profesorul Petre Stroe înfiinţează la Liceul ,,Ioniţă Asan”
,,Cenaclul literar Cezar Petrescu”,când scriitorul era în viaţă încă. Nu ştim dacă a luat
legătura cu dânsul, sau în ce a constat legătura. În cadrul cenaclului, trecut ulterior la Casa
de Cultură, sub numele de ,,Haralamb G. Lecca” şi-a citit scriitorul în devenire pe atunci
Nicolae Paul Mihail- prima versiune a romanului său ,,Femeia cibernetică”. Biblioteca
orăşenească, prin tovarăşul Constantin Neagoe, directorul bibliotecii, a iniţiat mai multe
acţiuni, dedicate evocării romancierului, iar Asociaţia culturală Marius Bunescu a
organizat medalioane de prezentare a vieţii şi operei lui Cezar Petrescu.
S-au împlinit pe ziua de 9 martie 13 ani de la încetarea din viaţă alui Cezar
Pătru Crăciun invitat de profesorul Petre Stroe la Breaza la 26
nov. 1973 ( S.J.A.N. Olt)
La aceeaşi dată: Petre Stroe, Pătru Crăciun, învăţătorul
lui Petre Stroe (S.J.A.N. Olt)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 42
Petrescu. A plecat
din lume omul, dar a
rămas opera, ca un
bun al colectivităţii
şi continuă să fie tot
aşa de actuală, de
îndrăgită de cititori,
ca şi în trecut. Ea
rezistă trecerii
necontenite a
timpului pentru că
autorul a ştiut să
prindă în scrisul său
esenţa vieţii sociale dintr-o epocă anume, cu contradicţiile ei cu prăbuşirile morale ale
burgheziei, şi cu năzuinţele spre lumină ale celor mulţi şi necăjiţi. Prin tot ce a scris şi a
gândit, prin activitatea de gazetar, care la un moment dat tindea să eclipseze pe cea de
scriitor, prin cobferinţele ţinute în ,,foarte risipite oraşe ale ţării” cum se exprima el, Cezar
Petrescu a fost scriitorul-cetăţean, luptător pentru idealurile majore ale poporului.
Astăzi, în această incintă minunată a munţilor din preajma Buştenilor, am venit să
comemorăm pe scriitor şi pe cetăţean deopotrivă. Asociaţia culturală ,,Marius Bunescu”
reprezentată prin preşedinte şi prin membrii ei: Maria Andronache, Julieta Pătru, Nicolae
Paul Mihail, ca soli ai oraşului de baştină al scriitorului, aduc mulţumiri deosebite
surorilor lui Cezar Petrescu pentru organizarea simpozionului şi în special d-nei Smaranda
Chehata care a depus muncă entuziastă şi abnegaţie, în condiţii nu totdeauna prielnice.
Mulţumiri şi d-nei Alice Dobrovici, şi dânsa membră a Asociaţiei ,,Bunescu” ca şi
Smaranda Chehata. Mulţumim organelor locale de partid şi de stat care au sprijinit.
Instituţiile de cultură din Caracal vor căuta să păstreze în rândul cititorilor dragostea şi
preţuirea pentru opera scriitorului Cezar Petrescu.
Mirajul Afroditei (VI) Paul Dogaru
Măruntele dezamăgiri deversează instinctual marile bucurii. Fiecare om îşi are slăbiciunile lui. Şi eu pe ale mele. Una dintre ele – ar fi necesar
şi aşa e practic, să luaţi în consideraţie vârsta şi temperamentul – cred că-i aceea de a-mi
odihni visele în seară netulburat de nimeni cu întrebări pe care niciodată nu le-am
descoperit şi poate de aceea nu mai conversez cu Steaua înunericului clocotind în mine
seva neîmpăcării cu destinul. De-am făcut-o cândva eram singur, obosit în căutările mele
şi-un sprijin, fie el chiar neglijabil, indiferent de unde vine e ca o mană a cerului. Mi-am
uitat de taifasurile prelungite, pesemne că sfaturile ei se epuizaseră sau se temea că eu n-o
mai ascult atât de evlavios ca înainte, cuminte ca un elev de şcoală înaltă. E o deducţie
personală nu prea fericită şi n-o vâr nimănui pe gât cu de-a sila dacă nu mă crede. Aşadar, bărbierit proaspăt, într-un pulover verde, culoarea mea preferată, cu un
ziar „Sportul” în mână mă îndreptam cu pas tineresc spre parc. E seară. Se scurge o oră.
Îmi permit să schimb poziţia de pe umăr şi picior pe revers. Ce încet se descompun
culorile! - remarc deşi ştiu că timpul are măsura lui inviolabilă şi imuabilă. Doar noi trăim
Vinietă executată de Pătru Crăciun
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 43
cu complexul pasului de
melc sau zborul lânced al
frunzelor foşnitoare prin
văzduh! Învârt câteva
frunze în palme, le
fărâmiţez şi gândesc că
aşa-i şi omul, la început,
verde, întreg, urmează
paliditatea înveşmântată pe
maturitate ca-n rochia
cutanată a serii se
îngălbeneşte surpându-te
sub lut. Traiectoria se
numeşte viaţă, iar forţa ce-
o potenţează izvorăşte din mâna dură a destinului. N-am timp de noţiuni mai mult sau
puţin abstracte căci glasul Rodicăi, glasul ei de copilă mofturoasă sparge liniştea, nu ştiu
ce-i cu mine!, nu-mi pare bine cu toate că pe ea o aşteptam cuprins de nerăbdare.
– Ai venit de mult?
– Gândesc că n-are importanţă cât aştepţi, ci pe cine aştepţi. Calitatea primeză!
De ce nu ne-am conduce după aşa ceva!
– Tu... eşti serios? Ce atitudine să iau?
– Mai mult ca oricând şi mai sever ca de obicei.
– Cu ce-au greşit bieţii oameni! - încearcă ea să ironizeze, să dea un aer comic
situaţiei. Mă surprinzi ! Are o panglică albă, de şcolăriţă, pe cap, e aşezată în dezordine pe
sub plete şi-i dă tentă agitată.
– Scoateţi-o! Panglica. Descopăr că-mi stă bine când fac pe îndrăgostitul autoritar.
Nu vrea, orgoliul ei de femeie compune o forţă contrară doleanţei mele.
Din integritatea minţii alege întrebările potrivite – aşa crede – şi mi le serveşte
nepiperate:
– Cine-s eu? Dar tu cum te numeşti? Suntem atât de legaţi unul de celălalt încât ne
putem permite scene de familie? De-ţi întorci faţa de la mine simţim că suntem aproape?!
– Fetiţo ! - îi zic - lasă orgoliul şi ascultă-mă! Fără auxiliare eşti frumoasă. Continui
să-ţi spun adevărul, deşi tu-l vezi fals, colcăitor în complimente. Crezi că nu sunt sincer şi
te temi de cuvinte dure! Eşti frumoasă când părul îţi cade în dezordine pe umeri sărutat de
vânt, de ploi, de nea mai mult decât buzele mele. Sălbatică fii. Şi mi-eşti dragă.
– Tonul profetului!
– Cuvintele spuse sau scrise au acelaşi numitor la tine: reliefarea frumuseţii pure. O
marmoră valorează mai puţin uneori decât un bloc de piatră sculptat haotic de intemperii.
– Absurd eşti în astă seară. Ţi s-au înecat corăbiile şi regretul nu-i mare!
– Dacă zici tu. Nu sunt un bun marinar! Tu?
– Eu, din păcate, da. Şi simt că ameninţă mereu furtuna.
– Adică? Sunt năucit. Explică-te! Ce înseamnă „Şi simt că ameninţă mereu
furtuna!?”
– Fizic ai, dicţie la fel. Acum mă conving că te macină şi talentul.
– Apa-i tulbure şi eu par a fi un peşte ce caută să înţeleagă lumea privind-o din
afund. Apa de-i murdară ce pricep din toate dansurile morţii?
– Nimic nu vei pricepe de nu vrei. Se schimbă vremea, Dane şi un miros uscat de
furtună stăruie în aer, îl respirăm în nări, zdrenţuit, orfan, fără mamă şi lumină.
Paul Dogaru (jos) în mijlocul elevilor săi de la şcoala
Găneasa
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 44
– Mai depate?
– Nu te încearcă oboseala
străbătând străzile către seară la fiecare
douăzeci şi patru de ore de două ori? Când
şarpele e neglijat se înfurie şi muşcă
împrumutându-şi veninul pentru ultimele
zile.
– Stupidităţi!
– Aşa crezi tu. Sunt lucruri serioase.
Apoi pe un ton patetic, când plângem
înseamnă că lucrurile sunt triste, când
râdem însă, lucrurile sunt şi triste şi
nedigerabile. Eu râd. Ia aminte că sunt
obligată, râsul din inimă e grav!
– Timpul, Rody, pradă altădată greu
de mistuit, l-am cuprins în braţe. Am vrut,
eu şi tu, să facem din el înălţimi până peste
suflet, deasupra lui, până la reţinere. De-am
cules o floare te-am găsit în parfumul ei, de-
a plouat mi-a plăcut să cred că-n puzderia
apei se chircesc adăpostite de ochii
trecătorilor şi câteva din lacrimile noastre.
Cântecul acestei vârste este înţelept, dar
tânăr ca veşnicul tril al păsărilor în luncă.
Iată de unde ne-a început basmul să-l trăim.
Nu mă recunoşti? Nu sunt cel dintâi!
înălţimile curg prin mine şi ies afară
preschimbate în dragoste pentru tot ce mă-nconjoară. Dacă vrei, e un cântec al setei de
viaţă. Mi-e cald. Mi-e bine. Dar despre ce-mi vorbeai tu? Mi-ai furat tristeţea, Rody? Nu
vrei să-mi dai o fărâmă din ea înapoi?
– Mă tem pentru tine. Ai uitat cine-s eu, şi mai ales n-aş vrea să fiu ce crezi – o
simplă păpuşă ce râde şi cântă, o păpuşă vie ce-o mişti pe sârmă să nu te plictiseşti când
bate la uşă monotonia. Tu vrei să fiu o dublură?
– Nu-nţeleg. Niciodată n-am gândit să te subjug unui rol atât de meschin. Trăieşti
o halucinaţie, o fantezie a gândurilor tale răvăşite. Strângi tină la răscrucea străzii, în
fluviul nopţilor şi-i cauţi asemănare cu mine, cu noi. Eşti tentată să vezi totul îndoliat.
– Am pierdut noţiunile începutului, ne descoperim a fi nişte măşti concepute
stângaci, artificiale.
– Ce dracu se întâmplă? Stăm de-o jumătate de oră şi nu ştim ce vrem! Termină cu
năzbâtiile tale copilăreşti! De-ţi place să mi le-nşiri, n-ai decât, dar iartă-mă de nu le dau
prea mare importanţă. Prietenia noastră nu comportă asemenea nereuşite...
– Prietenia noastră! - repetă ea dezarmant de dezamăgită. Ce înţelegi tu prin aceste
cuvinte? A existat sau e un basm citit de amândoi prin vreo carte, în afara sufletelor
noastre! Îşi fixase tentacular privirea pe margini de cer şi mocnea prin cuvinte. Fiecare cu
basmul lui, aşa cum îl înţelege cum îl vrea. Mă fixează fără putere: Cum se numeşte?
– Cine ? - nu înţeleg eu întrebarea.
Paul Dogaru alături de fratele său Ion la
Clocociov (iulie 1977)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 45
– Fata cu care îţi consumi serile, cea
care îţi strânge braţul în locul meu. Are un
nume frumos, desigur. Aşa trebuie. Şi părul,
părul cum este? Ochii-i are migdalaţi ca ai
mei. De câte ori i-ai spus-o? Nu te-ai plictisit
repetând în fiecare seară?
– Idei preconcepute! Nimic nu există
ca materie.
– Nu sunt diletantă. Judec puţin mai
mult decât crezi, îndeajuns să văd adevărata
faţă a lucrurilor. Şi nu dau greş.
– Diletantă, zici? Nu te caracterizez.
Mica mea aventură, căci altfel nu este, te
frapează. Blestemate fie obsesiile!
– Parcă spuneai că sunt concepte!
Oricum, argumentele nu schimbă nimic. Şi
aventurile-ţi trasează trecutul, îţi umplu
prezentul. Şi nu m-ar surprinde. Să hrănească
viitorul. Unde-i schimbarea de care-mi
vorbeşti mereu?
– Aici, Rodica, în mine! Nu mint,
greaua nevroză se aşterne tot mai mult peste muşchi, ea nu vrea să creadă, i-aş spune să
plece, totuşi stă, ascultă, şi ce e mai grav, dă lecţii veninoase.
– Cherchez la femme! Nu-i aşa? De ce n-aş fi şi eu „o aventură?!” Gheţari imenşi se aşezau între noi, se topeau, apa lor de-o răceală înspăimântătoare
se prelingea pe sâni înjunghiindu-ne fiinţele. La început au fost vise sculptate înre cer şi
pământ, mai cu seamă pe lumină de-un Dumnezeu savant, apoi povârnite în noi şi pe
bănci ca nişte rămăşiţe nefolositoare nimănui sau cadouri pentru toleraţi. Ciudat?
Mă-nvăţase timpul să fiu dur, iubirea nefiind pentru mine decât un ţel nobil spre trăiri
profunde, ţel atins cu greu şi sacrificii. Uneori m-a pândit din apropiere, nevăzută,
îmbălsămându-mă cu umbra, alteori existând doar în închipuirea mea. Şi de fiecare dată
s-a pierdut în întuneric mică şi dezamăgită că n-am tras înapoi ivărul porţii, că n-am
descuiat uşa s-o primesc ospitalier înflăcărat. Îmi dorea vârsta, chipul şi trupul cu lăcomie.
De sete a răbdat, şi de foame. Inima nu-i întindea sentimentele nefărâme, nu-i asculta
plânsul.
Mă simţeam altul, fiindcă vârsta – ce frumoasă-i la douăzeci şi trei de ani! – îmi
plăcea să n-o vântur nimicurilor în gură, ci frumuseţii de adevăr şi puritate. Să-mi smulg
sufletul plecărilor nocturne, să-l aduc aproape lângă malul apei în care trăiesc, ca în plină
lumină de lună să-i ascult tainele câte au mai rămas, câte se descifrează pe trunchiul
anotimpurilor. De nu are încredere în mine va veni ora, clipa când genele-i vor fremăta a
durere, când seninul ochilor îmbătat de monotonia limpezimii va dori un singur nume, o
singură prezenţă, precum un nor plumburiu ce-şi varsă plămada sacră a ploii peste
incandescenţa răului. Nu blestem, nu caut nod în papură, enunţ un lucru pe care ea se pare
că nu-l cunoaşte. Mă va dori şi striga demenţial. Din pretutindeni, eu, muritorul, cu
zâmbetul ironic crestat în colţul buzelor, imagine fugară a orelor târzii în parcul serii, voi
răsări abrupt, neîncovoiat şi mut s-o năucesc cu tăcerea şi lipsa mea de încărcătură
afectivă. Mâinile ei, acele mâini ce-mi ştiau desimea părului, se vor bălăbăni fără tăgadă în
aer căutându-mi verticala obrazului, conturul savuros al buzelor şi gropiţa din barbă care
Paul Dogaru alături de colegul Ghiţă
Pop la Slătioara (Maramureş) în aprilie
1968
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 46
se spune că aduce noroc în dragoste.
Nu voi fi eu, ci o pasăre gravată în
sânge aducând a halucinaţie şi
răceală somnambulă. Aşa e viaţa
noastră, plină cu sinusoide şi cine n-
a cunoscut durerea nu va savura cu
adevărat izbânda. Te-am căutat
aievea, în seva copacilor cernită de
licheni, în vârsta copilărească a
norilor. Mi te ascunzi după degete
cu geamăt arunci pe zori amintiri şi
mă întreb cum de ai forţa să fii
şerpoaică acerbă pe când te strig
fără ecou în noaptea ridicată între
noi! Treaptă cu treaptă visul izvorât
fior se toarce răsucit pe degetul primăverii ca să ne trezim simpli încreionaţi de frunze
mature şi metamorfozate în poeme. Te căutam... Dar unde nu te-am căutat? Şi te-am găsit
în adierea de vânt pe obraz cum nu voiam, flacăra îndepărtată de lungimea braţelor mele
neputincioase şi doritoare în a te cuprinde. Unde eşti acum, nu te mai văd? Ducă-se în
pustiuri dorinţele! Te incendiază când eşti predestinat iernilor de îngheţ, te scormonesc cu
îngheţ când dăinuie pe buze primii muguri. Toate gândurile afurisise se înghesuie în mine
şi trădează. Cât de mult o iubesc? Nu există nimic adevărat în toată povestea noastră?
Încremenesc. Tare sunt curios să aflu dacă Columb a păstrat aceeaşi încremenire când a
descperit „Lumea nouă”. Şi ea-i alături, lângă mine. O dorinţă dispare, alta naşte,
înmugureşte. Citeşte-mi pe faţă gândurile şi cutremură-te! Suferă în suferinţa mea. Fără
regrete, interiorizat. Prorocirea comuniunii noastre poartă un titlu macabru de aduceri-
aminte, am desluşit-o cu mult înainte de a-mi spune tu că ameninţă furtuna. De aceea
m-am pierdut printre cuvinte.
Prin nopţile stelare pierdute în abis / O lacrimă se cerne, tablou al amintirii / C-am
fost cândva străjeri, alături lângă vis / Ca o polară notă pe strunele iubirii. / Şi ne-am
cuprins în braţe tot visul crucial / Înveşmântat în taine când călătorul pleacă, / Aşa cum
Barca nopţii strânge zorii-n teacă / Izbind visarea-nimfă de-al trupurilor val. / Tu să nu
plângi când apa se-nchide peste mine / Eu, cel pierdut în oră, la crâncenă genună / Căci
totul e refren cântat în nopţi senine / Şi prăbuşit în beznă la cea dintâi furtună. / Când pasul
meu îţi poartă amprenta singular / - Blestem printre fecioare în dimineţi şi seri / Să ştii că
am băut otrava din pahar/ Cu gândul că iubirea-mi a râs peste dureri !
Şi tu stai aşezată atât de nefiresc peste crezul meu? Contrar obişnuinţei taci. Când
mergi acasă, în patul moale îmbrăţişând avară perna vei vărsa şirag de lacrimi insipide, sau
cu retinele uscate de tensiune, cu buzele fierbinţi de sărutările trecutului vei îngâna simplul
joc al adolescenţei: „Mă iubeşte, nu mă iubeşte!” Te vei opri din numărătoare obosită. Şi
când sonoritatea cuvintelor prinde înţeles urli în sufletul tău de adolescentă ca un animal
rănit: „Mă iubeşte e destul pentru a nu mă lăsa singură!” Existenţa noastră incumbă
amăgiri după cum şi bucuriile îşi au locul lor bine definit. Am fost bun cu ea şi nu va şti că
moartea ei, spelbitatea vieţii depindea în acele momente telurice doar de mine. Drumul
despărţirii nu l-am intuit. Ea să fie cea care spune ultimul cuvânt crâncen, care să dărâme
ultima cărămidă a castelului clădit pe nisip, pe nisipul iubirii neîmplinite, cuvântul ursuz
ca o ură, steril ca o prietenie fără început şi fără sfârşit. Am fost orb de n-am observat
diluviunile încleştate de picioare, cum de n-am auzit vuietul apei sărate în apropiere!
Legitimaţia de profesor a lui Paul Dogaru
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 47
Anii desfrunziţi de amintirile aruncate în lutul paşilor al tinereţii să mi-o aducă în
cale limpede dar încercănată. Şi atunci eu voi fi acela care va derula adevărul în cruzimea
lui, aşa cum încă nu-l cunoaştem. Şi de va înţelege va suspina doar, şi de va deveni lividă
voi crede că-i o nefericire perfidă cu mădularele ruginite de plictiseala prezentului. O vor
roade regrete – jur că aşa va fi! – când numele meu va stărui pe buze străine, când eu voi
fi o boltă de cer ce nu poate fi întrezărită real. Şi bărbatul, omul de lângă ea, bărbatul ei!
(cum de nu pot rosti bine acest cuvânt ce-mi pare hidos?) va rămâne nedumerit la vibraţia
braţului gingaş înşurubat pe-al lui. O clipă, doar o clipă va spera că-i un fapt trecător,
obişnuit, un tremur nedefinit, ciudat şi logic. Dar paliditatea fetei? Dar tulburul ochilor?
Dar şovăiala paşilor? Şi toate la ecoul aceluiaşi cuvânt! Ştii tu, străinule, ce rezonanţă au
sunetele acestea pentru soţia ta? Dacă vrei şi dacă nu vrei eu nu te las pradă haoticelor
gânduri şi-ţi răspund: totul. Da, da,
totul. Şi apa ce-o bea şi aerul ce-l
respiră şi bărbatul ce-o posedă cu
ardoare pe când ea pândeşte la unicul
adevăr al vieţii ei: prima dragoste,
marea ei dragoste! Hai, nu mai fi aşa
posac, e doar soţia ta, şi-i o soţie
frumoasă, tandră, bună. Trecutul ei nu
te interesează. Ştii din calcul că fiecare
femeie frumoasă are un trecut bogat. Şi
la urma urmei cu ce ţi-ar fi folositor să
cunoşti în amănunţime un travaliu fără
importanţă pentru tine! Advărul nu ţi l-
ar spune indiferent că te comporţi
diplomatic sau grosolan. În urechi vor
vibra aceleaşi note de duioşie cu
„numai pe tine te iubesc” în mijloc, iar
tu uitând să mai însăilezi întrebări, vei
fi fericitul soţ din totdeauna. Şi numele
meu va fi pentru tine anonim, fără vreo
rezonanţă de-l auzi din întâmplare.
Numai sufletul ei cuibărit lângă al tău îi
cunoaşte tăria. Şi, în fond ce te
interesează pe tine un nume surpat în
atâtea toamne şi noroaie?! Rodica nu
ştia nimic, iar reflexul ei de femeie
refuză să-i destăinuie ce se va întâmpla
mai târziu. De team ! Ofelia străbate secolele să poposească în contemporaneitate! Şi,
Doamne, cât mai seamănă cu Ofelia! Părul despletit în dezordine pe umeri, ochii rătăciţi în
nicăieri şi cuvintele acestea la un pas de nebunie! Iată panorama sentimentelor în care
curajoşi ne altoim şi consumăm fiinţa.
În vara acestui an a rămas corigentă la latină. Nu mi-a spus, suferea în tăcere,
întâlnirile devin o cadenţă anostă, superfluă a luminilor dinainte, s-au preschimbat în
amăgiri, cuvintele teatrale, gesturi ostentative elucubrante. Sub zâmbetul candid
înţelegeam profunzima regretelor, a torturii. Şi-mi aminteam de Jean Cristophe care pe
undeva spunea: „L’amour n’est jamais plus fort que quand il lent qu’il va a ce qui le
fera suffoir”.
Paul Dogaru student
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 48
M-am oprit în parc chemat de ceva nedefinit, de trilogia ciocârliei depusă demult
în lanuri şi pe albăstrimea cerului, de nimbul roşiatic al soarelui în apusuri. Câteva frânturi
de nori, spelbe, resfirate căzneau să se desprindă în imensitate şi mişcarea lor sacadată îmi
provoca stări alerte ca-ntr-un dans sălbatic de necuvântătoare. Se pierd uşor, abia
inteligibil pe sub coroana unui tei pentru ca să apară în partea cealaltă mai ştese, mai slabe
până la epuizare. Aud foşnete în ierbi şi-mi dau seama că acolo există o altă viaţă, fără
sentiment, dar sortită veşnic calamităţilor naturale. Îmi pare rău de aceste vietăţi ce-şi
poartă destinul, nedoritoare de popasuri, inconştiente în scurta lor viaţă. Răsar stelele. Ştiu
că sunt acolo, pe abis, dinaintea mea, dar e mai omenesc să spui că răsar în fiecare seară.
Ceasul arată ora obişnuită a întâmplărilor cotidiene. Se întâlnesc îndrăgostiţii, se avântă
unul spre celălalt, învăpăiaţi de dorul neconsumat, de sărutările nedăruite ce ard pe gură.
Şi, ruşinaţi de efervescenţa lor tinerească, de oamenii din jur, îşi potolesc avântul, se
dezamăgesc puţin.
Silueta ei se desluşeşte la marginea
parcului granulos. Îngândurată. Şi
singură. Strig. Vine tărăgănat, c-o
plictiseală de moarte în priviri şi-un
zâmbet de bătrână jugrăvit pe rădăcina
buzelor. Ne salutăm muţi, de parcă n-am
cunoaşte abecedarul, nici tabla înmulţirii,
ca doi străini ne studiem, eu venit dintr-
un capăt al Terrei, ea din celălalt. O
întreb după o veşnicie cum a fost la
şcoală, ea îmi răspunde scurt:
– Trist. Restul îi rămâne în gâtlej
şi natura pare să se înfăşoare de tăcerea
noastră rostogolită printre tei,
asemănătoare cu ura, ostentativă şi grea.
Să-i cerem destinului o altă albie sau
doar o ramificaţie din albia-i proprie.
Când vrea omul, acest muritor al Terrei,
întârzie şi rotaţia pământului cu câteva
fracţiuni de secundă izbindu-i în pântec
cu încăpăţânare apele oprite în stăvilar!
Ultima oră - continuă – am avut
dirigenţia. S-a vorbit despre prietenie şi
dragoste, o adevărată avalanşă de cotradicţii între colegi şi colege. Ele susţineau că toate
prieteniile dintre un băiat şi o fată se transformă în cele din urmă în dragoste, ei – că nu-i
adevărat. Mai spuneau că nu există o dragoste curată, că pe ici, pe colo se strecoară
interesul sau lucruri de amănunt care influenţează adevăratele sentimente şi atunci nimic
nu mai are aura pudicităţii, a curatului...
