ECONOMIA COMERŢULUI,
TURISMULUI ŞI SERVICIILOR
(E.C.T.S.)
2
©
3
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
TESTE GRILĂ pentru pregătirea examenului de licenţă
Economia comerţului, turismului şi serviciilor
(E.C.T.S.)
4
5
CUPRINS:
Cuvânt înainte ................................................................................. 7
Resurse și destinații turistice
Turism internațional
Teste grilă ....................................................................................... 9
Bibliografie ..................................................................................... 45
Răspunsuri teste grilă ...................................................................... 46
Logistica și distribuția mărfurilor
Managementul calității
Teste grilă ........................................................................................ 47
Bibliografie ..................................................................................... 69
Răspunsuri teste grilă ...................................................................... 70
Analiză economico-financiară
Teste grilă ........................................................................................ 71
Bibliografie ..................................................................................... 91
Răspunsuri teste grilă ...................................................................... 92
Tranzacții comerciale
Managementul proiectelor în afaceri
Teste grilă ........................................................................................ 93
Bibliografie ................................................................................... 131
Răspunsuri teste grilă ...................................................................... 132
Managementul resurselor umane
Comerț electronic
Teste grilă ........................................................................................ 133
Bibliografie ..................................................................................... 143
Răspunsuri teste grilă ...................................................................... 143
6
Economia întreprinderii
Teste grilă ......................................................................................... 144
Bibliografie ....................................................................................... 163
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 164
Tehnici promoționale
Administrarea întreprinderii de comerț, turism și servicii
Teste grilă ......................................................................................... 165
Bibliografie ....................................................................................... 183
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 184
Prețuri și concurență
Teste grilă ......................................................................................... 185
Bibliografie ....................................................................................... 199
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 199
Tehnica hotelieră și de restaurant
Teste grilă ......................................................................................... 200
Bibliografie ....................................................................................... 241
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 242
Asigurări și reasigurări
Teste grilă ......................................................................................... 243
Bibliografie ....................................................................................... 263
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 264
Burse internaționale de mărfuri
Teste grilă ......................................................................................... 265
Bibliografie ....................................................................................... 295
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 296
Tehnica negocierilor în afaceri
Teste grilă ......................................................................................... 297
Bibliografie ....................................................................................... 310
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 311
7
Relații publice în comerț, turism și servicii
Teste grilă ......................................................................................... 312
Bibliografie ....................................................................................... 323
Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 323
Îndrumar pentru conceperea şi prezentarea lucrării de diplomă
324
Tematica lucrării de diplomă. Modele orientative............................ 330
8
Cuvânt înainte
„Niciodată să nu te opreşti din învăţat!
A conduce este o profesiune, nu un drept
sau o moştenire. Acceptă că vor exista, în
mod frecvent, lucruri pe care nu le ştii şi
că a găsi modalităţi mai bune de a rezolva
lucrurile face parte din profesie”.
(Bruce Hyland)
Examenul de licenţă reprezintă ultima etapă a pregătirii
universitare înainte de a face faţă profesiei de economist, pentru
că, aşa cum spunea Balzac, „învăţătura trebuie transformată în
fapte – altfel se pierde”.
Lucrarea „Teste grilă pentru pregătirea examenului de
licenţă”, specializarea „Economia Comerţului, Turismului şi
Serviciilor”, a fost gândită ca un real suport absolvenţilor în
vederea pregătirii examenului de licenţă. Testele de verificare a
cunoştinţelor dobândite pe parcursul celor trei ani de studiu sunt
prezentate sub forma întrebărilor de tip grilă, modalitate în care
se va susţine şi examenul de licenţă – proba scrisă. Fiecare
întrebare are cinci opţiuni de răspuns, însă grilele sunt în aşa fel
formulate încât doar o singură variantă de răspuns este corectă.
În vederea pregătirii eficiente, recomandăm, înainte de toate,
parcurgerea suporturilor de curs prezentate de profesorii de
specialitate. Numai după însuşirea acestora se vor putea testa
cunoştinţele dobândite cu ajutorul întrebărilor grilă prezentate
aici.
Prima probă a examenului de licenţă constă în verificarea
cunoştinţelor teoretice dobândite şi se desfăşoară sub forma unui
examen scris, tip grilă. Caietul cu întrebări cuprinde o serie de
teste grilă selectate aleator din acest volum. Ne rezervăm dreptul
de a modifica datele aplicaţiilor, cerinţele de răspuns şi/sau
ordinea variantelor de răspuns. Atragem atenţia studenţilor să
citească cu atenţie cerinţele şi variantele de răspuns. Pentru a
9
delimita răspunsul corect, absolvenţii trebuie să examineze cu
atenţie opţiunile de răspuns şi să ţină cont de faptul că acestea se
pot baza atât pe informaţii corecte, cât şi pe informaţii voit
eronate. Reuşita este posibilă numai şi numai prin studiu
aprofundat şi perseverent.
A doua probă a examenului de licenţă este reprezentată de
susţinerea lucrării de diplomă având ca temă o problematică
aleasă de student, aprobată în prealabil de un cadru didactic din
cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii Hyperion
din Bucureşti, coordonată de respectivul cadru didactic şi notată
printr-un referat întocmit de acesta la finalizarea lucrării. În
ultima parte a acestui volum sunt prezentate sub forma unui
îndrumar câteva elemente referitoare la conceperea şi
prezentarea lucrării de diplomă. De asemenea, absolvenţii pot
analiza modul de organizare a unei lucrări de diplomă prin
exemplificarea câtorva teme. Atenţionăm absolvenţii că acestea
au rol strict orientativ!
Sub rezerva perfectabilităţii, considerăm că acest volum vine
în întâmpinarea absolvenţilor dornici să acumuleze rapid şi
corect cunoştinţele necesare promovării cu succes a examenului
de licenţă.
Le dorim mult succes şi sperăm să obţină rezultate foarte
bune!
10
TESTE GRILĂ
1.RESURSE ȘI DESTINAȚII
TURISTICE
2.TURISM
INTERNAȚIONAL
1. Potenţialul turistic este definit ca: a) ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-
demografice şi tehnico-economice, recunoscute ştiinţific,
cantitativ şi calitativ şi dovedite ca prezentând posibilităţi de
valorificare turistică şi dând o anumită funcţionalitate pentru
turism;
b) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este
dependentă de creşterea semnificativă a încasărilor provenite
de la turişti;
c) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină
orientarea, mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor
turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic;
d) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;
e) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei
desfăşurări a activităţilor turistice.
2. Destinația turistică este definită ca: a) ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-
demografice şi tehnico-economice, recunoscute ştiinţific,
cantitativ şi calitativ şi dovedite ca prezentând posibilităţi de
valorificare turistică şi dând o anumită funcţionalitate pentru
turism;
b) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este
dependentă de creşterea semnificativă a încasărilor provenite
de la turişti;
11
c) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină
orientarea, mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor
turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic;
d) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;
e) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei
desfăşurări a activităţilor turistice.
3. Resursa turistică este definită ca: a) ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-
demografice şi tehnico-economice, recunoscute ştiinţific,
cantitativ şi calitativ şi dovedite ca prezentând posibilităţi de
valorificare turistică şi dând o anumită funcţionalitate pentru
turism;
b) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este
dependentă de creşterea semnificativă a încasărilor provenite
de la turişti;
c) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină
orientarea, mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor
turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic;
d) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;
e) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei
desfăşurări a activităţilor turistice.
4. Fondul turistic este definită ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei
desfăşurări a activităţilor turistice;
b) include dotările şi serviciile turistice pentru cazare,
alimentaţie publică, sport, distracţie, recreere, dotările
comerciale şi alte servicii publice, precum şi transporturile ce
fac legătura între zona rezidenţială şi zona de agrement;
c) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;
d) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este
dependentă de creşterea semnificativă a încasărilor provenite
de la turişti;
12
e) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină
orientarea, mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor
turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic.
5. Baza tehnico-materială este definită ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei
desfăşurări a activităţilor turistice;
b) include dotările şi serviciile turistice pentru cazare,
alimentaţie publică, sport, distracţie, recreere, dotările
comerciale şi alte servicii publice, precum şi transporturile ce
fac legătura între zona rezidenţială şi zona de agrement;
c) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;
d) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este
dependentă de creşterea semnificativă a încasărilor provenite
de la turişti;
e) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină
orientarea, mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor
turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic.
6. Produsul turistic este definit ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei
desfăşurări a activităţilor turistice;
b) include dotările şi serviciile turistice pentru cazare,
alimentaţie publică, sport, distracţie, recreere, dotările
comerciale şi alte servicii publice, precum şi transporturile ce
fac legătura între zona rezidenţială şi zona de agrement;
c) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;
d) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este
dependentă de creşterea semnificativă a încasărilor provenite
de la turişti;
e) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină
orientarea, mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor
turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic.
13
7. Din punct de vedere geografic, destinaţiile turistice pot fi: a) Nordice, Sudice, Estice, Vestice;
b) ieftine și de lux;
c) permanente, sezoniere;
d) interne si internaționale;
e) naturale și antropice.
8. Din perspectivă economică, destinaţiile turistice pot fi: a) Nordice, Sudice, Estice, Vestice;
b) ieftine și de lux;
c) permanente, sezoniere;
d) interne si internaționale;
e) naturale și antropice.
9. Din punctul de vedere al modului de manifestare a
concentrării sezoniere, destinaţiile turistice pot fi: a) Nordice, Sudice, Estice, Vestice;
b) ieftine și de lux;
c) permanente, sezoniere;
d) interne si internaționale;
e) naturale și antropice.
10. Factorii demografici ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;
b) pot influenţa direct şi indirect promovarea turismului;
c) determină nevoia sau necesitatea călătoriei;
d) în cadrul acestei categorii se situează timpul liber al
populaţiei;
e) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale.
11. Factorii economici ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;
b) pot influenţa direct şi indirect promovarea turismului;
c) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale;
14
d) reprezintă componenta “ofertă” a pieţei turistice;
e) determină nevoia sau necesitatea călătoriei.
12. Factorii psihologici ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;
b) pot influenţa direct şi indirect promovarea turismului;
c) determină nevoia sau necesitatea călătoriei;
d) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale;
e) reprezintă componenta “ofertă” a pieţei turistice.
13. Factorii sociali ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;
b) în cadrul acestei categorii se situează timpul liber al
populaţiei;
c) determină nevoia sau necesitatea călătoriei;
d) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale;
e) reprezintă componenta “ofertă” a pieţei turistice.
14. După criteriul distanţei, turismul poate fi:
a) de distanţă mică, de distanţă medie, de distanţă mare;
b) de scurtă, medie sau lungă durată;
c) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural;
d) organizat, semiorganizat, neorganizat;
e) intern și internațional.
15. După criteriul duratei călătoriei, turismul poate fi:
a) de distanţă mică, de distanţă medie, de distanţă mare;
b) de scurtă durată, medie durată sau lungă durată;
c) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural;
d) organizat, semiorganizat, neorganizat;
e) intern și internațional.
16. După criteriul provenienței, turismul poate fi:
a) individual și de grup;
15
b) organizat, semiorganizat, neorganizat;
c) intern și internațional;
d) emițător, receptor;
e) de scurtă durată, medie durată sau lungă durată.
17. După criteriul numărului de participanţi, turismul poate
fi:
a) individual și de grup;
b) organizat, semiorganizat, neorganizat;
c) intern și internațional;
d) emițător, receptor;
e) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural.
18. După criteriul organizării, turismul poate fi:
a) individual și de grup;
b) organizat, semiorganizat, neorganizat;
c) intern și internațional;
d) emițător, receptor;
e) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural.
19. După criteriul modului de desfăşurare în timp, turismul
poate fi:
a) continuu, sezonier, de circumstanţă;
b) pedestru, rutier, feroviar, aerian, naval;
c) social, de masă; particular;
d) emițător, receptor;
e) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural.
20. După criteriul mijloacelor de transport utilizate,
turismul poate fi:
a) continuu, sezonier, de circumstanţă;
b) pedestru, rutier, feroviar, aerian, naval;
c) social, de masă; particular;
d) emițător, receptor;
16
e) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural.
21. După criteriul economico-social, turismul poate fi:
a) continuu, sezonier, de circumstanţă;
b) pedestru, rutier, feroviar, aerian, naval;
c) social, de masă; particular;
d) emițător, receptor;
e) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural.
22. Turismul sportiv este o formă a turismului:
a) de tratament;
b) social;
c) de agrement;
d) privat;
e) de afaceri.
23. Resursele turistice ale unei țări formează oferta:
a) primară;
b) secundară;
c) terțiară;
d) unicat;
e) primară și secundară.
24. Din punct de vedere al sezonalității, se disting
următoarele forme de turism:
a) Itinerar și de vizitare;
b) de sejur lung, mediu și scurt;
c) de circulație, de tranzit și de vizitare;
d) de iarnă, vară și de circumstanță;
e) organizat și neorganizat.
25. Oferta turistică primară a unei țări cuprinde totalitatea:
a) resurselor naturale;
b) resurselor antropice;
c) monumentelor arheologice;
17
d) resurselor folclorice;
e) resurselor naturale și antropice.
26. Turismul rezidențial este unul de:
a) sejur lung;
b) schimbare a domiciliului;
c) sejur mediu;
d) schimbare a țării de reședință;
e) sejur lung și mediu.
27. Asociațiile profesionale din România funcționează ca
organisme:
a) profitabile;
b) guvernamentale;
c) apolitice;
d) ministeriale;
e) profitabile și apolitice.
28. Turismul de tineret este o formă particulară a
turismului:
a) de sejur scurt;
b) itinerant;
c) pe cont propriu;
d) social;
e) de sejur scurt și mediu.
29. Sunt considerați turiști pasivi cei care:
a) se deplasează în călătorii turistice în orice condiții
atmosferice;
b) ar dori să se deplaseze în călătorii turistice dar nu dispun de
suficiente posibilități materiale;
c) se deplasează indiferent de resursele financiare de care
dispun;
18
d) ar dori să se deplaseze în scop turistic dar nu dispun de timp
liber suficient;
e) nu se deplasează în scop turistic.
30. Potențialul terapeutic este o componentă a resurselor
turistice:
a) naturale;
b) antropice;
c) naturale și antropice;
d) cinegetice;
e) culturale.
31. Atracțiile cultural - artistice reprezintă facilitățile
turistice:
a) de bază;
b) complementare;
c) de comunicație;
d) de gospodărire comunală;
e) secundare.
32. Organizația Mondială a Turismului s-a înființat în anul:
a) 1974 la Viena;
b) 1975 la Madrid;
c) 1965 la Paris;
d) 1973 la Londra;
e) 1990 la București.
33. O piață turistică este nesaturată în momentul în care:
a) volumul ei este mai mic decât potențialul ei;
b) volumul ei este mai mare decât potențialul ei;
c) volumul este egal cu potențialul;
d) potențialul nu există;
e) notate variantele sunt corecte.
19
34. Călătorii”marginali” fac parte din categoria:
a) călători itineranți;
b) călători rezidențiali;
c) călători de lux;
d) excursioniștilor;
e) vizitatorilor.
35. Psihoconcentricii sunt turiștii care călătoresc la distanțe
mari, cheltuiesc puțin și caută riscul pe parcursul
călătoriei?
a) adevărat;
b) fals;
c) da, în secolul al XIX-lea;
d) da, în secolul al XX-lea;
e) noțiunea nu există.
36. Una dintre caracteristicile ofertei turistice este
următoarea:
a) rigiditatea;
b) elasticitatea;
c) fiabilitatea;
d) relative diversitate;
e) dinamism accentuat.
37. România a fost aleasă vicepreședinte al Consiliului
Executiv al Organizației Mondiale a Turismului în anul:
a) 1979 la Lisabona;
b) 1991 la Moscova;
c) 1980 la New York;
d) 1981 la Madrid;
e) 1990 la București.
38. Oficiul Național de Turism s-a constituit în anul:
a) 1971 la Brașov;
20
b) 1923 la Iași;
c) 1936 la București;
d) 1973 la Constanța;
e) 1990 la Cluj.
39. O caracteristică importantă a plajei de pe litoralul Mării
Negre este următoarea:
a) lipsa deșeurilor;
b) dimensiunea;
c) orientarea georgrafică;
d) accesibilitatea;
e) unicitatea.
40. Prima instituție care a coordonat activitatea turistică în
România, după anul 1990, a fost:
a) Ministerul Comerțului și Turismului;
b) Ministerul Turismului;
c) Autoritatea Națională pentru Turism;
d) Direcția Generală de Promovare Turistică;
e) Federația Națională a Patronatelor.
41. Gradul de utilizare a capacității de cazare se determină
ca raport procentual între:
a) capacitatea efectiv utilizată/capacitate maximă de cazare;
b) capacitatea efectiv utilizată/nr. de zile neutilizate;
c) capacitatea de cazare permanentă/capacitatea de cazare
sezonieră;
d) număr de locuri de cazare/număr de locuri de funcționare;
e) capacitate de cazare/ număr de locuri de funcționare.
42. Consumul turistic este o expresie a:
a) numărului de servicii contractate;
b) cheltuielile efectuate înainte de călătoria turistică;
c) cererii insolvabile a populației pentru serviciile turistice;
21
d) cererii solvabile a populației pentru serviciile turistice;
e) cheltuielile efectuate după călătoria turistică;
43. Turiștii alocentrici preferă călătoriile:
a) sedentare;
b) către destinații usor accesibile;
c) pe cont propriu;
d) programate;
e) organizate.
44. Investiția specifică arată:
a) volumul de investiții necesar pentru realizarea unui metru
pătrat de construcție;
b) investiția totală necesară construcției a 10 000 locuri cazare;
c) investiția totală necesară construcției a 10 000 locuri la
mese;
d) volumul de investiții necesar pentru realizarea a 10 000 mp.
de construcție;
e) investiție totală/volum de investiții.
45. Durata de recuperare a investiției se măsoară în:
a) procente;
b) ani;
c) lei;
d) euro;
e) altă monedă.
46. Potențialul speologic al României cuprinde un număr de
peșteri de aproximativ:
a) sub 100;
b) 1000;
c) 9000;
d) 15.000;
e) Nu sunt peșteri în România.
22
47. În arealul dealurilor și podișurilor din România
predomină lacurile cu apă:
a) sărată;
b) dulce;
c) termală;
d) minerală;
e) termală și mineral.
48. Izvoarele minerale din țara noastră sunt cantonate, în
principal, în zona:
a) montană;
b) dealurilor și podișurilor;
c) de câmpie;
d) periurbană;
e) Deltei Dunării.
49. Litoralul românesc al Mării Negre deține următorul
procent din baza materială de cazare a României:
a) 25%;
b) 42%;
c) 60%;
d) 50%;
e) Sub 25%.
50. Salvamontul face parte din categoria facilităților:
a) comerciale;
b) speciale;
c) cu caracter general;
d) de ocrotire a sănătății;
e) generale.
51. Eficiența activității de turism îmbracă două forme:
a) economică și turistică;
b) economică și politică;
c) economică și socială;
23
d) demografică și socială;
e) demografică.
52. Formula „fly and drive” reprezintă combinarea
transportului:
a) aerian cu cel automobilistic;
b) aerian cu cel fluvial;
c) automobilistic cu cel rutier;
d) fluvial cu cel rutier;
e) fluvial cu cel automobilistic.
53. Turismul de circulație mai poartă numele de:
a) sejur;
b) itinerant;
c) de week-end;
d) de circumstanță;
e) de sezon.
54. Turismul de sejur este cel desfășurat:
a) în cel puțin două stațiuni;
b) în maxim două stațiuni;
c) într-o singură stațiune;
d) în circuit turistic;
e) în opt stațiuni.
55. Turismul de sejur se desfășoară pe o perioadă de timp,
cuprinsă între:
a) 1-7 zile;
b) 10-15 zile;
c) 7-14 zile;
d) 15-30 zile;
e) Peste 30 zile.
56. Infrastructura tehnică și socială este o componentă a:
24
a) fondului turistic;
b) capacității de cazare;
c) bazei materiale turistice;
d) fluxului turistic;
e) centrelor urbane.
57. Ștrandurile amenajate reprezintă un echipament de
agrement specific:
a) stațiunilor de litoral;
b) centrelor urbane;
c) stațiunilor balneare;
d) stațiunilor montane;
e) nicio variantă corectă.
58. În cazul variațiilor sezoniere, obiceiurile și tradițiile
reprezintă:
a) un factor exogen;
b) un element cu acțiune limitată;
c) un factor de prelungire a sezonului turistic;
d) un factor principal;
e) un factor secundar.
59. Ministerul Turismului a luat fiinţă în anul:
a) 1971;
b) 1974;
c) 1990;
d) 1960;
e) 2000.
60. Calitatea mediului este afectată de:
a) factorii obiectivi;
b) factorii subiectivi;
c) factorii derivați;
25
d) acțiunile unor categorii de turiști;
e) factorii obiectivi și subiectivi.
61. Dezvoltarea nesistematizată a localităţilor turistice se
caracterizează prin:
a) proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu
caracter turistic;
b) ocuparea extensivă a spaţiului cu construcţii;
c) stabilirea de amplasamente adecvate pentru baza materială
turistică;
d) realizarea de construcţii estetice turistice adaptate
specificului arhitectonic tradiţional;
e) utilizarea eficientă a resurselor.
62. Turiştii “alocentrici” se interesează de:
a) destinaţii uşor accesibile;
b) forme simple de cazare;
c) echipamente turistice tradiţionale;
d) călătorii programate şi organizate în întregime;
e) costuri.
63. Turiştii “psihocentrici” preferă:
a) regiuni care nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic;
b) experienţe noi, de descoperire;
c) odihnă sedentară;
d) contacte cu populaţia locală şi cu alţi turişti;
e) forme simple de cazare.
64. Faza de concretizare a procesului de creativitate
presupune:
a) transformarea ideilor în procese operaţionale, asociate cu
analiza aspectelor economice necesare implementării lor;
b) eliminarea ideilor ce nu-şi găsesc aplicabilitate;
26
c) conturarea interferenţelor diverselor forţe ale mediului şi
sesizarea conexiunilor ce determină aceste interferenţe;
d) procesul de căutare a noilor idei şi se plasează în sfera
subconştientului, fără a avea conturul unui scop definit;
e) descoperirea tradițiilor locale.
65. Comerţul invizibil reprezintă:
a) formă a schimburilor economice internaţionale care nu au ca
obiect o marfă;
b) acele tranzacţii care nu se văd efectiv ci sunt urmărite doar
scriptic prin intrări şi ieşiri de valută;
c) schimb de produse prin vânzarea și cumpărarea lor;
d) formă de comerț prin care mărfurile se livrează de către
furnizor direct consumatorilor;
e) achiziționarea de mărfuri în cantități mari de la diverși
furnizori.
66. Scopul tehnicii brainstorming se referă la:
a) găsirea unor soluţii inovatoare pentru rezolvarea unor situaţii
dificile în care se găseşte întreprinderea turistică;
b) găsirea, prin dezbateri de grup, a unor soluţii de rezolvare a
problemelor specifice cu care se confruntă întreprinderea;
c) adoptarea unor variante din ce în ce mai inovatoare pentru
realizarea unor pachete de servicii turistice atractive;
d) abilitatea managerului din întreprinderea turistică de a
desfăşura o activitate profitabilă;
e) contribuie la stimularea creativităţii participanţilor care se
bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria
aleasă.
67. Printre schimbările socio-culturale cu impact asupra
turismului naţional se pot menţiona:
a) modificarea veniturilor turiştilor potenţiali;
b) schimbări în structura vârstei pe piaţa turistică;
27
c) schimbările intervenite în gusturile şi preferinţelor turiştilor;
d) orientarea unor categorii tot mai mari de turişti către
turismul internaţional;
e) modificare semnificativă în modelele culturii.
68. Numărul turiştilor străini ce vin în ţara noastră a scăzut
datorită:
a) calităţii infrastructurii de cazare şi a serviciilor furnizate;
b) reorientării fluxurilor turistice spre alte destinaţii;
c) preţurilor mari practicate de operatorii turistici;
d) calității serviciilor;
e) scăderii prețurilor.
69. Capacitatea psihologică ca suport pentru turism se
concretizează în:
a) percepţia negativă a turiştilor faţă de destinaţia turistică, în
urma degradărilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a
populaţiei autohtone;
b) publicitatea negativă ce influenţează deciziile turiştilor
potenţiali în alegerea destinaţiilor de vacanţă;
c) scăderea nivelului de trai a unor categorii sociale ce
reprezintă o pierdere pentru sectorul turistic;
d) modificarea preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte
destinaţiile turistice;
e) toate variantele prezentate sunt corecte.
70. România ca destinaţie turistică a avut o prezenţă mai
activă pe pieţele turistice internaţionale prin:
a) practicarea unor tarife atractive pentru serviciile turistice;
b) participarea la târguri şi expoziţii internaţionale;
c) dezvoltarea unor produse turistice naţionale pentru mai
multe categorii de turişti;
d) realizarea unei ample campanii de promovare a turismului
pe plan internaţional;
28
e) toate variantele prezentate sunt corecte.
71. După natura și forma de manifestare a cererii, serviciile
turistice pot fi:
a) de bază și complementare;
b) ferme și spontane;
c) gratuite, cu plată;
d) specifice, nespecifice;
e) interne și internaționale.
72. Staţiunea turistică balneară este:
a) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu
proprietăţi terapeutice, care dispune de instalaţii pentru
tratament balnear;
b) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate
în tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului,
dotată cu instalaţii şi personal specializate, necesare
efectuării curelor medicale;
c) localitate montană, dotată cu echipament de primire şi
sportiv, în vederea practicării sporturilor de iarnă;
d) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală
respectiv a apelor cu proprietăţi terapeutice, ştiinţific şi
medical recunoscute, folosite în stare naturală în timpul
curelor efectuate în stabilimente speciale şi cu personal
calificat;
e) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit
şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor.
73. Staţiunea turistică climaterică este:
a) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu
proprietăţi terapeutice, care dispune de instalaţii pentru
tratament balnear;
29
b) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate
în tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului,
dotată cu instalaţii şi personal specializate, necesare
efectuării curelor medicale;
c) localitate montană, dotată cu echipament de primire şi
sportiv, în vederea practicării sporturilor de iarnă;
d) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală
respectiv a apelor cu proprietăţi terapeutice, ştiinţific şi
medical recunoscute, folosite în stare naturală în timpul
curelor efectuate în stabilimente speciale şi cu personal
calificat;
e) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit
şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor.
74. Staţiunea turistică a sporturilor de iarnă este:
a) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu
proprietăţi terapeutice, care dispune de instalaţii pentru
tratament balnear;
b) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate
în tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului,
dotată cu instalaţii şi personal specializate, necesare
efectuării curelor medicale;
c) localitate montană, dotată cu echipament de primire şi
sportiv, în vederea practicării sporturilor de iarnă;
d) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală
respectiv a apelor cu proprietăţi terapeutice, ştiinţific şi
medical recunoscute, folosite în stare naturală în timpul
curelor efectuate în stabilimente speciale şi cu personal
calificat;
e) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit
şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor.
75. Staţiunea turistică termală este:
30
a) localitate care prezintă interes turistic şi face obiectul unei
omologări oficiale; această omologare are scopul de a
favoriza frecventarea staţiunii şi dezvoltarea sa prin diverse
amenajări;
b) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală
respectiv a apelor cu proprietăţi terapeutice, ştiinţific şi
medical recunoscute, folosite în stare naturală în timpul
curelor efectuate în stabilimente speciale şi cu personal
calificat;
c) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit
şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor;
d) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu
proprietăţi terapeutice, care dispune de instalaţii pentru
tratament balnear;
e) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate
în tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului,
dotată cu instalaţii şi personal specializate, necesare
efectuării curelor medicale.
76. Staţiunea turistică este:
a) localitate care prezintă interes turistic şi face obiectul unei
omologări oficiale; această omologare are scopul de a
favoriza frecventarea staţiunii şi dezvoltarea sa prin diverse
amenajări;
b) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală
respectiv a apelor cu proprietăţi terapeutice, ştiinţific şi
medical recunoscute, folosite în stare naturală în timpul
curelor efectuate în stabilimente speciale şi cu personal
calificat;
c) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit
şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor;
d) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu
proprietăţi terapeutice, care dispune de instalaţii pentru
tratament balnear;
31
e) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate
în tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului,
dotată cu instalaţii şi personal specializate, necesare
efectuării curelor medicale.
77. Stațiunea turistică Chamonix se află în:
a) Alpii Francezi;
b) Alpii Elvețieni;
c) Alpii Austrieci;
d) Carpați;
e) Anzi.
78. Stațiunea turistică Crans Montana se află în:
a) Alpii Francezi;
b) Alpii Elvețieni;
c) Alpii Austrieci;
d) Carpați;
e) Anzi.
79. Stațiunea turistică Innsbrüchse află în:
a) Alpii Francezi;
b) Alpii Elvețieni;
c) Alpii Austrieci;
d) Carpați;
e) Anzi.
80. Stațiunea turistică Garmisch-Partenkirchen se află în:
a) Alpii Germaniei;
b) Alpii Italiei;
c) Alpii Sloveni;
d) Carpați;
e) Anzi.
81. Stațiunea turistică Cortina d′Ampezzose află în:
32
a) Alpii Germaniei;
b) Alpii Italiei;
c) Alpii Sloveni;
d) Carpați;
e) Anzi.
82. Stațiunea turistică Kranjska Gora se află în:
a) Alpii Germaniei;
b) Alpii Italiei;
c) Alpii Sloveni;
d) Carpați;
e) Anzi.
83. Destinaţii turistice noi, exotice, de pionerat sunt:
a) Mexic, R. Dominicană, Egipt, Groenlanda;
b) localizate în Europa şi America de Nord;
c) doar în Europa;
d) doar în America;
e) doar în Asia.
84. Destinaţii turistice tradiționale sunt:
a) Mexic, R. Dominicană, Egipt, Groenlanda;
b) localizate în Europa şi America de Nord;
c) doar în Europa;
d) doar în America;
e) doar în Asia.
85. Țara fiordurilor este:
a) Norvegia;
b) Finlanda;
c) Danemarca;
d) Suedia;
e) Germania.
33
86. „Țara lui Hamlet” este:
a) Norvegia;
b) Finlanda;
c) Danemarca;
d) Suedia;
e) Germania.
87. Primul sat turistic din România este:
a) Șirnea;
b) Fundata;
c) Cheile Grădiștei;
d) Rucăr;
e) Bran.
