Download - Erich Von Daniken-carele Zeilor
Erich von DänikenCARELE ZEILOR
INTRODUCERE
A scrie o asemenea carte este o chestiune de curai; a o citi nu înseamnă mai pu in.ţSavan ii vor trece lucrarea la index,ţ
preferind s au vorbeasc despre ea,ă ă considerând-o o utopie. Aceasta pentru c tezele şi dovezile prezentate nu seă încadreaz în mozaicul atât de bineă alc tuit şi închegat al în elepciuniiă ţ scolastice. La rândul lor, profanii, tulbur somn de viziunile viitorului, se vor retrage în cochilia universului lor cunoscut, în fa a eventualit ii, baţ ăţ chiar a probabilit ii, ca trecutul s fieăţ ă de fapt şi mai misterios , şi mai senza ional, şi mai enigmatic decâtţ viitorul.C ci un lucru este cert: trecutulă
nostru de care ne despart mii şi milioane de ani prezint anumite zoneă obscure. Acest trecut abund înă zeit i necunoscute care viziteazăţ ă bunul şi b trânul P mânt. Au existată ă
oare pe atunci nave spa iale din careţ au descins pe P mânt echipaje, auă existat arme secrete, superarme, inimaginabile înf ptuiri tehnice al c roră ă mecanism noi nu l-am putut realiza pân în prezent decât par ial?ă ţNici in domeniul arheologiei nu e totul
clarificat. Ba sunt descoperite baterii electrice confec ionate cu mii de aniţ în urm , ba se vorbeşte despre nişteă fiin e stranii costume identice cu aleţ cosmonau ilor, încinse cu cordoane şiţ catarame de platin . Ba suntă descoperite serii de cifre pân la a 15-aă zecimal , pe care nu le-a calculat până ă în prezent nici un computer. În cea mai neguroas antichitate întâlnim ună întreg arsenal de lucruri şi fenomene de neînchipuit. De unde ar fi putut avea str moşii noştri îndep rta iă ă ţ cunoştințe care le-au permis s creezeă aceste lucruri inimaginabile?Nici în privin a religiilor existente nuţ
este totul limpede. Toate religiile
f g duiesc omului ajutor şi mântuire.ă ă Zeii din vechime f ceau şi eiă asemenea promisiuni. De ce îns nuă se ineau de ele? De ce au folosit eiţ împotriva unor oameni primitivi arme dintre ce le mai moderne? De ce au urzit nimicirea acestora?S ne obişnuim cu gândul c lumeaă ă
reprezent rilor noastre, alc tuite de-aă ă lungul mileniilor se va n rui. Scurtulă interval de când s-a ini iat cercetareaţ ştiin ific a şi avut ca efect pr buşireaţ ă ă acestui eşafodaj de reprezent ri ce neă erau atât de comode. Sunt redescoperite adev ruri care fuseseră ă îngropate în bibliotecile unor societ iăţ secrete. Perioada c l toriilor spa ialeă ă ţ sfâşie toate v lurile. Navele spa ialeă ţ care se îndreapt spre sori şi steleă sondeaz rile trecutului nostru. Dină h uri întunecoase apar zei şi preo i,ă ţ regi şi eroi. Trebuie s le afl mă ă secretele, deoarece posed mă mijloacele necesare pentru
descoperirea temeinic şiăcomplet a trecutului nostru,ă
bineîn eles dac dorim acest lucru.ţ ă
Antichitatea trebuie s devin obiectă ă de cercetare în laboratoare moderne.Arheologul s se deplaseze înă
pustiitele centre ale civiliza ieiţ trecutului înarmat cu aparate de m surat ultrasensibile.ăCel ce vrea s afle adev rul trebuieă ă
s înceap prin a se îndoi de tot ceă ă p rea pân acum abil.ă ă
Zeii din preistorie au l sat urme careă nu pot fi lesne desconsiderate şi pe care le putem citi şi descifra abia în zilele noastre, deoarece problema naviga iei spa iale, atât de fireascţ ţ ă ast zi, a fost mii de ani ca şiă inexistent pentru omenire, fiind dată ă uit rii.ăPutem, aşadar, afirma cu t rie că ă
str moşii noştri au primit în timpuriă
preistorice vizitele unor fiin e veniteţ din cosmos! Deşi pentru moment nu ştim înc cine au fost aceste fiin eă ţ inteligente extraterestre şi de pe care astru îndep rtat au venit, sus inem,ă ţ totuşi, c aceşti xxxi” au nimicit o parteă a omenirii, creând, totodat , un omă nou, poate primul homo sapiens.Aceast afirma ie distruge temelia,ă ţ
soclul pe care a fost ridicat un edificiu de gândire în aparen atât deţă perfect. Menirea acestei c r i este să ţ ă încerce s ofere dovezi în sprijinulă cestei afirma ii.ţ
CAPITOLUL I
Este oare cosmosul locuit de fiin eţ asem n toare omului? Este posibilă ă ă dezvoltarea organ ic în absen aă ţ oxigenului? Poate lua naştere via aţ într-un mediu abiotic?Putem oare s ne închipuim c noi,ă ă
oamenii secolului al XX-lea, nu suntem singurele fiin e din cosmos deţ tip uman? De vreme ce pân acum înă nici un muzeu antropologic nu există vreun exemplar de homuncul venit de pe alt planet , p rerea potrivit c reiaă ă ă ă „Terra est singura planet locuit deă ă fiin e omeneşti” pare întemeiat . Deţ ă îndat îns ce stabilim un auzalitateă ă între datele celor mai recente descoperiri şi cercet rile ştiin ifice,ă ţ multitudinea semnelor de întrebare sporeşte.Dup p rerea astronomilor, într-oă ă
noapte senin se pot distinge cu ochiulă liber pe firmament vreo 4.500 de
stele. Privind prin luneta unui observator modest, aceast cifr creşteă ă pân la aproape 2 milioane, iar cu ună telescop modern, prev zut cu oglinzi,ă capt m sclipirea mai multor miliardeă de stele... puncte luminoase ce alc tuiesc Calea Lactee. Dar înă imensitatea cosmosului, sistemul nostru astral nu reprezint decât o p rtici că ă ă derizorie a unui sistem cu mult mai vast: jerbe de c i lactee cuprinzândă vreo 20 de galaxii pe o raz de 1,5ă milioane de ani-lumin (un an lumină ă = 9,5 bilioane de kilom etri). Dar nici aceast puzderie de stele nuă reprezint , la rândul ei, decât o parteă infim din univers în compara ie cuă ţ miile de nebuloase pe care ni le dezv luie telescopul electronic. Iată ă stadiul în care ne afl m acum, înă momentul în care omul abia a început exp rarea universului.Astronomul Harlow Shapley apreciază
la 1020 num rul aştrilor ce pot fi prinşiă
în câmpul de bserva ie al telescoapelorţ noastre. Dac pornim de la ipoteza luiă Shapley, care atribuie doar unei singure stele dintr-o mie un sistem planetar, f când cu mare precau ie oă ţ apreciere, putem ajunge să presupunem c doar pe o stea dintr-oă mie ar putea exista premise pentru via , dar şi acest calcul înc ne-arţă ă duce la o cifr de ordinul 10ă 14. În area pe care o pune Shapley este urm toarea: din num rul acesta cuă ă adev rat „astronomic” de stele câteă întrunesc condi ii atmosferice favorabileţ vie ii? Una dintr-o mie? Şi în acesteţ condi ii ar mai r mâne num rul greuţ ă ă de imaginat de 1011 aştri pe care via aţ ar fi posibil dac ne oprim la această ă ultim cifr şi admitem c numai pe oă ă ă singur planet dintr-o mie o formă ă ă de via , ipoteza existen ei vie ii încţă ţ ţ ă r mâne valabil pentru vreo sut deă ă ă mili ete. Este de re inut faptul c acestţ ă calcul se bazeaz doar pe posibilit ileă ăţ
actuale ale telescoapelor de care dispunem, dar care sunt supuse unei continue perfec ion ri.ţ ăDac d m crezare ipotezeloră ă
biochimistului dr. S. Miller, pe unele planete via a şi condi iile de via s-auţ ţ ţă dezvoltat mai repede decât pe P mânt.ă Consecven i cu aceste ipotezeţ ajungem la concluzia c civiliza iiă ţ superioare celei p mântene s-ar fiă putut dezvolta pe 100.000 de planete.Profesorul D. Willy Ley, cunoscut
autor al unor lucr ri ştiin ifice,ă ţ prieten, al lui Wernher von Braun, îmi spunea într-o zi, la New-York:„Se apreciaz c doar Calea noastră ă ă
Lactee cuprinde 30 de miliarde de stele, iar astronomii admit în prezent c printre ele s-ar afla cel pu in 18ă ţ miliarde de sisteme planetare. Să facem acum urm toarea specula ie: să ţ ă reducem la minimum cifrele în fa aţ c rora sunt uşi şi s presupunem că ă ă numai într-un singur caz dintr-o sută
aceste planete graviteaz în unuiă Soare propriu; via a ar r mâne posibilţ ă ă totuşi pe 180 de milioane de planete. Mai de parte, s presupunem c doară ă pe una dintr-o sut din aceste planeteă exist via ; şi în acest caz tot maiă ţă r mân 1,8 milioane de planeteă populate. În fine, mergând pe firul ra ionamentului, s presupunem cţ ă ă numai pe o singur planet dintr-oă ă sut pot exista fiin e cu gradul deă ţ inteligen al lui homo sapiens. Chiarţă în aceste ultime condi ii ar maiţ r mâne, numai în cazul C ii noastreă ă Lactee, o armat de 18.000 de planeteă locuite”.
Deoarece estim rile cele mai recenteă apreciaz pân la 100 de miliardeă ă num rul stelelor fixe care populează ă Calea noastr Lactee, cifreleă prezentate de profesorul Ley în calculele sale precaute par cu mult dep şite.ă
Renun ând s jongl m cu cifreţ ă ă utopice şi f r s mai lu m înă ă ă ă considerare alte galaxii, put c 18.000ă de planete relativ apropiate de P mântă prezint condi ii de via analoge celoră ţ ţă de planeta noastr . Putem, desigur,ă continua specula iile, ducându-le şi maiţ departe; dac dintre aceste planeteă numai una singur dintr-o sut ar fiă ă locuit , tot ar mai r mâne 180 de aştriă ă popula i cu fiin e!ţ ţEste cert c exist planete cuă ă
atmosfer , gravita ie, flor , poate chiară ţ ă faun asem n toare ei. Dar existen aă ă ă ţ vie ii implic oare în mod obligatoriuţ ă condi ii fizice asem n toare celor de peţ ă ă planeta noastr ?ăP rerea potrivit c reia via a ar fiă ă ţ
posibil numai în condi ii similare celoră ţ de pe P mântă
dep şit , gra ie cercet rilor ştiin ifice.ă ă ţ ă ţ Este greşit s consider m c via a nuă ă ă ţ poate exi. În realitate exist chiar pe P mântă ă
viet i care n-au nevoie de oxigen.ăţ Bacteriile anaere se lipsesc de oxigen, iar excesul
acestuia are asupra lor efectul unei otr vi. De ce nu ar exista şi organismeă superioare care ar putea s seă lipseasc de oxigen?ăSub presiunea şi ac iuneaţ
cunoştin elor noi pe care le ob inem înţ ţ fiecare zi, suntem obligs ne revizuim reprezent rile şiă ă
concep iile despre univers. Pasiuneaţ pentru descoperiri, exercitat pân de curând doară ă
asupra P mântului, a ridicat lumeaă noastr la rangul uneiănete ideale: nici prea fierbinte, nici
prea rece, asigurat cu ap din belşug,ă ă dotat cuăcantit i nelimitate de oxigen, cuăţ
procese organice care regenerează neîncetat natura.În realitate, ipoteza c via a nu seă ţ
poate men ine şi dezvolta decât pe oţ planet asem n tă ă ălui nu poate fi sus inut . Speciile deţ ă
vie uitoare care populeaz planetaţ ă noastr sunt evaăluate la vreo 2 milioane, dintre care
aproximativ 1,2 milioane sunt „inventariate” din punct de vedere ştiin ific. Dintreţ
acestea din urm mai vie uiesc câtevaă ţ mii, care, dupp rerile pân acum îndeobşteă ă
admise, deşi ar fi trebuit s dispar ,ă ă continu totuşi s reză ăile noastre cu privire la formele de
via s-ar cuveni s fie verificate şiţă ă revizuite.De pild , se credea c via a nu ar fiă ă ţ
posibil într-o ap puternic contaminată ă ă de radioactate. Exist , totuşi, unele specii deă
bacterii care se împac cu apaă „ucig toare” din reactăle nucleare. O experien ini iat deţă ţ ă
un savant, dr. Siegel, este în această privin extrţăsemnificativ . El a realizat înă
laborator condi iile de via propriiţ ţă atmosferei de pe Jupiter, condi ii care, dup concep iileţ ă ţ
noastre tradi ionale, nu au nimicţ comun cu „via a”.ţste condi ii, dr. Siegel a crescutţ
bacterii şi acarieni, care au supravie uit amestecuţlui de amoniac, metan şi hidrogen.
Experien ele entomologilor Hinton şiţ Blum de la Universitatea Bristol (Marea Britanie) nu
au dat rezultate mai pu in uimitoare.ţ Hinton şi Blum au deshidratat o specie de
muşte, timp de mai multe ore, la o temperatur deă1000C, apoi le-au cufundat într-o baie
de heliu lichid, care, dup cum se ştie,ă are temperatura spa iului cosmic. Dup ceţ ă
le-au supus unor radia ii foarteţ puternice, le-aucreat muştelor condi iile lor normaleţ
de via . S-a produs imposibilul: larveleţă şi-au reluat activitatea biologic normal şiă ă
din ele au ieşit muşte absolut „s n toase”. Avem cunoă ăt despre existen a unor bacterii careţ
tr iesc în vulcani, despre altele care seă hr nescăcu roci şi, în sfârşit, despre altele care
produc fier. Sumedenia semnelor de întrebare este în continu creştere.ăÎn numeroase laboratoare se
efectueaz diverse experien e. Eleă ţ aduc zilnic numeroase dovezi c via a nu este în modă ţ
obligatoriu tributar condi iilor fiziceă ţ existente pe planet
a noastr . Terra, cu propriile ei condi iiă ţ de via şi cu legile care o guverneaz ,ţă ă a p ruămp de secole buricul, universului.
Aceast convingere a deformat şi aă estompat perspectivele; a pus ochelari de cal
cercet torului, determinându-l s vadă ă ă universul prin prisma dimensiunilor noastre şi a
sistemelor noastre de gândire. Dar, dup cum spunea Teăilhard de Chardin, acest mare
gânditor, în cosmos doar fantasticul are şanse de a fi real.Pentru necesitatea demonstra iei amţ
putea s ne închipuim c fiin eă ă ţ inteligente de pe o alt planet ar lua condi iile lor deă ă ţ
existen drept unitate de m sur .ţă ă ă Rezultatele ar fi pde fantastice, pe atât de reale. În
cazul în care ele ar tr i la oă
temperatur de minus 15ă0÷2000C, ar putea s o considere,ă
deşi ucig toare pentru via a noastr ,ă ţ ă drept premis a viăe alte planete. Un asemenea
ra ionament ar corespunde logicii cuţ care încerc m noi s deă ăstr m m întunericul trecutului nostru.ă ăAm învăţat ― şi aceast idee ne-aă
fost transmis din genera ie înă ţ genera ie ţ c― omul areăimeze pe sine, s fie ra ional şiă ţ
obiectiv. Pe scurt, trebuie s fiiă întotdeauna cinstit şs stai, cum se spune, cu picioareleă
pe p mânt. S nu uit m c fiecareă ă ă ă teorie îndr zneaă ţăo utopie. Dar câte din aceste utopii
nu s-au dovedit pân la urm realit iă ă ăţ cotidiene! Ela sine în eles c exemplele citateţ ă
aici frizeaz în mod inten ionată ţ posibilit ile extreăţda glas neverosimilului, a da crezare
lucrurilor care azi mai trec înc dreptă incredibile înseamn a sf râma bariereleă ă
care opresc accesul la infinitatea de lucruri „imposibile” pe care le ascunde cosmosul.
Genera iile viitoare vor întâlni înţ spa iul sideral nenumţe forme de via , a c ror existen nuţă ă ţă
fusese nici m car b nuit . Dac noi nuă ă ă ă vom mai apuczi, urmaşii noştri nu vor avea încotro
şi vor trebui s ia cunoştin de faptulă ţă c nu suntăngura şi nici cea mai veche form deă
inteligen din cuprinsul cosmosului.ţăVârsta universului este apreciat camă
între 8 şi 12 miliarde de ani. Microscoapele noastre descoper urme de substan eă ţ
organice pe meteori i. Bacterii cu oţ vechime de mai multe milioane de ani reînvie. Spori
peregrineaz , propulsa i de presiuneaă ţ
exercitat de luămina vreunui soare, prin spa iulţ
sideral şi sunt atraşi, la un moment dat, de câmpul gra
vita ional ai unei planete. Forme noiţ de via se dezvolt , zi de zi, deţă ă milioane de ani, în circuitul continuu al crea iei.ţ
Nenum rate şi minu ioase analize aleă ţ unor roci dintrecele mai diferite, provenite din cele
mai diverse regiuni ale P mântului,ă demonstreaz c scoar a terestr s-a formată ă ţ ă
acum vreo patru miliarde de ani. Iar ştiin a ne informeţc de un milion de ani exist fiin eă ă ţ
asem n toare cu omul. Cercet riă ă ă f cute cu r bdare, luă ănevoioase investiga ii ne-au permisţ
s reconstituim c rarea îngust aă ă ă istoriei omenirii de-a lungul a 7.000 de ani. Dar ce
reprezint 7.000 de ani de istorie înă fa a miliardeloţr de ani pe care-i num r universul?ă ăNou ă culme a crea― iei.ţ ne-au―
trebuit 400.000 de ani pentru a ajunge
la înf işarea pe căţavem ast zi. Cine se încumet să ă ă
demonstreze c o alt planet n-aă ă ă putut oferi condi ii şiţelnice pentru dezvoltarea unor
inteligen e mai mult sau mai pu inţ ţ apropiate de inteligen a omeneasc ? De ce n-am aveaţ ă
pe alte planete o „concuren ” totţă atât de evoluat , baămai evoluat decât noi? Putem s nuă ă
lu m de loc în considera ie o astfel deă ţ ipotez ? Până ăutem proceda în felul acesta?De câte ori nu s-au f cut nd riă ţă ă
stâlpii de sus inere ai cunoştin elorţ ţ noastre? Multe sutera ii au crezut c Terra are formaţ ă
unui disc. Legea de fier care sus ineaţ c Soarele seăînvârteşte în jurul P mântului aă
predominat timp de milenii. Şi ast ziă mai suntem convinşeste centrul universului, deşi s-a
dovedit c planeta noastr este ună ă astru dintre cele mai obişnuite, de m rimeă
neînsemnat , situat la 30.000 de ani-ălumin de centrul C ii Lacă ăe...A sosit de mult timpul ca prin
descoperiri în cosmosul nelimitat şi înc necercetat dinăpunct de vedere ştiin ific s neţ ă
recunoaştem propria noastră nimicnicie. Abia atunci ne vom da seama c suntem nişte furniciă
în acest imperiu al universului. Dar cheia trecutului şi viitorului nostru se afl în spa iulă ţ
sideral, adic acolo unde ne-auă f g duit-o zeiiă ăDoar dup ce vom fi aruncat o privireă
în profunzimile viitorului, vom avea puterea şicutezan a s întreprindem cuţ ă
obiectivitate, lipsi i de prejudec i,ţ ăţ cercetarea trecutului
stru.
CAPITOLUL AL II-LEA
C l toria fantastic a unei naveă ă ă cosmice prin univers.„Zeii” ne viziteaz .ă Urme care nu se rg.
Realitatea dep şeşte ast zi fic iunileă ă ţ cele mai îndr zne e ale aceluiă ţ precursor al romanul anticipa ie care aţ fost Jules Veme. Tentativa sa de „a pune piciorul” pe stele nu maieste o utopie şi astronau ii din zileleţ
noastre nu au nevoie de 80 de zile, ci numaide 86 de minute pentru a face
înconjurul P mântului. R stimpul careă ă ne desparte de momentul în care va fi efectiv organizată
expedi ia fantastic pe care o evoc mţ ă ă mai jos va ficu siguran mai mic decât cel careţă
s-a scurs între momentul în care Jules
Verne visa la îonjurul P mântului în 80 de zile şiă
acela în care lucrul acesta a şi fost înf ptuit în 86ăe. S nu ne gândim îns la intervaleă ă
de timp prea limitate! S admitem,ă aşadar, c nava noăspa ial îşi va lua zborul peste 150ţ ă
de ani, spre un alt soare, un soare îndep rtat...ăNava ar urma s aib dimensiunileă ă
unui transatlantic din zilele noastre, cu o sarcinăutil sub 200 de tone; prev zut însă ă ă ă
cu o rezerv de carburant de 99.800 deă tone, ea ar aa o greutate total de vreo 100.000ă
de tone.Vi se pare imposibil?Dar înc de pe acum am puteaă
asambla, bucat cu bucat , o navă ă ă cosmic care s se plasezeă ărbita unei planete. Aceast opera ieă ţ
va fi îns inutil în mai pu in de 20 deă ă ţ
ani, deoarecna va servi drept ramp de lansare aă
uriaşei nave spa iale. De altfel,ţ cercet rile fundaămentale privind propulsia rachetelor
viitorului sunt în plin progres. Mâine, rachetele vor fi propulsate cu ajutorul
radia iilor (fie al reac iei nucleare aţ ţ hidrogenului, care se transform în heliu, fie ală
radia iilor de particule), viteza lor fiindţ apropiat de aceea a luminii. Pe de altă ă
parte, racheta fotonic va deschide oă cale nou , tăemerar ă perfect practicabil― , după ă
cum o atest unele experien e deă ţ fizic întreprinse aăunor particule izolate. Carburan iiţ
afla i la bordul rachetei fotonice vorţ permite atingerea unei viteze de zbor atât de
apropiate de aceea a luminii, încât
unele efecteale relativit ii, îndeosebi dilatareaăţ
timpului între baza de lansare şi nava spa ial , voţ ăveni perfect sesizabile. Aceşti
carburan i vor fi transforma i în radia iiţ ţ ţ electromagnetice emise sub forma unui fascicul
luminos concentrat. Teoretic, nava cosmic propulsăat de un motor fotonic va puteaă
atinge 99% din viteza luminii. Grani ele sistemuluiţ
nostru solar vor putea fi atunci dep şite!ăPerspective ame itoare, ve i spune.ţ ţ
S ne amintim îns c suntem înă ă ă pragul unei ere noi şiresele tehnicii la care erau martori
bunicii noştri nu au fost, la vremea lor, maipu in spectaculoase: calea ferat ţ ă ―
electricitatea telegraful primul― ― automobil prim―avion... Cât despre noi, am fost primii
care am auzit „muzica venit dină v zduh”, care amăvizionat imagini televizate în culori.
Am asistat la decolarea primilor cosmonau i,ţşi ne parvin informa ii şi imagini dinţ
lumea întreag datorit sateli iloră ă ţ artificiali cae rotesc în jurul P mântului.ă
Str nepo ii noştri vor întreprindeă ţ c l torii interplanetareă ăticipa la cercet ri cosmice fiind încă ă
pe b ncile facult ilor tehnice.ă ăţDar s revenim la c l toria uriaşei şiă ă ă
fantasticei noastre nave spa iale, alţ c rei obiectiăte o stea fix îndep rtat . Ar fi,ă ă ă
desigur, amuzant s ne imagin m cumă ă îşi petrece echipajpul în cursul c l toriei. Cu câtă ă
distan ele sunt mai uriaşe, cu atâtţ timpul pentru cei carapt acas se târ şte mai încet.ă ă ă
Teoria relativit ii, formulat deăţ ă Einstein, este incontealabil ! Poate c este de necrezut, dară ă
la bordul rachetei timpul, care zboară cu o vitez ce difer doar cu o frac iune deă ă ţ
secund de aceea a luminii, se scurgeă mai încet decâpe P mânt.ăPornind de la presupunerea c vitezaă
navei cosmice atinge 99% din aceea a luminii,14,1 ani de zbor ai echipajului nostru
ar echivala cu 100 de ani scurşi pe P mânt. Acest decalaj în timp întreă locuitorii P mântului şi cosmonau iă ţ poate fi calculat cu ajutorul formulei elaborate de Lorentz:
t = timpul cosmonau ilorţT = timpul terestruv = viteza de zborc = viteza luminii
Viteza navei cosmice poate fi calculat dup formula stabilit deă ă ă profesorul Ackeret:
v = viteza de zborw = viteza de radia ieţe = viteza luminiit = raportul dintre greutatea
carburantului şi greutatea navei la
start
În clipa în care nava cosmic se vaă apropia de obiectivul s u, echipajul vaă trece în mod c ert la efectuarea unor analize planetare speciale: orient ri deă pozi ie, analize spe ctrale, m sur toriţ ă ă gravita ionale, calcule orbitale şi vaţ alege, în fine, pentru a se opri planete ale c ror condi ii se vor fi dezv luit caă ţ ă fiind cele mai apropiate de cele depe Terra. La cap tul unei expedi ii de,ă ţ
s zicem, 80 de ani-lumin , greutateaă ă navei va corespunde aproximativ cu sarcina ei util , deoarece rezervele deă carburant ale rachetei vor fi în bună m sur consumate, dac nu chiar totală ă ă epuizate. Echipajul îşi va com a rezervele cu materiale fisionabile pe care le va afla la fa a locului.ţS presupunem c planeta aleas ară ă ă
fi asem n toare P mântului, ipoteză ă ă ă plauzibil , aşa cum mai înainte. Să ă presupunem, de asemenea, c gradulă
de civiliza ie ai locuitorilor acesteiţ planete ar fi cam la nivelul atins de p mânteni acum 8.000 de ani.ă Astronau ii noştriţar fi luat cunoştin de aceast stareţă ă
de lucruri cu ajutorul instrumentelor de m surat aăle navei cu mult înainte de a fi pus
piciorul pe acest sol str in. Este de laă sine în elţes c ei ar fi avut grij s coboare înă ă ă
apropierea unor terenuri bogate în materiale fisionabile, pentru c instrumentele deă
bord le-ar fi semnalat rapid şi precis lan ul muntoţs care con ine z c minte uranifere.ţ ă ăIat -i pe cosmonau ii noştri ajunşi cuă ţ
bine la destina ie.ţEi întâlnesc fiin e care cioplesc unelteţ
din piatra. Le v d vânând şi doborândă animale curi de suli ; turme de oi şi capre pascţă
prin step ; uneltele casnice se rezumă ă
la nişte vaprimitive de lut. Iat o privelişteă
ciudat pentru astronau ii noştri!ă ţDar ce gândesc oare primitivii
locuitori ai planetei respective despre acest monstru care le pic din cer şi despreă
fiin ele care coboar din el? S nuţ ă ă uit m c acum 8.000ă ăni eram şi noi pe jum tate s lbatici.ă ă
Este lesne de în eles c fiin ele careţ ă ţ au asistat la
st eveniment s-au prosternat cu fa aţ la p mânt şi nici m car nu au maiă ă îndr znit s ridiceă ă. Pân în ziua aceea, rugile lor seă
în l aser c tre Soare şi Lun , şi iată ţ ă ă ă ă c acum s-a înăzeii au coborât din ceruri!Din ascunzişurile lor sigure, b ştinaşiiă
planetei in sub observa ie peţ ţ astronau i: aceştiţt p l rii ciudate, având pe creştetă ă ă
nişte vergi (c ştile prev zute cuă ă antene). Ei privescm întunecimea nop ii se destram şiţ ă
se face lumin ca ziua (reflectoarele).ă Spaima îi cuprde când v d fiin ele aceleaă ţ
neobişnuite ridicându-se cu uşurin înţă aer (cu ajutorul aparadividuale de zbor). Îşi ascund din nou
capetele în p mânt când „animale”ă ciudate şi necunop s forn ie, s vâjâie, s sar în susă ă ă ă ă
zbârnâind (vehicule pentru orice
mediu, elicoptereeumatic ). Şi, în sfârşit, o iau laă
goan pentru a se pune la ad post înă ă adâncimea peşterimun i r zbesc bubuituriţ ă
însp imânt toare (prospec iuni cuă ă ţ ajutorul exploziilor). F r îndă ăii acestor primitivi, astronau ii noştriţ
trebuie s par nişte zei atotputernici.ă ăÎn timp ce astronau ii continu s seţ ă ă
ocupe de greaua lor activitate, o delega ie de preoţ ţsau de „vraci” va sfârşi, dup o vreme,ă
prin a da târcoale cosmonautului pe care instinctuancestral îl va recunoaşte ca şef:
desigur, din dorin a de a stabiliţ leg tura cu „zeii”. Îăde respect pentru oaspe i, ei le aducţ
ofrande. La rândul lor, e de presupus c oameniăi noştri vor dezlega repede, cu
ajutorul maşinilor lor electronice, graiul localnici
lor, pricepându-se deci s leă mul umeasc pentru aten iile lor.ţ ă ţPe de alt parte îns , l muririle dateă ă ă
în limba b ştinaşilor cum c n-ar fiă ă debarcat zeii,iziteaz nici o fiin superioar , demnă ţă ă ă
de adora ie, nu ajut la nimic; primitiviiţ ă noştrir crede nici o iot : oaspe ii vin doară ţ
de pe alte stele, au, dup câte seă vede, for e uriaţşi puterea de a face minuni. Ei nu
pot fi decât zei! Nu are, de asemenea, nici un rost s încerci s le explici c ar puteaă ă ă
s dea cumva o mân de ajutor.ă ă Întreaga lor compoare izvorul în fantasmele pe care
spaima teribil a incursiunii aă dezl n uit-o în ei.ă ţOricât de greu ar fi de imaginat
sumedenia treburilor care se ivesc dup debarcare,ăun plan prealabil ar trebui să
cuprind urm toarele prevederi:ă ă
O parte din popula ie s fieţ ă ademenit şi instruit ca s contribuieă ă ă la c utarea într-un c provocat printr-oă explozie, a unor materiale fisionabile necesare reîntoarcerii pe P mânt.ăCel mai iste dintre b ştinaşi va fiţ ă
ales „rege”. Ca însemn vizibil al puterii sale i se vun aparat de emisie-recep ie, careţ
s -i îng duie s men in o leg tură ă ă ţ ă ă ă permanent cu „zeiăAstronau ii noştri s încerce, pentru aţ ă
înlesni dezvoltarea unei orânduiri sociale evoluats -i fac s priceap cele maiă ă ă ă
elementare norme de via civilizat şiţă ă unele no iuni de mţÎn cazul când grupul respectiv de
b ştinaşi este atacat de un altă „popor”, din moment ce na reuşit înc s se ob in o cantitateă ă ţ ă
suficient de material fisionabil,ă cosmonau ii, dupţase avertismente, s -i smulg peă ă
agresori cu arme moderne. Câteva femei „anume alese” s făfecundate de „zei”. Astfel va lua
naştere o ras nou , care va s riă ă ă peste o perioad a evăi normale.Ştim din propria noastr evolu ie câtă ţ
îi va trebui acestei rase pentru a atinge era spa iaţTocmai pentru aceasta s laseă
cosmonau ii, înainte de a porni înapoiţ spre Terra, urme vizibile şi clare ale trecerii lor. Dar
aceste urme nu vor fi în elese decâtţ mult mai târziu, când oamenii vor fi atins o form deă
organizare social bazat peă ă cunoştin e tehnice şiţematice temeinice.O tentativ dintre cele mală
îndoielnice va fi aceea de a-i preveni
pe proteja ii noştri îmţpotriva primejdiilor ce i-ar pândi.
Chiar, dac în acest scop vor fiă proiectate în fa a loţr filme înf işând r zboaiele şiăţ ă
exploziile atomice care au zguduit Terra, „lec ia” le vaţtot atât de folositoare pe cât îi este şi
omenirii atotştiutoare, pe care toate „lec iileţcutului n-o împiedic s se joace, f ră ă ă ă
încetare, cu focul r zboiului.ă
În timp ce astronava noastr se vaă face iar şi nev zut în negurileă ă ă z rilor, prietenii noş comenta minunea:ă „Ne-au vizitat zeii!” vor spune ― în limbajul lor simplu, f urind o legen dă ă care va fi transmis copiilor. Darurile,ă uneltele, tot ce vor fi l sat cosmonau iiă ţ în u rma lor vor deveni relicve, deopotriv de sfinte.ăŞi când prietenii noştri vor fi n scocită
graiul semnelor scrise, ei vor
consemna cele pe trecute: minunea în întregimea ei, neliniştitoare şi stranie. Desenele lor vor înf işa şe ilor printreăţ ei, a zeilor înveşmânta i în aur şi careţ puteau zbura într-o nav ce a coborâ ră într-un vuiet asurzitor. Se va scrie despre vehicule în care zeii c l toreauă ă peste m ri câmpii şi despre armeă îngrozitoare, asemenea tr snetului, şiă se va povesti c ei au promi s seă ă reîntoarc .ă
În piatr vor fi cioplite şi gravateă scene înf işând cele v zute odinioar :ăţ ă ă
Uriaşi diformi purtând pe cap c ştiă prev zute cu antene, iar pe pieptă casete. Fiin e indefinisabile str b tândţ ă ă z rile pe nişte bile.ăToiege din care âşnesc raze caţ
dintr-un soare.Desene asem n toare unor insecteă ă
uriaşe, care reprezint , poate, un soiă de vehicule.
Fantezia dep şeşte reprezent rileă ă grafice ale vizitei navei noastre şi nu are limite. Vom vedea mai târziu ce urme au l sat în cronicile de piatr aleă ă timpurilor trecute „zeii” car au dat o rait pe P mânt în trecutul nostruă ă îndep rtat.ăEvolu ia de pe planetele vizitate deţ
nava noastr cosmic poate fi destulă ă de uşor schi at b ştinaşii au re inut oţ ă ă ţ sumedenie de lucruri, pe care le-au
înv at. Locul unde a sta iona cosmicăţ ţ ă va deveni p mânt sfânt, loc deă pelerinaj unde vor fi sl vite în imnuriă faptele er ce ale zeilor. Acolo se vor ridica piramide şi temple, bineîn eles,ţ inându-se seama de le gileţ
astronomiei. Popula ia va creşte, vorţ izbucni r zboaie în cursul c roraă ă locurile sfin te vor disp rea subă d râm turi; vor ap rea noi genera iiă ă ă ţ care le vor redescoperi, le vor s ate la lumin şi vor încerca s descifrezeă ă semnele de pe ele.Ce s-a petrecut în continuare, poate
fi citit în c r ile noastre de istorie...ă ţTotuşi, pentru a ajunge la „adev rul”ă
istoric, trebuie s croim în p dureaă ă semnelor de înto cale de acces spre propriul nostru
trecut.
CAPITOLUL AL III-LEA
H r i geografice vechi de 11.000 deă ţ
ani? Aerodromuri preistorice? Terenuri de aterizare pentru uzul „zeilor”? Cel mai
vechi oraş de pe P mânt. Când seă topeşte roca? A venit pul. Mitologia sumerienilor. Oseminte
care nu provin de la maimu e. Oare to iţ ţ desenatorii din vechime aveau acelaşi, prost
obicei?
Au primit str moşii noştri vizite dină spa iul sideral?ţSe întemeiaz oare anumite p r i aleă ă ţ
arheologiei pe premise eronate?Avem noi un trecut utopic?Exist şi pentru dezvoltareaă
inteligen ei un circuit perpetuu?ţÎnainte de a da un r spuns precis laă
asemenea întreb ri, trebuie s ne fieă ă limpede în ce cst şi pe ce se întemeiaz trecutulă ă
nostru consemnat de istorie. Trecutul nostru istoric
se bazeaz pe îmbinarea unor dateă care ne-au ajuns indirect la cunoştin .ţă Au fost asamblate rezultatele unor s p turiă ă
arheologice, scrieri vechi, picturi rupestre, legendestr vechi, ele devenind astfel ună
model de gândire, o ipotez de lucru.ă Din acest jocal reconstituirilor a rezultat un mozaic
interesant şi atr g tor, care îns a luată ă ă naştereup o schem prealabil conceput .ă ă ă
Din aceast cauz , unele p r iă ă ă ţ componente ale mozaiculuit potrivite câteodat printr-o chituireă
cam prea vizibil . Aşadar, trecutulă istoric estereconstituit potrivit unor idei şi
deziderate prealabile. Întocmai. Şi pân la urm ni seă ăare c istoria s-a desf şurat exactă ă
aşa cum am dorit noi. Punerea sub semnul întreb rii aă
ic rui model de gândire este, desigur,ă ceva firesc, chiar necesar, c ci altfelă nu ar fi posibil nici o activitate de cercetare.ă
De unde rezult c trecutul nostruă ă istorieeste numai relativ autentic! Dac apară
elemente noi, atunci vecinul model de gândire
de― şi devenit atât de familiar ― trebuie înlocuit cu unul nou. Şi se pare c a sosit întătimpul s punem în centrul cercet riiă ă
ştiin ifice a trecutului un nou model deţ gândire.Elemente noi justific această ă
cerin . Numai c nu mai putem priviţă ă trecutul cu aceiaşi oc. S-ar putea ca începuturile civiliza ieiţ
noastre, originile multor religii s aibă ă cu totul alt explica ie decât aceea peă ţ
care o presupuneam pân acum.ăCunoştin ele noi dobândite înţ
privin a sistemelor solare şi a spa iuluiţ ţ sideral, explorarecrocosmosului şi microcosmosului,
progresul fantastic al tehnicii, medicinii, biologiei, geologiei, primele zboruri
cosmice toate acestea au― transformat radical, înmai pu in deţ cincizeci de ani,
reprezentarea noastr despre lume.ăAst zi ştim c se pot confec ionaă ă ţ
costume spa iale care s reziste laţ ă temperaturi extreme.m c naviga ia cosmic nu este oă ţ ă
utopie. Cunoaştem minunea ― în prezent înf ptuit ă ă a tel―culori. Ştim s m sur m vitezaă ă ă
luminii şi s calcul m cu precizieă ă efectele teoriei relatiDar ştim sau b nuim oare c în niciă ă
un caz nu suntem singurele fiin eţ inteligente care populeaz universul? Ştim sau b nuimă ă
c fiin e inteligente, necunoscute nou ,ă ţ ă
ar fi putut avînc acum 10.000 de aniă
cunoştin ele pe care le posed m noiţ ă ast zi?ă
Imaginea noastr aproape idilică ă despre lume începe s se destrame.ă Noile modele de gândir e cer noi unit i de m sur . În viitor, de pild ,ăţ ă ă ă arheologia nu se va mai putea mul umiţ do u organizarea s p turilor; simplaă ă colectare şi apoi clasare a obiectelor nu vor mai fi suficiente. Vor trebui antrenate alte ramuri ale ştiin ei dacţ ă se urm reşte reconstituireăa unei imagini cât mai fidele a
trecutului.S p trundem deci f r ideiă ă ă ă
preconcepute şi plini de curiozitate în lumea necunoscut a neăsimilului. S ne str duim s intr m înă ă ă ă
posesiunea moştenirii pe care ne-au l sat-o „zeii”.ăÎn 1929 s-au g sit la Istanbul, înă
palatul Topkapi, nişte h r i geograficeă ţ vechi care aparser unui ofi er din marinaă ţ
turceasc , amiralul Piri Reis,ă contemporan cu Cristofor Co
lumb. De la acelaşi Piri Reis, care pretindea c a g sit aceste h r i înă ă ă ţ Orient, provin şie dou atlase p strate în prezent laă ă
Biblioteca de stat din Berlin şi care cuprind h r i fă ţrte exacte ale bazinului
mediteranean şi ale regiunilor din preajma M rii Moarte.ăToate aceste documente geografice
au fost încredin ate spre a fi examinateţ unui cartograf american, Arlington H. Mallery,
care a f cut ciudata constatare c eleă ă d deau toăate indica iile cuvenite, dar cţ ă
acestea nu p reau însemnate la loculă cuvenit. Mallery îlsolicit pe colegul s u Walters de laă ă
serviciul hidrografic al marinei S.U.A., cu ajutorul c ruia întocmi o gril pentruă ă
citirea şi transpunerea, datelor din h r ile respectiă ţ
pe un glob modern al P mântului. Eiă f cur o descoperire cu adev rată ă ă senza ional : h r ilţ ă ă ţbsolut exacte. Mai mult: pe ele erau
marcate cu precizie nu numai regiunile bazinului mediteranean şi ale M riiă
Moarte, ci şi coastele Americii de Nord şi de Sud, precum şi contururile Antarcticii. Dar
h r ile reproduceau nu numai conturulă ţ continentelor,ci cuprindeau şi indica ii topograficeţ
privind interiorul acestor teritorii. Lan urilţe muntoase, vârfurile, insulele, fluviile
şi platourile erau însemnate cu cea mai mareexactitate.În 1957 Anul geofizic―
interna ional ţ h― r ile au fostă ţ încredin ate preotului iezuit Lineţirectorul Observatorului din Weston şi
şeful serviciului cartografic al marinei
S.U.A. Dup verific ri minu ioase,ă ă ţ
Lineham n-a putut decât s confirmeă şi el exactitatea documtelor, chiar şi pentru regiuni care nici
ast zi nu sunt perfect cunoscute.ăImagina i-v c abia în 1952 au fostţ ă ă
descoperite în Antarctica lan urileţ muntoase care figau deja pe h r ile lui Piri Reis. Celeă ţ
mai recente lucr ri ale profesoruluiă Charles H.Hapgood, ca şi ale matematicianului
Richard W. Strachan ne-au oferit descoperiride-a dreptul uluitoare. Comparând
h r ile lui Piri Reis cu fotografii aleă ţ P mântului realiăzate de pe sateli i, s-a ajuns laţ
concluzia c primele trebuie s fi fostă ă efectuate laorigine de la foarte mare în l ime.ă ţ
Cum poate fi explicat acest lucru?S presupunem c o nav spa ială ă ă ţ ă
aflat la mare în l ime deasupraă ă ţ oraşului Cairo îşi îndreei camere de luat vederi exact în jos.
