Download - Lrc An2 Sem1 Morfologie Pitiriciu
Anul II ID
Conf. univ. dr. Silvia PITIRICIU
LIMBA ROMÂN Ă CONTEMPORANĂ
MORFOLOGIE
Semestrul I anul univ. 2011/2012
SUBSTANTIVUL
1. DefiniŃie. Caracteristici
Substantivul este o clasă lexico-gramaticală, care se caracterizează morfologic,
sintactic, semantico-pragmatic. Din punct de vedere morfologic, substantivul are gen
fix, constant, flexiune după număr, caz, determinare. (Numărul, cazul şi determinarea
sunt categorii morfologice. Din punct de vedere sintactic, este nucleul unui enunŃ,
poate îndeplini funcŃii sintactice în cadrul propoziŃiei, poate fi echivalentul unei
propoziŃii sau al unei fraze. Din punct de vedere semantico-pragmatic, îşi asociază
referentul numai în combinaŃie cu un determinant (un copil, acest profesor);
denumeşte obiecte (fiinŃe, lucruri, fenomene ale naturii, acŃiuni, stări sufleteşti,
însuşiri, relaŃii). Substantivele sunt: concrete (animate: casă, om; inanimate: caiet,
pai); abstracte (veselie, bunăvoinŃă); masive (nume de materii: aur, rugină);
colective (armată, popor); verbale (plecare, trimitere); adjectivale (frumuseŃe,
bunătate).
2. Tipologie
Substantivele comune desemnează obiecte de acelaşi fel, neindividualizate:
bancă, student, profesor, curs.
Substantivele proprii desemnează obiecte unice: Ion, Maria, Craiova,
România.
3. Categorii gramaticale
Genul este o tr ăsătur ă inerentă a substantivului (impusă de obiectele
denumite din realitate); este fix, deosebirile de gen nu constituie o categorie
morfologică manifestată în flexiune; marca genului apare odată cu morfemele de
număr, de caz sau de determinare). Genul are formă şi conŃinut (obiectele pot fi
însufleŃite, corespunzând valorilor de masculin, feminin, şi neînsufleŃite,
corespunzând neutrului).
Genul gramatical: masculin (m), feminin (f), neutru (n). Sunt masculine
numele comune şi proprii ale fiinŃelor de sex bărbătesc, unele nume de lucruri, nume
de munŃi, arbori, plante, monede, numele lunilor anului, numele notelor muzicale etc.
Genul se exprimă şi cu ajutorul sufixelor lexicale
Substantivele mobile prezintă opoziŃia de gen cu ajutorul sufixelor moŃionale:
-ă: student-studentă, elev-elevă
-easă: bucătar-bucătăreasă, croitor-croitoreasă
-esă: negru-negresă, prinŃ-prinŃesă
-oaică: lup-lupoaică, cerb-cerboaică
-iŃă: frizer-frizeriŃă, zidar-zidări Ńă
-e: învăŃător-învăŃătoare, îngrijitor- îngrijitoare
-an: gâscă-gâscan, curcă-curcan
-oi: vulpe-vulpoi, cioară-cioroi
Genul natural ↔ obiectele însufleŃite (masculine, feminine), neînsufleŃite
(neutre)
Substantivele epicene ↔neconcordanŃele dintre genul natural al fiinŃelor şi
genul gramatical (acoperă şi celălalt gen)
masculine: cocostârc, cuc, elefant, rinocer
feminine: lebădă, prepeliŃă, privighetoare, viperă
Alte substantive epicene: calfă, beizadea, santinelă, ordonanŃă; decan/
prodecan/ rector/ mecanic-femeie
Arhigenul ↔ distribuŃia defectivă în contexte de singular şi de plural a
substantivelor
Substantive singularia tantum: lapte, mărar, pătrunjel, piper, unt
Substantive pluralia tantum: aplauze, moaşte, zâmbre, zori
Genul comun ↔ substantive cu aceeaşi formă pentru masculin şi pentru
feminin: coate-goale, gură-cască, încurcă-lume, papă-lapte, terchea-berchea
Substantivele heteronime↔distincŃia de gen prin serii binare de cuvinte:
băiat-fată, bărbat-femeie, frate-soră, unchi-mătuşă, cocoş-găină, Ńap-capră
Genul personal ↔ substantive proprii nume de persoane, substantive comune
referitoare la persoane ori la obiecte personificate:
Îl văd pe Ion Văd un om
Floarea - floarea
Puicăi/Puichii - puicii
3. 1. Numărul =categorie gramaticală impusă de realitatea materială, de cantitate
singular (sg): un singur obiect dintr-o categorie de obiecte: masă, cană
plural (pl): două sau mai multe obiecte de acelaşi fel: oi,cai
Numerele se diferenŃiază cu ajutorul desinenŃelor, al articolelor, al alternanŃelor
fonologice ori cu ajutorul modificărilor neregulate ale radicalului.
ecran-θ băiat-θ
ecran-e băiat-u-l
ecran-u-lui băieŃ-i
ecran-e-lor băieŃ-i-lor
Pluralul este marcat prin :
a. alipirea desinenŃei la forma de singular: scaun-e, zid-uri, manta-le
b. înlocuirea morfemului de sg. cu cel de pl. : tigr-u tigr-i ; ale-e ale-i
Numărul comun : substantivele invariabile după număr
masculine : arici, licurici , genunchi, scai, răŃoi
feminine : azalee, orhidee, vânzătoare
neutre : codice, nume, renume, pântece
Substantivele colective: desemnează totalitatea obiectelor de acelaşi fel, având
formă de singular şi sens de plural
a. propriu-zise : armată, popor, oaste, stol
b. derivate cu sufixe colective:
-iş: frunziş, pietriş, aluniş;
-işte: inişte, porumbişte, cânepişte;
-ime: studenŃime, tinerime, Ńărănime.
-et: brădet, făget, pomet;
Substantive defective de număr
Substantive singularia tantum (au numai formă de singular)
nume de persoane : Ana, Maria, Gheorghe
nume de locuri : Craiova, Deva, Dej
nume de materii : cacao, cimbru, lapte, mazăre, mucava, sânge, zestre
noŃiuni abstracte : cinste, curaj, înŃelepciune, ruşine
Substantivele pluralia tantum (au numai formă de plural)
nume de locuri : Bucureşti, Ploieşti, Urziceni
nume de sărbători religioase : Rusalii, Sânzâiene, Florii
nume de materie : confetti, lături, măruntaie, şale
nume de obiecte alcătuite din două părŃi identice : ochelari, iŃari, cioareci
nume abstracte : moravuri, universalii, represalii
3. 2. Cazul = categorie gramaticală de relaŃie, ce exprimă raporturile sintactice
dintre cuvinte prin modificările formale ale acestora.
