Transcript
  • 1. Sintetiza datelor experimentale clasice referitoare la factorii care influeneaz

    eficiena encodrii i reactualizrii informaiei din memoria de lung durat.

    1.1. Encodarea informatiei, conform teroriilor clasice, presupune participarea a 3

    sisteme mnezice: memoria senzoriala (MS), memoria de scurta durata (MSD) sau

    memoria de lucru (ML) si memoria de lunga durata (MLD) care cuprinde toate

    cunostiintele pe care le poseda sitemul cognitiv. Primul model privind functionarea

    memoriei umane a fost propus de Atkinson si Shiffrin in 1968. Acesta postula ca

    informatia preluata din mediul inconjurator, prin intermediul sistemelor senzoriale, de

    catre MS este transmisa ulterior MSD, care este limitata ca volum si durata, motiv

    pentru care doar o parte din informatia primara este, in final, transferata MLD.

    Conform acestei teorii MSD si MLD ar fi doua sisteme distincte, structural si

    functional diferentiate.

    Desi este limitat, volumul MSD este extrem de variabil pentru stocarea aceleasi

    categorii de stimuli. Conform studiior lui Miller (1956) informatia care poate fi

    stocata sau reactualizata la un moment dat este limitat, variind in jurul valorii de 72 itemi. Investigatii ulterioare au artat ca MSD poate retine doar 2-3 itemi. Acestia reprezinta insa unitati de semnificatie, care pot contine o cantitate variabila de

    informatie (chunk-uri), in functie de gradul de procesare (Richard, 1990). Cu cat

    dispunem de mai multe cunostinte si efectuam mai multe procesari asupra informatiei

    de intrare, cu atat mai integrative sunt unitatile de semnificatie. Studiile efectuate au

    aratat ca fragmentarea informatiei de intrare si formarea chunks-urilor este rezultatul

    unor procesrilor descendente, amorsate de cunostiintele din memoria de lung durat.

    Confom datelor experimentale ulterioare s-a dovedit insa ca MSD nu este un sistem

    mnezic autonom, independent de MLD, ci este partea activat a MLD. Intre cele doua sisteme nu exista diferente structurale, ci doar diferentele datorate starii diferite de

    activare. Asadar, MSD poate fi considerata o multime limitata de unitati cognitive

    temporar activate. Capacitatea limitata a MSD se datoreaza faptului ca resursele de

    activare sunt limitate. Astfel, informatiile din MS au fost puse n corespondenta

    directa cu cunostintele din MLD, acestea fiind implicate in constituirea elementelor

    MSD.Trecerea informatiei din MSD in MLD se realizeaza prin repetitie.

    Eficienta memorrii este marcat de "efectul von Restorff", semnalat inca de gestaltisti, efect care face ca un stimul dintr-o categorie diferit, inserat printre mai multi stimuli dintr-o alta categorie, sa fie amintit mult mai usor decat media

    reamintirii celorlalti.

    1.2. Reactualizarea informatiei din MLD. Accesul la cunostiintele din MLD este

    selectiv, deoarece cunostiintele se afla intr-un proces de subactivare. Asadar timpul de

    reactivare (TR) creste cu cat momentul reactualizarii este mai indepartat de momentul

    starii lor active din ML, fapt verificat de Anderson (1973, 1985). Insa categoriile

    cotidiene suprainvatate isi mentin un rest de activare mai ridicat decat stimulii

    artificiali, ceea ce face ca, in cazul lor, TR sa se reduca. Aceasta face ca un material

    concret sa se retina mai bine decat unul abstract.

    Desi eficacitatea reactualizarii (reproducerea si recunoasterea) este considerata o

    masura a eficientei memorarii, esecul reactualizarii nu dovedeste insa nimic despre

    eficienta stocarii cunostiintelor. Reactualizarea depinde de o serie de factori:

  • 1) similaritatea contextului reactualizarii cu cel in care s-a facut encodarea. Astfel, cu

    cat este mai asemanator contextului invatarii (atat contextul fizic, cat si cel

    neuropsihic) si cu cat are mai putine asemanari cu alti stimuli, cu atat eficienta

    reactualizarii creste.

    2) interferenta cunostiintelor anterior invatate, care poate fi proactiva (cunostiintele

    anterioare reduc rata celor nou invatate) sau retroactiva (cunostiintele noi reduc rata

    reactualizarii celor vechi), explicata prin inhibitie laterala. Interferenta este mai mare

    in cazul unor categorii similare de cunostiinte si mai mica in categorii diferite

    3) efectul FAN, manifestat prin incetinirea ritmului reactualizarii prin sporirea

    informatiilor despre un anumit subiect.


Top Related