Dup developarea pl cii fotograficeă ă este ob inut oţ ăfotografie care înf işeaz exact totăţ ă
ceea ce se g seşte pe o raz de 8.000ă ă km dedesubtultivului fotografic. Cu cât vom privi
îns obiectele mai dep rtate de centrulă ă fotografiei, cu atât imaginea continentelor şi a
m rilor va fi mai deformat .ă ăCare este cauza acestui fenomen?Datorit formei sferice a P mântului,ă ă
continentele situate mai departe de centrul imaginii „alunec în jos”. Astfel,ă
contururile continentului sud-american se lungesc în mod ciudat, întocmai ca pe h r ile lui Piriă ţ
Reis.Exist câteva întreb ri care cer ună ă
r spuns imediat. Este incontestabil că ă
aceste h r i nuă ţst desenate de str moşii noştri. Totă
atât de sigur este îns şi faptul c eleă ă au fost întola mare în l ime, cu ajutorul unoră ţ
mijloace tehnice dintre cele mai moderne.Cum am putea s explic m cele deă ă
mai sus? S ne mul umim cu legenda că ţ ă h r ile ar fi fostă ţe unui mare preot de c tre un zeu?ă
Pur şi simplu s ignor m existen a lor,ă ă ţ s bagateliz mă ăea”, pentru c opera cartografică ă
pune sub semnul îndoielii concep iileţ noastre tradi ionaţ? Sau s apuc m cu curaj taurul deă ă
coarne şi s afirm m deschis: acesteă ă h r i ale globuluiă ţfost realizate dintr-un avion care
zbura la foarte mare altitudine, ba chiar depe o nav cosmic ?ă ăH r ile amiralului turc nu suntă ţ
originale, ci, în chip evident, copii ale unor copii.Totuşi, cei care le-au întocmit cu
milenii înaintea noastr cunoşteauă tehnica zborului şifotografiei.F r îndoial c o astfel de afirma ie îiă ă ă ă ţ
taie omului obişnuit r suflarea. H r iă ă ţ datând direalizate de la mari în l imi... mai bineă ţ
s nu ne gândim la asta. Se pare că ă uneori omule teme s vad destr mându-se cea aă ă ă ţ
care acoper trecutul. De ce? Pentruă c po i tr i comoă ţ ămul umindu-te cu cunoştin eleţ ţ
elementare dobândite în şcoal ?..ăNu departe de coasta oceanului, pe
povârnişurile Anzilor peruvieni, se ridică vechiul
oraş Nazca. Pe cele dou laturi aleă v ii Palpa, pe o lungime de '60 km şiă o l ime de 2 km se întinde o fâşie deăţ p mânt neted , pres rat cu pietriceleă ă ă ă asem n toare unor buc ele de Cuă ă ăţ toat lipsa absolut de vegeta ie,ă ă ţ locuitorii din Nazca numesc această regiune pampa. Zburând pe deasupra acestei „câmpii”, distingi pe distan eţ uriaşe linii dispuse geometric unele paralele, altele care se încrucişeaz şi,ă în sfârşit, altele oare m rginesc vasteă su de form trapezoidal .ă ăArheologii sus in c ar fi vorba deţ ă
nişte drumuri de pe vremea incaşilor... Iat o explica e absurd ! La ce le-ar fiă ă folosit incaşilor nişte drumuri paralele, sau care se întretaie, sau care str bat o câmpie f r să ă ă ă
duc nic ieri? Bineîn eles, s-au g sit şiă ă ţ ă aici vase ş eramic de tip Nazca. Dar seă simplific prea mult lucrurile atunciă când se atribuie ci viliza iei Nazca şiţ liniile geometrice care acoperă
aceast pampa.ăS p turile efectuate în această ă ă
regiune pân în 1952 nu au dată rezultatele scontate. Obiec g site nuă au fost cronologic clasificate. Abia de curând s-a întreprins o m surare precăis a liniilor şi figurilor geometriceă
din regiune. Rezultatele confirmă incontestabil ipoteza c liniile au fostă trasate pe baza unor coordonate astronomice. Dup p rerea profesoruluiă ă Alden Mason, specialist în arheologia peruvian , desenele cercetate arăfi m rturii ale unei religii str vechiă ă
sau poate un calendar.În ceea ce ne priveşte pe noi, pista
lung de 60 km de la Nazca, v zută ă ă din avion, ne faces ne gândim la un singur lucru, şiă
anume la un aerodrom! De ce ar fi atât de neverosimil aceast explica ie?ă ă ţDesigur c arheologia oficială ă
respinge ipoteza potrivit c reia nişteă
c l i pri veni i dină ă ţul cosmic ar R putut vizita P mântul.ă
Omul în elept nu se expune de bunţ ă voie riscului dea se face ridicol formulând o ipoteză
îndr znea , chiar dac e plauzibil .ă ţă ă ă ”Cercetarea” (a) este posibil numai dup ce s-aă ă
g sit obiectul de cercetat. Odat g sit,ă ă ă el este atât ddelung şlefuit şi lustruit, pân ajungeă
o pietricic , ce se încadreaz exact, caă ă prin minumozaicul preexistent. Arheologia
clasic nu admite ideea c popoareleă ă preincaşe ar fiputut poseda o ştiin topograficţă ă
dezvoltat . Ipoteza c ar fi putută ă exista avioane întrtrecut îndep rtat nu este pentru eaă
altceva decât o aiureal .ăDar în ce scop au fost oare trasate
liniile de Ia Nazca? Dup p rereaă ă noastr , ele au puă
tut fi trasate la o scar uriaş cuă ă ajutorul unei schi e reprezentând unţ sistem de coordonate, ori au fost realizate dup indica iiă ţ
date dintr-un avion. În prezent încă nu putem afirma cu certitudine dac şesul dină
jurul oraşului Nazca a servit sau nu drept aerodrom. Desigur, nu se vor g si buc i deă ăţ
fier, deoarece majoritatea metalelor ruginesc repede, spre deosebire de piatr , careă
nu este expus coroziunii. Dac esteă ă aşa, pare oare atât de absurd presupunerea c liniileă ă
au fost trasate spre a semnaliza „zeilor”: Aterizaţaici! Totul a fost preg tit dup cumă ă
ne-a i poruncit voi!?ţPoate c constructorii acestor figuriă
geometrice nu-şi d deau seama deă semnifica ia muncţii lor. Dar poate c ştiau de ce anumeă
au nevoie „zeii” pentru a ateriza. Desene uriaşe acoper în numeroase locuriă
povârnişurile mun ilor peruvieni. Acesteţ desene au fost neîndoieic realizate pentru a servi ca puncte
de reper unor nave aeriene. La ce altcevaar fi putut servi?În peretele roşu, înalt al falezei care
m rgineşte golful Pisco a fost s pată ă ă una din celeciudate opere de art . M surând 250ă ă
m în în l ime, lucrarea poate fiă ţ distins din larg, dădep rtare de 20 km. Dac neă ă
întreb m, cum fac copiii jucându-se:ă „Cu ce seam n asta va tă ăs spunem c opera d ltuit înă ă ă ă
stânc evoc un trident uriaş sau ună ă candelabru enorm cu trO frânghie lung a fost g sită ă ă
atârnând de-a lungul bra ului centralţ al sculpturii. Poate
ujit cândva drept pendul ? Trebuie să ă recunoaştem cinstit c semnifica iaă ţ acestui monumentl trecutului r mâne obscur pentruă ă
noi.Aceast descoperire nu se las inclusă ă ă
în schemele dinainte elaborate. Totuşi, nu pretindem c nu s-ar putea g si un artificiuă ă
prin care şi acest fenomen s fieă încadrat în marelezaic gra ie metodelor de cercetareţ
ştiin ific folosite pân acum. Ce motivţ ă ă puteau avea înoarele preincaşe ca s construiască ă
la Nazca nişte drumuri care nu seam n ou nimic altcevă ădecât cu nişte piste de aterizare? Ce
nebunie le-ar fi putut îndemna să d ltuiasc în faleă ăoşie de la Pisco, la sud de Lima, un
indicator de 250 m în l ime? Dac n-ară ţ ă fi dispus de maşini şi unelte moderne, lucrarea ar fi
trebuit s dureze zeci de ani.ă Activitatea arfi fost cu des vârşire f r rost dacă ă ă ă
rezultatul str duin elor lor n-ar fiă ţ reprezentat undestinat unor fiin e ce veneau înspreţ
ei de la mari în l imi.ă ţR mâne s mai r spundem laă ă ă
tulbur toarea întrebare: pentru ceă f ceau oamenii toate acesteăuri dac ei nici nu b nuiau existen aă ă ţ
unor fiin e zbur toare? Identificareaţ ă acestor urme ale trecutului nu poate s r mân doară ă ă
o preocupare a arheologiei. Este cert c activitateaă
unui grup de oameni de ştiinţă reprezentând discipline diverse ne-ar apropia de dezlega rea enigmelor.Confruntarea punctelor de vedere şi
discu iile ar permite, desigur,ţ formularea unor concluzii mai edificatoare. Afirma ia c aceastţ ă ă cercetare n-ar duce la rezultate conc ludente ascunde ele fapt lipsa de seriozitate cu care sunt considerate aceste probleme, persiflarea lor. Existen a unorţ
cosmonau i într-un trecut îndep rtat?ţ ă Iat o chest ne pe care nu şi-ar pune-oă un om de ştiin care se respect ! Celţă ă mai bine ar fi ca cel ce ridică asemenea probleme s fie trimis la ună psihiatru.Dar întreb rile persist , c ci ele au,ă ă ă
din fericire, însuşirea impertinent deă a-şi p stra plutind parc în v zduh,ă ă ă pân se g seşte un r spuns la ele. Or,ă ă ă întreb ri din acestea nes puzderie. Ceă s-ar putea spune, de exemplu,
despre un calendar care ar fi m surată timpul înc din primele vremuri aleă
omenirii şi care ar fi cuprins toate indica iile posi bile asupra echinoc iilor,ţ ţ perioadelor astronomice, pozi iilorţ orare ale Lunii şi chiar asupra mişc rilor acesteia în raportă
cu rota ia P mântului?ţ ăAceasta nu este o întrebare f r rost,ă ă
deoarece un asemenea calendar exist în realitate.ăEl a fost g sit în n molul uscat de laă ă
Tiahuanaco. Descoperirea aceasta dă de gândit ea este un fapt incontestabil şi dovedeşte
dac mintea noastr poate s admită ă ă ă astfel de dovezic cei care au conceput şi au folosită
acest calendar ajunseser la un nivelă de dezvoltare a tehnicii, superior nou .ăDe altfel, la Tiahuanaco, enigmele
mişun . Oraşul este situat la 4000 mă
în l ime şi în pluă ţfl la cap tul lumii. Cine s-ar fiă ă
aşteptat s g seasc tocmai într-un locă ă ă atât de îndep rănei solide civiliza ii milenare? Venindţ
dinspre oraşul peruvian Cuzco, ajungi în localitate şi la locul s p turilor abia dup oă ă ă
zi de drum cu trenul şi vaporul. Podişul face imesia unul peisaj de pe alt planet .ă ă
Pentru cei veni i din alte p r i, muncaţ ă ţ fizic este uăadev rat chin, deoarece presiuneaă
atmosferic este de dou ori mai mică ă ă decât la nivelul mii şi deci se simte şi o lips de oxigen.ă
Cu toate acestea, pe acest podiş se în l a cândvă ţraş uriaş.Despre Tiahuanaco nu au r masă
relat ri demne de încredere. Poate ară trebui s ne bucur m că ăastfel nu putem formula solu ii certeţ
sprijinindu-ne pe cârjele unor cunoştin e tradi ionaţ ţle de nivel şcolar. Cea a impenetrabilţ ă
a trecutului, necunoscutul, enigmele înv luie ruinăele, a c ror vechime nici nu a putut fiă
apreciat .ăBlocuri de gresie de câte 100 de tone
peste care se suprapun cuburi de câte 60 de tone; suprafe ele lor netede, cuţ
caneluri foarte precise formează paralelipipede uriaşe,fixate unul de altul cu ajutorul unor
scoabe de aram . O construc ieă ţ curioas , nemaiîntâlănit altundeva în antichitate. Trebuieă
ad ugat şi faptul c toate lucr rile înă ă ă piatr suntătate cu o mare acurate a. Uneleţ
blocuri cânt rind câte 10 tone suntă str b tute de un fel dă ăcanale având o lungime de 2,50 m, a
c ror utilitate nu a putut fi explicată ă
pân în prezenăNici dalele tocite, lungi de 5 m, t iateă
dintr-un singur bloc de piatr nuă contribuie la rezolvarea misterelor care
înv luie Tiahuanaco. Solul vechiiă aşez ri d la iveal neă ă ăm rate conducte de ap ,ă ă
confec ionate din piatr , lungi de câteţ ă 2 m, cu diametrul de 0,50m şi cu pere ii tot atât de groşi. Eleţ
formeaz o re ea încâlcit parc de ună ţ ă ă cataclism urul lor te uimeşte.Str moşii noştri de la Tiahuanaco n-ă
aveau oare altceva mai bun de f cută decât s ciopleascăatra, aproape f r unelte, ani de-aă ă
rândul, pentru a confec iona conducteţ de ap fa de că ţăactualele prefabricate din beton par
o treab de încep tor?ă ăÎntr-una din cur ile restaurate de laţ
Tiahuanaco exist o colec ie de chipuriă ţ
din piatr .ăPrivite cu aten ie, ele apar ca oţ
reuniune a celor mai diverse rase: figuri cu buze sub iri sau, dimpotriv , groase, cuţ ă
nasuri lungi sau încovoiate, cu urechi delicatesau grosolane, fe e cu tr s turi fineţ ă ă
sau aspre. Unele capete sunt împodobite cu nişte c şăurioase. Vor toate aceste personaje
str ine şi ciudate s ne transmit ună ă ă mesaj pe carenoi, închista i în prejudec ile noastre,ţ ăţ
nu putem sau nu vrem s -i în elegem?ă ţ„Poarta Soarelui” din Tiahuanaco
este una dintre cele mai mari splendori arheologiceale continentului sud-american. Este
o sculptur de 3 m în l ime pe 4 mă ă ţ l ime, cioplităţ ăr-un bloc monolit şi cânt rind pesteă
10 tone. 48 de figuri p trate, aşezateă pe trei rândur
încadreaz o fiin reprezentând ună ţă zeu zbur tor.ăCe ne spune legenda despre
misteriosul oraş Tiahuanaco? Ea vorbeşte despre o nav spa iaă ţl aurit care a pogorât din înaltulă ă
cerului. În ea se afla o femeie cu numele de Oriana,a c rei misiune era s întemeieze oă ă
ras nou . Ea e socotit str bunaă ă ă ă P mântului. Oriana nămân decât patru degete unite întreă
ele printr-o membran . Ea a dată naştere la 70 de copidup care s-a reîntors la stele.ă
De fapt, la Tiahuanaco se şi g sescă desenate sau s pate în piatr fiin eă ă ţ care nu au la mâi ecât patru degete. Vârsta acestor vestigii nu este precizat . Nici un om din vreo periăoad istoric cunoscut de noi n-aă ă ă
v zut oraşul altfel decât în ruine.ăOare ce tain ascunde acest str vechiă ă
oraş? Ce mesaj de pe alt lume îşiă aşteapt dezlegarăplatourile boliviene? Misterul naşterii
şi pr buşirii acestei civiliza ii disp ruteă ţ ă nu a put fi explicat. Aceasta nu-i împiedică
îns pe unii arheologi arogan i şiă ţ siguri de ei săme c acest câmp de ruine datează ă
de 3 000 de ani. Aprecierea lor se întemeiaz pe examinaărea câtorva neînsemnate figurine de
lut g site la Tiahuanaco, desigur, dară care în chipevident n-au nimic comun cu epoca
construc iilor monolite. Se procedeazţ ă
în felul acesta pentru a sc pa „mai ieftin”; seă
lipesc câteva cioburi vechi laolalt , seă face apel la unele culturi mai apropiate, se aplic oă
etichet pe obiectul astfel reconstituit,ă şi gata mistificarea!Înc o dat totul se potriveşte deă ă
minune în sistemul de gândire atât de extraordinar conft. Desigur c aceast metod esteă ă ă
incomparabil mai simpl decât s riştiă ă s emi i ipotezaă ţnici avansate şi mai ales aceea a
unor cosmonau i circulând în neguraţ timpurilor. Aceasta ar complica lucrurile în mod inutil.Dar s nu uit m de Sacsayhuaman!ă ă
Nu ne oprim la fantasticele fortifica iiţ incaşe situateceva mai sus, în imediata apropiere a
oraşului Cuzco, şi nici la blocurile sale monol
ite de peste 100 de tone, nici la zidurile în terase, înalte de 18 m şi lungi de peste500 m, care fac bucuria turiştilor,
vân tori de suveniruri fotografice. Neă vom ocupade cu totul altceva, şi anume de
necunoscuta aşezare Sacsayhuaman, situat la mai pu ină ţde un kilometru dep rtare deă
celebrele incinte fortificate ale incaşilor.Resursele imagina iei noastre nu suntţ
suficiente pentru a explica mijloacele tehnice cu care au reuşit str moşii noştriă
s scoat dintr-o carier un bloc deă ă ă piatr cânt rină ă0 de tone, cum de au putut s -lă
transporte într-un loc dep rtat şi s -lă ă prelucreze. Aceeaşimagina ie, considerabil solicitat deţ ă
recentele cuceriri ale ştiin ei, suferţ ă de-a dreptu
l un şoc în fa a unui bloc de piatrţ ă evaluat la vreo 20 000 de tone. Înapoindu-te de la fortifica iile din Sacsayhuaman,ţ
întâlneşti la câteva sute de metri distan de ele, într-unţăr ce se casc în coasta muntelui,ă
acest monstru: un singur bloc de piatr de în l imea uneă ă ţcase cu 4 etaje. Meşterii epocii l-au
lucrat cu deosebit grij , d ltuind în elă ă ă trepte m rănite de balustrade, împodobite cu
spirale şi orificii.Poate fi comb tut afirma ia c incaşiiă ă ţ ă
nu au cioplit acest bloc pentru a-şi face de lucrutimpul lor liber, ci c această ă
gigantic oper a fost mai degrabă ă ă înf ptuit cu un el pră ă ţcare azi înc nu ni-l putem explica?ă
Şi pentru ca rezolvarea enigmei s nuă fie prea uşoars ad ug m c întregul bloc uriaş deă ă ă ă
piatr este aşezat în crater cu capulă în jos; treptear, de la suprafa a solului şi merg înţ
jos; orificiile par a fi provocate de exploziaunor grenade, aruncate în direc iiţ
diferite. Scobituri ciudate, a c roră form te face s tă ăe gândeşti la un fel de fotolii, sunt
suspendate în gol. Cum s crezi că ă mâna omului, c făman a putut s extrag acest bloc,ă ă ă
s -l transporte, s -l ciopleasc ? Ceă ă ă for a putut s -ţă ăe? Ce puteri titanice au ac ionat aici?ţ
Şi în ce scop?Înc sub efectul uimirii pe care oă
trezeşte acest uriaş bloc de piatr ,ă descoperim doar la300 m dep rtare roci vitrificate.ă
Numai topirea rocilor la o temperatură foarte ridicat permite în mod normală
ob inerea unor vitrifica iiţ ţ
asem n toare. C l torului înm rmură ă ă ă ăeclar ritos, în chip de explica ie, că ţ ă
piatra a fost şlefuit în acest loc prină ac iuneaţtat de un ghe ar în curs de topire.ă ţExplica ie absurd ! Ca orice masţ ă ă
care alunec , ghe arul s-ar fi scursă ţ într-o singur direăCând s-au produs aceste vitrific ri,ă
propriet ile materiei erau aceleaşi caăţ şi ast zi. Eăde presupus ca ghe arul deţ
aproximativ 15 000 m2 s se fi scursă în şase direc ii diferiteţ!Sacsayhuaman şi Tiahuanaco ascund
o mul ime de enigme arheologice,ţ pentru care se ofer explica ii pe cât de superficiale,ă ţ
pe atât de pu in conving toare. Deţ ă altfel, nisipuriitrificate de felul celor de la
Sacsayhuaman se g sesc şi în deşertulă Gobi, ca şi într-o r
iune din Irak unde se efectuează s p turi arheologice. Cine ar puteaă ă r spunde de ce seam nă ăaceste nisipuri vitrificate cu cele care
au ap rut în deşertul Nevada în urmaă exploziilor atomice experimentale? S-au
întreprins oare investiga ii hot râtoareţ ă care s contribuieăla elucidarea enigmelor preistorice?La Tiahuanaco pot fi v zute un mareă
num r de movile, m rite evident înă ă chip artificial,ai c ror „acoperiş” de câte 4 000 m2ă
este complet neted. Dup toateă probabilit ile, movilăţcund dedesubtul lor edificii. Nici cea
mai neînsemnat s p tur nu a fostă ă ă ă efectuat pân îă ăt în acest şir de movile, nici o lopată
n-a încercat s dezgroape acesteă mistere. Desigur,
bani sunt pu ini. Cu toate acestea,ţ c l torul întâlneşte destul de des peă ă aceste meleagur ostaşi, ofi eri care înţ mod evident nu au cu ce s -şi ocupeă timpul. De ce s nu se încredi uneiă companii de ostaşi sarcina ca, sub conducerea unui specialist, să procedeze la s p turi?ă ăPentru câte lucruri nu se cheltuiesc
bani! Investigarea viitorului este o necesitate arz toare. Dar, cât vremeă ă
trecutul nostru nu va fi clarificat, ne vor lipsi elementele pentru cucerirea viitorului.
Trecutul ne-ar putea ajuta s rezolv mă ă probleme tehnice, a c ror solu ie n-ar mai trebuiă ţ
c utat , întrucât ea a fost deja g sit şiă ă ă ă aplicatăurile preistorice. Nu putem decât să
ne ar t m surprinşi de interesul sc zută ă ă pe care ştiinern îl manifest fa de trecutulă ă ţă
nostru. În orice caz, pân acum, niciă un om de ştiinţămisiunea s întreprind , cu ajutorulă ă
celor mai moderne aparate, cercet riă privitoare laradioactivitatea existent laă
Tiahuanaco, Sacsayhuaman, în deşertul Gobi sau în legendarele Sodoma şi Gomora. Inscrip iileţ
cuneiforme şi t bli ele din oraşul-ă ţcetate Ur, c r ile că ţi vechi ale omenirii, pomenesc toate,
f r excep ie, de „zei” veni i din steleă ă ţ ţ care se depseaz prin v zduh în b rci, „zei” careă ă ă
mânuiesc arme teribile şi care, în cele din urm , săot pe stelele lor. De ce nu încerc mă
s afl m cine au fost aceşti „zei”ă ă antici?Radioastronomii noştri trimit semnale
în univers şi încearc s recep ionezeă ă ţ semnalele altiin e extraterestre.ţ
Dar de ce s nu încerc m s c ut mă ă ă ă ă mai întâi, sau în acelaşi timp, pe Terra, care se aflămâna noastr , urmele acestor soliă
str ini? Nu vom bâjbâi ca nişte orbiă prin bezn : acesteăexist şi sunt perfect vizibile.ăSumerienii au început s însemneă
date în leg tur cu trecutul glorios ală ă poporului lor curoximativ 2.300 de ani înainte de era
noastr . Pân în zilele noastre nu aă ă fost clarificatoriginea acestui popor. Ştim îns că ă
sumerienii au adus cu ei o civiliza ieţ superioar , peăare au impus-o unor popula iiţ
semitice, pa jum tate primitive. Maiă ştim c ei îşi c utau ză ăvârful mun ilor şi c , dac în preajmaţ ă ă
aşez rilor lor nu aveau mun i, ridicauă ţ „mun i” artţcâmpie. Ştiin a lor astronomic eraţ ă
extrem de dezvoltat .ă
Calculele efectuate de observatoarele lor cu privire la perioadele Lunei nu difer de rezultatele ob inute în zileleă ţ
noastre decât cu patru zecimi de secund . În afar deă ăuloasa epopee a lui Ghilgameş, de
care vom mai avea ocazia s vorbim,ă ei au l sat, unămic vestigiu, cu adev rat senza ional,ă ţ
descoperit pe dealul de la Kuiungik (pe loculunde se în l a odinioar Ninive): ună ţ ă
calcul al c rui rezultat este în cifreleă noastre de5.955.200.000.000. Un num r formată
din 15 cifre! P rin ii civiliza iei noastre,ă ţ ţ grecii,atât de des cita i, studia i cu atâtaţ ţ
grij , b trânii şi în elep ii greci, cândă ă ţ ţ au ajuns lliza iei lor, nu f ceau calcule care sţ ă ă
dep şeasc cifra de 10.000. Ceea ceă ă trecea de acea
cifr era notat cu simplitate: infinit.ăInscrip iile cuneiforme atribuieţ
sumerienilor o longevitate de-a dreptul fantastic .ăAstfel, domnia primilor zece regi ai
Sumerului se întinde pe o perioad deă 456.000de ani. Cât despre domnia celor 23 de
regi dedicat în principal refaceriiă distrugerilor provocate de potop, ea acoper oă
perioad de 24.510 ani, 3 luni, 3 zile şiă jum tate.ăO longevitate ce dep şeşte cu totulă
puterea noastr de în elegere, deşiă ţ avem la dispozi ieţe tuturor suveranilor, notate pe
c r mizi şi pe monede. Dar ce-ar fiă ă dac şi de rândul aceăa ne-am scoate ochelarii de cal şi ne-
am hot rî s consider m trecutul cu al iă ă ă ţ ochi?S presupunem c nişte astronau iă ă ţ
veni i de pe alte meleaguri au aterizatţ
cu mii de ani înrm în regiunea Sumerului, au pusă
bazele civiliza iei şi culturii sumerieneţ şi, dup ce auăat sumerienilor acest ajutor pentru a
prop şi, s-au reîntors pe planeta lor.ă împinşi de curiozitate, ei au revenit la fiecare sută
de ani tereştri pe locurile unde au f cută pionieratul amintit pentru a controla cum
a încol it s mân a aruncat de ei.ţ ă ţ ă inând seama deŢitatea actual , astronau ii ar fi putută ţ
uşor supravie ui 500 de ani tereştri.ţ Într-adev r,ăria relativit ii ne demonstreaz c , înăţ ă ă
cursul unor c l torii dus şi întorsă ă efectuate deal care s-ar fi deplasat cu o viteză ă
ceva mai mic decât aceea a luminii,ă astronau ii n-aţr fi îmb trânit decât cu 40 de ani.ă
Vreme de o sut de ani, sumerieniiă
primitivi ar fi putut deci cl di turnuri, piramide, caseă
confortabile, ar fi putut s aducă ă sacrificii „zeilor” lor şi s aştepte reîntoarcereaă
lor. Dup trecerea a o sut de aniă ă tereştri, zeii aut cu adev rat. „Apoi a fost potopul, şiă
dup potop regii pogorâr din nou dină ă cer...”, glăo inscrip ie cuneiform sumerian .ţ ă ăCum îşi închipuiau şi cum îşi
reprezentau sumerienii „zeii” lor? Mitologia Sumerului, precele t bli e şi gravuri provenite de laă ţ
Akkad ne informeaz asupra acestoră lucruri. „Zeii”n Sumer nu aveau chip omenesc, iar
simbolul fiec rui zeu era totodată ă legat de o anumit stea. Pe t bli ele gravate de laă ă ţ
Akkad, stelele sunt înf işate aşa cumăţ le-am desena
st zi. Curios este doar c în jurulă ă acestor stele graviteaz planete deă m rimi variabile. Tehnica observa iiloră ţ astronomice era mult mai pu inţ dezvoltat pe vremea sumerieniloră decât ast zi. Cum de ştiau ei atunci că ă în jurul unei stele fixe gravitează planete? Exis chi e care înf işeazţ ăţ ă personaje purtând pe cap o stea, altele închipuind fiin e ce se dep inţ v zduh c lare pe globuri înaripate.ă ăExist , de asemenea, o figur pe careă ă
de la prima vedere o asociezi cu modul modernde reprezentare a atomului: un cerc
de bile înşirate una lâng alta şi careă emit raze alternativ. Nici un iad nu pare aşa de
înfricoş tor, nici un cer atât de înc rcată ă de minuni cuapare moştenirea sumerian ,ă
mişunând de probleme şi enigme dacă o priveşti într-o perspecic ”.ă
Iat numai câteva dintre curiozit ileă ăţ de pe acele meleaguri:
La Ghioi Tepe, desene reprezentând o raritate spirale executate― ―
acum 6.000 de ani! La Gar Kobeh, o carier de cremene a c rei vechimeă ă este evaluat la 40.000 de ani.ăLa Baradostian, exploat riă
asem n toare, apreciate la o vechimeă ă de 30.000 de ani. La Tepe Asiab, figurine, morminte, unelte de piatr cuă o vechime de 13.000 de ani. Tot aici au fost g site excremente fosilizate careă probabil c nu sunt de origine omă eneasc .ă
La Karim Şahir s-au g sit diverseă unelte, dintre care unele serveau la t ierea pietreiă.La Barda Balka, topoare de piatr şiă
unelte.
În peştera de la Şandiar, schelete de b rba i adul i şi scheletul unui copil. Liă ţ ţ se atribu rin metoda C-14 o― vechime de aproximativ 45.000 de ani.
Aceast list ar putea fi completată ă ă şi lungit , şi fiecare element ar înt riă ă constatarea vreo 40.000 de ani spa iulţ geografic sumerian era locuit de un amestec de popula ii primitive. Şi dintr-ţo dat , nu se ştie cum, şi-au f cută ă apari ia sumerienii, cu astronomiaţ cultura şi tehnica lor.Deocamdat , concluziile cu privire laă
vizitarea P mântului de c tre fiin eă ă ţ originare de pe alte planete sunt o pur specula ie. N-ar fi exclus caă ţ „zeii” veni i de altundeva s fi a nat înţ ă jurul lor oamenii semiprimitivi care populau regiunea Sumerului şi s le fiă tra nsmis o parte din cunoştin ele lor.ţ Figurinele şi statuetele care privesc din vitrinele muzeelor las impresia unuiă
amestec de rase: ochi bulbuca i, frun iţ ţ bombate, buze fine şi foarte adesea nasuri lungi şi
drepte. O imagine care se încadrează greu, chiar foarte greu, în „schema-modei” şi în
reprezent rile sale despre oameniiă primitivi.S fi fost vizitatori veni i din cosmosă ţ
într-un trecut îndep rtat?ă
În Liban s-au g sit buc i de rocă ăţ ă vitrificat , aşa-numitele tectite;ă analizele efectuate n savant american, dr. Stair, au identificat în aceste buc iăţ izotopi radioactivi de a luminiu.În Irak şi în Egipt au fost descoperite
nişte lentile de cristal şlefuit care în zilele no tre pot fi realizate doar prin utilizarea oxidului de cesiu, adic aă unui oxid cepoate fi ob inut numai pe caleţ
electrochimic .ăLa Heluan exist o bucat de stof , oă ă ă
es tur de o asemenea fine e şiţ ă ă ţ sub irime, cum ar pţsut azi doar într-o fabric de înaltă ă ă
specializare, înzestrat cu condi iiă ţ tehnice deosebLa Muzeul din Bagdad sunt expuse
baterii electrice cu pile uscate, func ionând dup prţ ăincipiul galvanic.În acelaşi muzeu pot fi admirate
elemente electrice înzestrate cu electrozi de cupru şicu un electrolit necunoscut.Sec ia de egiptologie a Universit iiţ ăţ
din Londra posed un os foarte vechi,ă amputat la 10 cm deasupra încheieturii mâinii
drepte, printr-o sec ionare neted şiţ ă dreapt , efectuată ăform prescrip iilor chirurgieiţ
moderne.În regiunea muntoas a Kohistanuluiă
se afl un desen rupestru cu o vechimeă de peste 10
.000 de ani înf tisând pozi ia exactă ţ ă a stelelor în perioad respectiv .ă ă Venus şi Terra sue printr-o linie.Pe podişul peruvian s-au g sită
podoabe de platin .ăLa Chou-Chou, în China, au fost
descoperite într-un mormânt resturile unei cing tori laăcare unele p r i erau din aluminiu.ă ţ
La Delhi exist un vechi stâlp de fieră care nu con ine nici sulf şi nici fosforţ şi, de ace ea, intemperiile nu i-au putut d una cu nimic.ă
Acest talmeş-balmeş de ”imposibilit i” ar trebui s neăţ ă stârneasc curiozitatea şi s ne pă ăPrin ce mijloace, în virtutea c roră
intui ii au putut nişte fiin e primitive ceţ ţ tr iau înăi s deseneze astrele în pozi ia loră ţ
exact ? Din ce atelier de precizieă provin acele lentile de cristal şlefuit? Cum de a putut
fi topit şi modelat platina, cândă ă fuziunea acestui metal se produce abia de la
1.8000? Şi cum a fost ob inutţ aluminiul, care se fabric din bauxit printr-un procedeuă ă
chimic foarte complicat?Iat o serie de întreb ri tulbur toareă ă ă
într-adev r, dar este acesta oare ună
motiv pentru ―s nu ni le punem de loc? Deoareceă
nu suntem dispuşi s accept m sau să ă ă recunoaştem c înaăciviliza iei noastre a existat unaţ
superioar , c înaintea tehnicii noastreă ă a fost una asem n toare ca perfec iune, r mâneă ă ţ ă
în picioare numai ipoteza unei vizite din spa iul cosmiţtâta vreme cât arheologia va continua
s mearg pe drumul pe care l-aă ă apucat, nu vom avea nici o şans s afl m dac trecutulă ă ă ă
nostru a fost cu adev rat atât deă întunecat pe cât eat sau poate c în realitate a existată
şi o perioad mult mai senin ...ă ăA sosit timpul s organiz m un an ală ă
arheologiei utopice! În cursul acestui an, arheologi, fizicieni, chimişti, geologi,
metalurgişti şi specialişti din toate domeniile corel
ate cu aceste ramuri ale ştiin ei arţ trebui s se preocupe de o singură ă problem : str moşiă ări au primit oare pe P mânt vizitaă
unor cosmonau i?ţMetalurgistul va putea, de pild , să ă
explice arheologului, conving tor şiă repede, cât de complicat este ob inerea aluminiului.ă ţ
Este de presupus c fizicianul vaă recunoaşte dintr-o privire, pe un desen rupestru
oarecare, o formul . Un chimist ară putea s confirmăe, cu ajutorul aparatajului modern de
care dispune, presupunerea că obeliscurile au fost extrase din carier cu ajutorulă
unor pene de lemn ude sau al unor acizi necunoscu i. Cât despre geolog, el eţ
dator s ne r spund la o serieă ă ă întreag de întreb ri cuă ăla sedimente datând tocmai din
epoca glaciar . În componen a echipeiă ţ de specialişti, în al arheologic utopic vor intra, desigur,
şi scafandri, care vor întreprinde cercet ri săubmarine în Marea Moart cu scopulă
de a depista urme de radioactivitate l sate de evenătuala explozie atomic efectuat înă ă
Sodoma şi Gomora.Pentru care motiv sunt inuteţ
secrete lucr ri aflate în posesiuneaă celor mai vechi biblioteci din lume? De ce le este teamă
oamenilor? E vorba de teama ca nu cumva adev răul t inuit de mii de ani s ias , înă ă ă
sfârşit, la iveal ? Cercetarea şiă progresul nu pot fipe loc.Egiptenii i-au considerat timp de 4
000 de ani pe „zeii” lor drept fiin eţ reale. În evulmediu, „vr jitoarele” erau arse.ă
Credin a grecilor, atât de lumina i caţ ţ spirit, c ar putăhici viitorul cercetând stomacul
gâştelor este ast zi dep şit . Avem deă ă ă îndreptat o mie şigreşeli comise în trecut. Orgoliul
manifestul, înfumurarea nefondată sunt o form primitivăde înc p ânare. În lume persistă ăţ ă
ideea c un om „serios” nu trebuie sauă nu se cuvine s săn fapt decât dup ce a fost înă
prealabil dovedit.În zilele noastre îns , multe lucruri s-ă
au simplificat. Alt dat , acela careă ă emitea o ideenou , neformulat înc , putea s seă ă ă ă
team c va fi proscris, c va avea deă ă ă îndurat persecicii sau a colegilor. Acum nu mai
exist bule de excomunicare şi nici nuă se mai ardoameni pe ruguri. Metodele practicate
în timpurile noastre sunt mai pu inţ
spectaculoase, dar nu împiedic mai pu ină ţ
progresul. Totul se petrece cu mai pu in vâlv şi mult maţ ă ăant. Prin câteva „cuvinte ucig toare”,ă
cum le numesc americanii, ipotezele sau ideile considerate mult prea îndr zne e suntă ţ
acoperite de o mantie a t cerii.ă Posibilit i pentru aăţace acest lucru şi argumente sunt
destule:
Contrazice teoriile în vigoare. (Argument întotdeauna valabil.)Este un punct de vedere prea pu inţ
clasic. (Argument care impune prin seriozitatealui.)Este prea radical. (Argument care
are efecte de intimidare f r egal.)ă ăUniversit ile nu vor accepta aceasta.ăţ
(Argument conving tor.)ăAcest lucru l-au mai încercat şi al ii.ţ
(Desigur! Dar cu ce rezultate?)Nu are nimic ra ional. (Chiar aşa!)ţContravine preceptelor religioase. (Ce
s mai spui?)ăN-a fost dovedit pân în prezent!ă
(Quod erat demonstrandum!)
„Orice om de bun sim ţ se indigna― un savant acum 500 de ani în fa aţ tribunalului trebui―
s admit c P mântul nu poate aveaă ă ă ă o form sferic , c ci în acest caz,ă ă ă oamenii de pe part sferei s-ar pr buşiă în gol”.Iar un altul ad uga: „Nu st nic ieriă ă ă
scris în Biblie c P mântul se învârteşteă ă în jurul Secin , orice afirma ie de felul acestaţă ţ
este opera diavolului!”Se pare c ideile noi s-au lovită
întotdeauna de un zid de obtuzitate. În pragul secolului al XXI-lea, cercet torul ar trebuiă
oricum s fie preg tit pentru realit iă ă ăţ fantastice.El ar trebui s aspire la revizuireaă
unor legi şi cunoştin e care timp deţ sute de ani au fost considerate tabu, dar pe care
noile cunoştin e le-au pus sub semnulţ întreb rii. Căhiar dac o echip întreag deă ă ă
laurea i ai Premiului Nobel ar încercaţ s z g zuiasc noulă ă ă ă
itual, tot ar trebui, în numele adev rului şi sub semnul realit ii,ă ăţ cucerit o lume nou ,ă ăeasta în pofida tuturor celor care nu
vor s mai dobândeasc noiă ă cunoştin e. Savantul careţurm cu 20 de ani ar fi îndr znit să ă ă
vorbeasc despre sateli i în fa a unoră ţ ţ cercuri ştiinţfi semnat actul de sinucidere
academic . Ast zi, corpuri cereştiă ă artificiale, respectiv sateli i, se rotesc în jurul Soarelui,ţ
au fotografiat planeta Marte, au sosit linla destina ie pe Lun şi pe Venus,ţ ă
transmi ându-ne din aceste lumiţ îndep rtate fotografiiălente realizate cu camerele de luat
vederi aflate la bordul lor. Când în prim vara anuălui 1965 ne-au parvenit primele
fotografii ale planetei Marte, acestea ne-au fos
t transmise cu o putere de 0,000.000.000.000.000.01 wa i, adicţ ă o putere aproape nul .ăDeci nu mai exist nimic care s nuă ă
poat fi conceput. Cuvântulă „imposibil” ar trebui desfn at din vocabularul omului de ştiinţ ţă
modern. Cel care azi nu ine pasul cuţ realitatea, mne va fi zdrobit de ea.S ne men inem deci cu perseverenă ţ ţă
la ipoteza potrivit c reia astronau iă ţ veni i de pe o aţanet ar fi f cut un popas pe P mântă ă ă
acum multe mii de ani. Ştim prea bine c str moşii noă ăivi şi primitivi, nu se pricepeau să
foloseasc tehnica avansat aă ă astronau ilor.ţEi i-au venerat pe astronau i ca peţ
nişte „zei” veni i de pe alte stele, iarţ astronau ilorţu le-a r mas altceva de f cut decât să ă ă
suporte cu resemnare această
adora ie. De altfel, cţmonau ii noştri ar trebui s seţ ă
preg teasc sufleteşte s fie primi i laă ă ă ţ fel pe planete neute. În unele regiuni ale P mântuluiă
tr iesc, de altminteri, şi în zileleă noastre popula iţimitive pentru care o mitralier esteă
o adev rat arm a diavolului, iar ună ă ă avion cu reac ie, poate un vehicul al îngerilor.ţ
Vocea pe care o aud r sunând dină difuzorul unui aparat de radio nu este oare a unui zeu?
Şi aceşti ultimi oameni primitivi fixează cu naivitate şi inocen în legendele peţă
care le vor transmite genera iilorţ impresiile extraordinare provocate de anumite realiz riă
tehnice, devenite pentru noi banale. Ei continu s scrijeleasc în stânc şi peă ă ă ă
pere ii peşterilor imaginea zeilor ceţ
coboar din cer căle lor maşini zbur toare. De fapt,ă
oamenii primitivi ne-au l sat astfelă imaginea a ceea ce c ut m noi ast zi.ă ă ăPicturile rupestre din Kohistan,
Fran a, America de Nord, Rhodesia deţ sud, Sahara,Peru, chiar şi Chile, toate confirmă
ipoteza noastr . Henri Lhote, cunoscută om de ştiinţărancez, a descoperit la Tassili, în
Sahara, sute de pere i acoperi i cu miiţ ţ şi mii de schi e de animale şi oameni. Printreţ
acestea exist personaje îmbr cateă ă cu haine scurte, elegante, purtând nişte vergi de care
sunt fixate un fel de casete cu patru laturi, a c răor natur a r mas misterioas . Al turiă ă ă ă
de picturi animaliere ne uimesc fiin eţ îmbr cate înăfel de costume de scafandru. „Marele
zeu Marte” a― şa a botezat Lhote uriaşul desen a av―ini ial 6 m în l ime.ţ ă ţDar „s lbaticul” care ni l-a l sat nuă ă
putea fi atât de primitiv pe cât am dori-o noi pentrca totul s se potriveasc frumuşel şiă ă
s se încadreze în vechiul sistem deă idei. Aceastatât mai mult cu cât „s lbaticul” aă
avut în mod sigur nevoie de o schelă pentru a putea lucc ci altfel n-ar fi putut respectaă
legile perspectivei. Cu atât mai mult cu cât în ultimele mii de ani nu s-au produs în
aceste peşteri deplas ri de nivel. Nouă ă ni se pare, f ră ăe for m prea mult fantezia, cţă ă
„Marele zeu Marte” a fost reprezentat într-un combinezon dcosmonaut sau un costum de
scafandru. Pe umerii s i greoi şi masiviă se sprijin un coiă
f care este legat, de îmbr c minteaă ă pentru trup printr-un soi de articula ie. În dreptul nţasului şi al gurii, coiful prezint câtevaă
deschiz turi.ăS-ar fi putut foarte bine atribui
întâmpl rii sau chiar fantezieiă creatoare a „artistului” primitiv aceast reprezentare dacă ă
ar fi fost un caz unic. Dar frescele din Tassiliînf işeaz mai multe personajeăţ ă
greoaie, echipate în acelaşi fel au fost g site siluete aăe în unele picturi rupestre din Statele
Unite (regiunea Tulare din California).Luând în considera ie ipotezele celeţ
mai pu in verosimile, s presupunemţ ă c figurile au foăexecutate foarte aproximativ, din
pricin c oamenii primitivi erauă ă „neîndemânatici”. Atui cum au putut aceeaşi primitivi
locuitori ai cavernelor s redea perfectă
siluetele
unor animale şi ale unor fiin eţ omeneşti normale?De aceea ni se pare mai verosimil să
consider m c „artiştii” primitivi erauă ă perfect capabi s reproduc realitatea pe care oă ă
vedeau în jurul lor. La Inyo County (California), într-o peşter cu pere ii acoperi i deă ţ ţ
picturi se poate observa o figură geometric în careăi o extravagan ţă poate fi―
identificat o rigl de calcul plasat într-ă ă ăo ram dubl . Arheă ăus in c este vorba de imagini deţ ă
zei...Pe un vas de ceramic g sit în Irană ă
(Siyalk) apare în toat splendoarea saă un animal de oras necunoscut , cu capulă ă
împodobit de dou coarne uriaşe,ă drepte ca nişte lumân ri. Până ăic care s ne pun pe gânduri. Dară ă
cele dou coarne mai prezint , de oă ă
parte şi de alta, c5 spirale. Dac am vrea s înf iş mă ă ăţ ă
dou vergele prev zute cu izolatori deă ă por elan, le-aţam în felul acesta. Ce p rere areă
arheologia despre aceste desene? Foarte simplu: este vorba de simbolul unui zeu. Zeii
sunt la mare pre .ţMulte lucruri desigur, tot ce nu e―
limpede sunt „explicate” prin― referiri transcendentale. în universul unor lucruri
nedemonstrabile po i tr i în tihn . Ceaţ ă ă mai neînsemnat săet g sit , fiecare obiect, fiecare chipă ă ă
care se las reconstituit din cioburiă este de îndat încadrat în vreun cult str vechi.ă ă
Dac un asemenea obiect nu seă potriveşte, nici de frcu vreuna din religiile existente,
atunci în doi timpi şi trei mişc ri, cu oă îndemânare d
prestidigitator care scoate un iepure dintr-o p l rie, se n scoceşte o nouă ă ă ă religie disp răşi mai extravagant .ăDar dac frescele din Tassili, aceleaă
din Statele Unite şi din Fran a redau,ţ într-adev r,ăceea ce a v zut artistul primitiv?ă
Dac vergelele prev zute cu spirale ară ă reprezenta, într-adev r, nişte antene, aşa cum le-ă
au v zut oamenii primitivi la „zeii”ă veni i din alt pţ ăNu poate s existe ceea ce s-aă
hot rât c nu exist ? Un „s lbatic” careă ă ă ă dovedeşte destul tntru a execut fresce murale nuă
poate fi chiar atât de s lbatic.ă „Doamna alb ” de la Brandărg, pictur mural descoperit înă ă ă
Africa de Sud, ar putea fi o pictur aă secolului al XX-lea; ea reprezint o femeie purtândă
un pulover cu mâneci scurte, pantaloni
strim i, m nuşi,ţ ăartiere şi pantofi.Doamna nu este singur , în spateleă
ei se afl un b rbat slab, inând înă ă ţ mân o vergea ciudăcu nişte epi şi purtând pe cap o cascţ ă
foarte complicat , completat cu un soiă ă de vizierăutea jura c este vorba de o pictură ă
modern . Neliniştitor este numai faptulă c e vorba, tăotuşi, de o pictur rupestr .ă ăPicturile din peşterile Suediei şi
Norvegiei reprezint toate zei cu nişteă capete absolut uniforme, ale c ror tr s turi se lasă ă ă ă
greu desluşite. Arheologii sus in sţ ă sunt capete dimale. Explica ia este absurd , pentruţ ă
c nu idolatrizezi un „zeu” pe care înă acelaşi timpzi şi cu care te osp tezi. Exist şiă ă
multe desene cu nave înaripate, adesea prev zute cu aă
v rate antene. La Val Camonicaă (Brescia, Italia) reg sim aceleaşiă personaje îmbr cate în căbinezoane greoaie, purtând, de data
aceasta în mod sup r tor, nişteă ă coarne pe cap.Doar n-o s mergem atât de departeă
încât s pretindem c oameniiă ă cavernelor din Italia şidin America deNord sau din Suedia, Sahara sau
Spania (Ciudad Real) îşi f ceau uniiă altora vizite pentru a face schimb de experien înţă
domeniul aptitudinilor şi progresului lor artistic. Ceea ce înseamn c întrebareaă ă
stingheritoare continu s d inuie: deă ă ă ce primitivii, indepet unii de al ii, au înf işat în lucr rileţ ăţ ă
lor fiin e înveşmântate în aceleaşiţ haine greoape cap?...Dac aceste fenomene ciudate şiă
inexplicabile ar fi fost întâlnite într-o singur regiuneăpe suprafa a globului, nici n-am fiţ
pomenit de ele. Dar asemenea imagini se g sescăaproape peste tot.De îndat ce consider m trecutul dină ă
punctul nostru de vedere, întregindu-l cu fanteziaepocii noastre tehnicizate, v lurileă
care îi acoper încep s se destrame.ă ă Studierea unorc r i sfinte vechi va da ipotezeiă ţ
noastre consisten a unei realit iţ ăţ plauzibile în aşa m săercetarea trecutului nu se va mai
putea eschiva de la a da r spunsă noilor întreb ri reăvolu ionare.ţ
CAPITOLUL AL IV-LEA
Întâmpl ri autentice relatate de Biblie.ă Dumnezeu era oare tributar timpului?
Chivotul legii conceput de Moise era str b tut de curent electric. Vehiculeă ă pentru orice mediu folosite de „zei” în pustiu. Potopul
fusese planificat. De ce aveau nevoie „zeii” de an umite metale?
Biblia este plin de enigme şiă contradic ii.ţAstfel, Facerea începe cu crearea
P mântului, ac iune care din punctă ţ de vedere geologiceste relatat fidel. Totuşi, de unde aă
ştiut cronicarul c mineralele auă precedat vegetalele, iar acestea din urm au luată
naştere înaintea animalelor?”S facem omul dup chipul şi după ă ă
asem narea noastr ...”, scrie în primaă ă carte a lui MoisDe ce vorbeşte Dumnezeu la plural?
De ce spune el „noi”, şi nu „eu”? De ce „noastre”, şi ntem îndrept i i s credem căţ ţ ă ă
„singurul” Dumnezeu ar fi trebuit să vorbeasc oamenilor desăsingular, şi nu la plural.„Iar dup ce au început a se înmul iă ţ
oamenii pe p mânt şi li s-au n scută ă fiice, fiii lui Dv zând c fiicele oamenilor suntă ă
frumoase, şi-au ales dintre ele so ii,ţ care pe cine a voit” (Facerea, VI, 1-2).Cine poate s r spund la întrebareaă ă ă
care fii ai lui Dumnezeu le-au luat de so ii pe fiiceţle oamenilor? Vechiul Israel nu
cunoştea doar decât un singur şi sfânt Dumnezeu. De undeapar aceşti „fii ai lui Dumnezeu”?„În vremea aceea se ivir pe p mântă ă
uriaşi, mai cu seam de când fiii luiă Dumnezeu începusa la fiicele oamenilor şi acestea
începuser a le naşte fii: aceştia suntă vesti ii vitejiţn vechime” (Facerea, VI, 4).Iat -i c apar din nou aceşti fii ai luiă ă
Dumnezeu care se amestec printreă oameni. Şi iatăaici este, de asemenea, vorba pentru
prima dat de uriaşi. „Uriaşi” apară mereu şi pretutinni, în mitologiile din r s rit şi apus,ă ă
în legendele de la Tiahuanaco şi în epopeile eschir. „Uriaşii” apar fantomatic în mai
toate scrierile din vechime. S-ar p rea, aşadar, c auă ăstat.Ce soi de fiin e or fi fost oare aceştiţ
„uriaşi”? O fi vorba cumva de str moşii noştri? Poăi sunt cei care au cl dit aceleă
gigantice construc ii de piatr , mutândţ ă de colo-colo, parc în joac , blocuri enorme. Sau esteă ă
vorba de cosmonau i st pâni peţ ă tehnic veni i de peă ţanet ?ăUn lucru e sigur: Biblia vorbeşte de
„uriaşi” şi îi desemneaz drept „fii aiă lui Dumnezeu”ii ai lui Dumnezeu” tr iesc printreă
oameni, împerechindu-se cu fiicele oamenilor.Moise ne împ rt şeşte pe larg, cuă ă
toate am nuntele şi într-o relatareă
emo ionant , în Faceţ ă, catastrofa de la Sodoma şi Gomora.
Dac privim prin prisma cunoştin eloră ţ noastre actuale evoc rile biblice, e cu totul limpedeă
c imaginile pe care ni le sugereaz nuă ă par deloc fantastice.Doi îngeri sosesc pe sear la Sodoma,ă
tocmai când b trânul Lot se afla laă por ile cet ii.ţ ăţevident, Lot îi aştepta pe cei doi
„îngeri”, care, dealtfel, se dovediră curând a fi niştni, pe care el îi recunoaşte şi-i
pofteşte ospitalier s înnopteze înă casa sa. Destr b laă ă ţlateaz Biblia, doresc atunci „s -iă ă
cunoasc pe str ini”. Aceştia seă ă dovedesc îns capabilăntr-un singur gest s -i oblige peă
b ştinaşii vicioşi s renun e la pofteleă ă ţ lor şi zurbagiipur şi simplu înl tura i.ă ţ
„Îngerii” spune Biblia (Facerea,― XIX, 12 14) ― ― îi cer st ruitor lui Lotă s p r seasc câă ă ă ăaşul, împreun cu so ia, fiii şi fiiceleă ţ
sale, cu ginerii şi nurorile sale, c ciă oraşul, îei, va fi în curând nimicit. Familia,
luând totul ca o glum nes buit aă ă ă b trânului Lot,ăord acestei stranii invita ii încredereaă ţ
cuvenit . Dar s revenim la cuvinteleă ă lui Moise:„Iar în rev rsatul zorilor gr beauă ă
îngerii pe Lot, zicând: «Ia scoal , ia- iă ţ femeia şi pete ale tale pe care le ai şi ieşi, ca să
nu pieri şi tu pentru nedrept ileăţ cet ii!» Darăţz bovea, îngerii, din mila Domnuluiă
c tre el, l-au apucat de mân pe el şiă ă pe femeia luie cele dou fete ale lui. Şi, sco ându-ă ţ
l afar , unul din ei a zis: «Mântuieşte-ăi sufletulţ
te ui i înapoi, nici s te opreşti înţ ă câmp, ci fugi la munte, ca s nu pieri cuă ei!... Grăr şi fugi acolo: c nu pot s fac nimică ă
pân nu vei ajunge tu acolo”ă (Facerea, XIX, 15, 1617 şi-22).Nu exist nici o îndoial , în luminaă ă
relat rilor biblice, c cei doi str ini,ă ă ă „îngerii”, de puteri necunoscute locuitorilor
oraşului. Felul sugestiv în care zoresc ei familialui Lot s p r seasc acele locuri d ,ă ă ă ă ă
de asemenea, de gândit. Când tata Lot ezit , ei îlămâini şi îl scot afar din oraş.ă
Trebuie s fi fost o problem deă ă minute! Lot trebuia, aşaordonaser ei, s se refugieze înă ă
mun i f r a mai întoarce capul.ţ ă ăSe pare c tata Lot nu avea ună
respect nem rginit fa de „îngeri”,ă ţă pentru c îşi permiteaă
l fel de fel de obiec ii. „...Dar nu voiţ putea s fug pân în munte, ca s nuă ă ă m ajung pră ăs nu mor...” (Facerea, XIX, 19).ă
Pu in mai târziu, „îngerii” îi dest inuieţ ă c nu-i pot făun ajutor dac refuz s -i asculte.ă ă ăCe s-a întâmplat, în fond, la
Sodoma? Ne vine greu s credem că ă Atotputernicul ar fi fostlegat de un plan cu termene fixe. De
ce, în acest caz, îngerii erau atât de gr bi i? Sau pă ţ
oate, totuşi, distrugerea oraşului era cumva prev zut cu o precizie deă ă minute de c tre o putere misterioas ?ă ă Poate c num r toarea inversă ă ă ă începuse deja şi „îngerii” ştiau acest l acesta, evident, scaden a distrugerii nuţ mai putea fi amânat . Nu exista oareă o metodămai simpl pentru salvarea familieiă
Lot?De ce trebuiau ei s mearg neap rată ă ă
pe munte? Şi de ce pentru nimic― în lume nu le era―t fugarilor s întoarc m car o dată ă ă ă
capul? S-ar p rea c sunt întreb riă ă ă nepotrivite pentretare serioas . Totuşi, de când asupraă
Japoniei au fost aruncate dou bombeă atomice, ştimce fel de distrugeri provoac ele; ştim,ă
de asemenea, c fiin ele expuse directă ţ radia iiloţr pier sau sunt doborâte de boli
incurabile.