– Tu cum gândeşti? De partea cui te-ai situat? De-ar fi fost lumină probabil că
citeam în ochii ei flăcări drăceşti de reproş şi dispreţ. Caută febril în mapa cu cărţi,
răsfoieşte una dintre ele, ia un plic şi mi-l dă. Se scuză că-i târziu şi pleacă lăsându-mă
nedumerit. Cred c-am jignit-o şi mă tot întreb ce rost are prezenţa plicului în bezna
înconjurătoare. Acasă, o amarnică dezamăgire, mai degrabă o răbufnire lăuntrică mă
cuprinde când descifrez că slova ovală seamănă cu a mea. Adresa era simplă şi
costisitoare: „Prietenei mele Rody”. Dorinţa mă torturează să-i citesc conţinutul. Iată-l:
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 49
„Este prima dată de nu
mă înşel când scriu asemenea
scrisoare şi te rog s-o citeşti
atentă, nu în orele de şcoală, ci
acasă unde poţi reflecta în voie.
Draga mea, să mă ierţi dacă
uneori voi fi nedrept, voi greşi,
să-mi ierţi gestul în sine.
Niciodată n-aş fi dorit să-ţi
scriu această epistolă; poate n-
ar fi trebuit. Dar de câteva zile
mi s-a înrădăcinat în minte
conţinutul ei, gânduri ce ard
inexplicabile de trecut în
anonimat. Am pierdut lupta
punând mâna pe stilou.
Nu te speria, lucrurile
nu sunt groaznice, greu de digerat; dimpotrivă. Te-am cunoscut în lumea anodină a
oraşului printr-o întâmplare ciudată. Îţi aminteşti cred! Ţi-am remarcat frumuseţea şi (mai
ales!) modestia. Până aici nimic fenomenal... O întâlnire între doi tineri, câteva cuvinte şi
apoi... linişte. Te-am reîntâlnit, ţi-am vorbit, dar cu acelaşi rezultat. Cu ce ar fi putut să mă
intereseze o fetişcană ca să mă smulgă lumii mele de idei, cercului de prieteni cu râsul lor
material.
Într-o zi ne-am plimbat pe poteca răcoroasă şi binefăcătoare, şerpuită pe sub
umbra romanticilor stejari, am tremurat iarba cu popasul nostru şi vibraţia era ca un
cântec inedit dar fermecător. Îţi aminteşti? O, dar asemenea plimbări nu se pot uita atât
de uşor! Descoperisem în tine pe cineva demult aşteptat şi mă transfigura descoperirea
vrând să-mi aparţină mie în întregime.
Apoi alte plimbări, jocul mă depăşea pentru prima dată, mă înlănţuia
stăpânitor. Era oare un joc?! Draga mea, dragostea-i un joc pentru neconştienţi şi
mincinoşi. Noi unde ne găsim locul?
Deşi pare extraordinar tocmai pentru banalitatea generală, adevărul este
limpede: încerc să te îndrăgesc dezinteresat şi sincer. Încep să preţuiesc tot ce-ţi aparţine.
Când aud vibraţiile numelui tău mă cutremur de bucurie şi aştept să te iveşti. Dar cine
luptă contra mea, ce-mi împiedică glasul să rostească cuvântul magic şi cine pândeşte din
umbră fiinţele noastre? N-am găsit încă cheia cu care să pot deschide sumedenie de uşi
tainice! Rody, eşti simplă, modestă, veselă, te ador şi doresc fără a crede o clipă că toate
astea sunt ale mele sau ar putea să fie vreodat. Că doresc să te aud, să te simt aproape, să
ne coordonăm paşii unul după celălalt nu-i de-ajuns să reliefez învolburarea mea?
Acum, când singurătatea-mi brăzdează tâmplele îţi privesc fotografia, îţi repet
numele, tu poate l-ai pe-al meu, îl pronunţi fals, rece. (Iartă-mă, iarăşi sunt rău!).
Neicuţă căprioară scrie-mi câteva rânduri căci voi zvârli cărţile în care mi-am
îngropat anii şi voi trăi bucuria răspunsului tău imaginându-mi-te alături!”
Şi mai jos, în dreapta: „Cu drag, Dan.”
Oare am iubit-o? Numai un iubit sau un dement scrie cu sânge pe coala trimisă
iubitei! Rodica a crezut totul, a crezut în dragostea mea, acum mă sfida aruncâdu-mi în
faţă minciuna cuvintelor de odinioară. Se îndepărtase tristă, înfiorător de trisă, umerii
luptându-i-se vizibil cu povara tristeţii şi nu va mai veni nicicând să-mi dăruiască
Paul Dogaru (stânga) în octombrie 1966
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 50
zâmbetul şi cuvinte gângurite pe răscrucea vânturilor şi ploilor. Şi-o întreb unde merge, o
văd înaintea mea pe cărarea vieţii, ea nu-mi răspunde, nici nu tresare, nu se-ntoarce, merge
mereu, dar unde? Prind contur plecările, este toamnă şi păsările odihnesc în pene plecările.
Şi pomii desfrunzesc, şi dragostea cade sub lut înfiorând amintire. O priveghez de departe,
aşa cum obişnuiesc cu cocorii, cocorii mei ce se pierd în fiecare toamnă pe discul înalt al
azurului ca să se întoarne primăvara proaspeţi şi gălăgioşi. Dar tu, Rody, când ai de gând
să te întorni? Cui laşi ploaia ce ne-nsoţea pretutindeni în drumul rătăcirii noastre, ploaia
intenselor trăiri, cea întinată de micimea sentimentelor umane, de largheţea amarelor
gesturi frământate sub talpa veninoasă a timpului? Să cadă cerul în nemărginire aş vrea
şi-n golurile rămase să răbufnească furtuna ungâdu-ne rana deschisă în ceasul acesta când
vreau să cred că totul a fost minciună. Plecarea fost-a fără cuvinte, ochii fost-au mici, mici
de tot, pârguiţi de lacrima ce se desluşe dincolo. Pentru mine!
– Dane, te rog să fii serios! îmi spunea după douăzeci şi patru de ore în acelaşi
loc. Trăiesc cu impresia, nu mă contrazice, ştiu că aşa-s rânduite lucrurile, că te hazardezi
în a-ţi cheltui energia sentimentală în robinsonade. Strădaniile de-ţi sunt încununate cu
succese de ce ţii neapărat să te întorci la început? Ştii tu ce înseamnă acest început?
Nedumerită de imensa agresivitate ce-mi biciuia membrele anterioare spre
trepidaţii tensionale ea repugna orice mişcare şi mă paraliza cu dorinţa-i de a fi două
păsări sosite, una de la sud, alta de la nord, în parcul şcolii numai pentru un simplu
spectacol de tăcere infinită.
– Vorbim două limbi diferite, da? În fiecare zi cuvintele ne sunt altele, tot mai
străine, tot mai inaccesibile. Le-am învăţat nesiliţi, din plăcere. Observi, şi lucrurile rigide
pot declanşa bucurii.
– De-am vorbi limbi diferite ne-am înţelege prin mimică. Dar nouă ne lipseşte şi
fizionomia feţei, este hidoasă şi netransparentă. Altceva. Cei din jur vorbesc mult, dar
n-avem dreptul să etichetăm totul ca fiind „fără rost”. O parte, eu iau mai mult de
jumătate, conţine sâmburele adevărului.
– Se poate!
– Pricepi ce spun, Dane?
– Nu prea. De crezi că interesează fleacurile învolbură-mi curiozitatea.
– Ne interesează deopotrivă pe amândoi. Nu glumesc!
– Ridică-te peste micimea lor, fii demnă!
– Vorbe. Să mă ridic... să fii demnă... Ce rol împrumutat!
– N-am îmbrăcat niciodată haine ce nu mă încap. E cam incomod când
pătrunzi în societate deghizat astfel. Penibil te simţi şi caraghios.
– Ca acum. Nu-mi cere explicaţii.
– Nu-nţelegi? Vorbeşte-mi de bârfeli. Nu ţin neapărat să-mi enumeri
acuzaţiile. Accept de la început sentinţa, va fi interesantă. Tu vei fi crudă. Gândeşte-te
că-ţi sunt duşman, aşa cum crezi tu şi dublează pedeapsa. Duşmanii nu trebuie iertaţi!
– Să lăsăm ironiile! Mă incluzi în viaţa ta viitoare? Poţi crede că după
terminarea liceului voi deveni soţia ta?
– Ce viziune frumoasă. Admir imaginaţia. Şi pe cei ce-au creat-o!
– Gluma-i nesărată! Cum de-ţi dă voie raţiunea, luciditatea de care faci atâta
caz să-ţi terfeleşti cuvintele în aberaţii?
– Aberaţii spui? Din ce unghi priveşti spre mine şi cum mă vezi? N-ai intuit
că-ntre distanţele ce ne despart s-au interpus nişte oglinzi ce ne schimonosesc fiinţele şi tot
ce aveam înăuntru? Iar dacă ai încăpăţânarea îndrăcită să nu crezi nimic din cele auzite
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 51
poţi fi de-a dreptul fericită că scapi de-o dragoste prea dură pentru tine! Obositor, foarte
obositor.
– Fetele au spus... şi ele nu mint!
– De-mi mai îndrugi câteva „fantezii” voi râde cum n-am făcut-o de la
naştere. Nu mă îndatora! N-am cum să-ţi mulţumesc!
– Doare adevărul?
– Corect, doare minciuna. Mă doare că te-ai schimbat atât de mult. Sau ai fost
aşa dintotdeauna? De-ţi place jocul de cuvinte şi poza matrimonială a femeii ce nu acceptă
nimic, n-ai decât. De la un anumit punct – ce vrei, asta-i viaţa noastră. Te cuprinde
plictiseala de oameni, de ce-s ei în stare să spună, să înfăptuiască regresiv. Tu aperi vreun
principiu de datină?
– Îmi ascult sufletul!
– Îţi ştampilezi aspiraţiile cu mâini străine. Nu-i totuna. Dar să presupunem că
enunţi un adevăr. Cu ce te supără ? Ţi-ar repudia să-mi însoţeşti umbra? Nu cred. E un vis
frumos pentru pedanteria ta desuetă, de aici derivă teama obsedantă a comparaţiei
valorilor. Poţi lupta împotriva timpului? Nu fi sceptică dar nici filfizoană! Cuprinzi cu
mintea-ţi lucidă asemenea altoire? Nu. Categoric nu. Tremuri când te inundă tenebrele,
doreşti visul. Eu urăsc meditaţiile meschine. Te-ai avântat în deducţii ieftine şi ce este mai
rău, că mă amesteci în ele. Nu-i prea plăcut, trebuie să recunosc. De câte ori vrei să-ţi repet
şi cât de derizorii sunt repetiţiile interminabile! – că iubirea este sălaşul sentimentelor pure
şi nu al minciunii şi teatrului. Ce ştii tu despre dragoste!
– N-ai dreptate, Dane! Am crezut în ea cu toată forţa, dar...
– ... dar ai fost dezamăgită! Cunosc cântecul, e la modă prin toate revistele şi
mai toate afişele de pe străzi.
–Te aşteptam în acest parc, pe aceste bănci seară de seară. Punctualitatea ta
îmi da speranţe, de fiecare dată înzecindu-le, şi-mi ziceam că mă iubeşti sincer, că eşti
pima mea dragoste. Dincolo de tine nu vedeam nimic. Erai totul, viaţa şi moartea mea,
tristeţea şi bucuria, adevărul şi frumosul, teribilismul cuvintelor nerostite şi jocul incoerent
al soarelui la răsărit. Te-am iubit în taină ca o nebună fără să-ţi cad la picioare, fără să-ţi
mângâi teluric mâinile ce-mi scriau versuri răscolitoare citite şi recitite în nopţi târzii ca
pe-o spovedanie, fără să-ţi sărut părul ce-mi alinta obrazul în tot atâtea seri nostalgice.
Stăruiai în mine ca o legendă, teamă aveam să te ating, să te explorez! Şi cu ce m-am ales?
Cu şoapte veninoase şi scrisori în care nici tu nu crezi! Dane, Dane, cine eşti tu de-mi
aduni în tine toate fluviile tinereţii mele? Am început să trăiesc cu tine! Voi muri oare tot
prin tine, prin destrămarea visului meu de copilă? Mă zbat de una singură şi nu pot
pătrunde cu privirea mai departe. Obsesia zilei de mâine cade cadenţat, usturătoare în
fiecare pas de-al meu, în fiecare gest. Ce va fi mâine? Doresc să te uit, în viaţa mea să fii
un timp mort, un divertisment dacă vrei în care te relaxezi după o intensă încordare şi
epuizare morală, un haos din care să nu-mi amintesc ce nume am avut. Tu undeva în lume
să-ţi afli rostul, eu într-altă parte. Amândoi fericiţi că nu suntem aproape – dacă şi asta se
poate numi fericire. ! – cu inima şi fiinţa nepătate de zălogul zilelor de ieri. De vor veni
amintirile să sune la poarta uitării să le omorâm înainte de-a ajunge să ne mistuie în
flăcările lor. Oh, lasă-mă, pleacă din drumul meu! Am dreptul să-mi trăiesc viaţa. E doar a
mea, nu-ţi aparţine căci ţi-o iau înapoi tot aşa de repede precum ţi-am dat-o. De-am crezut
că-i bine aşa eram copilă cu nestrămutatul crez al omului ce se dăruie pentru fericirea
celuilalt. Tu mi-ai rostoglit-o în pulberea serilor scrumind-o la dogoarea cuvintelor
fierbinţi şi nemiloase. Acum încerc din scrum să mă întrupez precum pasărea Phonix şi voi
fi alta, mai înţeleaptă decât am fost. Pleacă, îndeplineşte-mi rugămintea de a nu te mai
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 52
vedea. Voi fugi din calea ta căci aşa va fi bine pentru amândoi. Lasă-mă singură cu umbra
teilor cuminţi şi isonul inimos al stelelor. Tu nu ştii ce înseamnă pentru mine această
indepedendenţă! Pleacă!
Mirajul Afroditei îşi consumase încă unul dintre capitole.
Cu capul cumpănit într-o parte şi-ntr-alta, fără niciun gest sau tendinţă de
reflecţie înfior tăcerea parcului cu paşi fremătători pe nisip. Poemul descifrat astfel nu
seamănă cu celelalte, este insuportabil de digerat şi-n urechi zăngăne o îndelungă simfonie
de borcane sparte pe muchie de ciment.
Este miezul nopţii, n-am adormit încă, aud un sunet de despicare a norilor, va
ploua desigur, voi să ies în noapte să număr stelele de acolo de unde am rămas cu
numărătoarea data trecută, este un ceremonial nu prea comun şi-mi îndoi genunchii către
gură a nemişcare. Mi-e somn, un somn adânc răbufnitor care mă face pentru moment să uit
de presiunea timpului în timpane, de aerul incandescent ce sfârâie pe carnea migdalată a
palmelor ridându-le. Cândva un amic de facultate neavând ce face m-a învăţat să dau
semnificaţii deosebite liniilor palmei. Dar nu-mi mai aduc aminte şi chiromanţia nu poate
fi mai concludentă decât viaţa noastră însăşi.
Vreau să dorm, sunt obosit, cu eclipsă de gânduri, de existenţă. E derizoriu
când te simţi gol pe de-a-ntregul, pe dinăuntru, pe dinafară, fără noţiuni precise. Vreau să
dorm, să cobor în nemărginirea inconştientului. Vreau să dorm, vreau să...
Un document inedit: scrisoarea învăţătorului George Vasilescu-Balş către profesorul
Ilie Constantinescu Colonel (r) Matei Dumitru
În revista Memoria Oltului şi Romanaţilor s-a scris mult despre personalităţi care
au contribuit prin activitatea lor la opera de ridicare a nivelului cultural al locuitorilor
acestor meleaguri. Între aceştia se află profesorul
Ilie Constantinescu din Caracal, despre care s-a
scris mai mult, şi învăţătorul George Vasilescu din
Balş, despre care prezentăm câteva date.
În 1902 publica a doua broşură de 50 de
pagini cu titlul SFATURI ŢĂRANILOR. DESPRE
PĂCATE, în care sunt povestiri ale unor
întâmplări din care cititorii să tragă concluziile
cuvenite: Minciuna şi jurământul mincinos,
Invidia adică pisma, Linguşirea, Calomnia adică
bârfirea, Certurile şi judecăţile, Vorbe rele,
Fudulia, Prefăcătoria şi vicleşugul, Ura şi
răzbunarea. În partea finală publică Sfaturi şi
cugetări, iar pe coperta 4 prezintă lista cărţilor
aprobate de minister pentru cursul primar.
La editura ŢĂRĂNCUŢA din Balş, în
colecţia Cartea pentru toţi, de trei ori pe an apărea
câte o publicaţie pentru răspândirea învăţăturilor
folositoare şi deprinderii gustului de citit. La
această editură a fost publicată piesa de teatru
pentru combaterea lenii Dracu-n sac. Ulterior a
publicat această Comedie ţărănească în 5 acte şi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 53
la Editura Cultura Românească din Bucureşti. În prefaţă autorul afirmă că fără teatru
mişcarea culturală la sate este palidă; (...) Teatrul la sate trebuie să trăiască pe lângă
şcoală; fiecare şcoală, fiecare cerc cultural sătesc, ar fi de dorit să-şi aibă teatrul şi corul
său. Dacă teatrul este bun, deşteaptă curiozitatea, interesul, nu oboseşte şi este plăcut.
La aceeaşi editură a mai publicat piesa de
teatru împotriva politicii O reclamaţie, broşura
Doctor fără bani pentru igienă şi medicină
poporană, Cântece olteneşti, poveşti din popor La
moară şi Oameni din popor, povestiri morale
Chipăruş Voinicul. În alte broşuri evidenţiază eroismul ostaşilor
în marea încleştare pentru apărarea meleagurilor
natale împotriva invadatorilor: una intitulată
Ecaterina Teodoroiu, viteaza de la Jii şi Muncel, în
care elogiază eroina căzută în luptă în fruntea
plutonului său din compania 4 a Regimentului 43/59
format din rezerviştii judeţelor Olt şi Romanaţi; alta
cu titlul Povestea
luptelor de la
Robăneşti,
prezintă faptele
de arme ale
cavaleriştilor între
care se afla
sergentul veteran al Războiului pentru Independenţă,
Gheorghe Donici, căzut în celebra şarjă de la
Robăneşti.
La Balş George Vasilescu a scos în anul 1904
revista Vorbe bune, revistă apreciată de mari
personalităţi ale vieţii culturale din România – Nicolae
Iorga şi Spiru Haret – şi care s-a bucurat de
colaborarea lui
V. A. Urechia
(în nr. 3/1905),
B.P. Haşdeu (în
nr. 9/1906),
Carmen Silva (în nr. 4/).
Revista Vorbe bune a fost prezentată în
volumul Publicaţii periodice din Olt şi Romanaţi
la pag. 259-261, apărut la Editura Hofman în anul
2013 sub semnătura autorilor Ion D. Tâlvănoiu şi
Floriana Tâlvănoiu.
Aflăm din acest volum că pentru
activitatea sa în domeniul publicisticii învăţătorul
George Vasilescu a suportat represiuni ale
regimului politic din vremea sa, fiind considerat
instigator la revoltă al ţăranilor cărora li se adresa
prin revista sa. Este citat Nicolae Iorga, care în
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 54
revista sa Neamul Românesc, nr. 58 din
1907 scria că ,,Pe învăţătorul din Balş,
Vasilescu, directorul inofensivei reviste
VORBE BUNE, l-au adus în mijlocul pieţii
şi l-au bătut jandarmii de l-au lăsat mai
mult mort”.
*
Aflând de la cunoscuţii săi că la
Caracal urmează să apară o revistă, George
Vasilescu îi scrie la 20 august 1920
profesorului Ilie Constantinescu o scrisoare prin care îl înştiinţează că la Balş fiinţează
încă din 1904 Societatea culturală Sfânta Cruce, care editează revista Vorbe bune.
Pentru susţinerea revistei este nevoie de mai multe forţe intelectuale şi resurse
materiale, fapt pentru care propune să se grupeze cu toţii în jurul societăţii şi revistei din
Balş. Nu cunoaştem răspunsul profesorului Ilie Constantinescu, însă din prezentarea
revistei în volumul mai sus menţionat nu rezultă o
colaborare între cei doi la revistă.
Redăm textul scrisorii sale către profesorul Ilie
Constantinescu:
Iubite Domnule Constantinescu
Cu prilejul zilei onomastice dă-mi voe să rog
pe Dumnezeu să vă dăruiască viaţă îndelungată şi zile
senine!
Într'o altă ordine de idei, vă arăt că prietenul
nostru N. Popescu-Ceauşeanu dela Călui, care mai
zilele trecute a fost aici, în Caracal, îmi spunea că a
vorbit cu Dl.
Breazu,
Haralambie
Popa şi alţi
prieteni ai
noştri.
Îmi mai spunea că sânteţi pe cale să
faceţi să apară o revistă aici. Dacă acest lucru
este adevărat, vă fac o propunere, pe care vă rog
s-o studiaţi, din toate punctele de vedere, şi
să-mi comunicaţi rezultatul cât de neîntârziat
posibil.
*
Încă din anul 1904 în Balş a luat fiinţă
societatea culturală „Sf. Cruce” care a avut ca
organ de publicitate revista „Vorbe bune”. În
timp de 6 ani societatea şi revista a[u] funcţionat
neînterupt şi ajunsese[ră] să aibe şi o tipografie
proprie.
Revista am răspândit-o mai în toate
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 55
judeţele ţării şi era bine primită în cercurile literare din ţară şi de peste munţi.
Din diferite împrejurări, mai ales din cauza răscoalelor din 1907, societatea şi
revista a[u] trebuit să-şi suspende acţiunea pe la 1912.
În anul trecut societatea şi revista au fost reînfiinţate, cu toate obstacolele şi
intrigile unor politicieni din judeţ. Revista este în al 7-lea an, la nr. 10, care va apare în
cursul acestei vacanţe.
*
Din experienţa noastră vedem că pe cale publicistică nu ne putem adresa decât
intelectualilor şi într'o măsură mai mică marei mulţimi de la sate, lipsită de gustul de
citire. Pentru sătenii ştiutori de carte, rămâne să urmăm o altă metodă, pentru cultivarea
şi înălţarea lor sufletească.
Tot din experienţa ce am făcut-o pe această cale, vedem că avem nevoe pentru
susţinerea revistei, de mai multe forţe intelectuale, pe lângă resurse materiale. Deci vin cu
propunerea mea că, dacă este vorba de o revistă, să ne grupăm cu toţii în jurul societăţii
„Sf. Cruce” şi revistei „Vorbe bune”.
După prevederile statutelor, la 15 august st. v. se va ţine adunarea generală. Dacă
vă hotărâţi la o acţiune cu
noi, până atunci veţi cere
intrarea în societate,
semnând câte o declaraţie pe
care le voi trimite în plic
D-lui Breazu.
Iubite D-le
Constantinescu, deosebit prin
poştă, vă trimit nr. 1, al 7-lea
an, din revistă, în care este
statutul societăţii, pe care'l
recomand atenţiei Dv.
Ne veţi indica părţile
ce nu vă convin ca să le
modificăm la adunarea
generală, aşa cum veţi crede
mai bine.
Vă mai atrag atenţiunea asupra articolului „Înnainte”, din care se văd peripeţiile
prin care a trecut mişcarea noastră.
În ciuda duşmanilor noştri politici, am înfiinţat aici un club ţărănesc. Pe această
vacanţie, după ce vom chibzui, vă vom chema să-l inaugurăm; poate chiar în ziua de Sf.
Marie, odată cu adunarea societăţii.
Asupra tutulor acestor chestiuni aştept răspunsul D-voastră, mai din vreme.
Cu iubire devotat,
(Semnătura) G. Vasilescu
Balş, 2 Aug. 920
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 56
ÎN INTIMITATEA CERULUI… COMORILE DIN GRĂDINA CREȘTINĂTĂȚII-
CORUL DE COPII ȘI TINERET SYMBOL
ALINA-ELENA MARIN, COSTEL VASILESCU
Două ore şi mai bine au curs ca o lecţie de istorie, pildă de patriotism, renaştere a
memoriei şi jertfei întru românism, de credinţă în suflete şi unire, de cultură trainică şi
răscolitoare; au curs ca într-o clipită, rămânând însă, de-a pururi, gravate pe retina
conştiinţelor celor peste două sute de spectatori, ascultători avizaţi de muzică absolută şi
melodii veşnice, mereu tot mai actuale, depănate grandios, cucernic, cu mare sensibilitate
imperială (cu sens de cuceritor spiritual) de formaţia corală ce-şi desfăşoară activitatea sub
oblăduirea Patriarhiei Române: CORUL DE COPII ŞI TINERET “SYMBOL”, în
monumentala sală, dominată de cupola maiestuoasă a Teatrului Naţional din Caracal,
vineri 22 iunie 2018.
O formaţie corală plăpândă, la prima vedere, până la a se topi în actul artistic; e
adevărat, sensibilă
în interpretare şi
religios supusă
susţinerii şi promo-
vării operelor
fundamentale din
creaţia muzicală
românească, în
realitate o echipă
omogenă de elită,
reprezentativă în
panteonul şi
peisajul spiritual al
muzicii corale,
printr-o inconfun-
dabilă notă de
unicitate.
Numai cine a văzut Corul de Copii şi Tineret SYMBOL la lucru, în plenitudinea
exprimării sale, l-a ascultat şi s-a entuziasmat profund emoţional, are dimensiunea reală a
valorii şi vocaţiei cu care aceşti mesageri ai cântecului au dominat şi cucerit cele mai
prestigioase scene de concerte din ţară şi din lume, din Republica Moldova până în Franţa,
din Norvegia şi Lituania până în Spania, în Austria, Elveţia, Bulgaria, Rusia, Germania,
Ungaria, Belgia, Grecia ş.a., colecţionând în panoplia de onoare a instituţiei cele mai
importante premii, medalii şi trofee la numeroasele festivaluri, concursuri şi turnee pe care
le-a onorat.
O instituţie spuneam, creată cu răbdare, ştiinţă şi conştiinţă în septembrie 1990, de
diaconul-profesor JEAN LUPU, o personalitate cosmică în arealul componistic şi
interpretativ, un român romanaţean absolut care întregeşte paleta domnilor, domnitorilor şi
boierilor de la nord de Dunăre; un domnitor de seamă în cetatea cântecului, un boier al
sufletelor sensibile, de mare rezonanţă, care prin farmec şi cutezanţă cheamă la luciditate
şi unire, acum, la 100 de ani trecuţi de la reîntregirea României: ,,Avem multe facturi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 57
neplătite faţă de predecesorii noştri!”, spunea grav, răspicat şi, oarecum, neînduplecat,
domnul Jean Lupu, îndemnând la meditaţie, acţiune, reacţie.