Cazurile nominativ (N), genitiv (G), dativ (D), acuzativ (A), vocativ (V) sunt
definite prin descrierea sensurilor şi a relaŃiilor pe care le exprimă; când
substantivul cu formă de N-A nu poate fi substituit printr-un clitic pronominal de
A, cazul este direct, neutru.
N = caz al nonsubordonării, al independenŃei, constituie singur termenul unui grup
nominal
Nu este regizat de prepoziŃii, impune relaŃii: formal, este cazul subiectului, în relaŃie
cu un verb predicat, al numelui predicativ, în relaŃie cu un vb cop., al apoziŃiei, în
relaŃie cu un nominal coreferenŃial.
FuncŃii sintactice:
subiect: L-au vizitat câŃiva colegi.
Ion mă asteaptă.
n.p. : El va deveni avocat.
Ea este profesoară.
apoz.: Ion, vecinul său, l-a ajutat la repararea uşii.
Prietenii colegei mele, Dana, sunt oameni de caracter.
G = caz al subordonării faŃă de un substantiv, un verb, este caz al posesiei, exprimând
posesia unui obiect (G posesiv), agentul, în cazul numelor de acŃiune saau de stare (G
subiectiv), pacientul (G obiectiv)
Se poate construi cu şi fără prep./loc. prep.
PrepoziŃii care cer G:
asupra, contra, deasupra, dedesubtul, împotriva, înaintea, înapoia, îndărătul.
Loc. prep. care cer G:
în faŃa, în spatele, în lungul, în latul, de-a lungul, de-a latul, de-a curmezişul, în
mijlocul, în ciuda, în pofida, din cauza, din pricina, în afara, în locul ş.a.
FuncŃii sintactice:
posesor: Cartea Mariei mă interesează.
Opinia comisiei l-a mobilizat.
posesor al centrului pronominal semiindependent:
Cursul este al profesorului.
(al profesorului = GV, n.p.)
(al= pronume semiindependent centru)
ObservaŃiile sunt ale studenŃilor tăi.
(ale studenŃilor tăi = GV, n.p.)
compl. al numelui:
Plecarea turiştilor pe un traseu dificil îl îngrijorează.
Cititul cărŃii este plăcerea lui.
compl. al prepoziŃiei:
S-au întâlnit în jurul Crăciunului.
(în jurul Crăciunului = G Prep.,circumstanŃial de timp)
Leul s-a năpustit asupra prăzii.
(asupra prăzii = G Prep., complement prepoziŃional)
D = caz al obiectului indirect, arată în folosul sau în dauna cui subiectul săvârşeşte
acŃiunea, fiind legat de un verb: a folosi, a trebui (cuiva); de un adjectiv: necesar,
trebuincios, util (cuiva); de o interjecŃie cu valoare verbală: bravo (cuiva)
Poate exprima roluri tematice de beneficiar, Ńintă, experimentator.
Se poate construi cu sau fără prepoziŃii.
PrepoziŃii care cer D:
datorită, graŃie, mulŃumită, contrar, conform, aidoma, asemenea
(contrar, conform, aidoma, asemenea au statut controversat)
FuncŃii sintactice:
complement indirect:
Maria îşi dedică timpul studiului.
Bravo studenŃilor câştigători!
complement indirect al adjectivului:
Are o idee utilă proiectului.
Materialul necesar experienŃei se află în încăpere.
complement indirect al adverbului:
Se comportă cu ei asemenea părinŃilor .
A greşit aidoma fratelui ei.
complement al substantivului:
Predarea cursului este o plăcere pentru el.
(cetrul = un subst. postverbal)
Ion este nepot mamei.
(centrul = un subst. relaŃional)
complement al prepoziŃiei:
A obŃinut locul I datorită competenŃelor sale.
(datorită competenŃelor sale = G prep., circumstanŃial instrumental)
Au reuşit graŃie priceperii.
(graŃie priceperii = G prep., circumstanŃial instrumental)
apoziŃie în D:
I-am trimis Ioanei, colegei mele, o scrisoare.
I-am spus Mariei, adică prietenei mele, rezultatul examenului.
A= caz al obiectului direct, care depinde nemijlocit de prezenŃa unui vb tranzitiv, a
unui adjectiv, a unei interjecŃii cu valoare verbală (regim tranzitiv)
Se poate construi cu şi fără prep./loc. prep.
PrepoziŃii care cer A:
cu, la , de, spre, către, în, din, după, prin, peste, sub, peste, între, dintre, lângă;
înspre, dinspre, de la, de pe, pe lângă, pe sub, până la etc.
Loc. prep. care cer A:
faŃă de, din cauză de, din pricină de, în loc de, în afară de, în curs de, referitor la,
potrivit cu, conform cu, în raport cu, în funcŃie de, cu tot, cu toată, cât despre etc.
FuncŃii sintactice:
complement direct:
Aştept coletul trimis.
L-am văzut pe Dan.
Iată rezultatul!
complement secundar:
Mă învaŃă alfabetul.
I-a anunŃat decizia luată.
complement prepoziŃional:
Ne gândim la misiunea lor.
Studiază la universitate.
complement comparativ:
Ştie mai mult decât Maria.
Ana este mai frumoasă ca Elena.
complement predicativ al obiectului:
L-au ales preşedinte.
L-au botezat Ion.
circumstanŃial de timp:
Scrie noaptea.
Plecăm peste o săptămână în vacanŃă.
circumstanŃial de loc:
Mă duc în oraş.
Se îndreaptă spre Tecuci.
circumstanŃial instrumental:
Scrie cu pixul.
Călătorim cu avionul.
V = caz al adresării directe, nonsintactic (neîncadrat în organizarea sintactică a
propoziŃiei şi fără funcŃie sintactică)
−Dragi prieteni, vă asteptăm.
−Stimate coleg, te invit la curs.
Marcarea cazurilor (analitică şi sintetică): articole, desinenŃe de număr şi de caz,
prepoziŃii, pronume semiindependente.