S o spunem pe şleau: Sodoma şiă Gomora au fost distruse pe baza unui plan, deci inten ioţnat, printr-o explozie nuclear . Poateă
c „îngerii” ă ne continu― m noiă specula iile ţ inte―ur şi simplu, s distrug materialeă ă
fisionabile primejdioase, dar în orice caz voiau s niămiceasc o popula ie care le eraă ţ
ostil . Momentul declanş rii explozieiă ă era dinainte şi pris stabilit. Cei care urmau s scapeă
trebuiau precum familia Lot s― ― ă se ad posteasc ună ăimp în mun i, la o dep rtare de maiţ ă
mul i kilometri de centrul exploziei.ţEste ştiut c pere ii stâncoşi absorbă ţ
radia iile cele mai puternice, maiţ primejdioase. Darup cum se ştieă so― ia lui Lot s-aţ
întors şi a privit înd r t, deci înă ă direc ia globuluiţc. Nu este de mirare c ea s-aă
pr buşit moart pe loc. „Atunci Domnulă ă a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioas şiă
foc...” (Facerea, XIX, 24).Relatarea catastrofei se termin înă
Biblie (Facerea, XIX, 27 28) ― în felul urm tor: „Iar Avăam s-a sculat dis-de-diminea şi s-aţă
dus la locul unde st tuse înainteaă Domnului şi, c utăre Sodoma şi Gomora şi spre toate
împrejurimile lor, a v zut ridicându-seă de la p mânt fumăe, ca fumul dintr-un cuptor”.Noi nu putem fi la fel de creduli ca şi
str moşii noştri. Cu toat bun voin a,ă ă ă ţ nu mai puteede într-unDumnezeu atotştiutor, atotputernic,
omniprezent, pe lâng care timpul seă scurge f r s -lă ă ăing şi care, totuşi, nu este st pânulă ă
viitorului. Dumnezeu a creat omul şi s-a declarat s
isf cut de opera sa. Şi, totuşi, el vaă regreta mai târziu fapta sa, pentru că acelaşi crear va hot rî s extermine oamenii.ă ă
Nou , copiilor unei epoci lipsite deă prejudec i, ne vinăţde asemenea, greu s ne închipuimă
un Dumnezeu prea milostiv, care, printre nenum ra iiă ţcopii îndr gi i, favorizeaz tocmaiă ţ ă
familia lui Lot. Vechiul testament insist asupra relaăt rii unor întâmpl ri în careă ă
Dumnezeu singur sau îngerii s iă coboar din cer cu mare t mbă ăvârtej de fum. Una dintre descrierile
cele mai pasionante ale unui astfel de eveniment este aceea a profetului
Iezechlel:„În anul al treizecilea, în ziua a
cincea a lunii a patra, m aflam întreă robi, la râul Chon, unde mi s-au deschis cerurile şi
am v zut nişte vedenii dumnezeieşti...ă Eu priveam şiiat venea dinspre miaz noapte ună ă
vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care r spânăa în toate p r ile raze str lucitoare;ă ţ ă
iar în mijlocul focului str lucea ca ună metal în văîn mijloc am v zut ceva ca patruă
fiare, a c ror înf işare sem na cuă ăţ ă chipul omenesc. Fiecn ele avea patru fe e şi fiecare dinţ
ele avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor erau cum
sunt copitele picioarelor de vi el şiţ scânteiau ca arama str lucitoare” (Iezechiel, I, 4,ă
5, 6).Iezechiel descrie foarte precis
aterizarea acestui vehicul ceresc. El vede, privind cu deosebit aten ie, cumă ţ
vehiculul, care str lucea şi sclipea,ă
venea dinspre nord,stârnind din nisipul pustiului un nor
uriaş. S ni-l închipuim pe Dumnezeuă atotputernicul, creatorul tuturor religiilor: are el
nevoie, Cel atât de puternic, s vină ă gonind nebuneşte dintr-o anumit direc ie? Nuă ţ
poate fi f r mare zarv şi f ră ă ă ă ă zgomote şi vuiete adoreşte?Dar s -l l s m pe profetul Iezechielă ă ă
s -şi continue relatarea: ”Când mă ă uitam eu la fiecaram v zut jos, lâng aceste fiare,ă ă
câte o roat la fiecare din cele patruă fe e ale lor. Aceţe ro i, dup înf işarea lor, parc erauţ ă ăţ ă
de crisolit, iar dup f ptur toate aveauă ă ă aceeaşiuirea şi dup f ptura lor, ele parcă ă ă
erau vârâte una în alta.Ele înaintau în tuspatru p r ile, şi înă ţ
timpul mersului nu se întorceau.
Obezile lor formacerc larg şi de o în l ime înfricoşat , şiă ţ ă
aceste obezi la tuspatru erau pline de ochi derejur. Când mergeau fiarele, mergeau
şi ro ile de lâng ele, şi când se ridicauţ ă fiarele dep mânt, se ridicau şi ro ile” (Iezechiel,ă ţ
I, 15, 16, 17, 18, 19).Descrierea este excelent . Iezechielă
crede c ro ile se îmbuc una într-alta.ă ţ ă Iluzie opticoate tot atât de bine s fie vorba deă
un t v lug cu spirale ca acelea pe careă ă le folosesc americanii în prezent pe terenurile
nisipoase sau ml ştinoase. Iezechielă observ c ro iă ă ţse ridic de pe p mânt o dat cuă ă ă
aripile. Aceasta corespunde întocmai realit ii.ăţ
F r îndoial c ro ile unui vehiculă ă ă ă ţ „pentru orice mediu”, ceva în genul unui elicopter am u r mân pe p mântă ă când aparatul îşi ia zborul. S urm rimă ă în continuare textul profetului: i, scoală în picioare, c am s - iă ă ţ vorbesc”(Iezechiel, II, 1).Aceast voce o auzi cronicarul nostruă
şi se prostern cu fric şi venera ie cuă ă ţ fa a la p m le str ine i se adresar luiţ ă ă ă Iezechiel al nostru numindu-l „Fiul omului” şi îşi exprimar de a vorbi cuă el. Mai departe, profetul scrie: „...şi am auzit înd r t un glas mare ca de tunet,ă ă care zicea: «Binecuvântat fie slavaă Domnului în locul unde s l şluieşte el.ă ă Şi amt zgomotul fiarelor care b teau dină
aripi şi huruitul ro ilor de lâng ele şiţ ă bubuit puter c de tunet” (Iezechiel, III, 12 13).―Iezechiel men ioneaz , pe lângţ ă ă
descrierea foarte precis a vehiculului,ă şi zgomotul pe ca monstrul acesta
nemaiv zut îl produce în momentulă ridic rii. El vorbeşte despre b taia ară ă ilor şi despre huruitul ro ilor. Relatareaţ aceasta a unui martor ocular nu ne dă oarede gândit? „Zeii” vorbesc cu
Iezechiel şi îi cer s fac ordine şiă ă rânduial în ar . 11 i lul lor,ă ţ ă dovedindu-i astfel c nu au p r sit încă ă ă ă ara.ţ
Evenimentul pare s fi f cut o ieă ă puternic asupra profetului, c ci revineă ă neobosit asupra descrierii vehiculului îns p imânt tor.ă ăÎnc în trei rânduri descrie cronicarulă
ro ile care se îmbuc una într-alta şi seţ ă deplasea direc ii f r s se întoarc înţ ă ă ă ă mişcarea lor. Deosebit de mult l-a impresionat faptul c î rp al aparatului,ă spatele, bra ele şi aripile, chiar şi ro ileţ ţ erau prev zute cu ochi. Cât espreă scopul şi inta c l toriei lor „zeii” le vorţ ă ă dezv lui cronicarului mai târziu, atuncă
vor spune c tr ieşte în mijlocul unuiă ă neam înd r tnic, care are urechi, dară ă nu laude, are i, dar nu vede.Dup ce este astfel l murit asupraă ă
societ ii în care tr ieşte, urmeaz ăţ ă ă ― ca în mai toate rivitoare la aceste „pogorâri” sfaturi ― şi recomand riă pentru o bun rânduial şi ordine, ruă ă crearea unei adev rate civiliza ii.ă ţ Iezechiel îşi ia misiunea foarte în serios şi trans te mai departe sarcinile „zeilor”.Iat -ne înc o dat în fa a unui vrafă ă ă ţ
de întreb ri. Cine a vorbit cu Iezechiel?ă Ce fel de u fost acestea? „Zei” în în elesul tradi ional al cuvântului fireşteţ ţ c nu erau. Aceştia, u au nevoieă pentru a se deplasa dintr-un loc în altul de nici un fel de vehicul. Un asemenea mijloc de locomo ie nu niţ
se pare potrivit cu imaginea atotputerniculuiDumnezeu.În Cartea c r ilor este pomenit oă ţ ă
alt inven ie cu caracter tehnic, careă ţ merit s fie amă ăaceast ordine de idei, în spirită
obiectiv. Este vorba de „chivotul legii”, a c rui constrăuc ie se întemeiaz pe indica ii foarteţ ă ţ
precise date de „Dumnezeu” lui Moise (Ieşirea, XXV).Dimensiunile chivotului, precizate
pân la centimetru, aliajul metalelor,ă amplasamentul şi felul pârghiilor şi verigilor, nimic
nu este l sat la voia întâmpl rii.ă ă Dumnezeu îlde mai multe ori pe Moise s executeă
indica iile întocmai aşa cum o dorea elţ şi s bage deăeam s nu fac nici o greşeal .ă ă ă ă
„Vezi s faci toate dup modelul ce iă ă ţ s-a ar tat în muntăXXV, 40).„Dumnezeu” îi aduce la cunoştinţă
profetului c -i va vorbi el însuşi, şiă
anume prin capacuui. El îl avertizeaz c nimeni nuă ă
trebuie s se apropie de acesta, iară pentru transportarea lui d indica ii precise privindă ţ
veşmintele şi înc l rile ce urmeaz a fiă ţă ă purtate dee-l transport . Dar, cu toateă
precau iile, tot se va produce unţ accident, atunci cândDavid va ordona transportarea
chivotului (Cartea a II-a a regilor, VI), îns rcinându-lăpe Uza s mearg al turi, asemeneaă ă ă
unui str jer.ăLa un moment dat, nişte boi care
treceau prin apropiere l-au adulmecat, fiind gatas -l r stoarne. Uza a pus mâna peă ă
lad , dar, ca lovit de tr snet, a c zută ă ă pe loc şi a murF r îndoial c chivotul legii eraă ă ă ă
înc rcat cu electricitate. Dac s-ară ă reconstrui ast ziă
parat, urm rind cu exactitateă instruc iunile primite de Moise, s-arţ ob ine un conductoţr electric cu o tensiune de mal multe
sute de vol i. Condensatorul eraţ format dindou pl ci de aur, una pozitiv , altaă ă ă
negativ . Unul din heruvimii de aură monta i pe capacţtrebuie s fi inut loc de magnet.ă ţ
Chivotul devenea astfel un megafon, poate chiarun fel de instala ie de emisie-recep ie,ţ ţ
care-i permitea lui Moise s men in oă ţ ă leg tur pă ănent cu nava spa ial .ă ţ ăDetaliile privind construirea chivotului
legii pot fi g site în Biblie cu lux deă am nuănte. F r s trebuiasc s neă ă ă ă ă
împrosp t m memoria, avem în minteă ă faptul c chivotul era adărat de scântei şi c Moise se folosea deă
acest ”emi tor” ori de câte ori aveaţă
nevoie de uor sau de un sfat. Profetul auzea
vocea Domnului, dar fa a nu i-a putut-ţo vedea nicicând. Atunci când îl rug într-o zi să ă
i se arate, Domnul îi r spunse: „...Fa aă ţ mea însă
s-o vezi, c nu poate vedea omul faă ţă mea şi s tr iasc ”.ă ă ăŞi iar şi a zis Domnul: „Iat aici laă ă
mine un loc; şezi pe stânca aceasta. Când va trece sea, te voi ascunde în scobitura
stâncii şi voi pune mâna mea peste tine pân voi trece. Iaăcând voi ridica mâna mea, tu vei
vedea spatele meu, iar fata mea nu o vei vedea!” (Ieşirea, XXXIII, 20, 21. 22, 23).Exist coinciden e uimitoare. Înă ţ
epopeea lui Ghilgameş, legendă sumerian mult mai veche dăBiblia, g sim în cea de-a cinceaă
t bli , în chip straniu, cuvinteă ţă asem n toare: „Nici ună ăoate ajunge pe muntele unde
locuiesc zeii. Acela care va privi zeii în fa trebuie s pţă ăiar ”.ăÎn diferite scrieri antice care prezintă
fragmente din istoria omenirii se află
evoc riăfoarte asem n toare. Din ce cauz nuă ă ă
voiau „zeii” s -şi arate fa a? De ce seă ţ temeau? De ceei s -şi p streze anonimatul? Sauă ă
poate c evocarea lui Moise din Ieşireaă îşi are izvorulpeea lui Ghilgameş? Lucrul este
perfect posibil. În fond, Moise, care a fost crescutla curtea faraonului, a avut poate
atunci acces la biblioteci, sau a putut dobândi informa ii despre vechile taine.ţPoate c trebuie s punem subă ă
semnul întreb rii şi data întocmiriiă Vechiului testament. Dad, care a tr it mult mai târziu, a avută
şi el de luptat cu nişte uriaşi ce aveau câte şaseete la mâini şi la picioare (Cartea a
II-a a regilor, XXI, 18 22). Este, de― asemenea,posibil ca toate aceste basme,
legende şi povestiri din timpuri imemoriale s fi exiăstat adunate într-un loc anume, de
unde au fost ulterior r spândite, copiateă şi oarecumamestecate prin diferite ri.ţăDescoperirile f cute în ultimii ani înă
jurul M rii Moarte (manuscrisele de laă Qumran) completeaz cu informa ii valoroase şiă ţ
surprinz toare povestea Genezei dină Biblie. Scrieri, pân acum necunoscute, relatează ă
înc o dat despre vehicule cereşti,ă ă de fii ai cerului,ro i şi de fumul pe care-l împr ştiauţ ă
în jurul lor apari iile zbur toare, înţ ă Apocalipsul l(cap. XXXIII), Eva priveşte spre cer şi
vede trecând o nav luminoas trasă ă ă de patru vulti str lucitori. Moise afirm c nici oă ă ă
fiin p mântean nu ar fi putut sţă ă ă ă descrie splendo
stei apari ii.ţÎn cele din urm , aparatul seă
îndreapt spre Adam, în timp ceă dintre ro ile sale se împr şţ ăAcest pasaj, consemnat dup atâteaă
altele, nu ne spune nimic nou, cu excep ia faptuluţi c pentru prima dat se pomeneşteă ă
în leg tur cu Adam şi Eva despre careă ă luminoase, ro iţchip de apari ii divine.ţŞi în sulul lui Lameh s-a putut
descifra o relatare a unei întâmpl ri cuă totul ieşite dinmun. Din p cate, acest document aă
fost recuperat fragmentar, astfel încât din text lipsesc propozi ii şi alineate întregi. Darţ
ceea ce ne-a r mas este atât deă surprinz tor, încăit s fie povestit.ă ăTradi ia spune c , întorcându-se într-oţ ă
bun zi acas , Lameh, tat l lui Noe, fuă ă ă surprins g
copil care dup înf işare nu sem naă ăţ ă de loc cu ceilal i membri ai familiei.ţ Lameh îl facesale, Bat-Enoş, reproşuri aspre,
afirmând c copilul nu este al lui.ă Aceasta se jur pe toăt ce are mai sfânt c fiul e al lui tataă
Lameh, şi nicidecum al vreunui soldat sau alvreunui str in, sau”Fiu al cerului”.ă
(Despre ce fel de „Fiu al cerului” vorbeşte de fapt B-Enoş? Cu atât mai mult, cu cât
aceast dram de familie se întâmplă ă ă înaintea potopului.)d crezare cuvintelor so iei sale şi,ă ţ
profund neliniştit, se duce s ceară ă pova a tat luiţ ătusalem.De îndat ce ajunge la el, îiă
povesteşte trista întâmplare. Matusalem îl ascult cu aten iă ţtur chibzuin hot r şte s-oă ţă ă ă
porneasc şi el la drum pentru a-lă
consulta pe în eleptul Enţa str in , ap rut în familie ca un puiă ă ă ă
de cuc, provocase o atare agita ie,ţ încât b trânulăpurcead la îndep rtata şi obositoareaă ă
c l torie pân la Enoh.ă ă ăOriginea copilului trebuia l murit ! Elă ă
îi povesteşte lui Enoh cum c so iaă ţ fiului s u a dăaştere unui b iat care seam n maiă ă ă
mult cu un „Fiu al cerului” decât cu un om: ochii, pielp rul, comportarea, totul îlă
deosebesc, afirm el, de ceilal iă ţ membri ai familiei.Dup ce a ascultat povestea,ă
în eleptul Enoh l-a trimis acas peţ ă Matusalem cu o veste dintre cele mai alarmante: o pedeapsă
groaznic se va abate asupraă P mântului şi a locuitoriălor s i. „Carnea” toat este osândită ă ă
s piar , fiindc este p c toas şiă ă ă ă ă ă depravat . Cât dă
r in pe care familia l-a suspectat, elă va fi cel care va da via unei noiţă rase, chemat s supravie uiasc groazniceiă ă ţ ă
pedepse rostite împotriva omenirii de marele tribunal; deaceea s -i porunceasc fiului s u,ă ă ă
Lameh, s boteze noul n scut cuă ă numele de Noe.Matusalem f cu cale întoars şi-şiă ă
vesti întocmai fiul despre cele ce-l aşteapt . Lui Lameăr mase altceva de f cut decât s -lă ă ă
recunoasc pe acest copil neobişnuit şiă s -l numească ăa ce uimeşte în aceast poveste deă
familie este prorocirea prin care încă p rin ii lui Noeă ţ
chiar şi bunicul Matusalem, au fost preveni i de potopul ce urma s seţ ă abat asupra oam enilor de c treă ă acelaşi Enoh care curând dup aceea,ă potrivit legendei, va urca pentru t otdeauna la ceruri pe un car de fl c ri.ă ăCitind o astfel de poveste, nu se pune
oare întrebarea dac nu cumva speciaă uman este rezultatul unui act voit deă „pr sire” al unor fiin e debarcate deă ţ pe vreo planet str ină ă ăm s ne explic m altfel ra iuneaă ă ţ
fecund rii repetate a speciei umaneă de c tre uriaşi sau d fii ai ceruluiă înso it de nimicirea unor exemplareţ ă umane nereuşite? În această perspectiv otopul devine o catastrofă preg tit din vreme şi cu grij de c treă ă ă ă nişte fiin e necunoscu borâte peţ P mânt în scopul de a nimici speciaă uman în întregime, în afara câtorvaă indiviz Dac potopul ă a c― ruiă realitate este dovedit din punct deă vedere istorie a fost efecti v pl― nuită
cu câteva sute de ani înainte ca Noe s primeasc porunc de a-şi întocmiă ă ă arca, nu mai poate fi, desigur, vorba de a-l considera drept o osând divin .ă ăPosibilitatea cre rii unei specii umaneă
evoluate sub aspect intelectual nu mai este ast zi o tez chiar atât de absurd .ă ă ă
Dup cum legenda cet ii Tiahuanacoă ăţ şi inscrip iileţpe frontonul Por ii Soarelui vorbescţ
despre o nav spa ial ce a adus peă ţ ă P mânt pe str moă ăastr , care a dat naştere unul mareă
num r de copii, tot astfel şi vechileă scrieri religioase nu contenesc s relateze mereuă
c „Dumnezeu” a creat omul după ă chipul şi asem narea săxist însemn ri din care afl m că ă ă ă
„Dumnezeu” a fost nevoit s facă ă diverse experien e pânţ ăurm , a reuşit s creeze pe om aşaă ă
cum a vrut El!
Se poate în orice caz presupune, dac admitem ipoteza venirii unoră fiin e inteligenteţstr ine din cosmos pe P mânt, că ă ă
omul modelat de ci seam n ast zi cuă ă ă acele fiin e legendaţne.În acest şir de ipoteze, şi jertfele pe
care „zeii” le pretindeau de la str moşiiă noştri cuie enigme curioase. Într-adev r, eiă
nu se mul umeau numai cu t mâie şiţ ă jertfe de animale.e notele lor de comand erauă
adeseori men ionate chiar şi monedeţ b tute din aliaje prescărise cu precizie. La Ezeon-Geber s-a
descoperit cea mai mare topitorie din Orientul antic: un furnal pentru topit metale
ridicat dup cele mai moderne norme,ă cuprinzând un sistem întreg de canale de
aerisire, de coşuri şi alte deschideri
practicate înscopuri precise. Exper ii noştri înţ
prelucrarea minereului nu şi-au putut explica pân înăent cum de s-a putut ob ine cupru înţ
aceast instala ie str veche.ă ţ ăC aici se fabrica într-adev r cupru, oă ă
dovedesc depozitele de sulfat de cupru acumulate în peşterile şi fabricile din jurul
Ezeon-Geberului. Toate aceste descoperiri au ovechime de cel pu in 5 000 de ani.ţ
Dac cosmonau ii noştri vor întâlniă ţ într-o zi pe vreo pt îndep rtat fiin e primitive, acesteaă ă ă ţ
îi vor lua, f r îndoial , drept „zei”ă ă ă sau „fii aau ii noştri vor avea probabil pe aceleţ
meleaguri, necunoscute şi încă neb nuite, acelaşiăs asupra primitivilor din acea lume pe
care i-au avut asupra îndep rta iloră ţ noştri str moşă
fiin ele legendare venite din univers.ţ Ce decep ie ar fi îns dac în aceleţ ă ă locuri necunoste progresul ar fi fost mai timpuriu şi
cosmonau ii noştri nu ar fi întâmpina iţ ţ ca „zei”,uta i cu un zâmbet condescendent,ţ
aşa cum te compor i cu nişte fiin eţ ţ r mase mult în urm .ă ă
CAPITOLUL AL V-LEA
„Zeii” se împerecheau bucuros cu oamenii. Alte vehicule trecute în revist . Date privind f or ele deă ţ accelera ie. Prima relatare a celorţ observate dintr-o nav cosmic . Ună ă supravi e uitor al potopului,ţ povesteşte. Ce în elegem prinţ „adev r”?ă
S p turile întreprinse la începutulă ă veacului nostru în zona dealului de la Kuiungik au sco s la iveală
dou sprezece t bli e de lut careă ă ţ apar inuser bibliotecii regelui asirianţ ă Assu anipal. Pe ele era consemnat , înă graiul akkadienilor, o epopee eroic cuă o mare putere de evocare. Între timp s-a mai
g sit un al doilea exemplar, datând deă pe vremea rege lui Hammurabi.Ast zi nu mai exist nici un dubiu, că ă ă
versiunea original a epopeii luiă Ghilgameş a ap ru la sumerieni, ună popor misterios, a c rui origine a r masă ă necunoscut , dar de la careăam moştenit un uimitor şir de numere
şi cunoştin e astronomice la un nivelţ excep ional de t. Este evident c firulţ ă roşu al epopeii lui Ghilgameş merge paralel cu cartea întâi a Bib liei, Facerea.Prima t bli de lut de la Kuiungik ni-lă ţă
înf işeaz pe Ghilgameş, erou sl vit,ăţ ă ă în chip de al zidurilor care înconjurau cetatea Uruk. Despre „zeul cerului” se mai poate citi c t r ia într-un palată ă
grandios, care dispunea pân şi deă hambare pentru grâne; pe zidurile ce st teau necontenit de paz str jeri.ă ă ă Deoarece Ghilgameş provenea din împreunarea unui „zeu
un om, el era considerat dou treimiă „zeu” şi o treime „om”. Cum pelerinii care vizitau c atea Uruk nu mai v zuser niciodat pân atunci cevaă ă ă ă asem n tor ca for şi frumuse e, ei ulă ă ţă ţ s u cu team şi uimire.ă ăCea de-a doua t bli povesteşte că ţă ă
zei a cerului, Aruru, a creat şi un alţ doilea personaj Enkidu, foarte am nun it descris. Corpul lui era înă ţ întregime acoperit de p r, nu cunoşteă nimic despre oameni şi despre araţ lui, drept veşmânt folosea bl nurile, seă hr nea cu ierb i de câmp şi bea laolaltă ă cu animalele din aceeaşi ad p toare,ă ă ba chiar se zbenguia în val preun cuă vie uitoarele apelor.ţCând Ghilgameş, regele cet ii Uruk,ăţ
a aflat de existen a acestei fiin eţ ţ primitive, a poru it s i se ofere oă femeie frumoas pentru a-l smulge dină tov r şia animalelor. S lbaticul kidu,ă ă ă care s-a l sat prins (nu ni se spuneă dac bucuros) în capcana pe care i-aă
întins-o regele, a petrecut şase zile şi şase nop i cu o femeie tân r de oţ ă ă frumuse e aproape dumn c . Micaţ ă combina ie urzit de rege d deţ ă ă gândit: într-o lume primitiv , ideea uneiă împerec unui semizeu cu un semianimal nu pare deloc un lucru obişnuit.O dat cu cea de-a treia t bliă ă ţă
revenim la fabula iile tradi ionale: unţ ţ nor de praf purce din dep rt ri, cerulă ă începe s vuiasc , p mântul seă ă ă cutremur şi, în cele din urm , îşi fă ă oarelui”, care-l înşfac pe Enkidu înă ghearele sale puternice şi, b tând tareă din aripi, î el. Citim, nu f ră ă surprindere, c Enkidu îşi sim ea trupulă ţ parc acoperit cu plumb, greu stânc .ă ăPovestitorii din vechime nu sufereau,
desigur, de lips de imagina ie; laă ţ rândul lor, traduc torii şi copiştii au maiă îmbog it şi ei povestea original cuăţ ă aportul lor personal nde puteau şti însă cronicarii din antichitate c un corpă
supus unei anumite accelera ii d evineţ greu ca plumbul? Nou ne suntă cunoscute legile gravita iei şi aleţ accelera iei. Ştim s calcul m cuţ ă ă precizie presiunea care-l împinge pe cosmonaut în scaunul s u înă momentul artului rachetei. Dar cum i-a venit oare str vechiului cronicar tocmaiă aceast idee?ăCea de-a cincea t bli relateaz cumă ţă ă
au pornit Ghilgameş şi Enkidu împreună s fac o viz ilor”. Ei au v zut de laă ă ă mare dep rtare str lucind turnul înă ă care locuia zei a Irninis. S şi celelalteţ ă proiectile pe care, ca nişte c l toriă ă prev z tori, le-au aruncat asupra paznă ă ilor au r mas f r efect, deoareceă ă ă toate au ricoşat când i-au atins. Când, în cele din urm ajuns pe meleagurile interzise oamenilor, o voce puternic i-ăa oprit: „Întoarce i-v de un de a iţ ă ţ venit! Nici unui muritor nu-i este îng duit s p şeasc pe muntele sacru,ă ă ă ă unde tr i ii. Acela care-i priveşte pe zeiă
în fa trebuie s piar !”ţă ă ă„Fa a mea nu vei putea s-o vezi, cţ ă
nu poate vedea omul fa a mea şi sţ ă tr iasc ...”, citim A şaptea t bliă ă ă ţă cuprinde prima c l torie în spa iuă ă ţ relatat de un martor ocular. Dup ceă ă atru ore în ghearele de fier ale unui vultur, Enkidu începe s -şiă împ rt şeasc impresiile tul relat riiă ă ă ă sale: ”El îmi spuse: «Uit -te în jos,ă spre P mânt! Cum arat ? Priveşteă ă marea pare?”. Iar P mântul era ca ună munte şi marea ca o b ltoac . Şi el îşiă ă relu zborul în su tru ore şi-mi zise:ă «Uit -te în jos, spre P mânt! Cumă ă arat ? Priveşte marea! Cum i se pară ţ tul era cât o gr din şi marea ca apaă ă care curge printr-o gr din .ă ăDin nou îşi relu zborul şi mai susă
timp de alte patru ore şi-mi spuse iar: «Uit -te în jo e P mânt! Cum arat ?ă ă ă Priveşte marea! Cum i se pare?” Iarţ P mântul ar ta ca o coleaş şi m e”.ă ă ăLegenda pretinde, aşadar, c o fiină ţă
ar fi v zut cândva globul p mântescă ă de la mare în l rea este prea exactă ţ ă pentru a putea fi produsul exclusiv al fanteziei! Cine ar fiputut s ofere informa ii conformă ţ
c rora P mântul v zut „de sus”ă ă ă seam n cu o coleaş , iar oare atâtaă ă ă timp cât nu exist nici o reprezentareă a globului v zut „de sus”? Pentru că ă pri de la mare altitudine, P mântul seă prezint într-adev r ca un mozaic deă ă uscat şi de ape. C aceeaşi t bli seă ţă refer la o uş care vorbeşteă ă asemenea unei fiin e, recunoaştemţ f r a straniul obiect un difuzor.ă ăA opta t bli descrie moartea luiă ţă
Enkidu cel care a v― zut, pare-se,ă P mântul de la o în siderabil ă ă , r― pusă de o boal atât de misterioas , încâtă ă Ghilgameş se întreab dac el nuă ă otr vit de r suflarea veninoas aă ă ă vreunui animal ceresc. Cum de s-o fi înfiripat în mintea lui Ghilgameş b nuiala c r suflarea unei fiare cereştiă ă ă
ar fi putut provoca o boal incur il şiă ă mortal ?ăA noua t bli ne relateaz cum l-aă ţă ă
jelit Ghilgameş pe prietenul s u Enkiduă şi cum, st pân ul c şi el ar putea fiă ă doborât de aceeaşi boal , se hot r şteă ă ă s întreprind o lung c l or. T bli aă ă ă ă ă ă ţ povesteşte cum a ajuns Ghilgameş pân la doi mun i care sus ineau boltaă ţ ţ cereas care se arcuia Poarta Soarelui. Dinaintea ei este întâmpinat de nişte uriaşi, care, dup d iscu ii îndelungate,ă ţ îl las s treac , el fiind pe trei sferturiă ă ă zeu. În cele din urm , d r gr dinaă ă ă zeilor, dincolo de care se afl mareaă nesfârşit . De-a lungul drumului, zeii îlă
rtizeaz în dou rânduri pe eroulă ă nostru: „încotro te îndrep i tu,ţ Ghilgameş? Via a pe car o vei g si.ţ ă Atunci când zeii au creat oamenii, au h r zit acestora moartea, p strândă ă ă via a c pentru ei”.ţ ăGhilgameş nu se las însă ă
impresionat. În pofida tuturor primejdiilor, el vrea s ajung pă ă tnapiştim, str bunul oamenilor. Dară Utnapiştim tr ia dincolo de marea ceaă mare şi nici o c ale nu ducea pân la el,ă pân acolo zbura doar Zeul soarelui.ă înfruntând fel de fel de pri jdii, Ghilgameş str bate marea, astfel că ă cea de-a unsprezecea t bli evocă ţă ă întâlnirea sa piştim.Eroul g seşte înf işarea p rinteluiă ăţ ă
omenirii prea pu in deosebit de a lui,ţ ă ba socoate ch aseam n între eiă ă precum tat l cu fiul s u. Utnapiştim îiă ă povesteşte lui Ghilgameş trecutu cru curios, îi vorbeşte la persoana întâi singular.
Spre uimirea noastr , p rinteleă ă oamenilor descrie un tablou am nun ită ţ şi plastic al potopu lui: „Zeii”, arat el,ă l-au prevenit cu mult vreme înainte deă izbucnirea n pastei şi i-au uncit să ă construiasc o corabie pe care s -şiă ă afle ad post femeile şi copiii, rudeleă sale, recum şi meşteşugari de tot felul. Evocarea potopului, a întunericului care s-a ab tut pes te P mânt, a apelor înă ă creştere, a dezn dejdii oamenilor peă care nu a putut s -i ia cu el nstituie şiă ast zi un text de o mare for emotiv .ă ţă ăReg sim aici, ca şi în versiuneaă
biblic despre Noe, povestea corbuluiă şi a porumbelului t rimişi de pe corabie în recunoaştere, iar când, în cele din urm , apele au sc zut, corabia domaă ă celei din Biblie, s-a oprit într-un vârf de munte. Cele dou versiuni ale potopulăui, cea din epopeea lui Ghilgameş şi
consemnarea biblic , corespundă incontestabil de la un cap t la altul, fapt pe care nu-lă
t g duieşte nici un cercet tor.ă ă ă Paralelele captiveaz , deoarece avem de-a face cuă
semne prevestitoare diferite şi „zei” diferi i.ţÎn timp ce versiunea biblic aă
potopului pare a fi, prin forma ei, o repovestire, aceea a lui Utnapiştim prezentat― iaă
persoana întâi singular d― impresiaă relat rii unuiăie uitor, deci a unui martor ocular alţ
evenimentelor.Faptul c aceast catastrof ă ă ă ―
potopul a avut loc cu adev― rată acum câteva milenii în Oriantic este atestat în mod
neîndoielnic. Vechile texte cuneiforme babiloniene dau chiar indica ii precise privind locul undeţ
ar trebui s se afle vestigiile cor bieiă ă lui Noe. De altfel, la sud de Muntele
Ararat s-au g sit trei buc i de lemnă ăţ
care ar putea săconstituie indicii ale locului în care a
acostat arca. Şansele de a se descoperi urme materiale ale unei cor bii construiteă
probabil din lemn cu 6.000 de ani înainte sunt, de altfel, minime.Epopeea lui Ghilgameş nu este
alc tuit numai din relat ri despreă ă ă timpuri pe atunci dejaîndep rtate, ci abund şi în evoc riă ă ă
utopice care nu puteau fi n scocite deă nici o persoat în perioada elabor rii t bli elor, şiă ă ă ţ
cu atât mai pu in ad ugate deţ ă traduc torii şi copătrudit asupra lor în secolele
urm toare.ăPrezum ia se întemeiaz tocmai peţ ă
faptele evocate, a c ror interpretareă ne oblig s afirmă ăele trebuie s fi fost efectiv cunoscuteă
de autorii epopeii. „ Dar poate c , înă
aceast beăzn , noi ipoteze ar putea s aducă ă ă
pu in lumin ? Este cumva posibil caţ ă ă ac iunea epopeii nţs nu se fi desf şurat în Orientul antic,ă ă
ci în regiunea Tiahuanaco? Este oare de neconceput ca urmaşi ai lui Ghilgameş s fiă
venit din America de Sud aducând cu ei aceast legendă ăUn r spuns afirmativ ar puteaă
explica referirile la Poarta Soarelui şi la str batereaăm rii şi totodat , brusca apari ie aă ă ţ
civiliza iei sumeriene, întrucât esteţ bine cunoscut fl c toate operele ulterior create laă
Babilon îşi au originea în civiliza iaţ sumerian .ăNeîndoielnic, cultura superioar aă
Egiptului dispunea de biblioteci în care vechile secrete erau p strate, înv ate, însuşiteă ăţ
şi transcrise. Ne amintim c Moise,ă
care a crescutrtea faraonului, a avut mai mult că
sigur acces la venerabilele incinte ale bibliotecilor, însuşindu-si uşor cunoştin eleţ
t inuite, deveni un ini iat, care seă ţ presupune căs personal cinci dintre c r ile ce-i suntă ţ
atribuite, deşi a r mas pân azi oă ă enigm limbaăe au putut fi scrise aceste texte.S admitem deci c epopeea luiă ă
Ghilgameş a ajuns din Sumer, prin intermediul asirienilor şi babilonienilor. În Egipt. Aici ar fi
descoperit-o şi adaptat-o scopurilor sale tân răul Moise. În aceast ipotez ,ă ă
versiunea original a relat rii potopuluiă ă nu ar fi cea din Biblie, ci aceea din textul sumerian...De ce nu ne-am putea pune
asemenea întreb ri? Nou ni se pareă ă c metoda clasic de cercetaă ă
re a istoriei civiliza iilor disp rute aţ ă ajuns într-un impas şi ca atare nu poate duce la rezultate cu adev rat incontestabile.ă
Fiind prea strâns legat de „schema-ămodel”, ea numai las nici un loc imagina iei şiă ţ
specula iilor, singurele capabile s deaţ ă un impuls creator.
Caracterul sacru şi inviolabil al c r iloră ţ Bibliei a împiedicat în multe cazuri desf şurar ercet rilor privitoare laă ă vechiul Orient. Biblia era tabu şi nimeni nu îndr znea s pun c maiă ă ă mic întrebare sau s exprime cea maiă ă mic îndoial în leg tur cu ea. Istoriciiă ă ă ă seco XIX-lea şi cei de la începutul celui de-al XX-lea, deşi considera iţ atât de lumina i, auţs tributari aceloraşi prejudec iăţ
milenare numai pentru c drumul careă ducea la trecut p unea implicit sub semnul întreb rii exactitatea unoră afirma ii biblice.ţTotuşi, chiar şi un creştin fanatic ar fi
putut observa c numeroase relat riă ă ale Vechiulu i Testament sunt în flagrant contradic ie cu imaginea unuiă ţ Dumnezeu drept, atotputernic şi omniprezent! Şi tocmai acela
care ar dori s p streze intangibileă ă dogmele credin ei biblice trebuie sau arţ trebui s manifeste interes pentru aă
l muri cine l-a instruităpe omul din antichitate, cine a
alc tuit primele coduri de viaă ţă social , cine i-a tran smis normeleă elementare de igien şi cine a nimicită grupurile umane considerate depr avate.Cât despre a pretinde c Dumnezeulă
acesta pe care nu ni-l putem închipui se deplaseaz cău ajutorul unor vehicule pe ro i şiţ
prev zute cu aripi, se împerecheaz cuă ă femei primitive, dar se teme s -şi arate fa a, toateă ţ
acestea ni se par at― âta vreme cât nu pot fi dovedi
- ni― şte bazaconii. Afirma iaţ teologilor c Dumnezeu este în elept,ă ţ f r ca noi s putemă ă ăchip se va înf işa oamenilor şi cumăţ
anume va face din poporul s u ună popor smerit, nu sel în sfera preocup rilor noastre şi caă ă
atare nu ne propunem s-o l murim.ă
Unii se m rginesădoar s refuze a privi realitatea înă
fa . Dar viitorul îngusteaz tot maiţă ă mult aria de prcup ri fa de trecut.ă ţăÎn aproximativ 12 ani, oamenii vor
pune piciorul pe Marte. Dac se va g siă ă acolo fie numai o singur construc ie antic , deă ţ ă
mult p r sit , un singur obiect, oă ă ă singur pictur ră ăatestând c fiin e inteligente au tr ită ţ ă
cândva acolo, va fi de ajuns pentru ca temeliilereligiei noastre s fie puse sub semnulă
întreb rii, iar cele ale istoriei noastreă s fieăr sturnate. O singur descoperire deă ă
acest fel este suficient pentru caă istoria omenirii s cunoasc cea mai profundă ă ă
r sturnare şi revizuire.ăDar s revenim la ipoteza pe care amă
formulat-o despre trecutul utopic al
omenirii. Pân în prezent, re-constituirea ne-ă
ar oferi urm torul tablou: Într-ună trecut foarte îndtat, greu de precizat în timp, o navă
spa ial str in descoper planetaţ ă ă ă ă noastr . Echipajuăileşte imediat c P mântul întruneşteă ă
toate condi iile pentru geneza unorţ fiin e dotate cuţigen .ţăFireşte, „omul” acelor vremuri încă
nu era homo sapiens, ci altceva... Cosmonau ii str iniţ ăundeaz artificial unele exemplareă
feminine din aceast specie, leă cufund ă dup― cum spunăstr vechile legende ă ― într-un somn
adânc şi se întorc spre locurile de unde au venit. Câtmilenii mai târziu se reîntorc şi g sescă
câteva exemplare de homo sapiens. Repet experienăobil rii de câteva ori, pân cândă ă
realizeaz , în fine, o fiin înzestrat cuă ţă ă suficient iăi putea împ rt şi normele vie iiă ă ţ
sociale.Pentru a evita pericolul unei involu ii,ţ
dat fiind c omul nu dep şise încă ă ă starea de s lbăşi ar fi putut chiar s se împerechezeă
cu animalele, cosmonau ii nimicescţ exemplarele mai pu in reuşite sau le iau cu ei pentruţ
a popula alte continente.Astfel iau naştere primele
comunit i umane şi apar primeleăţ manifest ri de îndemânare în mădezvolt meşteşuguri rudimentare, seă
împodobesc cu desene pere ii stâncilorţ şi ai groteloe inventeaz ol ritul şi suntă ă
construite primele locuin e.ţPrimii oameni manifest pentruă
cosmonau ii str ini un respect,ţ ă nem rginit. Deoarece îi v dă ăoborând de undeva şi disp rând după ă
aceea nu se ştie unde, îi iau drept „zei”. Dintr-un mourit, zeii se arat mai departeă
interesa i în transmiterea cunoştin elorţ ţ lor, îşi ocrotescse arat dornici s -i apere de primejdiiă ă
şi s -i in departe de nelegiuiri. Eiă ţ ă doresc săfie şi cu for a ţ o dezvoltare pozitiv― ă
a colectivit ii umane.ăţProgeniturile nereuşite sunt lichidate,
urm rindu-se, în schimb, ca ceilal i să ţ ă beneficieze de condi iile propice unei societ iţ ăţ
capabile s se dezvolte. Evident,ă specula ia noastrţse aseam n cu o es tur din aă ă ţ ă ă
c rei urzeal rar ies la iveal multeă ă ă ă goluri. Se va spunedovezile!” Dar viitorul va ar ta câteă
dintre golurile urzelii pot fi umplute. Carteade fa nu face altceva decât sţă ă
dezvolte o ipotez plecând de laă
diverse specula ii, ca aţea nu trebuie nicidecum s fieă
„adev rat ”.ă ăTotuşi, în compara ie cu teoriile de peţ
urma c rora unele religii tr iescă ă netulburate la ad postul unor tabu-uri, vrem şi noi să ă
pretindem pentru ipoteza noastr ună procent numaide verosimilitate. Ar fi, totuşi, bine
poate s spunem fie şi numai o vorbă ă despre conceptul de „adev r”. Adeptul neclintit ală
unei religii are convingerea c esteă singurul de iţn tor al „adev rului”. Nu este cazulă ă
numai cu creştinii, ci în aceeaşi m sur cu adep ii că ă ţ
religii, mai mult sau mai pu inţ r spândite.ăTeozofii, teologii şi filozofii au reflectat
la doctrina lor, la dasc lul lor şi laă învăţăsa şi sunt convinşi c au ajuns laă
cunoaşterea „adev rului”. Bineîn eles,ă ţ fiecare religieoria ei, de ine promisiuni primite de laţ
Dumnezeu, a încheiat cu Dumnezeu leg minte deăspre care au propov duit profe ii şiă ţ
în elep ii s i... Dovezile cu privire laţ ţ ă „adev r” izvăuna din doctrina esen ial a fiec reiţ ă ă
religii.De aici rezult faptul c gândim şiă ă
credem în spiritul unei concep iiţ viciate, în care suneduca i înc din copil rie. Fiecareţ ă ă
genera ie a tr it şi tr ieşte cuţ ă ă convingerea c este săe de ine „adev rul”. Fiind ceva maiţ ă
modeşti, noi consider m c nu po iă ă ţ
poseda „adev rul”.ăcaz po i s crezi în el.ţ ăAcela care caut efectiv adev rul nuă ă
poate şi n-are dreptul s -l cauteă exclusiv sub semnul şi în cadrul propriei sale religii.
Care este în fond scopul şi intaţ vie ii? S creziţ ăsau s -l cau i? În Mesopotamia existaă ţ
elemente materiale care demonstrează c , din punct dăe vedere arheologic, unele fapte din
Vechiul testament ar fi reale. Ele nu pot fi, totuşi, luate drept dovezi în
favoarea „adev rului” religieiă respective.Dac pe undeva sunt dezgropateă
oraşe str vechi, sate, fântâni sauă inscrip ii, aceste descoţriri fac lumin doar în ceea ceă
priveşte istoria poporului care a tr ită acolo. Dar ele nu demonstreaz nicidecum că ă
Dumnezeul acelui popor este singurul şi adev ratul Dumnezeu,ăşi nu vreun cosmonaut!S p turile arheologice întreprinse înă ă
cele patru z ri ale lumii atestă ă veracitatea anumitolegende str vechi.ăCu toate acestea, nici unui adept al
creştinismului nu i-ar trece prin minte s recuănoasc , pornind de la descoperirileă
arheologice din Peru, pe zeul preincaşilor dreptadev ratul Dumnezeu. Punctul nostruă
de vedere este limpede: totul este mit sau, dac vre i, istoria tr it de un popor.ă ţ ă ă
Nici mai mult, nici mai pu in. Darţ aceasta, dup pă ăa noastr , este foarte mult.ăÎn concluzie, cel care porneşte
efectiv în c utarea adev rului nu areă ă dreptul s respingă ăeze noi sau îndr zne e, dară ţ
nedovedite, numai pentru c ele nu seă potrivesc felului s u deăa gândi sau a crede. Acum o sut deă
ani, nici nu era vorba m car deă naviga ia spa ial .ţ ţ ăStr bunii noştri nu aveau deci nici ună
motiv s se întrebe dac cumvaă ă str moşii noştri îndăfost sau nu vizita i de fiin eţ ţ
extraterestre. S admitem un momentă ideea însp imânt toareă ăuşi, din p cate, plauzibil că ă ă
civiliza ia noastr ar fi distrus într-unţ ă ă r zboi atomic. Fănişte arheologi ar descoperi dup 5ă
000 de ani r m şi ele statuii Libert iiă ă ţ ăţ de la New YorFolosind actualul model de gândire,
arheologii de mâine vor trage în mod obligatoriu concluzia c este vorba de o divinitateă
necunoscut , o zei a focului (dină ţă cauza tor ei) sţau poate o zeitate a Soarelui (din
cauza razelor care înconjur capulă statuii). C arăputea fi pur şi simplu vorba de o
statuie a Libert ii, nici prin gând nu i-ăţar trece cuiva care ra ioneaz conform schemeiţ ă
de gândire actuale.Calea care duce spre trecut nu mai
poate fi îngr dit cu dogme. Dac amă ă ă apucat cu adev ratăcalea anevoioas a c ut riiă ă ă
adev rului, s p r sim cu curajă ă ă ă drumurile b t torite de până ă ăsub semnul întreb rii tot ce amă
considerat drept şi adev rat. Nu neă mai putem permite săchidem ochii şi s ne astup mă ă
urechile, pe motiv c noile idei ar fiă erezii şi absurdit iăţDe altfel, acum cincizeci de ani nu
era oare o absurditate s - i închipuiă ţ c omul va p şiă ă-o zi pe Lun ?...ă
CAPITOLUL AL VI-LEA
To i cronicarii au avut oare aceeaşiţ fantezie stranie? Din nou şi mereu „care cereşti”! Ex ozii termonucleare în antichitate? Cum au fost descoperite planete f r ajutorulă ă teles copului? Ciudatul calendar al stelei Sirius. În nord, nimic nou. Unde se afl vechilăe c r i? Un mesaj pentru oameniiă ţ
anului 6965. Ce ar mai r mâne dină omenire dup o distruge re total ?ă ă
Potrivit însemn rilor şi aprecieriloră f cute pân acum, în antichitate auă ă existat fapte ca conform reprezent riloră curente, n-ar fi trebuit s existe.ă Sârguin a noastr de a colec i a diverseţ ă ţ descoperiri n-a ajuns îns nici peă departe pân la cap t.ă ăDe pild , şi mitologia eschimoşiloră
are preten ia c primele lor triburi auţ ă fost purtate s pre nord de c tre „zei”ă
cu aripi de bronz! Cele mai vechi legende indiene pomenesc despre o pas re a tunetului care le-ar fiă
adus focul şi roadele. În fine, mitologia mayaşi lor, Popol Vuh, pretinde c „zeii” cunoşteau tot:ă universul, cele patru puncte cardinale
şi chiar faptul c P mântul e rotund.ă ăDe ce a încropit imagina iaţ
eschimoşilor p s ri metalice? Cum seă ă face c indienii povestesădespre o pas re a tunetului? De undeă
au putut str moşii mayaşilor s ştie că ă ă P mântul esteăMayaşii erau în elep i, ei au atins unţ ţ
nivel superior de civiliza ie. De la ei aţ r mas unălendar remarcabil, precum şi calcule
la un nivel de necrezut. Cunoşteau anul venusian de 584 de zile şi stabiliser durataă
anului p mântesc la 365,2420 zile.ă (Rezultatul exact, ob inut azi: 365,2422!) Ne-auţ
mai l sat şi un calendar calculat pentruă 64 de milioane de ani. Pe alte inscrip ii mai noiţ
s-au descoperit cifre care ajung, probabil, la calcularea timpului pentru 400 de
milioane de ani. Se poate presupune că
vestita ecua ie venusian ar fi putut fiţ ă
calculat de un creier electronic. Înă orice caz, este greu s - i închipui c ea a fostă ţ ă
rezolvat de un popor care tr ia înă ă jungl !ăEnun ul şi termenii ecua iei venusieneţ ţ
a mayaşilor se prezint astfel:ăTzolkin are 260 de zile, anul terestru 365, iar cel venusian 584. ― ―
Aceste cifreprezint o divizibilitate uimitoare,ă
întrucât 365 face de 5 ori, iar 584 de 8 ori 73.Ceea ce ne duce la urm toareleă
egalit i:ăţ(Luna) 20 × 13 × 2 × 73 = 260 × 2 ×
73 = 37.960(Soarele) 8 × 13 × 5 × 73 = 104 × 5
× 73 = 37.960(Venns) 5 × 13 × 8 × 73 = 65
× 8 × 73 = 37.960
În consecin , dup 37.960 de zileţă ă ciclurile se suprapun. Mitologia sus inea c tot atunci or veni şi „zeii”ţ ă la marea reîntâlnire.Legendele popoarelor preincaşe
închinate zeilor afirm c stelele ar fiă ă populate şi c „ze fi venit cândva la eiă din constela ia Pleiadelor. Texteleţ originare din Sumer, Asiria, Babilon şi Egipt reiau necontenit
aceeaşi legend : „zeii” veneau dină stele, pentru ca apoi s se reîntoarcă ă la ele. C l toreau prin ceruri cu naveă ă sau care de foc, posedau arme cumplite şi f g duiau unor oameniă ă harul nemuririi.Este firesc ca popoarele str vechi s -ă ă
şi fi c utat zeii în ceruri şi, totodat ,ă ă s -şi fi d ber imagina iei pentru aă ţ zugr vi cu mare lux de am nunteă ă m re ia acestor apari ii uimitoar Dar,ă ţ ţ şi dup ce accep i aceasta, tot maiă ţ r mân de elucidat multe enigme. Deă
unde a ştiut, le pild , cronicarulă Mahabharatei c exist o arm cuă ă ă ajutorul c reia o ar ar putea fi o laă ţ ă doisprezece ani de secet ? O armă ă atât de puternic , încât s ucid şi f tulă ă ă ă din pântec echea epopee indiană Mahabharata este cu mult mai vastă decât Biblia, iar dup cele maiă rezervate evalu ri forma ei ini ial esteă ţ ă cu cel pu in 5.000 de ani mai veche.ţ Incontest abil, aceast epopee merită ă s fie citit cu al i ochi.ă ă ţAbia dac ne mai mir m când afl mă ă ă
din Ramayana c „vimanas” ă adic― ă aparatele zbur toare ă la mari ― în l imiă ţ cu ajutorul mercurului şi al unui puternic curent de aer. „Vimanas” erau tare s str bat distan eă ă ă ţ nelimitate, navigând tot atât de bine de jos în sus, de sus în j nte. O navă aerian demn de invidiat pentruă ă manevrabilitatea ei. Citatul urm toră provine din traducerea lui N. Dutt (Anglia.