Personal, totdeauna a fost călăuzit de permanentizarea, cunoaşterea şi cinstirea
istoriei, a clipelor istorice care au definit neamul românesc. Înarmarea învăţăceilor săi cu
pildele înaintaşilor, prin muzică, ,,muzica de excelenţă ce formează virtuţi, educă şi
stimulează memoria, logica şi creativitatea”, cât şi acest Turneu Naţional desfăşurat sub
genericul Cântând Centenarul Unirii, sunt numai două aspecte de moment dintr-o viaţă
care a ars incandescent, aproape şapte decenii, în slujba culturii româneşti.
Concertul-recital de la Caracal a fost colosal, evidenţiind mai multe laturi pe care
le-am înregistrat cu mare plăcere pe notiţe şi în zona sentimental-emoţională, ca pecete
morală săvârşită cu puritate în spaţiul lumesc romanaţean:
- un inginer între ingineri – Marian Doldurea, preşedintele Asociaţiei Fiii şi
prietenii Caracalului, om cu suflet generos, conştiinţă civică, susţinător şi promotor
fervent al personalităţilor, culturii şi istoriei romanaţene, susţine material şi sentimental
acest turneu, între alte zeci şi sute de proiecte de acest gen care au drept scop întregirea
sufletească, primenirea conştiinţelor, stimularea tinerilor spre performanţă şi cutezanţă, o
însuşire, credem, provenită şi cultivată în prispa casei sub înţeleptele gânduri şi sfaturi ale
bunilor şi străbunilor săi;
- o asociaţie, Fiii şi prietenii Caracalului, fecund implicată în viaţa urbei,
rezonantă, prin efortul, pasiunea şi dibăcia membrilor săi, la momentele de referinţă care
emană recunoştinţă, jertfă şi românism;
- un public care, iată, prin comportament, dovedeşte că decelează muzica,
respectă şi iubeşte actul cultural de reală expresivitate, ştie să se manifeste solemn şi
academic, în clipele gravisime, de mare încărcătură şi expunere a protagoniştilor;
- spre final, aducem un omagiu, cu precădere, copiilor şi tinerilor dedicaţi muzicii
cu care se confundă până la identificare: corul, în ansamblul său, în care am numărat 37
componenţi (35 fete şi 2 băieţi), mai exact spus 37 de spirite vii aflate sub ocrotirea şi
instruirea Directorului dirijor – diaconul profesor Jean Lupu şi a Dirijorului principal
Luminiţa Guţanu Stoian, profesor universitar dr., autor a numerose cărţi şi studii, distinsă
cu ordine, medalii de aur şi premii speciale la prestigioasele concursuri desfăşurate pe
marile scene de la Preveza – Grecia, Viena, Ohrid, Veneţia ş.a., pentru vasta garderobă
interpretativă, variată, formată din prelucrări folclorice, lucrări religioase, vechi cântece
patriotice şi piese din repertoriul universal.
Caracalul a exaltat de fericire în modestia sa, cadoul muzical dovedindu-se
nestemat, binecuvântat şi binefăcător.
Evoluţia corului – superbă! Prin melodii de real conţinut, prin costumele populare
şi celelalte ţinute care-i dau prestanţă şi originalitate, prin seriozitatea şi deplina angajare
conştientă pe care coriştii şi-au asumat-o; copii de şcoală cu gânduri mari, adolescenţi
liceeni, tineri studenţi ori masteranzi cu perspective înalte, componenţii Corului de Copii
şi Tineret SYMBOL au o întrecere nedeclarată, dar mocnită cu ei înşişi; adaptarea la
cerinţele înalte ale actului muzical, disciplina prin formaţie şi rigoarea cu necesităţile
actului cultural, au devenit, la SYMBOL, reguli subsumate conştient. Sunt copii premianţi,
educaţi în familie, dar care au dovedit disponibilităţi pentru muzică şi capacităţi
intelectuale deosebite, sunt comorile din grădina creştinătăţii descoperite şi şlefuite de
artizanul Jean Lupu.
Au izvorât din piepturi, pe tonuri şi voci multiple, atât cât a considerat oportun
maestrul, sau domnul director, ori profesorul, iconomul stavrofor diacon Jean Lupu sau,
dacă ne este permis, eminentul Jean Lupu, romanaţeanul incurabil din Vălenii
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 58
Brâncovenilor, pământ blagoslovit, spuneam mai „nainte, sortit a da lumii domni,
voievozi, principi, boieri, oameni de seamă, domnul Jean Lupu întregind această corolă
magnifică a Ţării Româneşti cu piese religioase şi de inspiraţie folclorică. Au fost melodii
grele, care dau adevărata măsură a puterii şi valorii componenţilor corului, multe venind
din urmă cu o sută de ani şi mai bine.
Am ascultat cu religiozitate Imnurile, al României şi al Republicii Moldova, Ziua
învierii, Concertul nr. 1 şi Troparul, compoziţii ale lui Anton Pann, Ion Popescu Pasărea
şi Gavriil Musicescu, Diptic maramureşean de Constantin Arvinte şi Jieneasca, creaţie a
fostului preot profesor la Facultatea de Teologie de la Sibiu – Gheorghe Şoima. Sala a
rezonat la cântecele de speranţă şi dor de Basarabie: Sorocul, Voinţa neamului, Răsunet de
la Crişana, Oltule, râu blestemat, incluse în mănunchiul de lucrări dedicare Centenarului
României.
Iluştri compozitori Alexandru Paşcanu, Ioan Christu Danielescu, Ion Vidu, Joseph
Strauss, Irina Odăgescu au poposit o clipă, în cetatea culturii de la Caracal, graţie
glasurilor tinere de la Symbol, o emblemă miraculoasă şi simbol al purităţii glasurilor
iubitoare de Dumnezeu.
Corul SYMBOL este o şcoală de educaţie prin muzică! A fost la Caracal, fapt
consemnat în Cartea de Aur a Teatrului şi Culturii Romanaţene. Finalul impozantului
spectacol a culminat prin interpretarea Rapsodiei I, de George Enescu, aranjament
Constantin Drăguşin.
Dacă treceţi pe lângă Teatru şi percepeţi, în şoaptă, un ecou, o dâră de Lumină şi
Speranţă, este adevărat! Mergeţi pe vârfuri ori adăstaţi, încărcaţi-vă cu elixirul speranţei:
este Corul de Copii şi Tineret SYMBOL, în slujba iubitorilor de artă, de frumos!
CERCUL DE RECRUTARE ROMANAȚI- scurt istoric
Comandor (r.) Nicola Tudor
Până în anul 1913, cercul a avut denumirea de Depozitul de Recrutare
Romanați, fiind afectat pe lângă Batalionul de rezervă al Regimentului 2 Romanați nr.19
cu reședința la Caracal.
Prin legea pentru organizarea armatei, promulgată prin Înalt Decret nr. 3526 și
publicată în Monitorul Oficial nr. 28 din 8 mai 1913, cercul a luat denumirea de Cercul de
Recrutare Romanați având comandant pe lt. col. Homoriceanu Ion comandantul
regimentului 59 Infanterie cu reședința la Caracal (Tabăra de instrucție și tragere Reșca).
La 15 august 1916 s-a declarat mobilizarea generală a armatei României. În acest
scop s-au anunțat oamenii de la vatră prin telefon, bătaie în toacă și sunete de clopote și
s-au făcut rechiziții. Cercul a avut buni de mobilizare 4390 milițieni din contingentele
1892-1897 inclusiv. Din aceștia s-a format și mobilizat: Batalionul 5 Miliții Romanați sub
comanda maiorului Ricman Traian trimis în punctul Corabia cu 945 trupă oameni,
Coloana 6-a Subzistență sub comanda lt. rez. Constantin Dumitru trimițându-se pe
câmpul de luptă pentru aprovizionarea trupelor cu 662 trupă oameni, Gardă la paza
lucrărilor de artă și stabilimentelor publice cu 300 trupă oameni, la Spitalele temporare din
zona interioară a județului Romanați 151 trupă oameni, la Depozitul de Remontă 73 trupă
oameni, la Depozitul regional Slatina 123 trupă oameni, la Batalionul 1 Pionieri 73 trupă
oameni, la Regimentul 66 Infanterie 85 trupă oameni și la Plutonul Grăniceri Corabia 37
trupă oameni.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 59
Prin plecarea pe câmpul de operații a părții active a R.59 I. la comanda cercului a
rămas col. rez. Cerchez Gheorghe comandantul R.59 I. partea sedentară. La 14 octombrie
1916, R.59 I. partea sedentară s-a evacuat în com. Pogonești, jud. Tutova, rămânând în
Caracal numai Cercul de recrutare Romanați. La 5 noiembrie 1916 s-a ordonat evacuarea
tuturor recruților ctg. 1919 și a oamenilor valizi de pe raza cercului. S-au chemat 1921
tineri recruți și 417 milițieni, s-a format un convoi care a pornit în marș pe jos la 7
noiembrie în direcția Bârlad. Ziua următoare a plecat și Cercul de recrutare transportând
arhiva în care de rechiziții. Convoiul a fost cantonat inițial la Poiana Cârnului, jud. Vaslui.
Pe timpul cantonamentului au încetat din viață 62 de milițieni din cauza tifosului
exantematic care au fost
înmormântați în cimitirul de la
biserica Ciortești, jud. Vaslui.
La 22 iunie 1918 se ordonă
îmbarcarea în gara Iași și
deplasarea cercului la Caracal.
Începând cu 26 octombrie 1918
cercul s-a mutat în casele
proprietarului Traian Niculescu
din Caracal plătindu-se chirie
800 lei. La 30 octombrie 1918
trupele de ocupație părăsesc
Caracalul. Începând cu 5 iunie
1919 cercul s-a mutat la un loc
cu Regimentul 43/59 în
cazarma Regimentului 2
Romanați nr.19.
Începând cu 1 octombrie 1920, prin ordinul M.St.Mj. nr. 5200 cercurile de
recrutare s-au făcut corpuri aparte și au ieșit de sub comanda diviziilor și regimentelor. La
această dată Ordinea de Bătaie a Cercului de Recrutare Romanați era:
1. Căprăreanu Dumitru- maior-Comandantul Cercului și Șef birou rechiziții
2. Căpitănescu Teodor- căpitan-Șef birou recrutare și mobilizare
3. Popa Mihai -slt. rez.- ajutor șef birou mobilizare
4. Dincă Smarandache- slt. rez-Șef birou pensii
5. Roșculescu Petre- subof. administrație-secretar la biroul recrutări
6. Oftonoghe D-tru- plt.maj.-secretar la biroul mobilizare
7. Măndescu Alexandru- plt.maj.-secretar la biroul mobilizare
8. Răduț Dumitru- plt.maj.-secretar la biroul mobilizare
9. Popescu Alexandru- plt.maj.-secretar la biroul mobilizare
10. Sima Vasile- serg.-secretar la biroul mobilizare
11. Deaconu Efreche- serg.-secretar la biroul mobilizare
12. Popescu Nicolae- subof. administrație-secretar la biroul rechiziții
13. Mitrache D-tru- subof. administrație-secretar la biroul rechiziții
Sub denumirea de Cercul de Recrutare Romanați funcționează până în anul 1943.
Comandandanții acestei formațiuni au fost:
1. Col. Păcală Aurel-1921
2. Col. Elead Alexandru-1922
3. Col. Constantinescu Constantin-1923-1931
4. Col. Marinescu Marin-1931
La recrutare în faţa comisiei Cercului de recrutare
Romanaţi (S.J.A.N. Olt)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 60
5. Col. Anastasescu Emilian-1932-1933
6. Col. Anastasescu Matei-1934
7. Col. Cholet Panait-1935
8. Col. Tomescu Dumitru-1936
9. Col. Dragomirescu Constantin-1937
10. Lt. Col. Babeu Zaharia-1938
11. Lt. Col. Popescu Constantin-1939
12. Mr. Ionescu F. Ilie-1940
13. Lt. Col. Niculescu Dumitru-1941-1943.
În anul 1943 Cercul de Recrutare Romanați se
transformă în CERCUL TERITORIAL
ROMANAȚI. Sub această denumire funcționează
până în anul 1950. Organigrama era următoarea:
Birou adjutantură și registratură, Biroul 1 Recrutare,
Biroul 2 mobilizare-organizare, Biroul 3 mobilizare
teritorială, Biroul pensii, Serviciul casierie, Serviciul
îmbrăcăminte, Serviciul armătură, Grădina de
zarzavat. Începând cu anul 1949 organigrama cercului
suferă unele modificări astfel: apar o funcție de
secund politic și o funcție de ajutor administrativ,
Biroul 3 mobilizare teritorială se transformă în Biroul
3 evidență resurse teritoriu, apare Biroul 5 cadre. Sunt înființate: Biroul contabilitate,
Biroul domenii militare și contabilitate și Compania depozit.
Concomitent cu misiunile curente, Cercul Teritorial Romanați a desfășurat o
deosebită activitate pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial privind cantonarea
diferitelor unități, formațiuni și instituții precum și a refugiaților din Moldova.
Nr.Crt Unitatea (Formațiunea, Instituția) Dislocarea
1. Corpul 4 Teritorial Balș
2. Regimentul 2 Călărași Braneț
3. Regimentul 4 Pionieri Piatra-Olt
4. Regimentul 4 Artilerie Grea Baldovinești
5. Compania 4 Sanitară Mărgăritești
6. Batalionul 4 Administrativ Bârza
7. Depozitul de Muniții al Corpului 4 Armată Câmpeni
8. Cercul Teritorial Dorohoi Știrbeiu
9. Cercul Teritorial Bălți Oboga
10. Cercul Teritorial Soroca Morunglav
11. Cercul Teritorial Hotin Bobicești
12. Cercul Teritorial Suceava Colibași
13. Cercul Teritorial Iași Osica de Sus
14. Cercul Teritorial Roman Osica de Jos
15. Cercul Teritorial Botoșani Fălcoiu
16. Cercul Teritorial Storojineț Drăgotești
17. Cercul Teritorial Câmpu-Lung Boșoteni
18. Depozitul Echipament al Corpului 4 Armată Balș
19. Depozitul Harnașament Iași Balș
20. Închisoarea Militară Cernăuți Balș
Lt. col. Teodor Căpitănescu
era în septembrie 1940
prefect al judeţului Romanaţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 61
21. Remanența Diviziei 71 Infanterie Caracal
22. Partea Sedentară a Regimentului 14 Infanterie Vișina Veche
23. Partea Sedentară a Regimentului16 Infanterie Grădinile
24. Partea Sedentară a Regimentului 37 Infanterie Brastavățu
25. Partea Sedentară a Regimentului 4 Artilerie Tia Mare
26. Partea Sedentară a Regimentului [?] Scărișoara
27. Partea Sedentară a Regimentului [?] Cilieni
28. Regimentul 8 Grăniceri Corabia
29. Regimentul 2 Transmisiuni Stoenești
30. Colegiul militar Mareșal Antonescu Caracal
31. Fabrica militară Ulei-Bălți Corabia
32. Spitalul militar ZI 582 Tighina Corabia
33. Regimentul 12 Roșiori Celaru
34. Prefectura Chilia Caracal
35. Primăria Chilia Caracal
36. Poliția Rădăuți Caracal
37. Tribunalul Orhei Caracal
38. Tribunalul Soroca Caracal
39. Spitalul Negrești Stoenești
40. Spitalul Câmpu-Lung Bucovina Corabia
41. Spitalul Huși Corabia
42. Spitalul Fălciu Osica de Sus
43. Institutul Cantacuzino Caracal
44. Administrația Financiară Ismail Caracal
45. Administrația Financiară Cahul Caracal
46. Administrația Financiară Chilia Caracal
47. Școala de băieți Dorohoi Caracal
48. Școala de fete Dorohoi Caracal
49. Liceul industrial Roman Caracal
50. Liceul teoretic băieți Piatra-Neamț Caracal
51. Liceul teoretic fete Piatra-Neamț Caracal
52. Inspectoratul Școlar Soroca Caracal
53. Școala profesională de fete Hotin Caracal
54. Gimnaziul comercial Lipnic Caracal
55. Inspectoratul de mișcare Cernăuți Caracal,
Pârșcoveni
56. Depozitul CFR Cernăuți Piatra-Olt
În anul 1950, Cercul Teritorial Caracal se transformă în COMISARIATUL
MILITAR RAION CARACAL. Sub această denumire funcționează în orașul Caracal
până în anul 1968. Organigrama sub această denumire era: Comisar militar, Ajutor pentru
evidență mobilizare, recrutare, încorporare, cadre active și ofițeri de erzervă, Biroul
mobilizare și recrutare, Biroul cadre active, Biroul ofițeri rezervă, Biroul administrativ,
Biroul documente secrete.
După 55 ani de funcționare în Caracal, Comisariatul Militar Raion Caracal se
transformă în COMISARIATUL MILITAR JUDEȚEAN OLT și este mutat la Slatina,
reședința județului.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 62
Take Ionescu în judeţul Romanaţi
Ion Tîlvănoiu, Nica Marcela
Politician conservator, fondator apoi al
Partidului Conservator-Democrat, Take Ionescu
are vechi legături cu Caracalul şi judeţul
Romanaţi. Ele încep încă din 1897 când acesta a
candidat pentru un loc de deputat la Romanaţi din
partea Partidului Conservator, înfruntându-l pe
liberalul N. B. Locusteanu. În anul 1901 a candidat
din nou la Romanaţi dar în urma ingerinţelor
autorităţilor locale şi-a retras candidatura29
.
Revine în 1903, candidează din nou la Romanaţi,
este ales şi îl găsim în această calitate şi în 1904
şi 1906. Detalii prea multe despre discursul rostit
la Caracal în 1913 nu avem. Acest discurs a fost
însă publicat sub formă de broşură şi a fost
descoperit de noi la Biblioteca Academiei Române
din Bucureşti. Importanţa sa constă în faptul că
face o recapitulare a activităţii sale politice şi
vorbeşte despre legăturile sale cu politicienii
romanaţeni care l-au sprijinit, în special Paul
Brătăşanu şi mai tânărul Nicolae Titulescu.
ROMÂNIA DE LA CARACAL ÎN ANUL
SILISTREI O PAGINĂ RUȘINOASĂ -
DISCURS ținut de D. TAKE IONESCU cu 10
zile înainte de mobilizare
Scumpi prieteni,
Strălucita, călduroasa și frățeasca
primire ce mi-ați făcut mă fermecă, și ea nu mă
încântă atât din cauza bucuriei egoiste pe care o
încerc simțind că sunt centrul unei atât de mari
încrederi naționale, cât mă încântă grația
convingerei la care am ajuns că o asemenea
încredere reprezintă totdeodată și o mare
răspundere și o forță care poate fi pusă în
serviciul țării. (Ovațiuni entuziaste).
29
La Arhivele Naţionale din Bucureşti, în fondul Mihai Bălăianu, pachet VIII, dosar 140, se păstrează o scrisoare din 13 martie 1901 cu următorul conţinut: ,,Domnului preşedinte al biroului electoral al Col. I de Cameră
Domnule preşedinte, în faţa ingerinţelor ce am constatat că toţi alegătorii sunt aduşi în cabinetul prefectului unde se află sub-prefectul şi revizorul şcolar cari desbracă pe alegători şi îi caută până la piele- declarăm că lupta nu mai este posibilă şi retragem candidatura d-lui Take Ionescu. I. Brabeţeanu, Paul P. Brătăşanu, N.T. Oroveanu”.
Take Ionescu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 63
PARTIDUL TAKIST
Mi-aduc aminte, domnilor, în fața
ochilor mei trec scenele de odinioară, din
vremea când ați început să mă copleșiți cu
afecțiunea d-voastră; mi-aduc aminte de
alegerea mea de acum 16 ani, alegerea care
a rupt monotonia unanimităților și care ne-a
făcut să sperăm în realizarea viitoare a
conștiinței electorale.
De asemenea îmi amintesc și
alegerea, mai importantă încă, de acum 10
ani, când hărțuit de atâtea puncte diferite
mi-ați dovedit încă odată cât de caldă și de
bravă este ospitalitatea județului Romanați
(Ovațiuni entuziaste).
Câte lucruri n-a schimbat această
alegere în mersul politicei noastre interne;
nici unul din cei ce au pus în urnă voturi
pentru mine nu-și dădea seama de aceasta!
Și se poate ca în acea vreme, nici
eu care culegeam voturile d-tră nu-mi
dădeam seama!(Ovațiuni).
Sunt șease ani de când n-am mai venit la Romanați; n-am mai venit de dinainte de
constituirea partidului,- vorbesc de
constituirea oficială a partidului conservator-
democrat, - dar dacă n-am venit eu, d-voastră
în schimb aţi venit deseori la Bucureşti!
Niciodată n-aţi fost chemaţi fără să nu veniţi
în număr mare, mulţi dintre d-voastră cu
încredere şi mulţi cu entusiasm.
Şi a trebuit, domnilor, să veniţi de
multe ori, căci partidul nostru prezintă
această trăsătură caracteristică care nicăeri nu
s-a mai întâlnit până acum: Pentru ca
existenţa lui să fie recunoscută, nu era
deajuns ca să fie resimţită ; i se cerea încă un
lucru care până acum n-a mai fost cerut nici
unei alte existenţe: i se cerea ca acei cari o
simţeau în atât de dese rânduri, și de atâtea
ori atât de neplăcut, în dreapta și în stânga, -
chiar acestora li se cerea să binevoiască a o
recunoaște. (Ovațiuni prelungite, râsete).
Ei bine! Mari evenimente s-au
produs în țară și existența noastră a fost
recunoscută de unii; apoi Domnilor a avut
loc și marele eveniment din afară și existența
noastră a fost recunoscută și de ceilalți.
(Ovațiuni entuziaste). Și, de aci înainte, nu
La 13 martie 1901 Partidul
Conservator face cunoscute
candidaturile lui Take Ionescu şi Paul
Brătăşanu la Romanaţi
La 4 ianuarie 1897, Progresul din
Romanaţi, ziar conservator, anunţa
candidatura lui Take Ionescu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 64
numai că existăm, dar
avem și o viață legitimă,
căci tuturor acelor cari ar
vroi să ne-o conteste noi le-
am putea răspunde, unora
ca și celorlalți: D-tră n-ați
fi în stare să vă scrieți
istoria fără existența
noastră. (Ovații prelungite).
Domnilor! A
exista nu e decât un fapt, a
avea o existență folositoare
și durabilă, înseamnă însă
că acest simplu fapt să se
transforme într-un factor al
vieții naționale!
Ei bine! În timpul
celor opt luni care s-au
scurs de când suntem
<aproape> la putere (râsete), - zic suntem aproape la putere, deoarece nici odată un partid
din România n-a fost supus la încercarea la care suntem supuși noi: a veni la putere în care
am venit noi – ei bine! În aceste opt luni, Domnilor, ce s-a petrecut? S-au produs,
Domnilor, două lucruri importante și hotărâtoare pentru viața partidului nostru. Mai întâi
s-a dovedit că noi nu
suntem numai o
existență, dar și o
forță. (Ovațiuni
îndelungate), o forță.
Domnilor, pentru că
viața partidului
nostru, solidaritatea
noastră sufletească, -
pe care mulți nu pot
s-o priceapă, fiind
supusă acestei
încercări, care este o
guvernare în doi, în
momente atât de
grave în care n-avem
nici măcar răgaz de a
ne gândi la treburile
interne, a rezistat
tuturor tentațiunilor și a învins toate dificultățile. (Ovațiuni nesfârșite).
Aplaudarăți cu căldură bine meritată strălucitul talent a lui Titulescu30
: (ovații), -
ce sacrificiu mare adus spiritului de partid, - și adus fără ca să fie cerut de nimeni, acela de
a ști să tacă în timpul unei sesiuni și de a nu fi târât de patima atât de omenească de a arăta
30
În 1912 Nicolae Titulescu intră în politică fiind ales deputat de Romanaţi
Delegaţia din Romanaţi participantă la marele congres
conservator democrat din februarie 1908 (originalul la Muzeul
Romanaţilor din Caracal)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 65
și acolo ceea ce poate, - de a ști să tacă un talent ca al său, la vârsta sa, și când pentru
prima oară a intrat în parlament. (Ovațiuni prelungite).
După ce, domnilor, partidul nostru a dovedit nu numai că avea o existență, dar și
o existență puternică, a făcut și dovada unui alt lucru: că existența e folositoare.
Într-adevăr nu e suficient că există, trebue să exiști pentru binele comun, căci
altfel ar fi mai bine să nu exiști deloc, decât să trăești pe pământul acestei țări. (Ovațiuni
prelungite). Știți, domnilor, că în principiu noi nu suntem ocupați decât de chestiunea
externă. Ce-am făcut noi în această chestiune externă?
IMNUL SILISTREI
Mai întâi am știut să vă păstrăm neprețuitele binefaceri ale păcei. Dar ferească
Dumnezeu să nu mă credeți partizan al păcei cu orice preț și în orice împrejurare. Dacă
demnitatea acestei națiuni sau interesele sale vitale, fie de azi, fie de mâine, - Dacă vor
putea fi prevăzute,- ne-ar impune să zicem acestei țări: ,, Dă-ţi şi banii şi sângele!”. Eu
nu voi fi cel de pe urmă care să spună aceste vorbe. ( Ovaţiuni entuziaste și prelungite).
Dar din momentul când noi am simțit că aceasta nu era necesar, din acel moment,
domnilor, noi am preferit să ne cruțăm neprețuitele binefaceri ale păcei, căci eu, eu nu
puteam să judec ororile și suferințele războiului după egoismul unui om care a trecut în
vârsta de care se poartă armele și a cărui situație materială e așa încât nimic n-ar putea-o
zdruncina. (Ovațiuni entuziate și prelungite).
În afară de pacea pe care v-am păstrat-o; în afară de binecuvântarea mamelor,
domnilor noi am mărit moșia strămoșească.
Și, atât timp cât Regatul român va trăi, ori de câte ori un român se va plimba pe
străzile Silistrei, dacă se va gândi la Mircea cel Bătrân, își va aduce aminte și de oamenii
din 1913 (Ovații zgomotoase și entuziaste).