88. Circulația turistică internațională este definită ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei
desfăşurări a activităţilor turistice.
b) totalitatea tranzacţiilor comerciale care premerg, însoţesc şi
decurs din călătoriile internaţionale
c) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu
d) areal mai restrâns, consacrat activității turistice într-un
anumit timp
e) punct de convergență a unor fluxuri de turism, precum
aglomerațiile urbane, stațiunile litorale și montane, centre
balnear-curative
89. În funcţie de orientarea fluxurilor turistice, turismul
internațional se împarte în:
a) turism organizat, neorganizat și semiorganizat
b) turism emițător și receptor
c) turism de sejur, de tranzit și de circuit
d) turism intern și international
e) turism interregional si intraregional
34
90. În funcţie de modul de angajare a prestaţiilor, turismul
internațional se împarte în:
a) turism organizat, neorganizat și semiorganizat
b) turism emițător și receptor
c) turism de sejur, de tranzit și de circuit
d) turism intern și international
e) turism interregional si intraregional
91. În funcţie de durata călătoriei, turismul internațional se
împarte în:
a) turism organizat, neorganizat și semiorganizat
b) turism emițător și receptor
c) turism de sejur, de tranzit și de circuit
d) turism intern și international
e) turism interregional și intraregional
92. Supranumită „Capela Sixtină a Estului” este:
a) Mănăstirea Humor
b) Mănăstirea Voroneț
c) Mănăstirea Curtea de Argeș
d) Mănăstirea Putna
e) Mănăstirea Neamț
93. Adăposteşte mormintele primilor regi ai României,
Carol I şi Regina Elisabeta:
a) Mănăstirea Neamț
b) Mănăstirea Agapia
c) Mănăstirea Curtea de Argeș
d) Mănăstirea Voroneț
e) Mănăstirea Putna
94. I.A.T.A. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
35
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Asociația Natională de Turism Rural, Ecologic și Cultural
e) Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului -
Litoral
95. A.N.T.R.E.C este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni;
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj;
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural
e) Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului -
Litoral
96. U.F.T.A.A. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Organizația Patronatului din Turismul Balnear
97. I.H.R.A. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Organizația Patronatului din Turismul Balnear
98. O.P.T.B.R. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni;
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj;
36
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Organizația Patronatului din Turismul Balnear
99. F.P.T.R. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni;
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj;
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Organizația Patronatului din Turismul Balnear
100. F.I.H.R. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Federația Industriei Hoteliere din România
101. A.R.C.T.E. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de
Alimentaţie
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Asociaţia Română pentru Cazare și Turism Ecologic
102. A.N.A.T. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
c) Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
37
e) Asociaţia Română pentru Cazare și Turism Ecologic
103. A.E.R este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni;
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj;
c) Asociaţia de Ecoturism din România
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Asociaţia Română pentru Cazare si Turism Ecologic
104. A.N.G.R. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
c) Asociaţia Naţională a Ghizilor din România
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Asociaţia Română pentru Cazare si Turism Ecologic
105. A.G.M.R. este:
a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni
b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
c) Asociaţia Naţională a Ghizilor Montani din România
d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc
e) Asociaţia Română pentru Cazare și Turism Ecologic
106. Licenţierea este:
a) o operaţiune prin care o firmă (licenţa sau beneficiar)
dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza
cunoştinţele tehnice brevetate ale unei firme (licentiaţior);
b) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa, numele şi tehnicile de
comercializare;
c) contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra
unui preț, drepturile pe care le are față de datornicul său
38
d) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul
internaţional
e) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu
un organizator de voiaj, tour-operator sau cu persoane fizice,
pentru prestaţii izolate.
107. Franşiza(rea) este:
a) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale
unei firme (licentiaţior)
b) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa, numele şi tehnicile de
comercializare
c) contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra
unui preț, drepturile pe care le are față de datornicul său
d) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul
internaţional
e) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu
un organizator de voiaj, tour-operator sau cu persoane fizice,
pentru prestaţii izolate
108. Contractul de călătorie este:
a) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul
internaţional
b) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu
un organizator de voiaj, tour-operator sau cu persoane fizice,
pentru prestaţii izolate
c) acel act juridic prin care o persoană se angajează în numele
său să procure altei persoane, care va plăti un preţ global, un
ansamblu grupat de prestaţii de transport şi alte servicii în
legatură cu sejurul şi deplasarea spre o anumită destinaţie
39
d) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale
unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa
109. Contractul de intermediere este:
a) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul
internaţional
b) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu
un organizator de voiaj, tour-operator sau cu persoane fizice,
pentru prestaţii izolate
c) acel act juridic prin care o persoană se angajează în numele
său să procure altei persoane, care va plăti un preţ global, un
ansamblu grupat de prestaţii de transport şi alte servicii în
legatură cu sejurul şi deplasarea spre o anumită destinaţie
d) o operaţiune prin care o firmă (licenţat sau beneficiar)
dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza
cunoştinţele tehnice brevetate ale unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa
110. Contractul de transport internațional este:
a) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul
internaţional
b) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu
un organizator de voiaj, tour-operator sau cu persoane fizice,
pentru prestaţii izolate
c) acel act juridic prin care o persoană se angajează în numele
său să procure altei persoane, care va plăti un preţ global, un
ansamblu grupat de prestaţii de transport şi alte servicii în
legatură cu sejurul şi deplasarea spre o anumită destinaţie
40
d) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale
unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa
111. Funcția de stimulare în dezvoltarea turismului:
a) este exprimată prin faptul că statul susţine şi încurajează
turismul prin politica sa generală, prin crearea unui climat
favorabil investiţiilor, prin facilitarea consumurilor specifice
b) constă în elaborarea strategiei turismului, fixarea
principalelor obiective şi a modalităților de realizare a
acestora
c) se referă la faptul că statul se implică în dezvoltarea şi
modernizarea infrastructurii şi poartă răspunderea
organizării şi funcţionării unor servicii publice, de interes
general, cu impact direct asupra turismului ori a unor acţiuni
specifice
d) o operaţiune prin care o firmă (licenţat sau beneficiar)
dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza
cunoştinţele tehnice brevetate ale unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa
112. Funcţia de coordonare, supraveghere și control a
activității firmelor specializate:
a) este exprimată prin faptul că statul susţine şi încurajează
turismul prin politica sa generală, prin crearea unui climat
favorabil investiţiilor, prin facilitarea consumurilor specifice
b) constă în elaborarea strategiei turismului, fixarea
principalelor obiective şi a modalităților de realizare a
acestora
41
c) se referă la faptul că statul se implică în dezvoltarea şi
modernizarea infrastructurii şi poartă răspunderea
organizării şi funcţionării unor servicii publice, de interes
general, cu impact direct asupra turismului ori a unor acţiuni
specifice
d) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale
unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa
113. Funcţia de producător de servicii turistice:
a) este exprimată prin faptul că statul susţine şi încurajează
turismul prin politica sa generală, prin crearea unui climat
favorabil investiţiilor, prin facilitarea consumurilor specifice
b) constă în elaborarea strategiei turismului, fixarea
principalelor obiective şi a modalităților de realizare a
acestora
c) se referă la faptul că statul se implică în dezvoltarea şi
modernizarea infrastructurii şi poartă răspunderea
organizării şi funcţionării unor servicii publice, de interes
general, cu impact direct asupra turismului ori a unor acţiuni
specifice
d) o operaţiune prin care o firmă (licenţat sau beneficiar)
dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza
cunoştinţele tehnice brevetate ale unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa
114. Planificare pe termen scurt a planului turistic:
42
a) cuprinde un program de investiţii, durata planului fiind
fixată în funcţie de ciclul de proiectare şi punere în aplicare
a investiţiilor
b) acoperă perioade de 3-6 ani, incluzând şi programul de
investiţii ca pe o componentă a planului naţional sau
regional de dezvoltare
c) se caracterizează printr-un grad mare de complexitate,
relevând toate implicaţiile de ordin economic, social,
ecologic, cultural, generate de dezvoltare a turismului în
zonele respective
d) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale
unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa
115. Planificare pe termen mediu a planului turistic:
a) cuprinde un program de investiţii, durata planului fiind
fixată în funcţie de ciclul de proiectare şi punere în aplicare
a investiţiilor
b) acoperă perioade de 3-6 ani, incluzând şi programul de
investiţii ca pe o componentă a planului naţional sau
regional de dezvoltare
c) se caracterizează printr-un grad mare de complexitate,
relevând toate implicaţiile de ordin economic, social,
ecologic, cultural, generate de dezvoltarea turismului în
zonele respective
d) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale
unei firme (licentiaţior)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
43
utiliza/exploata marca sa, numele (notorietatea) şi tehnicile
de comercializare
116. Planificare pe termen lung a planului turistic:
a) cuprinde un program de investiţii, durata planului fiind
fixată în funcţie de ciclul de proiectare şi punere în aplicare
a investiţiilor
b) acoperă perioade de 3-6 ani, incluzând şi programul de
investiţii ca pe o componentă a planului naţional sau
regional de dezvoltare
c) se caracterizează printr-un grad mare de complexitate,
relevând toate implicaţiile de ordin economic, social,
ecologic, cultural, generate de dezvoltarea turismului în
zonele respective
d) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui
preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale
unei firme (licențiaţilor)
e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în
schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a
utiliza/exploata marca sa, numele (notorietatea) şi tehnicile
de comercializare
117. Costa de Luz se află pe litoralul:
a) spaniol
b) francez
c) croat
d) italian
e) grecesc
118. Coasta de Azur se află pe litoralul:
a) spaniol
b) francez
c) croat
d) italian
44
e) german
119. Costa Brava se află pe litoralul:
a) spaniol
b) francez
c) croat
d) italian
e) grecesc
120. Indicatorii ofertei turistice sunt:
a) Durata medie de sejur
b) Ponderea activității hoteliere
c) Gradul de ocupare al hotelurilor
d) Cheltuiala medie pe turist
e) Densitatea populației
121. Analiza fluxurilor turistice internaţionale se realizează
utilizând:
a) Indicatori fizici
b) Indicatori valorici
c) Indicatori fizici și indicatori valorici
d) Indicatori microeconomici
e) Doar indicatori ai cererii și ofertei turistice
122. Indicatorii cererii turistice globale sunt:
a) Durata medie de sejur
b) Ponderea activității hoteliere
c) Gradul de ocupare al hotelurilor
d) Cheltuiala medie pe turist
e) Densitatea populației
123. Indicatorii relației cerere-ofertă și ofertă-cerere sunt:
a) Durata medie de sejur
b) Ponderea activității hoteliere
45
c) Gradul de ocupare al hotelurilor
d) Cheltuiala medie pe turist
e) Densitatea populației
124. Indicatori ai efectelor economice sunt:
a) Durata medie de sejur
b) Ponderea activității hoteliere
c) Gradul de ocupare al hotelurilor
d) Cheltuiala medie pe turist
e) Densitatea populației
125. Indicatorii densității turistice reprezintă:
a) Pragul de toleranță turistică a populației sau a teritoriului
b) Gradul de antrenare turistică
c) Fluxul de turiști dintre două destinații
d) Potențialul piețelor turistice
e) Ponderea cheltuielilor turistice
126. Marea majoritate a sosirilor internaţionale o reprezintă
călătoriile către şi dinspre:
a) Europa
b) America
c) Africa
d) Asia
e) Australia
127. Cel mai important bazin de destinație turistică este:
a) Bazinul Euro-mediteranean
b) Bazinul America de Nord-Caraibe
c) Bazinul Asia de Est și Pacific
d) Bazinul Americii de Sud
e) Bazinul Est-European
46
128. Veniturile din activitatea de turism internațional se
regăsesc în balanța conturilor:
a) pasive
b) curente
c) active
d) bancare
e) active și pasive
129. Cheltuiala medie pe zi-turist se caculează raportând:
a) volumul cheltuielilor la numărul de turiști plecați
b) numărul de turiști sosiți la numărul de zile-turist
c) volumul cheltuielilor la sejurul mediu
d) volumul cheltuielilor la numărul de zile-turist
e) niciun răspund nu este corect
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Bran Florina, Marin D., Simon Tamara, (1997), Turismul
rural. Modelul european, Editura Economică, Bucureşti;
2. Erdeli G,. Gheorghilaș A., (2007), Amenajări turistice,
Editura Universitară, București;
3. Glăvan V., (2006), Potenţialul turistic şi valorificarea sa,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;
4. Neacșu N., Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, (2014),
Resurse și destinații turistice. Studii de caz, statistici,
reglementări și documente O.M.T., Editura Pro
Universitaria, București;
5. Neacșu N., Băltărețu Andreea, (2007), Turism
internațional. Lucrări practice. Statistici, Documente ale
OMT, Editura Pro Universitaria, București;
6. Pîrvu Ramona, (2015), Turism internațional. Aspecte
economice și sociale, Editura Universitaria, București;
47
7. Postelnicu Ghe., (2006), Turism internațional, Editura
Risoprint, Cluj Napoca
8. Țicu Gabriela, (2005), Resurse și destinații turistice pe
plan mondial, Editura Uranus, București.
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. a 31. b 61. a 91. c 121. c
2. b 32. b 62. b 92. b 122. a
3. c 33. a 63. c 93. c 123. c
4. c 34. c 64. b 94. a 124. d
5. b 35. b 65. a 95. d 125. a
6. a 36. a 66. b 96. b 126. a
7. a 37. d 67. b 97. c 127. a
8. b 38. c 68. a 98. e 128. b
9. c 39. b 69. a 99. d 129. d
10. a 40. a 70. c 100. e
11. b 41. a 71. b 101. e
12. c 42. d 72. a 102. c
13. b 43. c 73. b 103. c
14. a 44. a 74. c 104. c
15. b 45. b 75. b 105. c
16. c 46. d 76. c 106. a
17. a 47. a 77. a 107. b
18. b 48. a 78. b 108. c
19. a 49. b 79. c 109. b
20. b 50. b 80. a 110. a
21. c 51. c 81. b 111. a
22. c 52. a 82. c 112. b
23. a 53. b 83. a 113. c
24. d 54. c 84. b 114. a
25. a 55. a 85. a 115. b
26. a 56. c 86. c 116. c
27. c 57. c 87. a 117. a
28. d 58. d 88. b 118. b
29. b 59. a 89. b 119. a
30. a 60. d 90. a 120. b
48
2. MANAGEMENTUL CALITĂȚII
1. Activităţile de bază, sunt acele operaţiuni cheie, ce se
desfăşoară aproape în toate canalele logistice. Cele mai
semnificative se refera la:
1. asigurarea nivelului de servire;
2. manipularea produselor;
3. gestiunea stocurilor;
4. activitati legate de fluxurile informaționale logistice;
5. prelucrarea comenzilor.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,3,5;
d) 1,2,4;
e) 2,3,5.
2. Activităţile de susţinere contribuie la realizarea misiunii
logisticii. Care dintre variantele enumerate nu reprezintă o
astfel de activitate?
a) asigurarea nivelului de servire;
b) manipularea produselor;
c) depozitare;
d) ambalare;
e) activităţi legate de fluxurile informaţionale logistice.
3. În activitatea firmei, principalele aspecte care vizează
existenţa relaţiilor dintre logistică şi promovare se referă la:
TESTE GRILĂ
1. LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA
MĂRFURILOR
49
1. lansarea noilor produse;
2. implicarea specialiştilor în logistică în proiectarea produsului;
3. aplicarea unor reduceri de preţ, prin acordarea de discounturi
cantitative;
4. diminuarea stocurilor existente atunci când se constată că o
serie de produse au o circulaţie lentă;
5. menţinerea calităţii produselor.
a) 1, 2, 3;
b) 3, 4, 5;
c) 1, 3, 4;
d) 1, 2, 4;
e) 2, 3, 5.
4. Transportul produselor este considerată cea mai
importantă activitate a logisticii. Alegerea celei mai potrivite
variante pentru transportul unui anumit produs presupune
luarea în discuţie a mai multor criterii, legate de:
a) disponibilitatea mijloacelor de transport la locurile dorite;
b) costurile transportului;
c) durata transportului;
d) implicarea specialiştilor în logistică în proiectarea produsului;
e) siguranţa în respectarea termenelor.
Precizați varianta neadevarată.
5. Relaţiile dintre logistică şi distribuţie sunt reflectate sub
următoarele aspecte:
a) relaţia dintre distribuţia fizică şi canalele de marketing;
b) alegerea tipurilor de canale de marketing;
c) nivelul de servire logistică;
d) stabilirea intermediarilor;
e) etapa de creştere a ciclului de viaţă al produsului.
Precizați varianta neadevarată.
50
6. În vederea cuantificării disponibilităţii produselor în stoc
se apelează la trei indicatori de bază:
1. frecvenţa rupturilor de stoc;
2. indicele de execuţie;
3. numărul livrărilor de comenzi complete;
4. preluarea şi asamblarea comenzii;
5. procurarea stocului suplimentar.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 2,4,5;
d) 1,3,4;
e) 2,3,5.
7. Principalele etape ale ciclului comenzii sunt:
a) prelucrarea comenzii;
b) evaluarea nivelului de servire oferit de concurenţi;
c) preluarea şi asamblarea comenzii;
d) procurarea stocului suplimentar necesar;
e) livrarea comenzii.
Precizați varianta neadevarată.
8. Nivelul de servire este influenţat de calitatea serviciilor
logistice acordate de către firmă. Există trei stadii, trei etape
distincte:
1. stadiul nivelului prag;
2. ordinea de prioritate;
3. stadiul de randament descrescător;
4. stadiul de declin;
5. controlul executării comenzilor de către clienţi.
a) 2,5;
b) 3,4;
c) 1,3;
d) 2,3;
e) 1,4.
51
Precizați varianta neadevarată.
9. Principalele etape pe care le presupune elaborarea
strategiei de servire logistică sunt:
a) evaluarea propriei performanţe în domeniul servirii logistice;
b) stabilirea nevoilor de servire a clienţilor;
c) stabilirea livrărilor de comenzi complete;
d) evaluarea nivelului de servire oferit de concurenţi;
e) proiectarea strategiei de servire logistică.
Precizați varianta neadevarată.
10. Obiectivele achiziţionării de mărfuri se prezintă astfel:
a) asigurarea la momentul potrivit a bunurilor şi serviciilor
necesare;
b) realizarea celei mai avantajoase combinaţii a calităţii, preţului,
serviciului şi timpului;
c) reducerea la minimum a pierderilor legate de stocuri;
d) dezvoltarea relaţiilor cu furnizorii competenţi;
e) cumpărarea de pe o zi pe alta a unor cantităţi mici de mărfuri,
cantităţi ce nu depăşesc nivelul necesităţilor imediate.
Precizați varianta neadevarată.
11. Generarea de profituri urmare a îmbunătăţirii activităţii
de cumpărare se poate realiza prin mai multe modalităţi, cele
mai cunoscute fiind următoarele: a) creșterea costurilor de achiziție;
b) reducerea costurilor de aprovizionare;
c) condiţii de plată mai avantajoase;
d) identificarea unor produse care să substituie pe cele utilizate
uzual, desigur produse mai ieftine;
e) preţuri de cumpărare mai favorabile.
Precizați varianta neadevarată.
52
12. Importanţa achiziţionării de mărfuri, privită ca factor de
profitabilitate, va fi mai mare în următoarele cazuri:
a) articolele cumpărate deţin o pondere importantă în cheltuielile
totale;
b) preţurile fluctuează pe termen scurt;
c) inovaţia şi moda intervin în activitatea firmei;
d) preţurile variază pe termen lung;
e) pieţele produselor finite sunt deosebit de competitive.
Precizați varianta neadevarată.
13. În cadrul procesului de alegere a furnizorilor trebuie
parcurse următoarele etape: a) identificarea furnizorilor potentiali, folosindu-se o gamă largă
de informaţii variate;
b) stabilirea criteriilor de selecţie ce urmează să fie aplicate
tuturor firmelor vânzătoare;
c) evaluarea preliminară, care are rolul de a înlătura din procesul
de selecţie candidaţii care, în
d) mod evident nu pot îndeplini cerinţele cumpărătorului;
e) evaluarea în detaliu a furnizorilor calificaţi în urma evaluării
preliminare;
f) selecţia efectivă a furnizorilor şi stabilirea listei furnizorilor
aprobaţi.
Precizați varianta neadevarată.
14. Managementul bazei de furnizori presupune o serie de
decizii importante, cele mai importante fiind următoarele:
1. menţinerea furnizorilor cu performanţe reale;
2. renunţarea la clienţii necorespunzători;
3. selecţia unor noi surse de cumpărare;
4. eliminarea clientilor potențiali;
5. stabilirea, dezvoltarea şi modificarea relaţiilor cu furnizorii
actuali.
a) 1,2,3,4;
53
b) 2,3,4,5;
c) 1,2,4,5;
d) 1,3,4,5;
e) 1,2,3,5.
15. La nivel microeconomic, importanţa transporturilor de
mărfuri va fi determinată de o serie de factori:
a) utilitatea de loc, orice produs având valoare în timp doar în
condiţiile în care el se va afla la locul potrivit, acolo unde
acesta este solicitat;
b) utilitatea de timp, pentru a prezenta o valoare reală pentru
client, produsul trebuie să fie la momentul potrivit la locul
unde acesta este cerut
c) utilitatea de formă, în sensul că odată ajunse la destinaţie,
produsele trebuie să corespundă cerinţelor clienţilor;
d) capacitatea unui furnizor de a răspunde cerinţelor clienţilor în
ceea ce priveşte nivelul de servire mai bine decât concurenţii,
depinde, în mare măsură, de calitatea serviciilor de transport;
e) transporturile deţin o pondere mica în totalul costurilor
distribuţiei.
Precizați varianta neadevarată.
16. Transportul feroviar:
a) se caracterizează, în principal, prin faptul că are capacitatea de
a asigura deplasarea unor cantităţi mari de mărfuri, pe distanţe
mari;
b) este destinat mai ales produselor semifinite şi celor finite.
Preferabil pentru deplasarea pe distanţe relativ mai mici,
specific mărfurilor de valoare mai mare;
c) are ca avantaj capacitatea de a deplasa mărfuri în cantităţi
foarte mari, comparativ cu celelalte tipuri de transport;
d) se caracterizează prin viteza mare a deplasării, mai ales în
cazul distanţelor mari între expeditorul şi destinatarul
mărfurilor deplasate;
54
e) prezintă avantajul unor tarife scăzute, devenind deosebit de
eficient în cazul în care funcţionează aproape de capacitatea
maximă.
17. Dezvoltarea transportului intermodal este rezultatul
unor factori favorizanţi, cei mai importanţi fiind:
a) apariţia unor tipuri noi de mijloace de transport;
b) circulaţia în număr mic a containerelor, ca urmare a
perfecţionării tehnologiei de manipulare;
c) posibilitatea schimbului de echipamente între modurile de
transport;
d) înfiinţarea terminalelor intermodale, acestea asigurând
transferul mărfurilor între diferite moduri de transport;
e) îmbunătăţirea şi standardizarea dimensiunilor containerelor.
Precizați varianta neadevarată.
18. Deciziile operaţionale tactice, au în vedere soluţionarea
aspectelor curente ale activităţii desfăşurate. Este vorba de
decizii referitoare la:
a) selecţia transportatorilor;
b) programarea transporturilor;
c) direcţionarea transportului şi urmărirea acestuia;
d) stabilirea rutelor;
e) efectuarea comenzilor de servicii.
Precizați varianta neadevarată.
19. Proiectarea unui sistem de distribuţie necesită mai multe
operaţiuni, ce se constituie în tot atâtea etape, respectiv: a) analiza nevoilor consumatorului, care constă în cunoaşterea a
ce, unde, de ce, când şi cum cumpără consumatorii potenţiali;
b) analiza nevoilor consumatorului, care constă în cunoaşterea a
ce, unde, de ce, când şi cum cumpără consumatorii actuali;
c) stabilirea obiectivelor distribuţiei, care trebuie însă coroborate
cu avantajele aşteptate de cumpărătorii vizaţi;
55
d) identificarea principalelor strategii de distribuţie;
e) evaluarea strategiilor de distribuţie.
Precizați varianta neadevarată.
20. În determinarea structurii canalului de distribuţie se au
în vedere, de regulă, următoarele trei elemente de bază:
1. cerinţele clientului final;
2. activități care privesc schimbarea proprietăţii asupra
mărfurilor;
3. posibilităţile furnizorului;
4. disponibilitatea şi dorinţa intermediarilor de a participa în
activitatea canalului;
5. activități care privesc mişcarea fizică a mărfurilor.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,2,4;
d) 1,3,4;
e) 2,4,5.
21. În mod practic, într-un canal de distribuţie se desfăşoară
următoarele categorii de activităţi:
1. care privesc schimbarea proprietăţii asupra mărfurilor:
negocieri, cumpărări, etc.;
2. care privesc mişcarea fizică a mărfurilor, incluzându-se aici
transportul şi depozitarea;
3. activităţi auxiliare: culegerea, prelucrarea şi transmiterea
informaţiilor, etc.;
4. disponibilitatea şi dorinţa intermediarilor de a participa în
activitatea canalului;
5. stabilirea obiectivelor distribuţiei, care trebuie însă coroborate
cu avantajele aşteptate de cumpărătorii vizaţi.
a) 1,2,3;
b) 2,3,4;
c) 3,4,5;
56
d) 1,3,5;
e) 2,3,5.
22. În cadrul pieţei noastre interne, principalele tipuri de
canale de distribuţie sunt următoarele:
1. producător-consumator;
2. canalele fără intermediari, de tipul producător-consumator;
3. producător-intermediar-consumator;
4. canale scurte, un singur intermediar între producător şi
consumator;
5. producător-intermediar-intermediar-consumator.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,2,4;
d) 1,3,5;
e) 2,3,5.
23. Principalele tipuri de canale de distribuţie, în cazul
mărfurilor care formează obiectul operaţiunilor de comerţ
exterior, sunt următoarele:
1. canalele fără intermediari, de tipul producător-consumator;
2. producător-intermediar-consumator;
3. canale scurte, un singur intermediar între producător şi
consumator;
4. producător-intermediar-intermediar-consumator;
5. canalele lungi, care cuprind doi sau chiar mai mulţi
intermediari.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,2,4;
d) 1,3,5;
e) 2,3,5.
57
24. Utilitatea depozitelor nu trebuie redusă doar la
păstrarea unor cantităţi de produse. Rolul acestora este mult
mai mare, acesta constând în:
a) coordonarea cererii cu oferta;
b) obţinerea de economii de costuri, respectiv producţie,
cumpărare,transport etc.;
c) continuarea sau amânarea producţiei/prelucrării;
d) îndeplinirea unor obiective de marketing;
e) creșterea timpului de livrare, contribuind la scăderea nivelului
de servire logistică.
Precizați varianta neadevarată.
25. În funcţie de amplasarea principalelor zone - recepţie,
depozitare, expediţie - din cadrul spaţiului de depozitare, în
practică există trei variante de flux al mărfurilor într-un
depozit:
1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă, atunci când zonele de
recepţie şi de expediţie sunt paralele, fiind aşezate pe două
laturi opuse ale depozitului;
2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90º, când zonele de
recepţie şi de expediţie sunt amplasate perpendicular pe două
laturi alăturate ale depozitului;
3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90º, când zonele de
recepţie şi de expediţie sunt amplasate pe aceiasi latura a
depozitului;
4. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180º, când zonele de
recepţie şi de expediţie sunt amplasate pe aceiaşi latură a
depozitului;
5. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180º, când zonele de
recepţie şi de expediţie sunt amplasate perpendicular pe două
laturi alăturate ale depozitului.
a) 1,3,5;
b) 1,2,4;
c) 2,3,4;
58
d) 3,4,5;
e) 2,4,5.
26. La amenajarea interioară a depozitului, se vor avea în
vedere următoarele elemente:
a) sistemul constructiv al depozitului (suprafaţă, înălţime,
dotarea cu rampe, etc.);
b) condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor
(temperatură, umiditate etc.);
c) cresterea timpului de livrare;
d) modul de ambalare;
e) tipul de palete folosite.
Precizați varianta neadevarată.
27. În funcţie de participarea stocurilor la procesul de
circulaţie a mărfurilor, acestea pot fi grupate în:
1. stocuri active;
2. stocuri sezoniere;
3. stocuri pasive;
4. stocuri de siguranţă;
5. stocuri cu destinatie speciala.
a) 1,3;
b) 2,4;
c) 3,5;
d) 1,4;
e) 3,4.
28. Planificarea stocurilor în condiții de incertitudine. În
activitatea practică, există trei situaţii concrete de
incertitudine, legate de variaţia: 1. cererii;
2. ofertei;
3. atât a cererii, cât şi a ciclului de performanţă;
4. ciclului de performanţă (a intervalului de reaprovizionare);
59
5. atât a ofertei, cât şi a ciclului de performanţă.
a) 1,2,3;
b) 2,4,5;
c) 2,3,5;
d) 1,3,4;
e) 3,4,5.
29. Principalele caracteristici ale metodei „JUST-IN-TIME”
sunt următoarele: a) relaţii strânse cu un număr mic de furnizori şi transportatori;
b) utilizarea în comun a informaţiilor de către clienţi şi furnizori;
c) o frecvenţă mică a producţiei, cumpărării şi transportului unor
cantităţi mari, acest lucru conducând la niveluri maxime ale
stocurilor;
d) înlăturarea incertitudinii în cadrul canalului de aprovizionare/
livrare;
e) urmărirea obţinerii unei calităţi ridicate.
Prezentați varianta neadevarată.
30. Ce obţinem prin aplicarea principiului „Orientarea către
client”? 1. creşterea încasărilor şi a segmentelor de piaţă, ca rezultat al
flexibilităţii şi vitezei de reacţie faţă de oportunităţile pieţei;
2. scopurile şi obiectivele organizaţiei sunt înţelese de personal
şi îl motivează;
3. eficacitate crescută în utilizarea resurselor organizaţiei pentru
creşterea satisfacţiei clientului;
4. loialitate mai mare a clienţilor care conduce la o reînnoire a
relaţiilor de afaceri;
5. activităţile sunt evaluate, aliniate şi implementate într-un mod
unificat.
a) 1,2,3;
b) 1,3,4;
c) 3,4,5;
60
d) 1,2,5;
e) 2,4,5.
31. Avantajele aplicării principiului „Implicarea personal-
lui” sunt: 1. personalul nu înţelege importanţa contribuţiei sale şi a rolului
său în organizaţie;
2. personalul identifică ceea ce îi frânează performanţele;
3. personalul îşi evaluează performanţa în raport cu scopurile şi
obiectivele colective;
4. personalul caută în mod activ ocazii de a-şi spori competenţa,
cunoştinţele şi experienţa;
5. personalul dezbate în mod deschis probleme şi întrebări.
a) 2,4,5;
b) 1,3,5;
c) 3,4,5;
d) 1,4,5;
e) 2,3,4.
32. Ce obţinem prin aplicarea principiului “Relaţii reciproc
avantajoase cu furnizorii”?
1. aptitudine mărită de a crea valoare pentru cele două părţi;
2. aptitudine mai bună de a demonstra eficacitatea deciziilor
anterioare prin referire la date faptice înregistrate;
3. flexibilitate şi viteză de reacţie faţă de evoluţia pieţei sau a
necesităţilor şi aşteptărilor clientului;
4. creşterea aptitudinii de a examina, de a pune în discuţie şi de a
schimba opiniile şi deciziile;
5. optimizarea costurilor şi a resurselor.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,3,4;
d) 1,3,5;
e) 1,4,5.