1891):„La ordinul lui Rama, minunatul
vehicul urc , cu un vuiet asurzitor, sus,ă pe creastaunui nor...”S nu omitem c textul nu se referă ă ă
numai la obiectul zbur tor, ci cronicarulă subliniaz dăin nou vuietul extrem de puternic. Într-
un alt pasaj al Mahabharatei putem citi: „Bhima zbura cu vimana lui l sând oă
dâr uriaş de lumin , care aveaă ă ă str lucirea soarelui şiăgomot era asemenea tunetului
furtunii” (C. Roy, 1889).Imagina ia nu izvor şte din neant.ţ ă
Cum poate cronicarul s ne ofereă imagini a c ror reprezăentare presupune existen a uneiţ
rachete şi în acelaşi timp s ştie c ună ă asemenea vehicule s se deplaseze de-a lungul uneiă
dâre luminoase, c produce un zgomotă
însp imânt tor?ă ăÎntr-un alt text indian,
Samsaptakabadha, se fac deosebiri notabile între vehiculelecare zboar şi cele care nu potă
zbura. Prima carte a Mahabharatei dezv luie povesteaăintim a tinerei Kunti, care nu numaiă
c a primit vizita Zeului soarelui, ci aă dat şinaştere unui fiu, str lucitor aidomaă
soarelui. Întrucât Kunti ― înc peă atunci! ― se temeanea pe care o p ise, aşez copilulăţ ă
într-un coşule pe care îl l s sţ ă ă ă pluteasc pe apa ună, un om de n dejde din casta Suta,ă
g si coşule ul şi crescu copilul.ă ţDac n-ar exista asem nareaă ă
uluitoare cu povestea lui Moise, relatarea aceasta ar ficomplet lipsit de semnifica ie. Dină ţ
nou iese la iveal cu perseverenă ţă referirea la fecu
ndarea oamenilor de c tre „zei”. Caă şi Ghilgameş, Arjuna, eroul Mahabharatei, întreprindec l torie îndep rtat pentru a-i c utaă ă ă ă ă
pe zel şi a le cere arme. Când, în sfârşit, Arjunac pe zei ă dup― ce a trecut printr-oă
seam de pericole ă , se ― întâlneşte chiar cu Indra înst pânul cerului, al turi de care seă ă
afla şi so ia sa, Sachi. Viteazul Arjunaţ nu este înt
nat oricum, ci chiar într-un car ceresc de lupt , fiind invitat să ă c l toreasc împreun c e boltaă ă ă ă cereasc .ăÎn Mahabharata sunt referiri cifrice
atât de exacte, încât ai impresia că autorul ei a cun oscut foarte bine fenomenele despre care a scris. Cu groaz este evocat o arm ucig toaă ă ă ăre pentru to i lupt torii care purtauţ ă
asupra lor vreun obiect de metal. Cei care aflau din timp ce arm urma s seă ă
foloseasc îşi rupeau şi azvârleau deă pe ei toate obiectelebuc ile de metal pe care le purtau,ăţ
se aruncau în apa râurilor, sp lându-seă bine şi sp lăasemenea, toate lucrurile pe care le
atinseser .ăAceasta nu f r motive temeinice,ă ă
deoarece arma pricinuia c dereaă p rului şi a unghiilor dăe la mâini şi picioare. Tot ce era viu
se vait― cronicarul ă devenea― palid şi-şi pierdeaga.În cartea a opta îl întâlnim din nou
pe Indra în carul s u ceresc alc tuită ă din raze. Dintroamenii, el l-a ales şi autorizat doar
pe Judhisthira s ajung ă ă ― în pofida înf iş rii săţ ăitor ― în cer. Nici aici nu se poate
trece cu uşurin peste paralelismul deţă situa ii cu Eţh şi Ilie.În aceeaşi carte este descris
(probabil prima relatare a unui bombardament cu o arm tăermonuclear ) modul în care Gurkhaă
a azvârlit asupra unui oraş mare, de la bordul unei puternice vimana, un singur proiectil.
Descrierea cuprinde termeni care ne reamintesc pe cei folosi i de martorii oculariţ
ai explod rii primei bombe cu hidrogenă
deasupra atolului Bikini: un fum alb
str lucitor, de zece mii de ori maiă luminos decât soarele, s-a ridicat într-o incandescenţă
f r seam n, l sând în urm un oraşă ă ă ă ă pref cut în căGurkha a aterizat, vehiculul s u p reaă ă
în bloc str lucitor de antimoniu. Să ă ad ug m, pentră ăul filozofilor, afirma ia categoric aţ ă
Mahabhnratei potrivit c reia timpulă este s mân a ună ţersului...C r ile tibetane Tantjua şi Kantjuaă ţ
pomenesc, la rândul lor, de aparate zbur toare preistoărice pe care le denumesc „perlele
cerului”. Ambele c r i precizeaz înă ţ ă mod categoric c acăinforma ii nu sunt destinate publicului,ţ
ci constituie un secret. În c r ileă ţ Samarangana şi Sutradhara, un capitol complet
descrie nave aeriene a c ror pupă ă împroşc foc şi mercăNo iunea de „foc” nu are în vechileţ
scrieri semnifica ia exclusiv a cevaţ ă care arde; sub dumirea general de „foc” ă sunt―
luate laolalt şi enumerate aproximativă patruzeci de fenome felurite, în genere magnetice şi
electrice. Ne vine greu s neă imagin m cum de au descăoperit popoarele antichit ii căţ ă
metalele grele sunt o sursa de energie, şi mai ales c auăputut s o ob in . Nu putem nici să ţ ă ă
simplific m într-atât lucrurile încât să ă declar m vecăanscrite pur şi simplu mituri. Marele
num r de exemple extrase din vechileă scrieri îng dăuie presupunerea, aproape
certitudinea c în antichitate au putută realmente fi întâlni i „ţi” zbur tori.ă
Cu vechile metode folosite, din p cate, pân acum: „...Aşa ceva nuă ă exist ... sunt greşeliăraducere... exager ri fantastice aleă
autorilor sau copiştilor”, nu o s maiă putem progresa. H işul înd r tul c ruia se ascundeăţ ă ă ă
trecutul nostru trebuie explorat cu o schem de gâău , constituit în special dină ă
cunoştin ele tehnice ale secolului înţ care tr im. Aidoma feănului navelor spa iale dinţ
antichitatea timpurie, urmeaz s seă ă dea o interpretare realmente plauzibil şi fenomenului atâtă
de des evocat al armelor însp imânt toare de care s-ă ăolosit zeii pe atunci, cel pu in într-oţ
împrejurare. Textele din Mahabharata ne oblig să ămai reflect m: Totul s-a petrecut deă
parc ar fi fost o dezl n uire aă ă ţ elementelor. Soare
le se învârtea în cerc. Pârjolită complet de dogoarea armei, lumea umbla buimac în v paieă ăe pârjol, elefan ii fugeau înnebuni iţ ţ
care-ncotro, c utând o sc pare în fa aă ă ţ groazniculuiApa clocotea, animalele mureau, iar
duşmanii erau secera i; pârjolulţ cuprinse arborii,care se pr v leau în şir, ca într-oă ă
p dure cuprins de foc.ă ăMugind îngrozitor, elefan ii seţ
pr buşeau r puşi. Caii şi carele deă ă lupt ardeau, totul arăup un incendiu. Mii de case au fostă
distruse; apoi pe mare se aşternu o linişte total .ăVânturile se pornir s sufle şiă ă
p mântul începu a se lumina.ă Priveliştea era înfior toarăle celor c zu i se zgârciser din cauzaă ţ ă
c ldurii nemaipomenite, încât nici nuă mai ar tau aăi. Niciodat pân atunci nu se maiă ă
v zuse şi nu se mai auzise de o armă ă atât de îngrozitoaRoy, Drona Parva 1889).Cei care au sc pat şi de rândulă
acesta cu via , se povesteşte înţă continuare, şi-au sp latăentul şi armele, pentru c totul eraă
acoperit de r suflarea ucig toare aă ă ”Zeilor”. Cum seunea în epopeea lui Ghilgameş? „Te-a
atins cumva r suflarea otr vit aă ă ă animalului ceresc?”Alberto Tulii, fost director al sec iuniiţ
de egiptologie a Muzeului Vatican, a g sităun fragment din vremea luiTutmes al III-lea, care a tr ită
aproximativ cu 1 500 de ani î.e.n. Textul ne informe
az c , odat , înv a ii vremii auă ă ă ăţ ţ v zut venind spre ei o minge de focă aflat pe cer şi a e era pestilen ial .ă ţ ă Tutmes şi oştenii lui au urm rit acestă spectacol pân când mingea de aă îndep rtat spre sud, pierzându-se dină vedere. Toate textele citate provin din mileniile anterioare erei noastre. Autorii au
tr it pe continente deosebite, auă apar inut unor culturi şi religii diferite.ţÎn vremurile acelea îndep rtate nuă
exista un sistem rapid de transmitere a informa iilorţ, iar despre c l torii intercontinentaleă ă
înc nu se pomenise. Cu toateă acestea, avem informa ii din toate cele patru z ri,ţ ă
surse nenum rate, iar relat rile suntă ă foarte asem n toaă ă. Oare în min ile autorilor s l şluiaţ ă ă
aceeaşi fantezie creatoare? Au fost cu to ii urm riţ ă ţaşi chip, obsedant, de aceleaşi
fenomene? Imposibil şi de neconceput ca atât istorisirile cronicarilor Mahabharatei, Bibliei,
epopeii lui Ghilgameş, cât şi acelea ale autorilor eschimoşi, indieni, ai popoarelor
nordice, tibetanilor, precum şi multe alte relat ri provenind din surse diverse să ă
con in ţ ă ca un joc al hazardului ― şl f r nici o justiă ă
acelea― şi întâmpl ri cu”zei”ă zbur tori, cu stranii vehicule cereşti şiă cu îngrozitoare cgate de apari iile lor.ţNici o imagina ie nu poate fabula înţ
acelaşi chip de jur împrejurul lumii. Cvasiuniformitatea nara iunilor are ca sursţ ă
realitatea evenimentelor preistorice. Ni s-a comunicat ceea ce a fost v zut. Se prea poateă ― şi în aceast privin lucrurile nu s-ă ţă
au schimbat
t ca re― porterii antichit ii timpuriiăţ s -şi fi exagerat şi ei materialele cuă ajutorul faeziei, dar esen a fiec rui reportajţ ă
r mâne ă ca ― şi azi realitatea,― respectiv redarea fidfaptului, evenimentului, întâmpl rii.ăS ne închipuim, de exemplu,ă
urm toarea situa ie: În jungla africană ţ ă coboar pentru primaăn elicopter. Nici un b ştinaş n-a v zută ă
în via a lui un asemenea aparat. Dinţ elicopterul ce aterizeaz cu un zgomot asurzitoră
într-un luminiş apare echipajul în inutţ ă de campanie,u c şti şi pistoale-mitralier .ă ă
S lbaticul, purtând doar o bucat deă ă pânz în jurul şaleloăînsp imântat în fa a obiectului care aă ţ
pogorât din cer şi din care au descins „zei” necunp un timp, elicopterul se ridic dină ă
nou şi dispare în v zduh.ă
R mas singur, s lbaticul trebuie s -şiă ă ă explice apari ia miraculoas la careţ ă asistase cu puainte. El va povesti celor care n-au
fost martori ai întâmpl rii cele v zute:ă ă o pas re-vehăicul ceresc, zgomotoas şi urâtă
mirositoare, fiin e cu pielea albţ ă purtând arme din care ţc... Vizita de pomin va fi memorată ă
cu sfin enie pentru totdeauna şiţ desigur transmis geănera iilor urm toare.ţ ăCând tat l va povesti fiuluiă
întâmplarea, va avea, desigur, grij caă pas rea cerului s nuă ăin mai mic , iar fiin ele care auă ă ţ
coborât din ea vor p rea, la rândulă lor, tot mai stranimai grandioase şi mai puternice.
Povestea va fi mereu îmbog it cuăţ ă elemente noi. La originea mitului va sta îns aterizareaă
efectiv a elicopterului: elicopterul s-aă
aşezat în luminiş, iar echipajul a ieşit, slujindu-se
de sc ri.ăDe acum înainte, evenimentul va
r mâne consemnat în mitologiaă tribului. Anumite lucrurinu se las îns n scocite. N-am fiă ă ă
scormonit timpurile preistorice pe urmele navigatorilor interastrali şi ale navelor cereşti
dac s-ar fi vorbit despre asemeneaă apari ii doarţîn dou sau trei c r i str vechi.ă ă ţ ăDar dac aproape toate texteleă
popoarelor preistorice de-a lungul― şi de-a latul p mântulăui istorisesc acela― şi lucru, atunci
trebuie, totuşi, s ne str duim să ă ă facem lumin în aăle obiective ascunse pân acum. „Fiulă
omului, tr ieşti în mijlocul unui neamă r zvr tit. Acă ăochi s vad , dar nu v d; au urechiă ă ă
ca s aud , dar nu aud...” (Iezechiel,ă ă
XII, 2).Ştim c la sumerieni anumite stele îiă
reprezentau pe zei. Lui Marduk = Marte, cel maimare dintre zei, i s-ar fi ridicat, pare-
se, o statuie din aur curat cânt rindă 800 de talan i, ceea ce corespunde, daca eţ
s d m crezare lui Herodot, cu 24.000ă ă kg de aurpur. Ninurta = Sirius era judec torulă
suprem al universului, acela care d dea sentin eă ţîn pricinile muritorilor. Exist scrieriă
cuneiforme dedicate lui Marte, Sirius şi Pleiadelor. În imnurile şi rug ciunileă
sumeriene sunt mereu pomenite arme ale zeilor a c roăr form şi al c ror efect nu corespundă ă
nicidecum timpurilor respective.Un imn de slav închinat lui Mardukă
aminteşte c el l sa s cad asupraă ă ă ă duşmanilor s i o pă
foc, nimicindu-i cu un fulger sclipitor. Inanna este zugr vit în l ându-se laă ă ă ţ ceruri, rănd o lumin str lucitoare, orbitoare,ă ă
care distruge casele duşmanilor.S-au g sit pân şi desene, ba chiar şiă ă
machete ale unor locuin e care nu seţ deosebesc preault de un ad post atomic prefabricat:ă
sunt rotunde, masive şi au numai o singur deschăidere ciudat înr mat . Din aceeaşiă ă
perioad ă aproximativ 3.000 de ani― î.e.n. , arheologi―it o sculptur reprezentând un atelaj,ă
inclusiv vehiculul şi vizitiul, cu doi lupt tori înăcleşta i, totul într-o execu ie de oţ ţ
deosebit acurate e şi fine e. Esteă ţ ţ cunoscut faptul c
enii st pâneau arta meşteşugurilor laă perfec ie.ţDe ce au f urit ci un „ad post'' greoi,ă ă
când celelalte obiecte dezgropate la Babilon şi Uruk sunt opere de art cu totulă
remarcabile? Nu de mult s-a descoperit în oraşul Nippur
la 150 km sud de Bagdad o― ― întreag bibliotec sumerian ,ă ă ă cuprinzând aproape 60.000 dede lut. Pe una din ele g sim s pată ă ă
pe şase coloane cea mai veche descriere a potopului. În aceast relatare figurează ă
numele a cinci oraşe anterioare potopului: Eridu, Badtibira, Larak, Sitpar şi Schuruppak. Până
acum dou din aceste oraşe n-auă fost identificate.Pe aceste t bli e, cele mai vechiă ţ
dintre toate câte au fost g site până ă acum, Noe al sumernilor, pe nume Ziusudra, ar fi locuit la
Schuruppak, unde şi-a construit şi arca. Ceea ce înseamn c acum dispunem deă ă
o nou reprezentare a potopului, maiă veche decât aceeape care am avut-o în epopeea lui
Ghilgameş. Desigur, nimeni nu ştie dac noi descopeririăn-ar putea scoate la iveal versiuni şiă
mai timpurii.Oamenii civiliza iilor antice par a fiţ
fost obseda i de ideea nemuririi sau deţ reînvieri. Dup cât se pare, servitorii siă
sclavii se instalau de bun voie înă mormântul st pâniloăd aceştia mureau. În necropola de la
Şub-At z ceau laolalt ă ă ― în cea mai perfect rânduialău in de şaptezeci de schelete. Nu s-aţ
putut sesiza nici cel mai m runt indiciuă c ar fiăfost sili i s procedeze astfel. Şezândţ ă
sau stând în picioare, în veşmintele
lor de ceremoclavii au aşteptat moartea, care
trebuie s se fi produs, probabil,ă repede şi f r durere,ă ăcu ajutorul otr vii.ăImperturbabili, pe deplin convinşi, ei
vor fi sperat o via nou în lumeaţă ă cealalt , al tuă ăe st pânii lor. Cine le-a b gat în capă ă
acestor popoare p gâne ideeaă reînvierii? Nu mai puţt este şi lumea zeit ilor egiptene.ă ăţ
Despre fiin e teribile, care se deplasauţ în b rci peămament, afl m chiar din cele maiă
vechi documente ale popoarelor de pe Nil. Un textcuneiform în care era prosl vit Ra,ă
Zeul soarelui, spune: „Tu te amesteci printre stele şi Lun , tu tragi de-a lungul ceruluiă
şi P mântului vasul lui Aton,ă asemenea stelelor care, neobosite, alearg jur împrejură
şi aştrilor de la Polul Nord care nu apun niciodat ”.ăIat o alt inscrip ie, aflat într-oă ă ţ ă
piramid : „Tu eşti acela care stai deă milioane de anrova cor biei Soarelui”.ăDeşi vechii egipteni au fost mari
maeştri în calcule de nivel superior, r mâne totuşi straău faptul c în leg tur cu stelele şi oă ă ă
corabie cereasc ei pomenesc despreă milioane de anCe spune Mahabharata în această
privin ? ”Timpul este s mân aţă ă ţ universului”.La Memfis, zeul str bun Ptah i-aă
înmânat regelui dou proiecte pentruă s rb torirea jubileuă ăi domniei sale, subliniind c jubileulă
urmeaz a fi s rb torit de şase ori laă ă ă intervale decâte o sut de mii de ani. Trebuie să ă
mai men ion m c zeul str bun Ptahţ ă ă ă ap ruse, înainteă
regelui proiectele, într-un str lucitoră vehicul ceresc, pentru ca dup aceeaă s dispar că ău el la orizont. La Edfu se g sesc şi aziă
pe por i şi temple imagini ale soareluiţ înaripatsau ale unui şoim ce pluteşte,
împodobit cu semnele hieroglifice ale eternit ii şi vie iăţ ţice. Reprezent ri atât de numeroaseă
ale unor zei înaripa i ca în Egipt nuţ se g sesc în nicăul din celelalte centre arheologice de
pe glob.Fiecare turist cunoaşte insula
Elefantina cu renumitul instrument de m surare a apelăor Nilului de la Assuan. Înc înă
scrierile cele mai vechi, insula era denumit Elefantinăa, fiindc , într-adev r, avea şi desigură ă
are şi acum contururile unui elefant. Dar de undeştiau acest lucru str vechii egipteni,ă
de vreme ce acest contur este vizibil numaide la o mare în l ime, cum ar fi dintr-ă ţ
un avion? Or, vreo colin anume careă s ofere o perăspectiv şi care s te îmbie cumvaă ă
la o compara ie nu exist acolo.ţ ăPe o construc ie din Edfu s-aţ
descoperit recent o inscrip ie careţ atrage aten ia asuprţa faptului c edificiul are o origineă
divin , întrucât planurile sale ar fi fostă desenate de c tre Im-Hotep, trecut în rândulă
zeilor. Acest Im-Hotep este o persoană foarte misterioas şi în eleapt , un fel deă ţ ă
Einstein al epocii sale. Era deopotrivă preot, scriitor,dic, arhitect şi filozof. Lumea antic ,ă
lumea lui Im-Hotep, dup cumă recunosc arheologii, nu avea la îndemân pentruă
prelucrarea pietrei decât pene de lemn
şi aram : nici una năi alta nu erau îns potrivite pentruă
t ierea blocurilor de granit.ăTotuşi, în eleptul Im-Hotepţ
construieşte pentru faraonul s u,ă Djoser, piramida în trepte dla Sakkara! Construc ia aceasta, înaltţ ă
de 60 m, este o oper de artă ă arhitectonic care mătârziu n-a mai putut fi imitat decâtă
imperfect. Im-Hotep denumi întreaga construc ie, înţnjurat de un zid înalt de 10 m şiă
lung de 1.600 m „Casa veşniciei”. De altfel, a dispus cel s fie îngropat acolo, pentru ca laă
înapoierea zeilor pe P mânt, aceştiaă s -l poat tră ăŞtim c piramidele sunt construiteă
dup criterii astronomice. Totuşi, dacă ă inem seama cţ ăre astronomia vechilor egipteni nu se
ştie aproape nimic, afirma ia devineţ sup r toare.ă ă
Sirius era unul din pu inii aştri faţ ţă de care egiptenii manifestau interes. Dar tocmai
interesul pentru Sirius pare aproape straniu pentru c de la Memfis Siriusă poate fi observat doar la începutul fiec reiă
perioade de rev rsare a Nilului,ă diminea a, pu in deţ ţasupra orizontului, în lumina zorilor.Şi pentru ca paharul surprizelor să
fie plin, s-a descoperit în Egipt un calendar de mare precizie alc tuit în anul 4.221ă
î.e.n.; calculat în func ie de r s ritul luiţ ă ă Sirius (1t 19 iulie), el cuprinde cicluri―
anuale pe o perioad ce dep şeşteă ă 32.000 de ani.S admitem c vechilor astronomi nuă ă
le lipsea timpul ca s observe Soarele,ă Luna, aştriian de an, astfel încât, în cele din
urm , s constate c dup aproximativă ă ă ă 365 de zile toţrevin pe firmament în acelaşi loc. Nu
este îns lipsit de importan faptul că ţă ă
primul calr a fost stabilit în func ie de Sirius,ţ
deşi acelaşi lucru se putea ob ine maiţ uşor şi cueaşi rezultate studiind mersul
Soarelui şi al Lunii.Poate c în genere calendarul întocmită
dup Sirius era o reprezentare fictiv ,ă ă un calcul izvorât dintr-o probabilitate, pentru că
el nici nu prezicea r s ritul astruluiă ă respectiv; rev rsarea Nilului şi simultanaă
apari ie a astrului pe cerul dimine iiţ ţ erau o întâmplareRev rsarea Nilului nu se producea niciă
anual, şi nici în aceeaşi zi a anului. Atunci cerost putea s aib un calendar înă ă
func ie de Sirius? S fie şi aici din nouţ ă vorba de un vei element tradi ional? Exista oareţ
vreun document pe care preo ii l-auţ t inuit cu grij ?ă ă
Într-un mormânt care se presupune c ar fi apar inut regelui Udimus s-aă ţ g sit scheletul unăui animal complet necunoscut, care
avea la gât un lan de aur. De undeţ provenea animalul? Cum se poate explica faptul că
egiptenii foloseau înc de laă începuturile primei dinastii un sistem zecimal? Cum a luat
naştere într-o perioad atât deă timpurie o civiliza ie atât de dezvoltat ? De undeţ ă
provin, înc de la începuturileă civiliza iei egiptene, obţe din bronz şi aram ? Cine le-aă
predat lor cunoştin e de matematicţ ă de un nivel de necrezut şi o scriere gata conceput ?ăÎnainte de a ne ocupa de câteva
dintre construc iile monumentale, careţ ridic nenum rate pă ărobleme, s arunc m înc o dat , peă ă ă ă
scurt, o privire asupra vechilor scrieri:
De unde atâtuluitoare fantezie la povestitorii
basmelor din „O mie şi una de nop i”?ţ Cum s-a ajuns la descrierea unei l mpi careă
îndeplinea dorin ele unui vraci? Ceţ imagina ie îndr znea aţ ă ţăat formula „Sesam, deschide-te!”,
folosit de Ali-Baba şi ho ii lui?ă ţDesigur c ast zi, când aparatul deă ă
televiziune, printr-o simpl r sucire aă ă butonului, neofer imagini gr itoare, asemeneaă ă
lucruri nu ne mai uimesc. Şi de când în atâtea magazineri uşile se deschid prin ac iuneaţ
celulelor fotoelectrice, nici formula „Sesam, deschide-te!” nu mai reprezint o enigmă ă
deosebit .ăÎn orice caz, ast zi, romaneleă
ştiin ifico-fantastice ale autorilorţ contemporani par niştelucr ri serbede în compara ie cuă ţ
fantezia debordant a povestitorilor dină timpurile str văechi. Ai parc impresia c rapsoziiă ă
timpurilor trecute ar fi avut la dispozi ie pentruţamorsarea fanteziei un material în
parte deja cunoscut, v zut şi tr it.ă ăÎn lumea legendelor şi a miturilor
unor culturi mai pu in studiate,ţ lipsindu-ne punctecerte de sprijin, întreaga viziune
începe s pluteasc , totul fiind şi maiă ă confuz. Tradiţle islandeze şi norvegiene vechi
cunosc, bineîn eles, şi ele „zei” careţ c l toresc prin ceă ăFrigg are o slujnic ă pe Gna. Ea o―
trimite în diferite lumi c lare pe ună arm sar, care săe ridic în v zduh peste ri şi m ri.ă ă ţă ă
Arm sarul se numeşte „Zvârle dină copite” şi odat ,ăa întâlnit sus în t riile cerului câ ivaă ţ
wani necunoscu i. În cântecul lui Alwis,ţ
P mântulăuna şi spa iul sideral au denumiriţ
diferite, în func ie de cei care leţ rostesc: oamenii,„zeii”, uriaşii sau aşii. Cum de s-a
putut, în timpuri atât de îndep rtate,ă când sfera cuera atât de restrâns , ajunge laă
diverse viziuni despre unul şi acelaşi lucru?Vedele vechilor germani, cântecele şi
diversele saga ale nordicilor, deşi transcrise abia în jurul anilor 1200 e.n. de c treă
eruditul Sturluson, num r , totuşi,ă ă câteva mii de avechime. Foarte des, simbolul lumii
const în aceste prime scrieri într-ună disc sau obil ă lucru destul de semnificativ― -, iar Thor, cel mai mare dintre zei,―
este întotdeauna reprezentat purtând ciocanul
pietrarilor. Profesorul Kühn emite
ipoteza c cuvântulăgerman Hammer (ciocan) înseamnă
„piatr ”, fiind originar din epoca pietreiă şi fiind extinabia mai târziu asupra obiectului
respectiv din bronz sau fier. Ceea ce ar însemna căThor şi simbolul lui, ciocanul, sunt
reprezent ri foarte vechi, probabil chiară din epoca de piatr . De altfel, cuvântulă
Thor are drept corespondent în vedele indiene, în nota ia sanscrit , pe „Tanayitnu”, careţ ă
ar putea fi tradus, dup con inutul lui,ă ţ prin „cel cproduce tunetul”. Thor, mai marele
peste zeii nordici, este st pânulă ”wanilor” din mitologia german , cei care amenină ţă
întinsul cerurilor.Într-o discu ie asupra aspectelor cuţ
totul noi privind cercetarea trecutului s-ar pu
tea ridica obiec ia: doar nu tot ceeaţ ce se refer la legendele despreă fenomenele ce
reşti poate constitui un şir de dovezi pentru a confirma ipoteza unor zboruri spa iale care ar fi avut locţ într-un trecut foarte îndep rtat! Deă fapt, nici nu ne propunem aşa ceva, indic m pasaje din cele mai vechiă scrieri care nu-şi g sesc locul înă modelul de gând ire folosit pân înă prezent. Semnele noastre de întrebare vizeaz acele probleme într-adevă up r toare a c ror semnifica ieă ă ă ţ ştiin ific şi ale c ror consecin e nuţ ă ă ţ puteau fi b nuite n i, nici deă traduc tori şi nici de copişti. Am fi gataă s consider m traducerile drept fals eă ă şi copiile drept inexacte dac toateă aceste legende pline de fantezie şi atât de înflori te nu ar fi, totuşi, acceptate în întregime, de îndat ce pot fiă integrate în vreo religie Este nedemn de un om de ştiin s contesteţă ă valoarea elementelor care nu concord cu model ul s u ele gândireă ă şi s le recunoasc exclusiv pe aceleaă ă
care sus in tezele sale. Ce for gnanţ ţ ţă ar c p ta tezele noastre dac ne-ară ă ă sta la dispozi ie traduceri noi, realizateţ cu o iul omului erei cosmice!Pe malurile M rii Moarte s-auă
descoperit recent fapt care ne― îng duie s ad ug m, cu per ren ,ă ă ă ă ţă verigi noi la lan ul presupunerilorţ noastre - suluri cu fragmente din― texte apoc aliptice şi liturgice. Din nou se pomeneşte în texte apocrife atribuite lui Abraham şi M oise, despre care cereşti cu ro i şi care scuip foc,ţ ă în timp ce referiri asem n toare lip înă ă c r ile lui Enoh în versiunile etiopiana şiă ţ slav .ă„În spatele fiin ei am v zut un car cuţ ă
ro i de foc şi fiecare roat era jurţ ă împrejur plină, iar pe ro i era un tron, înv luit înţ ă
fl c ri care curgeau în jurul lui”. (Textă ă apocrif:m, XVIII, 11/12.)În interpretarea profesorului Scholem,
tronul şi carul, simboluri ale misticismuluiiudaic, corespund în mistica elenistică
şi a creştinismului primitiv cu pleroma (=abunden de lumin ). Iat o interpretareţă ă ă
onorabil , dar poate fi ea preluat caă ă fiind dovedităic? Putem s întreb m deschis ce seă ă
va întâmpla dac accept m teza că ă ă unii oameni au v zutăcarele de foc de atâtea ori descrise?
În sulurile de la Qumran a fost adeseori folosit o scriere care pân acum aă ă
r mas nedescifrat ; între documenteleă ă g site în a patra peăo lucrare de astrologie alternează
pân şi caracterele cu care e scris .ă ăO observa ie astronomic poartţ ă ă
titlul! „Cuvintele pe care le-a adresat în eleptul tuturorţiilor Aurorei”. În fond ce anume se
opune atât de categorie şi conving toră
posibilit ii căţscrierea carelor de foc, care abund înă
textele din timpurile str vechi, să ă corespund reaălit ii? Doar n-o s ne mul umim cuăţ ă ţ
afirma ia atât de banal şiţ ă aproximativ c în antichiă ăau exista care de foc! Un astfel de
r spuns ar fi nedemn de aceia pe careă ne-ar pl căea s -i aducem, cu ajutorul întreb riloră ă
noastre, la noi concluzii. În definitiv, nici nu e aşa mult de când persoane
competente afirmau c din cer nu potă c dea pietre (meteori iă ţ) pentru c în cer nu exist pietre...ă ăNu au ajuns matematicienii din
secolul trecut, pe baz de calcule, laă concluzia, pe atunci irefutabil , c un tren nu seă ă
poate deplasa cu mai mult de 34 km pe or , deoaărece la o vitez superioar aerul ar fiă ă
împins afar din tren, iar pasagerii s-ăar asfixia?... înc n-au trecut o sut de aniă ă
de când s-a ”demonstrat” c un obiectă mai greu decâtnu va putea zbura niciodat ...ăÎntr-un ziar respectabil este criticată
cartea lui Walter Sullivan, Semnele din univers, ca una ce ine de literaturaţ
ştiin ifico-fantastic , sus inându-se,ţ ă ţ totodat , c atină ăstelelor Epsilon-Eridani sau Tau-Ceti
este absolut imposibil , chiar şi într-ună viitorîndep rtat; se mai sus ine c nu voră ţ ă
putea fi parcurse distan e uriaşe cuţ ajutorul efectui dilat rii timpului şi nici al cufund riiă ă
cosmonau ilor într-un somn adânc,ţ asem n tor hiă ăi, prin sc derea temperaturii corpului.ăCe bine c în trecut au existată
întotdeauna destui vizionari îndr zne iă ţ
şi în acelaşi timpa critica contemporanilor! F r ei n-ară ă
exista azi re eaua feroviar careţ ă împânzeşte întreob, cu trenuri alergând cu o viteză
mai mare de 200 km pe or (s nuă ă uit m: la peste 34 kmăvitez pe or , pasagerii mor)..., f ră ă ă ă
ei n-ar exista ast zi avioane cuă reac ie, pentru cţfi trebuit s se pr buşeasc (s nuă ă ă ă
uit m: obiectele mai grele decât aerulă nu pot zbura!), în sfârşit, f r ei n-ar fi existată ă
rachetele lunare (s nu uit m: pentruă ă c omul nu-şiăplaneta!). Pe scurt, multe, foarte multe
nu s-ar fi întâmplat clac n-ar fiă existat vizionarii.O parte dintre savan i ar dori s seţ ă
limiteze la studiul aşa-numitelor realit i. Dar ei uăţit prea repede şi cu prea multă ă
uşurin c ceea ce este ast ziţă ă ă realitate, ieri a fost întopic al unui vizionar. O importantă
parte a descoperirilor care au f cută epoc şi careătrec azi drept realit i nu le dator măţ ă
nicidecum cercet rilor sistematice, ciă întâmpl riloăricite. Şi unele au fost înscrise în
cartea „vizionarilor serioşi” de cei care prin speculle lor îndr zne e au reuşit s treacă ţ ă ă
de bariera prejudec ilor. Un lucruăţ este îns cert:ă
osibilit ilor se vor îngusta în viitorăţ zi de zi. Heinrich Schliemann a descoperit Troia numai fiindc n-a luată c r ile lui Homer drept basme şiă ţ fabula ii!ţCunoaştem înc prea pu in trecutulă ţ
nostru ca s ne putem permite să ă emitem unele judec i tive! Descopeririăţ noi pot atrage dup sine clarificareaă unor mistere f r egal, citireă ăa atent a unor manuscrise vechiă
poate s pun în discu ie realit i deă ă ţ ăţ mult vreme accept e altfel, acum eă clar c din c r ile antichit ii mai multeă ă ţ ăţ s-au distrus decât s-au p stra Americaă de Sud se pare c ar fi existat oă lucrare în care ar fi fost consemnate toate cunoştin ele antichit ii; cel de-alţ ăţ
63-lea rege incaş, Pachacuti al IV-lea a dispus dis trugerea ei. Biblioteca din Alexandria a fost dotat de eruditulă Ptolemeu Soter cuun fond de 500.000 de lucr ri,ă
cuprinzând toate tradi iile omenirii. Oţ parte a biblio tecii a fost distrus deă romani, iar restul a fost pus pe foc ― sute de ani mai târziu
de califul Omar. ― Într-adev r, esteă de neînchipuit: s foloseşti pentruă înc lzitul b ilo e din Alexandriaă ă manuscrise de nepre uit şi deţ neînlocuit! Ce s-a întâmplat cu biblioteca templului din Ierusalim? pare-se, 200.000 de volume? Ce comori şi mistere au fostsortite pieirii de c tre împ ratul chineză ă
Chi-Huang atunci când în anul 214 î.e.n. a dispu din considerente politice distrugerea unor lucr ri de istorie,ă astronomie şi filozofie? Câte texte a pus s fie distruse înă
Efes iluminatul Pavel? Şi ce tezaur -― greu de ima ginat de scrieri privind― toate domeniile ştiin ei s-a irosit dinţ pricina fanatismului religios? Câte mii de opere de
neînlocuit au fost sortite focului de
c lug ri şi misiona ri, în râvna loră ă sacr şi oarb , în rile Americii deă ă ţă Sud şi centrale?Deşi acestea s-au petrecut cu sute
de mii de ani în urm , a dobândită oare prin aceasta o menirea mai multă în elepciune? N-au trecut decât câtevaţ decenii de când Hitler a ordonat derea c r ilor în pie ele publice. Din fericire,ă ţ ţ ast zi c r ile nu mai sunt, ca în timpuriă ă ţ cute, unicate.Textele şi fragmentele r mase laă
îndemâna noastr ne mai transmită înc cunoştin e şi infor mpurileă ţ str vechi. Din totdeauna, în elep iiă ţ ţ popoarelor au ştiut c viitorul aduce cuă sine boaie şi revolu ii, sânge şi pârjol.ţ Poate c de aceea au ascuns de lume,ă în construc iile entale ale epocii lor,ţ sau au pus cumva la ad post de oă eventual distrugere câte cevaădin secretele şi tradi iile ştiin ei lor.ţ ţ
Poate c o sum de informa ii meniteă ă ţ s supravi urtunii timpurilor au fostă
ascunse în piramide, temple, statui sau în texte cifrate?Iat ceea ce ar merita s verific m,ă ă ă
de vreme ce ast zi spirite prev z toareă ă ă au hot rât s eze în acelaşi fel pentruă a transmite posterit ii unele valori.ăţÎn cursul anului 1965, americanii au
îngropat în solul New Yorkului două capsule astfel construite încât să reziste pân în anul 6965, indiferentă de calamit ile care ar lovi pân tul.ăţ Capsulele, menite s biruie timpul,ă con in informa ii pe care vrem s leţ ţ ă transmitem viitorimii, astfel încât cei ce-şi vor da odat şi odat ostenealaă ă s destrame bezna care jur trecutulă ă înaintaşilor lor s afle cum am tr ită ă noi. Turnate dintr-un metal mai rezist ent decât o elul, capsulele ar puteaţ sc pa nev t mate şi din încercareaă ă ă unei explozii atom În afara „informa iilor de actualitate” s-au maiţ introdus acolo vederi ale unor oraşe, fo tografii de vapoare, automobile,
avioane şi rachete; ele mai con inţ mostre de metal şimase plastice, eşantioane de postav,
fire şi es turi, obiecte uzuale, caţ ă monezi, unelte şi articole de toalet , precum şi c r iă ă ţ
de matematic , medicin , fizic ,ă ă ă biologie şi asttoate microfilmate. Pentru ca ceea ce
s-a depus s poat fi folosit într-ună ă viitor îndep rătat şi totodat necunoscut, întregulă
material a fost prev zut cu un codă ingenios, cu ajutorul c ruia descrierea şi deseneleă
obiectelor depuse vor putea fi traduse în limbileviitorului.Ideea de a d rui posterit ii capsuleă ăţ
cu aceste tezaure ale civiliza iei aţ apar inut unuiţgrup de ingineri de la „Westinghouse-
Electric”. Ingeniosul sistem de descifrare dest
inat genera iilor înc necunoscute aţ ă fost inventat de John Harrington. Oare cei ce auf cut-o au fost nişte s rmani nebuni?ă ă
Nişte vis tori? Punerea în practic aă ă acestei idei npare mai curând fericit şi liniştitoare,ă
înseamn c în zilele noastre maiă ă exist oameniăgândesc la ceea ce va fi peste 5.000
de ani. Arheologii unui viitor îndep rtată nu voravea sarcini mai uşoare decât acelea
ale noastre. Dup un pârjol atomic,ă nici bibliotecile lumii noastre, nici celelalte realiz riă
de care suntem atât de mândri nu vor mai servi la nimic, nu vor mai avea vreo
valoare, pur şi simplu vor disp rea,ă fiind distruse, pref cute în atomi. Fapta şiă
fantezia oamenilor din New York nu sunt justificate
numai pentru cazul însp imânt toră ă când globul p mântesc ar fi sfârtecată de bombe atomice;area axei p mânteşti numai cuă
câteva grade ar putea provoca inunda ii de propor ii înc neţ ţ ăute şi în orice caz de nest vilit,ă
suficiente pentru a face ilizibil orice cuvânt scris.Cine este atât de prezum ios încât sţ ă
sus in c în elep ii antichit ii n-auţ ă ă ţ ţ ăţ putut s seă
s-au gândit în în elepciunea lor ceiţ de la New York?Este mai mult ca sigur c strategiiă
unui r zboi nuclear şi termonucleară nu-şi vor pr p diă ămbele aruncându-le asupra unor
locuitori neciviliza i ai p durilor sau aţ ă eschimoşilor inofensivi. Ele vor fi îndreptate asupra
centrelor civiliza iei. Haosul radioactivţ seva abate deci asupra popula iilorţ
celor mai avansate, mai puternic dezvoltate. Vorsupravie ui undeva, foarte departe deţ
centrele civilizate, popoare subdezvoltate,s lbatice, primitive. Întrucât nu auă
participat la efortul de dezvoltare a culturii,ele nici nu vor putea s o transmită ă
sau m car s comunice ceva despre ea.ă ă Nici chiar învăvizionarii care se vor osteni să
salveze o bibliotec subp mântean ,ă ă ă respectiv s-o îngroaundeva, nu vor putea face nimic
pentru viitor. Bibliotecile „obişnuite” vor fi oricumdistruse, iar supravie uitorii din rândulţ
primitivilor habar nu vor avea despre bibliotecile ascunse sau secrete. Mari
suprafe e ale globului, se vorţ transforma în pustiuri pârjolite, deoarece radia iile nuţ
vor îng dui dezvoltarea vegeta ieiă ţ timp de sute deani. Cei sc pa i cu via vor suferiă ţ ţă
probabil muta ii biologice, iar dupţ ă 2.000 de ani nue va mai şti nimic despre oraşele
nimicite. Natura, cu for a ei titanic , vaţ ă m cina ruinelăe, fierul şi o elul vor rugini, totul seţ
va preface în pulbere.Şi totul va reîncepe! C ci omul poateă
s repete propria sa aventur de două ă ă
şi de trei oriposibil s ajung , tot foarte târziu, laă ă
descifrarea tainei, tradi iilor şi aţ vechilor scrieri. 5.000 de ani dup catastrof ,ă ă
arheologii ar putea presupune că oamenii secoluluial XX-lea nu au cunoscut fierul,
întrucât nu vor g si nici o urm înă ă cercet rile şi s p tă ă ăr. Dac se vor g si benzi deă ă
magnetofon, nu se va şti ce întrebuin are s li se dea; niciţ ăr nu se vor putea deosebi benzile
imprimate de cele nefolosite. Şi poate c aceste băenzi vor avea înscris rezolvareaă
multor, foarte multor enigme. Texte care ar relatadespre oraşe uriaşe, în mijlocul
c rora casele ar ajunge la sute deă metri în l ime, vor fă ţclarate neverosimile, pentru c , se vaă
spune, asemenea oraşe n-ar fi putut
exista. Galeriile metroului londonez vor fi
privite ca o curiozitate geometric sau,ă desigur, ca un sistem de canalizare
extraordinar de bine conceput. Apoi vor fi descoperite, poate chiar pe neaşteptate, noi
date, în care se va relata despre zborul omului dintr-un continent într-altul cu
ajutorul unor p s ri uriaşe, despreă ă nave stranii carearuncau jeturi de foc şi disp reau înă
ceruri. Toate acestea vor fi din nou clasificate drept ”mitologie” pentru c , esteă
limpede, n-au putut exista p s ri atâtă ă de mari şi monşreşti care s verse foc.ăTraduc torii din anul 7.000 vor aveaă
mult de muncit si ceea ce vor putea descifra,din fragmentele de materiale relatând
desf şurarea unui r zboi mondial înă ă secolul al XX-lea va suna de la un cap la altul
neverosimil.Multe lucruri vor putea fi clarificate
dac vor r mâne suficiente puncte deă ă sprijin pentru cercet ri. 5.000 de aniă
reprezint un timp foarte, foarteă îndelungat. Numai printr-un capriciu al naturii, blocurile de
piatr prelucrat ar putea supravie uiă ă ţ atâta timp. Cu cele mai groase şine de cale
ferat , natura nu ar fi tot atât deă binevoitoare.În curtea unui templu din Delhi se
g seşte, aşa dup cum am mai relatat,ă ă un pilon de fieralc tuit din mai multe buc i sudate,ă ăţ
care de mii de ani rezistă intemperiilor, f r s seă ă ăivit o urm ele rugin ; nici sulful şi niciă ă
fosforul nu-l pot ataca. Avem în fa aţ
noastrăaliaj de fier provenit din antichitate, a
c rui formul a r mas necunoscut .ă ă ă ă Poate c pilăonul a fost turnat de un grup de
ingineri care, privind departe în viitor, dar fiind lipsi i de posibilitatea de a ridica oţ
construc ie uriaş , au vrut, totuşi, sţ ă ă lase posrit ii un monument în stare săţ ă
supravie uiasc peste timpuri, un semnţ ă al civiliza iei lorţCurioas situa ie. Culturile str vechiă ţ ă
ne-au l sat construc ii pe care noi,ă ţ ast zi, nu leătem executa nici cu mijloacele tehnice
cele mai moderne. Vestigiile acestea masive de piatr stau ast zi în fa aă ă ţ
noastr , nepermi ând nici o îndoială ţ ă asupra existen ei loţe ce nu admitem c a existat ceva ceă
nu putem explica, se caut dină
r sputeri o explicăa ie „rezonabil ”. S scoatem ochelariiţ ă ă
de cal şi s c ut m împreun ...ă ă ă ă
CAPITOLUL AL VII-LEA
Un ring de dans pentru uriaşi. Din ce tr iau vechii egipteni? Hufu era ună impostor? Misterul piramidelor. Men inerea vie ii prin sc dereaţ ţ ă temperaturii cadavrelor. Creator i de mod preistorici. Este oare absolută sigur metoda C-14?ă
La nord de Damasc se întinde terasa de la Baalbek: o platform alc tuită ă ă din blocuri de piatr , dintre care uneleă m soar în lungime peste 20 m,ă ă cânt rind aproape 2.000 de tone.ă
prezent, arheologia nu a putut oferi o explica ie conving toare asupraţ ă scopului pentru care a fost construit această ă
platform , a modului cum a fostă realizat şi a celor carăe au s vârşit aceast munc .ă ă ă
Profesorul rus Agrest consider că ă este posibil s fie vorbaăvestigii ale unui uriaş teren de
aterizare.Dac acord m credit istoriei, aşa după ă ă
cum ne este ea prezentat , gataă prelucrat , spre suărinderea noastr , afl m c în Egiptulă ă ă
antic a ap rut deodat o civiliza ieă ă ţ înfloritoare. Oi şi temple uriaşe, statui imense de o
mare expresivitate, drumuri excep ionale flancaţte de statui impun toare, sisteme deă
canalizare perfecte, morminte somptuoase s pateăîn stânc , piramide colosale...ă
acestea şi multe alte lucr ri demne deă admira ie, pur şiţlu, au âşnit din p mânt. Adev rateţ ă ă
minuni într-o ar a c rei preistorie aţ ă ă r mas necunoscăse dovedeşte deodat capabil s deaă ă ă
via unor asemenea realiz ri!ţă ăP mânturi fertile erau, în afaraă
deltei Nilului, doar fâşiile înguste de-a lungul ambelorluri ale fluviului. Şi toate acestea în
condi iile în care specialiştii apreciazţ ă popula iţiptului din perioada ridic rii mariloră
piramide la 50 de milioane de locuitori! (Ocifr care, de altfel, este în evidentă ă
contradic ie cu cea de 20 de milioaneţ de oamenila care s-a apreciat totalul popula ieiţ
globului prin anul 3.000 î.e.n.)Fa de o evaluare atât de fantastic ,ţă ă
câteva milioane de locuitori în plus sau în minus n
himb datele problemei; un lucru esteă sigur, şi anume c to i aceşti oameniă ţ trebuiau s fiăhr ni i! Pentru c nu exista numaiă ţ ă
mul imea uriaş a constructorilor,ţ ă pietrarilor, ingineror şi marinarilor; nu existau numai
sute de mii de sclavi, ci şi o armată bine înzestrat ,ăcasta numeroas a preo ilor, careă ţ
tr iau destul de bine, nenum ra iă ă ţ negustori, rani şiţăari şi, desigur la un loc de cinste,
curtea faraonului, care ducea o viaţă îmbelşugat . Toăceşti oameni reuşeau oare s tr iască ă ă
din pu inele roade pe care le puteaţ oferi delta Nilui?Ni se spune c pentru transportulă
blocurilor de piatr necesare ridic riiă ă piramidelors-au folosit trunchiuri rotunde de
lemn. Dar este pu in probabil ca ceiţ
câ iva copaci,ţîn majoritate palmieri, care creşteau
pe vremea aceea (ca şi în zilele noastre) în Egipts fi fost t ia i şi fasona i pentruă ă ţ ţ
necesit ile construc iilor, deoareceăţ ţ curmalele eraut necesare ca aliment, iar trunchiurile
şi coroana lor constituiau singurele ad postăuri umbroase în acest peisaj pârjolit
de soare. Şi totuşi, probabil că acestea au fost mijloacele folosite pentru transport,
pentru c o explica ie tehnic cât deă ţ ă cât plauzibil peăru construirea piramidelor nu s-a