Un coleg al Ioanei i-a aşteptat pe prietenii studenŃilor .
Vocativul are desinenŃe specifice: -e, -ule,-o, -lor.
Cazul direct, neutru, când substantivul cu formă de N-A nu poate fi substituit printr-
un clitic pronominal de A.
3. 3. Determinarea cuprinde o clasă de morfeme care exprimă separarea unui obiect
de mulŃimea obiectelor de acelaşi fel şi individualizarea lui.
Substantiv nedeterminat: clasă, clase
Substantiv determinat nedefinit: o clasă, nişte clase
Substantiv determinat definit: clasa, clasele
Substantivul este determinat definit ori nedefinit în raport cu cazurile şi funcŃiile
sintactice.
Morfemul determinării definite: -l, -le, -a, -i, -lui, -lor
sal-a, caiet-u-l, peret-e-le, flor-i-i , fet-e-i, munŃ-i-lor , băiat-u-lui
Morfemul determinării nedefinite: o, un, nişte, unui, unei, unor
o sală, un caiet, un perte, unei flori, unei fete, unor munŃi, unui băiat
Declinarea = totalitatea formelor cazuale (exprimarea categoriilor de număr,
caz, determinare)
Substantivele cu flexiune neregulată: om, oameni, cap, capete, soră, surori; noră,
nurori; floricică, floricele; rămurică, rămurele; tată, tatei, tatălui ş.a.
4. LocuŃiunile substantivale
DefiniŃie: grupuri de două sau mai multe cuvinte, cu unitate de sens, cu un grad de
sudură mai mic decât cuvintele compuse, care au valoarea unui substantiv.
Caracteristici:
Provin din locuŃiuni verbale: a-i părea bine > părere de bine, a o lua la fugă >
luatul la fugă, a sta de vorbă > statul de vorbă, a băga de seamă > băgare de
seamă etc.
Substantivul-centru al loc. subst. este compatibil cu mărcile flexionare de tip
substantival şi cu articolul. hot. encl.
Sunt parŃial analizabile sintactic ca grupuri nominale.
Unele substantive apar numai în loc. subst. ( singure nu se mai folosesc în limba
română actuală): berbeleacul (a se da de-a berbeleacul), fofârlica (a duce cu
fofârlica), vileag (a da în vileag), iama (a da iama), valma (de-a valma) ş.a.
5. Schimbarea valorii gramaticale a substantivului
Trecerea de la substantiv la alte clase lexico-gramaticale:
1. adjectivizare: câini mai bărbaŃi, zilele-mi copile
2. adverbializare: doarme covrig, supărată foc, gol puşcă, îngheŃat bocnă
Vine dimineaŃă. (dimineaŃă = adv.)
Vine dimineaŃa. Vine dimineaŃa aceasta. (dimineaŃa =
substantiv cu valoare adv., circumstanŃial de timp)
ÎnvaŃă noaptea. ÎnvaŃă toată noaptea. (noaptea =
substantiv cu valoare adv., circumstanŃial de timp)
Aleargă kilometri. Aleargă mulŃi kilometri. (kilometri =
substantiv cu valoare adv., circumstanŃial cantitativ)
3. subst. devine prepoziŃie: A câştigat graŃie lor.
MulŃumită vouă a obŃinut o slujbă.
4. subst. devine interjecŃie: Doamne păzeşte!
Noroc bun!
Substantivizarea:
a. verbele < substantive: plecare, citire, cântat, intrândul
b. adjectivele < substantive: bătrânul, tânăra, frumosul, greul
c. adverbele < substantive: binele, aproapele
d. numeralele < substantive: şaptele, optul, secundul, terŃul
e. pronumele < substantive: sinele, eul
f. interjecŃia < substantive: oful, ahul
Substantive obŃinute prin derivare: muncitor, şmecherie, bănuială, blândeŃe,
curăŃenie
Substantive obŃinute prin compunere: mărinimie, untdelemn, clarviziune, zgârie-nori
TEME
1. Genul substantivelor. Subclase
2. Substantivele masive
3. Sintaxa substantivelor
4. Schimbarea valorii gramaticale
EXERCI�II
cu diferiŃi itemi
1. IndicaŃi substantivele scrise corect:
............................................
2. PrecizaŃi desinenŃele substantivelor:
.......................................
3. Ce funcŃii sintactice au substantivele din textele date?
............................................
4. IdentificaŃi locuŃiunile substantivele din textele date:
...................................................
5. ConstruiŃi enunŃuri cu substantivul student în cazurile G şi D
...........................................
6. Care substantive corespund locuŃiunilor substantivale date?
..............................................
ARTICOLUL
1. Caracteristici: aparŃine clasei determinanŃilor
funcŃionează numai în cadrul substantivului, în grupul nominal
are numai sens gramatical, nu şi lexical
2. Tipuri: articolul hot ărât (definit ) şi nehotărât (nedefinit)
Casa omului, nişte exemple, unui coleg, prietenilor
Confuzii:
Un, o:
Am o casă. (o = art. nedef.)
Am o casă, nu două. (o = num. card.)
Eu rămân cu o casă, tu cu alta. (adj. pron. nedef.)
Nişte:
Am cumpărat nişte cărŃi. (art. nedef.)
Am cumpărat nişte brânză. (adj. pron. nedef.)
al, a, ai, ale sunt:
a. mărci sintactice posesiv-genitivale
un student al facultăŃii, câteva cărŃi ale sale
b. pronume semiindependente, echivalent al unui substantiv determinat definit
Ai mei au sosit primii. (colegii, prietenii)
Ai Ioanei sunt plecaŃi. (părinŃii)
c. formanŃi ai numeralului ordinal (al, a)
al doilea, al treilea, a opta, a cincea
TEME
1. Asemănări şi deosebiri între articolul hotărât şi articolul nehotărât
2. Confuzii ale articolului cu alte clase lexico-gramaticale
EXERCI�II
1. IdentificaŃi articolele din textele date şi precizaŃi felul lor:
.................................................................
2. ExemplificaŃi valorile cuvintelor al, a, ai ale
.................................................................