61
33. Funcţia de planificare a calităţii:
a) constă din ansamblul proceselor prin intermediul cărora se
determină principalele obiective ale firmei în domeniul
calității, precum și resusrsele și mijloacele necesare realizării
lor;
b) defineşte ansamblul activităților desfăşurate în întreprindere
pentru realizarea obiectivelor stabilite în domeniul calității;
c) se referă la sistemul de armonizare a deciziilor cu acţiunile
luate de întreprindere în domeniul calităţii;
d) se referă la totalitatea proceselor prin care personalul
întreprinderii este atras şi determinat să participe la realizarea
obiectivelor planificate în domeniul calităţii;
e) se referă la activităţile desfăşurate în fiecare dintre etapele
traiectoriei produsului, în vederea îmbunătăţirii
performanţelor tuturor proceselor şi rezultatelor acestor
procese.
34. Care din următoarele variante nu reprezintă funcţii ale
calităţii: 1. tehnică;
2. asigurarea calităţii;
3. economică;
4. socială;
5. îmbunătăţirea calităţii.
a) 1,2;
b) 3,4;
c) 2,5;
d) 2,4;
e) 1,5.
35. Funcţia de îmbunătăţire a calităţii: a) constă din ansamblul proceselor prin intermediul cărora se
determină principalele obiective ale firmei în domeniul
62
calității, precum și resusrsele și mijloacele necesare realizării
lor;
b) defineşte ansamblul activităților desfăşurate în întreprindere
pentru realizarea obiectivelor stabilite în domeniul calității;
c) se referă la sistemul de armonizare a deciziilor cu acţiunile
luate de întreprindere în domeniul calităţii;
d) se referă la totalitatea proceselor prin care personalul
întreprinderii este atras şi determinat să participe la realizarea
obiectivelor planificate în domeniul calităţii;
e) se referă la activităţile desfăşurate în fiecare dintre etapele
traiectoriei produsului, în vederea îmbunatăţirii
performanţelor tuturor proceselor şi rezultatelor acestor
procese.
36. Factorii calităţii care acţionează în producţie (principali
sau determinanţi) sunt: 1. cercetarea şi proiectarea;
2. ambalarea;
3. procesul tehnologic: utilaje, faze și organizare;
4. transportul şi păstrarea;
5. calificarea personalului.
a) 1,3,4;
b) 1,2,5;
c) 3,4,5;
d) 1,3,5;
e) 2,4,5.
37. Materia primă trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: 1. să corespundă prevederilor din documentaţie;
2. aprovizionarea să se facă prin selecţia furnizorilor;
3. să fie rezistente (la coroziune, acţionarea detergenţilor,etc.);
4. se interzice folosirea materialelor ce conţin plumb, cupru, etc.
(pentru vin şi carne);
63
5. să fie utilizate raţional.
a) 1,2,5;
b) 2,3,5;
c) 1,3,4;
d) 2,3,4;
e) 3,4,5.
38. Calitatea personalului este un factor important deoarece
calificarea profesională a angajaţilor pe funcţiile ce urmează
să le îndeplinească şi motivarea lor pentru calitate,
reprezintă condiţii esenţiale pentru realizarea calităţii
produselor şi serviciilor. Din acest motiv conducerea
organizaţiei trebuie să: 1. identifice competenţele cerute pentru persoanele care
desfăşoară activităţi cu incidenţă asupra calităţii;
2. posede o înaltă pregătire profesională;
3. asigure instruirea personalului pentru satisfacerea exigenţelor;
4. aplicarea tehnicilor corespunzătoare de motivare;
5. să-şi asume răspunderea pentru ceea ce fac.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,2,4;
d) 1,3,5;
e) 1,3,4.
39. Procesul planificării strategice a calităţii cuprinde
următoarele etape:
a) analiza previzională;
b) diagnosticul calităţii;
c) stabilirea obiectivelor derivate în domeniul calităţii;
d) determinarea resurselor necesare pentru realizarea acestor
obiective;
e) stabilirea acţiunilor optime de întreprins, prin planul strategic
al calităţii.
64
Care din variantele enumerate nu reprezintă o etapă a procesului
planificării strategice a calităţii?
40. Un diagnostic al calităţii presupune parcurgerea a patru
etape principale: a) prediagnosticul calităţii;
b) analiza situaţiei existente;
c) evaluarea costurilor referitoare la calitate;
d) diagnosticul calităţii;
e) raportul diagnosticului calităţii.
Care din variantele enumerate nu reprezintă o etapă a
diagnosticului calităţii?
41. Metoda QFD (Quality Function Deployment) este
aplicată în 4 faze:
1. se stabilesc caracteristicile de calitate a produsului, pe baza
cerinţelor furnizorilor;
2. se stabilesc caracteristicile de calitate a produsului, pe baza
cerinţelor clienţilor;
3. se determina caracteristicile componentelor produsului;
4. din specificaţiile componentelor vor rezulta cerinţele
procesului de prelucrare;
5. pe baza acestor cerinţe, sunt stabilite mijloacele de realizare şi
verificare a produsului.
a) 1,2,3,4;
b) 2,3,4,5;
c) 1,2,4,5;
d) 1,3,4,5;
e) 1,2,3,5.
42. În raport cu efectul pe care îl manifestă în procesul de
utilizare, caracteristicile de calitate se grupează în:
1. caracteristici tehnice;
2. caracteristici de disponibilitate;
65
3. caracteristici psiho-senzoriale;
4. caracteristici de bază;
5. caracteristici secundare, care pot să lipsească sau pot fi
realizate la niveluri inferioare.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,3,5;
d) 1,3,4;
e) 1,2,4.
43. După destinaţia economică şi caracterul utilizării
produselor în procesul de consum, caracteristicile de calitate
se grupează în: 1. caracteristici ale mijloacelor de muncă;
2. caracteristici de disponibilitate;
3. caracteristici ale obiectelor muncii;
4. caracteristici tehnice;
5. caracteristici ale obiectelor de consum individual.
a) 1,2,5;
b) 1,3,5;
c) 1,2,3;
d) 1,3,4;
e) 1,2,4.
44. Categoriile de costuri referitoare la calitate: 1. de prevenire;
2. de evaluare;
3. defectărilor interne;
4. relaţiile cu clienţii;
5. defectărilor externe.
a) 1,2,3,4;
b) 2,3,4,5;
c) 1,2,4,5;
d) 1,2,3,5;
66
e) 1,3,4,5.
45. Efectuarea unui audit al calităţii produsului/serviciului
presupune parcurgerea următoarelor etape: a) examinarea produsului în raport cu documentele de referinţă;
b) identificarea punctelor critice ale sistemului calităţii din
organizaţie;
c) elaborarea raportului de examinare, cu specificarea clara a
neconformităţilor acestora;
d) stabilirea măsurilor corective sau de îmbunătăţire necesare;
e) supravegherea aplicării măsurilor corective sau de
îmbunatăţire stabilite.
Care dintre variantele enumerate nu reprezintă etapă al unui audit
al calităţii produsului/serviciului?
46. Auditul calităţii procesului se efectuează în următoarele
etape: a) se examinează toate elementele relevante pentru calitatea
procesului auditat;
b) se elaborează documente intermediare, care prezintă
rezultatele examinării elementelor menţionate anterior;
c) examinarea produsului în raport cu documentele de referinţă;
d) se elaborează raportul de audit cu specificarea exactă a
neconformităţilor constatate;
e) se analizeaza neconformitatile și cauzele acestora.
Care dintre variantele enumerate nu reprezintă etapă al unui audit
al calităţii procesului?
47. Auditurile sistemului calităţii se realizează pe baza
următoarelor documente: 1. standardele referitoare la sistemul calităţii;
2. manualul calităţii;
3. procedurile operaţionale;
4. instrucţiuni de lucru;
67
5. certificatul de conformitate.
a) 1,2,4,5;
b) 1,3,4,5;
c) 1,2,3,5;
d) 2,3,4,5;
e) 1,2,3,4.
48. Orice sistem de management al calităţii cuprinde
următoarele: 1. structura organizaţională;
2. operaţiuni şi procese interne;
3. documentaţia;
4. operaţiuni şi procese externe;
5. resursele necesare.
a) 1,2,3,4;
b) 2,3,4,5;
c) 1,2,4,5;
d) 1,2,3,5;
e) 1,3,4,5.
49. Documentaţia care serveşte la definirea şi implementarea
SMC în cadrul unei organizaţii, poate fi structurată astfel: 1. manualul calităţii;
2. programele calităţii;
3. procedurile calităţii;
4. înregistrarea calităţii;
5. ghidul calităţii.
a) 1,3,4,5;
b) 2,3,4,5;
c) 1,2,4,5;
d) 1,2,3,5;
e) 1,2,3,4.
68
50. Implementarea SMC necesită parcurgerea următoarelor
etape:
1. Alegerea şi definirea modelului care să ţină seama de
specificul activităţii;
2. Crearea unor organisme de lucru la nivelul organizaţiei şi a
subunităţilor sale;
3. Instruirea personalului;
4. Analiza sistemului existent şi elaborarea unor propuneri
privind adaptarea structurii;
5. Evaluarea internă a SMC, respectiv certificarea acestuia.
a) 1,2,4,5;
b) 1,3,4,5;
c) 1,2,3,4;
d) 2,3,4,5;
e) 1,2,3,5.
51. Standardul ISO 9000:2000: a) descrie fundamentele sistemelor de management ale calităţii şi
specifică terminologiile aplicabile acestora;
b) conţine cerinţele pentru SMC şi se adresează în principal
organizaţiilor care trebuie să demonstreze atât capabilitatea
asigurării conformităţii cu cerinţele clienţilor;
c) urmăreşte îmbunătăţirea performanţelor companiilor şi
satisfacerea consumatorilor şi a altor părţi interesate;
d) furnizează un ghid pentru auditul calităţii şi al mediului;
e) furnizează îndrumări referitoare la principiile de auditare,
conducerea programelor de audit, desfăşurarea auditurilor
SMC şi a auditurilor sistemului de management de mediu.
52. Avantajele certificării sistemului de management al
calităţii sunt: a) satisfacerea cerinţelor clienţilor, partenerilor de afaceri;
b) scăderea credibilităţii şi a încrederii în calitatea
produselor/serviciilor;
69
c) creşterea satisfacţiei clienţilor;
d) comunicarea internă şi externă îmbunătăţită, utilizarea mai
eficientă a resurselor şi reducerea costurilor de
neconformitate;
e) crearea cadrului pentru îmbunătăţirea continuă.
Care dintre variantele enumerate nu reprezintă avantaj al
certificării SMC?
53. Avantajele implementării EMAS: 1. crearea avantajului competitional pe piata nationala si
europeana prin imbunatatirea performantei de mediu si de
afaceri;
2. îmbunătățirea imaginii și sporirea credibilității publice în fața
clienților, partenerilor, investitorilor și comunității locale;
3. evitarea incidentelor negative și a expunerii publice ulterioare;
4. noi oportunități de afaceri pe piețele unde procesele ecologice
de producție sunt importante;
5. diferențiere față de concurenții globali.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,2,5;
d) 2,4,5;
e) 1,2,4.
54. Creşterea profitabilităţii este datorată următoarele
avantaje aduse de orientarea către consumator: 1. creşterea eficienţei economice datorate achiziţiilor repetate;
2. creşterea impactului comunicării informale;
3. obţinerea de preţuri avantajoase în cazul clienţilor deja atraşi;
4. creşterea şanselor de succes a produselor noi;
5. menţinerea clienţilor în condiţiile crizelor corporative.
a) 1,2,3;
b) 3,4,5;
c) 1,3,5;
70
d) 1,2,5;
e) 1,4,5.
55. Factorii care influenţează comportamentul
consumatorului sunt următorii: a) economici;
b) sociali;
c) demografici;
d) politici;
e) situaţionali.
Care dintre variantele enumerate nu reprezintă factor care
influenţează comportamentul consumatorului?
56. Procesul de cumpărare cuprinde următoarele etape:
a) Comportamentul ante-cumpărare;
b) Sesizarea problemei de cumpărare;
c) Căutarea informaţiilor şi prelucrarea lor;
d) Formularea şi evaluarea alternativelor;
e) Decizia de cumpărare.
Care dintre variantele enumerate nu reprezintă etapă a procesului
de cumpărare?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Balaure Virgil (coord.) (2002), Marketing, Editura Uranus,
Bucureşti;
2. Bălan, C., (2006), Logistica, Ediţia a III-a, revăzută şi
adăugită, Editura Uranus, Bucureşti;
3. Cătoiu Iacob, Teodorescu Nicolae (1997),
Comportamentul consumatorului, Teorie şi Practică, Ed.
Economică, Bucureşti;
71
4. Cătoiu Iacob, Teodorescu Nicolae, (2003),
Comportamentul consumatorului, Editura Uranus,
Bucureşti;
5. Ciurea, S. şi Drăgulănescu, N., (1995), Managementul
calităţii totale, Editura Economică, Bucureşti;
6. Ilieş, L., (2003), Managementul calităţii totale, Editura
Dacia, Cluj-Napoca;
7. Mitonneau, H., (2003), Iniţiere în auditul calităţii,
traducere, Editura Niculescu, Bucureşti;
8. Olaru Marieta, (1999), Managementul calităţii, Editura
Economică, Bucureşti,1999;
9. Pistol, M. Gh., Bazele logisticii, www.spiruharet.ro;
10. Posea, C., (2005), Managementul logisticii firmei, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
11. Şerbulescu, L., Pistol, M. Gh., Creţoiu, R.I, Logistica
mărfurilor, în curs de apariţie la Editura
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. c 16. a 31 a 46 c
2. a 17. b 32 d 47 e
3. c 18. c 33 a 48 d
4. d 19. b 34 c 49 a
5. c 20. d 35 e 50 c
6. a 21. a 36 d 51 a
7. b 22. d 37 a 52 b
8. a 23. d 38 e 53 e
9. c 24. e 39 c 54 c
10. e 25. b 40 d 55 d
11. a 26. c 41 b 56 a
12. d 27. a 42 a
13. a 28. d 43 b
14. e 29. c 44 d
15. e 30 b 45 b
72
TESTE GRILĂ
ANALIZĂ ECONOMICO-
FINANCIARĂ
1. Care dintre următoarele elemente se includ în valoarea
adăugată:
a) cheltuielile cu personalul şi rezultatul (profitul) din
exploatare; aferent indicatorului pe baza căruia s-a calculat
valoarea adăugată;
b) cheltuielile cu serviciile telefonice şi cheltuielile cu seviciile
de transport;
c) cheltuielile cu materialele şi materiile prime consumate;
d) valoarea mărfurilor vândute;
e) costul mărfurilor vândute.
2. Cifra de afaceri reprezintă:
1) veniturile totale obţinute de un agent economic;
2) eficienţa utilizăii activelor de care dispune un agent
economic;
3) producţia marfă fabricată şi veniturile reprezentate de
producţia stocată şi imobilizată;
4) veniturile din producţia vândută, prestarea de servicii şi
veniturile din vânzarea mărfurilor, care se înscriu în
activitatea curentă a entităţii;
5) profitul net al exerciţiului financiar înregistrat de un agent
economic, la sfârşitul anului.
3. Indicele de dinamică a producţiei exerciţiului: 108%;
Indicele de dinamică a valorii adăugate: 105%;
Indicele de dinamică a productivităţii muncii anuale
(calculată pe baza producţiei exerciţiului): 97%.
73
Aceste rezultate au următoarea semnificaţie:
a) creşterea numărului mediu al personalului şi reducerea
ponderii consumului intermediar în producţia exerciţiului;
b) scăderea numărului mediu al personalului şi reducerea
ponderii consumului intermediar în producţia exerciţiului;
c) creşterea numărului mediu al personalului şi a ponderii
consumului intermediar în producţia exerciţiului;
d) creşterea productivităţii muncii şi reducerea stocurilor de
produse finite şi semifabricate destinate vânzării;
e) scăderea numărului mediu al personalului şi creşterea
cheltuielilor de exploatare.
4. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii fizice a
cifrei de afaceri asupra modificării rezultatului (profitului
sau pierderii) din exploatare aferent cifrei de afaceri
semnifică:
a) creşterea ponderii sortimentelor vândute la care rentabilitatea
este mai mare decât media înregistrată pe totalul cifrei de
afaceri;
b) creşterea ponderii sortimentelor vândute la care rentabilitatea
este mai mică decât media înregistrată pe totalul cifrei de
afaceri;
c) reducerea ponderii sortimentelor vândute pentru care
cheltuielile cu materiile prime sunt mai mici;
d) creşterea rentabilităţii unitare la toate categoriile de produse
vândute;
e) creşterea ponderii sortimentelor vândute la care preţul de
vânzare este mai mare.
5. Dacă cifra de afaceri creşte cu 8%, iar eficienţa utilizării
mijloacelor fixe, calculată pe baza cifrei de afaceri, creşte cu
4%, se apreciază că:
a) au scăzut cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe;
74
b) s-au diminuat cheltuielile de exploatare aferente cifrei de
afaceri la 1000 lei cifră de afaceri;
c) a crescut valoarea medie a mijloacelor fixe;
d) a crescut rata rentabilităţii economice;
e) a crescut gradul de înzestrare tehnică a muncii.
6. Indicele de dinamică a cheltuielilor cu personalul: 96%;
Indicele de dinamică a productivităţii muncii: 98%;
Indicele de dinamică a cifrei de afaceri: 88%;
Aceste rezultate au următoarea semnificaţie:
a) a scăzut productivitatea muncii, şi a crescut numărul mediu al
personalului;
b) s-a redus numărul mediu al personalului şi au crescut
cheltuielile cu pesonalul la 1000 lei cifră de afaceri;
c) a scăzut salariul mediu şi profitul sau pierderea brută a
exerciţiului;
d) au crescut cheltuielile efectuate cu resursele materiale şi
energetice şi s-a redus gradul înzestrării tehnice a muncii;
e) a crescut productivitatea muncii şi au scăzut cheltuielile cu
pesonalul la 1000 lei cifră de afaceri.
7. Creşterea preţurilor de vânzare are ca efect:
a) creşterea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri
la 1000 lei cifră de afaceri;
b) reducerea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri
la 1000 lei cifră de afaceri;
c) creşterea cheltuielilor de exploatare cu amortizarea activelor
imobilizate corporale şi necorporale;
d) reducerea profitului din exploatare aferent cifrei de afaceri;
e) scăderea ratei rentabilităţii vânzărilor (comerciale).
8. Scăderea costurilor unitare complete are ca efect:
a) creşterea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri
la 1000 lei cifră de afaceri;
75
b) reducerea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri
la 1000 lei cifră de afaceri;
c) creşterea productivităţii muncii;
d) reducerea rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri;
e) scăderea ratei rentabilităţii vânzărilor (comerciale).
9. Influenţa cu semnul minus a modificării preţurilor de
vânzare asupra cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de
afaceri la 1000 lei cifră de afaceri are următoarea
semnificaţie:
a) scăderea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) creşterea costurilor unitare complete;
c) diminuarea preţurilor de vânzare;
d) creşterea cheltuielilor de exploatare cu amortizarea activelor
corporale şi necorporale;
e) scăderea profitului din exploatare.
10. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii fizice a
cifrei de afaceri asupra cheltuielilor de exploatare aferente
cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri, semnifică:
a) creşterea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care
au un nivel al costului mai mic comparativ cu media aferentă
întregii cifrei de afaceri;
b) creşterea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care
au un nivel al costului mai mare comparativ cu media
aferentă întregii cifrei de afaceri;
c) reducerea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care
au în structura costului unitar cheltuieli cu personalul mai
mari;
d) reducerea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care
au un nivel al costului mai mare comparativ cu media
aferentă întregii cifrei de afaceri;
e) creşterea volumului fizic al vânzărilor.
76
11. Cheltuielile variabile pe unitatea de produs se modifică
odată cu modificarea volumului de activitate, astfel:
a) cresc odată cu creşterea volumului de activitate;
b) scad odată cu creşterea volumului de activitate;
c) scad odată cu reducerea volumului de activitate;
d) cresc odată cu reducerea volumului de activitate;
e) au un nivel relativ constant.
12. Cheltuielile fixe (convenţional constante) pe unitatea de
produs se modifică odată cu modificarea volumului de
activitate, astfel:
a) cresc odată cu creşterea volumului de activitate;
b) scad odată cu creşterea cheltuielilor cu personalul;
c) scad odată cu reducerea volumului de activitate;
d) cresc odată cu reducerea volumului de activitate;
e) au un nivel relativ constant.
13. Creşterea costurilor complete pe unitatea de produs are
ca efect:
a) creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) creşterea rezultatului (profitului) din exploatare aferent cifrei
de afaceri;
c) reducerea cheltuielilor cu personalul;
d) creşterea cifrei de afaceri;
e) creşterea ratei rentabilităţii vânzărilor.
14. Indicele de dinamică a cifrei de afaceri = 110%;
Indicele de dinamică a cheltuielilor de exploatare aferente
cifrei de afaceri = 111%.
Pe baza acestor date se consideră că:
a) a crescut rezultatul (profitul) net al exerciţiului financiar;
b) a crescut rata rentabilităţii economice;
c) s-a diminuat rezultatul (profitul) curent al exerciţiului;
d) s-a diminuat profitul din exploatare aferent cifrei de afaceri;
77
e) au crescut cheltuielile financiare.
15. Se cunosc următoarele date: - cantitatea de produse fabricată (q = 100 buc.),
- preţul de vânzare unitar (p = 2.000 lei),
- suma totală a cheltuielilor fixe (CF = 50.000 lei).
Care este mărimea costului variabil unitar pentru a se obţine
un profit de 40.000 lei, (Re = 40.000 lei)?
a) 1.100 lei;
b) 1.600 lei;
c) 2.100 lei;
d) 950 lei;
e) 1.200 lei.
16. Se cunosc următoarele date: Tipul
produselor
vândute
Cantitatea
(bucăţi)
Preţul de
vânzare
(mii lei/buc.)
Costul complet
unitar
(mii lei/buc.)
Cheltuielile fixe
totale
(mii lei)
A 2.000 5 4 3.000
B 1.500 10 9 4.500
Total 7.500
Cunoscând că totalul activelor este de 10.000 mil. lei, nivelul
cifrei de afaceri care permite obţinerea unei rate a rentabilităţii
economice de 20,0% este:
a) 21.591 mii lei;
b) 11.691 mii lei;
c) 22.891 mii lei;
d) 25.591 mii lei;
e) 20.291 mii lei.
17. Rata rentabilităţii cheltuielilor de exploatare aferente
cifrei de afaceri este influenţată de modificarea următorilor
factori direcţi, în următoarea ordine:
a) volumul fizic al cifrei de afaceri, costurile unitare complete,
preţurile de vânzare;
78
b) structura volumului fizic al cifrei de afaceri, volumul fizic al
cifrei de afaceri, preţurile de vânzare, costurile unitare
complete;
c) costurile unitare complete, preţurile de vânzare, volumul
fizic al cifrei de afaceri;
d) structura volumului fizic al cifrei de afaceri, productivitatea
muncii, rezultatul din exploatare pe unitatea de produs;
e) structura volumului fizic al cifrei de afaceri, costurile unitare
complete, preţurile de vânzare.
18. Indicele de dinamică a capitalului propriu: 108%;
Indicele de dinamică a capitalului permanent: 107%;
Indicele de dinamică a valorii activelor imobilizate: 110%.
Indicele de dinamică a rezultatului (profitului) net al
exerciţiului financiar: 106%.
Aceste rezultate au următoarea semnificaţie:
a) creşterea fondului de rulment şi reducerea ratei rentabilităţii
economice;
b) scăderea ponderii surselor proprii în capitalul permanent şi
reducerea ratei rentabilităţii financiare;
c) scăderea proporţiei fondului de rulment în capitalul
permanent şi a ratei rentabilităţii financiare;
d) creşterea ratei rentabilităţii comerciale şi creşterea ponderii
surselor atrase în totalul pasivului contabil;
e) creşterea ratei rentabilităţii financiare şi a fondului de
rulment.
19. Rata finanţării activelor
imobilizate= 1eimobilizat Active
permanent Capitalul , semnifică:
a) un risc de insolvabilitate scăzut;
b) incapacitate de plată;
c) stare financiară echilibrată;
79
d) un fond de rulment negativ;
e) un grad scăzut de profitabilitate.
20. Creşterea fondului de rulment poate avea loc prin:
a) creşterea capitalului propriu;
b) achiziţionarea unor mijloace fixe;
c) contractarea unui credit pentru finanţarea unor nevoi
curente;
d) reducerea stocurilor de materii prime şi materiale
consumabile;
e) creşterea cifrei de afaceri.
21. Creşterea ponderii produselor cu rentabilitate mai mare,
în totalul cifrei de afaceri, are ca efect:
a) creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
c) creşterea productivităţii muncii;
d) reducerea profitului din exploatare aferent cifrei de afaceri;
e) creşterea preţurilor de vânzare ale produselor.
22. Mărimea ratei lichidităţii reduse („Testul acid”) este
considerată ca fiind corespunzătoare atunci când:
a) creanţele, investiţiile pe termen scurt, disponibilităţile
băneşti din casă şi conturi la bănci sunt cel puţin egale cu
suma datoriilor curente;
b) disponibilităţile băneşti din casă şi conturi la bănci pot
asigura achitarea datoriilor exigibile;
c) disponibilităţile băneşti din conturile deschise la bănci şi
valoarea stocului de produse finite sunt cel puţin egale cu
datoriile totale;
d) datoriile totale sunt egale cu activele circulante;
e) datoriile către furnizori sunt acoperite de disponibilităţile
existente în casă şi conturi la bănci.
80
23. Bilanţul unei societăţi comerciale pune în evidenţă
următoarele informaţii:
- valoarea activului total este de 100.000 mii lei, finanţată în
proporţie de 30% din capitaluri proprii, 40% din datorii ce
trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi restul de 30%
din datorii curente. Rata activelor curente (proporţia activelor
curente în activul total) este de 55%. În aceste condiţii, rata
lichidităţii generale (Rlg) va fi:
a) 1,833;
b) 0,545;
c) 3,333;
d) 0,785;
e) 1,550.
24. Se cunosc următoarele informaţii:
- indicele de dinamică a veniturilor totale VtI : 112%,
- indicele de dinamică a activelor totale ActI : 110%,
- indicele de dinamică a ratei rentabilităţii economice a
activelor totale RreI : 106%.
Rezultă că:
a) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor totale şi a scăzut
rata rentabilităţii veniturilor;
b) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor totale şi a crescut
rata rentabilităţii veniturilor;
c) s-a încetinit viteza de rotaţie a activelor totale şi a crescut
rata rentabilităţii comerciale;
d) s-au diminuat veniturile totale şi a crescut rata rentabilităţii
comerciale;
e) a scăzut valoarea activelor totale şi a crescut rata
rentabilităţii comerciale.
81
25. Pe baza relaţiei: 100Σ
ΣΣ100
Σ
ΣΣ
00
0000
01
0101
cq
cqpq
cq
cqpq ,
se determină:
a) influenţa modificării preţurilor de livrare asupra ratei
rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri;
b) influenţa modificării costurilor unitare complete asupra ratei
rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri;
c) influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri
asupra ratei rentabilităţii financiare;
d) influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri
asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra
de afaceri;
e) influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri
asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.
26. În ce condiţii rata rentabilităţii vânzărilor (rata
rentabilităţii comerciale) este devansată de rata rentabilităţii
resurselor consumate (cheltuielilor) pentru cifra de afaceri.
a) atunci când se constată o creştere a valorii adăugate;
b) atunci când se practică preţuri de vânzare mai mici;
c) atunci când cresc cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de
afaceri;
d) atunci când se micşorează cheltuielile de exploatare aferente
cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri;
e) atunci când creşte cifra de afaceri.
27. Dacă producţia exerciţiului creşte cu 10%, iar valoarea
adăugată creşte cu 20%, se poate aprecia că:
a) au crescut stocurile de produse finite;
b) a scăzut proporţia consumului intermediar în producţia
exerciţiului;
c) au crescut producţia realizată de entitate pentru scopurile
sale proprii şi capitalizată;
d) s-au redus stocurile de producţie în curs de execuţie;
82
e) s-a încetinit viteza de rotaţie a activelor circulante.
28. Dacă cifra de afaceri creşte cu 3%, iar producţia marfă
fabricată creşte cu 5%, se poate aprecia că:
a) au scăzut stocurile de produse finite;
b) a crescut proporţia stocurilor de produse finite şi
semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată;
c) a crescut soldul facturilor neîncasate;
d) a crescut rata rentabilităţii financiare;
e) s-au redus cheltuielile cu prestaţiile externe.
29. Dacă cifra de afaceri creşte cu 10%, iar numărul mediu
al personalului creşte cu 8%, se apreciază că:
a) a scăzut rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;
b) au crescut cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;
c) a crescut productivitatea muncii;
d) a crescut viteza de rotaţie a activelor circulante;
e) a crescut rata trentabilităţii comerciale.
30. Dacă cifra de afaceri creşte cu 8%, iar valoarea medie a
mijloacelor fixe creşte cu 10%, se apreciază că:
a) a scăzut eficienţa utilizării mijloacelor fixe;
b) au scăzut cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;
c) mijloacele fixe vor fi amortizate într-o perioadă mai lungă
de timp;
d) a crescut productivitatea muncii;
e) s-a diminuat numărul mediu al personalului.
31. Cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:
,cq pqcq pq Δ 00000101 se determină
modificarea absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei
de afaceri, datorită:
a) modificării preţurilor de livrare;
b) modificării numărului mediu al personalului;
83
c) modificării volumului fizic al cifrei de afaceri;
d) modificării costurilor unitare complete;
e) modificării eficienţei utilizării activelor circulante.
32. Dinamica cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră
de afaceri este influenţată de modificarea următorilor
factori:
a) productivitatea muncii şi costurile unitare complete;
b) productivitatea muncii şi viteza de rotaţie a activelor
circulante;
c) productivitatea muncii şi cheltuielile cu forţa de muncă care
revin la un salariat;
d) valoarea medie a mijloacelor fixe şi productivitatea muncii;
e) cheltuielile cu resursele materiale şi energetice.
33. Rata rentabilităţii financiare exprimă raportul dintre: a) profitul net şi capitalul propriu;
b) profitul net şi numărul mediu al personalului;
c) cifra de afaceri şi valoarea medie a mijloacelor fixe;
d) cifra de afaceri şi valoarea medie a activelor circulante;
e) profitul brut şi cifra de afaceri.
34. Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator
care exprimă:
a) stocul mediu al produselor finite şi semifabricatelor
destinate vânzării;
b) eficienţa utilizării activelor circulante;
c) viteza cu care sunt diminuate creanţele;
d) durata medie în care sunt încasate facturile emise;
e) durata medie de stocare a producţiei în curs de execuţie.
35. Viteza de rotaţie a activelor circulante exprimată prin
durata medie în zile a unei rotaţii, d, se calculează pe baza
următoarei relaţii:
84
a) w
AcZd
;
b) VA
AcZd
;
c) Ac
CAd ;
d) CA
Acd ;
e) CA
AcZd
.