putut g si.ăPoate c lemnul a fost importat?ă
Pentru aceasta ar fi fost însă necesar o flot consideraă ăbil , care s aduc lemnul laă ă ă
Alexandria, iar de acolo el ar fi trebuit transportat în s
us pe Nil pân la Cairo. Deoarece înă perioada ridic rii piramidelor egipteniiă nu dispuneau înc de cai şi de atelaje, nu existaă
alt posibilitate. Abia în timpulă dinastiei a XVII-a, cam prin 1.600 î.e.n.. au început
s fie folosite la transport calul şiă c ru a. Un regă ţpentru o explica ie conving toareţ ă
privind modalitatea de transport a blocurilor depiatr !ăTehnica construirii piramidelor suscită
nenum rate enigme, f r a ne oferi înă ă ă schimb nicio solu ie real .ţ ăCum au putut s pa morminte înă
stânc ? Ce mijloace au avut laă dispozi ie pentru a f uri labţ ăintul de galerii şi de înc peri? Pere iiă ţ
sunt netezi şi de cele mai multe ori împodobi i cţesce. Galeriile, care p trund oblic înă
stânc , sunt prev zute cu trepte,ă ă lucrate dup toatăregulile meseriei; ele conduc în
camerele funerare, situate la mare adâncime. Numeroşii turişti, care r mân uimi i în fa a lor,ă ţ ţ
nu pot ob ine nici o explica ieţ ţ referitoare la tmisterioas a construc iei. Şi totuşi,ă ţ
este cert c egiptenii st pâneau laă ă perfec ie artaţruc iei înc din timpurile cele maiţ ă
vechi, pentru c nu exist nici oă ă deosebire între felugrijit în care au fost ridicate primele
piramide şi cele din timpurile mai apropiate. Între mormântul lui Teti din dinastia
a VI-a şi cel al lui Ramses I din Regatul Nounu exist nici o deosebire, cu toate că ă
între ridicarea primului mormânt şi a celui de-aldoilea s-au scurs cel pu in 1.000 deţ
ani! Este evident c la vechea tehnic ,ă ă odat însuşitău s-a mai putut ad uga nimic nou, aiă
mai degrab impresia c morminteleă ă construite ulterior sunt nişte copii, din ce în ce
mai pu in reuşite, ale primelor modele.ţTuristul care este plimbat coco at peţ
o c mil denumit ”Bismarck” sauă ă ă „Napoleon”, în funcnalitatea turistului, la apus de Cairo, în
direc ia piramidei lui Kheops, simte laţ un moment dat şi el acea senza ieţ
curioas pe care o declanşează ă întotdeauna vestigiile unutrecut de nep truns. El afl c înă ă ă
cutare sau cutare loc şi-a ridicat mormântul un anume faon. Şi cu aceste cunoştin e însuşiteţ
înc din şcoal şi pe care acum şi le-ă ăa reîmprosp taăpe corabia deşertului înapoi la Cairo,
dup ce, bineîn eles, a f cut şi câtevaă ţ ă
fotografii
ionante. Au fost n scocite, îndeosebiă cu privire la piramida lui Kheops, vreo câteva s ute de teorii stupide, care nu rezist nici la cea mai sumară ă analiz . În cartea de 600 de pagini aă lui Charles Piazzi Smyth Our Inheritance in the Great Pyramid, ap rut înă ă1864, afl m despre o sumedenie deă
corela ii între volumul piramidelor şiţ globul p mântesc, are te uluiesc.ăDar chiar şi dup o examinareă
exigent a tuturor acestor teorii,ă r mân, totuşi, câteva che ni care ară trebui s ne pun pe gânduri.ă ăEste cunoscut faptul c vechiiă
egipteni practicau un adev rat cult ală Soarelui. Zeul soarelui — Ra — se plimba cu barca prin ceruri. Texte g site în piramidele din perioadaă Regatului Vechi povestesc despre plimb rile pe care le f cea regele prină ă ceruri, fireşte, cu ajutorul zeilor şi al b rcii lor.ă
Dup cum vedem, zeii şi regiiă egiptenilor au a vut şi ei de-a face cu zburatul...Faptul c în l imea piramidei luiă ă ţ
Kheops înmul it cu un miliard esteţ ă egal cu aproximativ n a P mânt-ă ţ ăSoare, respectiv 149.504.000 km, constituie oare o întâmplare? Dar că meridianu care traverseaz piramidaă împarte continentele şi oceanele în dou p r i absolut egale est t oă ă ţ întâmplare oarecare? C rezultatulă împ r irii, perimetrului bazei cu dublulă ţ în l imiiă ţl num r ă π, egal cu 3,1416, s fie totă
o întâmplare? Sau poate fi considerat întâmpl tor fa s-au g sit calculeă ă privitoare la greutatea P mântului şiă c solul stâncos pe care a fost r icată ă întreaga construc ie a fost cu aten ie şiţ ţ grij nivelat?ăNu exist nici o indica ie care să ţ ă
explice motivul pentru care faraonul Hufu, construc torul piramidei lui
Kheops, a ales ca amplasament al construc iei tocmai stânca resp ectivţ ă din pustiu. S-a afirmat c în acel locă ar fi existat un masiv stâncos care ofereacondi ii naturale ideale; s-a maiţ
afirmat, de asemenea, deşi f r preaă ă mult temei, c far aonul voia să ă urm reasc din palatul s u de vară ă ă ă felul în care progresau lucr rile.ăAmbele explica ii şchioap t . În ceţ ă ă
priveşte prima, ar fi fost, f ră ă îndoial , mult mai ra ierul s fie deschisă ă în imediata apropiere a carierelor, situate ceva mai la r s rit, pe ntru aă ă reduce în felul acesta la minimum problemele legate de transportul materialelor de construc ie. Cu privire laţ
cel lalt motiv, s-ar putea obiecta că ă este greu de crezut c faraonul aă dispus organizarea unui şantier atât de important în apropierea reşed in eiţ sale, expunându-se de bun voie, înă
mod deliberat, zi şi noapte, an de an, unui vaca rm neîntrerupt, numai pentru pl cerea de a urm ri mersul lucr rilor.ă ă ă Explica iile referito are la alegereaţ locului unde urma s se ridice piramidaă sunt atât de pu in conving toareţ ă, încât eşti îndrept it s te întrebiăţ ă
dac nu cumva şi în cazul acesta auă intervenit ”zei fie prin intermediul preo ilor. Admiterea ipotezei ar veniţ în ap rarea teoriilor noastăre privitoare la un trecut utopic al
omenirii. Aceast piramid — faptulă ă merit subliniaăt — nu numai c împarte globulă
p mântesc în dou jum t i egale, ciă ă ă ăţ se afl şi în centrulăontinentelor! Dac faptele amintite aiciă
nu sunt simple întâmpl ri — or, esteă greu s crezătr-o asemenea înl n uire a hazarduluiă ţ
— trebuie admis c fiin ele care auă ţ hot rât alegereaăui nu erau de loc str ine deă
cunoaşterea exact a formei sferice aă P mântului şi a distribării continentelor şi m rilor. S neă ă
aducem aminte de h r ile lui Piri Reis!ă ţ Nu se poate explica orice numai prin întâmpl ri sauă
prin poveşti.Cu ce for , cu ce fel de „maşini”, înţă
general cu ce fel de mijloace tehnice s-a realizatvelarea terenului stâncos? Cum au
putut fi practicate galerii atât de profunde? Cumau reuşit s rezolve problemaă
iluminatului lor? Nici aici şi nici în mormintele s pate înăc din Valea Regilor nu au fost g siteă ă
urme ale unor f clii sau cevaă asem n tor. Atât pereă ăcât şi tavanele nu prezint nici un felă
de urm de înnegrite cu fum şi nu auă fost g site năcele mai mici indicii care s arate că ă
asemenea urme ar fi fost şterse. Cum
şi cu ce mijloace au fost t iate din carieră ă
imensele blocuri de piatr ? Blocuri cuă fe e netezite şi mţuchii ascu ite. Cum au fostţ
transportate şi cum au fost aşezate una peste alta la milimetru? Explica iile nu lipsesc,ţ
dimpotriv , abund . Se poate alegeă ă dintre ele: planuriînclinate, drumuri nisipoase pe care
erau împinse blocurile, schele, rampe, rambleuri... Şi, bineîn eles, munca multorţ
sute de mii de furnici egiptene: felahi, rani, meserţă
iaşi...Nici una dintre aceste explica ii nuţ
rezist îns unei analize critice.ă ă Tehnica ce a stat la baza ridic rii marii piramide esteă
(şi r mâne?) un mister neexplicat. Înă zilele noastre, în secolul al XX-lea, nici un
arhitect nu ar putea construi o piramid asem n toareă ă ăcelei a lui Kheops, chiar dac ar aveaă
la dispozi ia sa toate mijloacele tehniceţ aletuturor continentelor.2,6 milioane de blocuri uriaşe au fost
t iate din carierele de piatr , şlefuite,ă ă transportate şi îngem nate cu precizieă
milimetric acolo unde a cerut-oă construc ia. Şi la mare aţ
ime, în interior, pere ii galeriilor auţ mai fost şi picta i în culori vii!ţS fi fost alegerea amplasamentuluiă
piramidei un simplu capriciu al faraonului?...S fi fost dimensiunile „clasice”ă
nemaiîntâlnite ale piramidei o inspira ieţ întâmpl toareăuctorului?...Mai multe sute de mii de oameni au
împins şi au tras pe trunchiuri rotunde de lemn (care nu existau) cu frânghii (care nu
existau) sus pe o ramp blocuri grele deă 12 tone...Aceast armat de muncitori seă ă
hr nea cu cereale (care nu existau)...ăDormea în colibe (inexistente), pe
care faraonul poruncise s fieă construite în fa a palţatului s u de var ...ă ăPrintr-un difuzor (inexistent),
muncitorii erau îndemna i s seţ ă
opinteasc ritmic pentruăa ridica sus blocuri grele de 12 tone...Admi ând c harnicii muncitoriţ ă
egipteni ar fi putut realiza zilnic performan a extraordiţnar pe care o reprezint asamblareaă ă
a 10 blocuri de piatr , ei ar fi avută nevoie — dac năe lu m dup aceste explica iiă ă ţ
superficiale — de vreo 250.000 de zile, adic de 664 de ani,ăpentru a asambla cele peste 2,5
milioane de blocuri de piatr din careă este alc tuiăt admirabila piramid ! ă ă Şi s nuă
trecem cu vederea faptul c această ă uriaş lucrare a luaăe exclusiv în urma unui capriciu al
unui rege excentric, care nici nu a apucat sfârşitul operei inspirate de el. Cumplit de
frumos şi nesfârşit de trist!Credem c nu este nevoie s ne maiă ă
pierdem vremea pentru a dovedi că
aceast teorie cu păreten ii de seriozitate este de faptţ
ridicol . Cine este atât de naiv încâtă s cread c pă ă ăa a fost ridicat cu un singur scop,ă
acela de a servi regelui drept mormânt? Cine persist s pretind c propor iileă ă ă ă ţ
piramidei, în l at dup anumite reguliă ţ ă ă matematice şi asunt rodul întâmpl rii?ăÎn zilele noastre, paternitatea marii
piramide este atribuit faraonuluiă Hufu, considerat inspiratorul şi comanditarul
necontestat al construc iei. De ce oare?ţ De undeaceast certitudine? Pentru c maiă ă
toate inscrip iile şi t bli ele se refer laţ ă ţ ă Hufu. C păa nu ar fi putut fi construit în timpulă
unei vie i omeneşti, ni se pare unţ lucru de necontestat. Dar dac Hufu a dispusă
falsificarea inscrip iilor şi t bli elorţ ă ţ pentru a-şi asiga în felul acesta gloria postum ? Deă
altminteri, aceasta era o metodă destul de folosit în antichitate, lucru pe care-lă
demonstreaz numeroase construc iiă ţ de atunci. Întotdeauna când un atotputernic şef de stat
voia s -şi înv luie numele în aureolaă ă gloriei procedael. Ceea ce înseamn c se preaă ă
poate ca piramida s fi existat cu multă înainte ca faraonul Hufu s fi dispus trecerea numeluiă
s u, în chip de carte de vizit , peă ă toate t bli ele şă ţscrip iile piramidei.ţLa Biblioteca de la Oxford se
p streaz un manuscris în careă ă scriitorul copt Mas-Udi afirm c cel care a dispusă ă
construirea marii piramide ar fi fost regele egiptean Sur
id. Lucru straniu, regele Surid a cârmuit Egiptul înaintea potopului! Demn de remarcat mai este şi faptul c Surid, acestă
rege în elept, a ordonat preo ilor s iţ ţ ă s noteze toaăunoştin ele lor şi s le ascund înţ ă ă
interiorul piramidei. În felul acesta, dac d m crezară ănii copte, piramida a fost construită
înaintea potopului.Herodot confirm în cartea a doua aă
Istoriilor sale aceast idee. El afirmă ă c preo ii dină ţeba i-ar fi ar tat, 341 de statui uriaşe,ă
reprezentând tot atâtea genera iiţ succesive de mari preo i egipteni care s-au perindatţ
de-a lungul a 11.340 de ani. Ast zi seă ştie c fiăecare mare preot avea grij să ă
dispun , înc din timpul vie ii sale,ă ă ţ ridicarea statuii carînf işa. Herodot ne mai face cunoscutăţ
faptul c , pe când se g sea la Teba,ă ă preo ii i-auţtatuile lor pentru a-i demonstra c fiulă
a urmat întotdeauna tat lui. Preo ii l-auă ţ asigurat pe Herodot c datele şi calculeleă
lor sunt absolut exacte, întrucât ei au notat totul, genera ie dup genera ie. Totodat ,ţ ă ţ ă
au afirmat c fiecare dintre cele 341 deă statui reprezint existen a unei genera ii.ă ţ ţ
Înaintea acestor 341 de genera ii, seţ pare c zeii ar fiăr it printre oameni, care dup aceeaă ă
nu au mai fost vizita i de nici un zeu cuţ chip omenesc.Istoria „oficial ” a Egiptului antic esteă
apreciat la vreo 6.500 de ani. De ceă l-au min iţt atunci cu atâta neruşinare preo iiţ
egipteni pe c l torul Herodot cu ceiă ă 11.340 de ani nu
m ra i? Şi de ce au insistat ei atât deă ţ categoric asupra faptului c de-a lungulă celor 341de genera― ii zeii au încetat a maiţ
tr i printre oameni? Aceste demarc riă ă cronologice precise, demonstrate cu ajutorul
statuilor, ar fi fost întru totul lipsite de rost dac „zeii” nu ar fi tr it în neguraă ă
vremurilor printre oameni!Cum, în ce scop şi când au fost
construite piramidele? Nimeni nu poate r spunde la acestăe întreb ri. În fa a noastr se ridică ţ ă ă
un munte artificial având 150 m în l ime şi o greută ţ
milioane de tone, m rturie a unuiă efort de munc inestimabil, despreă care ni se spune c ar fi servit numai drept loc deă
înmormântare a unui rege extravagant! S o cread cină ăe vrea!...La fel de neîn elese şi deţ
neexplicabile pân în prezent sunt şiă mumiile — tain magic aă ăpreistorice. Tehnica îmb ls m riiă ă ă
corpurilor a fost cunoscut , de multeă popoare. Mumiiledescoperite de arheologi pledeaz înă
sprijinul p rerii c oamenii preistoriciă ă credeau într-o „via de apoi”, într-o reîncarnare.ţă
Aceast interpretare ar fi plauzibilă ă dac anticiiărezut într-adev r într-o asemeneaă
reîntoarcere la via . Dac str moşiiţă ă ă noştri ar fi crezu-o reînviere spiritual , nu s-ar mai fiă
ocupat atât de mult de corpul
decedatului. Descoperirile din mormintele egiptene
ofer îns dovad dup dovad că ă ă ă ă ă mumiile erau preg titeău o reîncarnare.Însemn rile şi legendele au oferit şiă
ofer numeroase indicii potrivit c roraă ă se pare c „ăpromis s se întoarc de pe stelele loră ă
pe Terra pentru a trezi la viaţă trupurile bine conservate. Aşa se şi explic îngrijireaă
şi prepararea deosebit a cadavreloră îmb ls mate,ă ăcamerele mortuare, care trebuiau să
fie oricând gata pentru reîntoarcerea la via . La ceţăaltceva ar fi putut servi banii,
podoabele, obiectele personale care erau puse înmormânt? Şi, întrucât li se oferea
chiar şi dup moarte tov r şia unoraă ă ă dintre oamenii de, închişi în mormânt înc înainte de aă
muri, avem, f r îndoial , o dovad înă ă ă ă plus c se căl continuarea vie ii anterioare printr-ă ţ
una nou , pe cât posibil în aceleaşiă condi ii. Morţele, adev rate ad posturiă ă
antiatomice, de o rezistenţă extraordinar , erau menite s dureză ăo veşnicie, înfruntând furtunile tuturor
timpurilor. Bunurile de pre pe care leţ con ineauţ— aur şi pietre scumpe — îşi
p strau valoarea, rezistând oric roră ă deprecieri. Nu ne propue ocup m aici de obiceiurile ulterioareă
în leg tur cu practica mumific rilor.ă ă ă Ceea ce neintereseaz este r spunsul laă ă
urm toarea întrebare: cine le-a b gată ă în cap p gânilor ideeaării corpului? Şi de unde provine ideea
îndr znea potrivit c reia, pentru caă ţă ă un cadavru sat reînvia dup milenii, celuleleă ă
corpului respectiv trebuie conservate într-un loc bine ferit?Pân în prezent tainica problem aă ă
„reînvierii” a fost privit numai dină punct de vedere rs. Dar faraonul, care, desigur, ştia
mult mai mult decât supuşii s i cuă privire la obiceiurile şi puterile „zeilor”, n-ar fi putut
oare ra iona şi în felul urm tor: trebuieţ ă s -miăruiesc un mormânt care s rezisteă
milenii, fiind, totodat , vizibil de laă mare distan ...ţăZeii au promis c se vor reîntoarce şiă
c m vor trezi din nou la via ... (sau:ă ă ţă într-unîndep rtat, medicii vor g siă ă
posibilitatea s m învie...).ă ăCe s-ar putea spune despre aceste
lucruri în epoca noastr , a zboruriloră spa iale?ţFizicianul şi astronomul Robert C. W.
Ettinger se refer în lucrarea sa Theă Prospect of Immortality, ap rut în 1965, la ună ă
mijloc cu ajutorul c ruia noi, oameniiă secolului al XX-lea, am putea, prin înghe areaţ
corpului nostru, s ob inem o încetinireă ţ a ritmului activit ii noastre celulare, astfel încâtăţ
s -l facem de bilioane de ori inferioră ritmului natural, pentru a asigura, în felul
acesta, supravie uirea noastr subţ ă raport biologic şimedical. Deocamdat totul seă
prezint utopic, dar ştim foarte bineă c în zilele noastre aăproape fiecare clinic mare posedă ă
„depozite de oseminte”, în care sunt conservate ani de-a rândul, la temperaturi joase,
oseminte omeneşti care la nevoie pot fi folosite. Sângele proasp t poate fi p strat un timpă ă
nelimitat la a temperatur de minusă 196°, lucru practicat pretutindeni; la temperatura
azotului lichid, men inerea unor celuleţ vii este posibil practic un timp nelimitat.ă
Erau oare atât de utopice inten iileţ faraonilor? Nu sunt ele acum în curs de
înf ptuire?ăExist realit i ştiin ifice careă ăţ ţ
dep şesc pentru moment capacitateaă noastr de pricepere!ăexemplu: în martie 1963, biologii de
la Universitatea din Oklahoma (S.U.A.) au constatat c celulele pielii prin eseiă ţ
egiptene Mene mai erau apte de via . Or, trebuie pţărecizat c prin esa în cauz murise cuă ţ ă
câteva mii de ani în urm !ăÎn multe locuri au fost g site mumiiă
intacte, atât de bine conservate, încât cei care le-a
u v zut au avut impresia c sunt vii.ă ă Mumiile incaşe, p strate în ghe ari, auă ţ rezistat miliilor şi sunt, din punct de vedere
teoretic, înc viabile. Utopie? În varaă anului 1965,televiziunea sovietic a ar tat doiă ă
câini care au fost p stra i timp de oă ţ s pt mân la temă ă ăfoarte joase. Dup şapte zile au fostă
dezghe a i şi s vezi minune: seţ ţ ă zbenguiau mai abitca înainte.Se ştie c în cadrul programului deă
cercet ri spa iale, americanii se ocupă ţ ă intens de punea la punct a unei metode care să
permit conservarea la temperaturiă sc zute a corpurilăor astronau ilor care în viitor vorţ
participa la expedi ii îndelungateţ efectuate spre stelele îndep rtate...ă
Profesorul Ettinger, care în zilele noastre se expune la unele ironii, sus ine c va vţ ăeni o vreme când oamenii nu se vor
mai l sa arşi în crematorii sau mânca iă ţ de viermi, o vre în care cadavrele congelate vor fi
p strate în cimitire-frigorifere sau într-ăun fel dead posturi cu temperatur sc zut , înă ă ă ă
aşteptarea zilei în care medicina, devenind capabile cauzele care au provocat moartea
lor, îi va readuce la via . Cine continuţă ă pân Ia capă ăest gând utopic nu se poate ap ra deă
viziunea groaznic a unei armate deă solda i congela iţ ţcare la nevoie, în cazul declanş riiă
unui r zboi, sunt supuşi dezghe rii. Oă ţă viziune întrcutremur toare!ăDar ce leg tur este între mumiileă ă
amintite mai sus şi ipoteza noastr ,ă
respectiv vizitarea Terrei în timpuri imemoriale de
c tre fiin e extraterestre? Încerc mă ţ ă oare s aducem în fărea noastr , cu orice pre , nişteă ţ
argumente discutabile?Întrebarea noastr sun în felulă ă
urm tor: de unde ştiau str moşii noştriă ă c celulele organăan supravie uiesc în continuare dupţ ă
un tratament special de încetinire de bilioane de ori a ritmului vie ii?ţNe întreb m: de unde provine ideeaă
nemuririi, de unde îşi trage originea credin a în reîncţre?Majoritatea popoarelor din antichitate
cunoşteau arta mumific rii, iară oamenii boga iţo practicau. Realitatea indiscutabilă
ne oblig deci s ne punem problemaă ă originii ideii de reînviere, a întoarcerii la via . I-aţă
venit aceast idee aşa, întâmpl tor,ă ă vreunuiunui conduc tor de trib sau a fostă
observat de vreun suverană atotputernic v zând, poatăe, cum „zeii” îşi tratau cadavrele
dup un procedeu complicat, cum leă p strau într-un felăarcofag ferit pân şi de bombe? Sauă
poate cumva unii „zei” (=cosmonau i)ţ au încredin at vrţfiu de rege mai r s rit şi maiă ă
inteligent cunoştin ele lor cu ajutorulţ c rora pot fi reînvăcadavrele — bineîn eles, dupţ ă
aplicarea unui tratament special?Aceste specula ii necesit câtevaţ ă
considera ii „actuale”. Peste câtevaţ secole, omenirea vange la o perfec ionare a tehniciiţ
zborurilor cosmice acum greu de imaginat. Agen iilţe de voiaj vor propune c l torilor, cuă ă
ajutorul prospectelor, zboruri
interplanetare, precizând exact data plec rii şiă
data întoarcerii. Desigur c , pentru aă atinge o asemenea perfec iune a tehnicii spa iale, esteţ ţ
absolut necesar ca toate disciplinele ştiin ificţe s se dezvolte concomitent.ă
Electronica şi cibernetica nu vor reuşi singure s rezolveătoate problemele. Medicina şi biologia
vor trebui s -şi aduc şi eleă ă contribu ia, îndeoseţub raportul mijloacelor de prelungire a
vie ii omului. În zilele noastre,ţ cercet rile înăaceast privin sunt în plină ţă ă
desf şurare. Ne-am putea întreba:ă oare cosmonau ii din timţreistorice posedau cunoştin e pe careţ
noi abia acum suntem pe cale s leă dobândim? Cunoşteau oare aceste fiin e ra ionaleţ ţ
extraterestre metodele de a reanima
dup mii de ani deăla moarte corpurile care fuseseră
supuse unor tratamente speciale? Poate c , în în elepciă ţunea lor „zeii” au vrut s „conserve”ă
vreun personaj mai deosebit, înzestrat cu toate cunole timpului s u, pentru ca ulterior s -lă ă
poat chestiona asupra istorieiă genera iei saleţ? De fapt, ce putem şti noi? Poate că
o asemenea „interogare” de c tre „zei”ă care s-au reîpe Terra a şi avut loc?Mumificarea, la origine o artă
aproape religioas , a devenit în cursulă secolelor o chestiune de mod . Fiecare voia la ună
moment dat s fie „reînviat”. Seă credea c , pentru a reăni la via într-o bun zi, era suficientţă ă
s -i imi i pe cei din antichitate. Mariiă ţ preo i,ţe posedau cunoştin e referitoare laţ
practica reînvierii, au contribuit din plin la promovarea acestui cult, întrucât le
aducea beneficii importante.Am mai avut deja ocazia s evoc mă ă
vârsta matusalemic pe care oă atingeau regii Sumeruluişi unele personaje biblice. Ne punem
deci întrebarea dac nu cumva acesteă fiin e erau dţe fapt nişte cosmonau i care şi-auţ
prelungit vârsta numai datorită deplas rii lor în cursuăorului prin cosmos cu o viteză
apropiat de aceea a luminii şi care, înă felul acesta, beneficiau de dilatarea timpului cosmic
în raport cu timpul terestru?S-ar putea recurge şi la o altă
explica ie. Poate c personajeleţ ă respective au fost mumificate sau congelate? Dac ne însuşimă
aceast teorie, atunci ajungem laă ideea — existentă
legende — potrivit c reia cosmonau iiă ţ str ini au congelat — aruncându-leă într-un somn artial adânc — personalit iăţ
conduc toare ale antichit ii, pentruă ăţ ca ulterior, reanimându-le,discuta cu ele. La sfârşitul fiec reiă
vizite de acest fel, una din misiunile cosmonau ilţor era de a instrui preo ii, pe care totţ
ei îi însc unaser , cum s „prepare” peă ă ă cei vii-mm s -i p zeasc şi s -i îngrijeasc înă ă ă ă ă
temple uriaşe pân în clipa în careă „zeii” se vor rEste un lucru imposibil? Este ridicol?
De cele mai multe ori, oamenii contest aceăst gen de ipoteze pentru c , potrivită
p rerii lor, ele se afl într-un dezacordă ă completcu procesele naturale. Dar natura nu
ne prezint ea îns şi exemple deă ă „hibernare” si de „r
rcere la via ”?ţăExist specii de peşti care, înghe a iă ţ ţ
bocn în timpul iernii, îşi revin o dată ă cu înc lziăd plini de via , ca şi înainte. În ciclulţă
lor biologic, flori şi larve hiberneaz ,ă pentrula trezirea lor, prim vara, s renasc înă ă ă
„veşminte noi” şi diafane.Au avut oare egiptenii posibilitatea să
se inspire din natur în privin aă ţ procedeului mumific rii? Dac lucrurile ar fi stat aşa,ă ă
atunci ar fi trebuit s existe un cult ală fluturilor sau al c r buşilor sau m car oă ă ă
urm deă asemenea culte. Nu se cunoaşte îns nimic îăprivin . Exist în morminteţă ă
subp mântene sarcofage uriaşe cuă tauri mumifica i, deşi esteţc egiptenii nu s-au inspirat dină
hibernarea taurilor.Peste 5.000 de morminte de diferite
m rimi, toate provenind din perioadaă dinastieiI şi a II-a, au fost descoperite la o
distan de 8 km de Heluan. Eleţă dovedesc c artaămumific rii este mai veche de 6.000ă
de ani.Profesorul Emery a descoperit în
1953, într-un cimitir arhaic din apropiere de Sakkarah-Nord, un mormântmare care se
crede c a apar inut unui faraon dină ţ dinastia I (probabil Uadjis). În afara mormântului
principal, în imediata sa apropiere erau situatepe trei rânduri alte 72 de morminte în
care erau aşezate trupurile personalului de serviciu, ce voise s -şi urmeze st pânulă ă
în lumea cea nou . Pe trupurile celoră 64 de b rba iă ţşi ale celor 8 tinere femei nu poate fi
observat nici cea mai mic urm deă ă ă
violen . Deţăs-au l sat zidite aceste 72 de fiin e?ă ţ
Ca s moar împreun ?ă ă ăCredin a într-o a doua via în altţ ţă ă
lume este cea mai cunoscut şi,ă totodat , cea mai simăa ie a acestui fenomen. În afar deţ ă
podoabe şi aur, faraonului i se puneau în mormânt — der, drept provizii trebuitoare pe lumea
cealalt — cereale, untdelemn şiă mirodenii. În afar de jefuitorii de morminte, acesteaă
au mai fost deschise şi de c treă succesorii faraonului. Ei g seau, în acest fel, înă
mormântul str moşului provizii bineă conservate, faptre demonstra c acesta nu leă
consumase şi nici nu le luase cu el pe lumea cealalt . Toătuşi, când mormintele erau din nou
închise, se aşezau acolo noi provizii, dup care erau bă
ine ferecate şi asigurate cu un mare num r de capcane. Este limpede şiă evident aici ideăea unei renaşteri într-un viitor
îndep rtat, şi nu a unei treziri imediateă pe lumea cealalt .ăTot la Sakkarah a fost descoperit în
iunie 1954 un mormânt care nu fusese jefuit, ceea ce reieşea din faptul c în el seă
afla la vedere o caset cu aur şiă bijuterii.În loc de capac, sarcofagul era
închis cu o plac culisant . La 9 iunie aă ă aceluiaşi an, doctorul Goneim a procedat la
deschiderea solemn a sarcofagului.ă Acesta era gol...absolut gol... Mumia îşi p r sise oareă ă
l caşul f r s -şi fi luat cu eaă ă ă ă comorile?La o distan de 80 km de grani a cuţă ţ
R. P. Mongol , savantul rus Rodenko aă
descoperit unmormânt, unul dintre aşa-numitele
kurgane. Mormântul acesta este un fel de movil de piăatr , al c rei interior este c ptuşit cuă ă ă
lemn. Înc perile mortuare sunt toateă pline cu gheveşnice, fapt în urma c ruia seă
creaser aici condi iile dintr-ună ţ frigorifer. Unul dintremorminte con inea trupurileţ
îmb ls mate al unui b rbat şi al uneiă ă ă femei. Amândoi aveau înlor tot felul de obiecte de care ar fi
putut avea nevoie într-o viaţă ulterioar : alimeănte puse în vase, articole de
îmbr c minte, bijuterii, instrumenteă ă muzicale. Toate acestea bine p strate, datorit congel rii.ă ă ă
Într-unul din morminte au fost identificate urmele unui dreptunghi cu câte şase
desene p tratice aşezate pe patruă
rânduri. Totul ar putea fi o copie a mozaicului aflat în palatul
asirian de la Ninive! Mai pot fi identificate figuri ciudate, asem n toare unoră ă
sfincşi cu nişte coarne complicate, pe cap şi cu aripi pe spate, care v desc tendin a de aă ţ
se în l a la cer.ă ţTrebuie s recunoaştem c acestă ă
mormânt mongol nu sugereaz în niciă un fel ideea unei vieţirituale pe lumea cealalt . Sistemul deă
r cire folosit în acest caz — pentruă c despre unăasemenea procedeu este vorba,
dac ne gândim la c ptuşeala de lemnă ă şi la ghea a care umpleţormintele — este mult prea
p mântesc, fiind sortit unei vie i tot peă ţ p mânt. De ce oare soăteau cei din vechime, şi această
întrebare revine obsesiv, c asemeneaă cadavre, preparate în acest fel, vor fi puse în condi iiţ
care s fac posibil reînvierea lor?ă ă ă Deocamdat ,ăa r mâne un mister.ăÎn satul Wu-Chuan din China există
un mormânt dreptunghiular cu dimensiunile de 14 m pe 12 m. Acolo se afl scheletele a 17ă
b rba i şi 24 de femei. Nici aici nu auă ţ putut fi g săite semne ale unei mor i violente.ţÎn Anzi exist morminte în ghe ari, înă ţ
Siberia, morminte s pate în ghea , înă ţă China, în reului, ca şi în Egipt, morminte
individuale sau de grup. Mumii pot fi g site în ExtremulăNord, ca şi în Africa de sud. Şi to iţ
mor ii erau preg ti i şi aproviziona i cuţ ă ţ ţ grij , înăreînvieri într-o epoc mai târzie.ă
Fiecare leş este prev zut cu toateă cele trebuincioase
-o nou via şi toate morminteleă ţă construite ca s poat rezista timp deă ă milenii.Sunt toate acestea întâmpl toare?ă
Sunt nişte idei stranii ale str moşiloră noştri? Sau existe o f g duial veche —ă ă ă
necunoscut nou — privitoare la oă ă reînviere? Cine ar fi putut s-oLa Ierihon au fost scoase la iveală
morminte având o vechime de 10.000 de ani şi au fost g site capete modelate în ghipsă
vechi de 8.000 de ani. Lucrul este uimitor, deoarece pe vremea aceea poporul care
tr ia în acele locuri nu cunoşteaă ol ritul. În alt parteă ălocalit ii Ierihon au fost descoperiteăţ
şiruri întregi de case rotunde; zidurile sunt înclinate în partea superioar înspreă
interior, asemenea unor bol i deţ cupol .ă
Atotputernicul izotop al carbonului — C-14 — cu ajutorul c ruia poate fiă determinat vârstăa unor substan e organice, indic înţ ă
acest caz o vechime de 10.400 de ani. Aceste dateob inute pe cale ştiin ific corespundţ ţ ă
destul de exact cu acelea pe care le-au indicatpreo ii egipteni. Ei au sus inut cţ ţ ă
înaintaşii lor întru profesiune au practicat-o timp deeste 11.000 de ani. Şi aceasta este
numai o întâmplare?Pietrele preistorice descoperite la
Lussac (Poitou - Fran a) prezint înţ ă aceast privină ţăinteres deosebit: desene reprezentând
oameni îmbr ca i absolut modern,ă ţ purtând p l rii, să ări sau pantaloni scur i. Abatele Breuilţ
a apreciat desenele ca fiind autentice şi declara iile sale au dat peste cap toateţ
cunoştin ele noastre despre preistorie.ţ Cine agravat pietrele? Este foarte greu s -ăi imaginezi un om preistoric, acoperitţ
cu pieide animale, care decoreaz pere iiă ţ
unei peşteri cu desene reprezentând personaje îmbr catăca în secolul al XX-lea!Cele mai extraordinare fresce din
epoca de piatr g site pân în prezentă ă ă au fost descoperite în 1940, în peştera de la
Lascaux, în sudul Fran ei. Armonia şiţ prospe imea acestei artţcturale ni se prezint atât deă
neîntinat , încât nu putem evita două ă întreb ri care cer înăios un r spuns: cum şi cu ce mijloaceă
şi-a luminat artistul preistoric peştera pentru aputea executa opera sa mig loas şiă ă
pentru care motiv au fost aleşi tocmai pere ii peşteriţ
ca s g zduiasc aceste uimitoareă ă ă picturi?Nu ar fi dispuse persoanele care
socotesc drept stupide aceste întreb ri s ne explică ăe atunci urm toarele contradic ii:ă ţ
dac locuitorii preistorici ai peşteriiă erau primitivi şi s lbatici, nu ar fi putut realiza peă
pere ii peşterii aceste uimitoare picturi.ţ Dacăei ar fi fost totuşi într-adev r capabiliă
s înf ptuiasc asemenea picturi, cumă ă ă de nu au fstare s -şi construiasc locuin e înă ă ţ
care s tr iasc omeneşte? Savan iiă ă ă ţ apreciaz c aniă ămilioane de ani capacitatea de a-şi
construi cuiburi şi vizuine. Se pare însă c nu vor sărecunoasc aceeaşi capacitate şi luiă
homo sapiens!În deşertul Gobi, profesorul Kozlov a
g sit, nu departe de ciudatul nisipă
vitrificat de care am pomenit mai înainte şi care
a putut lua naştere numai la temperaturi foarteridicate, la o mare adâncime, sub
ruinele carierelor din Hara-Hoto, un mormânt a c ruiăvechime este apreciat la circaă
12.000 de ani. În mormânt a fost g sită un sarcofag cu dou trupuri apar inând unor oameniă ţ
boga i, iar pe capacul sarcofaguluiţ imaginea unui cerc împ r it la mijloc printr-o linieă ţ
vertical .ăPe coasta apusean a insulei Borneo,ă
în mun ii Subis, a fost descoperit oţ ă re ea întreagţ ăeşteri a c ror dispozi ie aminteşte peă ţ
aceea a unei catedrale. Vârsta obiectelor g site aiăa fost evaluat la circa 38.000 de ani.ă
Printre aceste obiecte extraordinare exis
t es turi de o fine e şi o execu ieă ţ ă ţ ţ aproape de neimaginat; cum de au putut fi confec ionţde nişte s lbatici? Semne deă
întrebare, mereu noi semne de întrebare...Toate acestea nu sunt simple
ipoteze; exist fapte din abunden ;ă ţă peşteri, morminte, sarcofage, mumii, h r i vechi,ă ţ
construc ii fantastice dovedindţ capacit i arhitectonice şi teăţice uriaşe, legende şi tradi iiţ
enigmatice de provenien e diverseţ care nu se încadreaz înăi una din schemele cunoscute de noi.Primele îndoieli apar din modul de a
ra iona al arheologilor. Dar este nevoieţ s fie păracticate adev rate breşe în junglaă
trecutului. Trebuie stabilite noi pietre de hotar,ba chiar şi o serie de indica ii certeţ
trebuie revizuite.
Un lucru s fie clar: în lucrarea deă fa nu ne propunem s punem laţă ă îndoial istoria ultiăr dou milenii. Noi discut m şi neă ă
referim exclusiv la perioada preistoriei, la perioada cea mai îndep rtat a începuturiloră ă
istoriei, pe aceasta c ut m s oă ă ă clarific m.ăNe este imposibil s d m cifre şiă ă
date referitoare la perioada în care a avut loc vizitaunor fiin e extraterestre pe Terra şiţ
nici când au început acestea să influen eze fiin elţ ţre tr iau atunci pe P mânt. Cu toateă ă
acestea, ne asum m îndr zneala să ă ă contest m datele cuăeste jalonat preistoria noastr .ă ă
Credem, şi avem destule temeiuri pentru aceasta, c puătem fixa evenimentul respectiv în
perioada paleoliticului inferior, adică între anii 4
0.000 şi 10.000 î.e.n. Metodele noastre de datare a evenimentelor, inclusiv folosire
a renumitului izotop C-14, sunt departe de a fi infailibile atunci când dep şim 5.600ăde ani. Cu cât substan a pe care oţ
cercet m dateaz de mai mult timp, cuă ă atât devine mai nesigur procedeul folosirii carbonului
radioactiv. Cercet tori serioşi ne-auă informatasupra faptului c ei nu consideră ă
metoda C-14 drept prea util , întrucâtă între 30.000 şi000 de ani vârsta unei substan eţ
organice poate fi stabilit dup dorin aă ă ţ examinatorului.Desigur c aceste opinii critice nuă
trebuie acceptate f r rezerve, dară ă este cert c amăavea absolut nevoie, paralel cuă
metoda C-14, şi de o alt metod deă ă stabilire a vechimii, bazat pe cele mai moderneă
aparate de m surat.ă
CAPITOLUL AL VIII-LEA
Uriaşii au fost abandona i pe Insulaţ Paştelui de c tre zei? Cine a fostă Dumnezeul alb? Se cultiva bumbac, deşi r zboiul deă esut nu era cunoscut. Treaptaţ
superioar a adev ruluiă ă
Primii navigatori europeni care la începutul secolului ai XVIII-lea au p şită pe InsulaPaştelui n-au putut s -şi creadă ă
ochilor. Pe acest petic de p mânt, aflată la o distan dţă0 km de coasta chilian , auă
descoperit sute de statui imense, r spândite pe întreaga insăul .ăMun i întregi fuseser de-a dreptulţ ă
r sturna i, roca vulcanic dur caă ţ ă ă fierul fusese t iatăucat de unt, iar stânci masiveă
cânt rind zeci de mii de tone z ceauă ă
prin diferite locuriunde nu ar fi putut fi prelucrate.Sute de statui uriaşe, unele atingând
10÷12 m în l ime şi cânt rind 50 deă ţ ă tone, contemplăazi cu ochii lor lipsi i de via , aidomaţ ţă
unor robo i monstruoşi care aşteaptţ ă clipa cânddin nou puşi în func iune, peţ
c l torul aflat în trecere pe acesteă ă meleaguri. Ini ial, acţoloşi purtau şi nişte p l rii, dar, după ă ă
cum v pute i închipui, p l riile nuă ţ ă ă contribuie cezlegarea misterului. Dac maiă
ad ug m la aceasta şi faptul că ă ă p l riile, în greutate de pă ă0 tone, z ceau departe de capetele deă
piatr ale statuilor c rora leă ă apar ineau, urmând abţia s fie ridicate la în l imeaă ă ţ
necesar , ve i în elege c ele nu facă ţ ţ ă decât s încâlcească ărea enigmei.
Prin preajma unora din aceşti coloşi s-au g sit nişte t bli e de lemnă ă ţ acoperite cu un felhieroglife speciale. Dar cea mai mare
parte dintre t bli e au disp rut, şi înă ţ ă zilele noastre nu mai exist decât vreo zece,ă
r spândite prin muzee; mai mult, până ă în prezent nu a pfi descifrat nici una din ele.ăCercet rile întreprinse de Thoră
Heyerdahl cu privire la aceşti coloşi misterioşi au scos la iveala faptul c pe teritoriul insuleiă
s-ar fi succedat trei forme de civiliza ieţdistincte, prima p rând, în chipă
paradoxal, a fi fost cea mai evoluat .ă Resturi de lemncarbonizat descoperite de acelaşi
Heyerdahl ar data de prin anul 400 al erei noastre. Nimic îns nu ne dovedeşte că ă
r m şi ele de c rbuni şi oase ar aveaă ă ţ ă
vreo leg tur cu uă ăDe-a lungul pere ilor stâncoşi aiţ
insulei şi de jur împrejurul craterelor vulcanice, exploratorul a descoperit sute de statui
începute, dar neterminate. Mii de unelte, niştesimple topoare de piatr , erauă
împr ştiate la rândul lor, ca şi cumă lucrul ar fi fost întrt pe neaşteptate.Insula Pastelul se afl situat departeă ă
de orice continent şi de orice civiliza ie.ţ Lunaşi stelele sunt mai apropiate pentru
locuitorii insulei decât orice alt uscat. Niciun arbore nu creşte pe acest sol
vulcanic. Nici nu poate fi deci vorba de a explica transportul coloşilor cu ajutorul
unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut s hăr neasc mai mult de 2.000 deă ă
oameni (ast zi nu mai exist decâtă ă vreo câteva sute). De asenea, nu se poate presupune c , într-ă
un trecut îndep rtat, insula ar fi fostă aprovizionatăpe cale maritim cu hran şiă ă
îmbr c minte. Cine a putut atunciă ă desprinde asemenea blocuripiatr direct din munte, ca apoi s leă ă
prelucreze şi s le transporte, f ră ă ă ajutorul unorrunchiuri de lemn, la câ iva kilometriţ
dep rtare? Cine oare le-a dat formaă definitiv , lăe-a şlefuit, le-a ridicat în picioare? Şi
cum de le-au mai fost puse pe cap şi aceste p lă ăi de 10 tone, a c ror piatr proveneaă ă
din alt carier decât cea a statuilor?ă ăDac , de bine, de r u, având oă ă
imagina ie foarte bogat , po i s - iţ ă ţ ă ţ închipui un furnicar dridicând în Egipt piramide după
metoda „Hei-rup”, nici vorb nu poateă
fi de aşa ceva în IPaştelui, unde nu exista aceast masă ă
de oameni. În orice caz, 2.000 de oameni n-ar fi putut s ciopleasc , cu ajutorulă ă
uneltelor lor foarte primitive, din stâncă vulcanic , tareăca o elul, aceşti coloşi nici m car dacţ ă ă
ar fi lucrat zi şi noapte. Cu atât mai mult cu carte din locuitori trebuiau, totuşi, să
cultive terenurile s r c cioase aleă ă ă insulei, s seăcupe cât de cât cu pescuitul, câ ivaţ
dintre ei s eas stofe şi să ţ ă ă împleteasc frânghii.ă
ste cert, 2.000 de oameni n-ar fi fost în stare s ridice statuile-colos! Iar oă popula ie mai numeroas n-avea cum sţ ă ă
tr iasc pe insul . În aceste condi ii,ă ă ă ţ cine a realizatceste sculpturi? Şi în ce scop? Şi de
ce statuile sunt toate ridicate de jur împrejur, pe rmuri, iar în interiorul insulei nu seţă
afl nici una? C rui cult s fi slujit ele?ă ă ăDin p cate, chiar şi aici, pe acestă
petic de p mânt, primii misionari veni iă ţ din Occidentau f cut totul ca bezna ce acoperă ă
trecutul s sporeasc , dând focă ă t bli elor gravate, intă ţcând practicarea cultelor str vechi şiă
ştergând, pe cât le-a fost posibil, urmele acestoraOricât de temeinic s-au str duit aceştiă
oameni cucernici, ei nu au putut împiedica pe b ştăaşi s -şi denumeasc înc şi în ziuaă ă ă
de azi insula „ ara oamenilor-p s ri”.Ţ ă ă Conform tradiţeni zbur tori ar fi aterizat pe insulă ă
cu mult vreme în urm şi i-ar fiă ă înv at pe locuităţs fac focul. Legenda esteă ă
confirmat de sculpturi, ce reprezintă ă fiin e zbur toare cu ocţ ăi mari, ficşi.Coinciden ele dintre Insula Paştelui şiţ
Tiahuanaco se impun de la sine. Şi aici şi acolo,aceiaşi coloşi de piatr apar inândă ţ
aceluiaşi stil, cu fe e seme e si cu oţ ţ expresie stoicăcând în 1532 Francisco Pizarro a
încercat s afle de la incaşi am nunteă ă cu privire la orinile cet ii Tiahuanaco, ei i-au r spunsăţ ă
c nici un om nu a v zut vreodată ă ă acest oraş altfecât în ruine, deoarece epoca în care
a fost cl dit se pierde în neguraă vremurilor. Tradiţ
numeşte Insula Pastelul „Buricul p mântului”. Cum se pot explicaă asemenea interferen e înţdou regiuni situate la 5.000 km unaă
de cealalt ?ăPoate c mitologia preincaş ne va daă ă
unele l muriri în privin a aceasta?ă ţ Viracocha, creatul, figureaz printre divinit ileă ăţ
str vechi şi de prim ordin ale acesteiă mitologii. Lui ise atribuie crearea P mântului peă
când era întuneric peste tot şi nu exista Soarele. El ad ltuit mai întâi din piatr un popor deă ă
uriaşi. Dar, cum nu se declara satisf cut de opeăsa, pr v li peste ea un val imens deă ă
ap , înecând-o. În l apoi Soarele şiă ă ţă Luna deasupraiticaca, pentru ca s fac lumin peă ă ă
P mânt. Apoi — lua i aminte! —ă ţ model din lut chipuriăde animale la Tiahuanaco şi le d duă
via . Oamenilor le d du grai, îi învţă ă ăţă anumite deprpuse la îndemân unele meşteşuguri,ă
pentru ca, în cele din urm , s -iă ă trimit în zbor peăe ei pe diversele continente pe care
urma s le populeze. Dornic s vadă ă ă dac pove ele sală ţe au fost urmate întocmai, precum şi
ce roade d deau, el a întreprins maiă apoi o c l torieă ătov r şit de dou ajutoare. Subă ă ă
înf işarea unui b trân, Viracochaăţ ă str b tu Anzii şi b tuă ă ăte. Pe ici, pe colo fu prost întâmpinat.