Chiar de ar veni alți care să aibă norocul de a crește pământul strămoșilor noștri,
istoria va zice, că această creștere acum a început și va trebui să fiți mândri! (Ovații).
Sunt doi ani de când existența noastră încă mai era contestată ; astăzi însă am
intrat în istorie.(Ovațiuni entuziaste).
PRESTIGIU ȘI BUCURIE Domnilor! Iată al
treilea rezultat al existenței
noastre viguroase: vă afirm –
și nu mă tem că timpul mă va
desminți cândva- că
niciodată, în nici un moment
al existenței noastre moderne,
prestigiul României n-a fost
mai mare în ochii lumei
întregi. Niciodată privirile
n-au fost mai concentrate
asupra noastră, niciodată
n-am jucat un rol atât de
european, și atât de important
ca azi. (Ovații entuziaste și
nesfârșite). Fiți mândri de Pavel Brătăşanu şi protejatul său, tânărul Nicolae
Titulescu (imagine descoperită de prof. Dumitru Botar
şi publicată în Almanahul Ramuri, 1984, p. 89)
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 66
aceasta căci este adevărul. (Ovațiuni nesfârșite).
Iată în ce consistă, domnilor, activitatea desfășurată până azi; și dacă, după cum
am spus-o în Cameră, eu am avut norocul, în cursul acestor luni în cari grijile erau atât de
ațintite asupra marei probleme externe, de a nu avea înaintea ochilor, nici o clipă; nici
soarta partidului, nici dușmănia care se putea ridica împotriva mea-căci ceva mai măreț mă
preocupa: interesul țărei, permiteți-mi azi, când interesele patriei au fost satisfăcute, să
spun, cu umilință că din bucuria țării izvorăște și bucuria noastră (Aplauze prelungite).
Așa fiind eu nu știu ce ne poate aștepta mâine căci nu știu în ce chip România ar
putea fi chemată să-și folosească marea ei putere materială, care și ea n-are valoarea pe
care o reprezintă decât pentru că este totdeauna izvorâtă din forța morală. Iată pentru ce
domnilor, nu vreau să intru mai mult, în această chestiune de politică internațională, țiu
numai să se știe aceasta: că este – cum ași putea zice mai bine domnilor ? – că românul
păcătuește împotriva țărei sale, face un mare păcat românul care, în sufletul său, crede că
demnitatea noastră națională s-a micșorat, atunci când ea a crescut mai mult ca oricând,
atunci când d-tră aveți mai mult ca oricînd dreptul de a fi mândri de prestigiul României.
(Aplauze prelungite și îndelung repetate).
CONSIDERAȚII ASUPRA TAKISMULUI
Aceasta e, povestită pe scurt, istoria partidului conservator –democrat. Viitorul,
domnilor, este de acum în mâinile d-tră.
Nimeni din afară, nimic din afară n-ar putea să zdruncine existența partidului
nostru. Înăuntru, în noi înșine rezidă întreaga noastră forță, de noi atârnă viitorul
partidului nostru.
Secretul e acesta: să ne păstrăm virtuțile, care ne-au făcut să învingem, și cu aceste
virtuți însăși vom învinge și de aici înainte.
Virtuțile noastre, anumiți oameni le pricep atât de greu.
Această solidaritate politică, această unitate de direcțiune, unii au zugrăvit-o ca pe
un fel de tiranie pe care eu aș exercita-o asupra d-tră. Cel ce mă cunoaște intim – și numai
cel ce nu vrea nu mă cunoaște intim- acela știe cât de puțin seamăn eu a tiran.
Tiran, nu, domnilor, conducător însă, da.(Ovațiuni prelungite).
Un mare partid național, care este născut și nu compus din bucăți diferite, este un
organism viu și puternic, căruia conștiința națională îi poate din timp în timp să-i
încredințeze aspirațiunile și dorințele ei.
Un asemenea organism trebuie să reprezinte un summum de putere și summum-ul
de putere nu poate fi obținut, nici chiar în mecanica omenească, decât prin unitate de
direcțiune. (Ovații prelungite). Și atât timp cât încrederea în d-tră îmi va da mie direcția,
v-o spun d-voastră și o spun tuturor ca s-o știe: Așa știu eu să dirijez; astfel zadarnic mi
s-ar încredința direcțiunea, căci nu pot și nici nu știu să dirijez altfel. (Aplauze, ovații
prelungite).
Alta, domnilor, în virtuțile noastre am văzut inexistența d-tră. Un om care, cu toate
calitățile cu care l-a înzestrat natura, n-a reușit să facă altceva decât să creeze piedici
partidelor și nu să dirigă și să animeze partidele a spus, acum câteva zile, că în partidul
nostru el nu mă vede decât pe mine!
De ce oare nu v-ar vedea și pe d-tră? (Aplauze prelungite, râsete).
Să v-o spun eu, domnilor, pentru ce . Fiindcă pentru oameni ca ei, noi suntem o
enigmă. Această reciprocă încredere a noastră, ei nu o pot înțelege. Timp de ani de zile, ei
au crezut că aceasta se baza pe interese viitoare. Și când s-a văzut că încrederea reciprocă
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 67
rezista tuturor încercărilor, atunci s-au crezut în fața acestei enigme : ,,Nu sunteți! Nu
existați !”
Încrederea reciprocă, iată, domnilor, secretul existenței unui partid politic care
vrea să fie un adevărat organ al vieței naționale.
Timpul transformă programele, căci necesitățile cărora corespund se schimbă și
ele. Acțiunea, tactica, procedeul nu sunt decât chestiuni de o zi.
Dar ceeace face forța partidelor politice este încrederea reciprocă nu în d.
,,Cutare”, ci în șeful partidului, ori care ar fi el; și încrederea șefului în ceia pe care îi
conduce ori care ar fi ei: acesta e secretul. (Aplauze prelungite,ovații)
Și acum, domnilor, în această primă până azi și unică demonstrație de politică
internă pe care ne-a îngăduit-o grija afacerilor externe și afecțiunea Romanațenilor în cap
cu Pavlică Brătășanu, vechiul, devotatul și scumpul meu prieten, permiteți-mi să spun la
toată lumea, care este secretul forței noastre.
Iată-l în două cuvinte : Eu, nu pot și nici nu vreau nimic fără d-tră, iar d-tră puteți
și fără mine, dar nu voiți nimic fără mine ! (Ovații entuziaste).
Câteva date despre Şcoala Normală de învăţători din Caracal (I)
Nicu Vintilă-Sigibida
Între alte lucruri de preţ pe care le păstrez în arhiva personală se numără şi un
Anuar al Şcolii Normale de învăţători din Caracal pe anii 1919-1920 şi 1920-1921 întocmit
de către directorul Haralambie Popa. Apărută la tipografia şi legătoria de cărţi
,,Românească cooperativă” a lui Ilie Mărculescu, lucrarea este structurată în 10 capitole şi
prezintă un interes documentar deosebit deoarece conţine seriile de absolvenţi, elevii,
profesorii, date despre baza materială a acestei şcoli apărute imediat după război pentru a
răspunde necesităţii tot mai mari de a pregăti învăţători în special pentru teritoriile care
s-au unit cu Ţara în 1918.
Exemplarul mi-a fost oferit de către dl. prof. Florian Petrescu din Caracal, fost
inspector şcolar general al judeţului Olt, căruia îi aduc şi pe această cale mulţumiri.
1. ISTORIC
Prin ordinul Ministerului Instrucțiunii Publice No. 100464 din 3 Septembrie 1919,
se prevedea înființarea pe 1 Septembrie 1919, a 28 școale normale, iar prin Ordinul No.
100707 din 4 Septembrie, subsemnatul eram însărcinat cu direcțiunea Școalei Normale din
Caracal.
Pentru localurile și mobilierul necesar se făcuse apel la prefecturile și primăriile
capitale de județe.
După multe dificultăți și dibueli de tristă amintire. școala și-a putut instala cele
două clase I-a, și V-a, în două săli din Școala primară de băieți No. 2 ,,Filipescu”,
rămânând fără localurile I. Stănculescu și T. Borcescu, din cauza chiriilor, care păreau
prea mari, - neputând fi suportate în acea vreme, nici de Primărie, nici de Prefectură.
Cursurile școalei s-au deschis luni, 20 Octombrie 1919 și au urmat în mod
regulat, fără nici un fel de întrerupere, până în seara zilei de 30 Iunie 1920, data încheeri
anului școlar 1919-1920.
Pentru al II-lea an școlar 1920-1921, școala urmând a funcționa cu încă două clase
normale, II și VI, și cu școală de aplicație, s-au făcut în acest scop toate sforțările: s-a
intervenit la Ministerul de Războiu, prin Ministerul Instrucțiunii și pe cale directă prin
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 68
școală și prin rugăminți personale pentru cedarea
unui pavilion din Reg. 19 Infanterie, dar
încercările n-au putut fi satisfăcute.
S-a intervenit prin adresă oficială și
scrisori particulare pentru obținerea caselor D-
lui N. Titulescu, interveniri rămase fără rezultat.
După multe greutăți și neplăceri duse
până pe punctul de a da naștere la conflicte de
autoritate, s-au putut obține în sfârșit 2 săli în
școala primară de fete ,,Moga”, așa încât s-au
instalat în acest local, pentru anul școlar 1920-
1921, clasele I-a și a II-a normale. Iar în școala
primară de băieți ,,Filipescu”, în două săli de
jos, s-a instalat Școala de aplicație cu clasele
unite, două câte două.
Clasele V-a, VI-a s-au instalat sus, la
etaj, în două încăperi nepotrivite pentru săli de
clase și fără comunicații separate. (Mobilierul
necesar, în al II-lea an școlar a costat 29.925 lei,
sumă acoperită cu 10.000 lei din partea
Ministerului Instrucțiunii, iar 19.925 din partea
comitetului școlar, despre ale cărui mijloace de
venituri se arată la capitolul respectiv.)
Cursurile anului școlar 1919-1920 au început joi, 30 Septembrie 1920 și au urmat
fără nici un fel de întrerupere până Joi, 16 Iunie [1921], data încetării.
Școala dând prima promoție de învățători, serbarea de fine de an a avut loc
Duminică, 26 iunie 1921, la care au participat reprezentanții autorităților și instituțiilor din
localitate, precum și toți părinții elevilor, așa încât serbarea a avut într-adevăr ceva
solemn, contribuind a întări curajul pentru viitor și sporind în noi, speranța binefăcătoare
că munca pe ogorul școalei începe a interesa.
În timpul celor doi ani de funcționare, școala a fost vizitată de D-nul Director al
Învățământului secundar și superior Șt. V. Nanu și de D-l Inspector general al
învățământului secundar I. Kirițescu, care au apreciat sforțările, regretând greutățile
timpurilor, care se opun organizării instituțiilor școlare.
Acestea sunt pe scurt, fazele prin care a trecut Școala Normală de băieți din
Caracal, în cursul primilor doi ani de existență. Pentru al III-lea an, școala își va spori
numărul de clase încă cu una, lipsa absolută de local impunând programul pentru clasele
I-a și a II-a, pe jumătăți de zile.
Dându-ne seama de nenorocita situație că în orașul Caracal nu se găsește local or
localuri, care să se poată amenaja măcar în parte pentru nevoile unei școale normale, am
găsit necesar a interveni din vreme, către Onor. Minister al Instrucțiunii Publice, pentru
cumpărarea imobilului și terenului Societății ,,Pepiniera Caracal”, care fiind situată într-o
pozițiune foarte rar de găsit în regiunile de câmp, odată cumpărată, ar putea constitui
începutul sigur al putinții ridicării unei școale normale, cu mai mici cheltueli.
Ca urmare a intervenirilor noastre din 2 Septembrie, 14 Octombrie, 26 Decembrie,
1920 și 17 Martie, 5 Maiu, 17 Iunie 1921, Onor Minister a aprobat cumpărarea prin
ordinul No. 40127 din 18 Iulie a.c.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 69
În vederea primelor lucrări pentru ridicarea clădirii, s-a cerut un împrumut de
800.000 lei, care nu se știe dacă se va aproba. Aceasta este situația Școalei Nomale din
Caracal până în prezent. Și acum câteva cuvinte despre autorități, instituții și cetățenii din
județ:
În munca și spiritul de sacrificiu al altora, găsim noi, oamenii, exemple frumoase
și rodnice de urmat. Instituțiile culturale de peste Carpați sunt rodul unor mari sacrificii.
Și la noi, părinții noștri, ridicară multe lăcașuri sfinte, mergând din sat în sat și din casă în
casă, adunând prin strângerea productelor diferitelor regiuni, sumele necesare scopului.
Prefectura Județului nostru, care s-a arătat atât de binevoitoare până în prezent, credem că
va găsi noui mijloace pentru a veni în ajutor. Federația Băncilor Populare, de asemeni nu
va uita nici de acum înainte o instituție de cultură, care este în primul rând, pentru copiii
satelor.
De asemeni și cei care dispun nu vor rămâne nepăsători.
Astfel, Școala Normală din Caracal, din cauza lipsei de local, unde să-și desfășure
activitatea, e supusă pieirii și ar fi păcat ca o instituție de cultură situată într-un centru de
câmpie, cu o populație foarte deasă, să se stingă fără ca să se ridice măcar un strigăt de
alarmă.
H. POPA – Directorul școalei
CORPUL DIDACTIC PE ANUL ȘCOLAR 1919 – 1920
No.
cure
nt
Numele și Prenumele Profesorilor
Titlul cu care
funcționează
Obiectul și clasele
la care predă
1 Pr. P. Dumitrescu prof. titular Religia cl. I-a și a V-a
2 Ilie Constantinescu prof. definitiv
Istoria cl. I-a și a V-a
L. Română cl. V-a
L. Română cl. I-a
3 H. Popa prof. titular Șt. Pedagogic cl. V-a
Matematica clasa a V-a
4 D. I. Breazu prof. titular Contabilitate clasa a V a
5 S. Băleanu prof. definitiv Geogr. clasa I-a și a V-a
Dreptul clasa a V-a
6 I. Grecescu prof. titular Zoologia cl. I-a
Geologia cl. V-a
7 G. Batali prof. supl. Franceza cl. I-a și V-a
8 Marin Mihăescu maestru definitiv Desemn clasa V-a
9 G. Costescu prof. suplinitor Caligr. și Desemn cl. I-a
10 Ion Stroescu prof. suplinitor Muz. și Viol cl. I – V a
11 N. Adam prof. definitiv Gimnastica cl. I-a și V-a
12 Dr. G. Tănăsescu medicul școalei Igiena cl. V-a
13 Dr. I. Vilaia Econom. Animală cl. Va
ȘCOALA DE APLICAȚIE
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 70
1 Ignat Stroescu Înv. definitiv
CORPUL DIDACTIC PE ANUL ȘCOLAR 1920 – 1921
No
. cu
ren
t
Numele și Prenumele Profesorilor
Titlul cu care
funcționează în
învățământ
Obiectul și clasele
la care predă
1 Prof. I. G. Popa prof. titular Religia cl. I, II, V, VI
2 Ilie Constantinescu prof. definitiv Istoria cl. I, II, V
L. Română cl. V, și VI
3 H. Popa prof. titular L. Română cl. I-a și II-a
Șt. Pedagogic cl. V și VI
4 D. I. Breazu prof. titular Matematica cl. I, II, V, VI
Contabilitatea cl. V și VI
5 S. Băleanu prof. definitiv Geografia cl. I, II, și V
Dreptul cl.V
6 I. Nanu prof. titular Geologia cl. V
7 M. Dimonie prof. titular Șt. Naturale cl. I și II-a
8 V. Bălu prof. supl. L. Franceză cl. I, II, V, VI
9 Marin Mihăescu maestru def. Caligrafia cl. I, II
Desemn cl. I, II, V și VI
10 V. Popilian prof. titular Muzica cl. I, II, V și VI
11 Ion Stroescu prof. supl. Violina cl. I, II, V, VI
12 N. Adam prof. def. Gimnastica cl. I, II, V, VI
13 Dr. G. Tănăsescu medicul școalei Medicina populară cl. VI
Igiena cl. V-a
14 Dr. I. Vilaia Economia anim. cl. V, VI
ȘCOALA DE APLICAȚIE
1 Ignat Stroescu Înv. definitiv cl. III, IV-a unite
2 V. Enescu Înv. înaintat cl. I, II-a unite
SITUAȚIA ELEVILOR LA FINELE ANULUI ȘCOLAR 1919 – 1920
CLASA I-A
No.
Cure
nt
Numele și Prenumele
Elevilor
Bursier
sau
Solvent
Situația de fine
de an
Med
ia g
ener
ală
Ord
inea
de
clas
ific
are
No.
cărț
ilor
citi
te d
e la
bib
liote
că
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 71
1 Adam Constantin Bursier promovat 7.04 40 7
2 Andreescu O. Dumitru Solvent „ 6.80 43 10
3 Bălă P. Vasile Bursier „ 7.17 34 9
4 Bobică Ion Solvent „ 7.71 17 20
5 Clujescu I. Dumitru Bursier „ 7.54 23 12
6 Datcu I. Nicolae „ „ 7.46 28 7
7 Dincă A. Constantin Solvent „ 8.10 4 14
8 Dincă G. Nicolae Bursier „ 7.55 22 20
9 Dinu C. Florea „ „ 7.19 32 24
10 Dinu V. Vasile „ „ 7.17 35 29
11 Drăgan A. Ilie Solvent „ 8.10 5 7
12 Dumitrescu I. Ștefan Bursier „ 8.31 2 24
13 Filipescu I. Dumitru Solvent „ 7.52 24 14
14 Florescu D. Anastase Bursier repetent 16
15 Florea I. Petre „ promovat 6.83 41 6
16 Gavrilă I. Ion „ „ 7.52 29 14
17 Gavrilă G. Ștefan „ „ 7.12 38 28
18 Gavrilă G. Ștefan „ „ 7.92 10 12
19 Gruia I. Teodor Solvent „ 7.92 11 32
20 Iancu I. Florea Bursier „ 7.35 31 8
21 Ignătescu G. Marin „ „ 7.69 18 10
22 Ionescu M. Ion „ corig. Rom, Nat. 20
23 Ionescu I. Virgiliu Solvent promovat 7.75 15 10
24 Ionescu V. Ștefan Bursier „ 8.46 1 9
25 Ion C. Vasile „ „ 7.61 20 24
26 Ion F. Mihaiu „ „ 7.52 25 20
27 Iliescu P. Constantin Solvent „ 8.02 7 18
28 Iliescu I. Marin „ corig. Rom, Nat. 16
29 Ilie M. Gheorghe „ promovat 7.75 16 13
30 Marinescu D. Petre Bursier „ 7.17 36 4
31 Marin D. Ion „ „ 7.63 15 18
32 Marin N. Mihail „ „ 7.50 27 11
33 Niță N. Marin „ „ 7.67 19 25
34 Petrache I. Ion „ „ 7.57 21 9
35 Popescu I. Dumitru Solvent „ 7.19 33 15
36 Popescu I. Ilie „ corig. Nat.
Geogr. 11
37 Roșca S. Ștefan Bursier Promovat 7.15 37 5
38 Staicu M. Dumitru „ „ 7.51 26 14
39 Stancu I. Mihaiu „ „ 8.00 8 32
40 Stănescu G. Ion „ corig. Nat.
Geogr. 20
41 Soșu I. Iosif „ Promovat 6.82 42 12
42 Ștefan C. Ion „ corig. Nat.
Geogr. 17
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 72
43 Ștefan S. Ilie „ „ „ „ 12
44 Tatomir Ș. Ilie „ Promovat 7.78 13 20
45 Tudoran C. Ion Solvent „ 7.98 9 11
46 Ureche G. Paraschiv Bursier „ 8.21 3 21
47 Zamfirescu I. Iancu Solvent „ 7.10 39 15
48 Zâmbrea I. Ion Bursier „ 8.07 6 16
49 Zâmbrea P. Dumitru „ „ 7.86 12 22
50 Dăbuleanu I. Ion Solvent corig. Mat. -Nat. 11
51 Mitrică I. Rafail „ Promovat 7.42 30 11
SITUAȚIA ELEVILOR LA FINELE ANULUI ȘCOLAR 1919 – 1920
CLASA V-A
No.
cure
nt
Numele și Prenumele
Elevilor
Bursier
sau
Solvent
Situația de fine
de an
Med
ia g
ener
ală
Ord
inea
de
clas
ific
are
No.
cărț
ilor
citi
te d
e la
bib
liote
că
1 Amărăscu E. Ion Solvent corig. Pedag
Franc 2
2 Bloț Nicolae „ „ Geolog,
Geogr 8
3 Călugăru I. Pavel Bursier promovat 7.00 12 26
4 Cârstea S. Marin „ „ 6.88 17 23
5 Constantin I. Dumitru „ „ 7.75 2 25
6 Constantin M. Ștefan „ „ 7.72 3 35
7 Costache C. Ilie Bursier eliminat 0
8 Cioponea C. Petre „ promovat 7.46 5 29
9 Ciurescu G. Miron Solvent corig. Franc,
Ped. 8
10 Dulghieru Alexandru Bursier promovat 6.59 20 30
11 Dumitrache S. Ion „ „ 7.19 9 12
12 Filipescu St. Ion „ „ 7.24 7 16
13 Florescu Alexandru „ corig. Franc.
Geol 12
14 Georgescu R. Ioan „ repetent 15
15 Goanță I. Gh. „ promovat 6.57 21 37
16 Iliescu I. Ion Solvent repetent 8
17 Iliescu I. Ion Bursier promovat 7.00 13 13
18 Ionescu Gh. Nicolaie Bursier corig. Geogr,
Geolog. 26
19 Lăstun N. Alexandru „ promovat 6.90 15 12
20 Lia L. Gheorghe Solvent „ 6.77 19 7
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 73
21 Marinescu R. Alex Solvent corig. Pedag.
Geolog. 4
22 Mărgulescu Gh. Grig. Bursier promovat 7.43 6 24
23 Mitrică I. C-tin „ corig. Rom.
Geolog. 8
24 Mitrică I. Gh. „ „ „ „ 2
25 Nicolescu E. Marin „ promovat 6.82 18 16
26 Neagu E. Eliseu Solvent corig. Matem.
Geol. 12
27 Popescu P. Dumitru Bursier promovat 6.90 16 26
28 Popescu A. Nicolaie „ repetent 17
29 Popa I. Dionisie „ corig. Matem.
Geolog. 15
30 Stănescu I. Toma „ promovat 6.92 14 37
31 Stănescu Gh. Teodor „ „ 7.11 10 7
32 Șoimu Florea „ „ 7.03 11 30
33 Tatomir S. Ion „ „ 8.07 1 23
34 Turbatu N. Mihail „ repetent 16
35 Uță D. C-tin „ promovat 7.23 8 45
36 Vasile R. Ilie „ „ 7.58 4 38
SITUAȚIA Examenului de ajutor-învățător, ținut în Februarie 1920
Reușiți în ordinea clasificației:
No.
cure
nt
Numele și Prenumele
Candidaților COMUNA
Med
ia
gen
eral
ă 1 Dumitrescu Constantin Cezieni R-nați 8
2 Călinescu Demetra Slătioara „ 7.12
3 Andronescu Alexandru Frăsinet „ 6.88
4 Popescu I. Olga Zănoaga „ 6.66
Absenți
1 Stănculescu D. Gheorghe Dobrosloveni „
Respinși
1 Ionițoiu Marin Bobicești „
2 Popescu L. Ion Isbiceni „
3 Becherescu Alexandru Traian „
4 Mitrache Ana Câmpeni „
Președintele Comisiunii, H. POPA
Înscriși 9
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 74
Prezenți 8
Admiși 4
Respinși 4
I. Constantinescu
MEMBRII: D. Breazu
S. Băleanu
Dr. Tănăseanu
SITUAȚIA ELEVILOR LA FINELE ANULUI ȘCOLAR 1920 – 1921
CLASA I
No.
cure
nt
Numele și Prenumele
Elevilor
Bursier
sau
Solvent
Situația de fine
de an
Med
ia g
ener
ală
Ord
inea
de
clas
ific
are
No.
cărț
ilor
citi
te d
e la
bib
liote
că
1 Aliman G. Florea Bursier promovat 6.96 39 7
2 Andreescu P. Dumitru Solvent corig. Franc. Istorie 14
3 Bălă I. Ion Bursier „ Rom. Franc 15
4 Bălă I. Marin „ Promovat 7.62 11 8
5 Bărbulescu D. Ion „ „ 7.16 31 6
6 Boiangiu I. Gheorghe „ „ 7.80 6 9
7 Buică I. Marin „ „ 8.17 2 7
8 Ciurez I. Constantin Solvent „ 7.10 37 10
9 Constantin B. Iancu „ „ 7.23 27 12
10 Constantin I. Teodor Bursier „ 7.18 30 7
11 Constantinescu G. Traian „ corig. Geogr. Fran. 10
12 Costache I. Ion „ Promovat 7.46 18 12
13 Costescu G. Ion „ „ 6.82 42 9
14 Defta M. Alexie „ „ 7.21 28 14
15 Diaconu Sp. Teodor „ „ 7.48 17 10
16 Dinu I. Marin „ corig. Istorie Geogr. 7
17 D-trescu N. Ion Solvent Decedat 6
18 D-trescu N. Marin „ corig. Franc. Geogr. 9
19 Dumbrăvescu Gh. „ corig. Istorie Geogr. Dece
dat 7
20 Dincă N. Teodor „ Promovat 6.75 44 8
21 Faida Emanoil Bursier „ 7.37 23 13
22 Florea P. Ion „ „ 7.68 8 15
23 Gâdăr C. Ion Solvent corig. Istorie Franc. 7
24 Geambașu I. Ion „ „ Franc. Geogr. 11
25 Goanță I. D-tru „ Promovat 7.14 32 7
26 Ivan S. Marin „ „ 6.75 45 7
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 75
27 Ilie M. Ilie Bursier „ 8.69 3 6
28 Iliescu Gh. Petre Solvent „ 7.32 26 9
29 Ion I. Florea Bursier „ 7.55 13 13
30 Ionescu P. Florea Solvent „ 7.55 14 12
31 Iordache D. Ion „ „ 7.55 15 12
32 Macavei I. Ștefan „ „ 7.14 33 14
33 Mandă D. Gh. „ „ 7.66 9 15
34 Marcu N. Gh. „ „ 7.41 22 7
35 Marinaș B. Marin „ „ 7.50 16 9
36 Marin V. Ilie „ „ 7.36 24 7
37 Mitrică I. Marin Solvent promovat 6.93 40 11
38 Negrilă I. D-tru „ corig. Ist. , Geogr. 15
39 Neda Gheorghe Bursier promovat 7.57 12 8
40 Nedeeanu Alecu „ „ 7.66 10 7
41 Nuță Petre „ „ 8.09 4 9
42 Petrescu Foca Solvent „ 7.19 29 9
43 Pantelescu Gheorghe Bursier „ 7.45 20 8
44 Popa I. Ioan „ „ 6.98 38 13
45 Popesco A. Florea Solvent „ 6.84 41 14
46 Popescu E. Gheorghe Bursier „ 7.14 34 15
47 Popescu Vasile „ „ 7.11 36 9
48 Rădulescu Claudian „ „ 7.73 7 7
49 Roambă I. Gheorghe Solvent „ 6.73 46 14
50 Roșca O. Efrem Bursier „ 6.76 43 9
51 Roșca O. Florea „ „ 8.34 1 8
52 Stan I. Andreiu Solvent corig. Ist., Geogr. 12
53 Stan I. Gheorghe Solvent promovat 7.34 25 15
54 Tănăseanu Vasile Bursier corig. Rom. Geogr. 7
55 Tobă I. Procopie „ promovat 8.02 5 6
56 Țărțăleanu O. Ștefan „ „ 7.46 19 8
57 Zamfirescu I. Ion „ „ 7.14 35 9
58 Cecănău Marin Solvent „ 7.43 21 6
SITUAȚIA ELEVILOR LA FINELE ANULUI ȘCOLAR 1920 – 1921
CLASA II-A
No.