36. Viteza de rotaţie a activelor circulante exprimată prin
numărul mediu de rotaţii, n, se calculează pe baza
următoarei relaţii:
a) w
AcZn
;
b) VA
AcZn
;
c) Ac
CAn ;
d) CA
Acn ;
e) CA
AcZn
37. Modificarea rezultatului (profitul sau pierderea) din
exploatare aferent cifrei de afaceri ca urmare a influenţei
modificării numărului mediu de rotaţii al activelor
circulante, )Δ(n , se calculează pe baza următoarei relaţii:
a) 1
)()Δ( 01 NAcAcn ;
b) 1
)()Δ( 01 wAcAcn ;
c) 101 )()Δ( Acnnn ;
85
d) 0101 )()( RrvAcnnn ;
e) 01)Δ( nnn
38. Indicele numărului mediu al personalului: NI = 94%
Indicele valorii medii anuale a mijloacelor fixe: MfI = 104%
Indicele producţiei exerciţiului: QI = 106%
Indicele cifrei de afaceri: CAI = 109%
Rezultă :
a) creşterea gradului de înzestrare tehnică a forţei de muncă, a
productivităţii muncii şi a gradului de valorificare a
producţiei exerciţiului;
b) creşterea productivităţii muncii şi scăderea gradului de
înzestrare tehnică a muncii şi a gradului de valorificare a
producţiei;
c) creşterea productivităţii muncii şi a gradului de înzestrare
tehnică a muncii şi scăderea gradului de valorificare a
producţiei exerciţiului;
d) creşterea gradului de valorificare a producţiei exercitiului şi
scăderea productivităţii muncii;
e) sporirea gradului de înzestrare tehnică a muncii şi scăderea
gradului de valorificare a producţiei exerciţiului.
39. Indicele cifrei de afaceri: CAI = 108%
Indicele productivităţii muncii: wI = 98%
Indicele profitului aferent cifrei de afaceri: ReI = 105%
Rezultă:
a) s-a redus numărul mediu al personalului, a crescut
productivitatea muncii şi costurile;
b) s-au redus numărul mediu al personalului, productivitate
muncii şi costurile;
86
c) a crescut numărul mediu al personalului, s-a redus
productivitatea muncii şi au crescut costurile;
d) a crescut cifra de afaceri şi s-au redus costurile;
e) s-au redus productivitate muncii şi costurile.
40. Indicele rezultatului exploatării: ReI = 104%
Indicele cifrei de afaceri: CAI = 107%
Indicele numărului mediu al personalului: NI = 98%
Rezultă :
a) creşterea productivităţii muncii şi a costurilor;
b) scăderea productivităţii muncii şi a costurilor;
c) scăderea productivităţii muncii şi creşterea preţurilor de
vânzare;
d) sporirea productivităţii muncii şi creşterea ponderii
consumurilor intermediare în cifra de afaceri;
e) scăderea numărului mediu al personalului şi a productivităţii
muncii.
41. Indicele cifrei de afaceri: CAI = 104%
Indicele productivităţii muncii anuale: wI = 107%
Indicele productivităţii muncii zilnice: wzI = 109%
Indicele productivităţii muncii orare: whI = 112%
Rezultă:
a) s-au redus numărul mediu al personalului, zilele lucrate de
un salariat, în medie, pe an şi numărul mediu de ore lucrate
de un salariat într-o zi;
b) a crescut numărul mediu de zile lucrate de un salariat pe an,
durata medie a zilei de lucru şi numărul mediu al
personalului;
c) s-a redus numărul mediu al personalului şi a crescut durata
medie a zilei de lucru;
87
d) au crescut numărul mediu de zile lucrate de un salariat pe an
şi durata medie a zilei de lucru;
e) s-a diminuat productivitatea muncii orară şi durata medie a
zilei de lucru dar a crescut numărul mediu de zile lucrate de
un salariat pe an.
42. Indicele producţiei exerciţiului: QI = 102%
Indicele valorii adăugate: VAI = 105%
Indicele numărului mediu al personalului: NI = 96%
A rezultat:
a) creşterea productivităţii muncii şi reducerea ponderii
consumurilor intermediare în producţia exerciţiului;
b) scăderea productivităţii muncii şi reducerea ponderii
consumurilor intermediare în producţia exerciţiului;
c) scăderea productivităţii muncii şi creşterea ponderii
consumurilor intermediare în producţia exerciţiului;
d) sporirea productivităţii muncii şi creşterea ponderii
consumurilor intermediare în producţia exerciţiului;
e) scăderea numărului mediu al personalului şi a productivităţii
muncii.
43. Modificarea rezultatului (profitul sau pierderea) din
exploatare aferent cifrei de afaceri ca urmare a influenţei
modificării ratei rentabilităţii vânzărilor (rentabilităţii
comerciale), )Δ(Rrv , se calculează pe baza următoarei relaţii:
a) 1
)()Δ( 01 NAcAcRrv ;
b) 1
)()Δ( 01 RrvAcAcRrv ;
c) 101 )()Δ( AcRrvRrvRrv ;
d) 0101 )()Δ( RrvAcnnRrv ;
e) )()Δ( 0111RrvRrvAcRrv n .
88
44. Cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:
,cq pqcq pq Δ 01010111 se determină modificarea
absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri,
datorită:
a) modificării preţurilor de livrare;
b) modificării numărului mediu al personalului;
c) modificării volumului fizic al cifrei de afaceri;
d) modificării costurilor unitare complete;
e) modificării eficienţei utilizării activelor circulante.
45. Cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:
,cq pqcq pq Δ 01111111 se determină modificarea
absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri,
datorită:
a) modificării preţurilor de livrare;
b) modificării numărului mediu al personalului;
c) modificării volumului fizic al cifrei de afaceri;
d) modificării costurilor unitare complete;
e) modificării eficienţei utilizării activelor circulante.
46. Rata rentabilităţii economice exprimă raportul dintre:
a) profitul net şi capitalul propriu;
b) profitul net şi numărul mediu al personalului;
c) cifra de afaceri şi valoarea medie a mijloacelor fixe;
d) cifra de afaceri şi valoarea medie a activelor circulante;
e) profitul net şi totalul activului contabil.
47. Cheltuielile aferente activităţii economice de exploatare
se clasifică, după destinaţie, în următoarele categorii:
a) fixe sau convenţional constante şi variabile;
b) de exploatare, financiare şi extraordinare;
c) directe şi financiare;
d) variabile, indirecte şi extraordinare;
e) directe, indirecte, de desfacere şi generale de administraţie.
89
48. Capitalul angajat este format din:
a) fondul de rulment;
b) capitalul propriu şi capitalul împrumutat;
c) activele imobilizate şi activele circulante;
d) capitalul subscris şi vărsat;
e) patrimoniul regiei.
49. Datoriile curente sunt constituite din: a) sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi
cheltuieli în avans;
b) sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi
activele circulante nete;
c) sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an,
provizioanele şi venituri înregistrate în avans;
d) datoriile totale şi provizioanele;
e) activele circulante şi capitalul subscris nevărsat.
50. Cheltuielile aferente activităţii economice se clasifică
după natura lor în următoarele categorii:
a) fixe sau convenţional constante şi variabile;
b) de exploatare, financiare şi extraordinare;
c) directe şi financiare;
d) variabile, indirecte şi extraordinare;
e) directe, indirecte, de desfacere şi generale de administraţie.
51. Indicele valorii medii anuale a mijloacelor fixe: MfI =
103%
Indicele cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe: MfCAI
/ =
104%
Indicele rezultatului din exploatare aferent cifrei de
afaceri: ReI = 108%
Rezultă:
a) au crescut valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi
cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri;
90
b) au crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi cheltuielile
de exploatare aferente cifrei de afaceri;
c) s-a diminuat eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi au crescut
cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri;
d) s-au redus valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi
eficienţa utilizării mijloacelor fixe;
e) a crescut cifra de afaceri şi s-au redus cheltuielile de
exploatare aferente cifrei de afaceri.
52. Indicele valorii medii anuale a mijloacelor fixe: MfI =
103%
Indicele cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe: MfCAI
/ =
104%
Indicele rezultatului din exploatare aferent cifrei de
afaceri: ReI = 108%
Rezultă:
a) au crescut valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi
cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri;
b) au crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi cheltuielile
de exploatare aferente cifrei de afaceri;
c) s-a diminuat eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi au crescut
cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri;
d) s-au redus valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi
eficienţa utilizării mijloacelor fixe;
e) a crescut cifra de afaceri şi s-au redus cheltuielile de
exploatare aferente cifrei de afaceri.
53. Dacă indicele de dinamică al cheltuielilor medii efectuate
cu un salariat este mai mare comparativ cu indicele de
dinamică al productivităţii muncii, se apreciază că:
a) au crescut cheltuielile efectuate cu forţa de muncă la 1000
lei cifră de afaceri şi s-a diminuat rezultatul din exploatare
aferent cifrei de afaceri;
b) s-au redus cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;
91
c) a scăzut ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea
adăugată;
d) a crescut valoarea adăugată;
e) a crescut eficienţa utilizării activelor circulante.
54. Factorii care influenţează, în mod direct, modificarea
cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri, sunt
dimensionţi, în baza procedeului substituirilor succesive, în
următoarea ordine:
a) cifra de afaceri, preţul unitar de aprovizionare al resurselor
materiale şi structura valorică a vânzărilor;
b) structura fizică a cifrei de afaceri, preţurile unitare de
vânzare şi cheltuielile materiale pe unitatea de produs;
c) cheltuielile materiale efectuate la 1 leu cifră de afaceri,
preţul de aprovizionare al resurselor materiale şi preţul
unitar de vânzare;
d) structura cheltuielilor materiale, preţul de aprovizionare al
resurselor materiale şi cheltuielile materiale pe unitatea de
produs;
e) volumul fizic al producţiei, structura valorică a cifrei de
afaceri pe feluri de produse şi cheltuielile materiale pe
unitatea de produs.
55. Indicele valorii medii a activelor circulante: AcI = 111%
Indicele cifrei de afaceri: CAI = 115%
Indicele rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri: Re
I = 119%
Rezultă:
a) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor circulante şi a
crescut rentabilitatea activelor imobilizate;
b) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor circulante şi s-a
redus rata rentabilităţii economice;
c) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor circulante şi a
crescut rata rentabilităţii vânzărilor;
92
d) s-a încetinit viteza de rotaţie a activelor circulante şi a
crescut rata rentabilităţii financiare;
e) a crescut valoarea medie a activului contabil şi viteza de
rotaţie a a activelor circulante s-a încetinit.
56. Valoarea adăugată se defineşte ca fiind:
a) diferenţa dintre producţia marfă fabricată şi cheltuielile de
exploatare;
b) diferenţa dintre cifra de afaceri şi cheltuielile aferente cifrei
de afaceri;
c) diferenţa dintre producţia exerciţiului şi consumurile
intermediare (consumurile provenite de la terţi);
d) diferenţa dintre veniturile din exploatare şi cheltuielile de
exploatare;
e) încasările realizate din vânzarea producţiei marfă fabricate.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Mihăilescu N., Răducan Mihaela, (2008), Analiza activităţii
economico-financiare, Editura Victor, Bucureşti;
2. Mihăilescu N., (2012), Analiza activităţii economico-
financiare – teste de cunoştinţe şi studii de caz rezolvate
pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare,
Editura Bren, Bucureşti;
3. Mihăilescu N., (2012), Statistică şi bazele statistice ale
econometriei, Editura Bren, Bucureşti.
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ: 1. a 10. b 19. d 28. b 37. d 46. e 55. c
2. d 11. e 20. a 29. c 38. a 47. e 56. c
3. c 12. d 21. b 30. a 39. c 48. b
4. a 13. a 22. a 31. c 40. a 49. c
5. c 14. d 23. a 32. c 41. a 50. b
6. b 15. a 24. b 33. a 42. a 51. e
7. b 16. a 25. d 34. b 43. e 52. d
8. b 17. e 26. d 35. e 44. a 53. a
9. a 18. c 27. b 36. c 45. d 54. b
93
TESTE GRILĂ
1. TRANZACȚII
COMERCIALE
2. MANAGEMENTUL
PROIECTELOR ÎN
AFACERI
1. Ca noțiune, comerțul cuprinde:
a) un ansamblu de activități omogene;
b) actele de cumpărare și revânzare de mărfuri cu scopul
obținerii unui profit;
c) agenții economici din sfera comerțului;
d) actele de cumpărare de mărfuri;
e) vânzarea on-line.
2. După raportul care se creează între factorii de producție și
întreprinzători, se delimitează două categorii de întreprin-
deri comerciale:
a) întreprinderi familiale și cooperatiste;
b) societăți private și mixte;
c) întreprinderi individuale și societăți comerciale;
d) societăți publice și societăți private;
e) multinationale și imm-uri.
3. Principala funcție a comerțului care caracterizează însuși
conținutul activității sale este:
a) cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori și
transferarea acestora în depozite în vederea vânzării;
b) cercetarea dorințelor utilizatorilor;
c) crearea condițiilor de realizare a actului de vânzare –
cumpărare;
94
d) stocarea mărfurilor;
e) formarea sortimentelor comerciale.
4. În raport cu producătorul, comerțul are rolul:
a) de a pune la dispoziție producătorului produse și servicii;
b) de a asigura promovarea produselor;
c) de aforma sortimentele comerciale;
d) de a produce și a stoca mărfurile;
e) de a asigura regularizarea procesului de fabricație.
5. Comerțul cu ridicata reprezintă:
a) actele de vânzare-cumpărare între întreprinderi economice;
b) conceptul de logistică a mărfurilor;
c) un stadiu al circulației mărfurilor în cadrul căruia au loc
operațiuni de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul
revânzării ulterioare;
d) revânzarea mărfurilor în cantități mici către comercianții cu
amănuntul;
e) conceptual de distribuție a mărfurilor.
6. Comerțul, sub aspect juridic definește:
a) activitatea oricărei persoane fizice sau juridice care lucreazăȋn
comert;
b) funcție economică;
c) transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau
serviciilor;
d) relațiile comerciale dintre cumpărător și vânzător;
e) relaţiile dintre comerciant și bancher.
7. Crearea condițiilor de realizare efectivă a actului de
vânzare – cumpărare este o:
a) funcție a comerțului cu ridicata;
b) una dintre etapele dezvoltării comerțului;
c) funcție specifică activității comerciale;
95
d) o cercetare permanentă a pieței;
e) funcție a comerțului cu amănuntul.
8. Comercianții care aprovizionează rafturile detailiștilor
“RACK JOBBER” sunt:
a) reprezentanţii producătorilor;
b) agenți cu ridicata specializați care dețin propriile lor rafturi
sau alte spații în centrele comerciale;
c) agenți de vânzări;
d) comisionari care primesc mărfuri în consignație;
e) agenții care reprezintă anumiți vânzători.
9. Agenţii şi brokerii:
a) negociază cumpărarea şi vânzarea mârfurilor dar nu deţin
titluri de proprietate asupra acestora;
b) vând produse şi asigură sprijinul forţei de vânzare a
producătorului;
c) asigură finanţarea procesului de producţie;
d) asigură clienţilor livrarea produselor;
e) sunt mijlocitori care comercializează un sortiment redus de
produse.
10. Comercianţii cu ridicata clasici sunt:
a) firme care nu deţin drepturi de proprietate asupra mărfurilor;
b) agenţii şi brokerii;
c) birourile de vânzare care nu deţin stocuri;
d) firme independente care deţin dreptul de proprietate asupra
mărfurilor;
e) comisionarii.
11. Filialele de vânzări ”SALES BRANCHES” aparțin:
a) vânzătorului;
b) producătorului;
c) agenților de vânzări;
96
d) comisionarilor;
e) brokerilor.
12. Conceptul de protecție a consumatorului are în vedere:
a) aspecte referitoare la relațiile dintre comerciant și consumator;
b) organizarea unui sistem de informare util pentru consumator;
c) asigurarea accesului consumatorului la o informare corectă
pentru o alegere bună;
d) un ansamblu de dispoziții pentru respectarea intereselor
consumatorului;
e) un ansamblu de dispoziții pentru respectarea intereselor
producătorului.
13. Legat de contractul de vânzare-cumpărare, cantitatea
mărfii este prevăzută ȋn:
a) preambulul contractului;
b) dispoziţiile finale;
c) obiectul contractului;
d) condiţiile şi termenele de livrare;
e) condiţiile şi termenele de plată.
14. Contractul de comision prezintă următoarele caracteris-
tici juridice:
a) este un act sinalagmatic, cu titlu oneros;
b) este un act unilateral, cu titlu oneros;
c) este un act translativ de proprietate şi unilateral;
d) este un act translativ de proprietate şi bilateral;
e) este un contract bilateral, cu titlu oneros.
15. Contractul de cont curent nu este un contract:
a) bilateral;
b) „intuitu personae”;
c) cu executare succesivă;
d) consensual;
97
e) unilateral.
16. Despre mandat se fac următoarele afirmaţii:
a) este contractul în temeiul căruia o persoană (mandant)
împuterniceşte altă persoană (mandatar) să încheie anumite
acte juridice în numele şi pe seama mandantului;
b) mandatul comercial este gratuit;
c) este un act cu titlu oneros;
d) în absenţa unei stipulaţii contractuale, remuneraţia este
stabilită de instanţa de judecată;
e) mandatul civil are ca obiect încheierea de acte civile.
Care din afirmaţiile de mai sus este falsă?
17. Condiţiile de livrare din categoria E semnifică:
a) transportul principal neplătit;
b) plecarea de la fabrică;
c) transportul principal plătit;
d) plata fracţionată, după cum convin părţile;
e) plata integrală la plecare.
18. Contractul de cont curent nu este un contract:
a) bilateral;
b) „intuitu personae”;
c) cu executare succesivă;
d) consensual;
e) fără executare succesivă.
19. „Părţile se înţeleg ca în loc să achite separat şi imediat
creanţele lor reciproce izvorâte din prestaţiile făcute de una
către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin
achitarea soldului de către partea care va fi debitoare” este o
caracteristică a contractului:
a) de report;
b) de cont curent;
98
c) de mandat;
d) de consignatie;
e) de comision.
20. Care din caracteristicile următoare ale contractului de
vânzare-cumpărare sunt adevărate:
a) este un act bilateral / consensual / sinalagmatic;
b) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / unilateral;
c) este un act translativ de proprietate / unilateral / neconsensual;
d) este un act bilateral / obligatoriu / sinalagmatic;
e) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / cu caracter intern.
21. După gradul de transformare la care a fost supus,
produsul se clasifică ȋn:
a) produs primar;
b) produs manufacturat;
c) produs semifinit;
d) produs finit;
e) produs secundar.
Care din răspunsuri nu este corect?
22. Produsele de conveniență sunt următoarele:
1. articole de larg consum;
2. produse pentru urgenţe;
3. produse bazate pe impuls;
a) 1;
b) 1, 2, 3;
c) 2;
d) 3;
e) 1, 2.
23. Achiziţiile referitoare la ȋntreţinere şi reparaţii sunt
incluse ȋn categoria:
a) Produse pentru cumpărături;
99
b) Produse de convenienţă;
c) Produse necăutate;
d) Produse pentru procese;
e) Uzine şi echipamente.
24. Produsele pentru cumpărături sunt:
1. Produse omogene;
2. Produse eterogene;
3. Produse speciale;
4. Produse pentru urgenţe.
a) 1, 2, 3;
b) 1, 2, 3, 4;
c) 1, 2;
d) 4;
e) 3, 4.
25. Nevoia consumatorilor pentru ele este marginală ȋn cazul
produselor:
a) produse pentru cumpărături;
b) produse de convenienţă;
c) produse necăutate;
d) produse pentru procese;
e) uzine şi echipamente.
26. Produsele care posedă caracteristici unice sunt incluse ȋn:
a) Produse pentru cumpărături;
b) Produse de convenienţă;
c) Produse necăutate;
d) Produse pentru procese;
e) Uzine şi echipamente.
27. Modalitatea de livrare se referă la:
a) data la care urmează să aibă loc livrarea;
100
b) momentul și locul trecerii cheltuielilor și riscurilor de la
exportator la importator;
c) faptul că livrarea se poate face global sau în tranșe;
d) faptul că livrarea se poate face pe cale maritimă, terestră,
aeriană etc.;
e) faptul că livrarea se face direct sau indirect către importatorul
final.
28. Cumpărăturile neplanificate sunt incluse ȋn:
a) Produse pentru cumpărături;
b) Produse de convenienţă;
c) Produse necăutate;
d) Produse pentru procese;
e) Uzine şi echipamente.
29. Juran clasifică serviciile astfel:
a) de inchiriere;
b) pentru ajutor;
c) pentru sfaturi;
d) pentru îngrijire;
e) primare.
Care din variante este incorectă?
30. În viitor, concurenţa va avea loc nu între ceea ce firmele
produc în procesul de fabricaţie, ci între ceea ce adaugă la
produsul final, cum ar fi:
a) ambalajul;
b) finanţarea;
c) anumite servicii precum transportul, depozitarea sausfaturi
pentru consumatori;
d) publicitatea;
e) niciuna din variante.
Care din răspunsuri nu este corect?
101
31. Care din următoarele servicii nu intră ȋn categoria
serviciilor financiare?
a) servicii prestate de bănci;
b) servicii prestate de societăţile de asigurare;
c) servicii prestate de casele de pensii;
d) consultanţă;
e) administrarea proprietăţilor.
32. Care din următoarele servicii nu intră ȋn categoria
serviciilor profesionale?
a) elaborarea planurilor şi proiectelor de arhitectură;
b) expertizarea produselor;
c) asistenţă juridică;
d) managementul calităţii;
e) contabilitate.
33. Care din următoarele servicii nu intră ȋn categoria
serviciilor ştiinţifice?
a) analize fizico-chimice;
b) asistarea elaborării deciziilor;
c) studii tehnico-economice;
d) dezvoltare produse;
e) cercetare ştiinţifică.
34. Care din următoarele servicii face parte din categoria
serviciilor financiare?
a) consultanță;
b) managmentul calității;
c) servicii prestate de casele de pensii;
d) asistenţă juridică;
e) agrement.
35. Care din următoarele servicii nu intră ȋn categoria
serviciilor cultural-turistice?
102
a) cazare;
b) alimentaţie publică;
c) servicii turistice;
d) televiziune;
e) administrarea proprietăţilor.
36. Care din următoarele servicii nu intră ȋn categoria
serviciilor de comunicaţii?
a) transporturi aeriene;
b) servicii poştale;
c) asistenţă juridică;
d) servicii de informare;
e) transporturi feroviare.
37. „Producţia” serviciilor financiare are loc concomitent cu
distribuţia acestora, ceea ce se numeşte:
a) inseparabilitate;
b) variabilitate;
c) eterogenitate;
d) perisabilitate;
e) intangibilitate.
38. Modul de oferire al serviciului diferă de la o bancă la
alta, ceea ce se numeşte:
a) inseparabilitate;
b) variabilitate;
c) eterogenitate;
d) perisabilitate;
e) intangibilitate.
39. Imposibilitatea serviciilor de a fi păstrate se numeşte:
a) inseparabilitate;
b) variabilitate;
c) eterogenitate;
103
d) perisabilitate;
e) intangibilitate.
40. Gama largă de produse şi servicii se numeşte:
a) inseparabilitate;
b) variabilitate;
c) eterogenitate;
d) perisabilitate;
e) intangibilitate.
41. Revocabilitatea este o trăsătură fundamentală a:
a) cardului bancar;
b) cec-ului;
c) viramentului;
d) ordinului de plată;
e) contului curent.
42. Transmiterea unei sume de bani de la persoana care
datorează acea sumă, în favoarea altei persoane care este
titulara creanţei respective este o caracteristică a:
a) cardului bancar;
b) cec-ului;
c) viramentului;
d) ordinului de plată;
e) contului curent.
43. Garanţia plăţilor dată de societatea emitentă este un
avantaj al plăţii prin:
a) cardului bancar;
b) cec-ului;
c) viramentului;
d) ordinului de plată;
e) contului curent.
104
44. Suportul de informaţie standardizat, securizat şi
individualizat se numeşte:
a) cardul bancar;
b) cec;
c) virament;
d) ordin de plată;
e) cont curent.
45. Când în text este indicat numele beneficiarului, cec-ul
este:
a) nominativ;
b) la purtător;
c) la purtător dar şi cu menţionarea beneficiarului;
d) fără nominalizarea beneficiarului şi fără menţiunea la purtător;
e) cu menţiunea “netransmisibil“ scrisă de bancă la cererea
clientului.
46. Când ȋn cec nu semenţionează numele beneficiarului, cec-
ul este:
a) nominativ;
b) la purtător;
c) la purtător dar şi cu menţionarea beneficiarului;
d) fără nominalizarea beneficiarului şi fără menţiunea la purtător;
e) cu menţiunea “netransmisibil“ scrisă de bancă la cererea
clientului.
47. Cecul plătit purtătorului se numeşte:
a) nominativ;
b) la purtător;
c) la purtător dar şi cu menţionarea beneficiarului;
d) fără nominalizarea beneficiarului şi fără menţiunea la purtător;
e) cu menţiunea “netransmisibil “ scrisă de bancă la cererea
clientului.
105
48. Cec-ul plătibil numai purtătorului sau la cererea acestuia
se numeşte:
a) nominativ;
b) la purtător;
c) la purtător dar şi cu menţionarea beneficiarului;
d) fără nominalizarea beneficiarului şi fără menţiunea la purtător;
e) cu menţiunea “netransmisibil“ scrisă de bancă la cererea
clientului.
49. ............presupune, în primul rând, existenţa unui cont la
bancă din partea persoanei fizice sau juridice, iar în al doilea
rând, existenţa unor disponibilităţi în acest cont.
a) cardul bancar;
b) cec-ul;
c) viramentul;
d) ordinul de plată;
e) contul curent.
50. ..........este un procedeu de tehnică bancară rezervat
circulaţiei monedei scripturale, cu excluderea oricărei
mişcări de monedă fiduciară:
a) cardul bancar;
b) cec-ul;
c) viramentul;
d) ordinul de plată;
e) contul curent.
51. ……..este un instrument de combatere a inflaţiei
monetare:
a) cardul bancar;
b) cec-ul;
c) viramentul;
d) ordinul de plată;
e) contul curent.
106
52. .......se poate realiza fie la nivelul aceleiaşi societăţi
bancare (intrabancar), fie între două societăţi bancare
diferite:
a) cardul bancar;
b) cec-ul;
c) viramentul;
d) ordinul de plată;
e) contul curent.
53. Factoringul ȋn care facturile sunt supuse unui proces de
selecţionare, nu toate fiind acceptate la cumpărare se
numeşte:
a) cu plată imediată;
b) total;
c) parţial;
d) la scadenţă;
e) mixt.
54. Factorul plăteşte contravaloarea facturilor ȋn momentul
preluării acestora ȋn factoringul:
a) cu plată imediată;
b) total;
c) parţial;
d) la scadenţă;
e) mixt.
55. Factoringul ȋn care toate facturile sunt preluate de la
aderent şi administrate de către factor se numeşte:
a) cu plată imediată;
b) total;
c) parţial;
d) la scadenţă;
e) mixt.
107
56. Factoringul ȋn care creanţele aderentului ȋi sunt plătite ȋn
momentul exigibilităţii acestora se numeşte:
a) cu plată imediată;
b) total;
c) parţial;
d) la scadenţă;
e) mixt.
57. Specializarea care are în vedere segmentarea pieţei pe
grupe de vârstă şi reţinerea pentru aprovizionare numai a
unei parţi dintre acestea este specializarea:
a) monoprodus;
b) monosector;
c) monoclientelă;
d) monotemă;
e) multisectorială.
58. Specializarea care are în vedere axarea activităţii
comerciale pe anumite teme sau obiective este specializarea:
a) monoprodus;
b) monosector;
c) monoclientelă;
d) monotemă;
e) multisectorială.
59. Specializarea care oferă o categorie mai largă de produse
într-un sortiment extensiv este specializarea:
a) monoprodus;
b) monosector;
c) monoclientelă;
d) monotemă;
e) multisectorială.
108
60. Specializarea care limitează preocupările firmei la
asigurarea sortimentului unui singur produs este
specializarea:
a) monoprodus;
b) monosector;
c) monoclientelă;
d) monotemă;
e) multisectorială.
61. Consumatorul trebuie să fie informat în legătură cu:
a) actele de vânzare cumpărare de la producător;
b) serviciile post – vânzare (service);
c) procedeele de fabricație;
d) transportul produselor de la producător către magazinul de
desfacere;
e) cercetarea permanentă a pieței și stabilirea cererii de mărfuri.
62. Unul din obiectivele programelor de protectie a
consumatorilor este:
a) asigurarea unui sortiment larg și complex de produse;
b) protecția consumatorului față de pericolele ce afectează
sănătatea și siguranța lor;
c) revânzarea mărfurilor în cantități mici către comercianții cu
amănuntul;
d) cercetarea permanentă a pieței și stabilirea îndeosebi a cererii
de mărfuri;
e) activitățile de import-export.
63. Consumatorul trebuie să fie informat cu privire la:
a) produsele prezentate în cadrul pieței;
b) legătura dintre producători și comercianți;
c) comerțul invizibil;
d) activitățile de import-export;
e) transportul produselor.
109
64. Alimentația publică este o formă de activitate mai
complexă în cadrul:
a) comerțului cu amănuntul;
b) comerțului stradal;
c) comerțului cu ridicata;
d) comerțului invizibil;
e) comerțului de tip cash&carry.
65. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă despre
negociere?
a) este un fenomen social care presupune existența unei
comunicări între oameni;
b) este un proces neorganizat, concretizat într-un ansamblu de
inițiative;
c) este un proces competitiv în care părțile nu urmăresc
realizarea unui acord;
d) este un proces de interacțiune, ajustare și armonizare a
intereselor distincte ale părților;
e) este un proces orientat către o finalitate inprecisă.
66. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă despre
negociere?
a) este un fenomen social care presupune existența unei
comunicări între oameni;
b) este un proces organizat, concretizat într-un ansamblu de
inițiative;
c) este un proces competitiv în care părțile urmăresc realizarea
unui acord;
d) este un proces de interacțiune, ajustare și armonizare a
intereselor distincte ale părților;
e) este un proces orientat către o finalitate inprecisă.
110
67. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă despre
negociere?
a) este un fenomen social care presupune existența unei
comunicări între oameni;
b) este un proces organizat, concretizat într-un ansamblu de
inițiative;
c) este un proces competitiv în care părțile urmăresc realizarea
unui acord;
d) este un proces de interacțiune, ajustare și armonizare a
intereselor distincte ale unei părți;
e) este un proces orientat către o finalitate inprecisă.
68. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă despre
negociere?
a) este un fenomen social care presupune existența unei
comunicări între oameni;
b) este un proces neorganizat, concretizat într-un ansamblu de
inițiative;
c) este un proces competitiv în care părțile urmăresc realizarea
unui acord;
d) este un proces de interacțiune, ajustare și armonizare a
intereselor distincte ale părților;
e) este un proces orientat către o finalitate inprecisă.
69. Procesul de negociere se constituie într-o serie de
activități care cuprinde:
a) prezentarea poziției proprii și cunoașterea poziției celeilalte
părți;
b) evaluarea pozițiilor șiargumentarea;
c) urmărirea cu atenție a contra-argumentelor partenerilor;
d) analiza imparțială cu privire la argumente și contra-
argumente;
e) analiza parțială cu privire la argumente și contra-argumente.