Locuitorii Cachei se ar tar atât deă ă neprimitori,încât, cuprins de îndrept it mânie,ăţ ă
d du foc unei stânci, pârjolulă amenin ând s aprindţ ăporul nerecunosc tor îi implor însă ă ă
iertarea şi el stinse focul printr-un simplu semn alii. În cursul peregrin rilor sale,ă
Viracocha nu încet s dea sfaturi înă ă dreapta şi în stâeroase au fost templele ridicate în
cinstea sa. În cele din urm , înă provincia de coast Măanta, îşi lu r mas bun de laă ă
p mânteni, promi ând c va maiă ţ ă reveni cândva, p şi peste valăocean, f cându-se nev zut în zare...ă ăPretutindeni unde au p truns înă
America central şi de Sud,ă conchistadorii au auzit vorbindu-se de Viracocha şi ele uriaşi
albi coborâ i de undeva din ceruri...ţ Uimi i, ei au aflţat c apar ineau unei semin ii createă ţ ţ
de Fii ai Soarelui, care, înainte de a disp rea dinănou, au înv at pe oameni tot felul deăţ
meşteşuguri. Toate legendele pe care spaniolii au avut prilejul s le aud afirmau c Fiiiă ă ă
Soarelui se vor reîntoarce.De fapt, continentul american este
leag nul unora dintre cele mai vechiă civiliza ii.ţCunoştin ele noastre îns nuţ ă
dep şesc în aceast privin mai multă ă ţă decât aproximativ un mm oare vreodat de ce cu 3.000 deă
ani înaintea erei noastre, în Peru, incaşii cultivau bumbac, cu toate c nu cunoşteauă
r zboiul de esut? Sau vom aflaă ţ vreodat de ce mayaşii, caăcunoşteau roata, f r îns a se folosiă ă ă
de ea, construiau drumuri?Şi alt miracol: fantasticul colier de jad
verde, împletit din cinci şiraguri, descoperit în piramida de la Tikal din
Guatemala. Cine ne va putea explica prezen a jadului,ţaceast piatr originar din China, înă ă ă
adâncurile unui mormânt guatemalez? Dar sculpturilolmecilor, cu capetele lor uriaşe
acoperite de c şti, care nicicând nu voră
putea fi v zuteăîn muzee, ci contemplate doar la
fa a locului, pentru c nici un pod de peţ ă acele meleaguri n-ar putea rezista greut ii lor?ăţ
Doar cei mai „mici” dintre aceşti monoli i, a c roţ ăeutate nu dep şea 50 de tone, auă
putut fi transporta i cu ajutorulţ scripe ilor şi al unorţutilaje moderne speciale. Atunci când
se pune problema unor monoli i de 100ţ de tone,tehnica noastr se dovedeşteă
neputincioas . Ei bine, str moşii noştriă ă îndep rta i puteauă ţst lucru. Dar cum oare?Î i vine s crezi uneori c acesteţ ă ă
popoare str vechi se distrau c rând deă ă colo-colo mase ee de piatr prin mun i şi v i! Egipteniiă ţ ă
îşi aduceau obeliscurile de la Assuan, arhitec iiţla Stonehenge îşi aduceau blocurile de
stânc din Walesul de sud-vest şi dină Marlborough,
sculptorii din Insula Pastelul îşi c rauă monştrii de piatr din cariere aflateă departe de coast ; cât despreă monoli ii de la Tiahuanaco, nimeni n-aţ ştiut vreodat despre unii dintr e ei deă unde au fost aduşi. Curioase popoare, care îşi cl deau templele şi îşiă amplasau sc urile în locurile cele mai ”imposibile”! De dragul dificult ilor?ăţ Sau pentru pl cerea de complicaă existen a?ţNu vrem s -i consider m proşti peă ă
artiştii noştri str vechi, care ar fi putută foarte bine cl deasc templele şi s -şiă ă ă ridice statuile în imediata apropiere a carierelor de unde-şi eau piatra. Dar nu au procedat în felul acesta pentru că tradi ia îi obliga s aleag anum eţ ă ă locuri, şi nu altele. Suntem convinşi că fort rea a incaş de la Sacsayhuamană ţ ă n-a fost î ridicat deasupra oraşuluiă Cuzco, ci pentru c tradi ia consideraă ţ acest loc ca sfânt. De altfel, suntem convinşi c , pretutindeni unde au fostă
g site asemenea str vechi şi monumenă ă tale edificii ale omenirii, solul mai ascunde înc vestigii dintre cele maiă semnificative şi importante pentru
cunoaşterea trecutului nostru. Aceste vestigii ar putea s aib o mareă ă însemn tate pentru actuala şiă viitoarea dezvoltare a astronauticii. Cosmonau ii necunoscu i care, acumţ ţ multe milenii, au petrecut probabil un timp pe P mântătrebuie s fi avut convingerea că ă
omul va atinge cândva un nivel tehnic şi ştiin ific car s -i permit s p trundţ ă ă ă ă ă în spa iul cosmic. Oamenii s-auţ str duit întotdeauna — dup cum o aă ă universal — s -şi caute semeni înă ă cosmos, s stabileasc contacte cu alteă ă forme de via cu alte fiin e din universţ ţ şi s -şi descopere leg turi de rudenieă ă cu ele.În zilele noastre, cu ajutorul
antenelor şi al posturilor de emisie, au
fost lansate în univers primele semnale radiofonice destinate unor fiin e inteligente extrateresţtre. Când vom primi oare r spuns? Înă
zece, cincisprezece sau o sut de ani?ă Cu neputin d apreciat. Nu ştimţă m car nici spre care astru s neă ă expediem mesajele, deoarece nici nu b nuim care planet este maiă ă interesant pentru noi. Nu ştim nimică despre acest lucru,dar se prea poate ca planeta
noastr s fie depozitara unor indica iiă ă ţ pre ioase în aceast rivin .ţ ă ţă Imponderabilitatea, particulele elementare, antimateria se afl înă centrul preo cup rilor noastre, neă monopolizeaz toat aten ia şi nu maiă ă ţ acord m nici un moment c ut riă ă ă uprafa a propriei noastre planete aţ unor indicii care ne-ar permite poate s afl m locă ăul nostru de baştin , planeta de peă
care provenim.
Luate literal, faptele care pân acumă se încadrau cu greu în mozaicul reprezent rilor noasătre tradi ionale despre trecut ne vorţ
ap rea acum aproape plauzibile.ă Aprecierea nuse opreşte numai la ciud eniileăţ
relevate de textele antice, ci se extinde şi asupra a „ceea ce sare în ochi” la o prim analiză ă
privind globul. Întrucât suntem înzestra i cu ra iuţ ţn m.ăOmul va atinge treapta superioar aă
adev rului atunci când va în elege că ţ ă eforturile salelenare pe calea progresului au
constat în fapt în a epuiza întreaga experien a trecutuluţăi, spre a deveni apt pentru a stabili
leg turi cu cosmosul şi a-şi organizaă existen a în cţosmos. Dac acest punct de vedere eă
real, atunci şi ultimul adept
neinteligent al claustr rii trebuie s recunoasc că ă ă ă
impulsul uman cel mai puternic constă în a popula univeul, pentru a sem na pretutindeniă
spiritul, energia şi experien a sa.ţCând toate eforturile şi for eleţ
intelectuale vor fi puse în slujba cercet rilor spa iale,ă ţezultatele cercet rii vor demonstraă
conving tor absurditatea r zboaieloră ă pe p mânt. Când oăenii, indiferent de ras , popor şiă
na iune, îşi vor uni for ele pentruţ ţ realizarea tehnicăorului c tre planetele îndep rtate,ă ă
P mântul va c p ta — cu toateă ă ă miniproblemele sale — dile corespunz toare propor iilor saleă ţ
reale, raportate la spa iul cosmic.ţPrezic torii vor putea s -şi închidă ă ă
cabinetele, alchimiştii s -şi arunceă creuzetele, ghicvor da faliment. Şarlataniile care de
milenii fac impresie nu vor mai avea c utare.ăDe îndat ce universul îşi vaă
deschide por ile, omenirea va cunoaşteţ un viitor mai bun.Cunoştin ele pe care le dator mţ ă
stadiului actual al ştiin ei motiveaz înţ ă esen scepticisţăru cu privire la interpret rileă
tradi ionale ale trecutului. Iar dac neţ ă declar m sceptiăci, o facem în sensul pe care îl
acorda Thomas Mann acestei no iuniţ cu ocazia unei conferin e inute prin 1920:ţ ţ„Scepticul are o tr s tur pozitiv , şiă ă ă ă
anume c ia totul drept posibil”.ă
CAPITOLUL AL IX-LEA
Oraşe din jungl construite după ă calendar. Migra ia unui popor sauţ excursie familial ? Un zeu lipseşte deă la întâlnire. De ce cl dirileă
observatoarelor astronomice sunt rotunde? Maşini de calcul în antichitate.
Deşi, dup cum am mai subliniat, nuă este în inten ia noastr s punem subţ ă ă semnul întreb ri ria omenirii dină ultimele dou milenii, credem, totuşi, că ă zeit ile grecilor şi romanilor precum şiăţ cea mai mare parte a personajelor mitologice poart pecetea unui trecută foarte îndep rtat. De când există ă
omenire, tradi iile str vechi se transmitţ ă din genera ie în a ie. Chiar şiţ ţ studierea unor civiliza ii relativţ moderne duce adesea la descoperireaunor indicii care sunt m rturii aleă
unui trecut imemorial.În p durile virgine din Guatemala şiă
Yucatan se g sesc ruine ale unoră monumente care potsta al turi de uriaşele construc iiă ţ
egiptene. Suprafa a bazei piramidei deţ la Cholula,situat la 100 km sud de Mexico, esteă
mai mare decât aceea a piramidei lui Kheops. Cât
despre piramidele de la Teotihuacan, care se g sesc la 50 km nord deă Mexico, r spândiăte pe o suprafa de aproape 20 km2,ţă
tot ceea ce s-a scos pân în prezent laă iveal este oăentat dup norme astronomice.ă
Scrierea cea mai veche cu privire la Teotihuacan nerelateaz c acolo zeii s-au întâlnită ă
pentru a se sf tui cu privire la soartaă oamenilor, fapt care s-ar fi petrecut pe vremea
când homo sapiens înc nici nuă ap ruse.ăDespre calendarul mayaşilor, cel mai
precis din cele cunoscute vreodat ,ă am mai avutocazia s vorbim. În felul acesta amă
aflat despre existen a ecua iei luiţ ţ Venus. Este pedeplin dovedit în prezent c toateă
cl dirile din Chichén Itza, Tikal, Copánă sau Palenque
au fost ridicate fiind respectate normele acestui calendar legendar. Nu se construiau piramide şi temple pentru că
era nevoie de ele. Piramidele şi templele erau cl dităe deoarece calendarul poruncea ca la
fiecare 52 de ani cutare sau cutare edificiu, ridicat în cutare loc, s ating ună ă
num r bine precizat de nivele.ă Calendarul justifica fiecare piatr a edificiului, iară
edificiul în întregime nu cap t ună ă sens decât în rapcu indica iile calendarului.ţPrin anii 600 ai erei noastre s-a
petrecut îns un eveniment deă neîn eles: un popor întregţa p r sit dintr-o dat , aparent f ră ă ă ă ă
nici o pricin , oraşele sale temeinic şiă cu trud riăimp de secole. Temple somptuoase,
piramide minunate, pie e înconjurateţ
de sculpturi,vaste stadioane au r mas pustii.ă
Curând, jungla a p truns pretutindeni,ă a m cinat zidurăile, a redevenit atotst pânitoare; înă
scurt vreme, totul nu a mai fost decâtă un imens câmde ruine. Nici unul dintre locuitori nu
s-a mai reîntors pe aceste meleaguri.S ne închipuim un fenomenă
asem n tor petrecându-se în Egiptulă ă antic: timp de genera ii suţonstruite, pe baza unor indici
astronomici, temple, piramide, oraşe, lucr ri de canaălizare, drumuri; se sap în piatr cuă ă
trud şi cu unelte primitive sculpturiă colosale cu care se împodobesc monumente;
odat terminat munca aceasta,ă ă s vârşit timp de peste un milă ă, locul de baştin este p r sit şi seă ă ă
emigreaz spre nordul neprimitor. Ună asemenea fenome
plasat într-un cadru istoric ceva mai recent pare de neconceput, fiind absurd. Dar, cu cât un fenomen este mai de
neîn eles, cu atât explica iile care seţ ţ propun sunt mai numeroase şi mai nedesluşite. Astfel, s-a
spus mai întâi c mayaşii au fost poateă constrânşisc locurile de baştin de nişteă ă
n v litori. Dar cine i-ar fi putut atacaă ă pe mayaşi tocmaise aflau la apogeul civiliza iei lor? Deţ
altfel, nu exist nici cel mai mic indiciuăcare s duc la concluzia c ar fi avută ă ă
loc vreo lupt . Demn de luat înă ă seam este ideeaăra ia neaşteptat a fost determinatţ ă ă
de schimb ri violente ale climei. Dară nici pentru aceast explica ie nu s-au g sit dovezi.ă ţ ă
Din regiunea în care era aşezat vechiul imperiu pânăgrani ele noului imperiu unde s-auţ
stabilit mayaşii nu este în linie dreapt decât o distaăn de 350 km. Or, o str mutare peţă ă
un spa iu atât de restrâns nu ar fiţ evitat consecin eleţi înr ut iri catastrofale a climei. S-aă ăţ
spus, de asemenea, c o epidemieă distrug toare arăi putut fi pricina acestei neaşteptate
deplas ri. Este o ipotez plauzibil ,ă ă ă dar care mai trebuie verificat . În afar de faptulă ă
c este o versiune la fel ca oricareă alta, ea nu aduce în sprijinul ei nici o dovad . Aă
izbucnit oare un conflict între genera ii? Ceaţtân r s-a ridicat împotriva celeiă ă
vârstnice? Un r zboi civil? Oă revolu ie? Dac accept mţ ă ăaceste ipoteze, atunci ar fi p r sită ă
regiunea doar o parte a popula iei, şiţ anume cei învinşi. Înving torii ar fi r mas pe loc.ă ă
Totuşi, cercet rile întreprinse peă şantierele arheologice n-au adus probe materiale cares ateste c cineva ar fi r mas pe loc.ă ă ă
Un popor întreg şi-a p r sit dintr-o dată ă ă vechileguri, l sându-şi sanctuarele pradă ă
junglei.S ne fie permis s înf iş m aici, peă ă ăţ ă
lâng atâtea ipoteze, tot atât de pu ină ţ confirmate,r opinie. Oricât ar p rea deă ă
îndr znea , nu o consider m mai pu ină ţă ă ţ verosimil decât ipotăate anterior.Nişte „zei” (despre care noi
presupunem c au fost cosmonau i) auă ţ vizitat cândva, cu multeilenii în urm , pe str bunii mayaşilor.ă ă
Un fapt r mâne demn de subliniat, şiă anume c numeăindicii ne îndrept esc s credem căţ ă ă
popoarele americane sunt originare din Orientul antic
. Tradi iile p strate cu sfin enie deţ ă ţ mayaşi, în domeniul astronomiei, matematicii şi înto ii calendarului, sunt doar tot atât de vechi ca şi cele ale civiliza iilor vechiului O rient. Întrucâtţ „zeii” le promiseser c vor reveniă ă cândva printre ei, înv mintele tradi uăţă obiectul unui cult riguros. Astfel a luat naştere o nou religie, cultura luiă Kukulkan, misteriosul „Şarpe zbur tor”.ăDup tradi ia religioas , „zeii” aveauă ţ ă
s coboare din ceruri atunci cândă mayaşii îşi vor fedificiile în conformitate cu ciclurile
prescrise de calendar. Iat de ce preo iiă ţ îndemnau poporul s construiasc templeleă ă
şi piramidele respectând cu sfin enieţ ciclurile sacre, pentru c anul termin rii lor avea să ă ă
fie un an al bucuriei. Atunci zeul Kukulkan seva pogorî din ceruri, îşi va lua în
primire edificiile şi va tr i din nouă printre oameni.Dar iat c opera s-a s vârşit, aă ă ă
început anul reîntoarcerii lui Kukulkan, şi zeul tot nu. Poporul cânta, se ruga, aştepta...
Aştept un an întreg. Nenum ra i sclaviă ă ţ au fost sacriîn cinstea lui Kukulkan, au fost
sporite ofrandele de ulei, porumb, podoabe. Cerul continua s fie liniştit, netulburat deă
vreun semn prevestitor. Nava înaripat a zeuluăi nu-şi f cu apari ia, nu se auzi nici ună ţ
foşnet, nici un tunet îndep rtat. Anul s-ăa închef r ca f g duiala s se fi îndeplinit.ă ă ă ă ăDac admitem aceast ipotez , neă ă ă
d m scama cu uşurin de propor iileă ţă ţ dezam girii preo iloă ţui. Dup sute de ani de munc irosi i,ă ă ţ
îndoiala începu s încol easc înă ţ ă mintea lor. Nu cu
ecurase vreo greşeal în calculeleă astronomice ale calendarului? Oare „zeii” se vor ar taă-alt loc, într-un alt moment? Erau oare
victimele unei erori cumplite?Anul mistic, de la care mayaşii încep
calcularea timpului şi implicit calendarul, corespunde, dup semnele lor, cu anulă
3111 î.e.n. Dac aceast dat esteă ă ă exact — şi nu avem nămotiv s o contest m, deoarece oă ă
men ioneaz şi calendarul —, doarţ ă câteva sute de ani desapari ia civiliza iei egiptene de cea aţ ţ
mayaşilor. Dar legendara dat nuă aduce nici o lumin în solu ionarea enigmei peă ţ
care o reprezint aceast civiliza ieă ă ţ miraculoas . Ba maiăt, o descoperire relativ recent areă
chiar darul s încurce şi mai multă indiciile care ar putea explica originea calendarului
şi pricinile migra iei neaşteptate despreţ care vorbeam mai înainte.Abia în 1935 a fost descoperit la
Palenque (Imperiul Vechi) un desen gravat pe o piatr reprezentând foarte probabil peă
zeul Kukumatz (Kukulkan în Yucatan). Nu este nevoie s fii înzestrat cu o imagina ieă ţ
deosebit pentru ca, de îndat ceă ă priveşti aceast opăo p rere preconceput , s - i pui totă ă ă ţ
felul de întreb ri.ăCel mai sceptic dintre privitori va
constata c desenul reprezint o fiină ă ţă cu înf işareăţsc , aşezat într-un aparat în careă ă
ast zi şi un copil ar recunoaşte oă rachet . Cap tul veă ăeste ascu it şi prev zut cu gîtuituri caţ ă
la o ventuz , apoi se l eşte şi seă ăţ termin cu oă. Conduc torul vehiculului, aplecată
înainte, manevreaz o serie de aparateă de controlnedefinite; c lcâiul stâng se sprijină ă
pe un fel de pedal . Îmbr c mintea saă ă ă se compune ditaloni scur i în carouri, strânşi cu oţ
curea lat , o scurt cu o croială ă ă modern , japoneză ănumeroase br ri şi genunchere. Arăţă
fi de mirare ca acest personaj s nuă poarte pe cap vreun lucru complicat. Ei bine, chiar aşa
stau lucrurile: este vorba de un fel de casc cu scobituri şi evi, având în creştetă ţ
inevitabilele antene. Cosmonautul nostru atât deel zugr vit, nu arat doar prină ă
atitudinea sa c se afl în ac iune.ă ă ţ Chiar în dreptul fe eţfl suspendat un aparat pe care-lă
priveşte cu aten ie. Scaunul s u pare aţ ă fi desp r it priă ţr-un perete de partea dinapoi a
navei, unde se desluşesc sumedenie de puncte, spirale, p trate, cercuri, toate aşezateă
simetric.Ce semnifica ie s aib acest desen?ţ ă ă
Nici una? Vom fi oare acuza i cţ ă spunem poveşti dacăconsidera drept o dovad în sprijinulă
ipotezelor potrivit c rora P mântul aă ă fost vizitatde cosmonau i?ţDac îns cineva nu vrea s acordeă ă ă
nici o aten ie indiciului pe care-lţ reprezint piatra sălptat de la Palenque, atunci n-avemă
noi oare dreptul s contest mă ă probitatea intelectual care ar trebui s garantezeă ă
obiectivitatea analizei acestor importante descoperiri arheologice? Doar arheologia nu
este pus în fa a unor fantome; ea seă ţ sprijin , în cazăul de fa , pe observarea, unor fapteţă
concrete.Dar s ne continu m seria întreb riloră ă ă
la care pân în prezent nu s-aă r spuns. De ce oareănstruit mayaşii cele mai vechi oraşe
ale lor tocmai în jungl ? De ce nu peă malurile unuifluviu? De ce nu pe malul m rii?ă
Tikal, de exemplu, este situat la 175 km în linieaerian de golful Honduras, la 260 kmă
nord-vest de micul golf Campeche şi la 380 kmnord de Oceanul Pacific. Mayaşii erau
familiariza i cu marea, aşa cum oţ dovedesc mul imeţa obiectelor din coral, scoici şi
crustacee confec ionate de ei. Atunciţ de ce aceast „răefugiere” în jungl ? De ce s teă ă
str duieşti s construieşti rezervoareă ă pentru ap , când eă
t mai simplu s te stabileşti peă malurile unul fluviu? Numai oraşul Tikal num r 13 rezerv oare de ap , fiecareă ă ă cu o capacitate de 154.310 m3. De ce oare s-au instalat, au c onstruit, au muncit mayaşii în plin jungl , şi nuă ă într-o regiune „mai judicios” aleas ? Că i curioase, c ror ra iuni misterioase auă ţ dat ei ascultare?Dezam gi i de t cerea zeilor, mayaşiiă ţ ă
au pus în nord, dup marea loră deplasare, bazele unu nou imperiu. Oraşe, temple şi piramide au fost din nou ridicate, dup indica iile dinaină ţte calculate ale calendarului. Ne
putem face o idee de precizia acestor indica ii dup diviziunile de timp peţ ă care le cuprind:
20 kini = 1 uinal, adic 20 zileă18 uinali = 1 tun, adic 360 zileă20 tuni = 1 katun, adic 7.200 zileă20 katuni = 1 baktun, adic 144.000ă
zile
20 baktuni = 1 pictun, adic 2.880ă 000 zile20 pictuni = 1 calabtun, adic 57.600ă
000 zile20 calabtuni = 1 kinchiltun, adică
1.521.000.000 zile20 kinchiltuni = 1 alautun, adică
23.040.000.000 zile
Dar treptele de piatr c rora le-a dată ă naştere acest calendar nu sunt singurele m rturii ale prezen eiă ţ mayaşilor care se înal deasupraţă acoper mântului de nep truns ală ă junglei. ist şi observatoarele!ăObservatorul de la Chichén este prima
şi cea mai veche construc ie circularţ ă ridicat de m ayaă și. Ast zi, după ă restaurare, el se aseam n pân laă ă ă confuzie cu un observator din zilel astre. Cl direa Observatorului, ridicată ă pe o teras în trei trepte, se înală ţă mult deasup runzişului p durii.ă În untrul lui se circul pe o scar înă ă ă
spiral care atinge cel mai îna deă observa ie. În cupola care-l acoperţ ă sunt practicate deschiz turi orientateă spre stele, astfel încât noaptea ele oferă
imaginea impozant a bol ii cereştiă ţ înstelate. Pere ii ori sunt împodobi i cuţ ţ m şti sculptate reprezentând pe zeulă ploii şi un personaj uman... î pat.Este clar c interesul pe care-lă
manifestau mayaşii pentru observarea aştrilor nu este suficient pentru a înt ri ipoteza noastr privindă ă o leg tur a lor cu fiin e ra ionale exă ă ţ ţ erestre. Şi totuşi, nenum rateleă întreb ri f r r spuns te z p cesc!ă ă ă ă ă ă De unde ştiau mayaşii anetelor Uranus şi Neptun? De ce oare deschiderile practicate în cupola Observatorului de la Chichén nu sunt îndreptate
spre cele mai str lucitoare stele? Cineă este zeul cosmonaut reprezentat pe piatra sculptat de la Palenque? Ceă semnifica ie ascunde ca lendarul maya,ţ
cu calculele sale care cuprind 400 de milioane de ani? Cum au reuşit astronomii mayaşi s calculeze anulă
solar şi pe cel venusian cu o precizie care mergea pân la miimi? De la cineă
de ineau ei extraordinarele lorţ cunoştin e de astronomie? Estţe fiecare fapt doar un produs
întâmpl tor al geniului mayaşilor? Sauă poate, dimpotriv , fiăecare fapt sau, şi mai bine spus,
şirul de fapte ascunde altceva, poate vreun mesajhot râtor adresat înc de atunciă ă
omenirii viitoare?S trecem toate aceste lucruri printr-oă
sit şi s alegem bobul de neghin :ă ă ă r mân atâtea rănexplicabile, atâtea „imposibilit i”ăţ
evidente, încât suntem îndrept i i săţ ţ ă aştept m dinăr un efort comun de mari propor ii,ţ
care, f r îndoial , ar permite celă ă ă
pu in rezolvarea pţal a unora dintre enigme, pentru că ă
în prezent ştiin a nu ar mai trebui sţ ă dea înapoi înrurilor pretinse „imposibile”.Trebuie s mai relat m aici groaznicaă ă
poveste a fântânii sacre de la Chichén Itza. Scormonind prin n molul urât mirositor deă
pe fundul fântânii, Edward Herbert Thompson nu a g sitănumai bijuterii şi obiecte de art , ci şiă
numeroase schelete apar inând unorţ tineri şi tine. Diego de Landa, ale c ruiă
informa ii provin din surse str vechi,ţ ă afirm c preo ii, penă ă ţu a potoli mânia zeului ploii şi a pune
cap t secetelor teribile, ofereau dreptă jertf , înăcadrul unor ceremonii solemne,
b ie i şi fete, care erau arunca i de viiă ţ ţ în fântân .ăCeea ce a sus inut de Landa a doveditţ
Thompson cu ajutorul s p turilor sale.ă ă O povesteîngrozitoare, care din adâncurile
fântânii ridic la lumin diferiteă ă întreb ri. Care esteănea acestui pu ? De ce trecea dreptţ
sacru? De ce acest pu , şi nu altul,ţ c ci exist mai mă ăulte care îi seam n perfect.ă ăLa vreo 70 m dep rtare deă
Observatorul mayaşilor, ascuns sub o vegeta ie luxuriant , seţ ăafl un pu aidoma fântânii sacre deă ţ
la Chichén Itza. Gura pu ului, în aleţ c rui împrejuriăi, miriapozi otr vitori şi tot felul deă
insecte, are acelaşi diametru ca şi fântâna sacrătic ”. Pere ii verticali ai celor două ţ ă
pu uri sunt la fel de roşi de vreme şiţ n p di i deă ă ţ
sem narea lor e frapant . Apaă ă ambelor pu uri atinge acelaşi nivel şiţ are aceeaşi culoare v zuie cu sclipiri care bat în cafeniu şi purpuriu. Este neîndoielnic c cele dou pu uri, c e-şiă ă ţ datoreaz , poate, existen a c deriiă ţ ă unor meteori i, au aceeaşi vechime.ţ Totuşi, arheo i nu vorbesc decât de fântâna de la Chichén Itza. Cel de-al doilea pu , identic cu primul, este purţ şi simplu ignorat, cu toate c şi unul şiă cel lalt se afl exact la 900 m dep rtă ă ă de vârful piramidei Castillo, cea mai mare de la Chichén Itza. Piramida este închinat z eului Kukulkan, „Şarpeleă zbur tor”.ăŞarpele este simbolul comun
aproape al tuturor edificiilor mayaşe. Nu este oare uluitor faptul c acest popor al p durii,ă ă
înconjurat de o vegeta ie extrem deţ bogat , nu a s pă ăîn piatr nici un motiv vegetal? Nici oă
plant , nici o floare, ci mereu acelaşiă
şarpe dezgust tor. Din timpuri str vechi,ă ă
şarpele se târ şte prin praf şi peă p mânt. De ce oare s -ă ătocmai acestei reptile însuşirea de a
zbura? Simbol ancestral al r ului,ă şarpele este condamnat s se târasc . Cum de s-aă ă
ajuns ca o vietate atât de resping toare s fie venerată ă ăun zeu şi pe deasupra s mai şiă
zboare? Mayaşii au f cut-o îns . Zeulă ă Kukulkan (Kukumatz)ste, pare-se, altceva decât
reprezentarea primitiv a zeuluiă Quetzalcoatl. Cine esteacest zeu? Ce ne spun despre el
legendele maya?Quetzalcoatl venea dinspre Soare-
R sare. El purta barb şi veşminteă ă albe. El i-a înv at păţyaşi ştiin ele şi artele, le-a dat no iuniţ ţ
de drept, a l sat legi foarte în elepte.ă ţ Prin g
a, porumbul a ajuns cât un stat de om, iar bumbacul a început s crească ă colorat. Dup ceă-a împlinit menirea Quetzalcoatl, f ră ă
a înceta s -şi r spândeasc înv tura,ă ă ă ăţă s-a îndrept-l aştepta o corabie cu care a pornit
spre Venus. Este aproape inutil s maiă amintimc . înainte de a-i p r si, Quetzalcoatlă ă ă
a f g duit mayaşilor c se va maiă ă ă reîntoarce.Apari ia acestui b trân în elept aţ ă ţ
constituit obiectul a numeroase comentarii. I s-a atribuit un rol mesianic, de altfel foarte
firesc, pentru c pe aceste meleaguriă b rba i caă ţre s poarte barb nu se întâlnesc peă ă
toate drumurile. Exist chiar şi oă versiune îndr zneăb trânul Quetzalcoatl era un discipolă
al lui Iisus Hristos! P rerea aceasta nuă mi se
pare conving toare... Oricine ar fiă venit la mayaşi din Lumea veche ar fi trebuit s căunoasc folosirea ro ii, care pune înă ţ
mişcare oameni şi lucruri. Atunci cum se face c unău atât de în elept cum eraţ
Quetzalcoatl, care a dus o activitate de misionar, de legiuitor, de medic, de sfetnic, nu s-a
gândit s -i înve e pe bie ii mayaşiă ţ ţ folosirea ro ii şiţÎntr-adev r, mayaşii nu au folosită
niciodat nici c ru a, nici roata.ă ă ţŞi acum s complet m acest mozaică ă
de enigme printr-o serie de ciud enii,ăţ printr-un m nuncăde tr sn i preistorice pentru a z p ciă ă ă ă
min ile.ţÎn 1900, nişte greci, pescuitori de
bure i, au descoperit în apropiere deţ Anticythera oepav înc rcat cu statui de bronz şiă ă ă
de marmur . Valorile de art au fostă ă
puse în siguranile ulterioare au relevat c naufragiulă
data de pe timpul lui Hristos. La triere,printre toate vechiturile s-a g sit şi ună
obiect de form nedefinit , care s-aă ă dovedit afi mai important decât toate statuile
laolalt . Dup ce a fost supus unuiă ă tratament special, s-a v zut c era vorba de oă ă
plac de bronz pe care erau gravateă cercuri, inscrip ii şi ro i din ate. În curând s-aţ ţ ţ
l murit c inscrip iile aveau o leg tură ă ţ ă ă cu astronomiost demontat şi cur it bucat cuă ăţ ă ă
bucat . S-a constatat astfel c eraă ă vorba de o adev raăde construc ie ciudat , prev zut cuţ ă ă ă
ace mobile, cadrane complicate şi pl ciă de metal grave. Reconstituit, aparatul num raă
peste 20 de ro i din ate, un fel deţ ţ mecanism diferen iaţ
l şi o roat cu coroana din at . Ună ţ ă arbore cilindric se afla plasat pe una din laturilesale. Când acesta se rotea, cadranele
se puneau în mişcare cu viteze diferite. Acele erau protejate de nişte tocuri de bronz
pe care erau gravate inscrip ii lungi.ţ Dac aiăavut ocazia s vezi „maşin ria de laă ă
Anticythera”, nu mai po i s pui laţ ă îndoial talentelăr noştri în materie de mecanic deă
înalt precizie. Dealtfel, aparatul eraă atât de perfecţt, încât, probabil, nu era primul model
de acest fel. Dup p rerea profesoruluiă ă americanSolla Price, ar fi vorba de un fel de
maşin de calcul cu ajutorul c reia seă ă puteau urm ri mişc rile Soarelui, Lunii şi,ă ă
poate, şi ale altor aştri.Lucrul cel mai important nu este că
data construc iei acestui aparatţ extraordinar sesitueaz prin anul 82 î.e.n. Grozav deă
interesant ar fi de aflat cine a inventat modelul acestui aparat, al acestui
planetariu miniatural.Se spune c împ ratul Frederic al II-leaă ă
(de Hohenstaufen) ar fi adus din Orient, la sfârşitul celei de-a cincea cruciade, în
1229, un cort ciudat. În interiorul lui se g sea uăn aparat cu angrenaje şi prin
acoperişul cortului, în form de cupol ,ă ă se puteau observa mişc rile astrelor! Înc un planetariuă ă
antic d naştere la întreb ri... Maiă ă merge ca pe timi Hristos s se fi construit mecanismeă
de precizie, dar un planetariu... Oricine ştie c pe vremea aceea ideea că ă
P mântul se roteşte sub o boltă ă
cereasc nemişcat era depară ă
fi f cut drum. Nici m car foarteă ă în elep ii astronomi chinezi sau arabiţ ţ ai antichit ii n fl vreun cuvântăţ ă despre acest lucru inexplicabil. Cât despre Galileu, el s-a n scut, fapăt notoriu, abia cu 1.500 de ani mai
târziu... ,,Maşin ria de la Anticythera”ă este o curi ozitate care nu trebuie sc pat din vedere când treci prină ă Atena. Ea este expus la Muze ulă na ional de arheologie. În ceea ceţ priveşte cortul-planetariu al lui Frederic al II-lea, doar textele vechi amintesc de
el.N-avem încotro, trebuie să
recunoaştem c primitivii noştriă str moşi au l sat nişte urme dă ăciudate.
Astfel, pe platoul arid de la Marcahuasi s-au descoperit la 3.800 m altitudine desene în piatr reprezentând animaleă
care nici nu au tr it vreodat înă ă America de Sud. Estvorba despre c mile, lei etc.ă
În Turkestan, nişte ingineri au g sită obiecte de form semicirculară ă executate dintr-un ma terial necunoscut, ceva între sticl şiă ceramic . Originea şi semnifica ia loră ţ au r mas pe arheologi o tain .ă ă
În Valea Mor ii din deşertul Nevadaţ pot fi înc şi ast zi v zute ruinele unuiă ă ă oraş str vecă, pare-se, de o catastrof îngrozitoare.ă
Urmele de nisip şi pietre topite sunt perfectvizibile. C ldura dezvoltat de oă ă
erup ie vulcanic nu ar fi putut topiţ ă piatra — şi apoiura ar fi distrus întâi construc iile. Înţ
zilele noastre poate fi ob inut oţ ă asemenea tempatur doar cu ajutorul razelor laser. Înă
chip curios, în aceast regiune nuă creşte nici unfir de iarb .ă
Hadschar El Guble, Piatra sudului din Liban, cânt reşte 2 milioane kg. Este oă piatr pre lucrat , dar greutatea eiă ă face inadmisibil ideea ca oamenii să ă o fi putut urni din loc.
În Peru, ca şi în Australia şi în Italia de nord, nişte pere i stâncoşi practicţ inaccesibi t nişte semne care nu auă putut fi descifrate pân în prezent.ă
La Ur, în Caldeea, texte gravate pe pl ci de aur relateaz c nişte „zei” cuă ă ă înf işare om orât din cer şi au d ruităţ ă aceste pl ci preo ilor.ă ţ
Exist în Australia, în Fran a, în India,ă ţ în Liban, în Africa de sud, în Chile nişte „piet udate, bogate în aluminiu şi
beriliu. În urma unor analize recente s-a descoperit c eleăau suferit cândva, foarte demult, un
bombardament radioactiv puternic, fiind expu se la temperaturi foarte ridicate.
Unele table sumeriene gravate cu caractere cuneiforme reprezint nişteă stele fixe cu sateli ii lor.ţ
În Uniunea Sovietic s-a descoperită un basorelief reprezentând o navă spa ial format din e sfere lipite unaţ ă ă de alta. Sferele sunt aşezate într-un cadru dreptunghiular sus inutţde doi stâlpi masivi. Alte sfere sunt
aşezate deasupra celor doi stâlpi. Iată o alt curi ozitate arheologic dină ă Uniunea Sovietic : o mic statuie deă ă bronz a unei fiin e umanoidţe înveşmântate într-un combinezon
greu, formând corp comun cu casca de pe cap. Înc l mint sunt strânsă ţă
ajustate pe picioare şi pe mâini, petrecându-se peste p r ileă ţ respective ale stumului.
O t bli de origine babilonean ,ă ţă ă expus la Britsh Museum din Londra,ă indic datele trecut viitoare aleă eclipselor de Lun .ă
Cu ocazia unui cutremur care a avut Ioc la Kun-Ming, capitala provinciei chinezeYunan, de pe fundul unui lac aflat în
apropierea oraşului s-au ridicat la suprafa nişteţăpiramide. Pe ele au putut fi desluşite
nişte „maşini” cilindrice, fusiforme, s pate în piăa c ror orientare ne face să ă
presupunem c sunt în zbor spre cer.ă
Cum vor putea fi dezlegate toate aceste enigme şi multe altele? Fireşte, po i declaraţ
c cutare text, cutare obiectă str vechi e fals, obscur, f r sens,ă ă ă problematic. Dar aces
tea sunt nişte argumente într-adev ră jalnice! Şi ce s mai spunem despreă procedeul de a te servi de anumite scorniri când î i convin şi de a leţ respinge, punând la îndoiala exactit ea traducerilor, atunci când informa iile peţ care le dau la iveal nu- i convin? Aă ţ închide ochii, a- i astupa urechile înţ fa a anumitor fapte sau ipoteze, deţ teama de a nu puneîn discu ie un mod de gândire peţ
care i l-ai format şi la care nu vrei sţ ă renun i, compo up p rerea noastr , oţ ă ă ă oarecare laşitate.Fiecare zi, fiecare or care trece neă
pune în fa a unor descoperiri de acestţ fel. Mijl oacele noastre moderne de circula ie şi de comunica ieţ ţ semnaleaz pretutindeni pe glob năoi descoperiri. Din întâmpl ri se poateă
dezvolta, cu bun voin , un sistem...ă ţă Cercet torii i ar trebui s se consacreă ă studierii trecutului cu acelaşi elan creator de care dau
dovad atunci când îşi pun tot sufletulă în cercetarea prezentului. Prima fază a acestei av turi care ne împinge spre c utarea trecutului este încheiat . Dară ă iat c se profileaz o ua faz , şi maiă ă ă ă captivant înc , aceea a omului pornită ă spre descoperirea cosmosului.
CAPITOLUL AL X-LEA
Au vreo ra iune c l toriile spa iale?ţ ă ă ţ Cui folosesc miliardele investite? R zboi sau c l to spa iale? Ce suntă ă ă ţ farfuriile zbur toare, atât de ponegrite?ă Înc acum 60 de ani a avut loc oă explozie nuclear . Satelitul planeteiă Marte este un satelit artificial?
Sensul şi oportunitatea c l toriiloră ă spa iale reprezint una din problemeleţ ă permanente pe ordinea de zi. Lipsa de sens total sau par ial a cercet riloră ţ ă ă cosmice este demonstrat p rină afirma ia, devenit banal , c , atâtaţ ă ă ă
vreme cât pe P mânt mai suntă numeroase probleme lvate, cercetarea universului nu-şi g seşte justificarea.ăF r a ne sprijini demonstra ia peă ă ţ
întregul arsenal ştiin ific — str inţ ă neini ia ilor —, v aici doar câteva dinţ ţ argumentele curente şi valabile, care ne permit s justific m pe de plină ă necesitatea cercet rii spa iului cosmic.ă ţInteresul umanit ii pentru cercetareaăţ
fenomenelor a avut de la început — şi are întotdeau— drept impuls curiozitatea şi setea
de cunoaştere. Ambele întreb ri: de ceă se întâmpl căum s-a întâmplat, au fost
întotdeauna motorul evolu iei şi alţ progresului. Nivelul pe carel-a atins azi umanitatea îl dator mă
tocmai st rii de permanent nelinişteă ă pe care a generat-o pasiunea pentru nou. Mijloace
de transport moderne şi confortabile ne-au scut
it de oboseala c l toriilor, pe careă ă înc bunicii noştri o mai considerauă fireasc ; efortuănecesar pentru efectuarea unor
munci fizice grele a fost sim itor uşuratţ de maşini; noi surse energetice, produse chimice,
instala ii frigorifice, aparataj menajer cuţ utiliz ri multiple etc. etc. ne-au eliberată
pe deplin de munci care înainte nu puteaufi efectuate decât de mâna omului.