cure
nt
Numele și Prenumele
Elevilor
Bursier
sau
Solvent
Situația de fine
de an
Med
ia g
ener
ală
Ord
inea
de
clas
ific
are
No.
cărț
ilor
citi
te d
e la
bib
liote
că
1 Adam Constantin Bursier promovat 6.89 42 17
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 76
2 Andreescu O. Dumitru Solvent corig. Mat. Geogr. 18
3 Bălă P. Vasile Bursier „ Rom. Matem. 15
4 Bobică Ion „ promovat 8.18 7 15
5 Clujescu Dumitru „ „ 7.21 36 20
6 Datcu I. Nicolaie „ „ 7.38 31 15
7 Dăbuleanu Ion Solvent „ 7.19 37 17
8 Dincă A. Constantin Bursier „ 8.73 2 14
9 Dincă Gh. Nicolae „ „ 7.66 22 16
10 Dinu G. Florea „ corig. Istorie, Mat. 19
11 Dinu V. Vasile „ „ Mat. Franc 20
12 Drăgan A. Ilie „ promovat 8.38 4 19
13 Dumitrescu I. Ștefan „ „ 8.59 3 22
14 Filipescu I. Dumitrescu „ „ 7.71 19 15
15 Florea F. Petre „ „ 8.11 9 16
16 Gavrilă I. Ion „ „ 7.67 21 15
17 Gavrilă G. Ștefan „ repetent 16
18 Gavrilă T. Teodor „ promovat 8.00 11 19
19 Gruia N. Stelian Solvent „ 8.16 8 19
20 Iancu I. Elorea Bursier retras 10
21 Ignătescu G. Marin „ promovat 7.36 34 20
22 Ionescu M. Ion Solvent repetent 18
23 Ionescu I. Virgiliu „ promovat 7.70 20 20
24 Ionescu V. Ștefan Bursier „ 8.91 1 24
25 Ion C. Vasile „ „ 7.64 23 17
26 Ion F. Mihaiu „ „ 7.37 32 22
27 Iliescu P. Constantin „ „ 7.80 16 20
28 Iliescu I. Marin Solvent corig. Franc. Mat. 18
29 Ilie M. Gheorghe Bursier promovat 8.00 12 18
30 Marinescu D. Petre Solvent corig. Ist., Franc. 13
31 Marin D. Ion Bursier promovat 7.64 24 15
32 Marin N. Mihail „ „ 7.39 30 18
33 Mitrică Rafail Solvent „ 7.96 13 18
34 Niță N. Marin Bursier promovat 8.23 5 18
35 Petrache I. Ion „ „ 7.77 17 17
36 Popescu A. Ion Solvent „ 7.14 39 12
37 Popescu I. D-tru „ „ 7.62 26 17
38 Popescu I. Ilie „ „ 7.64 25 17
39 Roșca S. Ștefan Bursier corig. Mat. Rom. 17
40 Staicu M. Dumitru „ promovat 7.37 33 18
41 Stancu I. Mihaiu „ „ 8.10 10 16
42 Stănescu G. Ion Solvent „ 7.16 38 19
43 Stoian P. Marin Bursier „ 7.30 35 14
44 Șoșu I. Iosif „ „ 7.50 28 25
45 Ștefan C. Ion Solvent „ 6.98 41 17
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 77
46 Ștefan S. Ilie „ retras 18
47 Tatomir S. Ilie Bursier promovat 7.60 27 17
48 Tudoran C. Ion „ „ 7.77 18 17
49 Ureche Paraschiv „ „ 8.20 6 21
50 Zamfirescu Iancu Solvent „ 7.04 40 15
51 Zâmbrea Dumitru Bursier „ 7.82 15 22
52 Zâmbrea Ion „ „ 7.96 14 22
53 Călugăru G. Marin Solvent „ 7.49 29 15
54 Mitchevici Ion „ corig. Rom. Mat. 21
SITUAȚIA ELEVILOR LA FINELE ANULUI ȘCOLAR 1920 – 1921
CLASA V-A
No.
cure
nt
Numele și Prenumele
Elevilor
Bursier
sau
Solvent
Situația de fine
de an
Med
ia g
ener
ală
Ord
inea
de
clas
ific
are
No.
cărț
ilor
citi
te d
e la
bib
liote
că
1 Bălă Gheorghe Bursier promovat 7.04 22 7
2 Begu Oprea „ „ 7.79 2 12
3 Constantinescu I. C-tin Solvent „ 7.02 23 8
4 Drăgoescu I. Traian Bursier „ 6.99 24 37
5 Dăbuleanu Ștefan Solvent corig. Mat. Pedag. 4
6 Dimulescu Gh. „ promovat 7.09 21 9
7 Grigorescu Oprea „ „ 7.14 18 5
8 Iliescu I. Ion „ „ 7.38 12 25
9 Iordache D. Ilie Bursier „ 7.72 3 15
10 Măjină Gheorghe „ „ 8.09 1 25
11 Modan F. Oprea „ „ 7.35 14 8
12 Nicolae R. Ion „ „ 7.53 8 7
13 Nicolăină Tedor „ „ 7.50 10 8
14 Petrescu Valeriu „ „ 7.16 17 8
15 Popa M. Gh. „ „ 7.25 15 8
16 Popa St. Marin „ „ 7.52 9 7
17 Predețeanu I. Al. Solvent „ 6.97 26 8
18 Păsculescu Cornel „ corig. Mat. Pedag. 10
19 Popescu T. Vasile Bursier promovat 7.48 11 6
20 Popescu A. Nicolae Solvent „ 6.97 25 25
21 Popescu N. Haralambie „ „ 6.88 27 12
22 Popescu N. Ion „ „ 7.13 19 13
23 Procopiescu Florea „ „ 7.59 5 15
24 Radu S. Marin Bursier „ 7.55 7 7
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 78
25 Sulea Ion „ „ 7.56 6 10
26 Ștefan V. Ilie „ „ 7.65 4 15
27 Turbatu N. Mihail Solvent „ 7.17 16 19
28 Vădăstreanu Tănase Bursier „ 7.11 20 5
29 Văsâică Gh. Iancu Solvent „ 7.36 13 8
30 Zamfirescu Mihail „ corig. Mat. Pedag. 5
SITUAȚIA ELEVILOR LA FINELE ANULUI ȘCOLAR 1920 – 1921
CLASA VI-A
No.
cure
nt
Numele și Prenumele
Elevilor
Bursier
sau
Solvent
Situația de fine
de an
Med
ia g
ener
ală
Ord
inea
de
clas
ific
are
No.
cărț
ilor
citi
te d
e la
bib
liote
că
1 Amărăscu E. Ion Solvent promovat 6.98 27 13
2 Bloț Nicolae „ „ 7.64 9 14
3 Călugăru I. Pavel „ „ 6.96 29 26
4 Cârstea S. Marin Bursier „ 7.02 23 29
5 Constantin I. Dumitru „ „ 8.27 1 16
6 Constantin M. Ștefan „ „ 7.39 13 29
7 Cioponea C. Petre „ „ 7.72 8 25
8 Ciurescu G. Miron Solvent „ 6.76 37 22
9 Dinu S. Oprea „ „ 7.01 24 5
10 Dragomirescu Teodor Bursier „ 7.53 10 21
11 Dulgheru Alex „ „ 6.96 30 27
12 Dumitrache S. Ion „ „ 7.94 6 15
13 Filipescu St. Ion „ „ 7.06 22 27
14 Florescu Alexandru Solvent „ 6.84 36 16
15 Goanţă I. Gh. Bursier „ 6.98 28 53
16 Hârza I. Alex. „ „ 7.19 17 13
17 Iliescu I. Ion „ „ 7.49 11 22
18 Ionescu Gh. Nicolae Solvent „ 6.90 33 22
19 Lăstun N. Alexandru Bursier „ 7.49 12 19
20 Lia M. Gheorghe Solvent „ 7.00 25 19
21 Marinescu R. Al. „ „ 6.92 31 13
22 Mărgulescu Gh. Grig. Bursier „ 8.05 4 29
23 Mihăescu R. Mihaiu „ „ 8.09 3 14
24 Mitrică I. C-tin. Solvent „ 6.92 32 24
25 Mitrică I. Gh. „ „ 7.16 19 24
26 Nicolescu E. Marin Bursier „ 7.12 20 14
27 Neagu E. Eliseu Solvent „ 6.90 34 10
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 79
28 Petrescu Florea Bursier „ 7.07 21 42
29 Popa I. Dionisie Solvent „ 7.00 26 19
30 Pretorian I. Ion Bursier „ 7.19 18 14
31 Stănescu I. Toma „ „ 7.25 15 18
32 Stănescu Gh. Teodor „ „ 7.75 7 16
33 Șoimu Florea „ „ 7.31 14 26
34 Tatomir S. Ion „ „ 8.05 5 14
35 Tudoran N. Ion „ „ 6.90 35 15
36 Uță D. C-tin „ „ 7.23 16 23
37 Vasile R. Ilie „ „ 8.13 2 30
SITUAȚIA ELEVILOR LA EXAMENUL DE CAPACITATE ȚINUT ÎN SESIUNEA
IUNIE 1921 PREZENTAȚI : 37; ADMIȘI : 22
No.
cure
nt
Numele și Prenumele
Elevilor
Media
generală
1 Constantin I. Dumitru 8.70
2 Mihăescu R. Mihaiu 8.60
3 Șoimu Florea 8.50
4 Tatomir S. Ion 8.50
5 Cioponea C. Petre 8.30
6 Mărgulescu Gh. Grigore 8.30
7 Pretorian I. Ion 8.30
8 Vasile R. Ilie 8.20
9 Stănescu I. Toma 8.20
10 Constantin M. Ștefan 7.80
11 Stănescu G. Teodor 7.70
12 Filipescu St. Ion 7.70
13 Dumitrache S. Ion 7.60
14 Lia M. Gheorghe 7.60
15 Petrescu Florea 7.60
16 Blonț Nicolae 7.50
17 Cârstea S. Marin 7.50
18 Nitrică I. Gheorghe 7.50
19 Dinu Oprea 7.40
20 Goanță I. Gheorghe 7.40
21 Hârza I. Alexandru 7.30
22 Ionescu Gh. Nicolaie 7.20
SITUAȚIA EXAMENULUI DE DEFINITIVAT, ȚINUT ÎN LUNILE MARTIE ȘI
APRILIE 1921
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 80
No
. d
e o
rdin
e în
car
e
au
fost
ch
emaț
i
can
did
ații
Numele și Prenumele
candidaților
Comuna în care
funcționează
Med
ia g
ener
ală
Rezultatul
1 Teodorescu Zoe Drăghiceni R-ți 8.13 Admisă
2 Marcu Emanoil Ianca „ 7 „
3 Didu Marin Zvorsca „ 7.50 „
4 Alexandrescu Ecaterina Islaz „ 7.13 „
5 Nițu Oprea Dăbuleni „ Respins
6 Băloiu I. Vasile Bobicești „ Abs.
Nejustific. „
7 Truică Ștefan Vădastra „ „
8 Fota Gheorghe Rotunda „ 7 Admis
9 Fota Gh. Stana „ „ 7.25 „
10 Predețeanu Teodosie Brastavăț „ 7.13 „
11 Pr. Popescu Nicolae „
„ 7.50 „
12 Iliescu Ștefan Drăghiceni
„ 7 „
13 Gavrilă I. Florea Marot. de sus „ 7.25 „
14 Defta Grigore Rus. de jos „ 8.13 „
15 Teodorescu Ioan Leotești „ 7.25 „
16 Pr. Ilie Gr. Anghel Cârlogani „ Abs.
Nejustific. Respins
17 Triculescu Angela Fălcoiu „ 10 Admis
18 Ianculescu Nicolae Roșieni „ Respins
19 Ștefanin Gheorghiță Radomir „ 7.38 Admisă
20 Stan Ioana Apele-Vii „ 10 „
21 Rădulescu Floarea Amărăștii jos „ 9.13 „
22 Alexandrescu Nicolae Dăbuleni „ 7.50 „
23 Antonescu G. Călin Băleasa „ 7 „
24 Florița G. Floarea Potlogeni „ 7 „
25 Brănescu Victoria Amărăștii sus „ Respinsă
26 Nicu Dumitru Obârș. Câmpu
Părului „ 7.13 Admis
27 Petrescu Pati Caracal „ 7 „
28 Ispas Constantin Vulpeni „ 7 „
29 Stănășilă Nicolae Stoenești „ 7.38 „
30 Mihăescu Ioan Pârșcoveni „ 7 „
31 Florescu Constantin Grojdibod „ 7.13 „
32 Constantin I. Voicu Vișina „ 7 „
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 81
33 Teodor N. Preda Vârtina „ 7.13 „
34 Popescu Ioana Preajba „ 7 „
35 Nicolăescu Emilian Știrbeiu „ 7.25 „
36 Pr. Popescu Petre Grădini „ Abs.
Nejustific Respins
37 Ștefănescu I. Ioan Buciniș „ 7.50 Admis
38 Iliescu V. Ioan „ „ 7.50 „
39 Stănescu Ioan Băzgărei „ - Respins
40 Smedescu Demetra Cepari „ - „
41 Popescu N. Eliza Dobriceni „ 7.86 Admis
42 Stănculescu Z. Ioan Ghizdăvești „ 7.13 „
43 Pr. Vișănescu Gostavăț „ 7 „
44 Popescu Nicolae Vlădila „ 8.25 „
45 Cilea Teodora Studina „ 8.13 „
46 Marineanu Petrina „ „ 8.63 „
47 Georgescu Ioana Celar „ 7.50 „
48 Grigorescu Nicolae Soreni „ 8.50 „
49 Vlădoianu Mihail Boșoteni „ 8 „
50 Pr. Cunescu Mihail Piatra „ 7.50 „
51 Gugilă S. Smaranda Bârza „ - Respinsă
52 Ilie G. Dumitra Urzica „ 7.13 Admis
53 Stănescu Ilie Baldovinești „ - „
54 Popescu Iacob Brâncoveni „ - Respins
55 Vădăstreanu Florea Vădastra „ - „
56 Popescu Gheorghița Isbiceni „ „
57 Pr. Pâslaru Matei Urzica „ 9.50 Admis
58 Păunescu Ioan Buciniș. mic „ 7.75 „
59 Popescu Sebastian Știrbeiu „ 7.75 „
60 Teodorescu Maria Cacaleți „ - Respinsă
Chemați : 60
Abs. nejustificați : 3
Prezenți : 57
Respinși : 9
Admiși : 48
Preşedintele comisiunii, H. Popa
I. Constantinescu
Membrii: S. Băleanu
M. Dimonie
S. Ghiață Insp. primar
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 82
Inscripții
NOTE DESPRE O EPISTOLĂ A POETULUI VIRGIL CARIANOPOL
NICOLAE SCURTU
La solicitarea poetului și publicistului Gabriel Pamfil (1913–1991)1, care era un
intelectual instruit și format în ambianţa culturală a unei familii distinse, Virgil Carianopol
(1908–1984) acceptă să-i prefațeze cartea de poezii
Adâncuri și soare2.
Prefața, succintă dar elocventă, ia forma
unei epistole în cuprinsul căreia Virgil Carianopol
evidențiază, energic, talentul și originalitatea mai
tânărului său confrate.
Îl îndeamnă să creadă în ceea ce scrie și în
ceea ce gândește și, cu certitudine va izbuti să se
afirme și să se impună dincolo de „nemerniciile
oamenilor“.
Recitindu-i, cu atenție, cele optsprezece
poeme, câte cuprinde această plachetă, una mai
interesantă decât alta, poetul Virgil Carianopol îl
consiliază: „să ai mereu în față visul, marele vis,
marea lumină și cel dintâi fericit vei fi tu însuți“.
Poetul Virgil Carianopol, cunoscut în
mediile literare și culturale bucureștene și nu
numai, a intuit, cu exactitate, sămânța talentului
din poezia lui Gabriel Pamfil, care a rămas, în
întreaga sa existență, un delicat, discret și
credincios slujitor al zeiței Euterpe.
Poetul și publicistul Gabriel Pamfil a fost o prezență notabilă în presa literară3 și
non literară din Transilvania și Țara Românească în perioada interbelică.
După încheierea celui de al doilea cataclism mondial, numele său și, implicit,
creația sa intră într-un nemeritat con de umbră, ce se impun a fi elucidate, recurgând la
biografie, operă și, mai ales, la contemporanii săi.
*
[București, 4 februarie, 1940]
Iubite domnule Pamfil,
Mă rogi să-ți dau o prefață la volumul d[umi]tale de poezii. Nu știu în ce măsură
aș fi îndrituit să fac aceasta.
Dacă nu ai avea talent, chiar cu prefața mea ar fi zadarnic.
În cazul de față, nu știu la ce ți-ar folosi; ar trebui să fii înjurat de confrați, nu
pentru dumneata, ci pentru mine.
…Poezia d[umi]tale nu are nevoie s-o relev eu; un poet care spune:
…Mi-aș da privirea
Să pot să mă hrănesc cu cântul!
poate păși înaintea lumii și fără de prefață.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 83
Crede în ceea ce scrii și în ceea ce gândești, și vei izbuti.
Nu trebuie să te abată nimic. Dincolo de nemerniciile oamenilor să ai mereu în
față visul, marele vis, marea lumină, și cel dintâi fericit vei fi tu însuți.
Poezia d[umi]tale are sămânța talentului și aceasta înseamnă mult!
Al dumitale,
Virgil Carianopol
Note
Acest document de istorie literară se reproduce din cartea lui Gabriel Pamfil ~
Adâncuri și soare. Poeme. Cu o scrisoare – prefață a domnului Virgil Carianopol și
șaptesprezece gravuri de V[asile] Dobrian. [București], Editura Cugetarea – Georgescu
Delafras, [1940], p. 3.
1. Gabriel Pamfil (1913–1991), poet, eseist și publicist. Debutează, în 1928, în paginile
revistei Societatea de Mâine. Colaborează la Abecedar, Pagini literare, Flacăra, Flamura,
Vremea, Fapta, Lumina, Pan, Arta, Duminica, Tribuna nouă, Curentul magazin, Revista
scriitoarelor și scriitorilor români, Arieșul și altele.
Opera sa cuprinde: Gânduri de totdeauna (1939), România (1940), Adâncuri și
soare (1940), Din partea pământului și-a mea (1968), Elegii senine (1979) și Răspunsuri
(1984).
2. Gabriel Pamfil ~ Adâncuri și soare. Poeme. Cu o scrisoare – prefață a domnului
Virgil Carianopol și șaptesprezece gravuri de V[asile] Dobrian. [București], Editura
Cugetarea – Georgescu Delafras, [1940], 100 pagini.
3. Ștefan Baciu ~ Gabriel Pamfil în Praful de pe tobă. [Ediția a 2-a. Cu o scrisoare de
Nicolae Carandino]. [București], Editura Eminescu, 1995, p. 573–574. (Microportrete).
NOTE DESPRE LECTURILE LUI DEMETRU IORDANA
Biografia, bibliografia și biobibliografia poetului, prozatorului, jurnalistului și
traducătorului Demetru Iordana (1918–1979), continuă să se întregească cu noi și
revelatoare mărturii privitoare la itinerarul fizic și creator al unui scriitor de reală valoare
estetică.
Identificarea unor colaborări, a unor poezii și, desigur, a unor traduceri din lirica
franceză, precum și a unor pseudonime pe care le-a uzitat cândva contribuie, esențial, la
completarea portretului acestui narator aşa de uitat.
Revelația profilului său biografic o constituie, în chip fundamental, epistolele
trimise istoricului și criticului literar Perpessicius, ce se constituie într-un autentic jurnal,
în care Demetru Iordana se confesează cu o sinceritate dezarmantă.
În multe din paginile acestor epistole întâlnim mărturii și reflecții despre lecturile
sale, iar în epistola pe care o transcriu aici, necunoscută până acum, Demetru Iordana
glosează inteligent pe marginea romanului în versuri, Evgheni Oneghin1 de Pușkin.
În aceeași epistolă se găsesc considerații prețioase despre noua carte a lui
Perpessicius, Opere2, în care include unele dintre Mențiunile critice și asupra cărora
Demetru Iordana se pronunță competent.
Epistola este însoțită și de două poezii ~ Balada îndrăgostiților săraci din America
și Când vârsta mea se înclină, pe care Demetru Iordana le-a trimis, inițial, redacției
revistei Luceafărul. Se impune să precizez că nici una dintre revistele literare ale vremii,
Argeș, Gazeta literară, Iașul literar, Tomis și Luceafărul, nu au manifestat interes și
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 84
curiozitatea de a citi și, eventual, de a publica câte ceva din manuscrisele lui Demetru
Iordana.
Oare de ce? Cândva, nu prea târziu, vom răspunde.
*
Slatina, 13 oct[ombrie] 1967
Iubite domnule Perpessicius,
Am recitit în întregime pe Evgheni Oneghin, romanul acesta în versuri a lui Pușkin
și sunt dincolo de jumătatea celui de-al doilea volum de opere al d[omniei] voastre.
Impresia, la a doua lectură, a romanului versificat, la o distanță de mai bine de 20
de ani de la prima lectură, m-a satisfăcut în parte, adică în tot ce este epic pur și analiză
psihologică, de înaltă artă, dar m-a lăsat în rezervă față de prea multele comentarii, alături
cu subiectul, care, oricât de spirituale, nu sunt decât o umplutură, voită de autor, ca să
distanțeze momentele esențiale ale narațiunii.
Verva, deși plină de fină ironie și uneori de umor, de cea mai bună calitate, mi-a
displăcut oarecum prin jovialitatea ei prea afișată și prin aroganța, cât se degajă dintr-însa.
Altminteri, ca traducere, mi s-a părut excepțională.
Îndeosebi un episod mi-a plăcut deosebit de mult, anume visul Tatianei, după
scena refuzului lui Oneghin, visul acela, care la un moment dat pare o mișcare în
continuarea cotidianului, și care doar la urmă se arată a fi doar vis, din care se trezește
fata.
De aici a luat Dostoievski procedeul folosit cu Raskolnikov, când el, după
săvârșirea crimei, trăiește un moment de spaimă, căci aude pe scări vocea și pașii
comisarului Porfir Petrovici (mi se pare), aude cum acesta o bate pe servitoare și zbiară la
proprietăreasă, dar până la urmă, el se trezește la realitate: totul se întâmplase doar în
închipuirea lui, ca într-un vis.
Desigur că romanul versificat al lui Pușkin este modern prin atmosferă și idee, dar
nu-mi prea place că este în versuri, asta îi dă un aer vetust și cam ușuratic în același timp.
Dar în fine.
Recitind primul volum de Mențiuni critice, care se deschide cu acel excelent
prolog: În tinda unei registraturi, am fost tot timpul furat și cucerit de frumusețea și
justețea acestor poeme în proză, din care, lucru curios, mi-a apărut o imagine nouă a
autorului lor, mult mai severă în fond, decât vrea s-o arate, mult mai adânc în intuiție,
decât pare la o lectură fugară, dar plin de încredere în judecata sa, foarte liber, și totuși
foarte prudent și foarte decis sub aerul ușor și plin de vervă stilistică.
Entuziasmul lui este tineresc și generos, lirismul verbului său este bogat, dar bine
strunit, iar concepția sa estetică este așa de justă, de sănătoasă și de consecventă, încât
nimic mai unitar și mai armonios ca aceste poeme critice, care formează un bloc compact
și de nezdruncinat.
Rezistă timpului cu o tenacitate plină de tinerețe, de vigoare și de grație. Acum, la
a doua lectură, mi-au plăcut mai mult decât acum douăzeci și ceva de ani.
Continui să-l citesc cu asiduitate, chiar în atelierul meu de lucru, când n-am de
lucru. Nijloveanu, care a venit pe la mine și l-a văzut, și-a exprimat dorința să-l cumpere
de îndată ce va apărea în librărie.
Apropos de Nijloveanu: în urma unei drastice scrisori, a avut o întrevedere cu
profesoara de muzică și a reușit să-și recapete 4 benzi de magnetofon, din 8, și
manuscrisele baladelor ce urmau să fie armonizate.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 85
Celelalte 4 benzi (în total 120 de cântece) urmează să le capete în curând, când va
merge la București anume pentru asta. În sfârșit?
Cartea în care trebuia să fie și el tipărit cu mai multe poezii populare, nu a apărut
încă, deși a fost demult anunțată. Nici el nu știe de ce. Probabil din cauza atmosferei
ploioase.