Care din variante nu este adevărată?
111
70. Negocierea ȋn care scopurile părților nu se exclud
reciproc se numeşte negociere:
a) conflictuală;
b) cooperativă;
c) obiectivă;
d) bilaterală;
e) interguvernamentală.
71. Negocierea ȋn care se pleacă de pe poziții de forță
neexistând un câștig comun se numeşte negociere:
a) conflictuală;
b) cooperativă;
c) obiectivă;
d) bilaterală;
e) interguvernamentală.
72. Negocierea orientatăîn totalitate înspre încheierea
acordului se numeşte negociere:
a) conflictuală;
b) cooperativă;
c) obiectivă;
d) bilaterală;
e) interguvernamentală.
73. Negocierea ȋn care se urmărește incheierea de acorduri
ȋntre state se numeşte negociere:
a) conflictuală;
b) cooperativă;
c) obiectivă;
d) bilaterală;
e) interguvernamentală.
112
74. Printre etapele ce trebuie parcurse ȋn vederea realizării
unei campanii de succes nu se numără:
a) identificarea audienţei ţintă;
b) identificarea concurenților;
c) proiectarea unui mesaj potrivit;
d) stabilirea obiectivelor campaniei de promovare și a bugetului
promoţional;
e) selectarea canalelor şi/sau a mediilor de comunicare ce vor fi
folosite pentru transmiterea mesajului.
75. Principalele tipuri de tranzacţii comerciale în funcţie de
prezenţa elementului de extranietate sunt:
a) Tranzacţii economice / Tranzacţii financiare;
b) Tranzacţii interne / Tranzacţii internationale;
c) Tranzacţii ce au loc in mediul fizic real / Tranzacţii ce au loc
in mediul virtual;
d) Tranzacţii cu bunuri / Tranzacţii cu servicii;
e) Tranzacţii economice / Tranzacţii interne.
76. Care din caracteristicile următoare ale contractului de
vânzare-cumpărare sunt adevărate:
a) este un act bilateral / consensual / sinalagmatic;
b) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / unilateral;
c) este un act translativ de proprietate / unilateral / neconsensual;
d) este un act bilateral / obligatoriu / sinalagmatic;
e) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / cu caracter intern.
77. Preambulul contractului conţine:
a) părţile și rolul lor / denumire / forma juridică / persoanele ce
reprezintă firmele;
b) parţile și rolul lor / denumire / denumirea mărfii / cantitatea
mărfii;
c) denumirea / forma juridică / denumirea mărfii / condiţii de
îndeplinit ale ambalajului;
113
d) părțile și rolul lor / denumire / condiţii de livrare;
e) părțile și rolul lor / forma juridică / condiţii de plată.
78. Comerțul face legătura între:
a) producători și vânzători.
b) productie și consum.
c) producători și distribuitori.
d) productie și centre comerciale.
e) vânzători şi intermediari.
79. Funcția de bază a comerțului cu ridicata constăîn:
a) asigurarea legăturilor dintre producători și comercianții cu
amănuntul.
b) stocarea unor cantităţi mari de mărfuri în vederea asigurării
unor eşalonări normale a fluxului de produse către detailişti;
c) operațiunea de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul
revânzării;
d) transformarea sortimentului industrial format din partizi mari
de produse de un anumit fel în sortiment comercial
corespunzător varietăţii cererii populației;
e) cercetarea permanentă a pieţei şi stabilirea îndeosebi a cererii
de mărfuri.
80. Alimentația publică este o formă mai complexăîn cadrul:
a) comerțului cu ridicata;
b) comerțului cu amănuntul;
c) comerțului alimentar;
d) comerțului de servicii publice;
e) niciuna din variantele enunțate anterior.
81. Comerțul alimentar are ca obiect:
a) vânzarea marfurilor cu cerere curentă.
b) vânzarea de produse alimentare.
c) vânzarea de produse semi-preparate.
114
d) vânzarea de mărfuri alimentare în stare naturală.
e) vânzarea mărfurilor cu cerere sezonieră.
82. Forma organizatoricăîn care acționează agenții economici
din sfera comerțului este:
a) societatea comercială;
b) întreprinderea;
c) sectorul privat;
d) centrul comercial;
e) sectorul public.
83. Comerțul invizibil desemnează:
a) actele de comerțînfăptuite pe piața neagră;
b) o categorie de servicii care se realizează în schimburile
internaționale;
c) activitățile de import – export;
d) distribuția cu amănuntul;
e) actele de comerțînfăptuite la Bursa de Valori.
84. Activitatea de comerț cu ridicata mijlocește legătura
între:
a) producători și comercianții cu amănuntul;
b) producție și consum;
c) producători și distribuitori;
d) cumpărarea mărfurilor și transportul lor în depozite;
e) comercianții cu amănuntul şi cei cu ridicata.
85. Există trei categorii de intermediari cu ridicata:
a) comercianți cu ridicata clasici, agenții și brokerii și agenții de
vânzări.
b) agenții de vânzări, agenții de expediție și agenții de voiaj.
c) reprezentanții producătorilor, comisionarii şi agenții de
vânzări;
d) reprezentanții producătorilor, comisionarii și brokerii.
115
e) agentii și brokerii, auxiliarii producătorilor și comercianții cu
ridicata clasici.
86. Alegeţi varianta incorectă de răspuns: Proiectul este..
a) un ansamblu de procese;
b) un efort de muncă finit;
c) un efort temporar;
d) un set de mulţimi logice;
e) un set bine definit de activităţi ce utilizează resurse (bani,
oameni, materiale, motivaţii etc.) la atingerea scopurilor şi
obiectivelor.
87. În raport de obiectivele de specialitate propuse, proiectele
pot fi clasificate astfel:
a) proiecte de investiţii;
b) elaborarea unui software;
c) proiecte de cercetare-dezvoltare;
d) proiecte de organizare
e) Identificaţi formularea care nu se referă la tipologia
proiectelor.
88. Atributele ce caracterizează un proiect se pot materializa
în:
a) scop;
b) ciclul de viață;
c) experiență;
d) unicitate;
e) conflict.
Alegeți răspunsul incorect.
89. Care dintre enunţurile de mai jos aparţinând lui Seneca,
referitoare la funcţiile principale ale managementului
proiectului este adevărat:
116
a) planificarea diferitelor activităţi care trebuie să fie realizate
într-o perioadă determinată, menţionând mijloacele materiale
şi umane care trebuie disponibilizate pentru a realiza
proiectul;
b) suma investiţiilor alocate pentru realizarea obiectivelor;
c) structurarea tuturor activităţilor după un anumit program în
cadrul proiectelor, scurtează timpul de execuţie;
d) controlul, calcularea abaterilor şi analiza acestora sunt
obligatorii, astfel încât să se poată asigura realizarea
proiectului;
e) coordonarea etapelor proiectului trebuie realizată de către o
singură persoană.
90. Care sunt fondurile care prin programe specializate pot
asigura finanţare de proiecte?
a) Fonduri de reconversie ale Adirecţiilor de Asistenţă Socială;
b) Fonduri la dispoziţia Secretariatului General al Guvernului;
c) ISPA, PHARE, SAPARD, Fonduri structurale;
d) Fondurile proiectelor culturale ale ambasadelor;
e) Fondurile de urgenţă.
91. Investiţia într-un proiect trebuie realizată cu:
a) autorităţile locale care au departamente specializate;
b) organizaţii neguvernamentale care au avut execuţie bugetară
în care au fost evidenţiate profiturile;
c) societăţi private care au reinvestit profitul anului anterior;
d) autoritatea de management din aria administrativă a
aplicantului;
e) parteneri care au activităţi previzibile, care funcţionează pe o
piaţă previzibilă, cu evaluarea şi minimizarea riscurilor.
92. Care este momentul considerat că a lansat managementul
prin proiecte la mijlocul secolului XX?
117
a) înfrângerea Germaniei şi noul cadru de putere apărut după
cel de al doilea Război Mondial;
b) punerea în aplicare la nivel european a Planului Marchall;
c) semnarea actului de înfiinţarea a Uniunii Europene la 25
martie 1957, în Capitoliul roman (Campodoglio);
d) dezvoltarea forţelor de producţie, a diviziunii mondiale a
muncii şi a specializării internaţionale în producţie, în
condiţiile revoluţiei ştiinţifico-tehnice;
e) prin punerea în aplicare a prevederilor aprobate în Statutul
Europei din 1949.
93. În abordare generală, proiectul este alcătuit din:
a) prezentare financiară a unei investiţii pe termen lung care
necesita finaţare multianuală;
b) dintr-o sumă de activităţi, a căror finalitate contribuie la
realizarea unui scop;
c) solicitare scrisă pentru o anumită sumă de bani, adresată unei
autorităţi de management;
d) proiectul tehnic al unei investiţii, realizat şi avizat de către
Ordinul Arhitecţilor din România;
e) diagrama Gantt şi bugetul unei clădiri care va face obiectul
unui spaţiu de producţie.
94. În managementul proiectului prin prezumţii (ipoteze -
cele pozitive sau riscuri - cele negative) se înţeleg:
a) viitoarele evenimente politice care ar avea influenţă asupra
desfăşurării proiectului în etapa de implementare a acestuia;
b) voinţa finanţatorului de a acorda sau nu finanţarea pentru
proiectul propus;
c) factori care se află în afara ariei de influenţă a proiectulu,
dar care îl influenţează (pozitiv sau negativ);
d) anticiparea unor riscuri şi modul de a le preîntâmpina;
e) ipotezele de lucru care antipiează întârzieri/erori în execuţia
bugetului.
118
95. Ciclul de viață al proiectului reprezintă o secvență de
acțiuni bazată pe trei etape principale:
a) început, desfăşurare şi încheiere;
b) scriere, implementare, evaluare;
c) etapa planificării strategice, etapa implementării, etapa
evaluării;
d) identificarea nevoilor la nivelul comunităţii, întocmirea
bugetului, plata partenerilor;
e) identificarea partenerilor, crearea cadrului instituţional şi a
bazei legale.
96.În managementul proiectelor, un obiectiv trebuie să
fie SMART.Care dintre atributele de mai jos este corect?
a) selectiv să menţioneze clar ce vom obţine;
b) măsurabil din puntul de vedere al obiectivelor propuse;
c) adaptabil la eventualele schimbări;
d) referitor la proiect;
e) transferabil în viitor şi la alte proiecte.
97. Conform principiului managerul şi echipa de proiect:
a) managerul de proiect este numit de finanţator şi el poate să
aleagă membrii echipei de proiect ;
b) proiectul este condus de un singur manager de proiect; fiecare
membru al echipei de proiect răspunde pentru propriile decizii
în faţa managerului;
c) managerul comandă şi membrii echipei de proiect execută
dispopoziţiile primate;
d) managerul de proiect deleagă competenţele către
responsabilul financiar;
e) actul conducerii poate fi realizat de către orice persoană
desemnată de finanţator.
98. Identificaţi formularea care nu face parte din fazele de
derulare a proiectului:
119
a) studiul de detaliu;
b) implementarea proiectului;
c) iniţiativa de proiect;
d) organizarea proceselor;
e) studiul principal.
99. Identificaţi formularea ce reprezintă avantaj al
organizării matriceale:
a) abordarea sistemică este mai uşor de realizat;
b) fenomenul dublei subordonări;
c) conflicte de competenţe şi resurse;
d) apariţia unor conflicte.
e) coordonarea în raport de obiectivele urmărite este dificilă.
100. Identificaţi formularea ce nu face parte din factorii de
influenţă ai structurii interne a proiectului:
a) tipul proiectului;
b) mărimea proiectului;
c) afectaţii de derularea rezultatelor proiectului;
d) importanţa proiectului;
e) legislația în vigoare.
101. Pe parcursul iniţializării şi derulării proiectelor au fost
identificate momente de incertitudine şi riscuri. Dintre
enunţurile de mai jos alegeţi varianţa greşită:
a) variaţiile legate de costul ratei inflaţiei;
b) modificări sau schimbări specifice;
c) condiţii şi situaţii neaşteptate, dificile;
d) activităţile durează mai mult decât se preconiza;
e) demisia unuia dintre coordonatori.
102. Dintre sarcinile prioritare managementul de proiect de
succes implică îndeplinirea unor obiective. Care este enunţul
greşit dintre cele de mai jos?
120
a) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în timp;
b) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în costurile
planificate;
c) plata salariilor echipei de proiect la termenele stabilite prin
contract;
d) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în nivelul de
performanţă planificat;
e) acceptarea rezultatelor de către client sub forma beneficiilor
potenţiale de pe urma folosirii managementului de proiect.
103. Managerul de proiect trebuie să urmărească permanent
următoarele aspecte:
a) măsurarea permanentă a indicatorilor principali ai proiectului
(financiari, timp, resurse atrase) şi evaluarea intermediară a
utilizării tuturor resurselor pe care proiectul le-a folosit pentru
finalizarea proiectului;
b) verificarea lunară a extraselor de cont pentru a avea o imagine
detaliată a plăţilor;
c) corectitudinea întocmirii rapoartelor de activitate lunare ale
membrilor echipei;
d) verificarea săptămânală a foilor de parcurs a maşinilor aflate
la dispoziţia echipei de proiect;
e) prezenţa la locul de muncă şi întocmirea pontajelor.
104. Managementul de proiect implică acţiuni legate de
planificare şi monitorizare. Care este enunţul greşit dintre
cele de mai jos?
a) planificarea de proiect;
b) definirea cerinţelor de efort/activitate (define work
requirements);
c) definirea cantităţii şi calităţii de efort care trebuie întreprins;
d) urmărirea evoluţiei proiectului (Tracking progress);
e) urmărirea fluxurilor financiare derulate între parteneri şi
finanţator.
121
105. Proiectul poate fi definit ca:
a) un ansamblu de acţiuni care se fundamentează pe garanţia
unor linii de finanţare externe;
b) activitate unică, ce urmăreşte realizarea întregului produs,
având un termen de începere a activităţii şi un termen de
încheiere a activităţii, iar toate operaţiile trebuie să fie
ordonate în acest interval;
c) schiţa tehnică a unei clădiri care va adăposti spaţii de birouri;
d) planul de acţiune al unei companii într-un interval de timp;
e) desenul tehnic avizat de o persoană autorizată să execute
lucrări cadastrale.
106. Managementul de proiect de succes implică îndeplinirea
obiectivelor legate de o serie de factori. Identificaţi răspunsul
greşit:
a) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în timp;
b) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în costurile
planificate;
c) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în nivelul de
performanţă planificat;
d) achiziţia instrumentelor IT numai prin contracte care au
durata echivalentă cu cea a proiectului;
e) acceptarea rezultatelor de către client sub forma beneficiilor
potenţiale de pe urma folosirii managementului de proiect.
107. Identificaţi răspunsul incorect în formularea următoare:
Elementele esenţiale care se au în vedere pentru solicitarea
unei finanţări nerambursabile se pot constitui în:
a) bugete și cheltuieli;
b) verificarea criteriilor de eligibilitate;
c) procedura de evaluare a cererii de credit;
d) verificarea condiţiilor oferite.
e) documentația solicitată.
122
108. Identificaţi răspunsul corect în formularea următoare:
Paşii de urmat pentru pregătirea unei propuneri de proiect
sunt:
a) stabilirea ideii de proiect;
b) colectarea de informaţii;
c) monitorizarea informaţiilor;
d) participarea la seminarii;
e) utilizarea de reţele de informare.
109. Tehnicile de planificare oferă posibilitatea
fundamentării ştiinţifice a planurilor şi programelor. Cele
generale sunt:
a) Tehnica Brainstorming;
b) Tehnica grupului nominal
c) Metoda drumului critic
d) Tehnica Delphi
e) Tehnica Brainwriting.
Alegeți răspunsul incorect.
110. Managerul de proiect trebuie să urmărească permanent
următoarele aspecte; care dintre cele enumerate mai jos nu
se corelează cu enunţul anterior?
a) identificarea responsabilităţilor funcţionale care vor asigura
tuturor activităţilor finalizate;
b) minimizarea nevoii de a se întocmi rapoarte aproape continuu,
referitor la activităţile derulate;
c) identificarea necesarului de timp pentru buna planificare a
agendei de proiect;
d) identificarea instituţiei de credit care va garanta cofinanțarea;
e) măsurarea permanentă a indicatorilor principali ai proiectului
(financiari, timp, resurse atrase) şi evaluarea intermediară a
utilizării tuturor resurselor pe care proiectul le-a folosit pentru
finalizarea proiectului.
123
111. Factorii de succes ai proiectului sunt:
a) nivelul de salarizare al echipei de proiect;
b) numărul partenerilor din administraţia centrală;
c) maturitatea organizaţională a managementului proiectului şi
practica managementului;
d) rambursarea făcută la termen;
e) aplicarea procedurilor personalizate ale controlului intern.
112. În ce constă produsul final al proiectului ?
a) multitudine de soluţii tehnice şi logistice;
b) nouă direcţie generală într-un minister;
c) transferul de Know-how dintr-o altă ţară;
d) temă de cercetare internaţională;
e) schimbarea legislaţiei într-un domeniu.
113. Pentru identificarea riscurilor, orice manager de proiect
trebuie să îşi pună următoarele întrebări. Care dintre
întrebări nu este în contextul riscului de proiect?
a) ce reprezintă riscul pentru proiectul în curs?;
b) ce reprezintă riscul pentru o anumită activitate a proiectului?;
c) care sunt riscurile care pot apărea?;
d) care este riscul de îmbolnăvire al echipei?;
e) care este probabilitatea lor de manifestare?.
114. Ce se înţelege prin resurse în cadrul unui proiect? Care
este enunţul greşit?
a) oameni - operatorii, funcţionarii şi conducătorii reprezintă tot
atâtea categorii de personal angajat al organizaţiei care
dezvoltă proiectele;
b) bani - mijloacele financiare reprezintă resursa cea mai
generală cu ajutorul căreia se poate achiziţiona oricare altă
resursă umană, tehnică etc.;
c) echipamente - utilajele reprezintă resurse în condiţiile în care
îşi aduc un aport la dezvoltarea proiectului;
124
d) timp - includerea timpului în categoria resurselor reprezintă
un demers total dar justificat prin influenţa pe care o are
asupra proiectului;
e) mijloacele de transport - numărul şi tipul maşinilor care
asigură deplasarea membrilor echipei.
115. În cererea de finanţare trebuie făcută o scurtă descriere
a proiectului care cuprinde planul de acţiuni şi metode de
realizare. Care este elementul greşit?
a) planul acţiunilor şi termenele de realizare;
b) persoanele responsabile de implementare;
c) metodele concrete de realizare a activităţilor;
d) informaţii specifice proiectelor privind mass-media (tiraj, număr
ediţii, aria de acoperire, frecvenţă, oră de difuzare, nr. de abonaţi
etc);
e) comunităţile străine beneficiare.
116. În planul proiectului pot apărea o serie de riscuri; care
este enunţul greşit dintre cele de mai jos?
a) obiective nefezabile;
b) inexistenţa unui plan detaliat care să ia în considerare toate
cele 4 elemente caracteristice unui proiect (timp, buget,
calitate, aşteptările participanţilor);
c) nu există planuri de contingenţă (acţiunile care vor fi
întreprinse în cazul de manifestare a unor evenimente
nedorite);
d) schimbarea managerului de proiect;
e) nu este specificat bugetul pentru fiecare activitate.
117. După câştigarea unei finanţări nerambursabile (grant)
trebuie urmaţi o serie de paşi. Care este enunţul greşit?
a) se semnează contractul de finanţare;
b) se acordă prima tranţă din suma totală acordată ca finanţare
nerambursabilă;
125
c) beneficiarul realizează rapoarte periodice, care sunt remise
spre analiză şi aprobare finanţatorului;
d) în urma aprobării rapoartelor periodice, sunt acordate celelalte
tranşe din suma totală;
e) după finalul proiectului, se realizează evaluarea finală a
acestuia; la această activitate participă beneficiarul,
finantatorul, reprezentantul Ministerului de Finanţe şi Media.
118. Fazele unui proiect sunt:
a) conceperea proiectului, formarea echipei, execuţia bugetară;
b) scrierea cererii de finanţare, derularea proiectului,
diseminarea în media a rezultatelor proiectului;
c) concepere, planificare, implementare, evaluare, control;
d) planificare, gestionare resurse, implementare, efectuare plăţi;
e) identificare parteneri, scriere proiect, derulare proiect,
închidere proiect.
119. Concepţia integrată asupra managementului proiectelor
ia în considerare 4 elemente de bază ale unui proiect:
a) Timpul, Bugetul (resurse), Calitatea, Aşteptările
participanților;
b) Bugetul, Numărul membrilor echipei, Managementul calităţii,
Numărul partenerilor;
c) Calitatea, Aşteptările partenerilor, Respectarea Termenelor,
Buget;
d) Locaţia, Beneficiarii, Bugetul, Autorizaţiile obţinute;
e) Locaţia, Calitatea, Respectarea legislaţiei, Distanţa dintre
finanţator şi beneficiari.
120. Managementul proiectelor trebuie permanent corelat cu
informaţii şi cunoştinţe teoretice şi practice din:
a) management general, drept, economie, informatică;
b) drept, geografie, securitate regională, ecologie;
c) protecţia mediului, agronomie, politică şi etică;
126
d) informatică, ecoturism, contencios administrativ, matematici
economice;
e) protecţia mediului, dezvoltare regională, teorii educaţionale.
121. Identificaţi formularea care nu face parte din categoria
factorilor situaţionali cu influenţă asupra stilului de
conducere:
a) caracteristicile personale;
b) deciziile de grup;
c) tendinţa de a forţa norocul;
d) sursele de putere ale conducătorului;
e) structura sarcinilor.
122. Identificaţi formularea ce reprezintă regulă pentru
sporirea încrederii în interiorul echipelor de proiect:
a) competenţa de a-şi perfecţiona propriul stil de conducere;
b) competenţa de a identifica problemele şi variabilele-cheie;
c) competenţa de a administra grupul în situaţii conflictuale
interne;
d) să fie corect faţă de echipă.
e) competenţa de a efectua transformarea subordonaţilor
profesionişti în profesionişti.
123. Identificaţi formularea ce nu reprezintă o funcţie a
comunicării:
a) funcţia de codificare a mesajului;
b) funcţia de informare;
c) funcţia de comandă şi instruire;
d) funcția de motivare;
e) funcţia de instruire.
124. Managementul proiectelor are în vedere abordarea
integrată a mai multor tipuri de management. Care este
enunţul greşit?
127
a) managementul calităţii şi managementul costului;
b) managementul resurselor umane;
c) managementul energiilor regenerabile;
d) managementul managementul riscului şi managementul
integrării proiectelor;
e) managementul timpului.
125. În cazul proiectelor mari, de anvergură, aceste vor fi
divizate în componente mai uşor de coordonat, numite:
a) componente structurale;
b) subdiviziuni;
c) subproiecte;
d) structuri profesionale;
e) subdiviziuni finanţate structural.
126. Dintre procesele ajutătoare ale controlului în proiecte
recunoaştem:
a) controlul şi verificarea managerului de proiect;
b) controlul timpului;
c) controlului costului şi al calităţii;
d) controlul standardelor IT;
e) controlul relaţiilor de muncă şi comunicările la REVISAL.
127. Procesele planificării proiectului sunt:
a) procese de identificare şi raportare;
b) procese de analiză şi ajustare;
c) procese fundamentale şi procese ajutătoare;
d) procese de studiu şi cercetare;
e) procese de reglementare și legiferare.
128. Alegeţi varianta incorectă de răspuns: În cadrul
managementului proiectului, obiectivele principale ale
procesului de control se pot materializa în:
a) controlul de tip merge;
128
b) administrarea resurselor alocate proiectului;
c) controlul cibernetic;
d) postcontrolul.
e) controlul de tip nu merge.
129. Identificaţi formularea ce nu se referă la activităţile prin
care se realizează controlul:
a) verificarea progreselor realizate;
b) evaluarea personalului;
c) reacţii diverse la postcontrol;
d) controlul input-urilor.
e) schimbarea personalului.
130. Identificaţi formularea care se referă la efectele
furnizării la timp la rapoartelor detaliate de audit:
a) note subiective;
b) planificarea mai realistă;
c) rapoarte – indicatori indirecţi;
d) caracterizări verbale;
e) strângerea de noi informații
131. Alegeţi varianta incorectă de răspuns: Pierderea poate
lua, în cazul unui proiect, următoarele forme:
a) produsele finale au o calitate îndoielnică sau inferioară celei
proiectate iniţial;
b) intervalul de timp dintre faza de planificare şi faza de execuţie
este mai extins;
c) resursele nu au fost exploatate în mod eficient, sunt epuizate
sau deteriorate;
d) termenul pentru livrarea produsului final şi pentru închiderea
proiectului a fost depăşit;
e) proiectul este un eşec total.
129
132. Printre strategiile optime de răspuns pentru reducerea
riscurilor în cadrul proiectelor nu se numără:
a) acceptarea riscurilor;
b) evitarea riscurilor;
c) monitorizarea riscului şi pregătirea planului pentru situaţii
imprevizibile;
d) transferul riscurilor;
e) majorarea sistematică a riscurilor.
133. Riscurile în proiecte apar încă de la concepţia iniţială a
proiectului, fiind de obicei generatoare de respingere a
finanţării. Acestea se pot materializa în:
a) armonizarea obiectivelor proiectului cu cele ale programului
de finanţare;
b) grupuri-ţintă alese greşit;
c) construcţie eronată a bugetului;
d) beneficii necuantificate corespunzător;
e) echipă de proiect fără calificările sau experienţă.
Alegeți răspunsul incorect.
134. Pentru implementarea abordării, ca procese a sistemului
de managementul calităţii, se poate aplica următoarea
metodologie:
a) identificarea proceselor din organizaţie pentru întregul sistem;
b) planificarea proceselor;
c) implementarea, managementul şi măsurarea proceselor;
d) analiza proceselor altor proiecte asemănătoare;
e) acţiuni corective, acţiuni preventive şi îmbunătăţirea
proceselor.
Alegeți răspunsul incorect.
135. Etapele de planificare, execuţie şi control fac parte din:
a) cererea de finanţare;
b) ciclul de viaţă al unui proiect;
130
c) anexele la bugetul proiectului;
d) matricea logică a proiectului;
e) nota de fundamentare a bugetului.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Androniceanu, A.,Managementul proiectelor cu finanţare
externă, Editura Universitară, Bucureşti, 2004;
2. Avasilicăi, S.,Dezvoltare şi competitivitate prin proiecte,
Casa de Editură Venus, Iaşi, 2004;
3. Baker, S., Bradley, P., Huyton, J., (2002), Principiile
operaţiunilor de la recepţia hotelului, Editura All Beck,
Bucureşti;
4. Băşanu, Ghe., Pricop, M., (2001), Managementul
aprovizionării şi desfacerii, ediţia a II-a revizuită, Editura
Economică, Bucureşti;
5. Băşanu, Ghe., Pricop, M., (2004), Managementul
aprovizionării şi desfacerii, ediţia a III-a, Editura
Economică, Bucureşti;
6. Caraiani, Ghe., Potecea, V., (2010), Negocierea în
afacerile internaţionale – strategii, tactici, uzanţe
diplomatice şi de protocol, Editura Wolters Kluwer,
Bucureşti;
7. Ciobanu, G. (coord.), (2009), Tranzacţii economice
internaţionale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
8. Ciobanu, I., Ciulu,R., (2005), Strategiile competitive ale
firmei, Editura Polirom, Iaşi; 9. Constantinescu, D., Nistorescu, T.,Managementul proiectelor –
fundamente, metode și tehnici, Editura Sitech, Craiova, 2008;
10. Cruceru, A.; Zirra, A., Munteanu, A.C.,Managementul proiectelor –
suport de curs, Editura Universitară, București, 2012;
11. Danciu, V., (2004), Marketing strategic competitiv – o
abordare internaţională, Editura Economică, Bucureşti;
131
12. Diaconescu, M., (2005), Marketing, Editura Universitară,
Bucureşti;
13. Dimitrescu, M.,Managementul modern între autoritate şi
influenţă, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008;
14. Emilian, R., Ţigu, G., (2002), Managementul operaţiunilor
în întreprinderile de servicii, Editura ASE, Bucureşti;
15. Emilian, R. (coord.), (2001), Iniţiere în managementul
serviciilor, Editura Expert, Bucureşti;
16. Florescu, C. și colab., (2003), Marketing – dicţionar
explicativ, Editura Economică, Bucureşti.
17. Marinescu, P.,Management de proiect, Editura
Universităţii, Bucureşti, 2005; 18. Mochal, T., Mochal J.,Lecţii de management de proiect, Editura
Codecs, Bucureşti, 2003;
19. McGrath, (2016), Cele mai importante 76 de întrebări și
răspunsuri din management, Editura Niculescu, București;
20. Neagu, C.,Managementul operaţional al proiectelor,
Editura Bren, Bucureşti, 2005;
21. Nicolescu, O., Popa, I.; Dumitrașcu, D., (2017), Studii de
caz relevante privind managementul organizațiilor din
România, Editura Pro Universitaria, București;
22. Nistorescu, T., (2013), Strategia întreprinderii și avantajul
concurențial, Editura Prouniversitaria, București; 23. Rădulescu, C.V.,Competitivitate și performanță prin managementul
proiectelor, Editura Universitară, București, 2012;
24. Roberts, P.,Ghid pentru managementul proiectelor, Editura
Comunicare, București, 2017;
25. Simionescu, A.; Bușe, F.; Bud, N., Managementul proiectelor, Editura
Economică, București, 2008;
26. Toma, M., (2014), Fundamentele diagnosticului global-
strategic, Editura Bibliotheca, Târgovişte.
27. Vasilescu, I.,Managementul proiectelor, Editura Eficon
Press, Bucureşti, 2005.
132
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. b 21. e 41. d 61. b 81. a 101. e 121. c
2. c 22. b 42. d 62. b 82. b 102. c 122. d
3. a 23. e 43. a 63. a 83. b 103. a 123. a
4. e 24. a 44. a 64. a 84. a 104. e 124. d
5. d 25. c 45. a 65. c 85. e 105. b 125. a
6. c 26. a 46. b 66. e 86. d 106. d 126. c
7. c 27. c 47. d 67. d 87. b 107. a 127. c
8. b 28. b 48. e 68. b 88. c 108. a 128. b
9. a 29. e 49. c 69. e 89. a 109. c 129. c
10. d 30. e 50. c 70. b 90. c 110. d 130. b
11. b 31. d 51. c 71. a 91. e 111. b 131. b
12. d 32. e 52. c 72. c 92. d 112. d 132. e
13. c 33. a 53. c 73. e 93. b 113. c 133. a
14. e 34. c 54. a 74. b 94. c 114. d 134. d
15. e 35. e 55. b 75. b 95. b 115. b 135. d
16. b 36. c 56. d 76. a 96. b 116. a
17. b 37. a 57. c 77. a 97. b 117. e
18. e 38. b 58. d 78. b 99. d 118. e
19. b 39. d 59. b 79. a 99. a 119. e
20. a 40. c 60. a 80. b 100. c 120. e
133
1. Sunt funcţiuni ale firmei:
a) cercetarea-dezvoltarea, comercială, financiar-contabilă,
producţia, de personal;
b) antrenarea, coordonarea, cercetarea-dezvoltarea;
c) comercială, de personal, financiar-contabilă, controlul,
producţia;
d) managementul resurselor umane, financiar-contabilă,
producția;
e) previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, control-
evaluarea.