ADJECTIVUL
1. DefiniŃie. Caracteristici
Adjectivul este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte flexibile, subordonate
substantivului, cu care se acordă şi căruia îi atribuie o informaŃie specifică. Se
caracterizează:
morfologic, prin flexiune după gen, număr şi caz, marcate prin desinenŃe (casă
frumoasă, clipe minunate);
sintactic: se raportează la un substantiv sau la un substitut al acestuia, cu care se
acordă şi pe care îl modifică semantico-sintactic (profesori exigenŃi, capete plecate)
semantic: exprimă proprietăŃi ale entităŃilor (student bun, vară secetoasă)
2. Clase flexionare:
adjective cu 4 forme flexionare: galben, galbenă, galbeni, galbene
adevărat, adevărată, adevăraŃi, adevărate
adjective cu 3 forme flexionare: mic, mică, mici
roşu, roşie, roşii
adjective cu două forme flexionare: greoi, greoaie
verzui, verzuie
adjective invariabile: cogeamite, ditamai, otova, sadea
bleu, corai, lila , pane, rococo
3. Clasificarea adjectivelor:
adjective calificative: student inteligent, zi frumoasă, facultate mare
exprimă proprietăŃi ale obiectelor (rochie albă, pălărie înaltă)
formează perechi antonimice (mare – mic, alb – negru)
acceptă adjuncŃi (din ce în ce mai atent, tot mai interesat)
ocupă poziŃia de n.p. ( Ion este harnic.)
adjective categoriale: regim comunist, acid clorhidric, proiect european
clasa de referenŃi redusă
nu au perechi antonimice
nu acceptă adjuncŃi, nici complemente
nu acceptă gradarea
au topică fixă
nu apar în structuri exclamative
nu apar în relaŃii de coordonare
adjective situative: viitor cumnat, etajul superior, partea stângă
sunt adjective deictice temporale (fost, actual, următor), spaŃiale (superior,
inferior, dreaptă), modalizatoare (eventual, posibil, potenŃial), de ierarhizare (
individual, propriu, unic), afective (biet, sărac, nenorocit)
4. Categorii gramaticale
Genul, numărul, cazul = cele ale substantivului /substitutului:
Unei fete frumoase îi trebuie mulŃi bani. (f, sg, D)
Am primit destule cărŃi. (f, pl, A)
Categoria gradelor de intensitate (de comparaŃie):
Pozitiv: bun, cuminte
Comparativ de superioritate: mai bun, mai cuminte
de egalitate: tot atât de bun, la fel de cuminte
de inferioritate: mai puŃin bun, mai puŃin cuminte
Superlativ relativ de superioritate: cel mai bun, cel mai cuminte
de inferioritate: cel mai puŃin bun, cel mai puŃin cuminte
absolut de superioritate: foarte bun, tare cuminte
de inferioritate: prea puŃin bun, prea puŃin cuminte
Mărci expresive:
a. adjective adverbializate: penibil de urât, ridicol de slabă
enervant de neatent, incredibil de frumos
b. substantive adverbializate care fac parte din expresii: gol puşcă, beat turtă
răcit cobză, singur cuc
c. prefixe superlative: extrafin, ultraaglomerat, hipersensibilă, supraponderal
d. structuri sintactice comparative: iarba până la brâu de înaltă, prost ca noaptea
e. structuri sintactice repetitive, cu genitiv: frumoasa frumoaselor, urâta urâtelor
f. mărci fonetice: rrr ău, buuun
Adjective care nu au grade de intensitate (nu acceptă mărcile de gradare):
Împrumuturi savante reprezentând comparative de superioritate din latină: superior,
inferior, exterior, interior, ulterior
Împrumuturi savante reprezentând superlative din latină: extrem, suprem, maxim,
minim, ultim
Adjective care includ în semantica lor superlativul: colosal, enorm, desăvârşit,
gigantic, grozav, magistral
Adjective categoriale: sulfuric, diferenŃial, comunal, sătesc, doljean, profesional
5. Sintaxa adjectivului:
Grupul adjectival (centru adjectival şi subordonaŃii lui):
carte utilă studenŃilor
studiu necesar elevilor
coleg foarte ostil schimbărilor
În cadrul grupului adjectival se disting diferite funcŃii sintactice:
Masa este foarte bogată. (foarte bogată = G adj.: bogată =n.p., foarte=circ.cant.)
Ea este extrem de bucuroasă (extrem de bucuroasă = G adj.: bucuroasă =n.p.,
extrem de = circ. cant.)
S-a făcut roşu ca racul. (roşu ca racul = G adj.: roşu=n.p., ca racul =compl.
comp.)
FuncŃii sintactice ale adjectivului:
nume predicativ: Ńări devenite capitaliste
coleg ajuns mare
complement predicativ al obiectului: L-a luat de bun.
Ea trece drept inteligentă.
complement comparativ: El este mai mult sensibilă decât bună.
Mai bine să fie sănătos decât bolnav.
circumstanŃial de timp: De mic ştia să mintă.
De tânăr a muncit din greu.
circumstanŃial de cauză: De supărată, n-a văzut pe unde calcă.
De veselă, a uitat să rezolve problema.
predicativ suplimentar: A venit veselă.
O consider deşteaptă.
apoziŃie: Este turmentat, adică beat.
Este filosof, adică deştept.
6. LocuŃiunile adjectivale
DefiniŃie: grupuri de cuvinte cu sens unitar, cu valoarea şi funcŃia unui adjectiv.
Caracteristici: în structura lor sunt grupuri prepoziŃionale simple sau dezvoltate:
de treabă, de ispravă, de frunte, de prost gust, în toate minŃile, cu nasul pe sus;
grupuri interjecŃionale: ca vai de el, ca vai de lume; frazeologisme verbale: nu ştiu
cum, cum trebuie, lasă-mă-să-te-las
Conversiunea
Trecerea de la adjectiv la alte clase lexico-gramaticale:
1. substantivizare: Bolnavii au fost internaŃi.
Bătrâna îşi aşteaptă pensia.
Ticălosul de vânzător l-a înşelat la cântar.
2. adverbializare: El scrie frumos.
Ea vorbeşte deschis.
Vă exprimaŃi corect.
Treceri înspre clasa adjectivului prin derivare şi compunere:
petrecăreŃ, şcolar, principial, durabil, extenuant, hotărâtor
TEME
1. Categoriile gramaticale ale adjectivului
2. Mărci expresive ale superlativului
3. Tipologia adjectivului
4. Sintaxa adjectivului
EXERCI�II
cu diferiŃi itemi
1. IdentificaŃi adjectivele şi locuŃiunile adjectivale din textele date:
.....................................................................