Ceea ce a creat ştiin a n-a produsţ nenorociri, ci mai curând binefaceri.Ştiin a îşi atinge azi obiectivele într-ţ
un ritm f r precedent. Pentruă ă dezvoltarea tehnicitografice pân la ob inerea uneiă ţ
imagini utilizabile au fost necesari 112 ani. Telefonul a fost pus la punct în numai 56 de
ani, în vreme ce evolu ia tehniciiţ
radiofonice pânăla recep ionarea ireproşabil aţ ă
emisiunilor a necesitat exact 35 de ani de cercet ri ştiinăfice. Pentru perfec ionarea radaruluiţ
n-au mai fost necesari decât 15 ani. Etapele descoperirilor epocale şi perfec ion riiţ ă
lor devin mereu mai scurte: televiziunea alb-negru a fost pus în aplicare dup 12ă ă
ani de cercet ri, iar fabricarea primeiă bombe atomice a cerut cu totul 6 ani! Etapele celor
50 de ani de progres tehnic sunt mereumai impun toare. Fiecare faz aă ă
evolu iei devine din ce în ce maiţ scurt , mergând tot maiărect c tre int . În cursul secoluluiă ţ ă
urm tor, visurile care-l înso esc pe omă ţ de milenii va în bun m sur via .ă ă ă ţăSpiritul uman şi-a croit drumul s uă
având de înfruntat avertismente şi rezisten e. Împotriţnticelor interedic ii, care, asemeneaţ
lui mane, tekel, fares, decretau apa exclusiv spa iul vital al peştilor, iar aerul alţ
p s rilor, omul şi-a cucerit şi spa iileă ă ţ care, pse, nu-i erau destinate. Omul zboar ,ă
în ciuda tuturor aşa-numitelor legi naturale, iar în submarinele cu propulsie
nuclear el poate tr i luni de zile subă ă ap . Folosindu-şi inăteligen a, şi-a f urit aripi şi branhii, cuţ ă
care creatorul s u nu-l înzestrase.ăCând Charles Lindberg a pornit în
zborul s u legendar, inta sa eraă ţ Parisul; de fapt nu-l atr gea atât Parisul cât dorin a de aă ţ
dovedi c omul poate zbura pesteă Atlantic singur şnev t mat. Primul obiectiv ală ă
c l toriilor spa iale este acum Luna.ă ă ţ
Dar noua idee tehnic -ăn ific vrea, totodat , s dovedeascţ ă ă ă ă
faptul c omul poate s p trund totă ă ă ă atât de bine şiDar la ce bun oare aceste c l toriiă ă
spa iale?ţ
În numai câteva secole, globul nostru va fi suprapopulat. Statisticile curente estim eaz popula ia anului 2050 la 8,7ă ţ miliarde de suflete. 200 de ani mai târziu, cifra seva ridica la 50 de miliarde, ceea ce
înseamn c vor trebui s tr iasc pe 1ă ă ă ă ă km2 335 de l uitori.Admi ând chiar c într-un viitorţ ă
îndep rtat se va introduce controlulă natalit ii şi supra tivate vor spori, iarăţ mijloace înc necunoscute ast zi voră ă asigura recolte mari, c pesc uitul vaă deveni mai productiv şi câmpurile de alge submarine vor furniza hran , eiă bine, dac toate acestea se vor realiza,ă
ba chiar şi alte solu ii mai eficiente seţ vor ap lica, rezultatul va fi doar o amânare. Omului îi sunt necesare noi spa ii de via .ţ ţăSuntem convinşi c într-un viitoră
îndep rtat oamenii se vor stabili peă Marte, reuşind s s omodezeă
condi iilor climatice, aşa precum s-arţ acomoda eschimoşii dac ar fiă str muta i în pt. Uriaşe nave spa ialeă ţ ţ vor ajunge în alte planete, care vor fi populate de copiii co piilor noştri; ei vor coloniza lumi noi, precum în timpurile nu prea îndep rtate de zileăle noastre au fost populate America şi
Australia. Iat deci de unde izvor şteă ă necesitate a cercet rilor întreprinse înă spa iul cosmic.ţÎn 1966, prin India mişunau circa 1,6
miliarde de guzgani, fiecare din ei pr p dind în med ie anual 5 kg deă ă alimente. Statul nu-şi poate, totuşi, permite s -i distrug , pentru c pră ă ă escrip iile religioase indiene nu oţ permit. În aceeaşi Indie s l şluiesc şiă ă 80 de milioane vaci care nu dau lapte, nu sunt puse la jug, dar nici nu pot fi sacrificate, pentru c sunt sfinte. Într-o ar undeă ţ ă
progresul menit s o aduc înă ă contemporaneitate este de atâtea
tabu-uri şi precepte religioase, este nevoie de câteva genera ii pentruţ elimi narea acestor ritualuri, obiceiuri şi supersti ii, care pun în pericolţ supravie uirea po pula iei. Mijloacele deţ ţ comunicare proprii erei zborurilor cosmice — ziarele, radioul şi televiziunea — slujesc progresului
şi propag rii cunoştin elor.ă ţ Dimensiunile lumii no tre s-au restrâns. Oamenii ştiu şi afl mai multeă despre semenii lor. Dezvoltarea tehnicii — cerut de zborurile cosmice —ă
va r spândi convingerea că ă dimensiunile extrem de redus ale popoarelor şi continentelor, evident raportate la cele ale cosmosului, nu potfi decât un imbold şi un stimulent
pentru o activitate conjugat înă domeniul cercet rilor spa iale. Înă ţ fiecare epoc istoric , omenirea a avută ă nevoie de o chemare generoas , care,ă
ridicând-o peste problematica cotidian , s-o lase s întrevad că ă ă ă realit i aparent inacce pot fi atinse.ăţEra produc iei industriale dezvoltateţ
aduce în favoarea cercet rilor spa ialeă ţ un argument care cânt reşte greu, şi anumeă
locul considerabil pe care-l ocup înă economie noile ramuindustriale recent create, în care îşi
g sesc o posibilitate de existen suteă ţă de mii demeni, disloca i din locurile de muncţ ă
de ra ionalizarea produc iei. „Industriaţ ţ spa ial ” aţ ăStatele Unite ale Americii — în
cadrul conjuncturii economice — locul de inut pân acum deţ ăndustria automobilului şi de cea a
o elului. Peste patru mii de noiţ produse îşi datorescexisten a cercet rilor spa iale; eleţ ă ţ
sunt un fel de subproduse ale cercet rii îndreptateă
spre un alt el esen ial: naviga iaţ ţ ţ cosmic . F r ca cel care le foloseşteă ă ă s -şi pun probă ănii lor, ele au şi devenit articole de uz
curent. Maşini electronice de calcul, aparate de emisie-recep ie miniaturizate,ţ
tranzistorizarea aparatelor de radio şi televiziune reprezint în aceeaşi m sură ă ă
descoperiri marginale ale activit ii deăţ cercetare ca şi a-minune, în care bucatele seţ
g tesc f r s se prind , chiar dacă ă ă ă ă ă nu le mai adaugi gr sătrumentele de precizie instalate la
bordul tuturor navelor aeriene, complexele tehnice automatizate de supraveghere
şi conducere, ca şi rapida evolu ie aţ computerelorsunt doar rezultatele par iale aleţ
cercet rii spa iale, p r i ale unuiă ţ ă ţ program de dezvolt
are care va influen a şi mai adâncţ via a personal a fiec ruia dintre noi.ţ ă ă Nenum rate suntăliz rile despre care profanii n-au niciă
m car cunoştin : procedee noi deă ţă sudur şi lubrefăîn vid, celule fotoelectrice, noi şi
minuscule surse de energie, capabile s str bat disă ă ătan e nelimitate.ţAstfel, din fluviul de aur al impozitelor
care alimenteaz cercet rile mondialeă ă în domeniul spa ial, curg din nou c treţ ă
contribuabil, în chip de pârâiaşe, beneficiile cuvenitentru asemenea investi ii uriaşe.ţ
Nume şi no iuni ca: „Telstar”, ”Echo”,ţ „Relay”, „Frios”,ncom” sunt, totodat , jaloanele careă
marcheaz drumul ascensional ală cercet rilor.ăÎntrucât sursele de energie terestră
nu sunt inepuizabile, vom fi nevoi i,ţ
într-o bun zi,ăne procur m materiale fisionabile dină
Marte, Venus sau din alte planete. Iată înc un moătiv care dovedeşte importan aţ
programului de c l torii spa iale. De peă ă ţ acum energia cea mai ieftin este furnizat de centraleleă ă
atomice, fapt care ne permite s neă închipuim în cem sur produc ia industrial de masă ă ţ ă ă
va fi tributar programelor spa iale înă ţ momentul înP mânt materialele fisionabile vor fiă
epuizate. Ştiin a ob ine zilnic rezultateţ ţ noi. Am de
p şit pentru totdeauna era în careă fiul îşi primea automat, ca un lucru firesc, drept moşt ire cunoştin ele şiţ erudi ia tat lui s u. Tehnicianul careţ ă ă printr-o simpl ap sare pe un b epară ă ă un aparat de radio trebuie s aibă ă cunoştin e precise în tehnicaţ tranzistorilor şi a ori în aceea mai complicat a circuitelor imprimate peă materiale sintetice. Nu va trece mult vreme şi nu-şi va mai puteaă
permite s ignoreze principiileă esen iale ale microe lectronicii. Laţ cunoştin ele pe care le dobândeşteţ ucenicul azi, muncitorul calificat va trebui s adauge mâine mereu alteleă noi. Iar dac meşterului de pe vremeaă bunicilor îi aj ungeau pentru toat via aă ţ cele înv ate odinioar , aceluia dinăţ ă zilele noastre, şi cu atât lt meşterului viitorului, îi va fi necesar s adaugeă necontenit la cunoştin ele vechi alte leţ noi. Pentru c ceea ce a fost valabilă ieri, mâine va fi dep şit!ă
Soarele nostru, chiar dac va maiă str luci milioane de ani, în cele dină urm , se va stin ge, va muri. Ună fenomen cosmic neprevizibil şi incognoscibil poate s provoace pieirăea. Terrei. Dar omul nu s-a împ cată
niciodat cu gândul unei asemeneaă eventualit i.ăţIat de ce presupunem c cercetareaă ă
spa ial nu este exclusiv rodul uneiţ ă hot râri liber adătate, ci şi expresia unui puternic
impuls intim care-l determin pe omă s caute în univeărs perspectivele viitorului s u. Noiă
consider m ca valabil ipoteza după ă ă care în antichitatea str veche am primit vizite dină
cosmos; ca o consecin logic , trebuieţă ă deci s conchidăem c nu suntem singurele fiin eă ţ
inteligente din cosmos, c în universă mai exist inteligeăn e ap rute anterior nou şi deci maiţ ă ă
evoluate. Dac , continuându-neă ra ionamentul, afirmţ ăte aceste inteligen e practic — dinţ ă
propriu impuls — cercetarea cosmic ,ă p trundem cu adeăt pentru o clip pe terenul Utopiei,ă
fiind, desigur, conştien i c am intratţ ă singuri într-un viespar!Iat , de pild , „farfuriile zbur toare”,ă ă ă
care de mai bine de dou zeci de aniă reapar mereuordinea zilei, consemnate în literatura
de specialitate sub denumirea de O.Z.N.,ini ialele cuvintelor Obiecteţ
zbur toare neidentificate, prin care seă traduce termenul adoptat de americani: Unidentified
Flying Objects. S-ar putea s producă ă uimire faptul c vrem s ne preocup m seriosă ă ă
de himericele O.Z.N.-uri.Înainte de aceasta am vrea îns să ă
punem în lumin unul dintreă argumentele importante menis justifice necesitatea c l toriiloră ă ă
spa iale. Se spune c cercetarea înţ ă domeniul navigaspa iale este nerentabil şi c nici oţ ă ă ar , fie ea cât de bogat , n-ar puteaţ ă ă
s suporteăcheltuieli uriaşe f r s fieă ă ă
amenin at de primejdia unui falimentţ ă economic. Este cunoscfaptul c cercetarea în sine n-a fostă
niciodat rentabil ; investi ia devineă ă ţ rentabil doăo dat cu apari ia rezultatelor. Aă ţ
pretinde de pe acum, în actualul stadiu al cercet riălor ini iate în naviga ia spa ial ,ţ ţ ţ ă
rentabilitate şi amortizarea cheltuielilor ar dovedi ls de realism. De altfel, nici nu a fostă
întocmit pân acum bilan ulă ţ avantajelor materialerezultate de pe urma celor 4.000 de
produse accesorii ale cercet riiă spa iale. Dac aţ ăvem îns în vedere scopulă
cercet rilor, atunci nici nu neă intereseaz o asemenea înregistrăe a rentabilit ii, ci trebuie s lu m înăţ ă ă
considera ie c aceast activitate vaţ ă ă asigura saumanit ii în adev ratul în eles alăţ ă ţ
cuvântului. În treac t subliniem doară c o întreag să ăpentru comunica ii (COMSAT)ţ
prezint înc de pe acum interes şi dină ă punct de vedere economic.Revista Stern, din noiembrie 1967
relata:„Concernul «Lockheed», produc torulă
avioanelor «Starfighter», şi celebra clinic «Mayo» coăederea perfec ion rii unui sistem nouţ ă
de tratament, bazat pe tehnica computerelor. Constructorii de la «North American
Aviation» lucreaz , conform indica iiloră ţ medicale despecialitate, la aşa-numita «centur -ă
emfizem», destinat s uşurezeă ă respira ia bolnavilorţe aceast maladie. Specialiştii de laă
NASA au propus crearea unui aparataj de diagnosticare; ini ial, aparatul conceputţ
pentru a m sura şocul produs, deă micrometeori i la iţmpactul cu navele spa iale înregistraţ
cu maxim precizie contrac iileă ţ musculare specifice în anumite afec iuni nervoase.ţUnul din produsele accesorii
salvatoare bazat pe tehnica computerelor a fost regulatorul cardiac. Peste dou mii deă
germani tr iesc ast zi având în cutiaă ă toracic un astfăde aparat. Este vorba de un
minigenerator ac ionat de o baterie,ţ care se grefeaz să
ub piele. O sârm de leg tură ă ă introdus de medici prin venaă superioar a gîtului ajunge înăiculul drept. Desc rc rile electriceă ă
regulate determin apoi contrac iileă ţ ritmice ale cordului. Inima suferind bate normal.ă
Când la cap tul a trei ani bateria seă uzeaz , ea poăate fi schimbat printr-o opera ieă ţ
relativ uşoar .ăConcernul electrotehnic nord-
american «General Electric» a perfec ionat în ultimul an acţeast mic minune a tehniciiă ă
medicale, punând la punct un model de minigenerator cu dou viteze. Dac purt torul lui doreşteă ă ă
s joace tenis sau s prind trenul dină ă ă mers, este
cient s regleze o tij magnetică ă ă situat în dreptul microgeneratorului.ă Îndat inima va î s func ioneze într-ună ă ţ ritm mai rapid”.Ne oprim aici cu informa iile culeseţ
din Stern. Totuşi, chiar şi aceste două exemple din domeniul cercet riiă spa iale suscit o întrebare legitim .ţ ă ă Mai are cineva curajul s maiă meneasc în atari împrejur ri deă ă inutilitate?Sub titlul Stimulare datorat racheteloră
selenare, revista Zeit relateaz înă num rul 47 din noiembrie 1967:ă„Constructorii de automobile sunt, la
rândul lor, interesa i în realiz rileţ ă tehnicii asele niz rii line, întrucât eiă consider c cunoştin ele dobândite cuă ă ţ prilejul experiment rii a i la şoculă aluniz rii ar trebui extinse şi în alteă domenii. Chiar dac în cazul uneiă ciocn i nu va fi înc posibil asigurareaă ă unei securit i absolute pentruăţ automobilişti, se va p ea totuşi —
aplicând principiile de construc ie careţ au dat cele mai bune rezultate în c lă iile spa iale — s se reduc în bunţ ă ă ă m sur riscurile existente ast zi. Pl cileă ă ă ă sistem «fa ilizate în construc iileţ aviatice moderne, ofer deja, la oă greutate redus , o rezisten orit .ă ţă ă Utilizarea lor experimental înă construc iile auto le-a confirmatţ calit ile. Podea vehicululuiăţ experimental — construit de Rover — ac ionat de o turbin cu gaz este realiţ ă zat în sistemul «fagure».ăCine cunoaşte ast zi situa iaă ţ
existent şi ritmul furtunos al dezvolt riiă ă cercet rilor nu poate subscrie laă afirma iile scepticilor care pretind cţ ă „niciodat nu va fi posibil s c oreşti deă ă la o stea la alta”. Tân ra genera ie aă ţ zilelor noastre va vedea aceasta „imposib itate” devenind realitate. Se vor construi uriaşe nave spa ialeţ propulsate de reactoare capabile s dezvolte o for încă ţă ă
neimaginat . Sovieticii au reuşit încă ă din noiembrie 1 leze în stratosferă dou nave cosmice f r echipaj! Oă ă ă parte din cercet ri sunt dedicate deă unui fel de con protector, asem n toră ă unui arc voltaic, care, ac ionând faţ ţă de capsula c mic ca un ecrană protector, ar pune-o la ad post deă şocul meteori ilor, ab tând sau anulânţ ă unea lor d un toare. O echip deă ă ă fizicieni de prim rang îşi propun să demonstreze existen numi ilor tahioni.ţ ţ Deocamdat este vorba de nişteă particule ipotetice, care s-ar mişca mai repede ca particulele luminoase,
viteza lor minim fiind aceeaşi cu aă luminii. Seştie c tahionii ar trebui s existe;ă ă
ceea ce ne lipseşte deocamdat esteă „doar” dovada fa existen ei lor. Dar asemenea doveziţ
pentru particule „neexistente” au fost, în cele din urm , aduse şi în cazul neutriniloră
şi al antimateriei. În cele din urm ,ă ultimilor reprentan i din corul adversarilorţ
naviga iei spa iale li se poate puneţ ţ întrebarea: crede i înţ-adev r c mii dintre cei maiă ă
în elep i oameni ai vremurilor noastreţ ţ şi-ar fi dedicat munclor pasionat unei utopii sau unui elă ţ
lipsit de importan ?ţăS intr m deci cu curaj în miezulă ă
problemei şi cu tot riscul de a nu fi lua iţ în serios, socup m de „farfuriile zbur toare”.ă ă
Dac nu voi fi luat în serios, m voiă ă afla — ceea ce econsolare — într-un cerc de oameni
dintre cei mai stima i şi renumi i, careţ ţ au acelaşi punde vedere.„Farfuriile zbur toare” au fostă
observate atât în America de Nord cât şi deasupra Filipineîn Germania federal , ca şi în Mexic.ă
S admitem c 98% din cei care credă ă c au observatăurii zbur toare au v zut în realitateă ă
fulgere globulare provocate de fenomene electromagnetice, baloane meteorologice,
forma iuni noroase neobişnuite,ţ avioane de un tip nou, necunoscute sau ciudate jocuri de
lumin şi umbre pe cerul amurgului.ă F r îndoial că ă ă ăpe întregi de oameni, fiind victime ale
unor halucina ii colective, au crezut cţ ă v d cevăa care de fapt nici nu exista. Şi,
desigur, au fost şi persoane care au vrut s -şi dea iămportan sau s fac dintr-oţă ă ă
pretins observa ie capital de presă ţ ă într-un sezon mort. Dacabstrac ie de to i cei prea zeloşi,ţ ţ
mincinoşi, isterici şi fabrican i deţ senza ional, încţ ăun grup important de oameni lucizi,
de observatori care sunt, totodat ,ă specialiştifamiliariza i cu asemenea fenomene.ţ
O simpl femeie casnic sau ună ă fermier din Vestuls lbatic desigur c se pot înşela, dară ă
dac , de exemplu, prezen a O.Z.N.-ă ţurilor a fost remcat de un c pitan de avia ie cuă ă ţ
experien , este foarte greu s nu seţă ă ia în seam m rturiă ăceasta pentru motivul lesne de
în eles c pentru un ofi er de avia ieţ ă ţ ţ jocurile luminii refractate, fulgerele globulare, baloanele
meteorologice ş.a.m.d. sunt fenomene familiare; la aceasta se mai adaug siă
faptul c este controlat periodică ă capacitatea tuturor sim urilor sale de a reac iona.ţ ţ
Câteva ore înaintea zborului şi în cursul lui, el n-areoie s consume alcool; în sfârşit, ună
c pitan de avia ie n-are interes să ţ ă inventeze poveştnu pentru altceva, m car pentruă
faptul c , în felul acesta, şi-ar puteaă pierde uşor postullui bine pl tit. Dac îns acelaşi lucruă ă ă
este relatat nu de un singur ofi erţ aviator, ciun grup întreg de pilo i, printre careţ
unii militari, atunci exist destuleă motive pentru a-i acorda aten ie.ţ
Nici noi nu ştim ce sunt O.Z.N.-urile; nu pretindem c ar fi vorba deă aparate zbur toaăre apar inând unor inteligen eţ ţ
extraterestre, deşi ipoteza este una dintre cele mai plauzibile. Din p cate, autorul rânduriloră
de fa n-a v zut cu propriii s i ochiţă ă ă în c l toriiă ăinse de-a lungul şi de-a latul
globului nici o „farfurie zbur toare”.ă Putem îns consemnaăci câteva m rturii autentice şi demneă
de încredere:La 5 februarie 1965, Ministerul
Ap r rii din Statele Unite ale Americiiă ă a f cut cunoscăut c sec ia special pentruă ţ ă
problemele O.Z.N.-urilor a fost îns rcinat s verifice raporă ă ăa doi operatori radar. Amândoi au
detectat la 29 ianuarie 1965, pe ecranele radarafectate aeroportului marinei din
Maryland, dou obiecte zbur toareă ă necunoscute, care s-au apropiat de aeroport venind
dinspre sud, cu extraordinara viteză de 7.680 km pe or . La 50 km dep rtare deă ă
aeroport, obiectele au f cut brusc oă curb , disp rând rapiă ădin câmpul ecranelor.La 3 mai 1964, diverse persoane,
printre care şi trei meteorologi, au observat laCanberra (Australia) trecând pe cer, în
zorii zilei, în direc ia nord-est un obiectţ zbur tăor mare şi str lucitor. Audia i deă ţ
delega i ai organiza iei NASA, martoriiţ ţ au relatat c „ăctul” se balansa în chip ciudat, apoi
c unul mai mic i s-a al turat cu mareă ă vitez . Obiecătul mai mic a devenit mai întâi
incandescent, ulterior s-a stins, în timp ce obiectul
cel mare a disp rut din vedere înă direc ia nord-vest. Unul dinţ meteorologi m rturisi resăemnat: „Am luat întotdeauna în
derâdere poveştile cu O.Z.N.-urile. Dar ce mai pot s spunăum, dup ce am v zut eu însumi ună ă
asemenea obiect?”La 23 noiembrie 1953 a fost
identificat pe ecranul radarului instalat la baza aerian Kinross, statul Michigan, ună
obiect zbur tor necunoscut.ă Locotenentul de avia ieţR. Wilson, care executa un zbor de
exerci iu pe un avion cu reac ie F-86,ţ ţ ob inu autoţriza ia s urm reasc „obiectul”.ţ ă ă ă
Echipa radarului l-a urm rit pe Wilsonă gonind dup obiecă60 de mile. Brusc, pe ecranul radar
ambele corpuri zbur toare seă contopir . Apelurilăe radiofonice adresate locotenentului
Wilson au r mas f r r spuns. Înă ă ă ă zilele urm toare, zăa în care s-a petrecut straniul
eveniment a fost cercetat de c treă ă unit i speciale în veăţrea recuper rii unor p r i din epavă ă ţ ă
sau a identific rii unor urme de ulei peă Lacul Superior, situat în apropiere. Nu a putut fi
g sit nici o urm , nici a locotenentuluiă ă ă Wilson şinici a avionului s u!ăLa 13 septembrie 1965, sergentul de
poli ie Eugene Bertrand a întâlnit pe oţ şosea de centur din Exeter (New Hampshire,ă
S.U.A.), pu in înaintea orei 1 noaptea,ţ la volanul maşinii sale, o femeie însp imântat , careă ă
nu mai avea curaj s -şi continueă drumul. Ea pretindec fusese urm rit , pe un traseu lungă ă ă
de peste 10 mile, pân la bifurcareaă 101, de un obie
ct zbur tor uriaş de culoare roşie,ă care dup aceea a disp rut în p dure.ă ă ăPoli istul, un om serios, mai în vârst ,ţ ă
era înclinat s cread c doamna cuă ă ă pricina are ona ie bogat , când ştirea îi fuţ ă
confirmat , prin aparatul de radio-ărecep ie al maşinii salţo alt patrul . Colegul s u Geneă ă ă
Toland de la cartierul general îi comunica ordinul s seăprezinte imediat la Central . Acolo, ună
b rbat tân r le relat aceleaşi fapte,ă ă ă aidoma celoistorisite de femeie, şi anume c şi elă
fusese urm rit de un obiect roşuă incandescent, decare sc pase refugiindu-se în şan ulă ţ
şoselei.Poli iştii au purces cu oarecareţ
rezerv la opera ia de cercetare aă ţ zonei, ferm convinşi ctreaga poveste trebuie s -şi afle,ă
pân la urm , o explica ie rezonabil .ă ă ţ ă
Dup ce au str bă ăa regiune timp de dou ore f r aă ă ă
g si nimic, se hot râr s fac caleă ă ă ă ă întoars . Trecând păunde se aflau şase cai, îi v zur bruscă ă
cabrându-se şi luând-o nebuneşte la goan . Aproapăclip , totul fu inundat de o lumină ă
roşie incandescent . „Aici! Privi i aici!”ă ţ — strig uătân r. Într-adev r, deasupra copaciloră ă
plana un obiect roşu, înv p iat, careă ă se îndreptaomot c tre observatorii noştri.ă
Bertrand, foarte agitat, comunic prină telefon colegului s u Toland c are obiectulă ă
blestemat sub ochi. Curând fură înv luite în aceeaşi lumină ătoare fermele de lâng şosea, cât şiă
colinele învecinate. O alt maşin aă ă poli iei, condusţul Dave Hunt, se opri al turi deă
ceilal i, cu frânele scrâşnind strident.ţ
„Damned! (Al naibii!) — bâigui Dave —, te-am auzit vorbind la telefon cu Toland şi am crezut c a i înnebunit... Ei, dar asta într-ă ţ
adev r schimb lucrurile”.ă ăÎn cursul anchetei efectuate ulterior
pentru elucidarea acestor întâmpl riă enigmatice s-au prezentat cincizeci şi opt de
martori oculari, printre care meteorologi şi militari din unit ile de paz a coastelor,ăţ ă
adic observatori lucizi, care nu pot fiă b nui i că ţ ăşti s deosebeasc un balonă ă
meteorologic de un elicopter, un satelit care se pr buşeşte dăluminile de pozi ie ale unui avion.ţ
Raportul întocmit cuprindea informa iiţ concrete, f ră ăs dea îns explica ii cu privire laă ă ţ
originea obiectului zbur tor.ăLa 5 mai 1967, domnul Malliotte,
primarul din Marliens, departamentul
Côtes d’Or, a
desco erit o groa ciudat , într-ună ă câmp de trifoi situat la 623 m dep rtare de şosea. Ur le identificateă se apropiau de un cerc cu diametrul de 5 m, adânc de 30 cm. De jur împrejurul cercului porneau brazde adânci de 10 cm, care mergeau în toate direc iile, dţe parc un grilaj metalic presaseă
p mântul cu greutatea sa. La cap tulă ă brazdelor erau g ur i adânci de 35 cm,ă ca şi cum grilajul metalic şi-ar fi înfipt „picioarele” în p mânt. De r esteă faptul c un praf fin, alb-violaceu seă adunase în brazde şi g uri. Ne-amă deplasat la Marliens ca s vedem aceste urmeă
neobişnuite: nişte stafii nu ar fi putut l sa astfel de urme!ăCe p rere s - i faci despre acesteă ă ţ
relat ri? Regretabil este îns felulă ă cum procedeaz num oameni şiă organiza ii secrete cu pretinsele lorţ observa ii: ei acoper realitatea cu o pţ ă
erdea de fum şi împiedic oamenii deă ştiin serioşi s se ocupe deţă ă fenomenele respective,-se s nu devin ridicoli.ă ăÎntr-o emisiune a celui de-al doilea
post al televiziunii vest-germane din 6 noiembrie 1967 pe tema: „Invazie din
cosmos?” un c pitan de avia ie dină ţ serviciul companiei „Lufthansa” a descris un eveniment la
care a asistat personal, împreun cuă cei patru oameni ai echipajului s u. La 15 februarieă
1967, aproximativ zece-cincispre-zece minute înainte de a ateriza la San-
Francisco, au v zut, la o mic distană ă ţă de aparatul lor, unobiect de circa 10 m diametru, roşu
ca para focului şi care a zburat un timp al turi dăe ei. Comunicând observa ia lorţ
Universit ii din Colorado, aceasta, înăţ
lipsa unei explicai mai verosimile, a presupus c ar fiă
vorba de resturile unei rachete aflate în c dereă. Comandantul avionului declar c ,ă ă
dup experien a a dou milioane deă ţ ă kilometri de zbor,nici el şi nici colegii s i nu mai potă
crede c o bucat de metal care cadeă ă poate r mâne săpendat în aer şi s zboare al turi deă ă ă
un avion timp de un sfert de or .ă Explica ia oferitţniversitate era cu atât mai pu inţ
plauzibil , cu cât de pe sol obiectulă zbur tor neidentifăicat a putut fi observat timp de
aproape trei sferturi de or . C pitanulă ă de avia ie geţrman nu f cea de loc impresia unuiă
om cu o imagina ie exagerat .ţ ăIat înc dou informa ii, oferite deă ă ă ţ
Süddeutschen Zeitung din München, datate 21 şi 23 no
e 1967:”Belgrad (coresponden proprie).ţăÎn ultimele zile se semnalează
prezen a unor obiecte zbur toareţ ă necunoscute (O.Z.N.) în diverse regiuni din sud-estul Europei.
La sfârşitul s pt mânii, un astronomă ă amator a reuşitotografieze la Zagreb trei din aceste
corpuri luminoase. În timp ce exper iiţ studiaufotografiile publicate de ziarele
iugoslave pe mai multe coloane, alte O.Z.N.-uri par a fi ap rut în zona muntoas aă ă
Muntenegrului, devenind, probabil, cauza repetatelor incendii izbucnite în p duri.ă
M rturiile provin mai ales dină localitatea Ivangrad, unde locuitorii afirm mor iş c auă ţ ă
observat în ultimele zile, sear deă sear , asemeneaănii şi str lucitoare corpuri cereşti.ă
Autorit ile locale au confirmatăţ veracitatea ştiriloprivind incendiile din regiune, f r aă ă
se pronun a, totuşi, asupra originii lor”.ţ„Sofia (U.P.I.).Un O.Z.N. a ap rut pe cerul Sofiei.ă
Conform agen iei B.T.A., acest O.Z.N.ţ putea fi v zăut perfect cu ochiul liber. Aceeaşi
agen ie semnaleaz c obiectulţ ă ă zbur tor era «mai mareăcât discul solar; circular la început, el
lu apoi o form trapezoidal ».ă ă ă Obiectul zbur toăa foarte luminos. El a fost urm rit şiă
printr-un telescop din Sofia. Un colaborator ştiin ific al Institutului bulgar deţ
hidrologie şi meteorologie declar că ă obiectul se deplasa, probabil, cu ajutorul unor surse
de energie proprii. Se presupune că zbura la o altitudine de aproximativ 30 km”.
Cercetarea ştiin ific riguroas esteţ ă ă grav handicapat de stupiditateaă nelimitat a anumităoameni: sunt unii care pretind c auă
intrat în contact cu fiin eleţ extraterestre; grupuri întregi construiesc, pe temeiul
acestor fenomene înc neexplicate”ă fantasmagorice teorii religioase sau concep ii careţ
frizeaz absurdul; în sfârşit, al ii afirmă ţ ă chiar c aădin partea echipajelor O.Z.N. indica iiţ
menite s asigure salvarea omenirii.ă Pentrucredincioşii fanatici, „îngerul O.Z.N.”
este trimis, f r îndoial , fie deă ă ă Mahomed, fie d, iar pentru creştini, poate de Hristos.În toamna anului 1967, la cel de-al 7-
lea Congres interna ional alţ cercet torilor O.Z.ăN., profesorul Hermann Oberth,
considerat „p rintele naviga ieiă ţ
spa iale”, fost profesor aţl lui Wernher von Braun, a declarat că
O.Z.N.-urile nu pot înc reprezenta „oă problem ştiăfic ”, probabil îns , a ad ugat acelaşiă ă ă
savant, ele sunt „nave spa iale veniteţ din alte luent — a subliniat, el —, fiin ele careţ
le conduc se afl la un nivel mult maiă avansat deciviliza ie decât noi şi, dac adopt mţ ă ă
o atitudine chibzuit , putem s înv mă ă ăţă multe de l, care a prev zut just evolu iaă ţ
realizat pe p mânt în domeniulă ă rachetelor, presupune ca v
osimil ipoteza existen ei unoră ţ premise ale apari iei vie ii pe planeteleţ ţ mai îndep rtate e sistemului solar. Caă om al cercet rii, profesorul Oberth cereă savan ilor serioşi s se preocupe şi deţ ă anumite fenomene cu aparen eţ fantastice. „Oamenii de ştiin seţă comport căe îndopate, care nu mai pot digera
nimic. Ei resping pur şi simplu ideile noi, decla rându-le absurde”.Evenimentul cel mai misterios şi cel
mai spectaculos care ne-a adus informa ii desprţe „materia cosmic ” s-a petrecut laă
30 iunie 1908, în taigaua siberiana. În zorii acelei zile, la ora 7 şi 17 minute, o sfer deă
foc a str b tut cerul, pierzându-se înă ă dep rt ri. Că ăfla i pe drum în transiberian au v zutţ ă
o mas incandescent îndreptându-seă ă de la sud spre. O lovitur de tr znet a cl tinată ă ă
trenul; urmar explozii. Zguduitura fuă înregistrat deăroape toate seismografele din lume.
La Irkutsk — oraş situat la 900 km de epicentrulcutremurului —, acul seismografului
s-a mişcat timp de aproximativ o or .ă Zgomotul afost perceput pe o raz de 1.000 km.ă
Cirezi întregi de reni au fost nimicite, oameninomazi au fost ridica i în aerţ
împreun cu corturile lor.ăDe-abia în 1921, profesorul Kulik,
ob inând credite pentru organizareaţ unei expedi ii ştiiţn ifice, a p truns în aceste inuturiţ ă ţ
pu in populate ale taigalei şi a începutţ s strângă ăle unor martori oculari.Când, în sfârşit, în 1927, membrii
expedi iei au atins malurile stâncoaseţ ale Tungusk i, eăost convinşi c au descoperit craterulă
provocat de c derea unui meteorită gigantic. Aceast supozi ie se dovedi îns greşit .ă ţ ă ă
Deja la 60 km de centrul exploziei, arborii aveau vrile retezate. Pe m sur ce înaintauă ă
c tre punctul critic, vegeta ia deveneaă ţ mai rar . Aicăarborii fuseser raşi de crengi ca nişteă
stâlpi de telegraf. Într-un cerc gigantic circumscris epicentrului, copacii cei mai
puternici mai erau înc îndoi i înă ţ afar . În sfârşit, săerir urmele unui incendiu uriaş.ă
Extinzându-şi cercet rile c tre nord,ă ă membrii expedi ieiţajuns la convingerea c acolo a avută
loc o explozie de o putere extraordinar . Când întră-un teren ml ştinos s-au descoperită
g uri de dimensiuni diverse, s-a b nuită ă c acestea repărezint urmele meteori ilor. S-a s pat,ă ţ ă
s-a r scolit în toat zona, dar nu s-aă ă g sit niciămai mic bucat de metal, de nichelă ă
sau sf râm turi de piatr . Doi ani maiă ă ă târziu, cercetău fost continuate cu maşini de forat şi
alte dispozitive perfec ionate. S-a s patţ ă pân laăcimea de 36 m f r s se g sească ă ă ă ă
râlei cea mai mic urm de material deă ă provenien meteoţăAu fost aduse cele mai sensibile
aparate, capabile s semnalizezeă prezen a în sol a ceţlor mai infime urme de metal. Nici un
rezultat. Şi, totuşi, acolo trebuie s se fiă produs o explozie, pentru c mii deă
oameni au v zut-o şi mii de oameniă au auzit-o.Alte dou expedi ii au fostă ţ
organizate de Academia de Ştiin e aţ Uniunii Sovietice în anii1961 şi 1963. Cea din 1963, condusă
de geofizicianul Zolotov, dotat cuă aparate ultramoderne, a permis savan ilor s ajungţ ă ă
la concluzia c în regiunea Tungusk iă ă trebuie s fiăloc o explozie nuclear .ăNatura unei explozii poate fi definită
prin stabilirea ordinului de m rime ală unit ilorăţfizice care au determinat-o. Una din
m rimile studiate la explozia de laă Tunguskaa fost cantitatea de energie luminoasă
radiat . Radia iile luminoase au aprinsă ţ copacii situa i în plin taiga, la 18 kmţ ă
distan de centrul exploziei. Un arboreţă verde nu ia foc decât dac energia luminoasă ă
atinge 70 pân la 100 de calorii peă centimetru p trat. Stră ăerarea a fost atât de luminoas , încâtă
a provocat umbre secundare pe o distan mergând pâţă
0 km de epicentrul exploziei.M sur torile efectuate au permis să ă ă
se deduc puterea energiei luminoaseă eliberate de explozie, care trebuie s fi atins 2,8 ×ă
1023 ergi (ergul este unitatea de lucru mecanic. Un gândac a c rui mas este de 1ă ă
gr presteaz o munc de 981 ergiă ă atunci când se ca rţătimetru în sus pe un zid).Pe vârfurile unor copaci afla i la 18ţ
km de epicentru s-au g sit crengi şiă crengu e carbonţizate. De aici s-a putut conchide că
s-a produs o brusc degajare deă c ldur , drept consă ăecin a unei explozii, şi nu a unuiţă
incendiu survenit în p dure. Astfel deă urme de carbonizare se g sesc numai în locurile înă
care nici un fel de umbr nu s-aă interpus pentru astânjeni propagarea luminozit iiăţ
fulgerului provocat de explozie. F ră ă nici un echivoc sau vreo urm de îndoial , aici avemă ă
de-a face cu urmele unor radia ii.ţ Însumarea tuturor acestor efecte ne duce la concluzia
existen ei unei puternice explozii deţ 1023 ergi,necesar pentru înf ptuirea unoră ă
pustiiri atât de gigantice. Masa aceasta colosal de eneărgie corespunde cu for a de distrugereţ
a unei bombe atomice de 10 megatone sau 100.000.000.000.000.000.000.000 ergi!Întrucât toate cercet rile confirmă ă
varianta unei explozii nucleare, încerc rile de a luaăept temei al evenimentelor ipoteze
ca ciocnirea cu o comet sau c dereaă ă unui mare me
teorit sunt de domeniul fic iunii.ţDar cum poate fi explicată
producerea unei explozii nucleare în 1908?În martie 1964, într-un articol
publicat în revista Zvezda, la Leningrad, s-a emis teza c fiin e inteligente din constela iaă ţ ţ
Lebedei au încercat s intre în leg tură ă ă cu Terra.ii articolului, Ghenrih Altow şi
Valentina Juraliova, pretindeau că explozia din taigaua siberian ar fi fost un r spuns laă ă
un fel de semnale: violenta erup ie aţ vulcanului Krakatau din Oceanul Indian
(1883) a prilejuit emiterea în cosmos a unui puternic fascicul de unde radio. Fiin eleţ
inteligente de pe îndep rtatele astre auă considerat, în mod greşit, undele radio drept
un semnal venit din univers; în
consecin , au îndrepţăt c tre P mânt o raz laser — multă ă ă
prea puternic . Aceasta, pe cândă str b tea atmosfera teă ăeva deasupra Siberiei, s-a transformat
în substan . Explica ia aceasta ni seţă ţ pare preafantastic pentru a fi acceptabil .ă ăTot atât de greu am putea să
accept m ipoteza care explică ă evenimentul printr-un impactde antimaterie. Admi ând c înţ ă
adâncurile cosmosului există antimaterie, în regiunea Tungu-ar mai fi putut r mâne nimic, pentruă
c ciocnirea dintre materie şiă antimaterie are caurmare anihilarea complet aă
amândurora. În afar de aceasta, esteă foarte pu in probabil cţa o bucat de antimaterie s poată ă ă
str bate distan e atât de imense f r aă ţ ă ă se produce o cicu materia înainte de a p trunde înă
atmosfera terestr .ăSuntem mai de grab de acord s neă ă
al tur m opiniei acelora care atribuieă ă explozia nuclear unei fisuri a rezervorului deă
energie apar inând unei nave spa ialeţ ţ extraterestre. Fantastic! Da, desigur. Dar din cauza
aceasta trebuie s fie şi imposibil?ăLiteratura care se ocup de meteoritulă
tungus este practic nelimitat . Ună lucru maitrebuie neap rat re inut:ă ţ
radioactivitatea taigalei în jurul epicentrului exploziei este — pân azi — de dou ori maiă ă
mare ca în alte zone. Cercet riă minu ioase întreprinse priţrea sistemului inelar de dezvoltare a
copacilor a confirmat creşterea v dit aă ă radioactivit ii începând din 1908.ăţAtâta vreme cât pentru acest
fenomen — ca şi pentru atâtea altele
— n-a fost înc stabilităexplica ie exact , indiscutabil dinţ ă ă
punct de vedere ştiin ific, nimeni nuţ are dreptul săsping f r temei o interpretare ceă ă ă
pare verosimil .ăPlanetele sistemului nostru solar ne
sunt relativ bine cunoscute; s-ar putea pune problema existen ei „vie ii” aţ ţ șa cum
o concepem noi, dar într-o m sură ă extrem de redus ,ăMarte. Omul a determinat precis
limitele teoretice pentru posibilit ileăţ procesuluipe care el îl numeşte via . Acesteţă
limite sunt numite ecosfer . Înă sistemul nostru solarntrul grani elor ecosferei se afl doarţ ă
Venus, Terra şi Marte. Stabilind aceast delimităare, trebuie în orice caz s inemă ţ
seama de faptul c , în concep iileă ţ noastre despre ecosf
plec m de la propriile noastreă reprezent ri despre via , şi ca atareă ţă formele de via neţăscute sunt în afara premiselor
noastre. Pân în 1962, adic pân s-aă ă ă apropiat „Mariner II”stan de 34.000 km de planetaţă
Venus, se considera c pe această ă planet via a ar fi fostă ţsibil . Dar, dup cele transmiseă ă
atunci prin radio, Venus nu mai poate fi luat în consiădera ie ca purt toare a vie ii aşa cumţ ă ţ
o cunosc oamenii.Din informa iile transmise deţ
„Mariner II” s-a dedus c temperaturaă ambiant a planetei, aătât a p r ii expuse spre soare cât şi aă ţ
celei aflate în umbr , se urc în medieă ă la 430° Cemenea temperaturi nu permit
constituirea rezervelor de ap laă suprafa a planetei; arţputea exista cel mult lacuri de
metale topite. Imaginea idilic aă planetei Venus —dr g laşa sor geam n a Terrei —ă ă ă ă ă
s-a spulberat, chiar în ipoteza că rezervele mari de hidi ar putea s constituie un mediuă
nutritiv pentru tot felul de bacterii.Nu e mult de când savan ii afirmauţ
c via a pe Marte este de neconceput;ă ţ de cât va vreme îăucrurile în aceast privin suntă ţă
formulate mai prudent; acum se spune aproape de neconceput. Dup fructuoasa misiune deă
informare a sondei „Mariner IV”, trebuie s acord m posibă ăilit ilor de via de pe Marte, fie şi cuăţ ţă
rezerve înc , o oarecare probabilitate.ă Dac nuădeocamdat s ne raliem teorieiă ă
privind existen a unor fiin e inteligenteţ ţ pe Marte, trebuie, totuşi, s accept m ca posibilă ă ă
existenDa unor forme inferioare de
via pe planeta rţăNu este imposibil ca vecina noastr ,ă
planeta Marte, s -şi fi avut propria saă civiliza ieţcu mii şi mii de ani înainte. Sub acest
aspect, se cuvine s acord m o aten ieă ă ţ deosebităi Phobos, unul din sateli ii planeteiţ
Marte.Marte are doi sateli i: Phobos şiţ
Deimos (în greac Frica şi Spaima). Deă fapt, ei erau cunoscu i cu mult înainte ca s -i fiţ ă
descoperit, în 1877, astronomul american Asaph Hall. Johannes Kepler emisese deja în
1610 ipoteza c Marte este înso it înă ţ mişcarea sa de doi sali i.ţCâ iva ani mai târziu, c lug rulţ ă ă
Schyrl pretinse c a v zut sateli iiă ă ţ planetei Marte; desi
fost victima unei iluzii optice, întrucât cu instrumentele care îi st teau laă îndemân at în nici un caz nu puteaă observa corpuri cereşti atât de mici. Realmente fascinant este însă ă descrierea pe care o face în 1727 Jonathan Swift în cartea C l toria spreă ă Laputa (un din c l toriile lui Gulliver).ă ă El nu se mul umeşte s fac o relatareţ ă ă despre cei doi satel ci d şiă dimensiunile lor, inclusiv durata mişc rii de revolu ie. În capitolul ală ţ treileae poate citi:„Ei (astronomii. — Nota trad.) îşi
petrec cea mai mare parte a vie iiţ cercetând corpurilereşti cu ajutorul unor lunete ce le
întrec cu mult pe ale noastre. Acest avantaj le-a îng duit s -şi extind descoperirileă ă ă
mult mai departe decât astronomii noştri din Europaau alc tuit un catalog cuprinzând zeceă
mii de stele fixe, pe cât vreme celeă mai mari cataloage ale noastre nu cuprind
mai mult de o treime din acest num r. Ei au descopăerit, printre altele, dou stele maiă
mici, sau sateli i, care se învârtesc înţ jurul lui Marte. Cel mai apropiat se afl la oă
distan egal cu trei diametre ale luiţă ă Marte de centrul planetei principale, iar cel mai
îndep rtat, la o distan de cinciă ţă diametre. Primulsatelit are o mişcare de rota ie deţ
zece ore, al doilea, de dou zeci şi unaă de ore şi jumate. Astfel, p tratele rota iilor loră ţ
periodice cresc aproximativ în aceeaşi propor ie cuţcuburile distan elor de la centrul luiţ
Marte, ceea ce dovedeşte din nou, indiscutabil, c ele sunt guvernate de aceeaşiă
lege a gravita iei care influen eaz şiţ ţ ă celelalte corpi cereşti”.Cum a putut Swift s descrie sateli iiă ţ
lui Marte cu o sut cincizeci de aniă înaintea descoperirii lor? F r îndoial , uniiă ă ă
astronomi ajunseser s presupună ă ă existen a lor înc înţ ăft, dar pe presupuneri nu pot fi
întemeiate afirma ii atât de precise! Deţ fapt, nici pânăacum nu ştim de unde şi-a procurat
Swift informa iile!ţAceşti sateli i sunt, în untrulţ ă
sistemului nostru solar, cei mai mici şi mai deosebi i: orţta mişc rii lor de revolu ie esteă ţ
aproape circular , efectuându-seă deasupra ecuatorului! Dac admitem c reflect tot atâtaă ă ă
lumin ca Luna noastr , atunci Phobosă ă ar trebui s aibă ămetru de 16 km, iar Deimos unul de 8
km. În cazul c ar fi sateli i artificiali,ă ţ şi deciar reflecta mai mult lumin , ar fi înă ă
fapt şi mai mici. În orice caz, sunt singurii dintre sateli ii cunoscu i ai planetelorţ ţ
sistemului nostru solar care ocolesc planeta lor mai repede decât se roteşte ea. În
cursul unei rota ii complete a planeteiţ Marte — adicăunei zile mar iene —, Phobos oţ
înconjur de dou ori, în timp ceă ă Deimos o înconjur cu oăeva mai mare decât viteza de rota ieţ
a lui Marte în jurul axei sale.În 1862, când pozi ia P mântului seţ ă
preta în mod deosebit la observarea sateli ilor lui Maţcercet rile au fost zadarnice, dară
cincisprezece ani mai târziu au fost descoperi i.ţAtunci s-a n scut teoria planetoizilor,ă
conform c reia diverşi astronomi auă
consideratc sateli ii mar ieni sunt fragmenteă ţ ţ
astrale provenite din cosmos, pe care Marte le-aatras în orbita sa. Totuşi, teoria
planetoizilor nu rezist ; într-adev r, ceiă ă doi sateliţai planetei Marte o ocolesc deasupra
ecuatorului aproape în acelaşi câmp orbital. O asemenea pozi ie poate ocupaţ
întâmpi tor doar un fragment astral.ă Realit i m surabile au adăţ ăcele din urm , în discu ie teoriaă ţ
modern a sateli ilor.ă ţÎn lucrarea Intelligent Life in the
Univers, ap rut în 1966, renumitulă ă astronom american Carl Sagan şi savantul rus Şklovski
sus in teza potrivit c reia Phobos ar fiţ ă un satelit artificial. În urma unui şir de
m sur tori, Sagan a ajuns la concluziaă ă c Phobos trebuieă
s fie gol pe din untru, şi desigur că ă ă o planet goal pe din untru nu poateă ă ă fi decât artl .ăÎntr-adev r, caracteristicile mişc rii deă ă
revolu ie a lui Phobos nu concord cuţ ă masa sa apent , fiind, în acelaşi timp, tipiceă
pentru corpuri goale în interior. Savantul sovieticŞklovski, directorul Sec iei deţ
radioastronomie a Institutului Sternberg din Moscova, împ rt şeşte acelaşi punct deă ă
vedere, deoarece a constatat c înă mişc rile satelituluiăe evident o accelerare specific , ne-ă ă
natural . Or, asemenea acceler ri suntă ă identice cucele stabilite la sateli ii artificialiţ
lansa i de pe Terra.ţTeoriile fantastice ale lui Sagan si
Şklovski sunt ast zi foarte serios luateă în consi
dera ie. Americanii proiecteazţ ă lansarea unor noi sonde c tre Marte,ă care prin radio sălocalizeze mai precis şi pozi iaţ
sateli ilor lui Marte. Sovieticii îşi propunţ ca în anii uori s studieze prin mijlocirea maiă
multor observatoare mişcarea sateli ilor mar ieni.ţ ţDac ipoteza unor savan i deă ţ
notorietate din Est şi Vest care declar c Marte a avut cândă ăo civiliza ie înfloritoare se confirm , seţ ă
naşte implicit întrebarea de ce nu mai existăşi azi? Au fost silite fiin ele inteligenteţ
de pe Marte s -şi caute un nou spa iuă ţ vital?Au c utat un alt loc unde s tr iască ă ă ă
din cauza reducerii oxigenului pe planeta lor? Saupoate pr buşirea civiliza iei lor a fostă ţ
provocat de o catastrof cosmic ? Şi,ă ă ă în sfârşi
t oare o parte din locuitorii planetei Marte s se salveze pe planeteă învecinate?În cartea Worlds in Collision,
publicat în 1950 şi ast zi înc multă ă ă discutat în cercurilăcialitate, autorul ei, dr. Emanuel
Velikovsky, sus inea teza potrivit c reiaţ ă o cometăuriaş s-a ciocnit cu planeta Marte şiă
din coliziunea lor a luat naştere Venus. Teoria lui putea fi confirmat dac s-ar fiă ă
constatat c Venus are o temperatură ă ambiant foarte răidicat , nori boga i în hidrocarburi,ă ţ
manifestând, totodat , unele anomaliiă ale mişc rii dăta ie. Or, prelucrarea datelor furnizateţ
de ”Mariner II” confitm teoriile luiă Velikovsky: Venus este singura planet ală
c rei sens de rota ie este „invers”,ă ţ singura planet deciă
are nu respect legile generale aleă sistemului nostru solar, c ruia i seă supun Mercur, Terra, Marte, Jupiter, Saturn,
Uranus şi Neptun...Odat acceptat îns ipoteza uneiă ă ă
civiliza ii mar iene înghi ite de oţ ţ ţ catastrof cosmic ,ă ăreprezenta, în acelaşi timp, indicii
pentru dovedirea teoriei noastre, potrivit c reiăa p mântenii ar fi fost vizita i înă ţ
zorile antichit ii de c tre fiin e dinăţ ă ţ cosmos. În corea, fie c e utopie sau pură ă
specula ie, se situeaz şi tezaţ ă refugierii unui grup de mar iţi-uriaşi pe P mânt, care, împreun cuă ă
fiin ele semiinteligente ce tr iau peţ ă atunci aici, ait noua civiliza ie a lui homo sapiens.ţ
Întrucât for a de gravita ie a planeteiţ ţ Marte estemai mic decât a P mântului, seă ă
poate b nui c statura şi for aă ă ţ mar ienilor erau mai mariţeast ipotez exist m car şi un dramă ă ă ă
de adev r, atunci se explic şi apari iaă ă ţ uriaşilor vele, capabili s deplaseze stânciă
uriaşe, care i-au deprins pe p mânteni cu practici încă ănoscute, dar care pân la urm auă ă
disp rut...ăNiciodat n-am ştiut înc atât de pu ină ă ţ
despre atât de multe lucruri precum se întâmpl înătre. Sîntem convinşi c tema „Omul şiă
inteligen ele extraterestre” va r mâneţ ă pe ordinea dercet rii ştiin ifice pân când se va g siă ţ ă ă
o rezolvare plauzibil pentru toateă problemele îsie.
CAPITOLUL AL XI-LEA
Semnale radio în univers. Se pot
transmite gândurile mai repede decât lumina? Straniul caz Cayce! Ecua iaţ Green-Bank. Reprezentan ii de frunte aiţ exobiologiei. Ce probleme preocup NASA? O convorbire cuă
Wernher von Braun
La 8 aprilie 1960 a început în zori, la orele 4, într-o vale izolat din Virginiaă de Ves t, o experien deosebit : celţă ă mai mare radiotelescop de la Green-Bank, cu luneta sa de 85 de picioare diametru, a fost
îndreptat pe direc ia Tau-Ceti, o steaţ aflat la 11,ă8 ani-lumin de P mânt. Tân rulă ă ă
astronom american dr. Frank Drake, om de ştiin de o repuţăosebit , care îndeplinea func ia deă ţ
şef al proiectului, îşi propunea s intreă în leg tură ăuni radiofonice cu alte civiliza ii,ţ
sperând s recep ioneze semnale emiseă ţ de inteligen eţ
extraterestre.Prima faz a experien ei a durat oă ţ
sut cincizeci de ore şi, deşi a fostă sortit unui eşecăintrat în analele astronomiei sub
denumirea de Proiectul Ozma. Experien a n-a fost întţrerupt pentru c vreunul dintreă ă
savan ii participan i ar fi fost de p rereţ ţ ă c în cosmos năar produce emisiuni radiofonice, ci
pentru faptul c organizatorii şi-au dată seama c înăc nu dispun de aparate suficient deă
perfec ionate pentru a atinge unţ obiectiv atât deîndep rtat. Dar Ozma nu va r mâneă ă
unica experien de acest fel. Probabilţă c pe Lun se vă ăala un telescop care, f r a fiă ă
stânjenit de perturba iile terestre, vaţ putea s sondeze cău semnale radio imensitatea spa iuluiţ
interstelar.