2. Constituie ceea ce numim managementul resurselor
umane:
a) funcţiile de previziune şi coordonare;
b) funcţiile de organizare, coordonare şi antrenare;
c) funcţiile de coordonare, control-evaluare şi previziune;
d) funcţiile de coordonare, organizare și control;
e) funcţiile de previziune și evaluare.
3. Organizația reprezintă: a) o firmă;
b) o colectivitate umană care realizează bunuri sau prestează
servicii;
c) o unitate socială în care se încadrează și se integrează fiecare
membru în scopul realizării unor obiective prestabilite;
d) o organizație care desfășoară activități ce aduc profit;
TESTE GRILĂ
1. MANAGEMENTUL
RESURSELOR UMANE
2. COMERȚ ELECTRONIC
134
e) o întreprindere mică sau mijlocie.
4. Funcţiunea de personal a firmei implică activități de:
a) atragere a resurselor umane, gestionarea salariilor şi a nevoii
de personal a firmei;
b) utilizare a resurselor financiare de către oameni;
c) menținere a sistemului de relații cu alte firme;
d) utilizare a resurselor umane ale firmei pentru obținerea de
profit;
e) relaționare între persoanele care își desfășoarăactivitatea într-
o organizație.
5. Decizia de selectare a personalului pentru o firmă
aparţine: a) managerului şi salariaţiilor;
b) managerului de personal și managerului general;
c) managerului tehnic;
d) șefului compartimentului/departamentului de resurse umane;
e) acționarilor.
6. Specializarea organizatorică se realizează pe baza
următorilor factori:
a) produs/proiect;
b) regiune, proiect, produs;
c) funcțiune, produs/serviciu, localizare geografica, proiect;
d) regiune, produs, serviciu;
e) funcțiune, produs, serviciu.
7. Elementele componente ale organizației productive sunt: a) scopul, obiectivele, oamenii, structura, tehnologia, mediul
extern, cultura și valorile organizaționale;
b) viziunea, misiunea, obiectivele, mijloacele, resursele,
termenele;
135
c) cunoștintele, tehnologiile, oamenii, valorile, cultura,
informațiile;
d) scopul, obiectivele și termenele de realizare a obiectivelor;
e) viziunea, misiunea, strategia și politicile.
8. Obiectivele planificării resurselor umane constau în
obţinerea:
a) timpului optim necesar efectuării operațiilor de lucru;
b) oamenilor potriviţi, cu cunoştinţele, abilităţile şi experienţa
necesare desfășurării unei anume activități;
c) celor mai reduse costuri de producție;
d) celor mai mici costuri cu manopera;
e) profitului.
9. Analiza posturilor reprezintă:
a) procesul de prognozare a necesarului de personal;
b) procesul de compărare a posturilor existente cu cele nou
create;
c) procedeul prin care se determină sarcinile, activitățile,
competențele și responsabilitățile specifice unui post;
d) modul de realizare a structurii organizatorice;
e) procesul de stabilire a categoriilor de personal ce va fi angajat.
10. După modul de îmbinare și raporturile care se stabilesc
între subdiviziunile organizatorice, structurile organizatorice
sunt:
a) structura organizatorică ierarhică, funcțională și ierarhic-
funcțională;
b) structura organizatorică de conducere și de execuție;
c) structura organizatorica funcționalăși operațională;
d) structura organiatorică tip piramidăși liniară;
e) structura organizatorică formalăși informală.
136
11. În analiza postului se pot utiliza metodele:
a) metoda chestionarului, metoda incidentelor critice, metoda
brainstorming;
b) metoda observării, metoda autodescrierii zilnice, metoda
interviului;
c) metoda comportamentului adecvat, metoda check-list, metoda
Delphy;
d) metoda autoevaluării și metoda controlului;
e) metoda chestionarului și metoda observării.
12. Principalele tipuri de teste folosite în evaluarea
psihologică sunt:
a) teste preliminare, testele de inteligenţă, teste de orientare;
b) teste de rezistență, teste de aptitudini, teste finale;
c) testele de inteligenţă, testele de personalitate şi testele de
aptitudini;
d) testele de evaluare a capacității de concentrare;
e) testele de examinare pe parcursul desfășurării activității la
locul de muncă.
13. Motivarea personalului este:
a) un comportament adaptat de personal în vederea atingerii
scopurilor;
b) un comportament adaptat de manager în vederea sancționării
angajaților;
c) asigurarea unui climat organizațional eficient;
d) un comportament adaptat de manager în vederea motivării
angajaților;
e) realizarea obiectivelor individuale la locul de muncă.
14. Performanța în muncă a angajaților depinde de:
a) conditiile bune de muncă, experiența și dorința de
autodepășire;
137
b) mediul de muncă, abilitățile personalului, motivația
personalului;
c) mediul de lucru, stimulentele, capacitatea de muncă;
d) sănătatea și securitatea muncii;
e) capacitatea managerului de a-i motiva pe angajați.
15. Piața muncii se poate defini astfel:
a) mecanism complex, care asigură reglarea cererii și a ofertei de
forță de muncă atât prin decizii libere ale subiectilor
economici cât și prin intermediul salariului nominal;
b) negocierea permanentăîntre purtătorii ofertei de muncăși cei
ai cererii de muncă sub aspect cantitativ și structural;
c) spatiu economic unde se încheie tranzacții în mod liber între
deținătorii de capital în calitate de cumpărători și posesorii de
forță de muncăîn calitate de vânzători;
d) piața unde se întâlnesc cererea și oferta de forță de muncă;
e) spațiul unde se derulează activitățile economice.
16. Soluţia la problema îmbătrânirii demografice este:
a) menţinerea persoanelor vârstnice în activitate;
b) disponibilizarea persoanelor vârstnice;
c) pensionarea;
d) identificarea de forță de muncă tânară provenită din alte țări;
e) încurajarea natalității în țara respectivă pentru a contracara
efectul îmbătrânirii populației.
17. Programul de muncă prin ore suplimentare presupune:
a) eficiența din punct de vedere al costurilor;
b) utilizarea personalului existent și poate fi aplicată cu
minimum de preaviz sau fără;
c) angajatul este de acord sa fie disponibil pentru a munci un
anumit număr de ore în plus pe săptamană;
d) angajatul este ineficient și de aceea sunt necesare orele
suplimentare;
138
e) ineficiența din punct de vedere organizatoric și al costurilor.
18. În domeniul sănătății și securității în muncă, angajatorul
este obligat să țină seama de:
a) adaptarea la schimbările tehnologice;
b) adoptarea măsurilor de protecție individuală cu prioritate față
de măsurile de protecție colectivă;
c) aducerea la cunoștință salariaților a instrucțiunilor corespun-
zătoare de protecție la locul de muncă;
d) ședinte lunare de protecția muncii;
e) cursuri periodice de SSM.
19. Organigramele pot fi:
a) de tip piramidă, circular, liniar;
b) de tip circular, liniar, pe zone geografice;
c) de tip liniar, pe proiecte, mixte ;
d) de tip piramidă, regionale;
e) de tip ciorchine, liniare.
20. Fișa de post este:
a) anexa la organigrama;
b) documentul de management al resurselor umane care
sintetizează elementele caracteristice ale unui post și este
anexă a contractului individual de muncă;
c) instrument managerial care conține numai descrierea postului;
d) anexă la convenția de colaborare;
e) descrierea aptitudinilor persoanei care ocupă postul.
21. Relaţiile de autoritate pot fi :
a) ierarhice, de cooperare, de delegare;
b) de subordonare, de control,de delegare;
c) ierarhice, funcționale, de stat major ;
d) de control, de reprezentare;
e) de mandat, de reprezentare.
139
22. În orice organizatie, politica salarială urmărește:
a) recompensarea angajaților pentru efortul depus, pentru
loialitate, experiențăși realizări;
b) atragerea unui număr suficient de angajați;
c) păstrarea angajaților necalificați cu salarii mici;
d) reducerea salariilor;
e) creșterea salariilor angajaților.
23. Regulamentul de Organizare și Funcționare este
instrumentul de organizare folosit pentru:
a) completarea organigramei;
b) descrierea detaliată a structurii organizatorice și stabilirea
regulilor de funcționare din firmă;
c) stabilirea regulilor de ordine interioară ale organizației;
d) regulile după care funcționează orice organizație;
e) statutul organizației.
24. Comunicarea formală verticală constă în:
a) transmiterea de mesaje de la nivelurile ierarhice superioare
către baza piramidei ierarhice;
b) transmiterea de mesaje între colegi, în cadrul aceluiași
compartiment sau între persoane din diferite compartimente,
aflate pe aceleași niveluri ierarhice;
c) transmiterea de mesaje între șefi și subalterni, atât pe cale
verbală, cât și sub celelalte forme de comunicare
interpersonală, de jos în sus și de sus în jos;
d) transmiterea de mesaje în interiorul organizației;
e) transmiterea de mesaje de sus în jos și de jos în sus.
25. Comunicarea formală orizontală constă în:
a) transmiterea de mesaje între colegi, în cadrul aceluiași
compartiment sau între persoane din diferite compartimente,
aflate pe aceleași niveluri ierarhice;
140
b) transmiterea de mesaje între șefi și subalterni, atât pe cale
verbală, cât și sub celelalte forme de comunicare
interpersonală;
c) transmiterea de mesaje de la nivelurile ierarhice superioare
către baza piramidei ierarhice;
d) transmiterea de informatii catre colefii din celelalte
compartimente;
e) comunicarea între șefi și subalterni din același compartiment
/departament.
26. Care sunt consecințele evaluării personalului?
a) creșterea performanțelor angajatului în mod sistematic și
planificat, disponibilizare;
b) elaborarea unui plan de îmbunătățire a caracterisiticilor
postului, promovare sau transfer, formare profesională pentru
perfecționare;
c) analiză salariu, transfer, relocare;
d) formarea personalului necalificat;
e) urmărirea traseului carierei individului.
27. Evaluarea convențională reprezintă:
a) evaluarea continuă a performanței unui angajat, făcută de
șeful său direct în cursul activității obișnuite;
b) evaluarea informală;
c) evaluarea performanțelor angajatului în mod sistematic și
planificat;
d) evaluarea anuală;
e) autoevaluarea.
28. Factorii care influențează acțiunile de instruire sunt:
a) amploarea schimbărilor din mediul extern, schimbările interne
din organizație, gradul de adaptabilitate al forței de muncă;
b) amploarea schimbărilor din mediul extern, schimbările interne
din organizație, perspective comune;
141
c) gradul de adaptabilitate al forței de muncă, învățarea în
echipă, măsură în care conducerea consideră instruirea un
factor motivator;
d) lipsa de pregătire și perfecționare a unora dintre angajați;
e) lipsa de calificare și competențe specifice postului pentru
angajat.
29. Formarea profesională a angajaţilor se poate realiza în
următoarele moduri:
a) ucenicie organizată la locul de muncă, învățarea prin
experiența, instruirea managerială;
b) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate,
formare individualizată, ucenicie organizată la locul de
muncă;
c) cursuri de calificare și perfecționare derulate cu furnizori de
formare acreditați;
d) formare colectivă, stagii de adaptare profesională la cerinţele
postului şi ale locului de muncă, delegarea sarcinilor;
e) participarea la sesiuni interne de coaching și mentoring.
30. Consilierea profesională poate fi descrisă ca:
a) un proces interactiv între formare, monitorizare, activități
practice și interviuri personale formale;
b) activitate în cadrul căreia o persoană este ajutată să se
dezvolte și să accepte o imagine completă despre sine;
c) ansamblul activităților care îi ajută pe participanți (clienți) să
conștientizeze calificarea și abilitățile de care dispun;
d) îndrumarea profesionalizată pentru alegerea unei cariere;
e) identificarea posibilităților de încadrare pe piața muncii a
clienților și sprijinirea în găsirea jobului adecvat.
31. Câte cicluri execută funcția for($i=0; $i<=10; $i++)?
a) 11
b) 10
142
c) 9
d) 12
e) 13
32. Care sunt funcțiile de buclă în PHP?
a) while și echo
b) while și try
c) for și while
d) if și else
e) for și unfor
33. Cum întârziem executarea unui cod în PHP?
a) stop
b) while
c) sleep
d) contor
e) plus
34. Cu ce funcție se afișează un șir de caractere în PHP?
a) print
b) delay
c) echo
d) while
e) a+c
35. Care este fisierul de configurare al unui server web care
are activat PHP?
a) init.conf
b) php.ini
c) php.conf
d) httpd.conf
e) php.dat
143
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Gudănescu N., Popescu L. – Managementul Resurselor
Umane, Editura Victor, București, 2013;
2. Lefter, V., Deaconu, A., Marinas, C., Managementul
resurselor umane – Torie și practică, Editura Economică,
Bucureşti, 2008;
3. Moldovan-Scholz, M. - Managementul resurselor umane
Editura Economică, Bucureşti, 2000.
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. a 8. b 15. c 22. a 29. b
2. b 9. c 16. a 23. b 30. c
3. c 10. a 17. b 24. c 31. a
4. a 11. b 18. c 25. a 32. c
5. b 12. c 19. a 26. b 33. c
6. c 13. a 20. b 27. c 34. e
7. a 14. b 21. c 28. a 35. b
144
TESTE GRILĂ
1. ECONOMIA
ÎNTREPRINDERII
1. Agenţii economici:
1. sunt persoane sau grupuri de persoane fizice şi/sau juridice;
2. se identifică cu subiecţii de proprietate;
3. au ca obiectiv principal obţinerea de profit.
a) 1+2;
b) 1+3;
c) 2+3;
d) 1+2+3;
e) nicio variantă corectă.
2. Întreprinderea economică:
1. utilizează un complex de resurse în vederea realizării
obiectivelor;
2. funcţionează ca un sistem închis;
3. prezintă o dimensiune tehnico-materială.
a) 1+3;
b) 2+3;
c) 1+2;
d) 1+2+3;
e) nicio variantă corectă.
3. În funcţie de criteriul apartenenţei naţionale, în-
treprinderile pot fi:
1. industriale;
2. comerciale;
145
3. multinaţionale;
4. mixte.
a) 1+2+3;
b) 1+2;
c) 3+4;
d) 1+4;
e) 1+3.
4. Începutul anilor ’60 a fost marcat de dezvoltarea:
a) întreprinderilor mijlocii;
b) întreprinderilor mari;
c) întreprinderilor mici;
d) microîntreprinderilor;
e) tuturor întreprinderilor.
5. Macromediul organizaţiei cuprinde:
a) mediul economic;
b) furnizorii;
c) clienţii;
d) firmele concurente;
e) organismele publice.
6. Micromediul întreprinderii include:
1. organismele publice;
2. mediul cultural;
3. clienţii;
4. mediul tehnologic.
a) 1+2+3;
b) 1+3;
c) 2+4;
d) 1+2+3+4;
e) 1+2+4.
146
7. Dimensiunile primare ale unei întreprinderi se referă la:
a) controlul fluxului muncii;
b) concentrarea autorităţii;
c) structura activităţilor;
d) procedurile formalizate ale organizaţiei;
e) numărul legăturilor din mediu.
8. Dimensiunile fundamentale ale întreprinderii sunt:
a) standardizarea;
b) organizarea generală;
c) structura activităţilor;
d) specializarea;
e) calitatea.
9. În mediul schimbător:
a) schimbările se produc la intervale mari de timp;
b) se pot prevedea, în general, modificările;
c) îşi desfăşoară activitatea, în present, un număr redus de
organizaţii;
d) funcţionează numai firmele din ramurile de vârf;
e) influențează numai firmele mari.
10. Întreprinderea are următoarele roluri:
1. cultural;
2. social;
3. politic;
4. economic.
a) 1+2+3;
b) 2+4;
c) 1+3;
d) 2+3;
e) 1+4.
147
11. Rolul economic al întreprinderii se referă la:
1. împlinirea profesională a salariaţilor;
2. atragerea şi combinarea factorilor de producţie;
3. finalizarea activităţii desfăşurate prin producerea de bunuri şi
servicii;
4. satisfacerea preferinţelor consumatorilor.
a) 1+2+3;
b) 2+3;
c) 1+2+4;
d) 1+4;
e) 2+4.
12. Performanţa unei întreprinderi prezintă o dimensiune:
1. materială;
2. economică;
3. tehnică;
4. culturală.
a) 2+3;
b) 1+2+3;
c) 1+4;
d) 1+3+4;
e) 1+2+3+4.
13. Funcţiunile întreprinderii:
a) nu sunt noţiuni abstracte;
b) au un caracter specific;
c) prezintă ponderi diferite în funcţie de specificul activităţii
desfăşurate;
d) sunt prezente doar în anumite întreprinderi;
e) prezintă ponderi egale în cadrul întreprinderilor.
14. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare:
a) vizează şi introducerea unor noi metode şi tehnici cu caracter
organizatoric;
148
b) se regăseşte în toate organizaţiile;
c) nu este corelată cu funcţiunea de producţie;
d) comensurează veniturile şi cheltuielile;
e) presupune activităţi care nu utilizează resurse.
15. Funcţiunea financiar-contabilă:
1. presupune activităţi care utilizează resurse financiare;
2. nu prezintă un caracter corectiv;
3. comensurează veniturile şi cheltuielile.
a) 1+2;
b) 1+3;
c) 2+3;
d) 1+2+3;
e) nici o variantă corectă.
16. Funcţiunea de producţie:
a) nu are în vedere pregătirea producţiei;
b) se manifestă diferit, în funcţie de profilul organizaţiei;
c) se manifestă egal, îndiferent de profilul organizaţiei;
d) nu include activitatea de aprovizionare tehnico-materială;
e) prezintă o importanţă majoră în firmele comerciale.
17. Funcţiunea comercială:
a) cuprinde şi activitatea de marketing;
b) nu include activitatea de aprovizionare tehnico-materială;
c) vizează introducerea unor noi produse şi tehnologii;
d) are în vedere activitatea de evidență financiară
e) presupune activităţi care nu utilizează resurse.
18. Funcţiunea de personal:
a) începe cu activitatea de selecţie a personalului;
b) are în vedere motivarea, perfecţionarea şi promovarea
resurselor umane;
c) se manifestă egal, îndiferent de profilul organizaţiei;
149
d) presupune activităţi care nu utilizează resurse;
e) nu presupune protecţia salariaţilor.
19. Structura organizatorică este influenţată de:
a) dimensiunea întreprinderii;
b) sistemul informaţional bancar;
c) ponderea salariaţilor tineri în cadrul firmei;
d) sistemul monetar bancar;
e) nu presupune protecţia salariaţilor.
20. Structura funcţională:
a) nu este sinonimă cu structura de conducere;
b) cuprinde structura de producţie şi concepţie;
c) este parte componentă a structurii organizatorice.
d) nici o variantă corectă.
e) nu presupune protecţia salariaţilor.
21. Printre componentele structurii funcţionale se regăsesc:
1. postul;
2. locul de muncă;
3. atelierul de producţie;
4. compartimentul.
a) 1+2+3
b) 1+4
c) 2+3+4
d) 2+3
e) 1+3+4
22. Organigrama:
1. constituie o expresie a organizării informale;
2. se realizează pe baza unor reguli specifice;
3. este o reprezentare grafică a structurii organizatorice.
a) 2+3
b) 1+2
150
c) 1+3
d) 1+2+3
e) nicio variantă corectă.
23. Organizarea informală:
a) nu are conexiuni cu organizarea formală;
b) prezintă un caracter oficial;
c) este paralelă cu organizarea formală.
d) nicio variantă corectă;
e) se referă la organizarea resurselor întreprinderii.
24. Funcţia de previziune a managementului unei între-
prinderi:
a) vizează identificarea resurselor necesare realizării obiectivelor
întreprinderii;
b) urmăreste alocarea resurselor pe activități;
c) nicio variantă corectă;
d) întărirea autocontrolului pentru fiecare angajat în parte;
e) are în vedere organizarea resurselor întreprinderii.
25. Activitatea de organizare:
a) cuprinde numai organizarea producţiei;
b) are în vedere antrenarea resurselor umane în adoptarea
deciziilor;
c) reuneşte trei componente de bază ale întreprinderii;
d) nici o variantă corectă;
e) urmăreste alocarea resurselor pe activități.
26. Exercitarea funcţiei de comandă presupune:
a) motivarea salariaţilor în îndeplinirea sarcinilor;
b) sincronizarea în timp şi spaţiu a deciziilor şi acţiunilor
managerilor şi angajaților;
c) întărirea autocontrolului pentru fiecare angajat în parte;
d) nicio variantă corectă;
151
e) o serie de aspecte ce au în vedere activitatea de aprovizionare
tehnico-materială
27. Deciziile strategice:
a) se adoptă la nivelul eşaloanelor manageriale inferioare/ de jos;
b) au în vedere un orizont redus de timp;
c) vizează activitatea de ansamblu a întreprinderii;
d) se adoptă la nivelul eşaloanelor manageriale medii;
e) nicio variantă corectă
28. Deciziile tactico-operative:
a) se referă la o perioadă mai scurtă de timp;
b) sunt sinonime cu deciziile-cadru;
c) se referă la o perioadă mai lungi de timp;
d) se adoptă la nivelul superior al conducerii;
e) nici o variantă corectă.
29. Sistemul informaţional:
1) este parte componentă a sistemului informatic;
2) furnizează informaţii sistemului decizional;
3) trebuie să asigure tratarea unitară a informaţiilor;
4) trebuie să asigure tratarea neunitară a informaţiilor;
5) nici o variantă corectă.
a) 2+3
b) 5
c) 1+2+3
d) 1+2
e) 2+4
30. Dintre funcţiile sistemului informaţional, menţionăm:
1) funcţia operaţională;
2) funcţia organizatorică;
3) funcţia documentară.
a) 1+3
152
b) 1+2
c) 2+3
d) 1+2+3
e) nicio variantă corectă
31. Managerul care promovează un stil de conducere
persuasiv:
a) adoptă decizii fără a ţine cont de opiniile salariaţilor;
b) îşi consultă colaboratorii în procesul decizional;
c) încearcă să obţină adeziunea subordonaţilor înainte de
momentul aplicării deciziei;
d) nicio variantă corectă;
e) conduce prin intermediul altor persoane
32. În funcţie de scopul urmărit, există următoarele tipuri de
strategii:
1) strategii de consolidare;
2) strategii inovaţionale;
3) strategii de dezvoltare;
4) strategii de produs.
a) 2+4
b) 1+2+3+4
c) 3+4
d) 1+2
e) 1+4
33. După sfera de cuprindere, strategiile economice pot fi:
1) de redresare;
2) parţiale;
3) globale.
a) 1+2+3
b) 2+3
c) 1+3
d) 1+2
153
e) nicio variantă corectă
34. Planificarea:
1) este o funcţiune de bază a managementului;
2) se realizează în mod obligatoriu pe termen lung;
3) poate fi strategică şi tactică.
a) 1+3
b) 1+2
c) 2+3
d) 1+2+3
e) nicio variantă corectă
35. Planul economic:
1) nu are în vedere activitatea de comerţ exterior;
2) constituie un instrument esenţial în activitatea de conducere;
3) concretizează prevederile strategiei economice.
a) 2+3
b) 1+3
c) 1+2
d) 1+2+3
e) nicio variantă corectă
36. Mediul extern al întreprinderii determină o serie de
efecte asupra întreprinderii, efecte referitoare, de exemplu,
la:
1) adoptarea de structuri organizatorice rigide, adecvate
frecvenței, complexității și amplitudinii schimbărilor;
2) multiplicarea „punctelor de contact” între întreprindere și
mediul ei extern, astfel încât să poată fi sesizate operativ și corect
schimbările;
3) diferențierea modului de definire a atribuțiilor în cadrul
activităților, în funcție de gradul de afectare a acestora la
schimbările mediului;
4) scăderea importanței activităților de prognoză a schimbărilor.
154
a) 1+2+4
b) 2+3
c) 1+3
d) 1+4
e) 1+2+3
37. Rolul economic al întreprinderii se poate concretiza în
următoarele direcții:
1) atragerea și combinarea factorilor de producție, urmărindu-se
obținerea unor rezultate bune, la costuri reduse. In acest scop, în
cadrul întreprinderii se acționează pentru optimizarea factorilor
de producție de care se dispune;
2) finalitatea activității desfășurate rămâne producerea de bunuri
și servicii. In acest scop, se urmărește să se producă la costuri
maxime, realizându-se, reînnoindu-se și combinându-se în
permanența factorii de producție, în funcție de cerințele pieței;
3) distribuirea veniturilor, acest lucru corespunzand actiunilor
specializate de remunerare a factorilor de productie utilizati. O
asemenea repartitie se face deci catre personalul angajat (sub
forma salariilor), stat (impozite si taxe), creditori (dobanzi,
comisioane), organisme sociale (cotizatii cu caracter social),
asociati (dividende) si intreprindere (autofinantare).
a) 1+2+3
b) 1+2
c) 2+3
d) 1+3
e) nicio variantă corectă
38. În funcție de modificarea componentelor mediului, de
natura raporturilor dintre acestea și de efectele declanșate,
mediul extern al firmei cunoaște trei forme de existență:
1) instabil, în cadrul căruia mișcările sunt rare, de mică amploare
și ușor previzibile, un mediu specific unor perioade relativ
limitate;
155
2) schimbător, instabil, un mediu în care schimbările sunt
frecvente, de o amploare variată, acesta fiind tipul obișnuit de
mediu cu care se confruntă întreprinderile din aproape toate
sectoarele de activitate;
3) tulburent, unde schimbările sunt foarte frecvente, de amploare,
cu incidente profunde asupra activității firmei și greu de
anticipat, un mediu „ostil” acesteia.
a) 1+2+3
b) 1+2
c) 2+3
d) 1+3
e) nicio variantă corectă
39. Din combinarea dimensiuni primare ale structurii
(specializarea, adică diviziunea muncii în cadrul firmei,
standardizarea, respectiv procedurile formalizate ale firmei,
formalizarea, care are în vedere gradul de extindere a
procedurilor, regulilor și comunicațiilor scrise în cadrul
firmei, configurația, care se referă la organizarea generală a
firmei, tradiționalismul, adică ponderea procedurilor
standardizate, dar nescrise) rezultă dimensiunile
fundamentale ale întreprinderii, respectiv:
1) structura activităților;
2) concentrarea autorității;
3) controlul fluxului informațiilor;
4) dimensiunea relației activităților auxiliare și funcționale din
cadrul întreprinderii.
a) 1+2+3
b) 2+3+4
c) 1+3+4
d) 1+2+4
e) 1+2+3+4
156
40. Volumul total al activităților funcțiunii de producție este
influențat de o serie de factori precum:
1) pregătirea managerilor,
2) înzestrarea tehnică,
3) materiile prime folosite,
4) complexitatea produselor
a) 1+2+3
b) 2+3+4
c) 1+3+4
d) 1+2+4
e) 1+2+3+4
41. Scopurile întreprinderii reprezintă rezultatele pe care
aceasta și l-a propus și pe care încearcă să le atingă. Gradul
de realizare a scopului propus definește performanța
întreprinderii. O asemenea performanță trebuie privită din
trei unghiuri de vedere:
1) performanța tehnică – aceasta privind utilizarea eficace a
resurselor disponibile, fiind masurată prin productivitatea
obținută. Deci creșterea performanței tehnice este rezultatul
sporirii productivității muncii, dar și a unei cât mai bune
organizări a producției
2) ca performanță economică – aceasta vizând obtinerea unui cât
mai mare venit posibil si exprimând o cerință de rentabilitate
3) ca performanță socială – aceasta vizând, mai întâi,
satisfacerea nevoilor consumatorilor, în sensul oferirii de
produse bune sub raport tehnic, la un pret rezonabil, iar apoi si sa
raspunda asteptarilor propriilor lucrători
4) ca performanta institutionala
a) 1+2+3
b) 2+3+4
c) 1+3+4
d) 1+2+4
e) 1+2+3+4
157
42. În funcție de forma de proprietate a capitalului,
întreprinderile se pot structura în:
a) întreprinderi comerciale
b) întreprinderi multinationale
c) întreprinderi cu capital privat
d) întreprinderi financiar-bancare
e) întreprinderi de producție
43. Printre caracteristicile conceptului de funcțiune nu se
numără:
a) funcțiunea este o notiune matematică
b) funcțiunea are un caracter general
c) funcțiunile au ponderi variabile de la o întreprindere la alta
d) funcțiunile au ponderi egale de la o întreprindere la alta
e) funcțiunile variează ca număr la nivelul întreprinderilor
44. În funcţie de natura și modul de manifestare a
competentelor și responsabilităților, într-o întreprindere se
întâlnesc următoarele tipuri de relații:
1) relații de autoritate
2) relații de cooperare
3) relații de subzistență
4) relații de reprezentare
5) relații de reglementare
a) 1+4+5
b) 2+3+4
c) 1+2+4+5
d) 1+2+4
e) 1+3+4+5
45. Principalele grupuri care constituie organizarea
informală sunt:
1) grupuri orizontale
2) grupuri simetrice
158
3) grupuri verticale
4) grupuri mixte
5) grupuri publice
a) 1+2+4
b) 1+2+3+5
c) 1+2+3+4+5
d) 1+3+4
e) 2+3+5
46. Organizarea informală:
1) are o anumită instabilitate
2) presupune constituirea unor grupuri diferite de oameni
asociaţi într-un mediu de muncă.
3) poate fi controlată oficial de conducători în aceeaşi măsură cu
organizarea formală;
4) îmbunătățește comunicarea
5) încurajează atitudinile pozitive
a) 2+4+5
b) 1+3+4
c) 1+2+4
d) 3+4+5
e) 1+2+5
47. Printre avantajele organizării informale se numără:
1) uşurează sarcinile de muncă ale managerului, încurajând
cooperarea
2) produce zvonuri nedorite în întreprindere
3) oferă stabilitate şi satisfacţie grupurilor de muncă
4) conduce la conflicte interpersonale şi de grup, acestea fiind
dăunătoare organizaţiei
5) respinge, izolează şi tracasează pe cei care nu fac parte din
grup;
a) 1+2+3
b) 1+2+5
159
c) 1+4
d) 1+3
e) 1+2
48. Printre cerințele la care trebuie să răspundă o decizie, se
numără:
1) să fie adoptată la timp
2) să fie formulată clar şi concis
3) să fie fundamentată ştiinţific
4) să nu fie corelată cu deciziile luate anterior
5) să fie adoptată la momentul oportun
a) 1+2+3+4
b) 1+3+4+5
c) 1+2+3+5
d) 1+2+3+4+5
e) 2+3+4+5
49. În funcție de nivelul de informare al decidentului,
deciziile pot fi :
a) individuale, cu un grad ridicat de specializare
b) decizii luate in condiții de ignoranță
c) decizii strategice
d) decizii colective
e) decizii individuale
50. Principalele stiluri de conducere sunt :
1) autocratic
2) pesimist
3) consultativ
4) democratic
a) 1+2+4
b) 1+3+4
c) 1+2+3
d) 1+2+3+4
160
e) 2+3+5
51. În funcţie de dinamica obiectivelor propuse întâlnim :
a) strategii de produs
b) strategii integrate
c) strategii de consolidare
d) strategii adoptate la nivelul întreprinderii
e) strategii adoptate la nivelul managerilor întreprinderii
52. Printre cerintele carora întreprinderea trebuie să le facă
față, pentru atingerea performanței nu se numără:
a) o cerinţă de tehnicitate
b) cerinţă de competitivitate;
c) o cerinţă de legitimitate
d) o cerinta de lichiditate
e) o cerință de lichiditate, tehnicitate și competitivitate
53. Abordarea performanței unei intreprinderi se poate face
prin trei metode de performanțe. Care sunt acelea?