2. AnalizaŃi adjectivele din textele date:
...........................................................
3. PrecizaŃi formele adjectivului înalt la toate gradele de intensitate.
..................................................................
4. IndicaŃi adjectivele corespunzătoare locuŃiunilor adjectivale menŃionate:
....................................................................
5. SubliniaŃi adjectivele scrise corect în exemplele date:
.................................................................
NUMERALUL
1. DefiniŃie. Caracteristici
Numeralul este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte care indică numărul obiectelor
şi ordinea obiectelor prin numărare
AparŃine clasei cantitativelor, alături de pronume, cu care are trăsături comune
Prin conŃinutul semantic, seamănă cu adjectivul
Prin trăsăturile morfosintactice se apropie de pronume (substitute)
2. Tipuri :
cardinale: unu, doi, trei...
ordinale: primul, al doilea...
Redistribuirea altor tipuri de entităŃi numerice:
Îndoit, întreit, împătrit ...(multiplicative) sunt adjective provenite din participiile
verbelor sau adverbe, dacă se subordonează unor verbe
Dublu, triplu, cvadruplu…sunt adjective sau adverbe
Doime, treime, pătrime…(fracŃionare) sunt substantive, pentru că au gen fix şi forme
diferite de număr şi caz
O dată, de două ori, de trei ori…sunt locuŃiuni adverbiale (sunt invariabile, nu au
categorii gramaticale, funcŃionează numai în contexte verbale sau adverbiale, cu
funcŃie de circumstanŃial)
Câte unu, câte doi, câte trei…(distributive) sunt construcŃii cu numerale cardinale
Amândoi, amândouă, ambii, ambele, tustrei, câteşitrei...(colective) sunt pronume şi
adjective indefinite
Numeralul cardinal desemnează entităŃile din şirul infinit al numerelor naturale
a. simple : unu/una, doi/două, trei, patru, ...zece
b. compuse : unsprezece, doisprezece/douăsprezece, treisprezece…
Valorile morfologice:
1. adjectivală (când numeralul se află lângă substantiv)
Am două cărŃi.
A cumpărat treizeci şi două de creioane.
Regentul este substantivul, impune numeralului genul şi cazul.
2. pronominală (de substitut)
Dintre toŃi copiii, numai doi au ajuns medici.
Una dintre cele două fete este profesoară.
Numeralul-pronume păstrează sensul şi caracteristicile morfosintactice ale
substantivului substituit.
3. substantivală (în construcŃii: substantiv + numeral şi în enunŃurile
matematice)
A ajuns la kilometrul 3.
Călătoreşte zilnic cu autobuzul 2.
FuncŃii sintactice ale numeralului şi ale GN din care face parte:
determinant (al substantivului-centru)
Trei studenŃi citesc în bibliotecă.
GN (det.+centru), subiect
num. = val. adj.
cuantificator (facultativ al GN complex):
Aceste patru cărŃi erau pe raft.
GN (det. def.+cuant.+centru), subiect
num. = val. adj.
cuantificator ( obligatoriu în GN complex) :
Cele două metode au dat rezultate.
GN (det. def. +cuant. + centru), subiect
num. = val. adj.
posesor :
Am primt cărŃile celor doi de acolo.
num. = val. pron.
complement (după un subst. postverbal sau postadjectival) :
Cunoaşterea a trei dintre ei ne e de folos.
num. = val. pron.
modificator:
A plecat cu rapidul 322.
num. = val. subst.
compl. dir.:
Știe două dintre cântecele ei.
num. = val pron.
compl. ind.:
S-a adresat celor doi dintre ei.
num. = val. pron.
compl. prep.:
Discută cu patru dintre acestea.
num. = val. pron.
pred. supl. :
Le ştiam trei la părinŃi.
num = val. pron.
apoz.
Îi aşteaptă pe toŃi trei.
num. = val. pron.
Numeralul ordinal desemnează ordonarea numerică a entităŃilor în şirul
numerelor naturale
a. simple: primul/prima sau întâiul/întâia, al doilea/a doua, al treilea...
b. compuse: al unsprezecelea/a unsprezecea, al doisprezecelea...
al, a = afixe libere
al patrulea = afix discontinuu
Valorile morfologice:
1. adjectivală (când numeralul se află lângă substantiv):
Ion este elev în clasa întâi.
Prima grijă a lui este să se scoale devreme.
2. pronominală (de substitut, funcŃionând ca anaforic) :
Dintre toŃi, al cincilea a câştigat.
Prima dintre ele a ajuns la timp.
FuncŃii sintactice:
modificator:
Capitolul întâi este mai consistent decât celelalte.
num. = val. adj.
determinant (al substantivului-centru):
Primul element este vizibil.
num. = val. adj.
posesor (după substantivul regent):
Părerea primului ne interesează.
num. = val. pron.
complement(după substantive postverbale, postadjectivale sau relaŃionale):
Plecarea celei de-a patra dintre concurente a eşuat.
num. = val. pron.
compl. dir.:
O aştept pe a şasea.
num. = val. pron.
compl. ind.:
I-am dat celui de-al şaptelea o carte.
num. = val. pron.
compl. prep.:
M-am gândit la prima.
num. = val. pron.
subiect:
Al doilea este mai bun.
num. = val. pron.
nume pred.:
Ea este prima.
num. = val. pron.
pred. supl.:
Te credeam al doilea.
num. = val. pron.
TEME
1. Clase de numerale
2. Valori morfologice ale numeralelor
3. Sintaxa numeralului
4. Confuzii ale numeralelor cu alte clase lexico-gramaticale
EXERCI�II
1. SubliniaŃi numeralele cardinale din textele date:
.........................................................
2. SubliniaŃi numeralele ordinale din textele date:
...............................................................
3. AnalizaŃi numeralele din textele date:
................................................................
4. PrecizaŃi valorile morfologice ale cuvintelor un, o, cu exemplificări în
contexte:
.......................................................................
PRONUMELE
1. DefiniŃie. Caracteristici. Pronumele este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte
fără autonomie semantic-referenŃială, care funcŃionează ca deictice sau ca anaforice.