Eu am dus, a doua zi după ce am plecat de la d[umnea]voastră, manuscrisul
romanului Lumină în munți, la Editura pentru Literatură, și la data aceasta am primit o
chitanță de mână.
Lumină în munți este prelucrarea, într-o formă nouă și, după mine, mult mai
izbutită, a primului meu roman, tipărit în 1943. Dacă, din întâmplare, va fi acceptat, veți
avea ocazia să faceți comparație. (A trebuit, desigur, să dau Cezarului partea lui, dar
într-un mod convenabil).
Astăzi chiar, am trimis la revista Luceafărul, cele două poezii, pe care vi le trimit
și d[omniei]voastre separat, ca să vedeți ce-a devenit poema Vom fi și mai bogați, pe care
o cunoașteți de mai înainte. (Asta ca să nu pățesc ce-am pățit cu Argeșul).
Multe urări de bine și de sănătate, pe care o vreau refăcută și înviorată pentru ochii
d[omniei] voastre. S-ar putea să ne revedem în curând, pentru asta.
Cu afecțiunea dintotdeauna,
D. Iordana
[Domniei sale domnului Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Strada Mihai Eminescu, nr.
122, București, Raionul „1 Mai“; Expeditor ~ Dumitru Dumitrescu, Strada Ana Ipătescu,
nr. 5, Slatina, Regiunea Argeș].
*
Balada îndrăgostiților săraci din America
Acum suntem săraci lipiți și tu și eu.
Alții își spânzură viața în câte un zgârie-
nori,
Noi nu ne-o putem adăposti pe-a noastră
Măcar sub un pod, sau într-un canal.
Dar nu-i nimic:
Grădinile sunt pline de boschete,
pe care le vom locui, pe rând,
cât timp va fi frunza verde, iar cerul
albastru.
Acum suntem săraci lipiți și tu și eu.
N-avem, de sămânță, măcar un dolar de
argint,
pe care să-l sădim și noi undeva,
ca să crească din el un pom plin de
bani...
Dar nu-i nimic:
Stelele ne-ar da belșug de aur,
iar luna ne va împrumuta argintărie.
Acum suntem săraci lipiți și tu și eu.
N-avem măcar un așternut și o cergă,
sub care să putem spori, în tihnă,
neamul omenesc, cu încă un sărac.
Dar nu-i nimic:
pădurea ne va acoperi, cu un frunzar,
goliciunea întinsă somnoros,
pe un așternut de iarbă milostivă,
iar o veveriță, ascunsă într-un copac,
ne va păzi visul de aur ce-l vom toarce.
Și într-o zi,
din tine,
ca dintr-o brazdă de pământ,
va răsări fructul viu,
care s-a pârguit în visul nostru.
Și atunci vom fi și noi bogați:
ca stelele – bănuți de aur,
ca luna – mină de argint.
*
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 86
Când vârsta mea se înclină
Când vârsta mea se înclină
din marginea vieții,
spre adâncul abisului fără lumină,
anotimpurile pe rând mă privesc:
sunt un fulg în zarea dimineții,
ce va mai pluti puțin, tineresc,
și va cădea în țărână.
Dar nu-mi pasă. Căci atunci soarele, în
toi,
sub care veacuri din ce în ce mai gârbove
curg,
va mai luci pentru mine odată,
înainte de a ne afunda amândoi,
în aceeași zare neîntinată,
în agonia aceluiași candid amurg.
P.S.
Sper că „Luceafărul“ va trimite măcar o rază din lucirea lui, spre mine, ca să-mi dea de
știre, înainte de a arunca la coș aceste două modeste poeme.
Încă o dată, cu sănătate!
D.I.
Note
Originalele epistolei și ale celor două poezii, inedite, se află la Biblioteca Academiei
Române. Cota S21(85)
.MXXXVI
1. A.S. Puşkin – Evgheni Oneghin. Roman în versuri. În româneşte de Ion Buzdugan.
Prefaţă de Perpessicius. [Bucureşti], Editura pentru Literatură, 1967, XXXII + 282 pagini
(Biblioteca pentru toţi, nr. 397).
2. Perpessicius – Opere. [Volumul] 2. Menţiuni critice. Seria întâi. Bucureşti, Editura
pentru Literatură, 1967, 467 pagini.
Eroii oraşului Caracal din Primul Război Mondial (II)
Comandor (r.) Nicola Tudor
O situaţie a eroilor din Caracal căzuţi în primul război mondial nu există nici la
100 de ani de la Marea Unire pentru care aceştia şi-au dat viaţa. Pe Monumentul Eroilor
din centrul oraşului sunt trecute numeleofiţerilor activi şi în rezervă (învăţători, magistraţi,
salariaţi ai Administraţiei Financiare) din judeţul Romanaţi căzuţi pentru reîntregire.
Beneficiind de înţelegerea autorităţilor locale, am avut şansa de a cerceta registrele
de stare civilă ale oraşului Caracal de unde am extras numele pe care le vom reda mai jos.
Nu avem certitudinea că această listă cuprinzând 280 de nume este completă. Am inclus în
ea şi militarii decedaţi la Caracal, chiar dacă aceştia nu erau domiciliaţi în oraş. Cercetări
ulterioare ar putea completa această listă.
Credem că în anul Centenarului Marii Uniri, este firesc să omagiem astfel jertfa
lor patriotică!
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 87
N
r. Grad Numele
şi prenu-
mele
Con-
tin-
gent
Data
morţii
Regi-
mentul
Nr. act
deces
Locul
decesului
Cauzele
morţii
Locul
naşterii Domi-
ciliul
1
4
3
.
Sold
.
Cazan
Vasile
1912 23.10.
1916
R. 2 I.
Vâlcea
385/23.10.
1916
Spital
Temporar
din Şcoala
de băieţi
Nr. 1,
Caracal
Cauza
morţii-
Neconsem
nată
Grădiştea
Jud.
Vâlcea
1
4
4
.
Sold
.
Borşoiu
Sofronie
1913 26.10.
1916
R. 2 I.
Vâlcea
394/26.10.
1916
Spital
Temporar
din
Şcoala de
băieţi Nr.
1,
Caracal
Răni
multiple
Com.
Romani,
Jud.
Vâlcea
1
4
5
.
Sold
.
Stânga-
ciu
Anghel
1906 13.11.
1916
R. 2 I.
Vâlcea
429/13.11.
1916
Spital
Temporar
„Moga”,
Nr. 457,
Caracal
Cauza
morţii-
Neconsem
nată
Lacu-
Băboaia,
Jud.
Vâlcea
1
4
6
.
Serg
.
Lăzăroiu
Tudor
1910 29.11.
1916
R. 2 I.
Vâlcea
459/29.11.
1916
Spital
Temporar
„Moga”,
Nr. 457,
Caracal
Răni
multiple
Căză-
neşti,
Jud.
Vâlcea
1
4
7
.
Sold
.
Neacşiu
Gheor-
ghe
1893 12.01.
1917
R. 2 I.
Vâlcea
504/12.01.
1916
Spital
Temporar
Caracal,
Nr. 43
Plagă prin
împuşcare
Dobri-
ceni
Jud.
Vâlcea
1
4
8
.
Sold
.
Olaru
Ion
1894 16.01.
1917
R. 2 I.
Vâlcea
509/16.01.
1916
Spital
Temporar
Caracal,
Nr.43
Plăgi
multiple
prin
împuşcare
Dobri-
ceni
Jud.
Vâlcea
1
4
9
.
Sold
.
Cuculice
Vasile
1907 03.11.
1916
R. 2 I.
Vâlcea
409/03.11.
1916
Spital
Temporar
Caracal,
Nr. 43
Cauza
morţii-
neconsem
nată
Com.
Mădulari
Jud.
Vâlcea
1
5
0
.
Sold
.
Diaconu
Grigore
1913 06.11.
1916
R. 2 I.
Vâlcea
420/06.11.
1916
Spital
Temporar
Caracal,
Nr.43
Cauza
morţii-
necomuni
cată
Ioneşti,
Jud.
Vâlcea
1
5
1
.
Sold
.
Petcu
Nicolae
1899 ?
1917
R.
„Cloş-
ca”
Sentin-ţa
Civilă Nr.
74/ 1927,
Ca-racal
Mort în
Luptele
de la Oituz
Perforaţia
abdomenu
lui
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Str.
Mircea
Vodă
1
5
2
.
Sold
.
Filip
Şerban
1904 26.10.
1916
R. 49
I.
395/26.10.
1916
Spital
Temporar
Caracal Nr.
45
Cauza
morţii-
Neconsem
nată
Balta
Albă,
Râmnicu
-Sărat
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 88
1
5
3
.
Sold
.
Grosu
Radu
1903 30.10.
1916
R. 49
I.
399/30.10.
1916
Spital
Temporar
Caracal,
Nr. 45
Plagă
Împuşcată
Gârlău,
Râmnicu
-Sărat
1
5
4
.
Sold
.
Zamfir
Traian
1902 04.11.
1916
R. 49
I.
404/04.11.
1916
Spital Tem-
Porar Cara-
cal, Nr. 43
Plagă prin
împuşcare
Broşteni,
Râmnicu
Sărat
1
5
5
.
Sub-
locot
.
Celărea-
nu
Nicolae
32
ani
10.10.
1916
Cor-
pul 1
Arma-
tă
362/10.10.
1916
Spital Mo-
bil, Secţia
I, Jiblea,
Argeş
Plagă
împuşcată
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
5
6
.
Sold
.
Roşianu
Ion
1905 19.12.
1916
Corpul
1
Arma-
tă
491/19.12.
1916
Spital Tem-
porarCara-
cal, Nr. 43
Răni
multiple
de obuz
Com.
Oboga,
Jud. Ro-
manaţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
5
7
.
Lt. Ştefă-
nescu
Ioan
25
ani
28.10.
1916
Corpul
1
Arma-
tă
1175/28.1
0. 1916
Mort în
Retragerea
de la Vai
de Ei
Împuşcat.
Moartea a
fost verifi-
cată de
medicul
C. 1 A.,
Sublocot.
Dr. Vais
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
5
8
.
Serg
.
Traşcă
Grigore
1899 32.09.
1916
Corpul
1
Arma-
tă
326/23.09.
1916
Spital
Mobil
Secţia a II-
a, Brezoi,
Vâlcea
Răni de
obuz în
regiunea
membre-
lor Inferi-
oare şi
abdomen
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
5
9
.
Sold
.
Diaconu
Ioan
1916 08.10.
1916
R. 2
Artile-
rie
346/08.10.
1916.
Spital
Temporar
Caracal,
Nr. 46
Plagă
Împuşcată
Com.Leu
Jud. Ro-
manaţi
1
6
0
.
Sold
.
Tudor
Ilie
1917 25.05.
1917
R. 1
Art.
Grea
50/25.05.
1917
Spital
Fălciu
Nr. 40/C
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
6
1
.
Sold
.
Mincă
Dumitru
1917 27.02.
1917
R. 9
Artile-
rie
17/28.02.
1917
Sat. Osoiu,
Com.
Tomeşti,
Jud. Iaşi
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
6
2
.
Sold
.
Ispas
Gheor-
ghe
1917 15.04.
1917
R. 9
Artile-
rie
315/15.04.
1917
Sat. Osoiu,
Com.
Tomeşti,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud
Roma-
naţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 89
1
6
3
.
Sold
.
Feraru
Dumitru
1911 06.03.
1917
R. 9
Artile-
rie
22/07.03.
1917
Sat. Osoiu,
Com.
Tomeşti,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
6
4
.
Sold
.
Pârvan
Ioan
1903 25.12.
1917
R. 3
Art.
Grea
276/25.12.
1917
Spital Iaşi Bronho-
pneumo-
nie
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
6
5
.
Sold
.
Stroescu
Tudor
1910 24.04.
1917
R. 3
Art.
Grea
134/25.04.
1917
Sat. Petri-
leşti, Com.
Tîrzii,
Jud. Fălciu
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
6
6
.
Sold
.
Moraru
Vasile
1904 18.10.
1916
R. 17
Artile-
rie
378/18.10.
1917
Spital
Temporar
Caracal,
Nr. 44
Cauza
morţii-
neconsem
nată
Com.
Oneşeni,
Jud.
Roman
1
6
7
.
Sold
.
Mitran
Gheor-
ghe
1911 1916 R. 9
Artile-
rie
PV
290/ 1928
după Car-
tea de
Judecată
5946/1927
a Trib.
Romanaţi
Constată
moartea
prezumată
a Mobiliza-
tului în
Campania
1916-1918
Locul şi
împrejură-
rile
morţii-
neconsem
nate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
6
8
.
Sold
.
Potcova-
ru
Gheor-
ghe
1903 1917 R. 1
Artile-
rie
PV
339/ 1929
după Car-
tea de Ju-
decată
Civilă
1614/ 22.
11.1929 a
Trib. R-ţi
Constată
moartea
prezumată
a mobili-
zatului în
Campania
din
1916-1917
Locul şi
împrejură-
rile
morţii-
neconsem
nate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
6
9
.
Sold
.
Boşcor
Mihail
1913 1917 Divizi
onul 1
Greu
PV 291/
1928 după
Cartea de
Judecată
Civilă
1054/
1928 a
Trib. R-ţi
Constată
moartea
prezumată
a mobili-
zatului în
Campania
1916-1918
Locul şi
împrejură-
rile
morţii
neidentifi-
cate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
7
0
.
Cap. Sturza
Pantelie
1907 11.04.
1917
R. 18
Obuzi-
ere
640/ 1917
al R. 18
obuziere
Spital de
contagioşi
Nr. 5, Com.
Nopodeni,
Jud. Bălţi
Tubercu-
loză
pulmonară
Caracal,
Jud. Ro-
manaţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
7
1
.
Sold
.
Nicolae
C-tin
1899 12.02.
1917
R. 26
Obuzi-
ere
28/12.02.
1917
Infirmeria
regimentu-
lui
Febră
recurentă
Com.
Pârăieni,
Jud.
Vâlcea
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 90
1
7
8
.
Sold
.
Damian
Marin
1916 12.03.
1917
R. 14
Obuzi-
ere
34/12.03.
1917
Cantoname
ntul din
Com. Tu-
ţura, Jud.
Iaşi
Tifos
Exantema
-tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
7
9
.
Serg
.
Harla-
cher
Alfons
1907 09.04.
1917
R. 14
Obuzi-
ere
546/10.04.
1917
Com.
Tuţora,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
0
.
Sold
.
Apolzan
Aurel
1917 21.04.
1917
R. 14
Obuzi-
ere
767/22.04.
1917
Spital
Ambulanţei
Diviziei a
2-a
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
1
.
Serg
.
Stănescu
Marin
1898 13.03.
1917
R. 14
Obuzi-
ere
126/14.03.
1917
Infirmeria
Bateriei 8
din R. 9
Artilerie
Febră
recurentă
Carcal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
2
.
Lt. Simio-
nescu
Ion
23
ani
24.03.
1917
R. 8
Obuzi-
ere
1966/26.0
3. 1917
Spital de
contagioşi
Nr. 220,
Lazaretul
de Morava,
Bacău
Tuberculo
-ză
Com.
Orodelu,
Jud. Dolj
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
3
.
Sold
.
Niţă
Arachim
1904 1917 R. 21
Artile-
rie
PV 280/
1928 după
Cartea de
Judecată
Civilă
1048/1928
a Trib.
Romanaţi
Constată
moartea
prezumată
a mobili-
zatului în
Campania
1916-1918
Locul şi
cauza
morţii-
Neidentifi
-cate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
4
.
Cap. Teodo-
rescu
Atanasie
1906 1917 Arse-
nalul
Arma-
tei
PV
281/ 1928
după
Cartea de
Judecată
Civilă
1049/1928
a Trib.
Romanaţi
Constată
moartea
prezumată
a mobili-
zatului în
Campania
din
1916-1918
Locul şi
cauza
morţii-
Neidentifi
-cate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
5
.
Sold
.
Potcova-
ru
Marin
1911 1917 Arse-
nalul
Arma-
tei
PV, 282/
1928 după
Cartea de
Judecată
Civilă
1049/1928
a Trib.
Romanaţi
Constată
moartea
prezumată
a mobili-
zatului în
Campania
1916-
11918
Data,
locul şi
cauza
morţii-
neidentifi-
cate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
6
Sold
.
Croitoru
Dumitru
1913 08.10.
1916
Corpul
Grăni-
cerilor
347/08.10.
1916
Spital
Temporar
Caracal,
Plagă
împuşcată
Com.
Bogza,
Râmnicu
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 91
. Nr. 43 Sărat
1
8
7
.
Sold
.
Diaconu
Grigore
1913 25.11.
1916
Corpul
Grăni-
cerilor
451/25.11.
1916
Spital
Temporar
Caracal,
Nr. 43
Plagă
împuşcată
Com.
Mucoasa,
Jud.
Vâlcea
1
8
8
.
Sold
.
Constan-
tin
Radu
1917 06.12.
1917
R. 1
Grăni-
ceri
161/08.12.
1917
Spital Odo-
beşti, Plasa
Gârlele,
Jud. Putna
Rănile
căpătate în
lupte
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
8
9
.
Sold
.
Duţu
Luca
1916 22.12.
1916
R. 2
Grăni-
ceri
169/23.12.
1916
Lupta de la
Răchitaşul
Mort din
cauza
gloanţelor
inamicului
. Moartea
a fost ve-
rificată de
Lt. Medic
Dragomi-
rescu
Andrel din
R. 2 Gr.
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
9
0
.
Sold
.
Stoian
Gheor-
ghe
1913 13.12.
1916
R. 2
Grăni-
ceri
124/14.12.
1916
Lupta de la
cota 1088
Împuşcat.
Moartea a
fost verifi-
cată de lt.
Dr. Erbi-
ceanu
Emil din
R. 2 Gr
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Str.
Dece-
bal Nr.
80
1
9
1
.
Sold
.
Preda
Toma
1893 11.10.
1916
R. 66
I.
354/11.10.
1916
Spital Tem-
porar din
Şcoala de
băieţi Nr.
1, Caracal
Cauza
morţii-
Neconsem
nată
Com.
Făureşti,
Jud.
Vâlcea
1
9
2
.
Lt. Dumi-
trescu
Constan-
tin
27
ani
14.04.
1917
R. 66
I.
240/ 1918 Spital
Nr.118
Bucureşti
Cauza
morţii-
Neconsem
nată
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
9
2
.
Sold
.
Găitan
Grigorie
1902 12.11.
1916
R. 81
I.
424/12.11.
1917
Spital
Temporar
Caracal,
Nr.43
Cauza
morţii-
neconsem
nată
?
1
9
3
.
Serg
.
Nedelcu
Ilie
1903 31.10.
1916
R. 81
I.
394/31.10.
1916
Spital
Central
Caracal
Cauza
morţii-
neconsem
nată
Com.
Plosca,
Jud. Dolj
1
9
4
.
Sold
.
Bălţatu
Petre
1905 19.11.
1916
R. 42
I.
? Spital
Caracal
? Ocnele
Mari
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 92
1
9
5
.
Sold
.
Armă-
şescu
Ilie
1907 19.01.
1917
R. 42
I.
514/19.01.
1917
Spital
Temporar
Caracal,
Nr. 43
Cauza
morţii-
Neconsem
nată
Broşteni
Jud.
Vâlcea
1
9
6
.
Sold
.
Mateescu
Oprea
1899 03.02.
1917
R.
42/66
I.
714/20.05.
1917
Spital Divi-
zionar
Dobrovăţ,
Jud. Vaslui
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
9
7
.
Sold
.
Badea
Ion
1909 26.04.
1917
R. 42
I.
PV 135/
1920 după
Cartea de
Judecată
Civilă
43914/
1920 a
Trib. R-ţi
Lagărul de
prizonieri
de război
Ostffyasszo
-ujfa
Ungaria
Dizenterie
acută
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
9
8
.
Sold
.
Pată-
Albă
Tudora-
che
1898 02.03.
1917
R. 43
I.
PV 287/
1925 după
Cartea de
Judecată
Civilă
4231/1925
a Trib.
Romanaţi
Lagărul de
prizonieri
de război
Czersk,
Prusia de
Vest
Tubercu-
loză
pulmonară
Com.
Vlădu-
leni,
Jud.
Olt
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
1
9
9
.
Sold
.
Marco-
vici
Slatan
1918 15.03.
1917
R. 43
I.
94/15.03.
1917
La casa cu
Nr.77 din
Com.
Codăeşti,
Jud. Vaslui
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
0
0
.
Sold
.
Badea
Grigore
1913 04.11.
1916
R. 43
I.
406/05.11.
1916
Spital
Temporar
din Şcoala
de băieţi
Nr.1,
Caracal
Multiple
răni de
obuz
Com.
Tătuleşti
Jud. Olt
2
0
1
.
Sold
.
Speriatu
Vasile
1912 15.03.
1917
R. 1 I. PV
75/ 1920
după
Cartea de
Judecată
Civilă
33200/
1920 a
Trib. R-ţi
Lagărul de
prizonieri
de război
Tuchel
Cauza
morţii-
necomuni
cată
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
0
2
.
Sold
.
Socol
Ioan
1904 15.11.
1916
R. 71
I./
B.1/Cp
.1
442/19.11.
1917
Spital
Temporar
„Moga”
Nr.754
Caracal
Cauza
morţii-
necomuni
cată
Com.
Drincea,
Jud.
Mehe-
dinţi
2
0
2
.
Sold
.
Roşca
D-tru
1903 29.10.
1916
R. 71
I./B.
4/Cp.9
398/29.10.
1916
Spital
Temporar
Filipescu
Nr. 45
Plagă
împuşcată
Com.
Valea
Merilor,
Jud.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 93
Caracal Mehe-
dinţi
2
0
3
.
Cap. Nedeianu
D-tru
1898 16.12.
1917
Regi-
mentul
de
Marş
al D. 9
I.
2/16.12.19
17
Infirmeria
Corpului
din Sat.
Pietrăria,
Com.
Buciumi,
Jud. Iaşi
Miocar-
dită
cronică
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
0
4
.
Sold
.
Popescu
Ion
1903 31.10.
1916
R. 57
I. /B.
2/
Cp. 4
393/31.10.
1916
Spital
Temporar
din Şcoala
de băieţi
Nr. 1,
Caracal
Plagă
împuşcată
Com.
Tâmna,
Jud.
Mehe-
dinţi
2
0
5
.
Sold
.
Cioranu
Ion
1907 02.11.
1916
R. 57
I./ B 1/
Cp.1
398/03.11.
1916
Spital
Temporar
din Şcoala
de băieţi
Nr.1,
Caracal
Răni
multiple
Com.
Orzăşti,
Jud.
Mehe-
dinţi
2
0
6
.
Plt. Ţărţălea-
nu
Ilie
1911 01.01.
1917
R. 2
Cetate
„Cri-
şan”
Sentinţa
civilă din
19 apr. a
Trib. R-ţi
Lagărul de
prizonieri
de război
Ploieşti
Cauza
morţii-
neconsem
nată
?
2
0
7
.
Sold
.
Gheor-
ghe
Ştefan
1913 24.08.
1916
R. 3 I. PV 72/
1922 pe
baza adre-
sei 32931/
1922 a
Ministeru-
lui de
Război
Serviciul
Personal,
Secţia
Statistici
Luptele de
la
Turtucaia
Cauza
morţii-
neconsem
nată
Craiova Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
0
8
.
Sold
.
Geor-
gescu
Ion
1908 09.08.
1917
R. 17
Mehe-
dinţi
162/12.08.
1917
Lupta de la
cota 730-
739, Pădu-
rea Tiseşti
Valea Bra-
dului, Vest
Tg. Ocna,
Jud. Bacău
Lovit de
glontele
inamic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
0
9
.
Sold
.
Tăbârcă
Costea
1908 30.08.
1917
R. 17
Mehe-
dinţi
292/30.08.
1917
Lupta de la
cota 701-
707,
Cireşoaia,
Jud. Bacău
Lovit de
glontele
inamic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
1
0
Lt. Geor-
gescu
Nicolae
1912 23.08.
1916
R. 34
I.
347/23.08.
1917
Constanţa Cauza
morţii-
necomuni
Caracal,
Jud.
Roma-
Caracal
Jud.
Roma-
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 94
. cată naţi naţi
2
1
1
.
Sold
.
Bouleanu
Virgiliu
1917 24.02.
1917
R. 4
Ilfov
360/28.03.
1917
Com.
Horleşti,
Jud. Iaşi
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.Ro-
manaţi
Caracal
Jud.Ro-
manaţi
2
1
2
.
Lt.
Col.
Ştefă-
nescu
Nicolae
(Cdt. R.
6 Mihai
Viteazul)
55
ani
21.02.
1917
R. 6
Mihai
Vitea-
zul
74/23.02.
1917
Sat. Balciu,
Com.
Miroslava,
Jud. Iaşi
Gripă
infecţi-
oasă
Com.
DobreştiJ
ud. Dolj
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
1
3
.
Sold
.
Staricu
Nicolae
1896 17.04.
1917
R. 52
I.
325/17.04.
1917
Spital de
Campanie
Nr.3 al
Societăţii
Naţionale
de Cruce
Roşie
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
1
4
Cap. Spătaru
Gavril
1906 20.11.
1916
R. 54
I.
443/20.11.
1916
Spital
Temporar
Caracal, nr.
43
Cauza
morţii-
neconsem
nată
Traianu
Jud.
Bacău
2
1
5
.
Sold
.
Ionică
Dumitru
1909 04.11.
1916
R. 18
I.
410/04.11.
1916
Spital
Temporar
din Şcoala
de băieţi nr.
1 , Caracal
Cauza
morţii-
neconsem
nată
Rădo-
ieşti
Jud. Gorj
2
1
6
.
Sold
.
Cristea
Marin
1913 16.04.
1916
R. 6
Vână-
tori
1194/18.0
4.
1917
Infirmeria
R. 8
Roşiori ,
Botoşani
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
1
7
.
Sold
.
Drăghici
Petre
1902 01.11.
1916
R. 1
Vână-
tori
406/01.11.
1916
Spital
Temporar
Nr. 44,
Caracal
Cauza
morţii-
neconsem
nată
Balta
Verde
Jud.