1) eficacitate
2) economicitate
3) eficienta
4) efectivitate
5) eligibilitate
a) 1+2+3
b) 1+4+5
c) 1+3+4
d) 1+2+4
e) 2+3+4
54. Pentru obţinerea rezultatelor aşteptate, un post de muncă
trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 1) autoritatea informală
2) autoritatea formală
161
3) competența profesională
4) regularitatea
5) responsabilitatea
a) 2+3+4
b) 1+2+4
c) 1+4
d) 2+4+5
e) 1+3+5
55. În funcţie de natura şi volumul atribuţiilor şi a nivelului
de delegare a autorităţii, compartimentele pot fi:
1) de baza
2) secundar
3) complex
4) mixt
5) financiar
a) 1+4+5
b) 2+5
c) 1+3
d) 2+4
e) 1+3+5
56. Organigrama ierarhică pleacă de la câteva principii de
bază ale activităţii administrative, printre care se numară:
1) principiul diviziunii muncii
2) principiul echității sociale
3) principiul disciplinei
4) principiul unității de comandă
5) principiul echilibrului
a) 1+2+4
b) 1+3+4+5
c) 1+2+5
d) 1+3+4
e) 2+3+4
162
57. Printre etapele adoptării unei decizii se numără:
1) Etapa conceptuală a deciziei
2) Etapa logică a deciziei
3) Formularea liniilor posibile de acţiune
4) Etapa preliminară deciziei
5) Aplicarea şi urmărirea rezultatelor deciziei
a) 1+4+5
b) 2+4+5
c) 1+3+5
d) 1+2+4
e) 1+3+4
58. Managerul care adoptă un stil de conducere autocratic:
a) adoptă decizii explicând subordonaţilor scopul lor şi
încercând să obţină astfel adeziunea acestora;
b) angajează discuţii cu subordonaţii şi colaborează cu ei în
legătură cu conţinutul şi modul de aplicare a deciziei;
c) adoptă o decizie prin înţelegere reciprocă sau consens cu
colaboratorii şi/sau subordonaţii săi;
d) adoptă decizii fără a ţine seama de părerea, de propunerile
subordonaţilor;
e) adoptă decizii împreună cu colaboratorii
59. Printre funcțiile sistemului informațional deținute într-o
întreprindere se numără :
1) funcția productivă
2) funcția decizională
3) funcția operatională
4) funcția organizatorică
5) funcția documentară
a) 1+4+5
b) 2+3+4
c) 1+2+5
d) 2+3+5
163
e) 1+3+5
60. Sistemul informaţional al întreprinderii trebuie să
respecte mai multe principii. Alegeți varianta incorectă.
a) să fie conceput şi să funcţioneze în concordanţă cu obiectivele
întreprinderii;
b) să se asigurare informaţii cât mai incomplete, prin prelucrarea
datelor;
c) asigurarea flexibilităţii şi a eficienţei sistemului informațional;
d) tratarea informaţiilor să fie făcută în mod unitar din punct de
vedere metodologic;
e) informațiile să fie transmise la timp și corect
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Albu, L., L., Determinanţi ai creşterii economice, ocupării şi
competitivităţii, Academia Română, 2008
2. Constantinescu, D., Cunoştinţe economice fundamentale –
pentru examenele de licenţă, Editura SITECH, 2004
3. Dinu, M., Socol, C., Niculescu, A., Fundamentarea şi
coordonarea politicilor economice în Uniunea Europeană,
Editura Economică, 2006
4. Dobrotă, N., Dicţionar de economie, Editura Economică,
1999
5. Ene, C., M., Economia subterană – Teorie, Modele, Aplicaţii,
Editura Transversal, 2010
6. Nistorescu, T., Constantinescu, D., Economia întreprinderii,
Editura Universitaria, 2012
7. Pelinescu, E., Impactul politicilor de creditare asupra
economiei româneşti, Editura PIM, 2008
164
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. b 31. c
2. a 32. a
3. c 33. b
4. b 34. a
5. a 35. a
6. b 36. b
7. d 37. d
8. c 38. c
9. b 39. d
10. b 40. b
11. b 41. a
12. a 42. c
13. c 43. c
14. a 44. d
15. b 45. d
16. b 46. c
17. a 47. d
18. b 48. c
19. a 49. b
20. c 50. b
21. b 51. c
22. a 52. d
23. c 53. c
24. a 54. a
25. c 55. c
26. a 56. d
27. c 57. c
28. a 58. d
29. a 59. d
30. a 60. b
165
TESTE GRILĂ
1. TEHNICI PROMOȚIONALE
2. ADMINISTRAREA
ÎNTREPRINDERII DE
COMERȚ, TURISM ȘI
SERVICII
1. Mixul comunicărilor promoționale este format din:
a) Marca în promovarea produselor;
b) Promovarea vânzărilor;
c) Relații publice;
d) Publicitatea comercială;
e) Marca în promovarea produselor, promovarea vânzărilor,
relații publice, publicitatea comercială;
2. Mesajul emițătorului trebuie să fie:
a) Puternic;
b) Credibil;
c) Puternic, credibil, atragator, pe fond muzical;
d) Pe fond muzical;
e) Atrăgător;
3. Mijloacele de informare ale clienților sunt formate
din:
a) Presa scrisă și mijloacele de afișaj;
b) Mijloacele electronice;
c) Audiovizualul;
d) Presa scrisă și mijloacele de afisaj, mijloacele electronice,
audiovizualul, mijloacele de rețea;
e) Mijloacele de rețea;
166
4. Reclamele sunt o formă plătită de promovare
nepersonală prin:
a) Servicii;
b) Idei;
c) Bunuri;
d) Idei, servicii, bunuri, pliante;
e) Pliante;
5. Aria geografică reprezintă suprafață de promovare a
mesajului prin o publicitate:
a) Locală sau regională;
b) Locală, regională, națională, internațională;
c) Națională;
d) Internațională;
e) Regională;
6. După mijlocul de comunicare, publicitatea poate fi:
a) Vizuală, auditivă, olfactivă și mixtă;
b) Vizuală;
c) Olfactivă;
d) Olfactivă și vizuală;
e) Mixtă și auditivă;
7. După sponsori, publicitatea se diferențiază în funcție
de agentul finanțator, care poate fi:
a) Intermediarul;
b) Producătorul;
c) Agenții economici și sociali;
d) Producătorul sau intermediarul;
e) Intermedianul, producătorul, agenții economici sau
distrubuitorul;
8. Cei 5M ai reclamei sunt:
a) Misiunea și mesajul;
167
b) Mărimea fondurilor;
c) Misiunea, Mesajul, Mijloacele, Mărimea campaniei
publicitare;
d) Mijloacele;
e) Mărimea campaniei publicitare;
9. Acțiuni promoționale uzuale în promovarea vânzărilor
sunt:
a) Vânzări cu prime;
b) Reduceri de prețuri;
c) Eșantioane;
d) Concursuri;
e) Vânzări cu prime, eșantioane, reduceri de prețuri, concur-
suri;
10. În domeniul relatiilor publice, tehnicile promotioanle
folosite prin: a) Buletine informative;
b) Conferințele de presă;
c) Interviul;
d) Buletine informative, conferințele de presă, interviul,
publicarea unui articol de specialitate;
e) Publicarea unui articol de specialitate;
11. Clasificarea târgurilor și expozițiilor se face după: a) Aria geografică;
b) Tematica manifestărilor din târguri;
c) Aria geografică internațională;
d) Tematica generală;
e) Aria geografică, tematica manifestărilor din târguri, aria
geografică internațională, tematica generală;
12. Strategiile promoționale sunt clasificate după: a) Modul de desfășurare în timp;
168
b) Modul de desfășurare în timp, poziția față de structura
pieței, sediul activității profesionale, modul de aplicare a
strategiilor de marketing;
c) Poziția față de structura pieței;
d) Sediul activității profesionale;
e) Modul de aplicare a strategiilor de marketing;
13. Principalele componente ale comunicării sunt: a) Condificarea, sursa;
b) Răspunsul, mesajul;
c) Mesajul, codificarea;
d) Codificarea, receptorul, mesajul, sursa, mijlocul de
comunicare;
e) Mesajul;
14. Obiectivele publicității sunt:
a) Vânzarea directa sau indirectă;
b) Câștigarea înțelegerii publicului
c) Promovarea produselor;
d) Promovarea întreprinderii;
e) Vânzarea directă sau indirectă, câștigarea înțelegerii
publicului, promovarea produselor, promovarea
întreprinderii;
15. După modul de desfășurare în timp, strategia
promoțională poate fi:
a) Ofensivă sau defensivă;
b) Ofensivă sau defensivă, cu forțe proprii sau prin instituții
specializate, permanentă sau cu intermitentă;
c) Concentrată sau diferențiată;
d) Cu forțe proprii sau prin instituții specializate;
e) Permanentă sau cu intermitență;
169
16. Structura puterii într-o întreprindere din economia
de piață este alcătuită din: a) Puterea suverană și puterea executivă;
b) Puterea executivă și puterea de control;
c) Puterea de control și puterea suverană;
d) Puterea de control, suverană și executivă;
e) Puterea executivă;
17. Ciclul de viață al întreprinderilor din comerț, turism
și servicii este influențat de: a) Calitatea obiectivelor stabilite la înființarea întreprin-
derii;
b) Experiența în domeniu a angajaților;
c) Eficiența activatății leadershipului;
d) Calitatea bazei materiale;
e) Calitatea obiectivelor stabilite la înfiintarea întreprin-
derii, experiența în domeniu a angajaților, calitatea bazei
materiale;
18. Întreprinderile se clasifică după Legea 133/1999 în
funcție de numărul de angajați. În întreprinderile mari
care au: a) 25 angajați;
b) 15 angajați;
c) 50-249 angajați;
d) Peste 250 angajați;
e) 20 angajați;
19. O întreprindere din comert, turism și servicii are o
cifră de afaceri de 7,2 milioane de lei. Conform legii
133/1999 este o întreprindere: a) Mică;
b) Mijlocie;
c) Nu poate fi clasificată conform acestei legi;
170
d) Mare;
e) Foarte puternic dezvoltată;
20. O întreprindere în economia de piață are o politică de
marketing de succes dacă: a) Generează dorința clientului să mai vină la întrepindere,
sporirea capacității firmei de a servii clinetii noi, găsirea
de noi oferte și consultă clienții fideli în politica de
marketing a firmei;
b) Generează dorința clientului să mai vină la întreprindere;
c) Sporirea capacității firmei de a servii clineții noi;
d) Găsirea de noi oferte pentru clienții fideli;
e) Consulta clienții fideli în politica de marketing a firmei;
21. Clienții unei firme se pot clasifica în:
a) Excepționali care consumă produsele întreprinderii foarte
rar;
b) Ocazionali care cumpară produsele numai atunci când
ajung în zona unde găsește magazinul;
c) Obișnuiți care consumă destul de multe produsele firmei;
d) Excepționali, ocazionali și obisnuiți;
e) Excepționali care consumă numai produsele firmei
respective;
22. Politica de marketing a întreprinderii în afacerile cu
clienții fideli, față de cea cu clienții noi, constă în: a) Recompensarea celor care aduc clienți noi;
b) Recompensarea celor care aduc clienți noi, stimulează pe
cei care aduc clienti de la firmele concurente si sunt alesi
in consiliul de administratie;
c) Clienții fideli nu au voie sa aducă clienți noi;
d) Îi stimulează numai pe cei care aduc clienți de la firmele
concurente;
e) Alegerea lor în consiliul de administrație;
171
23. O întreprindere în economia de piață stabilește
obiectivele de dezvoltare care să raspundă la: a) Cum se face produsul;
b) Cu ce se face produsul;
c) În cât timp se face produsul;
d) Cine răspunde de produs;
e) Cum, ce, când, cine face produsul;
24. Etapa în evoluția strategică a întreprinderii, care
pune accent pe aspectul financiar este: a) Managementul strategic;
b) Planificarea organizațională;
c) Planificarea economico-financiară, strategică și
organizațională;
d) Planificare strategică;
e) Stabilirea obiectivelor;
25. Rivalitatea dintre două firme care comercializeaza
același tip de produse, este accentuată de: a) Dificultatea de acces pe piață;
b) Grad diferit de promovare a produselor;
c) Prețuri diferențiate major;
d) Informații incomplete de care dispun clienții față de una
din întreprinderi;
e) Dificultatea de acces pe piață, grad diferit de promovare
a produselor, prețuri diferențiate major;
26. Piramida lui Abraham Maslow a clasificat nevoile în
funcție de: a) Siguranța, automulțumire și fiziologice;
b) Apreciere în societate;
c) Siguranța;
d) Necesități fiziologice;
e) Automulțumire;
172
27. În literatura de specialitatate a demonstrat că factorii
foarte importanți care motivează angajații este: a) Salariul;
b) Aparența la un grup de elită;
c) Comparația postului cu ceilalți angajați;
d) Nevoia de autorealizar, salariul, cardul de concediu;
e) Cardul de concediu;
28. Rolul leadershipului într-o întreprindere constă în: a) Dezvoltarea echipei;
b) Dezvoltarea echipei, dezvoltarea indivizilor, realizarea
obiectivelor, crearea unui climat de muncă optim;
c) Dezvoltarea indivizilor;
d) Realizarea obiectivelor;
e) Crearea unui climat de muncă optim;
29. Elementele care influențează relațiile dintre angajații
unei întreprinderi sunt: a) Pregatirea profesională;
b) Temperamentul;
c) Funcția deținută în cadrul întreprinderii;
d) Salariul;
e) Pregătirea profesională, temperamentul, funcția deținută
în cadrul întreprinderii, salariul;
30. Ansamblul activităţilor promoţionale realizate sub
forma unor programe si campanii specificecorespunde:
a) comunicaţiei directe;
b) comunicaţiei formale;
c) comunicaţiei informale;
d) comunicaţiei indirecte;
e) comunicaţiei personale.
173
31. Înscrierea mesajului în memoria permanentă a
receptorului este un obiectiv al acţiunii de comunicaţie
conform fenomenului:
a) distorsiunii selective;
b) orientării comunicării;
c) poziţionării psihologice;
d) reţinerii selective;
e) poziţionării strategice.
32. Reacţia destinatarului mesajului transmisă emiţătoru-
lui acestuia reprezintă:
a) codificarea;
b) elementul perturbator;
c) feedback-ul;
d) răspunsul;
e) nicio variantă nu este corectă.
33. Semnificaţia atribuită mesajului de către receptor
reprezintă:
a) codificarea;
b) decodificarea;
c) elementul perturbator;
d) feed-back-ul;
e) răspunsul.
34. Comunicaţia care se desfăşoară necontrolat prin
intermediul personalului, produselor, distribuţiei etc.
poartă denumirea de:
a) comunicaţie formală;
b) comunicaţie informală;
c) comunicaţie directă;
d) comunicaţie externă;
e) publicitate.
174
35. Catalogul de prestigiu reprezintă:
a) suportul publicitar cel mai eficient pentru vânzarea rapidă
a produselor;
b) un ansamblu de informaţii de detaliu, tehnice şi
comerciale, despre produsele firmei
c) ediţie publicitară deosebită menită să evidenţieze poziţia
firmei şi a produselor firmei sale;
d) instrumentul curent de lucru al firmelor de vânzare prin
corespondenţă;
e) niciuna din variante.
36. Din perspectiva definirii ţintei de comunicaţie, mediul
de reşedinţă reprezintă un criteriu:
a) comportamental;
b) psihografic;
c) geografic;
d) demografic;
e) niciun răspuns nu este corect.
37. Mecanismul de traducere a ideilor în simboluri sau
semne reprezintă:
a) codificarea;
b) decodificarea;
c) feedback-ul;
d) răspunsul;
e) interpretare.
38. Pentru a putea determina o relaţie de autoritate faţă
de publicul vizat, o sursă de comunicaţie trebuie să fie:
a) credibilă;
b) partizană;
c) constantă;
d) suficient de puternică;
e) mai puțin credibilă.
175
39. Evidenţierea performanţelor tehnice înregistrate de
firmă este un obiectiv de comunicaţie ce nu poatefi avut
în vedere în cazul:
a) sponsorizării;
b) mecenatului;
c) manifestărilor promoţionale;
d) comunicaţiei organizaţiei;
e) donației.
40. Testele de notorietate sunt utilizate pentru evaluarea:
a) rezultatelor unei campanii promoționale;
b) opiniei consumatorilor faţă de produs;
c) uşurinţei înţelegerii mesajului;
d) fidelităţii consumatorilor faţă de produs;
e) gradului de cunoaştere al produsului.
41. Dezvoltarea imaginii unui produs sau a unei mărci
reprezintă un obiectiv specific intervenţiei publicităţii la
nivel:
a) afectiv;
b) cognitiv;
c) conativ;
d) raţional;
e) cognitiv și conativ.
42. Oferirea de agende şi calendare reprezintă un
instrument promoţional specific:
a) oferirii de mostre;
b) relaţiilor publice;
c) promovării vânzărilor;
d) forţelor de vânzare;
e) publicităţii prin tipărituri.
176
43. Prescriptorii şi preconizatorii sunt două categorii de
public care pot fi incluse în:
a) ţinta de comunicaţie;
b) ţinta de marketing;
c) publicul intem;
d) ţinta complementară;
e) o țintă oarecare.
44. Unul dintre obiectivele vizate prin intermediul pu-
blicităţii de informare îl reprezintă:
a) evidenţierea condiţiilor de prezentare ale produsului;
b) prezentarea comparativă a unor produse sau servicii;
c) înlăturarea concurenței;
d) cultivarea unei atitudini favorabile faţă de produs;
e) stimularea cererii potenţiale pentru un produs.
45. La editarea unui catalog, o importanţă deosebită tre-
buie să se acorde unuia dintre următoarele elemente:
a) ilustraţiei;
b) numărului de pagini;
c) tirajului;
d) costurilor de realizare;
e) calitatea hârtiei folosite.
46. Nu fac parte din formele de publicitate directă:
a) publicitatea prin corespondenţă (mailing) adresată direct
unei anumite persoane;
b) marketingul telefonic;
c) vânzarea prin intermediul televiziunii (teleshopping-ul);
d) publicitatea la locul vânzării;
e) niciuna dintre variante.
47. Diferenţierea dintre mecanismul cumpărării şi cel al
alegerii se face prin intermediul:
177
a) criteriului universalităţii;
b) criteriului specificităţii;
c) criteriului forţei;
d) criteriului polivalenţei;
e) nu se poate face o diferențiere între cele două
mecanisme.
48. În scopul păstrării interesului consumatorilor pentru
un produs, serviciu, marcă și firmă este utilizată:
a) publicitatea comparativă;
b) publicitatea de informare;
c) publicitatea de reamintire;
d) publicitatea la locul vânzării;
e) publicitatea de condiţionar
49. Rolul promovării vânzărilor în faza de maturitate a
ciclului de viaţă a produsului este:
a) câştigarea fidelităţii consumatorilor;
b) crearea unei imagini favorabile produsului;
c) informarea consumatorilor;
d) susţinerea vânzărilor;
e) stimularea cererii potenţiale pentru un produs.
50. Demonstraţiile reprezintă o tehnică de promovare a
vânzărilor eficientă când produsul se află în faza ciclului
de viaţă de:
a) lansare;
b) creştere;
c) maturitate;
d) declin;
e) creştere și maturitate.
51. Fidelizarea clienţilor atraşi prin utilizarea acelor
tehnici de promovare a vânzărilor care se bazează pe
178
principiul acumulării sau a acelora care permit crearea
unei relaţii pozitive între marcă şi consumator,
reprezintă un obiectiv ce poate fi avut în vedere în cazul
în care marca promovată se găseşte în etapa de:
a) lansare a ciclului său de viaţă;
b) creştere a ciclului său de viaţă;
c) declin al ciclului său de viaţă;
d) relansare a ciclului său de viaţă;
e) nicio variantă nu este corectă.
52. Rolul promovării vânzărilor în faza de creştere a
ciclului de viaţă a produsului este:
a) câştigarea fidelităţii consumatorilor;
b) creşterea notorietăţii produsului;
c) păstrarea fidelităţii consumatorilor;
d) susţinerea vânzărilor produsului;
e) niciuna din variante.
53. Reducerile de preţ reprezintă instrumentul tactic
adecvat fazei ciclului de viaţă al produsului de:
a) lansare;
b) creştere;
c) maturitate;
d) retragere de pe piață;
e) declin.
54. Cea mai eficientă componentă a activităţii promo-
ţionale în cazul promovării unui bun industrial o
reprezintă:
a) publicitatea;
b) forţele de vânzare;
c) relaţiile publice;
d) sponsorizarea;
179
e) mecenatul.
55. Cel care organizează o operaţiune de promovare a
vânzărilor, având ca ţintă consumatorii şi urmărind
crearea de trafic la punctul de vânzare este:
a) producătorul;
b) clientul;
c) prescriptorul;
d) vânzătorul-consultant;
e) e)comerciantul.
56. Ofertele de rambursare fac parte din categoria:
a) a)ofertelor speciale;
b) b)ofertelor "produs în plus";
c) primelor promoţionale;
d) reducerilor temporare de preţ;
e) reducerilor imediate.
57.Tehnica reducerii directe a preţului de vânzare către
consumator, practicată la iniţiativa producătorului,care
indică pe ambalaj nivelul reducerii, în mărime absolută
sau procentual, poartă denumirea de:
a) ofertă specială;
b) reducere imediată;
c) c)reducere temoporară;
d) ofertă produs în plus;
e) e)ofertă gratuită.
58. O operaţiune de promovare a vânzărilor
caracterizată prin implicarea personală a participanţilor
într-o competiţie pe parcursul căreia trebuie să-şi
dovedească inteligenţa, îndemânarea, spiritul de
observaţie, creativitatea, subtilitatea sau intuiţia, la
sfârşitul căreia câştigătorii obţin premii importante ca
180
valoare, poartă denumirea de:
a) joc cu rezultat imediat;
b) joc-concurs;
c) concurs;
d) loterie;
e) test de inteligență.
59. Tehnicile de promovare a vânzărilor care au mai ales
rolul de a convinge clienţii potenţiali decalităţile reale ale
unui produs nou, prin îndepărtarea anumitor obstacole
care pot întârzia sau chiar împiedica afirmarea
produsului (precum obiceiurile de consum sau existenţa
unor idei preconcepute) intră în categoria:
a) reducerilor temporare de preţuri;
b) primelor şi cadourilor promoţionale;
c) jocurilor;
d) operaţiunilor vizând încercarea gratuită a produselor;
e) concursurilor.
60. Utilizarea unui prenume al produsului care îl
diferenţiază de restul de produse făcând parte din aceeaşi
gamă este specifică:
a) mărcii-gamă;
b) mărcii-garanţie;
c) mărcii-produs;
d) mărcii - sursă;
e) mărcii - umbrelă.
61. Funcţia mărcii de autentificare a produsului permite
firmei să revendice crearea unui produs, acesta fiind
rolul esenţial al:
a) mărcii-produs;
b) mărcii - umbrelă;
c) mărcii - gamă;
181
d) mărcii -garanţie;
e) mărcii - sursă.
62. Reunirea sub un nume comun a mai multor produse
formând uzual o gamă unică este o caracteristică a:
a) mărcii - garanţie
b) mărcii - sursă;
c) mărcii - gamă;
d) mărcii - linie;
e) mărcii - umbrelă.
63. Marca îndeplineşte funcţia de garantare a calităţii
pentru:
a) producător;
b) distribuitor;
c) importator;
d) exportator;
e) consumator.
64. Principalul domeniu de intervenţie a sponsorizării îl
constituie:
a) cultura;
b) cercetarea ştiinţifică;
c) educația;
d) d)arta;
e) sportul.
65. Orice acţiune de sponsorizare presupune existenţa a
trei elemente şi anume:
a) anunţătorul, ţinta şi mediile de comunicare;
b) sponsorul, mediile de comunicare şi mesajul;
c) anunţătorul, ţinta şi evenimentul;
d) evenimentul, ţinta şi comunicaţia;
e) anunţătorul, ţinta şi comunicaţia.
182
66. Un producător de detergenţi îşi propune să realizeze
o operaţiune promoțională folosind o tehnică de reducere
temporară a preţului. Astfel, producătorul decide să
ofere consumatorului o reducere de preţ cu 30%: din
cantitatea de detergent comercializată în ambalajul 450
de grame, 135 de grame vor fi oferite gratuit. Precizaţi
care este denumirea tehnicii utilizate:
a) ofertă specială;
b) reducere imediată;
c) ofertă gratuită;
d) ofertă produs în plus;
e) reducere de sezon.
67. Tehnicile de merchandising vizează, printre altele, o
serie de aspecte precum asigurarea disponibilităţii
constante a fiecărui produs solicitat şi prezentarea
produselor într-o manieră atractivă. Acestea sunt
expresia rolului merchandisingului în raport cu:
a) producătorul și distribuitorul;
b) distribuitorul;
c) forţa de vânzare;
d) producătorul;
e) consumatorul.
68. Distribuirea de eşantioane reprezintă o tehnică de
promovare a vânzărilor ce poate avea efecte
considerabile în cazul în care marca promovată se află
de:
a) lansare;
b) creştere;
c) maturitate;
d) declin;
e) maturitate și declin.
183
69. Precizaţi care este natura demersului unui anunţător
care plăteşte pentru ca numele său să apară pe panourile
din jurul unui teren de sport?
a) achiziţionare de spaţiu publicitar;
b) sponsorizare de notorietate;
c) sponsorizare de imagine;
d) mecenat;
e) achiziție publică.
70. Ansamblul valorilor declarate de organizaţie, ce
corespund modului în care aceasta îşi propune să fie
percepută de publicul – ţintă, alcătuieşte:
a) imaginea reală a organizaţiei;
b) imaginea dorită de publicul – țintă;
c) imaginea difuzată;
d) imaginea formată;
e) e)imaginea dorită de organizaţie.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Ban Olimpia, (2007), Tehnici promoționale și specificul
lor în turism, Editura Economică, București;
2. Cruceru, Anca Francisca, (2009), Tehnici promotionale,
Editura Uranus, București;
3. Neicu Bologa, Georgeta Bărbulescu, Alexandru
Burda, (2007), Merceologie. Metode si tehnici de
determinare a calității, Editura Universitară, București;
4. Popescu, Ioana Cecilia (2003), Comunicarea în
marketing, ediţia a II-a, Editura Uranus, Bucureşti;
5. Bărbulescu Georgeta, Burghelea Cristina, Marketingul
activităților din comerț, turism și servicii, Editura
Didactică și Pedagogică, București.
184
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ: 1. e 15. b 29 e 43 a 57 b
2. c 16. d 30 b 44 e 58 c
3. d 17. e 31 d 45 a 59 d
4. d 18. d 32 c 46 d 60 d
5. b 19. c 33 b 47 b 61 d
6. a 20. a 34 b 48 c 62 c
7. e 21. d 35 c 49 d 63 e
8. c 22. b 36 c 50 a 64 e
9. e 23. e 37 a 51 b 65 c
10. d 24. c 38 d 52 a 66 c
11. e 25. e 39 b 53 e 67 e
12. b 26. a 40 e 54 b 68 a
13. d 27. d 41 a 55 e 69 a
14. e 28. b 42 e 56 d 70 e
185
TESTE GRILĂ
1. PREȚURI ȘI CONCURENȚĂ
1. Cărui reputat economist aparţine
afirmaţia: „valoarea se întemeiază pe
utilitatea finală şi pe cheltuiala de producţie şi se menţine în
echilibru între aceste două forţe opuse”? a) Adam Smith;
b) G. Abraham Frois;
c) Charles Gide;
d) Alfred Marshall;
e) David Ricardo.
2. Adepţii teoriei utilităţii marginale susţin că între preţ şi
valoare, respectiv valoare de schimb:
a) nu poate fi pus semnul egalităţii;
b) există o identitate deplină;
c) egalitatea este mai mult o excepţie;
d) există o independenţă totală;
e) există abateri importante.
3. În opinia celor mai mulţi specialişti, preţurile au
următoarele funcţii:
a) recuperatorie, remuneratorie şi reparatorie;
b) de constrângere şi de utilitate;
c) instrument sintetic de măsură a valorii mărfurilor şi pârghie
economică;
d) de utilitate;
e) de arbitraj (între cerere şi ofertă) şi de utilitate.
186
4. Elementele normative referitoare la existenţa unor
constrângeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice
şi sociale şi a unor libertăţi de acţiune existente în economia
de piaţă, constau în:
a) nivelul costurilor de producţie şi rata profitului (pe plan intern
şi internaţional) care determină producătorii să-şi extindă sau
restrângă producţia la anumite produse;
b) legi, hotărâri şi ordonanţe guvernamentale, ordine ale
miniştrilor, hotărâri ale autorităţilor locale şi alte acte privind
preţurile, costurile de producţie cuprinse în preţ şi celelalte
elemente componente ale preţurilor;
c) oferta scăzută la anumite bunuri care permite ofertanţilor să
practice preţuri ridicate şi care pot provoca o creştere a
producţiei la sortimentele respective;
d) existenţa unor stocuri de mărfuri greu sau nevandabile, care
impune operarea unor reduceri de preţuri;
e) schimbarea în permanenţă a raportului cerere-ofertă care
presupune adaptabilitatea operativă la modificarea condiţiilor.
5. Prin politica de preţuri se înţelege:
a) sistemul de preţuri din economie;
b) diversitatea relaţiilor de schimb în cadrul economiei naţionale
şi a utilizărilor pe care le poate căpăta un produs în funcţie de
natura mărfii, varietatea scopurilor pentru care este pus în
circulaţie şi a categoriilor de beneficiari;
c) categoriile şi formele preţurilor, structura, nivelul şi relaţiile
dintre ele, principiile de determinare, stabilire şi aplicare a lor;
d) categoriile şi formele preţurilor, structura, nivelul şi relaţiile
dintre ele, principiile de determinare, stabilire şi aplicare a lor,
precum şi instituţiile şi organele de specialitate din acest
domeniu;
e) sistemul de preţuri dintr-o economie planificată.