Se caracterizează:
Semantic: are un conŃinut lexical abstract, face referire la obiecte. Ca deictice , îşi iau
referinŃa din situaŃia de comunicare (pron. de pers. I şi a II-a); ca anforice, îşi iau
semnificaŃia prin referire la un antecedent (pers. a III-a). De exemplu: Eu am plecat
acasă. Colegul meu lucrează. El ştie ce are de făcut.
Morfologic: are categorii de gen, număr, caz, persoană. E exemplu: Ele au ajuns la
timp.
pron. pers., f, N, pers. a III-a pl.
Sintactic: are un comportament sintactic asemănător substantivului:
sub.: Noi i-am trimis la voi.
c.d.: Te văd bine.
c.i.: I-au dat cartea.
c. prep.: Ne-a vorbit despre tine.
c.pos.: Îşi scrie temele.
circ.: Au plecat spre voi.
n.p.: Ea este aceeaşi.
pred. supl.: Îl văd acelaşi, un om bun.
PRONUMELE PERSONAL
Forme
Acc.
sg pl
N pers. I eu noi
A mine noi
G - -
D mie nouă
V - -
Neacc.
A mă, m ne
D îmi, mi ne, ni
Acc.
sg pl
N pers. a II-a tu voi
A tine voi
G - -
D Ńie vouă
V tu voi
Neacc
A te vă, v
D îŃi, Ńi vă, v, vi
Acc.
N pers. a III-a el, ea ei, ele
A el, ea ei, ele
G lui, ei lor
D lui, ei lor
V - -
Neacc
A îl, l, o îi, i, le
D îi, i, le, li
Alte forme: într-însul, într-însa, într-înşii, într-însele
dintr-însul, dintr-însa, dintr-înşii, dintr-însele
printr-însul, printr-însa, printr-înşii, printr-însele
Caracteristici:
Are forme accentuate şi neaccentuate
Pers. I desemnează locutorul, pers. a II-a alocutorul, pers. a III-a participanŃii indirecŃi
la actul de comunicare.
Genul este marcat numai la pers. a III-a.
Formele neacc. Există numai la D şi A
Numai pronumele personal de pers a II-a are cazul V.
FuncŃii sintactice:
subiect: Ei merg în excursie.
c.d. : O astept.
c.i.: I-am spus adevărul.
c. prep.: Maria se teme de ea.
c. pos.: Mi-am pierdut stiloul.
c. num.: Aşteptarea lui este în zadar.
c. pred. al ob.: S-a dat drept el.
circ.: Ne îndreptăm spre voi.
pos.: Studiile lui s-au încheiat.
det.: Ai ei copii se joacă.
n.p.: Ion este el.
PRONUME DE POLITE�E
DefiniŃie: pronumele care marchează politeŃea, distanŃa faŃă de un interlocutor
Forme
dumneata, dumitale, dumnealui, dumneaei, dumneavoastră, dumnealor
dânsul, dânsa, dânşii, dânsele, dânsului, dânsei, dânşilor, dânselor
Loc. pron. de politeŃe: Domnia Ta, Domnia Sa, Domniei Sale, Domnia Voastră,
Domniilor Voastre, Domniile Lor
Grad de politeŃe redus: dumneata, dumitale, dânsul, dânsa
PoliteŃe standard: dumneavoastră, dumnealui, dumneai, dumnealor
Grad sporit de politeŃe: Domnia Sa, Domniile Lor, Domniile Voastre
Au funcŃii sintactice asemănătoare pronumelui personal
De exemplu:
sub.: Dumnealor au obŃinut rezultate bune.
n.p. :ToŃi sunt ca dumnealui.
c.d. : Pe dumneavoastră vă cunoasc.
c.i. : Dumnealor nu le place îngheŃata.
PRONUMELE REFLEXIV
DefiniŃie: pronumele reflexiv exprimă identitatea referenŃială între cei doi actanŃi
implicaŃi în actul de comunicare (referntul nominalului subiect este identic cu
referentul altui nominal complement).
Forme:
Acc. Neacc.
A pers. a III-a sine se, s
D sieşi, sie îşi, şi
Pentru pers. I şi a II-a împrumută forme accentuate şi neaccentuate de la
pronumele personal: când persoana şi numărul pronumelui subiect coincid cu
persoana şi numărul pronumelui complement (când pronumele coincide în
persoană şi număr cu verbul).
Mă gândesc la voi.
ÎŃi rezolvi treburile bine.
FuncŃii sintactice:
c.d.: Se vede în oglindă.
c.i.: Îmi spun că trebuie să rezist.
c. prep. : Ea se bazează pe sine.
pos.: Ochii-Ńi râd.
compl: Alergarea-Ńi este folositoare.
Pronumele reflexiv nu are funcŃii sintactice:
Strada se traversează pe marcaj.
Ne gândim să plecăm în vacantă.
Subclase:
Reflexiv-obiectiv: El se îmbracă.
Reflexiv-reciproc: Îşi dau mâna.
Reflexiv-dinamic: Se gândeşte la ei.
Reflexiv-pasiv: Blocurile se construiesc încet.
Reflexiv-impersonal: Se ştie că au promovat examenul.
Reflexiv-eventiv: S-a îngrăşat.
Reflexiv-factitiv: Mă tund la coafor.
ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNT ĂRIRE
DefiniŃie: adjectivul pronominal are rol intensificator şi emfatic; din punct de
vedere sintactic este un modificator, se acordă cu centrul grupul nominal în gen,
număr şi caz.
Forme:
însumi, însuŃi, însuşi
însămi, însăŃi, însăşi
înşine, înşivă, înşişi
însene, însevă, înseşi, însele
Acordul :
Fetei înseşi
Lui însuşi
Ei înşişi
Ele înseşi/însele
ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV
Caracteristici:
semantic: desemnează posesorul
morfologic: prin lexemul posesiv se marchează persoana posesorului şi numărul
de posesori, acordul în gen, număr şi caz cu nominalul care exprimă obiectul
posedat.
sintactic: în contexte tipic adjectivale
De exemplu: cartea sa, colegii mei, treburile tale
Forme:
un singur posesor
un singur obiect posedat
meu, tău, său
mea, ta, sa
un singur posesor
mai multe obiecte posedate
mei, tăi, săi
mele, tale, sale
mai mulŃi posesori
un singur obiect posedat
nostru, vostru
noastră, voastră
mai mulŃi posesori
mai multe obiecte posedate
noştri, voştri
noastre, voastre
Pentru persoana a III-a împrumută forme de la pronumele personal (lui, ei, lor).