În orice caz, trebuie s ne punemă întrebarea ce anume ar corespunde mai bine scopuluicercet rilor noastre spa iale: să ţ ă
c ut m a intercepta semnale, sau să ă ă emitem noi semnale rio în univers? Doar nu putem pretinde
unei inteligen e extraterestre sţ ă în eleag întâmplţ ă ă, spaniola sau engleza şi s stea să ă
aştepte chemarea noastr .ăR mân posibile trei variante prin careă
ne putem semnaliza prezen a:ţ simbolurile matematice, razele laser sau imaginile. Şanse
are mai ales prima variant ; în oriceă caz, emiterea unor asemenea mesaje
necesit , indiferent de formulaă adoptat , folosirea unorălungimi de und intergalacticeă
susceptibile de a fi recep ionateţ pretutindeni în cosmos. O frecven de 1.420 deţă
megahertzi pare s fie potrivit ,ă ă întrucât corespunde radia ieiţrogenului neutru, care ia naştere
când se ciocnesc atomii de hidrogen. Hidrogenul fiind un element, frecven a radia ieiţ ţ
sale are toate şansele s fieă cunoscut pretutindeni îăcosmos. Totodat , trebuie re inut că ţ ă
frecven a ele 1.420 de megahertzi seţ situeaz în afarăp ienjenişului lungimilor de undă ă
terestre, ceea ce restrânge la minimum posibilit ile deăţonfuzie şi factorii de deranjament. Ar fi
indicat deci s lans m asemeneaă ă impulsuri ra
dio, iar dac în univers există ă inteligen e extraterestre, ele le vorţ putea recunoaşte.În acest context este foarte
interesant informa ia ap rut în nr.ă ţ ă ă 51 din 22. XII. 1967 alotidianului Zeit.Sub titlul Semnale destinate Lunii se
putea citi:„Distan a dintre Lun şi P mânt esteţ ă ă
cunoscut pân la o diferen deă ă ţă câteva sute de metriomii nu se consider înc satisf cu i.ă ă ă ţ
Iat de ce se va cere astronau ilor ca laă ţ unul dinele lor zboruri pe satelitul natural al
P mântului s ia cu ei nişte oglinziă ă pentru a leinstala acolo. Oglinzile vor fi aşezate
astfel, încât, formând un fel de col deţ camer ,ăc tuit din trei suprafe e dispuse unaă ţ
perpendicular pe cealalt , pe vertical ,ă ă reflectar
ea reciproc a luminii ce va c dea peă ă ele s permit retrimiterea ei înă ă direc ia sursei luţnoase.Asupra sistemului de oglinzi se va
proiecta timp de a suta milioana parte dintr-o secund raza unui fulger produs deă
un laser, cuplat cu un telescop cu deschiderea de 1,50 m. Lumina reflectat deă
oglinzile instalate pe Lun va fiă recep ionat de teleţ ăscop şi retransmis unui multiplicatoră
foto.Cunoscând viteza luminii şi timpul
necesar pentru ca raza luminoas aă laserului s str bată ădistan a P mânt-Lun şi retur, vomţ ă ă
putea calcula distan a dintre ele pânţ ă la o diferen dţăDar oare c tre noi drumul poate fiă
g sit? De foarte mult vreme, undeleă ă radio se încrucişe
az în univers. Dac ipoteza noastră ă ă este valabil , nu este posibil caă inteligen e str ineţ ărce s intre în comunica ie cu noi?ă ţ
De pild , atunci când energia radiantă ă a lui CTA-102 arescut brusc în toamna anului 1964,
astronomii sovietici au f cut cunoscută c e posibiăl s fi recep ionat semnale ale uneiă ţ
superciviliza ii extraterestre.ţAstronomul Solomi ki spunea la 13ţ
aprilie 1965 în amfiteatrul Institutului Sternbergdin Moscova: „La sfârşitul lunii
septembrie — începutul lunii octombrie 1964 am constatato creştere important a energieiă
radiante a lui CTA-102. Dar numai pentru un timp scurt, dup aceea a disp rut din nou.ă ă
Am înregistrat fenomenul şi am inutţ steaua în continre sub observa ie. C tre sfârşitulţ ă
anului, intensitatea sursei a crescut din nou brusc;exact o sut de zile dup primaă ă
noastr înregistrare a atins din nou ună nivel înalt”. Proforul Şklovski, şeful astronomului
Solomi ki, adaug c asemeneaţ ă ă oscila ii ale undelor suntţoarte pu in obişnuite.ţÎntre timp, astrofizicianul olandez
Maarten Schmidt a calculat prin m sur tori exacteă ăc distan a de la P mânt la CTA-102ă ţ ă
trebuie s fie de aproximativ 10ă miliarde de ani-luminAceasta înseamn c undele radio, înă ă
cazul în care provin de la fiin eţ inteligente, au truit s fie emise cu 10 miliarde de aniă
în urm . Dup actualul stadiu ală ă cercet rilor priviănd vârsta P mântului, pe vremeaă
emiterii undelor respective, planeta noastr nici nu exiă
sta.Dac toate încerc rile pentru a stabiliă ă
leg tura cu fiin e din univers n-ar aveaă ţ şanse deuşit , astrofizicienii americani şiă
sovietici, cei de la Jodrell-Bank, de
lâng Manchesteăr, şi de la Stockert, de lâng Bonn, nuă
şi-ar concentra cercet rile şi nu şi-ară îndrepta ae lor gigantice c tre aşa-numiteleă
stele radio sau quasar. Stelele fixe Epsilon-Eridani şi Tau-Ceti sunt situate la o
dep rtare de respectiv 10,2 şi 11,8ă ani-lumin . Undeleăradio destinate acestor „vecini” au
nevoie de cel pu in 11 ani pentru aţ ajunge la destina ie dup emiterea semnalelorţ ă
noastre; pentru ca un r spuns s fieă ă înregistrat pe P mânănt deci necesari 22 de ani. Leg turiă
radio cu stele mai îndep rtate ară necesita, evident, un timp mai îndelungat: nici nu
este posibil s ne gândim a stabili ună contact prin unde radio cu civiliza ii situate faţ ţă
de P mânt la milioane de ani-lumin .ă ă Dar oare mijacele noastre tehnice pentru aceste
încerc ri se limiteaz numai la undeleă ă radio?Am putea, de pild , s ne semnal mă ă ă
prezen a şi prin mijloace optice. Oţ puternic raz laseă ăeptat spre Marte sau Jupiter n-ară
putea r mâne acolo neobservat , înă ă m sura în care acestăanete sunt populate de fiin eţ
inteligente. O alt posibilitate, cu iz deă fantastic,ar fi cultivarea unor mari suprafe eţ
de asemenea manier , încât s deaă ă naştere unor contrae coloristice vizibile, exprimând
simboluri geometrice sau matematice, care se poate presupune c au valabilitateă
universal . O idee îndr znea , dară ă ţă absolut realizabil : dălungul laturilor de 1.000 km ale unui
uriaş triunghi echilateral se plantează cartofi; în acest triunghi uriaş se seam nă ă
un cerc cu grâu; în fiecare var iaă astfel naştere ucerc galben încadrat într-un triunghi
echilateral verde. Aceasta ar însemna, în acelaşi timp, o experien util şi rodnic .ţă ă ă
Acceptând ideea c exist inteligen eă ă ţ extraterestre, cs ne identifice precum o facem şi noi,ă
lic rirea cercului şi a triunghiului va fiă pentru ei un indiciu c asemenea forme nuă
pot fi rodul unui capriciu al naturii... Dup căum am spus, o posibilitate ar fi şi
asta. Cineva a mai propus construirea unui lanţ
de faruri, care s difuzeze luminaă vertical, sistemul de dispunere al acestei m ri l uminoase prefigurândă structura atomului... Propuneri... propuneri...Toate propunerile pleac îns de laă ă
premisa c cineva scruteaz planetaă ă noastr . Punerea p blemei astfel, cuă mijloacele acestea limitate, este oare greşit ?ăDeşi fa de toate fenomeneleţă
misterioase s-a v dit foarte multă scepticism sau poate, mai curând, aversiune, nu putem fi
împiedica i s constat m c se maiţ ă ă ă petrec unele fenomenezice care ast zi nu şi-au dobândit oă
explica ie ştiin ific trainicţ ţ ă fundamentat , aşa cumătelepatiei.În sec iile de parapsihologie aleţ
multor universit i importante sunt înăţ curs de examinare, folosindu-se metode riguros
ştiin ifice, fenomene pân acumţ ă nestudiate, cum ar fi ghicitul, vedeniile, telepatia etc. etc. În
prealabil sunt identificate şi abandonate, ca fiind de proast reputa ie, toateă ţ
poveştile oculte cu spirite şi fantome sau halucina iiţle religioase. Preocup rile se axează ă
exclusiv pe fenomenele apte pentru cercetareade laborator. Investiga iile privindţ
cazuri izolate sau în serie atestă posibilitateatransmiterii gândurilor. În domeniul
acesta, unde pân nu de multă cercetarea era prohibit , s-au ob inut deja succese demneă ţ
de luat în considera ie.ţÎn august 1959 a luat sfârşit
experimentul „Nautilus”, care n-a dovedit numai posibilitatea existen ei telepatiei, ci a confirmat şiţ
faptul c transmiterea gândurilor poateă
fi mai eficace decât leg turile radiofonice.ă
Relatarea experien ei este ea îns şi oţ ă m rturie:ă„Emi torul de gânduri” se afla la miiţă
de kilometri distan atunci cândţă submarinul „Nauticufundat la câteva sute de metri sub
ap , toate leg turile radio fiindă ă întrerupte, deoarece — dup cum este ştiut —ă
undele radio nu p trund nici pân aziă ă adânc în straturile mariimb, leg tura de telepatie dintre oă
persoan aflat la bord şi o altă ă ă persoan , r mas peă ă ăl, a continuat s func ioneze.ă ţUn asemenea test ridic întrebareaă
ce mai este oare capabil s întreprindă ă creierul omului? Poate el stabili prin telepatie leg turiă
mai rapide decât viteza luminii? Cazul Cayce, intrat în literatura de
specialitate, ne îndeamn să ă r spundem afirmativ.ăFiul unui ran din Kentucky, Edgarţă
Cayce habar n-avea ce posibilit iăţ fantastice avea mintea sa. Cu toate c a murit la 5ă
ianuarie 1945, medicii şi psihologii continu s se pă ăreocupe pân azi de valorificareaă
datelor privitoare la cazul s u. F r să ă ă ă fi fost medic,gar Cayce a fost autorizat de severa
„American Medical Association” s deaă consulta ii.ţFiind înc foarte tân r, Edgar Cayce s-ă ă
a îmboln vit: îl scuturau convulsiile,ă temperaturate ridicat îi mistuia organismulă
tân r; în cele din urm , a c zut înă ă ă com . În timp ce medău în zadar s -l reanimeze, tân rulă ă
începu deodat s vorbeasc tare şiă ă ă limpede: el ar t că ă, denumi câteva medicamente de care
avea nevoie, din ce anume şi câtă pomad s i se prepaă ă, cu care s fie uns pe şira spin rii.ă ă
Medicii şi rudele au r mas uimi i, nu-şiă ţ puteau daa de unde are tân rul asemeneaă
cunoştin e, inclusiv terminologia, ce-iţ era cu totul str inăDeoarece cazul p rea s fie f ră ă ă ă
speran , instruc iunile sale au fostţă ţ urmate întocmai. Dcarea tratamentului cu
medicamentele prescrise de el, Edgar se înzdr veni v zând cu ochiă ăi.Evenimentul f cu vâlv ; deoareceă ă
Edgar vorbise în com , se iviră ă numeroase propuneri ca tâs fie transpus în stare de hipnoz ,ă ă
pentru a i se „smulge” în acest chip indica ii pentruţtamente. Edgar respinse propunerea
din principiu. Numai când i se îmboln vi prietenul,ă
dict o re et minu ios întocmit ,ă ţ ă ţ ă folosind şi termeni latineşti de specialitate, pe careci nu-i cunoscuse nici din citit, nici din
auzite. O s pt mân mai târziu,ă ă ă prietenul lui era vindecat.Dac primul caz a p rut neînsemnată ă
şi, cu toat vâlva stârnit , fu curândă ă dat uit rii subăfic, al doilea determin Asocia iaă ţ
medicilor s alc tuiasc o comisie care,ă ă ă în ipoteza cămenul s-ar repeta, s -l poat descrieă ă
în mod am nun it, pe baza unoră ţ materiale competente.Sub hipnoz , Cayce avea cunoştin e şiă ţ
dovedea aptitudini care în mod normal ar fi fost rezultatul unui consult de specialitate.Odat Edgar prescrise unui pacientă
foarte bogat un medicament care nu era nic ieri dăe g sit. Omul d du câteva anun uri înă ă ţ
ziarele cele mai r spândite, ba chiar şiă în presa inla. Un tân r medic parizian îl informă ă
c tat l s u pusese la punctă ă ă medicamentul cu ani înlar c de vreme îndelungată ă
producerea lui încetase. Compozi iaţ medicamentului respectiv era identic cu informa iile am nun iteă ţ ă ţ
date de Edgar Cayce.Mai târziu, Edgar prescrise un
medicament indicând, totodat , şiă adresa laboratorului, situat într-un oraş îndep rtat. În urmaă
unei convorbiri telefonice se stabili că medicamentfusese chiar atunci elaborat, i se
precizase şi formula şi tocmai i se c uta un numeăpentru a fi pus în comer .ţ
Comisia, alc tuit din mediciă ă profesionişti, era departe de a crede în telepatie; ea cer ceta în chip logic şi concret, consemna ceea ce constata, ştiind c Edgar nu avusese în vi a a luiă ţ o carte de medicin în mân . Asaltată ă de pacien i din întreaga lume, Edgarţ d dea do lta ii pe zi, întotdeauna înă ţ prezen a medicilor, f r a luaţ ă ă vreodat onorar. Diagnosticul scrip iileă ţ terapeutice erau exacte, dar, când era trezit din trans , nu mai ştia nimic dăin ceea ce spusese. Când membrii
comisiei l-au întrebat cum îşi elabora diagnosticul, Ed gar declar c areă ă senza ia c poate intra în contact cuţ ă oricare creier pentru a-i smulge informa iile necesare puneriiţ diagnosticului. Iar întrucât creierul bolnavului ştia precis de ce sufer corpul s u, totulă ă
devine foarte simplu: mai întâi chestioneaz creierul pa cientului, apoiă caut în lume creierul care îi spune ceă
are de întreprins. El însuşi are s za iaţ c este doar o parte a tuturoră creierelor...O idee nemaipomenit , care,ă
transpus la nivelul tehnicii actuale, ară putea s arate a stfel: la New York seă îndoap un computer gigant cu toateă datele cunoscute în domeniul fizicii. De câte ori este solicitat şi indiferent de unde, el comunic r spunsurile în fră ă ac iuni de secund . Un alt computer seţ ă afl la Zürich, în el se află ă înmagazinate toate cu le de medicin .ă Un computer instalat la Moscova este plin pân la refuz cu toate infor ma iileă ţ privind biologia; un altul, aflat la Cairo, nu face nici o omisiune în domeniul astronomiei. Pe scurt, în diverse
centre ale globului se afl totalitateaă cunoştin e lor noastre despre lume,ţ organizate pe ramuri, introduse în computere. Constituindtoate laolalt un releu, de îndat ceă ă
computerului de la Cairo i se cere o
informa ie d espre o problemţ ă medical , el o transmite într-o sutimeă de secund celui instalat la Züric h.ă Sistemul de func ionare al creieruluiţ lui Edgar Cayce trebuie s fi corespunsă unei asemenea tehnici a cuplajului
simultan, pe deplin imaginabil şiă realizabil .ăS oprim cugetarea fantastic şiă ă
specula iile cele mai îndr zne e dinţ ă ţ avântul lor? Dimpotrar fi dac toate creierele omeneşti,ă
sau numai unele, apar inând unorţ creaturi ieşite dincomun, ar fi înzestrate cu forme de
energie necunoscut , dispunând deă posibilitatea dea intra în leg tur cu toate fiin ele?ă ă ţ
Despre func iile şi posibilit ileţ ăţ creierului omenuluitor de pu in; oricum, esteţ
cunoscut c în creierul unui omă s n tos contextul este solă ă
icitat doar în propor ie de 10%. La ceţ serveşte restul de nou zecimi? Esteă notoriu — şi şfic atestat — faptul c unii oameniă
atinşi de boli incurabile se îns n toşescă ă exclusiv datvoin ei proprii. Poate pentru c auţ ă
reuşit, prin mijlocirea unui sistem de „cuplaj” necunoscut, s antreneze în activitate încă ă
una sau dou zecimi din elementeleă corticale.Dac admitem lucrul cel mai fantastic,ă
şi anume c în creier ac ioneaz celeă ţ ă mai puterniceorme de energie, atunci un impuls
mental puternic ar putea fi resim itţ simultan şi pretutindeni. Când ştiin a va parveniţ
s demonstreze existen a unuiă ţ asemenea creier „s lbatău ar fi nefiresc s atribuim o structură ă
analog tuturor fiin elor inteligente dină ţ unive
rs.S ne servim şi noi de un model.ă
Dac declanş m într-un bazin cuă ă miliarde de bacterii, întloc anume, un impuls electric
puternic, el este perceput în oricare punct al bazinului şi de fiecare specie de bacterii.
Impulsul electric va fi resim it ca o realitţate pretutindeni şi în aceeaşi clip .ă
F r îndoial , ne este clar c analogiaă ă ă ă şchioap t ,ă ăfiind o form cunoscut a energieiă ă
strâns legate de viteza luminii. Noi ne gândim îns laăform de energie care esteă
disponibil şi eficient pretutindeni şiă ă simultan. Presupunempur şi simplu existen a unei forme deţ
energie pân acum neidentificată ă care, în sfârşit, asforma incognoscibilul în cognoscibil.Raportul referitor la o experien careţă
s-a desf şurat la 29 şi 30 mai 1965ă
poate s confeăcelor mai fantasmagorice idei un aer
de verosimilitate. Prin propor iile şiţ naturasa, experien a este şi va r mâneţ ă
unic . În cele dou zile, la aceeaşi oră ă ă şi aceeaşi secunoane şi-au concentrat aten ia asupraţ
unor imagini, fraze şi grupe de simboluri, pe care — ca s spunem aşa — le-auă
proiectat cu maximum de intensitate în spa iu. Uimitoare nu eţe îns numai experien a aceastaă ţ
colectiv în sine, stranii sunt şiă rezultatele ob inute. Pţcipan ii erau total necunoscu i întreţ ţ
ei, tr iau la sute de kilometri distană ţă unul de celt; completând ulterior chestionarele
tip rite în acest scop, 2,7% dintreă participan i auţafirmat c au v zut o imagine, şiă ă
anume a nucleului atomic. Întrucât o
în elegere prealabţe „cobai” nu era posibil , r mâneă ă
faptul surprinz tor c 2,7% au sus inută ă ţ c au v zut aceeă ăgândurilor” lor. Telepatie?
Scamatorie? Întâmplare? Această experien poate constitui oţăe roman ştiin ifico-fantastic, dar ea aţ
fost organizat de oameni de ştiin .ă ţă Cine mai crec ne afl m la cap tul cunoştin eloră ă ă ţ
noastre?Tot atât de pu in explicabil esteţ ă
concluzia unui grup de fizicieni de la Universitatea Princeton, care în cursul studierii
procesului de dezintegrare a mezonului K, cu
sarcina electric neutr , a ajuns la ună ă rezultat care teoretic nu ar fi trebuit să ap ar , deoarece contravineă principiului propriu fizicii nucleare şi de mult demonstratal invarian ei la timp, conform c ruiaţ ă
procesul particulelor elementare este revers ibil în timp.Înc un exemplu spectaculos. Potrivită
uneia dintre tezele teoriei relativit ii,ăţ masa şi e nergia sunt doar forme deosebite ale aceluiaşi fenomen (E = mc2). Dac , de exemplu,ăse proiecteaz o raz de energieă ă
asupra nucleului unui atom greu, raza de energie di spare în puternicul câmp de energie electric al nucleuluiă atomic, iar în locul ei apareun electron şi un pozitron: a luat
naştere masa. Energia întruchipată într-o raz s-a tra format în masaă celor doi electroni. Pentru profani, în elegerea acestui fenomen este aţ proape imposibil , deşi el se petreceă
întocmai aşa. C ideile lui Einstein nuă pot fi în el de oricine, nu e nici o ruşine;ţ nu degeaba un savant l-a denumit pe Einstein „marele solitar”, pentru că despre teoria lui nu putea s discuteă decât, poate, cu vreo doispre zece dintre contemporanii s i.ăDup aceast incursiune în domeniileă ă
înc necercetate ale telepatiei şiă func iilor creieru uman, s ne întoarcemţ ă la zilele noastre.Nu mai este nici un secret c înă
noiembrie 1961 s-au întâlnit la National Radio Astronom y Observatory din Green-Bank, în Virginia de Vest, pentru o conferin secret , unsprezeţă ăce savan i eminen i. Subiectulţ ţ
conferin ei: existen a inteligen elorţ ţ ţ extraterestre. Dintre oamenii de ştiinţă consemn m pe dr. Giuseppe Cocconi,ă dr. Su-Shu-Huang, dr. Philip Morr ison, dr. Frank Drake, dr. Otto Struve, dr. Carl Sagan şi Melvin Calvin, laureat al Premiului Nobel. La sfârşitul
lucr rilor s-a c zut de acord asupraă ă formul rii aşa-numite ecua ii de laă ţ Green-Bank, dup care în oriceă moment al existen ei galaxiei noastreţ exist pân la cincizeci de milioane deă ă civiliza ii felurite, care fie c încearcţ ă ă ele înseşi s eg tur cu noi, fie că ă ă ă aşteapt un semn de pe celelalteă planete.Elementele ecua iei de la Green-Bankţ
nu au în vedere numai problemele viitorului; în a far de aceasta, savan iiă ţ au acordat fiec rui termen dou valori,ă ă una mijlocie, calculat conformitate cuă cunoştin ele noastre actuale, altaţ exprimând minimul absolut.Iat şi ecua ia:ă ţTermenii ecua iei reprezint :ţ ăR+ num― rul mediu de steleă
analoge Soarelui nostru care se nasc anual;fp — num rul mediu de steleă
susceptibile s g zduiasc fiin e vii;ă ă ă ţne — num rul mediu de planeteă
care se rotesc în ecosfera Soarelui lor şi pe care sunt îndeplinite condi iile necesare dezvolt riiţ ă
vie ii aşa cum o concep oamenii;ţfl — num rul mediu al planetelor peă
care via a s-a putut efectiv dezvolta:ţfi — num rul mediu al planeteloră
populate cu fiin e care au dobândit oţ anumit autonomie dăe ac iune în r stimpul în care Soareleţ ă
lor a fost activfc — num rul planetelor populate cuă
inteligen e care au atins un stadiuţ avansat de civiliza ie tehnicţ ăL — durata medie a unei civiliza ii,ţ
întrucât numai dou civiliza ii cu oă ţ existen deosebţădelungat pot — inând seama deă ţ
uriaşele distan e ale spa iului cosmic —ţ ţ s se întâlnească ă
Dac pentru toate valorile ecua iei seă ţ iau cifrele absolut minimale, se ob ineţ
N = 40
Dac se iau îns cele mai mari valoriă ă posibile, atunci avem: N = 50.000.000
Fantastica ecua ie de la Green-Bankţ apreciaz pentru cazul cel mai pu ină ţ favorabil la40 grupele de oameni inteligen iţ
existente în Calea Lactee şi care caut s intre în leg tă ă ăsemenii lor. Posibilitatea cea mai
îndr znea apreciaz la 50 deă ţă ă milioane num rul grupelăinteligente care aşteapt un semnală
din cosmos. Întrucât calculele au la baz num rul steă ălor din Calea Lactee, chiar din
momentul naşterii lor, toate presupunerile emise la Green-Bank dep şesc limiteleă
contemporaneit ii.ăţDac accept m ecua ia savan ilor dină ă ţ ţ
acest brain-trust (trust al creierelor),
atunci trebuie s accept m şi faptul c au putută ă ă
exista acum sute de mii de ani civiliza ii mai evolţuate din punct de vedere tehnic
decât a noastr , ceea ce vine, desigur,ă în sprijinul teoriei deja prezentate aici — a
vizitei pe care „zei” din cosmos ne-au f cut-o în timpurilăe cele mai str vechi. Astrobiologulă
american dr. Sagan ne asigur c ,ă ă luând în considerarenumai calculele statistice, există
posibilitatea ca Terra s fi fost vizitată ă în cursul
istoriei sale cel pu in o dat de c treţ ă ă reprezentan ii unei civiliza iiţ ţ extraterestre. De toate ra ionamenteleţ şi supozi iile ascund în bun m surţ ă ă ă iluzii şi fantezie, formula deen-Bank ne ofer , totuşi, posibilitateaă
s estim m num rul stelelor pe careă ă ă poate exista v ia .ţăO nou ramur a ştiin ei este peă ă ţ
punctul de a se încet eni, aşa-numitaăţ exobiologie. Noilo ri ale ştiin ei le-aţ fost întotdeauna greu s se impun .ă ă Exobiologiei i-ar fi venit şi mai reu dac personalit i recunoscute nu şi-ară ăţ fi închinat deja activitatea lor acestui domen iu al ştiin elor, care esteţ hot rât s elucideze problema vie iiă ă ţ extraterestre. Ce poate f mai concludent pentru seriozitatea noilor cercet ri decât grupul masiv deă personalit i care de pe acumăţ particip la ele:ăDr. Freeman Quimby (şeful
programului exobiologic al NASA), dr.
Ira Blei (NASA), d r. Joshua Lederberg (NASA), dr. L. P. Smith (NASA), dr. R. E. Kaj (NASA), dr. Ri chard Young (NASA), dr. H. S. Brown (California Institute of Technology), dr. Ed ward Purcell (profesor docent pentru fizic laă Universitatea Harvard), dr. R. N. B racewells (Radio Astronomy Institute Standford), dr. Townes (laureat al Premiului Nobel pentru fizic pe anul 1964),ă
dr. I. S. Şklovski (Institutul Sternberg-Moscov a), dr. N. S. Kardaşev (Institutul Sternberg-Moscova), sir Bernard Lovell (Jodrell Bank), dr. Wernher von Braun (şeful programului rachetelor Saturn — S.U.A.), prof. dr. Oberth (profesorul lui von Braun), prof. dr. Stuhlinger, prof. dr. E. Sänger şi al ii.ţAceste nume reprezint o invita ieă ţ
pentru mii de exobiologi, r spândi i înă ţ întreaga lume. ina tuturor acestor oameni este s nimiceasc tabu-urile,ă ă s zdruncine indiferen a, care până ţ ă
acum, înconjurând aceast sfer deă ă cercetare total ocolit , o siliser să ă ă vegeteze. uturor împotrivirilor, exobiologia a devenit o realitate şi s-ar putea ca într-o zi eas devin în genere cel maiă ă
interesant şi important domeniu de cercetare.Dar cum se poate dovedi c există ă
via în spa iul sideral înainte ca cinevaţă ţ s fi ajuns aăExist statistici şi calcule careă
confirm indubitabil existen a uneiă ţ vie i extraterestre.ţExist dovezi cu privire la bacteriile şiă
sporii care populeaz acest spa iu.ă ţ Cercet rileăîn vederea descoperirii inteligen elorţ
din spa iul cosmic au început, darţ pân acum nu s-ăob inut nici un rezultat m surabil,ţ ă
vizibil şi conving tor. Acum avemă nevoie de justific răi care s sus in teoriile, de m rturii înă ţ ă ă
locul presupunerilor utopice, c zute înă desuetu. NASA dispune deja de un program
precis şi complet de cercet ri, care neă va aduce dovada concludent a existen ei vie iiă ţ ţ
în cosmos. Opt sonde diferite, fiecare în felul ei un unicat complicat, vor aduce dovada
c exist via pe planetele sistemuluiă ă ţă nostru solar.Sondele în discu ie se numesc:ţ
„Optical Rotary Dispersion Profiles”„The Multivator”„The Vidicon Microscope”„The J-Band Life Detector”„The Radioisotope Biochemical Probe”„The Mass Spectrometer”„The Wolf Trap”„The Ultraviolet Spectrophotometer”
Iat şi câteva preciz ri referitoare laă ă
aceste denumiri tehnice, care profanilor nu le s pun nimic:„Optical Rotary Dispersion Profiles”
este denumirea dat unei sonde-ălaborator prev zuteăcu o surs luminoas rotativ , care-şiă ă ă
caut singur obiectivele. Atingândă ă solul unei planea începe s emit în jur razeă ă
„c ut toare” de molecule. Dup cumă ă ă se ştie, orice form deăexisten a molecular . Una dintreţ ă
aceste molecule este marea moleculă spiralat ADN, alc tă ăuit din trei corpuri chimice: o bază ă
organic azotoas — zah r — acidă ă ă fosforic. Dac lumiăarizat întâlneşte o asemeneaă
molecul , fasciculul luminos deviaz ,ă ă deoarece baza azotoasănina combinat cu zah rul devineă ă
„optic activ ”. Întrucât combina iaă ţ zah rului în moleculaăoptic activ , fasciculul luminos ală
sondei trebuie, ori de câte ori întâlneşte o singur căbina ie zah r-adenin , se declanşezeţ ă ă
imediat un semnal luminos, care va aduce automat prin radio pe P mânt dovada existen eiă ţ
vie ii pe o planet str in .ţ ă ă ăSonda „Multivator”, prin greutatea ei
redus — de aproximativ cinci suteă de grame —, va filuat de rachete cu uşurin dreptă ţă
înc rc tur suplimentar , iar ulterioră ă ă ă expulzat în apă
netelor. Acest mic laborator este, totuşi, în stare s întreprind pân laă ă ă cincisprezece e imente felurite, ale c ror rezultate le poate transmite prină semnale radio pe P mânt.ăSonda evoluat care oficial r spundeă ă
la denumirea „Radioisotope Biochemical Probe” este cunoscută sub porecla „Gulliver”. De îndat ceă va ajunge lin pe suprafa a uneiţ planete str, ea ar urma s lanseze — în direc iiă ţ
diferite — 3 sfori lungi de câte 15 m, unse cu un cl special. Dup câtevaă minute, sforile vor fi trase automat înapoi în sond ; ceea ce va r m lipită ă pe sfori — praf, microbi sau orice alte substan e biochimice — va fiţ scufundat într-un bulion. O parte a bulionului este
îmbog it cu izotopul radioactiv alăţ carbonului C-14; microorganismele introduse trebuie, ca urmare a schimbului de substan e, s pr oducţ ă ă
bioxid de carbon (CO2). Bioxidul de carbon, care se las uşor izolat deă bulion, este introdus într-un aparat de m surat radioactivitatea gazului, careă con ine nuclee de C-14, rezultat,ţ desigur, transmis pe P mânt.ăMai vrem s descriem înc ună ă
aparataj pentru identificarea vie iiţ extraterestre, aşa-numit a ”The Wolf Trap”. Ini ial, creatorul s u şi-a denumitţ ă minilaboratorul ”Bug-Detector”, dar aboratorii s i l-au botezat „Wolfă Trap”, dup numele şefului de proiect,ă Wolf Vişniak. Rea zând, de asemenea, o coborâre lin pe o planet str in ,ă ă ă ă sonda proiecteaz imediat o eavaă ţ matic cu un vârf foarte uşor casabil.ă În atingere cu solul planetei, vârful eviiţ se spar, eava aspirând — datoritţ ă
vacuumului — o prob de sol.ă Con inând diferite bulioane de cu erile,ţ ea asigur fiec rei specii de bacteriiă ă posibilit i de dezvoltare foarte rapid .ăţ ă
În l irea bacteriilor are ca urmareţ tulburarea bulionului, pân atunciă perfect limpede, ca şi o modificare a valorii pH-ului
(gradul de aciditate) al substan eiţ lichide. Ambele modific ri se las m surate uşoră ă ă
şi f r posibilitatea vreunei erori:ă ă tulburarea lichii cu ajutorul unei raze luminoase şi al
unei celule fotoelectrice, modificarea acidit ii prin m surarea electric a pH-ăţ ă ă
ului. Rezultatele permit s se trag oă ă concluzie asua existen ei vie ii extraterestre.ţ ţÎntregul program prevede cheltuieli de
milioane de dolari pentru ob inereaţ informa iilţor şi dovezilor despre via aţ
extraterestr . Primele biosondeă urmeaz s fie lansate cu desă ătina ia Marte. F r îndoial , omul vaţ ă ă ă
urma curând dup explorareaă
întreprins de minilaborăPersoanele care r spund deă
programele NASA au o p rereă unanim : primii astronau i vor ată ţinge Marte cel mai târziu la 23
septembrie 1986. Precizarea datei şi alegerea ei îşi areo explica ie riguroas : în cursulţ ă
anului 1986, activitatea solar va fiă restrâns . Wernheăvon Braun sus ine c omul poate sţ ă ă
coboare pe Marte înc în 1982;ă organiza iei NASA nu-i lţsc ipotezele de ordin tehnic, ci
aprobarea Congresului pentru mijloacele financiare extraordinare necesare. Al turiă
de toate celelalte obliga ii financiareţ curente,r zboiul din Vietnam, precum şiă
programul spa ial consum bani cuţ ă nemiluita.Proiectul planului de zbor spre Marte
este conceput, planul navei spa ialeţ
corespunz toare, de asemenea. Ea trebuieă
„doar” construit . O machet aă ă rachetei se afl la loc dăcinste pe biroul profesorului dr. Ernst
Stuhlinger, unul dintre savan iiţ renumi i diţn Huntsville, Alabama, totodată
director al programului ”Research Project Laboratory”,care se realizeaz în cadrul luiă
„George Marshall Space Flight Center”. În laboratoarelepe care le conduce lucreaz peste oă
sut de oameni de ştiin . Se facă ţă experien e în domeniţizicii plasmei, nucleului, ca şi al
proceselor termice. În afara acestor preocup ri, săavan ii fac cercet ri fundamentaleţ ă
privind proiecte care intesc departe înţ viitor. De numele dr. Stuhlinger este legată
studierea rachetei viitorului, rachet cuă
propulsieelectric . El este şi constructorulă
navei spa iale cu destina ia Marte.ţ ţDr. Stuhlinger şi prietenul s uă
Wernher von Braun au fost aduşi în S.U.A. curând dup al dălea r zboi mondial. La începută
construiau într-o manier azi primitivă ă rachete pentru aviaa american la Fort Bliss. După ă
izbucnirea r zboiului din Coreea,ă înso i i de 162 de conaţ ţ ţli, s-au instalat la Huntsville.Pe atunci, Huntsville era o aşezare
mic şi plicticoas , situat la poaleleă ă ă mun ilor ApalaţO dat cu sosirea constructorilor deă
rachete, or şelul, în care se prelucraă bumbacul, setransform într-un Babilon; uzine,ă
instala ii pentru experimentareaţ zborului rachetelor, laboratoare, hangare şi cl diriă
administrative acoperite cu tablă
ondulat au r s rită ă ătimp de câ iva ani. Ast zi, în oraşulţ ă
trezit din letargie locuiesc 150.000 de oameni, cu to ii adep i fanatici ai cuceririlorţ ţ
spa iale. Când de pe instala ia de probţ ţ ă a pornit, mugd, prima rachet „Redstone”, mul iă ţ
din locuitorii oraşului, înfricoşa i, auţ alergat s -şiăd post în pivni ele caselor. Ast zi,ă ţ ă
când se încearc o rachet „Saturn” şiă ă bubuie de parcspulbere p mântul, de-abia dac seă ă
mai sinchiseşte câte cineva. Locuitorii poart în permaăupra lor, precum domnii din City-ul
londonez umbrela, ap r toare pentruă ă urechi. Oraşulşi-l numesc pe scurt ”Rocket-City”. La
Huntsville lucreaz , sub conducerea luiă Wernher
von Braun, aproximativ 7.000 de tehnicieni, ingineri şi oameni de ştiin .ţăÎn cursul unei vizite la Huntsville,
savantul austriac dr. Pscherra îmi spunea c grupăurile de cercetare sunt nevoite să
creeze pe parcurs noi „produse”.„Iat de exemplu aici! — şi îmi ar tă ă ă
un cilindru mare, în care zbârnâia şi vâjâia ceva. —ien e de gresaj în vid. Şti i c nuţ ţ ă
putem folosi nici unul din numeroşii lubrifian i oareţt în lume? În spa iul cosmic, ei îşiă ţ
pierd capacitatea de ungere. Cu lubrifian ii disponiţ, chiar şi un simplu electromotor îşi
înceteaz activitatea în vid cel multă în jum tate deăDintr-o alt înc pere se auzeau un felă ă
de scrâşnete şi gemete. Două menghine supradimensio, bine fixate în podea, încercau să
sfâşie o plac metalic de 10 cmă ă
grosime.„O alt serie de experien e la care amă ţ
renun a cu pl cere — spuse dr.ţ ă Pscherra. — Dar expene-a demonstrat c aliajele metaliceă
existente nu rezist solicit rilor la careă ă suntsupuse în spa iul cosmic. Trebuie sţ ă
g sim deci aliaje care s corespundă ă ă cerin elor noastţDin cauza aceasta facem experien eţ
de rupere şi obosire executate în condi ii care imit pţ ăe cele din cosmos. Trebuie s cre mă ă
şi noi procedee de sudur . Pentru aă stabili limita la care sudura plesneşte, obiectele
sudate sunt supuse unor probe de r ceal , c ldur , trepă ă ă ăida ie, trac iune şi presiune”.ţ ţÎnso itoarea de la serviciul de protocolţ
care m conducea se uita la ceas. Dr.ă Pscherra îşi privea ceasul. Aici to i îşi privescţ
mereu ceasul. Str inul la începută înregistreazăca o curiozitate, apoi îns seă
obişnuieşte repede, pentru că pretutindeni la Cape Kennedy,Houston sau Huntsville personalul
NASA priveşte ceasul cu un gest reflex, ca şi cumar avea întotdeauna de f cut oă
num r toare invers ... patru... trei...ă ă ă doi... unu... zero.Huntsville este unul din cele
optsprezece centre NASA.Industria spa ial , inclusiv a navelorţ ă
cosmice, a dep şit de mult industriaă automobilului, pân recent hot râtoare pentruă ă
conjunctura economic . Numai laă cosmodromul de la Cape Kennedy lucrau la 1 iulie 1967, 22.828
de salaria i; numai bugetul anual alţ acesteista iuni se ridica în 1967 laţ
475.784.000 de dolari!Toate acestea deoarece câ ivaţ
„scrânti i” vor s ajung pe Lun ? Noiţ ă ă ă credem c am oferit dăroase şi conving toare pentru totă
ceea ce dator m de pe acumă produselor accesorii alecercet rilor spa iale.ă ţAutorul a avut posibilitatea s seă
între in cu Wernher von Braun şi l-aţ ă solicitat s ia aătudine fa de ipotezele expuse înţă
lucrare:
Domnule dr. von Braun, considera iţ oare posibil ca alte planete din sistemul nostr u solar s ad postească ă ă forme de via ?ţă„Consider posibil s întâlnim formeă
inferioare de via pe planeta Marte”.ţă Considera i posibil ca noi s nu fimţ ă singurele fiin e inteligente din univers?ţ”Apreciez ca absolut verosimilă
posibilitatea ca în nem rginireaă
spa iului sideral s exis nu numai formeţ ă de via vegetale şi animale, ci chiar şiţă fiin e inteligente. Descoperirea unorţ astfel de forme de via reprezint oţă ă misiune deosebit de fascinant şiă interesant , ar, având în vedereă distantele uriaşe dintre sistemul nostru solar şi celelalte si dista n eleţ covârşitoare dintre galaxia noastr şiă celelalte sisteme galactice, este problematic dac vom reuşi să ă dovedim existen a acestor forme deţ via sau s intr m într-o leg tur Esteţă ă ă ă ă de domeniul posibilului ca în galaxia noastr s tr iasc sau s fi tr ită ă ă ă ă ă inteligen e in punct de vedere tehnicţ un mare avans fa de noi?ţă„Dovezi şi indicii c în galaxie tr iescă ă
sau au tr it cândva fiin e inteligente,ă ţ ap rute m lt şi st pânind o tehnică ă ă mai înaintat ca noi, n-am avut până ă acum. Reflectând asupra dat tistice şi concep iilor filozofice, sunt, totuşi,ţ convins c aceste fiin e evoluateă ţ
exist Trebuie îns s subliniez că ă ă ă aceast convingere nu se bazeaz peă ă o fundamentare ştiin ific Existţ ă posibilitatea ca fiin e ra ionale maiţ ţ vechi decât omul s fi vizitat P mântulă ă în ti e de demult?„Nu vreau s t g duiesc această ă ă ă
posibilitate. Atât cât îmi sunt mie totuşi cunoscute lucru udiile arheologice nu ne-au oferit pân acumă nici o baz pentru o asemeneaă specula ie”.ţ
Aici, convorbirea cu „P rintele luiă Saturn”, atât de împov rat de treburi, aă luat sfârşit. ate, autorul n-a mai putut s -i supun în mod am nun ită ă ă ţ multitudinea ciud eniilor descope şiăţ informa iilor bizare pe care vechileţ izvoare scrise ni le-au transmis ca pe o şarad de nerezolvat, nenum rateleă ă
probleme ridicate de descoperirile arheologice, care acum, în pragul erei
spa iale, trebuie privite în corela ie cuţ ţ noile date ştiin ifice.ţ
CAPITOLUL AL XII-LEA
Uzinele menite s gândeasc asigură ă ă viitorul. Vechilor profe i le-aţ fost mai uşor. Cercul e închide
Unde am ajuns ast zi?ăVa putea omul într-o zi să
st pâneasc universul?ă ăFiin e extraterestre, venite dinţ
dep rt rile cosmosului, au vizitat înă ă timpuri str vechi Pătul?Încearc pe undeva, în univers, fiin eă ţ
ra ionale extraterestre s stabileasc oţ ă ă leg tur că ăEste secolul nostru, cu descoperirile
sale, care p trund atât de adânc şi deă tulbur tor înăiitor, într-adev r aşa de cutremur tor?ă ăEste mai bine ca cele mai îndr zne eă ţ
rezultate ale cercet rilor s fieă ă p strate în secret?ăVor g si medicina şi biologiaă
posibilit i s redea vie ii oameniăţ ă ţ congela i?ţVor popula p mântenii planete noi?ăVor crea ei rase noi prin încrucişarea
cu b ştinaşii?ăVor crea oamenii un al doilea, al
treilea, al patrulea... P mânt?ăVor fi înlocui i chirurgii într-o bun ziţ ă
de robo i specializa i?ţ ţVor avea spitalele anului 2100
depozite cu piese de schimb pentru indivizii cu malforma ii?ţSe va putea într-un viitor îndep rtată
prelungi via a oamenilor pe un timpţ nedeterminat cu ajutorul inimii, pl mânilor şi rinichiloră
artificiali?„Mândra lume nou ” evocat deă ă
Huxley va deveni într-o zi inimaginabila şi cruda realitate?
Numai simpla înşirare a acestor întreb ri ar putea lua propor iile uneiă ţ
c r i de telefon dă ţ-un mare oraş. Nu trece o zi f r să ă ă
nu apar vreo inven ie nou , care nuă ţ ă i-a trecut nim năunci prin minte, şi în fiecare zi poate
fi considerat rezolvat o problem dină ă ă şirul aşa-lor imposibilit i. Fondul Nuffield aăţ
îns rcinat Universitatea din Edinburghă s pun la puă ăt un computer „inteligent”, oferindu-i
în acest scop şi un avans de 270.000 de lire. Prototipul computerului a realizat o
conversa ie experimental ; dupţ ă ă convorbire, oponentul nici n-a vrut s cread c a avut de-ă ă ă
a face cu o maşin ! Constructorulă computerului, profesorul dr. Michie, pretinde c maşinaă
sa începe s aib o via personal ...ă ă ţă ăNoua ştiin se numeşte futurologie!ţă
Scopul ei este planificarea, cercetarea temeinic şiă
ospectarea viitorului, bizuindu-se, în genere, pentru aceasta pe mijloacele tehnicii şi gândirii contemporane. „Uzine” ale
gândirii iau fiin pretutindeni; ele nuţă sunt altdecât sih strii ale actualilor oameniă
de ştiin , care gândesc pentru mâine.ţă În Statele Uunt 164 de uzine de acest gen
deosebit. Ele primesc comenzi din partea guvernelor şi a marii industrii. Printre „uzinele
de idei”, cea care şi-a câştigat cel mai mare rene este RAND-Corporation din Santa
Monica-California. Ea a fost creat înă 1945, la ini iativa For elor aeriene ale S.U.A.ţ ţSarcini analoge celor îndeplinite de
RAND sunt îndeplinite şi în alte institu ii.ţGuvernele şi marea industrie nu mai
pot, la ora actual , s se planifice f ră ă ă ă
aceşti prosptori ai viitorului. Guvernele trebuie s -ă
şi prevad din timp op iunile, marileă ţ întreprinderi s -şi calculeze anticipat direc iaă ţ
investi iilor, chiar şi pe decenii.ţ Futurologia trebuie s prevad dezvoltarea planificată ă ă
a marilor oraşe pe cel pu in un secol.ţCu mijloacele care stau ast zi ştiin eiă ţ
la dispozi ie, nu mai este greu, deţ pild , s antiă ăpezi dezvoltarea Mexicului pentru
urm torii 50 de ani. Pentru astfel deă estima ii prţospective se iau în considera ieţ
asemenea factori ca tehnica actual ,ă mijloacele de comunica ie şi informa ie, curenteleţ ţ
politice şi inamicii poten iali aiţ Mexicului. Dac astă ăxist asemenea posibilit i de a faceă ăţ
o prognoz , nimic nu ne împiedic să ă ă credem c o fiiă
extraterestr a stabilit pentru P mântă ă o prognoz cu 10.000 de ani în urm .ă ăPentru umanitate, prospectarea
viitorului, c ruia s -i dedice toateă ă for ele corespunz toţ ăare, a devenit o necesitate. F ră ă
studierea viitorului, probabil c n-am fiă avut nicio posibilitate s descifr m enigmeleă ă
trecutului. Cine ştie dac , într-adev r,ă ă şantierele alogice nu ascund indica ii importanteţ
pentru dezlegarea trecutului nostru, în jurulc rora continu m s ne învârtim f ră ă ă ă ă
a le lua în seam , pentru c pur şiă ă simplu nu ştim cuercet m?ăDin aceast cauz am propus s seă ă ă
dedice un an „Arheologiei utopice”. Cum nu credem prostee în în elepciunea vechilor schemeţ
de gândire, nu pretindem nici s seă acorde credit propr
iei noastre ipoteze. Noi ne mul umimţ în orice caz s aştept m şi s sper mă ă ă ă c va veni şi uă
avorabil, în care enigmele trecutului vor fi privite nep rtinitor, folosindu-seă pent ru dezlegarea lor tehnica cea mai avansat .ăNu este vina noastr dac înă ă
univers sunt milioane de alte planete...Nu este vina noastr dac coifulă ă
statuetei japoneze de la Tokomai, veche de milenii,ne-a pus în fa a unui sistem modernţ
de închidere şi a unor vizoare...Nu este vina noastr dac piatraă ă
sculptat de la Palenque exist ...ă ăNu este vina noastr dacă ă
navigatorul Piri Reis nu şi-a ars vechile sale h r i...ă ţNu este vina noastr dac vechileă ă
izvoare scrise şi legendele omenirii prezint atâtea fanătasmagorii......şi totuşi noi suntem vinova i c ,ţ ă
deşi cunoscând toate acestea, nu le-am acordat importcuvenit şi nici nu le-am privit cuă
suficient seriozitate.ăOmul are în fa a sa un viitor grandios,ţ
care va dep şi chiar şi trecutul s uă ă atât de m reă ţile spa iale şi prospectarea viitoruluiţ
trebuie s ne dea curajul s atac mă ă ă proiectele care par nerealizabile. De pild ,ă
proiectul unei cercet ri convergente aă trecutului, care s scoat la lumin valoriă ă ă
neglijate; m rturii ale trecutului care,ă confirmate o dat păentru totdeauna, beneficiind de
încrederea deplin acordat fapteloră ă reale, s pun într-oă ăumin nou istoria umanit ii. Pentruă ă ăţ
binele viitoarelor genera ii.ţ