Mehe-
dinţi
2
1
8
.
Sold
.
Slătaru
Nicolae
1913 1917 R. 40
I.
Călugă
reni
PV 160/
1929 după
Cartea de
Judecată
Civilă
599/ 1929
a Trib.
Romanaţi
Constată
moartea
prezumată
a mobili-
zatului în
Campania
1916-1918
Locul şi
cauza
morţii
neidentifi-
cate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
1
9
.
Sold
.
Marcu
Ilie
1917 1916-
1918
R.
Vână-
tori de
Munte
Monitorul
Oficial
Nr. 204/
12.12.
1923 şi
Cartea de
Judecată
Civilă
Constată
Moartea
prezumată
a milita-
rului în
Campania
1916-1918
Data,
locul şi
cauza
morţii
neidentifi-
cate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 95
223/ 1924
a Trib.
Romanaţi
2
2
0
.
Sold
.
Bălaşa
Dumitru
1909 1916-
1918
Coloa-
na 2
Subzis
-tenţă
Monitorul
Oficial
Nr. 204/
12.12.192
3 şi Hotă-
rârea Trib.
Romanaţi
luată în
Şedinţa
Publică
din 06.05.
1924
Constată
moartea
prezumată
a mobili-
zatului în
Campania
1916-1918
Data,
locul şi
cauza
morţii
neidentifi-
cate
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
2
1
.
Sold
.
Belu
Gheor-
ghe
1915 18.07.
1917
Corpul
Jandar
milor
Rurali
Mehe-
dinţi
254/18.07.
1917
Spital de
Campanie
Nr. 2
Septice-
mie
cangrena
coapsei
stângi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
2
2
.
Sold
.
Ioniţă
D-tru
1914 18.03.
1917
Depozi
tul de
Rema-
nenţă
Nr. 1
? Infirmeria
Corpului
Sat. Co-
jeasca
Nouă,Com.
Cucuteni,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Fălcoiu
Jud.
Roma-
naţi
Caracal
Jud.
Roma-
naţi
2
2
3
.
Sold
.
Brezu
Marin
1916 11.02.
1917
Divizia
2 I.
Proces-
Verbal
147/1921
în baza
adresei
Nr. 2295/
1921 a
Min. de
Război,
Serviciul
Personal,
Secţia
Statistici
Lagărul de
prizonieri
de război
din
Slavonia
Cauza
morţii-
necomuni
cată
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
2
4
.
Sold
.
Drăghici
Grigore
1917 01.06.
1918
Divizia
2 I.
238/01.06.
1918
Spital
Barăci,
Gara
Roman
Inflamaţia
plămânu-
lui drept
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
2
5
.
Sold
.
Ciobanu
D-tru
1911 27.05.
1917
Divizia
2 I.
944/27.05.
1917
Infirmeria
Corpului
din Sat.
Bârnova
Tifos
Exantema
-tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
2
6
Cap. Ungurea
nu Pa-
raschiv
1911 19.02.
1917
Divizia
2 I.
32/19.02.1
917
Spital
Regional
Nr.425, Iaşi
Congestie
pulmonară
Caracal,
Jud.
R-ţi
Caracal,
Jud.
R-ţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 96
.
2
2
7
.
Sold
.
Grecu
Marin
1914 13.04.
1917
Divizia
2 I.
622/14.04.
1917
Spital
Ambulanţei
D.2 Socola,
Com.
Buciumi,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
2
8
.
Cap. Tabacu
Constan-
tin
1914 22.03.
1917
Divizia
2 I.
779/23.04.
1917
Spital D.2
I. Socola,
Com.
Buciumi,
Iaşi
enterită Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
2
9
.
Sold
.
Pârvuleţ
Alexan-
dru
1906 26.03.
1917
Divizia
2 I.
332/26.03.
1917
Spital
Ambulanţei
D. 2 I.
Socola,
Com.
Buciumi,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
0
.
Sold
.
Căldăra-
ru
Sandu
1917 04.10.
1917
Divizia
2 I.
233/04.10.
1917
Centrul de
triaj
Gârleni
Endocorti-
tă- infecţi-
oasă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
1
.
Sold
.
Vârtoa-
ghe
Ion
191o 14.04.
1917
Divizia
2 I.
650/15.04.
1917
Sat. Bârno-
va, Com.
Buciumi,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
2
.
Sold
.
Fieraru
Marin
1916 24.03.
1917
Divizia
2 I.
292/24.03.
1917
Spital
Ambulanţei
D. 2 I.
Socola,
Com.
Buciumi,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
3
.
Sold
.
Gavrilă
Gheor-
ghe
1914 30.04.
1917
Divizia
2 I.
917/
01.05.
1917
Spital
Ambulanţei
D 2 I. Com.
Buciumi,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
4
.
Sold
.
Zuică
Marin
1893 18.04.
1917
Coloan
a 6
Subzis
-tenţă
38/19.04.
1917
Com.
Cetăţuia,
Jud. Iaşi
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
5
.
Sold
.
Stoica
Florea
1896 08.03.
1917
Coloan
a 6
Subzis
-tenţă
12/10.03.
1917
Căt. Vultu-
ru, Com.
Copou,
Jud. Iaşi
Pneumo-
nie
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
6
.
Cap. Ivan
Toma
1909 28.03.
1917
R. 2
Călă-
raşi
6/28.03.
1917
Infirmeria
Garnizoa-
nei Cojasca
Com.
Cucuteni,
Tubercu-
loză
pulmonară
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 97
Jud. Iaşi
2
3
7
.
Sold
.
Păunescu
Grigore
1899 05.03.
1917
R. 2
Călă-
raşi
9/ 28.03.
1917
Com.
Cucuteni,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Roma-
naţi
Caracal,
Roma-
naţi
2
3
8
.
Sold
.
Brastavi-
ceanu
D-tru
1914 13.03.
1917
R. 2
Călă-
raşi
2/13.03.
1917
Infirmeria
R. 2 Căl. ,
Dn. 2,Com.
Cucuteni,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
3
9
.
Sold
.
Istrate
Gheor-
ghe
1896 02.06.
1917
R. 2
Călă-
raşi
451/31.06.
1917
Spital
Temporar
Podul
Iloaiei
Congestie
gravă a
piciorului
drept
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
0
.
Sold
.
Dincă
Constan-
tin
1917 04.03.
1917
R. 2
Călă-
raşi
39/04.03.1
917
Spital
Temporar
Nr. 281,
Botoşani
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
1
.
Sold
.
Scarlat
Ion
1909 12.03.
1917
R. 2
Călă-
raşi
254/12.03.
1917
Spital de
tuberculoşi
31/c
Bălţăteşti,
Jud. Neamţ
Tubercu-
loză
pulmonară
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
2
.
Sold
.
Popescu
Grigore
1913 20.02.
1917
R. 2
Călă-
raşi
6/21.02.
1917
Sat. Scopo-
şeni, Com.
Cucuteni,
Jud. Iaşi
Boală Arceşti,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
3
.
Sold
.
Cristescu
Marin
1915 08.10.
1918
R. 2
Călă-
raşi
842/08.10.
1917
Spital
Militar al
Corpului 4
A.
Rănilor
căpătate în
lupte
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
4
.
Sold
.
Niţă
Tudor
1910 31.01.
1917
R. 2
Călă-
raşi
1230/02.
02. 1917
Spital Nr.
271
Pneumo-
nie
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
5
.
Sold
.
Dobrescu
Cristea
1912 11.05.
1917
R. 2
Călă-
raşi
909/11.05.
1917
Spital de
Campanie
Nr.3, al
Societăţii
de Cruce
Roşie
Morbicul
lui
Pott,
dorsal
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
6
.
Sold
.
Nico-
lescu
Milan
1910 19.09.
1917
Corpul
4
Arma-
tă
416/19.09.
1917
Spital regi-
mentu-lui
13 I., Nr.
422, Iaşi
Febră
tifoidă
şi
miocardită
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
5
.
Sold
.
Constan-
tin
Angel
1892 19.02.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
30/20.02.
1917
Spital
Militar Nr.
265, Iaşi
Gripă
infecţioa-
să
Caracal,
Roma-
naţi
Caracal,
Roma-
naţi
2
4
6
Serg
.
Drăcea
Dumitru
1898 06.03.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
57/06.03.
1917
Spital
Militar
Nr. 265 Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
R-ţi
Caracal,
Jud.
R-ţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 98
.
2
4
7
.
Sold
.
Niţu
Ion
1918 27.02.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
1202/02.0
3. 1917
Cantona-
ment
Bârnova,
Jud. Iaşi
Pneumo-
nie
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
8
.
Sold
.
Copi-
lescu
Marin
1901 24.02.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
67/24.02.
1917
Com.
Buciumi,
Jud. Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
4
9
.
Sold
.
Ioniţă
D-tru
1896 18.03.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
76/18.03.
1917
Cojasca
Nouă,
Com.
Cucuteni,
Jud. Iaşi
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
0
.
Cap. Zlătaru
Ion
1918 21.09.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
58/21.09.
1917
Spital de
evacuare
Nr.16
Iaşi
Pleurezie
hemora-
gică în
urma
rănilor
căpătate
în luptă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Carcal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
1
.
Sold
.
Nicolae
Ion
1918 11.02.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
166/11.02.
1917
Spital de
Tubercu-
loşi Nr.
31/c,
Bălţăteşti,
Jud. Iaşi
Tubercu-
loză
pulmonară
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
2
.
Sold
.
Geor-
gescu
Ion
1897 13.02.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
176/13.02.
1917
Căiuţi
Bacău,
Jud. Bacău
Pneumo-
nie
pulmonară
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
3
.
Sold
.
Dumitru
Ilie
1911 07.07.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
460/07.07.
1917
Spital nr.
424 Iaşi
Tubercu-
loză
pulmonară
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
4
.
Sold
.
Puiu
D-tru
1915 17.04.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
150/17.04.
1917
Spital
Regional
Nr.425, Iaşi
Degerături
de gradul
al II-lea
la ambele
picioare
cu
cangrenă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
5
.
Sold
.
Dumi-
trescu
Vasile
1913 18.02.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
45/18.02.
1917
Spital Mili-
tar Iaşi Nr.
263
Răni
multiple
Caracal,
Jud.
R-ţi
Caracal,
Jud.
R-ţi
2
5
6
.
Sold
.
Voicu-
lescu
Pandele
1899 22.06.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
71/22.06.
1917
Spital
Nr.221
Bacău
Miocar-
dită
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 99
2
5
7
.
Sold
.
Mari-
nescu
C-tin
1911 14.04.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
849/16.04.
1917
Spital Nr.
264 „St.
Spiridon”,
Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
8
.
Sold
.
Zuică
C-tin
1913 05.05.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
668/06.05.
1917
Spital
Militar
Nr.263, Iaşi
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
5
9
.
Sold
.
Tufiş
D-tru
1903 02.02.
1917
Corpul
4 Ar-
mată
16/02.
1917
Infirmeria
Teiş-
Frumoasa
Febră
recurentă
Caracal,
Jud. Ro-
manaţi
Caracal,
Jud. Ro-
manaţi
2
6
0
.
Sold
.
Nisif
Ioan
1895 01.03.
1917
Coloan
a 6 a
Subzis
-tenţă
6/02.03.
1917
Infirmeria
Coloanei 6
Com. Co-
pou, Jud.
Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
6
1
.
Sold
.
Stancu
Ion
1909 30.03.
1917
Coloan
a 2
Subzis
-tenţă
15/31.03.
1917
Infirmeria
Coloanei 2
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
6
2
.
Sold
.
Julea
Toma
1898 28.03.
1917
Depozi
tul
Central
de
Echipa
-ment
389/29.03.
1917
Spital
Militar
Nr. 263,
Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
6
3
.
Sold
.
Rădu-
lescu
Paras-
chiv
1898 16.04.
1917
Manu-
tanţa
Arma-
tei
900/19.04.
1917
Spital
Nr.264
„Sfântul
Spiridon”,
Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
6
4
.
Serg
.
Popescu
Matei
1913 03.03.
1917
Batalio
nul 2
Pio-
nieri
5919/04.
03. 1917
Spital
Depozitului
de Conva-
lescenţă
Bacău
Tubercu-
loză
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
6
5
.
Sold
.
Ciocă-
nescu
Virgiliu
1917 29.03.
1917
Batali-
onul 1
Pio-
nieri
610/17.04.
1917
Spital
Nr.264
Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Roma-
naţi
Caracal,
Roma-
naţi
2
6
6
.
Sold
.
Geor-
gescu
Mihai
1898 30.10.
1917
Batali-
onul
15 Pio-
nieri
1/30.10.
1917
Infirmeria
Corpului
din Huşi
Cauza
morţii-
necomuni
cată
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
6
7
.
Sold
.
Florea
Marin
1915 09.05.
1917
Batalio
nul 2
Pio-
nieri
1697/09.
05. 1917
Spital
Militar
Târgu-
Frumos
Cauza
morţii-
necomuni
cată
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
6
8
Cap. Firău
Florea
1904 14.12.
1916
R. 80
I.
297/22.05.
1919
Mort în
lupta de la
Seaca
Lovit de
un glonţ
în cap
Caracal,
Jud.
R-ţi
Caracal,
Jud.
R-ţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 100
. Popii în
faţa Com.
Poiana
Sărată
2
6
9
.
Cap. Angheles
cu
Tudor
1918 29.12.
1917
R. 80
I.
9/29.12.
1917
Spital
Temporar
Nr.191,
Galaţi
În urma
rănilor
căpătate în
luptă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
0
.
Sold
.
Comin
Vasile
1912 04.03.
1917
R. 80
I.
22/04.03.
1917
Spital
Nr.269
„Caritatea”,
Iaşi
Tubercu-
loză
pulmonară
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
1
.
Sold
.
Stuparu
Toma
1900 15.11.
1917
R. 80
I.
185/16.11.
1917
Spital
Misiunii
Americane
Acces
cerebral
inoperabil
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
2
.
Sold
.
Ristea
Constan-
tin
1899 31.10.
1916
R. 80
I.
110/01.11.
1916
Mort în
lupta de pe
vârful
Muntelui
Cernica
Răni
grave
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
3
.
Sold
.
Ungurea-
nu
Nicolae
1910 14.02.
1917
R. 80
I.
17/14.02.1
917
Corpul
Spital 43/C
Socola, Iaşi
Tifos
exantema-
tic
Caracal,
Jud.
R-ţi
Caracal,
Jud.
R-ţi
2
7
4
.
Sold
.
Oprea
Tănase
1901 01.05.
1917
R. 80
I.
928/02.05.
1917
Spital
Ambulanţei
Diviziei 2,
Socola, Iaşi
Degerături Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
5
.
Sold
.
Tupşan
Ion
1916 01.08.
1917
R. 38 I
„Nea-
goe
Basa-
rab”
291/01.08.
1917
Luptele de
la Cota 384
Chicera,
Jud.Putna
Împuşcat.
Moartea a
fost verifi-
cată de
Cdt. Cp.
Cpt.
Lăzăroiu
Nicolae
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
6
.
Sold
.
Comăn-
ceanu
Ion
1908 15.04.
1917
R. 35
„Matei
Băsa-
rab”
497/16.04.
1917
Infirmeria
Corpului,
Com.
Bârzeşti,
Jud. Vaslui
Febră
recurentă
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
7
.
Cap. Nedeanu
D-tru
1901 17.12.
1917
Reg.
de
Marş,
al D.9
I.
436/18.12.
1917
Infirmeria
Corpului
Serviciului
Sanitar
Cauza
morţii-
necomuni
cată
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
2
7
8
Sold
.
Zuică
D-tru
1905 15.02.
1917
Coloa-
na 6
Subzis
12/17.02.1
917
Infirmeria
Coloanei
Iaşi din Sat.
Cauza
morţii-
necomuni-
Caracal,
Jud.
R-ţi
Caracal,
Jud.
R-ţi
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 101
. -tenţă Oroneanu cată
2
7
9
.
Co-
pil
Tudora-
che
Marin
12
ani
09.11.
1916
_____
_____
__
69/09.02.
1917
Mort în
Gara
Caracal în
urma
exploziei
unui obuz
Decizia
Prefectu-
lui Al.
Constanti-
nescu
de a fi
trecut
alături de
eroii
Caraca-
leni
Com.
Radomir
Jud.
Roma-
naţi
2
8
0
.
Co-
pil
Tudora-
che
Dumitru
9
ani
09.11.
1916
_____
_____
___
70/09.02.
1917
Mort în
Gara
Caracal în
urma
exploziei
unui obuz
Decizia
Prefectu-
lui Al.
Constanti-
nescu
de a fi
trecut
alături de
eroii
Caraca-
leni
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Caracal,
Jud.
Roma-
naţi
Jurnal de front (III)
Nicolae Chirca Autorul însemnărilor de mai jos este născut la 1 octombrie 1880. A participat la
luptele din primul război mondial având gradul de sergent-major în cadrul Regimentului 19
Infanterie. A plecat pe front la începutul lunii octombrie 1916 şi s-a întors acasă la finalul
războiului. Însemnările sale au fost scrise zi de zi pe
parcursul acestei perioade. După război, Chirca
Nicolae a locuit în comuna Redea din judeţul
Romanaţi unde a lucrat ca picher la secţia judeţeană
de drumuri şi şosele. A avut 13 copii (10 fete şi 3
băieţi). A încetat din viaţă la 15 februarie 1962.
Însemnările au fost păstrate de una dintre
fiicele sale, Ana Minoescu, şi au fost încredinţate
redacţiei noastre de către nepoata acesteia, d-na
Ileana Vătămanu din Caracal, căreia îi aducem
sincere mulţumiri.
La 9 noiembrie [1917] am vorbit cu Mihai
Vasilescu, am mâncat împreună la 12 la B.
Constantinescu, iar seara am dormit la el, unde am
jucat cărți. Pe ziua de 10 noiembrie am vândut 1000
nuci și 10 kg. vin, seara am întâlnit pe P. Dumitrescu
la poștă, când i-am dat vinul mi-a dat tutun și-am luat
câteva pahărele de vin împreună, apoi seara mi-am
luat rămas bun și ne-am despărțit. Sâmbătă, 11 Autorul acestor însemnări
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 102
noiembrie ne-am plimbat prin Iași, iar duminică 12 noiembrie la 8 dimineața am plecat
spre Dorohoi. În gara Tusești am vorbit cu un soldat de la 2 Călărași și mi-a spus de Lache
că este la Botoșani la munca câmpului. În gara Dăugeni am întâlnit pe Dudu Ghiorghiță,
am vorbit cu el și i-am dat 10 lei, apoi în gara Ungureni am întâlnit pe Mărin al lui Cuță cu
care am mers în tren până la Dorohoi. Seara am dormit în Dorohoi, iar luni 13 noiembrie
am stat pe la serviciu. La 14 noiembrie ne-am prezentat la Horlăceni și la 15 noiembrie am
început lucrarea veche. Pe ziua de 17 noiembrie am avut conflict cu rușii la mănăstire. Pe
26 noiembrie am fost la serviciu la Dorohoi, am făcut plata a 5 oameni contingentul 1919,
am cumpărat o pereche de pantaloni, flanel de la un rus cu 19 lei, am mâncat, am vizat
ordinul de serviciu și seara cu trenul de 10 și jumătate am plecat spre Cucuteni. În tren era
aglomerație mare, am mers în picioare până la gara Cucuteni și dimineața la ora 9 am
plecat din Cucuteni spre Cojosci [?], unde am ajuns la ora 10 și am găsit pe Lache chiar la
poartă, venea cu mâncare de la bucătărie, am mâncat împreună, apoi m-am culcat și am
dormit până seara. Noaptea am dormit la el. Marți 28 noiembrie am mersla Scoposeni la
M. Căpățână, unde am stat marți și miercuri, am vorbit cu Călinică, Pavlache și alții. Pe
seara de 29 noiembrie am băut vin cu 6lei kg, am făcut și pe Sf. Andrei și pe Sf. Nicolae,
ne-a căutat Lache că venise cu Pavlică. Pe ziua de 30 noiembrie am plecat la Iași, unde am
ajuns la ora 12, am mers la fabrica Furtuna, am găsit pe Iorgu, ne-am plimbat prin oraș, am
fost pe la M. Vasilescu pe acasă și l-am găsit la poștă cu Ioniță al lui Racu, am cumpărat
tutun și am plecat- noaptea am dormit la Iorgu.
La 1 Decembrie am fost la Crucea Roșie, la 12 am luat masa la Hotel România și
am plecat cu Iorgu la Cucuteni. Am ajuns pe la ora 4 seara- am dat pe la mormântul lui
Tudorică al Popii și seara am luat 4 kg. de vin a 6 lei kg, am băut cu Lache și cu Alexie al
popii din Stoienești. Sâmbătă dimineața am dat lui Lache 4 pachete tutun a 1,50 și 45 lei
din care cu 25 lei am cumpărat 1 kg untură, am luat cafea cu lapte de la Sevastița și-am
plecat la gara Cucuteni, iar la ora 10 am pornit cu trenul la Dorohoi, unde am ajuns la ora
6,10 seara. La gara Dăugeni am vorbit cu A. Fotescu. De la gara Dorohoi am mers cu niște
ruși cu căruțele până la Horlăceni, când am ajuns la ora 8 seara. Pe ziua de 10 decembrie
am scris acasă, lui Lache, Ioniță, Petre, naș Mieiță, Mărin al lui Guță și N. Turcanu- și am
primit de la Ioniță o scrisoare în care spunea că are să vie pe la mine (scris 11 decembrie,
la podețul de la Cordei, când ningea binișor pe la ora 4 seara).
Pe ziua de 13 decembrie am vorbit cu băiatul lui Niță al lui Dușu și cu al lui
Trican din Vlădila, care trecea pe șoseaua de la Dorohoi la Zvorstea- mi-au spus de
Fănică că e prizionier și de Petrache Buruiană și I. Pieptea că sunt morți. În noaptea de 24-
25 decembrie au tras tunurile încontinuuă și rușii plecau în Rusia. La 26 decembrie am
fost cu Sabin Costea în plimbare pe la Hăpii, am stat puțin la Perlipceanu și am privit la
ruși când se retrăgeau.
Pe 27 am stat la Horlăceni, de dimineață a plouat puțin și apoi s-a schimbat în
zăpadă. La 28 era o vreme frumoasă, și-am lucrat. Pe ziua de 5, 6 și 7 am lucrat în birou la
Servicii teren Dorohoi.
La 7 ianuarie [1918] am luat o permisie și m-am dus pe la cumnatul Petre pe la
comuna Manoleasa, unde am ajuns pe ziua de 8 pe la ora 6 seara. Pe ziua de 9 am fost cu
căruța cu Mișu Stancovici la fabrica Ripiceni [?], unde am văzut o instalație frumoasă.
Acolo am vorbit cu lt. Gică Dobrotescu din Caracal. Pe ziua de 10 am luat de la Petre o
pereche de bocanci și am plecat la gara Dăugeni, tot cu Mișu cu care am mers împreună
până la Dorohoi.
Pe ziua de 14 ianuarie am fost la gara Dorohoi cu căruța cu pâine de unde am
primit 50 prizonieri veniți din tabăra Șipote. În acea zi am vorbit cu Brevet [?]. Luni, 15
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 103
ianuarie, de dimineață a venit Lache la mine, el venise seara cu trenul cu prizonieri dar nu
l-am întâlnit în gară și seara a fost pe la Șaușnița și a dormit la Gorovei la popa Ghideon.
L-am dus la cantonament și am lăsat ouă și ceai și am plecat la lucru, apoi el a făcut
cunoștință cu Costea Negreni din Prahova, comuna Ghijdeanca, cu care s-a distrat vreo 3
zile cât a stat pe la mine. Miercuri seara pe la ora 5 a plecat la gară. În intervalul de la 17
[ianuarie] la 1 februarie am mai primit o carte poștală de la Ciolacu și una de la Lache cu
data de 10 ianuarie. Pe ziua de 31 am văzut în jurnal că Şuculescu31
a murit la Huși, s-a
schimbat guvernul și s-a semnat pacea cu Ucraina.
Pe ziua de 10 februarie am primit o carte poștală de la Petre și un bilet de la
Mitrache Mistrel și pe ziua de 12 februarie am primit o carte poștală de la Sidică că este
sănătos. Pe ziua de 17 februarie a venit ordin ca să plec la Iași cu domnul Stănculescu. Pe
18 și 19 am făcut socotelile la Horlăceni, iar pe ziua de 20 am plecat de la Horlăceni la
Dorohoi cu cantonerul Constantin P. Midrăescu, care mi-a luat bagajul. La ora 12 am
ajuns la birou unde am primit diurna pe luna ianuarie și februarie (90 lei), apoi m-am dus
la Pretoriat cu ordinul de serviciu pentru viză și tot aici am scris raportul pentru avansare
către domnul inginer șef. La ora 7 și jumătate am pus bagajul în tren (ningea foarte tare) și
am dat lui Michăescu 6 lei pe brici, ne-am despărțit, am mers de am scos bilet de tren cu
8,40 până la Iași- noaptea a nins întruna, dar a fost cam frig. Pe ziua de 21 februarie ora 6
dimineața am ajuns în gara Iași, am pus bagajul la o căruță și am mers până la I. Dotea,
m-am spălat , am luat câte un ceai și apoi am mers cu domnul Stănculescu la inspector, de
la inspector am mers la B. Constantinescu unde am întâlnit pe sergent Ionescu Fl. și pe
Ioniță Notaru din Devesel cu care am mâncat și apoi am plecat în oraș- pe la ora 4 am
mers la poștă, am întâlnit pe M. Vasilescu în stradă și-am vorbit cu el ca să dormim seara
împreună, apoi am întâlnit pe domnul Prejbeanu M. cu care am vorbit mai multe, am luat
rămas bun dându-ne mâna și de aici am mers la coloana III subzistență, pentru căruță, iar
de aici înapoi am dus răspuns inginerului și apoi m-am dus la Mihalache și m-am culcat
(am jucat cărți). Dimineața 22 februarie am mers și am luat căruța de la coloană și pe la
ora 1 și jumătate am pornit la comuna Focuri, județul Iași, am trecut prin comuna Podul
Iloaii, Erbiceni, Spinoasa și la 8 seara am dormit în comuna Belcești, în cameră cu
conductorul. La 23 februaerie dimineața am luat câte un ceai și am pornit înainte, unde am
ajuns la comuna Focuri la ora 12. Am luat masa la șeful postului de jandarmi cu care am
pornit și am cantonat. Pe ziua de 25 februarie am scris lui Petre Mihăilescu și lui Ioniță. La
26 februarie am început lucrarea cu o companie din județul Putna și am lucrat până la 5
martie când a venit ordinul de la Comandamentul Etapelor să plece la o pădure. Pe ziua de
8 martie a plecat compania, iar noi am plecat pe ziua de 9 martie la Iași. Cât am stat în
Focuri am stat 8 zile la o mătușă Anica, iar 5 zile am stat la un catolic, dar om cu stare
bună. Pe ziua de 4 martie am fost pe la Podul Iloaii și am vorbit cu prizionierii cu care
lucram la Gorovei, iar conductorul a fost la Iași. Plecând de la Focuri la ora 7 și jumătate
dimineața am mers până aproape de gara Cucuteni, s-a fărâmat o roată și de aici am mers
la pas până la Iași când am ajuns la ora 3, iar domnul conductor a mers cu trenul de la
Cucuteni la Iași. Pe la ora 4 am mers cu domnul conductor la inspector și nu l-am găsit,
apoi de aici am plcat la Iorgu, unde am dormit seara.