FuncŃii sintactice ale adjectivului posesiv:
posesiv: Opinia ta l-a marcat.
Ai tăi copii sunt cuminŃi.
complement: Plecarea sa ne-a întristat.
Superioritatea voastră este recunoscută de ei.
determinant: Frate-meu are şaisprezece ani.
Soră-sa este harnică.
PRONUMELE SEMIINDEPENDENT al
Caracteristici:
sintactic: al este dependent, cere o complinire
semantic: substituie un substantiv recuperabil din context
morfologic: al îşi procură referinŃa anaforic, prin raportare la un substantiv
exprimat anterior (referinŃa de gen, număr, caz)
Forme: N-A
sg. al, a pl. ai, ale
G-D
- pl. alor
FuncŃii sintactice ale pron. semiindependent şi ale complinirilor sale
subiect: Ai Ioanei au sosit.
ai Ioanei= GN, subiect (ai=GN pron., Ioanei=pos.)
Ai noştri au plecat.
ai noştri= GN, subiect (ai=GN pron., noştri=pos.)
complement direct: Le-am primit pe ale aceluia.
pe ale aceluia = Gprep., c.d. (ale=GN pron, aceluia=compl.)
I-am aşteptat pe ai vecinului.
pe ai vecinului= G prep., c.d. (ai= GN pron, vecinului=pos.)
complement indirect: Le-am arătat alor tăi drumul.
alor tai=c.i. (alor=GN pron., tăi= pos.)
complement prepoziŃional: S-a bizuit pe ai Mariei.
pe ai Mariei=Gprep., c.i. (ai=GN pron., Mariei=pos.)
nume predicativ: Cartea este a colegei.
a colegei= n.p. (a=GN pron., colegei=pos.)
al, pronume semiindependent, este un constituent care formează un grup sintactic,
cu diverse funcŃii sintactice.
al, pronume semiindependent, nu se confundă cu marca posesiv-genitivală (casa a
două femei) ori cu formantul din structura numeralului ordinal (al doilea).
PRONUMELE �I ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV
Caracteristici:
semantic: indică apropierea sau depărtarea în spaŃiu şi în timp, identitatea sau
diferenŃierea unei entităŃi în raport cu alta
morfologic: variază după gen, număr, caz
sintactic: realizare pronominală şi adjectivală; pot fi independente sintactic (pron.
demonstrative de depăratre, de apropiere, de identitate, de diferenŃiere) sau
dependente (pron. semiindependent cel
Forme de pronume demonstrative:
acesta, aceasta, aceştia, acestea
ăsta, asta, ăştia, astea (populare)
acela, aceea, aceia, acelea
ăla, aia, ăia, alea (populare)
acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi
celălalt, cealaltă, ceilalŃi, celelalte
ăstălalt, astălaltă, ăştilal Ńi, astelalte (populare)
FuncŃii sintactice ale pronumelui demonstrativ:
Ca GN pronume ocupă diverse poziŃii sintactice:
subiect: Aceştia au plecat.
c. d.: Asta am spus.
c. i.: CelorlalŃi le-dat revistele.
c. prep.: Și-a adus aminte de acelea.
n. p.: Colega mea este aceasta.
Adjectivul posesiv este determinant al GN din care face parte:
Prietenii aceştia ne-au ajutat la greu.
Demonstrativul semiindependent cel
Este echivalent cu un substantiv determinat definit.
Forme:
Cel, cea, cei, cele
Valoarea pronominală: când constituentul din dreapta lui nu poate funcŃiona fără
cel; face parte dintr-un grup nominal complex cu centru pronume:
Cel nou e mai frumos.
G adj., subiect (cel=GN pron, nou=modificator)
Cea de aici ne place.
G adv., subiect (cea=GN pron, de acolo=G prep., modificator)
Cel de la Ioana este în cameră.
G prep., subiect (cel=GN pron., de la Ioana=Gprep., modificator)
Cel poate apărea urmat de un GN în genitiv: Cel al Ioanei ne-a primit cu bucurie.
(cel= demonstrativ semiindependent. Astfel de structuri nu admit lexicalizarea
unui substantiv la stânga lui cel (*tatăl cel al Ioanei)
Când acceptă lexicalizarea unui substantiv în stânga, cel devine adjectiv, cu
funcŃie de determinant emfatic: Caietul cel nou este pe bancă (caietul cel nou=GN,
subiect; caietul=centru+determinant; cel=determinant emfatic; nou =modificator).
Când constituentul din dreapta demonstrativului cel poate funcŃiona fără cel,
atunci cel este adjectiv, cu funcŃie de determinant: Cel de-al treilea a plecat = Al
treilea a plecat. (cel de-al treilea =GN num., subiect; cel =determinant; de-al
treilea=centru)
Concluzie:
1. cel are statut de pronume, fiind centrul unui GN pron, în structuri în care
funcŃionează ca substitut (Ńine locul unui substantiv determinat definit).
2. cel are statut de adjectiv, este un elemet dependent, are funcŃia sintactică de
determinant (structuri care nu obligă la lexicalizarea lui cel).
PRONUMELE �I ADJECTIVUL PRONOMINAL
NEDEFINIT/NEHOT ĂRÂT
DefiniŃie. Caracteristici
Pronumele nedefinit este un tip de pronume nepersonal cu caracteristici semantice,
morfologice şi sintactice eterogene.
Se caracterizează:
semantic: evocă o entitate care nu poate fi identificată exact.
morfologic: are categorii gramaticale de gen, n umăr, caz.
sintactic: are realizare pronominală şi adjectivală: ca adjectiv nedefinit are funcŃia
sintactică de cuantificator (unii colegi sunt buni); dacă în GN nu există
determinanŃi, adjectivul pronominal nedefinit din poziŃie iniŃială are funcŃie
sintactică de determinant (mulŃi colegi sunt buni).
Promunele şi adjectivele pronominale nedefinite fac parte din clasa
cuantificatorilor nedefini Ńi (nu dau informaŃii cantitative precise).