31
Dumitru Şuculescu, politician romanaţean născut la Osica de Jos în 1875. Membru al Partidului Naţional Liberal, a fost deputat şi prefect de Romanaţi (Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 67/sept. 2017, p. 41).
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 104
Slatina văzută de scriitori romanaţeni
Ioan Smedescu, Ion Tîlvănoiu
Plăcerea de a cerceta cărţi şi publicaţii vechi este adesea răsplătită prin
descoperirea unor texte care aşteptau- precum prinţesa din Pădurea Adormită- prinţul
care să le readucă la viaţă. Am avut bucuria de a găsi - între alte lucruri de preţ- şi aceste
descrieri ale oraşului Slatina, scrise în anii primei tinereţi de către Pan M. Vizirescu şi
Mircea Damian. Primul era născut la Braneţi în fostul judeţ Romanaţi iar Mircea Damian
era originar din Izvoru-Romanaţi. Ceea ce îi leagă pe aceşti scriitori este faptul că au
studiat la Gimnaziul ,,Radu Greceanu” din Slatina. Purtaţi de valurile vieţii în Bucureştiul
tuturor posibilităţilor, aceştia dovedesc ataşament faţă de meleagurile natale descriindu-le
în pagini memorabile.
Textul lui Pan Vizirescu a apărut în revista lui Tudor Arghezi ,,Bilete de papagal”
din 18 august 1928 iar fragmentele lui Mircea Damian se reproduc din volumul
memorialistic ,,Viaţa unui băiat de ţară” (1946).
SCRISOARE DIN SCORBURĂ
Dragă Coco, îmi propusesem vara asta să sfredelesc zările sudice şi să mă
opresc tocmai în ţinutul faraonilor, să fac băi de soare egiptean ca să-mi întăresc
trupul ca al Sfinxului. Dar planul mi-a eşuat din cauza unei mâini criminale
ş‟atunci m‟am exilat de bună voe în Slatina.
Ce oraş dragă Coco, un adevărat miracol! Eu te-aşi ruga să vii odată, dar
să potriveşti s‟ajungi în gară cînd se crapă de ziuă, să iei trăsura şi să-i spui
birjarului să te ducă ,,în vale” .
O să rămâi uimit când ai să vezi că pe măsură ce pătrunzi în inima
oraşului se face întunerec.
Când ar şti străinii minunea asta, dragă Coco, ar utiliza-o pentru vindecarea
boalelor de ochi. Ce laborator de experienţe oculistice ar deveni oraşul văgăunos
şi ce desvoltare ar lua ştiinţele oculte! Cu acest atribut Slatina ş‟ar creia o
industrie şi o viaţă culturală necunoscute, caracteristice ei, care desigur i-ar conferi
pentru eternitate
autonomia.
Dar Slatina, Dragă
Coco, la noi e
necunoscută, deaceia şi eu
indignat ca toţi cetăţenii ei
că nu i-am văzut până
acum numele tipărit în
vreun cotidian, mă simt
dator să spun ceva despre
ea.
E oraş românesc ;
pe hartă îl găseşti în
Vechiul Regat la hotarul
de apus al Munteniei pe
malul stâng al Oltului.
Când vrei să-l cauţi însă
în natură, să nu te iei
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 105
după hartă căci cu ochii e imposibil de descoperit; să-ţi angajezi o călăuză. La
înfăţişare, este un fel de scorbură, înghesuită între două maluri preistorice, o
râmătură de porci în care au crescut corpuri geometrice de cărămidă, acoperite cu
tinichea roşie. Străzile au 3 sau 4 dimensiuni, niciodată 2; şi sunt repezi ca Oltul.
Casele sunt trainice ca să nu le ia apele când se revarsă, în schimb ferestrele sunt
cârpite cu păienjeniş ca ochii urduroşi de covrigăreasă şi toate au bilete de
vânzare, de parcă ar fi nişte fete bătrâne ce ş‟au aninat pe sâni inscripţia ,,de
măritat”. Locuitorii se ocupă cu vrăjitoria, cu pescuitul de copii din apele Oltului,
cu scăldatul şi cu cercetări geologice în cele două dealuri preistorice unde se pot
găsi turme întregi de Dinosauri şi Mastodonţi. Comerţ întins se face cu pietriş,
deaceia Slatina este foarte bine pavată. Ca producţie oraşul e sterp în ceace
priveşte regnul vegetal, în schimb produce mamifere de neamuri variate, insecte,
oameni politici de mâna întâi, funcţionari de bancă şi vara o bogată recoltă de
ofiţeri.
Viaţă culturală nu există din cauza depresiunii şi a rezistenţei. Există însă
o clasă ,,cultă” în care poţi pătrunde dacă eşti posesorul unui ceas de aur şi ai
influenţe politice. Tot aşa se face şi dragostea, cu recomandaţii pe lângă părinţii
fetei din partea oamenilor mari.
Noutăţi din vara asta nu aşi putea să-ţi spun dragă Coco, decît că s‟a
terminat divorţul dogarului care şi-a prins nevasta în adulter şi tot el nenorocitul a
rămas învins.
Un alt eveniment e că muzica militară care cântă de trei ori pe săptămână
în grădina publică a înscris în repertoar două cântece moderne: Sonia şi Valencia.
Un aspect cu totul nou, însă, îl dau elevii de clasa VII-a liceală, adică studenţii în
perspectivă după noua lege a învăţământului secundar. Sunt foarte mulţi şi toţi şi-au
lăsat părul peste cap. Poartă lavaliere pestriţe iar la butonieră chipul D-lui Ministru
Angelescu.
Un subiect de roman senzaţional în Slatina este cazul ofiţerului văduv cu
trei neveste şi cinci copii: Romanul e în căutarea unui autor !
Termin dragă Coco revoltat de felul cum eşti ignorant aici; când am cerut
la un depozitar de ziare ,,Bilete de Papagal”, vânzătorul s‟a uitat crunt la mine,
mi-a a zis că-mi bat joc de el şi m‟a trimis la Sfântul Munte. Noroc că există un
alt depozitar civilizat care este şi cel mai cult om din oraş.
După ce voi termina exilul şi voi ieşi din scorbură, am să vin să te văd.
Până atunci la revedere dragă Coco.
Slatina 18 august 1928 Sandu Plavie [Pan Vizirescu].
*
Orașul Slatina pornește din gară și merge pe Bulevard aproape doi kilometri. Sunt
mai întâi niște cazărmi, pe Bulevard, deoparte și de alta, acoperite cu țiglă, având curțile
înnegrite cu alei drepte și cu santinele la porți. Urmează o serie de case tip cu trei odăi, cu
balcon și cu puțină curte îngustă și lungă, locuite de reangajații regimentelor din
vecinătate. Călătorii trenurilor de dimineață, care coboară sau urcă în oraș, pot vedea, vara,
pe domnul plutonier în cămașe de noapte cu râuri de arnici, cum se spală soldățește la
fântâna cu șurub și cu cioc de alamă din curte, după ce sʼa oprit un minut în pragul
balconului ca să caște gura la soare.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 106
După ce coboară
câteva sute de metri întrʼo
cotitură ușoară, Bulevardul
cu trotuare, altfel, și cu
pomi mai în vârstă, se
oprește deodată la începutul
Orașului propriu zis, în
capul a două străzi, una la
stânga, care se prelungește
drept în grădina publică, –
alta care îl continuă ca un
braț pe jumătate întins,
aproape tot atât de
prăpăstioasă ca și cealaltă.
Pe urmă Orașul coboară
mereu până în dreptul
monumentului Ecaterinei
Teodoroiu, înălțat la
marginea lui ca o
santinelă... În apropiere se
zăresc apele Oltului coborând, larg și potolit, spre Dunăre.
Malurile râului sunt îmbrăcate în zăvoi, pe adâncimi destul de mari. Iar strada
București, care a coborât repede până la poalele monumentului eroinei dela Jiu, – se vede
netedă, asfaltată și largă, pe subt o minunată alee de salcâmi, ale căror vâfuri se întâlnesc
și se încrucișează întrʼo boltă aproape deopotrivă până la pod. Iar după ce ai trecut podul
– dantelă albă de fierărie în cinci arcade, – te întâmpină altă alee, tot atât de lungă de
salcâmi și de plopi seculari, neasfaltată însă, și fără trotuare. La capătul ei, pe stânga, o
cârciumă-băcănie, cu o grădiniță de vară, cu mese și cu lăutari. Șoseaua națională se
întinde cu nădejde spre Craiova, străjuită pʼalocuri de plopi rotați ca pe vremea haiducilor.
[...]
Liceul „Radu Greceanu” se află aproape de târgul orașului. Este o clădire cu etaj
construită în unghi drept, având o curte largă pentru elevi, și o grădiniță despărțită de
curtea propriu zisă de un gard scund, prin care duce intrarea profesorilor. […]
La liceu, el fusese când cu examenul și intrase în oraș pe partea cealaltă, pe sub
dealul Grădiște, prin mahalaua țiganilor și a birjarilor. Cunoștea bine drumul ăsta, fiindcă-l
făcuse de câteva ori, venind cu tatʼsu la târgul de vite, și la bâlci la Sf. Gheorghe. D-aci,
însă, din Obrocari, nu știa în ce parte vine liceul […].
Dintre profesori, cel mai mult îl iubea pe Cetățeanu, de Română. Era un domn în
vârstă, gras și somnuros. Avea mustăți cărunte, și vorbă ardelenească. Greşelile de limbă și
de ortografie, atât la oral cât și la teză, aproape că nu-l interesau. Oricum, se părea că nu
pune prea mare preț pe ele. Lui trebuia să-i vorbești tare și răspicat, să nu-i răspunzi când
îți face o observație, chiar dacă nu are dreptate, și să fii respectuos. La extemporale și la
teză trebuia să scrii frumos și mare, mai bine zis: înalt și citeț, și să lași un loc de două
degete la cotorul caetului, nu pentru îndreptări, ci pentruca „să nu-mi vâr eu nasul ca să
văd ce-ai scris acolo, prostule”. Era singurul profesor care nu ținea seama de clopoțelul
servitorului: intra în clasă cam la o jumătate de ceas după ce a sunat, și ieșea după ce
clopoțelul sunase isprăvitul recreației. Nu se grăbea niciodată. Mergea încet și întrʼo
dungă, fără să se legene, de parcă plutea. Lecțiile le făcea tacticos și depe scaun, fără să se
Mircea Damian (cu lavalieră) împreună cu Ion Minulescu,
Ludovic Dauş, George A. Petre, A. G. Samarineanu, Ion
Th. Ilea, Octav Şuluţiu prin 1934 la Oradea la o
şezătoare literară organizată de revista Familia
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 107
supere, fără să se grăbească. Când vreun afurisit de copil râdea mai tare sau da câteun
chiot de durere pentru că-l înțepase vecinul cu un ac, – profesorul se uita peste ochelari,
aplecând capul întrʼo dungă și ridicnd sprâncenele. Nu spunea nimic. Mormăia, numai.
Dacă însă copilul nu putea să sʼastâmpere, Cetățeanu se uita încʼodată peste ochelari și
peste clasă, și ʼntreba fără să se uite la cineva:
– Ce, mă, a dat dracu ʼn tine?!
La cei din clasele superioare, lucrurile se petreceau la fel, până aci. Dacă însă băeții
îl luau peste picior, domnul profesor își descăleca mai întâi ochelarii, îi punea tacticos în
tocul de piele, strângea catalogul, se ridica fără grabă dela catedră, – și părăsea clasa în
mijlocul orei, fără să dea cel mai mic semn de nerăbdare. Cam peste zece minute
seʼntorcea cu directorul sau cu dirigintele clasei, care căuta să descurce lucrurile, să
găsească pe vinovați și să dea unele pedepse. Între timp, profesorul Cetățeanu se urca la
catedră, își punea ochelarii, deschidea catalogul... După plecarea directorului, întreba așa,
cași când nu sʼar fi ʼntâmplat nimic:
– Carevasăzică, unde-am rămas, Niculescu Petre?...
Profesorul de matematici, Ion Glodeanu, era un om foarte ciudat. Mult mai tânăr
decât Cetățeanu, vorbea pe nas, și nu știu cum se făcea că ascultându-l, credeai că vorbește
așa din pricina ochelarilor. Sʼar fi putut spune că e prea tare arcul ochelarilor, care-l
strânge tocmai de spinarea nasului, acolo unde se isprăvește osul și începe zgârciul. Când
îi da jos și le ștergea sticlele cu batista, privindu-le pe rând și atent în zare, – se vedeau
de-oparte și de alta a nasului două dungi oblice și roșii. Iar omul parcă vorbea pe gură,
acuma, fără accentul acela de țârcovnic... Părul mare, cârlionțat și negru, îi făcea un cap
cât toate zilele. Se purta îmbăcat bine, numai în haină neagră, guler tare, manșete tari,
cămașe albă, pantofi de lac. Și nu sta locului nicio clipă. Se plimba în pas alergător dela un
capăt la altul al clasei, prin fața catedrei, o lua apoi printre bănci și se ʼntorcea pe partea
dinspre perete, explicând lecția și dând câteun bobârnac unei scame, depe mâneci, depe
genunchi. De tablă sʼapropia cu oarecare greață și nu prea mult, creta o apuca dela coadă
de tot, iar de-i jupuise cineva învelișul, o înfășura în batistă și scria cifrele de departe.
Apoi se ștergea pe vârful degetelor cu aceeași batistă, își scutura cu băgare de seamă
hainele, și strănuta. Pe stradă, umbla cu un baston negru și subțire cu mâner de argint, pe
care-l învârtea cu meșteșug printre degete, ca pe-o sfârlează. Saluta și răspundea la salut
ridicând o pălărie neagră cu margini largi, până în slăvi. Apoi și-o așeza pe chică, muta
bastonul în dreapta și ʼncepea din nou să-l învârtească. Nu saluta după obraz. El saluta la
fel pe toată lumea și răspundea la fel, ridicând pălăria cât îl ajungea mâna și în fața
prefectului, și în fața ministrului, și în fața unui elev al său din clasa a I-a. salutând se uita
foarte în treacăt la celălalt. Parcă era grăbit, deși uneori se plimba fără nicio treabă.
Credea că e fudul. Purta nasul în văzduh, cași când, aplecându-l spre pământ, sʼar fi temut
că-i intră praf în nări...
Gheorghe I. Marin îl iubea mult și-l admira și mai mult pe Ion Glodeanu. Îi plăcea că
e dichisit, periat, ras în fiecare zi și mirosind a Colonie. Îi mai plăcea pentrucă întotdeauna
avea cel puțin două batiste curate și albe, atât de albe, încât îi părea rău vâzând că-și șterge
cu ele mâinile după ce umbla cu creta. Îi plăcea și cum preda lecțiile. Explica materia pe
larg, vorbea tare și răspicat. Dacă-l întrerupea vreun elev în timpul lecției cerându-i cine
știe ce lămurire, i-o da pe loc, apoi își continua lecția. Ca să treacă peste oră fără să fie
ascultat, câte unul mai leneș îi punea diferite întrebări. Profesorul, tot explicându-i, pierdea
trei sferturi de ceas, și nu mai asculta pe nimeni.
– Iar mʼați păclit! – spunea el, auzind clopoțelul.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 108
Și zâmbea larg și întins, cu niște dinți mărunți și rari, care mergeau oarecum cu
mustățile tunse mărunt. Dealtfel, privindu-i capul, te gândeai că Ion Glodeanu nʼar fi
putut să fie altfel. Și fiind așa cum se găsea, nʼai fi putut să schimbi nimic din ținuta lui și
din fața lui, mai ales, fără să-i strici toată armonia. Fără ochelari sau fără mustăți, având
dinți mari și albi: pieptănat și cu cărare și vârît în haine-sport, – ar fi fost de nerecunoscut.
Și i-ar fi stat rău...
... Ceeace îi plăcea lui Gheorghe I. Marin, era ordinea în care se petreceau lucrurile.
Și se bucura mai ales că scăpase de bătae. Nu pentru că-l dureau nuelele trase dealungul
palmelor sau zgâlțâitul de urechi, – dar se plictisise cu tratamentul ăsta. Aici era altfel: nu
știi lecția, – notă proastă la catalog. Lipsești dela școală, – absență. Nu amendă. Absență.
Nu ești obligat să vii la școală, ca la Izvor. Dacă vrei să urmezi cursurile, – bine. Dacă nu,
– atâta pagubă [...].
Doamne, de-ar veni odată
primăvara, să scape și Marin de
Obrocari. Că la toamnă aranjează el să
stea în altă stradă. A vorbit de pe
acuma cu un coleg, unul Vinulescu G.
Teodor, să stea în gazdă la el. Locuește
chiar peste drum de liceu întrʼo casă
mare, având grădină care urcă pe
Grădiștea, cu pomi și câteva trupini de
vie, în trepte. Chiria e aceiași, plus
plocoanele, iar tatăl biatului nu e
măcelar... [...]
Până pela sfârșitul lui
Octombrie, fiind vreme frumoasă, sʼa
dus la Slatina pe jos. Pleca dimineața
de noapte, și se ʼntorcea după prânz.
Câteva zile a făcut drumul singur,
mergând pe șosea. Pe urmă sʼa ʼnțeles
cu Mutu I. Dumitru și cu Catrina M.
Ilie, cel dintâi din Șegarcea, cel de-al
doilea din Dranovăț, să se ʼntâlnească
la un loc anumit și să meargă împreună.
După ce ieșeau din Șegarcea, coteau pe
planul pe care-l văzuse mai demult
Gheorghe I. Marin când seʼntorsese
singur dela Slatina pe sub Găneasa prin
porumbii cât pădurea, – și ieșeau tocmai în șoseaua Craiovei. Lângă cârciuma lui
Diaconescu seʼntâlneau cu alți elevi, vreo 3-4 din Slătioara, care veneau la școală vara-
iarna pe jos și este câmp, bătând potecile. Comuna lor este la o fugă de cal, de oraș. […]
Slatina, ar putea să fie un oraș frumos. dar nu prea este. Îi lipsește ceva, pesemne,
sau îi prisosește ce, nu știu. Aruncat pe malul stâng al Oltului, la ʼntâmplare, se agață de
coaste abrupte, se prăbușește în văi, seʼntinde lin pe Obrocari și pe șoseaua Piteștilor...
Ciudat pământ: iei, o stradă care coboară atât de drept, încât e cu neputință sʼo urci sau sʼo
cobori cu trăsurile; dincolo, alta, largă cât o potecă, urcând în trepte, răspunde întrʼun
plantou rotund ca o masă... Casele, în partea mai prăpăstioasă a orașului, atârnă ca niște
jucării gata să se rostogolească, de spinarea râpelor.
Mircea Damian
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 109
Orașul nu are un centru propriu zis,
fiindcă are cel puțin trei: unul în fața
prefecturii, altul lângă primărie, al treilea în
piață. Centrul oficial este cel din fața
prefecturii, unde seʼntâlnesc trei străzi în
pragul grădinii publice. Aci cântă muzica
militară, de câteva ori pe săptămână, întrʼun
chioșc construit anume. Dar orașul, mai are o
grădină publică, mare cât un parc, pe strafa
Pitești. Foarte multă vreme a fost lăsată în
plata Domnului. Fără gard, fără o intrare ca
lumea, aleele neîngrijite... Acum a început să
capete o față. Sʼau tăiat alei noui, sʼau plantat
flori, sʼau creat jocuri de apă, sʼau curățat
terenuri pentru diverse sporturi...
Grădina nu este totuși prea umblată.
Toată lumea se ʼnghesuie în cealaltă. Pe
strada Piteşti nu se ostenesc decât elevii și
elevele care trag școala la flit, îndrăgostiții,
după ce au făcut cunoștiință dincolo, lângă
muzica militară, – și pensionarii. Mai vin
copiii din mahala și câteun grad inferior.
Orașul are mahalale foarte întinse și
multe cazărmi. Dealurile sunt plantate cu vie,
pe care, ca sʼo muncești trebue să faci
adevărate exerciții ca la circ. Rândurile sunt
plantate de-a latul și în trepte, fiecare rând
fiind mărginit de-o îngrăditură de nuele,
pentruca trupinile să nu pornească la vale cu puhoaiele, primăvara. Dealul Grădiștea se
ʼnalță ca un umăr mare la marginea dinspre miază-zi, purtând în vârf turnul de apă al
orașului. Dacă te uiți la deal, vezi apele Oltului venind domol, cu plutele în spinare, printre
sălcii și plopi. În vale, departe, se zărește podul de cale ferată și ultimele străluciri ale
Oltului, care cotește la dreapta, spre Dunăre... [...]
Lui Gheorghe I. Marin îi plăcea să urce până la turnul de apă. Ajuns sus
împreună cu Tudorel, se odihneau puțin întinși pe iarbă.
– Mă, parcă e mai aproape soarele dʼaici...
Se ridica apoi în picioare, privea drumul de argint al Oltului, se uita la podul ce-l
speriase la ʼnceput prin măreția lui, și-l vedea mic, ca o jucărie de bâlci. În cele din urmă
făcea palma strașină la ochi, și se uita în zare. Vedea, departe, întâi casa popii din
Șegarcea, pentruca peste o clipă, să deslușească satul Isvor, satul lui. Mai întâi turnul
bisericii, școala... Casa lui venea mai la stânga. O ghicea, dar nu putea sʼo vadă din pricina
pomilor.
– Uite, mă Tudore, satul meu. [...]
În toamnă, și-a luat gazdă pe bulevadul Elisabeta. Cam departe de liceu, dar cel
puțin era pavat bulevardul, și trecea prin centru. Iar chiria era mai mică. În schimb,
plocoanele mai mari. Dar astea nu costau nimic... Locuia la părinții unui elev, din a
șaptea, cel mai strălucit din tot liceul. Era copil din flori, luat de suflet de niște mahalagii
de treabă, care-l iubeau cași când ar fi fost propiul lor copil. Îl chema Dumitru I. Nicolae.
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 110
Era un băiat cam grăsuț, având o pieliță albă, de
cucoană. Fiecare vorbă a lui era o porcărie. Alfel,
mândria liceului. Și a profesorilor. A tuturor
profesorilor. Rar aʼntâlnit Gheorghe I. Marin o
putere de muncă mai mare ca la băiatul ăsta, care
nu părea, totuși, niciodată ostenit. Avea vreo
cinci meditații pe care le făcea cu răbdare și
conștiință. Apoi își făcea lecțiile lui pentru ziua
următoare. Întârzia mult aplecat peste cărți și
caete, uneori până după miezul nopții. Nu
pentrucă ar fi priceput greu. Dar vrea săʼnțeleagă
totul și săʼnțeleagă desăvârșit, să rezolve toate
problemele, să facă fără greșeli şi traducerile, –
pe scurt: să fie stăpân pe toate lecțiile. Când
învăța, nʼauzea nimic, nu vedea nimic altceva
afară e litera cărții. [...]
Director al liceului era domnul profesor
Traian Miju, de Geografie și Română. Un domn
scund, cu mustața tunsă, foarte aspru, foarte vioi,
având un glas sonor, niște ochi mari și limpezi.
Călca îndesat și mărunt, îți răsărea în față când te așteptai mai puțin, avea o vorbă aspră și
nu-i plăcea să-i răspunzi. Când spunea un lucru, îl spunea, și gata. Era unul din puținii
profesori care nu se servea de carte. Preda lecțiile fără manual. O lecție a lui, fie la
Geografie, fie la Română, era un adevărat curs. Omul explica atât de pe larg și atât de
limpede, încât elevii, dacă puteau să fie atenți, învățau numai din lămuririle lui. La teze era
numai ochi, numai urechi, numai nervi. Se plimba printre bănci supraveghind fără să se
uite la ei pe elevii pe care-i bănuia că ar avea de gând să copieze. Când i se părea lui că
unul a făcut cine știe ce mișcare nelalocul ei, se ʼntorcea pe călcâie atât de repede și fără
cel mai mic zgomot, încât părea că este învârtit de un șurub secret. Pornea în vrfuri către
elevul pe care-l ochise, dar fără să-l privească și-l lua când acesta sʼaștepta mai puțin. Îi
închidea caetul, îl vâra în buzunar, aduna din pupitru sau din manșeta băiatului „corpul
delict”, vreo însemnare, ceva, mereu cu ochii peste clasă, apoi, punând degetul pe buze:
– Ssssst!...
Încet, ca o adiere.
Așa că, afară de vecinii mai apropiați, nu băga de seamă nimeni. Elevul rămânea în
bancă până la sfârșit, descurajat, topit. Dar... fără să sufle...
Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală ,,Memoria
Oltului’’, cont RO02CECEOT0130RON0581998, sucursala C.E.C. Slatina, C.I.F.
28429585. Detalii pe www.memoriaoltului.ro, secţiunea 2%.
Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului’’, loc. Izvoru, com. Găneasa, jud. Olt, str.
Libertăţii nr. 96, tel. 0724219925; e-mail [email protected]
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 111
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 112
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 113
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 114
An. VII, nr. 7 (77) iulie 2018 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 115