Forme:
a. criteriul semantic:
cuantificatori existenŃiali (conŃin ideea de existenŃă a unor elemente
cuantificate):
unul, una, unii, unele
altul, alta, alŃii, altele
vreunul, vreuna, vreunii, vreunele
mult, multă, mulŃi, multe
puŃin, puŃină, puŃini, puŃine
câtva, câtăva, câŃiva, câteva
atât, atâta, atâŃia, atâtea
cineva, careva, ceva
altcineva, altceva
alde, anume, atare, cutare
oarecine, oarecare, oarece
niscai, niscaiva, nişte
cuantificatori universali (proprietatea exprimată de substantiv se extinde
asupra tuturor membrilor clasei cuatificate):
fiecine, fiece, fiecare
oricine, oricare, orice
orişicine, orişicare, orişice
oricât, oricâtă, oricâŃi, oricâte
tot, toată, toŃi, toate
alte categorii de cuvinte (pe baza trăsăturilor sintactice şi semantice comune
cu nedefinitele):
amândoi, amândouă, ambii, ambele
tustrei, tustrele
câteşitrei, câteşitrele
a. criteriul structurii:
simple: unul, altul, cutare, mult, atât, tot, puŃin
compuse: fiecare, oricine, cineva, ceva, orişicine, careva, vreunul,
altcineva, oricâŃi
Ca adjective, unele forme pronominale rămân nemodificate, altele sunt uşor
modificate: un, alt, vreun, vreo, fiece, niscaiva, niscai.
FuncŃii sintactice ale pronumelor nedefinite:
subiect: Cineva a plecat.
c.d.: Mi-a spus ceva.
Aştept pe oricine. (G prep., c.d.: oricine=GN pron)
c.i.: I-am dat uneia cartea.
c. prep.: Mă gândesc la altcineva. (G prep., c. prep.: altcineva=GN pron)
circ. loc: S-a dus la unii. (G prep., circ. loc: unii= GN pron)
posesiv: Hainele unora sunt prea lungi.
compl.: FrumuseŃea oricui l-a încântat.
n. p.: Ea a devenit alta acum.
p. s.: Studentele au plecat amândouă la curs.
FuncŃii sintactice ale adjectivelor pronominale nedefinite:
În poziŃie de determinant: Fiecare student învaŃă. (fiecare student=GN, subiect)
AlŃi oameni vor pleca. (alŃi oameni=GN, subiect)
Am mâncat nişte brânză. (nişte brânză=GN, c.d.)
În poziŃie de cuantificator: Aceste multe probleme se vor rezolva. (aceste multe
probleme=GN, subiect; aceste =determinant)
ToŃi aceşti oameni muncesc. (toŃi aceşti oameni=GN, subiect;
aceşti=determinant)
LocuŃiuni pronominale
DefiniŃie: grupuri de cuvinte care se comportă ca pronumele nedefinite:
cine ştie ce
cine ştie cine
nu se ştie cine
nu se ştie ce
nu ştiu cine
nu ştiu ce
nu ştiu care
nu se ştie care
te miri cine
te miri ce
naiba ştie cine
dracu’ştie cine
câte şi mai câte
care mai de care
Lexemele anumit, diferit, divers, numeros se comportă ca adjectivele pronominale
nedefinite.
Confuzii:
Am citit o carte, iar el mai multe. (o = adjectiv pron. nedef.)
Am citit o carte, nu cinci. (o = num.)
Am citit o carte. (o = art.nedef.)
Se ştie numai atât. (atât = pron. nedef.)
A mâncat atât. (atât = adv. cant.)
PRONUMELE �I ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV
DefiniŃie: Pronumele negativ este un pronume nepersonal cu trăsături semantice,
morfologice şi sintactice proprii.
Se caracterizează:
semantic: evocă în discurs o entitate inexistentă; aparŃine clasei cuantificatorilor
nuli
morfologic: unele forme au flexiune după număr şi caz
sintactic: funcŃionează ca pronume şi adjective pronominale; pronumele negativ
impune forma negativă verbului predicat, exceptând situaŃia în care este inlus într-un
GN complex (copil al nimănui)
Forme:
nimeni
nimic
niciunul, niciuna, niciunii, niciunele
Forme populare:
nimica
nimenea
nime
Formă regională:
Nima
FuncŃii sintactice ale pronumelui negativ:
subiect: Nimeni nu ascultă sfaturile lui.
c.d. : N-a văzut nimic.
c.i.: Nimănui nu-i trebuie cartea.
c. prep.: Nu este interesat de nimic (de nimic = G prep., compl. prep.)
n.p.: Cartea nu este nimic.
circ. loc.: Nu stau lângă niciunul. (lângă niciunul = G prep., circ.loc)
Adjectivul negativ este sintactic determinant: Nu are niciun prieten.
Confuzii:
nici= conjuncŃie:
N-are nici cal, nici măgar.
Citisem nici (măcar) un sfert din carte.
TEME
1. Clase de pronume şi de adjective pronominale
2. Caracteristicile şi formele pronumelor personale
3. Sintaxa pronumelui personal
4. Caracteristicile şi formele pronumelor de politeŃe
5. Caracteristicile şi formele pronumelor reflexive
6. Sintaxa pronumelui reflexiv
7. Caracteristicile şi formele adjectivelor pronominale de întărire
8. Caracteristicile şi formele pronumelui semiindependent
9. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor pronominale posesive
10. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor demonstrative
11. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor nehotărâte
12. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor negative
13. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor relative
14. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor interogative
EXERCI�II
cu itemi diferi Ńi
1. IdentificaŃi şi precizaŃi felul pronumelor din textele date:
................................................................
2. AnalizaŃi pronumele personale din textele date:
...................................................................
3. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale posesive din textele date:
...................................................................
4. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale demonstrative din textele date:
...................................................................
5. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale nehotărîte din textele date:
......................................................................
6. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale relative din textele date:
.....................................................................................
7. ConstruiŃi enunŃuri în care să utilizaŃi pronumele semiindependent al:
.......................................................................
8. PrecizaŃi zece funcŃii sintactice ale pronumelor de diferite tipuri.
...........................................................................
9. ExemplificaŃi în şase contexte funcŃia de subiect a pronumelor personale
.......................................................................
10. DaŃi exemple de zece locuŃiuni pronominale
...................................................................
BIBLIOGRAFIE
GBLR = Academia Română, Gramatica de bază a limbii române, Bucureşti,
Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010.
GALR = Academia Română, Gramatica limbii române, vol. I, II, Bucureşti,
Editura Academiei Române, 2008.
DOOM = Academia Română, DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al
limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005.