187
6. Profitabilitatea pe termen lung a firmei monopolistice
atrage noi firme pe piaţă fapt ce determină:
a) deplasarea la dreapta a curbei cererii;
b) deplasarea la dreapta a curbei ofertei;
c) deplasarea la stânga a curbei cererii;
d) deplasarea la stânga a curbei ofertei;
e) nu se poate preciza.
7. Absorbţia internă cuprinde:
a) venituri externe, nete şi consum final;
b) consum final şi transferuri curente externe;
c) venituri externe, nete şi investiţii;
d) consum final şi investiţii;
e) exportul de bunuri şi servicii net şi soldul contului curent.
8. Multiplicatorul bazei monetare (m) se calculează ca raport
între:
a) masa monetară în sens larg ( M2) şi baza monetară (BM);
b) cheltuielile bugetare (CB) şi baza monetară (BM);
c) veniturile bugetare (VB) şi baza monetară (BM);
d) activele externe (AE) şi baza monetară (BM);
e) credite guvernamentale (CGE) şi baza monetară (BM).
9. Recesiunea economică este o fluctuaţie:
a) sezonieră;
b) pe termen lung;
c) întâmplătoare;
d) ciclică;
e) pe termen scurt.
10. Pierderea de bunăstare în cazul monopolului se explică
prin faptul că: a) cantitatea produsă este inferioară nivelului ce corespunde
optimului social;
188
b) se produce mai mult decât pot achiziţiona consumatorii;
c) surplusul producătorului este inferior celui înregistrat de
consumator;
d) surplusul consumatorului este negativ;
e) cantitatea produsă este superioară nivelului ce corespunde
optimului social.
11. Preţurile cuprind în structura lor şi alte elemente
valorice, considerate la rândul lor ca pârghii economice şi
anume: a) forma valorică a capitalului consumat;
b) despăgubiri pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale;
c) daune moratorii;
d) interese ale producătorilor şi consumatorilor;
e) salarii, impozite, dobânzi, contribuţii, taxe, profit, comisioane,
adaos comercial.
12. Dacă la un moment dat cererea este mai mare decât
oferta la anumite produse, preţurile vor avea o tendinţă de: a) creştere;
b) reducere;
c) îngheţare;
d) menţinere relativă;
e) nu se poate preciza.
13. Identificaţi afirmaţia eronată referitoare la preţurile cu
amănuntul: a) sunt cele mai complexe, ele cuprind pe lângă costuri, profit,
accize (după caz), adaos comercial aferent grosiştilor (după
caz) şi adaos comercial cuvenit detailiştilor, precum şi taxa pe
valoare adăugată, calculată şi colectată din toate stadiile;
b) reprezintă nivelul preţurilor negociate la care circulă
produsele, în general, între firme sau între firme şi instituţii;
ele cuprind costurile şi profitul, ca regulă generală, iar pentru
189
unele produse, stabilite prin acte normative, preţurile cu
ridicata cuprind şi accizele datorate bugetului de stat;
c) se aplică şi la vânzările prin reţeaua comerţului de stat, reţeaua
cooperatistă ori reţeaua organizaţiilor obşteşti;
d) se practică mai ales pentru produsele destinate consumului
individual şi marchează sfârşitul circuitelor mărfurilor care
intră în consumul final;
e) anterioarereprezintă nivelul preţurilor la care se desfac sau se
revând populaţiei diferite produse de către firmele comerciale
specializate sau de către magazinele proprii ale firmelor
producătoare.
14. În România principiul fundamental care stă la baza
sistemului de preţuri îl constituie: a) corelarea şi diferenţierea preţurilor în funcţie de calitatea
produselor;
b) centralismul democratic, stabilirea unitară şi coordonarea
preţurilor;
c) formarea liberă pe piaţă în funcţie de raportul cerere – ofertă;
d) stabilitatea şi unicitatea preţurilor;
e) doar centralismul democratic.
15. Preţurile cu ridicata ce revin firmelor producătoare şi
firmelor comerciale cu ridicata: a) conţin T.V.A.;
b) firmele beneficiare achită firmelor furnizoare preţul cu
ridicata exclusiv T.V.A.;
c) constituie doar baza pentru calcul al T.V.A., care se cuprinde
numai în preţul final;
d) firmele beneficiare nu achită firmelor furnizoare preţul cu
ridicata plus T.V.A.;
e) nici o variantă.
190
16. Produsul intern brut cuprinde:
a) absorbţia internă şi veniturile externe nete;
b) consumul final şi transferurile curente externe nete;
c) exportul net de bunuri şi servicii şi veniturile externe nete;
d) transferurile de patrimoniu şi absorbţia internă;
e) absorbţia internă şi exportul net de bunuri şi servicii.
17. Finanţarea deficitului de cont curent nu se realizează
prin intermediul:
a) transferurilor nete de capital;
b) investiţiilor directe nete;
c) investiţiilor de portofoliu nete;
d) veniturilor nete din muncă;
e) creditelor nete pe termen scurt.
18. Rata generală de activitate este raportul procentual între: a) numărul persoanelor active şi numărul total al populaţiei;
b) numărul persoanelor active şi numărul persoanelor în vârsta
de muncă;
c) numărul persoanelor inactive şi numărul persoanelor active;
d) numărul şomerilor şi numărul persoanelor active;
e) numărul şomerilor şi numărul persoanelor în vârsta de muncă.
19. Produsul naţional brut se calculează adăugând la
produsul intern brut: a) soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu
străinătatea;
b) soldul transferurilor curente cu străinătatea;
c) soldul transferurilor de capital cu străinătatea;
d) alocaţiile pentru consumul de capital fix;
e) subvenţiile.
20. Relaţia de legătură între PIB nominal, PIB real şi rata
inflaţiei, transferată în ritmuri este:
191
a) RPIBn = RPIBr + RI + RPIBr * RI;
b) RPIBn = RPIBr + RI + RPIBn * RI;
c) RPIBr = RPIBn – RI + RPIBn * RI;
d) RPIBr = RPIBn + RI + RPIBn *RI;
e) RPIBr = RPIBn - RI + RPIBn * RI.
21. Produsul intern brut se calculează ca produs între: a) viteza de circulaţie a banilor şi masa monetară în sens
restrâns;
b) viteza de circulaţie a banilor şi cvasibanii;
c) viteza de circulaţie a banilor şi lichiditatea secundară;
d) viteza de circulaţie a banilor şi masa monetară în sens larg;
viteza de circulaţie a banilor şi lichiditatea primară.
22. Tarifele: a) au caracterul unor preţuri cu ridicata când serviciile prestate
au ca beneficiar firme sau instituţii sau preţuri cu amănuntul
când acestea se adresează populaţiei;
b) au caracterul unor preţuri cu amănuntul când serviciile
prestate au ca beneficiar firme sau instituţii sau preţuri cu
ridicata când acestea se adresează populaţiei;
c) se aplică mărfurilor destinate consumului final, consum ce se
realizează însă pe loc, în cadrul unităţilor de alimentaţie
publică;
d) funcţionează în raporturile de vânzare-cumpărare dintre
firmele din ramurile producţiei materiale, dintre aceste firme
şi firmele comerciale cu ridicata, precum şi dintre firmele
producătoare şi magazinele proprii;
e) nici una din variantele aici enumerate.
23. Preţurile de rezervare: a) sunt folosite în cazul lucrărilor de construcţii-montaj şi a celor
pentru reparaţii în contrucţii;
192
b) se aplică în cazul adjudecării sau închirierii prin licitaţie
publică;
c) sunt preţuri sub care nu se vând o parte din bunurile aflate în
stoc pentru că vânzătorii aşteaptă o oarecare creştere a
preţurilor pieţei;
d) se aplică în cadrul aceleaşi firme integrate vertical în cazul
schimburilor de bunuri sau servicii între subdiviziuni;
e) sunt stabilite la un nivel mai scăzut din considerente de ordin
social.
24. Preţurile limită (plafon): a) se aplică la un anumit nivel stabilit, o perioadă în general
determinată;
b) se pot stabili ca limită maximă care nu poate fi depăşită;
c) oscilează în funcţie de acţiunea conjugată a cererii şi ofertei;
d) se aplică la acelaşi nivel de către toate organele, firme sau
populaţie pe întreg teritoriul unei ţări;
e) constituie o condiţie necesară pentru gestionarea economico-
financiară, asigurând un criteriu unitar pentru evaluarea şi
evidenţa costurilor.
25. În cazul preţurilor C.I.F.: a) cheltuielile de transport până la graniţa română cad în sarcina
producătorului (importatorului) din ţară;
b) acestea cuprind cheltuielile de transport, asigurare şi navlu
până la portul de destinaţie;
c) preţurile mărfurilor cuprind cheltuielile ocazionate de
încărcare în vapor, beneficiarul urmând să suporte toate
cheltuielile din momentul în care mărfurile au trecut bordul
vasului în portul de încărcare;
d) acestea cuprind preţul cu ridicata al mărfurilor, plus
cheltuielile cu reclama, ambalajul, transportul, comisioanele
etc.;
193
e) acestea cuprind valoarea în vamă a mărfurilor, plus taxe
vamale.
26. Corelaţiile cu caracter special dintre preţuri sunt: a) între preţurile (cu ridicata sau cu amănuntul) mărfurilor
alimentare şi preţurile mărfurilor industriale;
b) între preţurile mărfurilor ce se pot înlocui reciproc (cu însuşiri
diferite, dar pentru aceleaşi utilizări);
c) între aceleaşi preţuri ale diferitelor mărfuri nealimentare
(industriale);
d) între preţurile produselor agricole şi preţurile produselor
industriale etc.;
e) între preţurile aceluiaşi bun de-a lungul unui an.
27. În cazul preţurilor F.O.B.: a) cheltuielile de transport până la graniţa română cad în sarcina
producătorului (importatorului) din ţară;
b) acestea cuprind cheltuielile de transport, asigurare şi navlu
până la portul de destinaţie;
c) preţurile mărfurilor cuprind cheltuielile ocazionate de
încărcare în vapor, beneficiarul urmând să suporte toate
cheltuielile din momentul în care mărfurile au trecut bordul
vasului în portul de încărcare;
d) acestea cuprind preţul cu ridicata al mărfurilor, plus
cheltuielile cu reclama, ambalajul, transportul, comisioanele
etc.;
e) acestea cuprind valoarea în vamă a mărfurilor, şi taxele
vamale.
28. Pentru valori ale preţului mai mari decât costul variabil
mediu, curba ofertei unei firme ce acţionează pe o piaţă cu
concurenţă perfectă este: a) curba costului marginal;
b) curba venitului marginal;
194
c) curba productivităţii marginale;
d) curba costului total mediu;
e) curba productivităţii medii.
29. În condiţii perfect concurenţiale:
a) cererea firmei şi cererea pieţei sunt egale;
b) oferta firmei este perfect elastică;
c) profitul firmei este maxim la orice nivel de preţ;
d) cererea pieţei are pantă negativă;
e) cererea pieţei are pantă pozitivă.
30. Pe piaţa cu concurenţă perfectă o firmă atinge starea de
optim atunci când: a) costul marginal este mai mare decât încasarea marginală
pentru niveluri inferioare ale producţiei;
b) costul marginal este mai mic decât încasarea marginală pentru
niveluri superioare ale producţiei;
c) costul marginal este egal cu încasarea marginală, iar la o
creştere a producţiei cheltuielile suplimentare depăşesc
veniturile marginale;
d) costul marginal este egal cu încasarea marginală, iar la o
creştere a producţiei cheltuielile suplimentare sunt inferioare
veniturilor marginale;
e) costul marginal este mai mic decât încasarea marginală pentru
niveluri inferioare ale producţiei.
31. Preţul de monopol se formează la acel nivel al producţiei
pentru care: a) costul marginal este egal cu costul total mediu;
b) costul marginal este egal cu preţul;
c) preţul este mai mare decât costul unitar;
d) costul marginal este egal cu încasarea marginală;
e) costul marginal este mai mare decât preţul.
195
32. Folosirea, acţiunea şi evoluţia preţurilor sunt strâns
legate de: a) valoarea mărfurilor şi serviciilor care fac obiectul schimbului;
b) producţia de mărfuri şi relaţiile marfă-bani;
c) evoluţia producţiei de mărfuri şi de acţiunea legii valorii şi a
legii cererii şi ofertei;
d) relaţiile băneşti care apar şi se derulează între firme;
e) toate variantele enumerate aici.
33. Mărimea preţului este dată de: a) monedă şi mărimea valorii mărfurilor;
b) metalele preţioase;
c) inflaţie;
d) cursul de schimb;
e) aprecierea/deprecierea monedei.
34. Definit sub aspect economic, preţul reprezintă: a) o sumă de bani primită sau plătită pentru cedarea, respectiv
obţinerea unui bun sau serviciu;
b) expresia bănească a valorii mărfurilor şi serviciilor care fac
obiectul schimbului;
c) relaţiile băneşti care apar şi se derulează între firme, între
acestea şi instituţii şi populaţie, între cetăţeni, între firme şi
state etc.;
d) o categorie economică ce se limitează doar la valoarea
bunurilor şi serviciilor care fac obiectul schimbului;
e) o valoare etalon dată de monedă şi de mărimea valorii
mărfurilor.
35. Supunând analizei relaţiile monedă-preţ şi preţ-monedă,
se poate concluziona că între cei doi termeni există: a) un raport direct proporţional;
b) un raport invers proporţional;
c) egalitate;
196
d) nu există intercondiţionare reciprocă;
e) nu se poate preciza.
36. Devalorizarea sau deprecierea monedei duce la: a) ieftinirea creditelor;
b) creşterea preţurilor şi a inflaţiei;
c) menţinerea preţurilor şi creşterea inflaţiei;
d) liberalizarea cursului de schimb valutar;
e) stabilizarea preţurilor.
37. Modificarea preţurilor influenţează direct şi imediat: a) puterea de cumpărare a monedei;
b) concurenţa;
c) mijloacele de plată;
d) preferinţele consumatorilor;
e) toate variantele enumerate aici.
38. Între preţ şi valoare există, în general un raport de:
a) egalitate;
b) independenţă;
c) proporţionalitate;
d) progresivitate;
e) nu există nici un raport.
39. Potrivit teoriei utilităţii marginale, preţul unei mărfi este
determinat de: a) munca omenească abstractă, omogenă, nediferenţiată;
b) raritatea şi cantitatea de muncă necesară pentru obţinerea unei
mărfi;
c) utilitatea marginală, mărimea ei fiind o funcţie de raritatea
mărfii respective;
d) prioritatea satisfacerii nevoilor umane;
e) toate variantele enumerate aici.
197
40. Afirmaţia „Valoarea unei mărfi este cu atât mai mare cu
cât ultima unitate consumată din acea marfă are o utilitate
mai mare” aparţine: a) teoriei elaborată şi susţinută de William Pety, Adam Smith şi
David Ricardo;
b) teoriei elaborată şi susţinută de Karl Marx;
c) teoriei valorii muncă;
d) teoriei utilităţii marginale;
e) teoriei elaborată şi susţinută de Alfred Marshall.
41. Rolul şi importanţa preţului în economia de piaţă se
referă la faptul că: a) preţul bunurilor şi serviciilor se stabileşte pe piaţă sub
incidenţa cererii şi ofertei, doi factori fără de care nu poate
exista schimbul de mărfuri, valoarea şi preţul acestora;
b) preţul se exprimă întotdeauna în bani;
c) preţul este dependent atât de munca încorporată în marfă, cât
şi de utilitatea mărfii;
d) preţul este dependent de munca încorporată în marfă şi se
exprimă întotdeauna în bani;
e) în formarea valorii şi a preţurilor au importanţă atât utilitatea,
cât şi costul de producţie prin care se manifestă caracterul
limitat, raritatea factorilor de producţie.
42. În cazul formării unui cartel cea mai bună strategie
pentru o firmă este: a) să nu respecte cotele de producţie, atât timp cât celelalte firme
din cartel nu procedează la fel;
b) să păstreze nivelul producţiei stabilit de cartel;
c) să reducă producţia pentru a-şi diminua costurile;
d) să respecte cotele, deşi celelalte firme le încalcă, întrucât în
acest mod profitul cartelului va fi maxim;
e) să producă atât cât vrea.
198
43. Gradul de deschidere a economiei se calculează cu ajutorul
relaţiei:
a) (export + import)/PIB;
b) (export – import)/PIB;
c) (import – export)/PIB;
d) (venituri externe nete + transferuri curente nete)/ PIB;
e) (venituri externe nete – transferuri curente nete)/PIB.
44. Rata integrală de şomaj este raportul procentual între: a) numărul de şomeri şi populaţia activă civilă;
b) numărul de şomeri din categoria respectivă şi populaţia activă
civilă a categoriei respective;
c) timpul de muncă disponibil neutilizat al populaţiei neocupate
şi în stare de şomaj parţial şi timpul de muncă disponibil total;
d) numărul de şomeri şi populaţia totală;
e) numărul de şomeri şi populaţia inactivă.
45. Baza monetară (BM) cuprinde: a) emisiunea bănească (E) şi rezerva obligatorie a băncilor
comerciale la banca de emisiune (R);
b) emisiunea bănească (EB) şi creditele guvernamentale (CGE);
c) creditele guvernamentale (CGE) şi creditele acordate băncilor
comerciale (CB);
d) active externe (AEE) şi depozite publice – guvernamentale
(DGE);
e) rezerva obligatorie a băncilor comerciale la banca de emisiune
(R) şi activele interne (AIE).
199
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Bandoi Anca, Ispas Roxana, Prețuri și concurență, Editura
Universitaria, Craiova
2. Dumitrașcu Vadim, Prețuri și concurență, Editura Pro
Universitaria, București;
3. Moşteanu Tatiana (coordonator), Preţuri şi concurenţă,
Ediţia a II-a, Editura Universitară, Bucureşti, 2006
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. d 26. b
2. b 27. c 3. c 28. a 4. b 29. d 5. d 30. c 6. c 31. d 7. d 32. c 8. a 33. a 9. d 34. b 10. a 35. b 11. e 36. b 12. a 37. a 13. b 38. c 14. c 39. c 15. c 40. d 16. e 41. a 17. d 42. a 18. a 43. a 19. a 44. c 20. a 45. a 21. d
22. a
23. c
24. b
25. b
200
TESTE GRILĂ
1. TEHNOLOGIE HOTELIERĂ
ŞI DE RESTAURANT
1. Operatorii economici proprietari şi/sau administratori de
structuri de primire turistice, depun la sediul autorităţii
administraţiei publice centrale responsabile în domeniul
turismului, declaraţia standardizată dată pe propria
răspundere, însoţită de documentaţia completă (potrivit
Ordinului nr.1.051 din 3.03.2011):
a) înainte de darea lor în folosinţă;
b) înainte de a începe construcţia;
c) în timpul construcţiei;
d) după terminarea construcţiei;
e) după darea lor în folosinţă.
2. În vederea eliberării certificatului de clasificare, în situaţia
reclasificării operatorului economic proprietar şi/sau admi-
nistrator de structuri de primire turistice, acesta depune la
sediul autorităţii administraţiei publice centrale responsabile
în domeniul turismului:
a) toate actele operatorului economic;
b) un memoriu justificativ şi certificatul de clasificare însoţit de
fişele anexe în original, precum şi documentele prevă-zute la
art.5 din Ordinul nr.1.051 din 3.03.2011;
c) codul CAEN şi codul fiscal al operatorului economic;
d) numai o cerere standardizată din care să rezulte reclasificarea
operatorului economic şi ultimul bilanţ contabil;
e) un memoriu justificativ şi o cerere tip.
201
3. Pentru categoria unităţilor de structuri de primire
turistice
3 stele se utilizează lenjerii de pat, prosoape de culoare albă,
care se schimbă la eliberarea camerei, iar pentru sejururile
mai lungi, ori de câte ori este nevoie, dar nu mai târziu de:
a) 2 zile lenjerie şi 2 zile prosoape;
b) ambele numai la terminarea sejurului de 3 zile;
c) 4 zile lenjerie şi 3 zile prosoape;
d) 4 zile lenjerie şi 4 zile prosoape;
e) 3 zile lenjerie şi 2 zile prosoape.
4. În România, conform normelor metodologice (Ordinul
nr. 1.051 din 3.03.2011) pot funcţiona următoarele tipuri de
structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare,
clasificate astfel:
a) hoteluri, hoteluri-apartament, vile turistice, sate de vacanţă,
pensiuni turistice, pontoane plutitoare, nave fluviale şi
maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stea;
b) moteluri, hosteluri, hoteluri, cabane turistice de 3, 2, 1 stea;
c) bungalowuri, hoteluri, campinguri, popasuri turistice sau
căsute tip camping de 3, 2, 1 stea şi câteodată şi 4 stele;
d) toate locaţiile enumerate mai sus;
e) apartamente sau camere de închiriat, hoteluri, vile, cabane
turistice, moteluri de 3, 2, 1 stea.
5. La hotelurile de 4 şi 5 stele, materialele vor fi prezentate în
fiecare spaţiu de cazare în:
a) dosarul cu sigla hotelului care cuprinde programul pe 7 zile
ale săptămânii;
b) pliante care se găsesc pe măsuţa în holul de aşteptare şi front-
office;
c) locuri speciale amenajate, respectiv etajere amplasate la
parter;
202
d) mape personalizate pentru fiecare spaţiu de cazare, în cel
puţin două limbi de circulaţie internaţională, cu mesajul „Pro
Natura” referitor la opţiunea fiecărui oaspete asupra duratei
de utilizare a aceloraşi lenjerii şi prosoape;
e) orice loc vizibil sau la cerere se eliberează pliante despre
hotelul respectiv.
6. Operatorul economic proprietar şi/sau administrator de
structuri de primire turistice are obligaţia să asigure o gamă
diversificată de servicii suplimentare, cuprinse în tariful de
cazare sau cu plata separat astfel:
a) la uniăţtile de 4 şi 5 stele – cel puţin 15 servicii;
b) la unităţile de 3 stele – cel puţin 12 servicii;
c) la unităţile de 2 stele – cel puţin 8 servicii;
d) la unităţile de 1 stea – cel puţin 5 servicii;
e) toate sunt orientative.
7. În cadrul tipurilor de structuri de primire turistice cu
funcţiuni de cazare (Ordinul nr.1.051 din 3.03.2011) poate
exista următoarea structură a spaţiilor de cazare de 3, 4, 5
stele:
a) cameră cu pat individual (L = 200 cm şi l = 90 cm), camera cu
pat matrimonial (L = 200 cm şi l = 140 cm);
b) cameră cu două, trei şi patru paturi individuale şi camere
comune – cu cel mai mult de patru paturi individuale;
c) garsonieră sau apartament (maximum 5 dormitoare + o ca-
meră de zi + vestibul şi echipare sanitară proprie);
d) suita – ansamblu alcătuit din două camere, cu grup sanitar
comun şi dublex – alcătuit din două spaţii distincte legate
printr-o scară interioară;
e) toate sunt funcţionale.
8. În situaţia în care încetează contractul de muncă încheiat
între operatorul economic şi persoana care asigură condu-
203
cerea operativă a agenţiei de turism sau a filialei, înlocuirea
acestei persoane se va face în termen de:
a) 45 zile de la data scadentă;
b) se anunţă persoana respectivă cu cel puţin 15 zile înainte să
facă o cerere de prelungire a contractului;
c) contractul îşi încetează valabilitatea la data menţionată;
d) înlocuirea se face în termen de 30 zile ;
e) nu se respectă niciuna din condiţiile expuse.
9. În funcţie de nivelul de pregătire profesională, se
eliberează brevetul de turism pentru următoarele funcţii:
a) manager de turism;
b) director de agenţie de turism;
c) director de hotel şi director de restaurant;
d) cabanier;
e) toate variantele de raspuns.
10. Posesorul brevetului de turism poate ocupa şi alte funcţii
decât cele înscrise pe acesta:
a) nu, numai cea înscris pe brevet;
b) directorul de hotel poate ocupa fie funcţia înscrisă în brevet,
fie conducerea operativă a unui alt tip de unitate de cazare;
c) trebuie să posede mai multe certificate de calificare;
d) da, cu condiţia să aibă studii superioare de specialitate;
e) rămâne la aprecierea patronului.
11. Brevetul de turism pentru manager în turism se
eliberează la cerere (Ordinul nr.1.051 din 03.03.2011) pentru:
a) absolvent, cu examen de licenţă, cu profil de turism;
b) absolvent, cu examen de licenţă, care a absolvit şi un curs de
formare managerială în turism şi care deţine atestat de limbă
straină de circulaţie internaţională, după caz;
c) absolvent, cu examen de licenţă, care are o vechime în muncă
de minimum 5 ani în domeniul turismului;
204
d) absolvent al unui colegiu universitar şi care deţine atestat de
limbă straină de circulaţie internaţională, după caz;
e) numai una din condiţiile enumerate.
12. Agenţii economici cu activitate de turism au următoarele
drepturi:
a) să presteze şi să comercializeze servicii turistice, în con-diţiile
legii;
b) să primească asistenţă de specialitate şi informaţii generale
privind strategia şi programele de dezvoltare a turismului din
partea Ministerului Turismului;
c) să obţină certificatul de clasificare pentru fiecare unitate
proprie în care prestează servicii turistice;
d) să obţină reclasificarea unităţilor proprii, ca urmare a îm-
bunătăţirilor aduse nivelului de dotare şi calităţii serviciilor;
e) toate cele prezentate, cu condiţia să beneficieze de toate
facilităţile acordate de stat, alte organisme şi organizaţii în
scopul stimulării activităţii de turism.
13. Agenţii economici din turism au următoarele obligaţii:
a) să realizeze servicii turistice la nivelul şi în limitele
prevederilor licenţei de turism;
b) să funcţioneze cu personalul brevetat;
c) să afişeze, într-o formă vizibilă şi clară, lista serviciilor şi
tarifelor practicate;
d) să respecte prevederile legale din Ordonanţa nr.58 din 21
august 1998 – privind organizarea şi desfăşurarea activităţii
de turism din România;
e) să asigure protecţia turiştilor care utilizează structurile sale de
primire turistice.
205
14. Zonele şi staţiunile turistice beneficiază de priorităţi
pentru:
a) ameliorarea şi protectia mediului înconjurator prin măsuri şi
programe speciale;
b) realizarea infrastructurii generale necesare dezvoltarii
turismului;
c) proiectele de invesţitii în turism şi sursele de finanţare a
documentaţiilor tehnice şi a lucrărilor de execuţie a progra-
melor şi obiectivelor;
d) susţinerea financiară a autorităţilor administraţiei publice
locale, în completarea surselor proprii ale acestora;
e) pot fi şi alte priorităţi, cu condiţia ca ele să fie aprobate prin
Hotărârea Guvernului, la propunerea Ministerului pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii
Liberale.
15. Etapele desfăşurării Studiului de fezabilitate se referă la:
a) bilanţul situaţiei existente şi pregătirea viitoarei operaţiuni;
b) broşura de prezentare a pre-programului şi evaluarea aces-
tuia;
c) propuneri pentru proiectele juridice şi financiare, precum şi
discutarea şi aprobarea pre-programului;
d) consultaţii locale cu privire la decizia de angajare în faza pre-
operaţională;
e) şi alte documente care trebuie sa figureze într-o mapă de lucru
şi să servească drept suport pentru realizarea testelor de pre-
comercializare.
16. Departamentul de cazare este structurat pe următoarele
subdepartamente:
a) front-office sau recepţie;
b) de etaj;
c) vânzări-marketing;
d) tehnic-întreţinere;
206
e) inclusiv, paza şi securitatea.
17. Clasificarea hotelurilor se poate realiza în funcţie de mai
multe criterii:
a) amplasarea;
b) tipul pasagerilor;
c) serviciile oferite şi modalitatea de administrare;
d) tipul produsului oferit;
e) preţul, inclusiv toate celelalte aspectele prezentate.
18. Obiectivele de cazare trebuie să îndeplinească
următoarele funcţii:
a) de odihnă şi igienă;
b) de alimentaţie;
c) productive şi comerciale;
d) intermediare;
e) confort, deoarece activitatea hotelieră este rezultatul îmbinării
armonioase a acestor funcţii.
19. Lanţurile hoteliere integrate prezintă o serie de avantaje:
a) rezenta mondială pentru oameni şi pentru firmele de turism cu
activitate internaţională;
b) notorietate deosebită bazată pe calitatea garantată a
serviciilor;
c) uşurinţa rezervărilor prin funcţionalitatea unor centrale
proprii;
d) un sistem propriu de formare şi gestiune a resurselor umane;
e) sunt elemente pozitive recunoscute şi dovedite ca fiind
esenţiale pentru alegerea unităţilor de cazare.
20. Cele mai mari mărci hoteliere din lume sunt:
a) Days Inn;
b) Hilton Hotels;
c) Best Western;
207
d) Holiday Inn Hotels & Resorts;
e) Marriott Hotels.
21. Cele mai practice/uzitate tipuri de contracte în industria
hotelieră sunt:
a) franciza hotelieră;
b) management hotelier;
c) franciza hotelieră şi management hotelier;
d) de investiţii pe termen lung;
e) de producţie şi management.
22. Amplasarea unităţilor de alimentaţie publică şi a
restaurantelor ce aparțin hotelurilor se face ţinând cont de
alegerea:
a) zonei geografice;
b) localizării în cadrul zonei;
c) zonei geografice şi a localizării în cadrul zonei;
d) potenţialul economic al zonei;
e) obiceiurile de consum ale populaţiei din zonă.
23. Spaţiul de primire şi servire se referă la:
a) parcare auto;
b) intrarea principală;
c) grupuri sanitare cu apă curentă caldă şi rece;
d) salonul de servire;
e) inclusiv, barul şi fast-food.
24. Unităţile de alimentaţie rapidă se disting din punct de
vedere al sistemului de organizare a autoservirii prin sistem
de distribuţie şi anume:
a) self-service liniar;
b) distribuţia free-flow;
c) sistemul carusel;
d) self-service liniar, distribuţia free-flow şi sistemul carusel;
208
e) self-flow.
25. Funcţiile sectorului de alimentaţie se referă în principal
la:
a) funcţia de hrănire şi nutriţie,
b) funcţia de agrement,
c) funcţia socială,
d) funcţia de afaceri,
e) indiferent de locaţie şi ora la care se desfăşoară, ele sunt
esenţiale atât pentru populaţie cât şi pentru gestiunea
societăţii.
26. Activităţi specifice rezervării se referă în general la:
a) preluarea cererii de rezervare;
b) verificarea disponibilităţilor spaţiilor de cazare;
c) acceptarea/neacceptarea rezervării;
d) înregistrarea şi confirmarea rezervării;
e) inclusiv, gestiunea documentelor de rezervare şi preluarea
rapoartelor de rezervări.
27. Corespondenţa şi formularele de rezervare sunt clasate
potrivit categoriei:
a) sosiri din ziua curentă;
b) rezervări şi cereri provizorii;
c) rezervări confirmate;
d) rezervări trecute,
e) toate variantele prezentate împreuna formează organigrama
hotelului.
28. Principalele activităţi ocazionate de sosirea pasagerilor la
hotel se referă la:
a) „check-in” pentru nou sosiţi;
b) activităţi de pregătire pentru sosirea clienţilor;
c) raportul stării camerelor;
209
d) sosiri aşteptate cu cereri speciale;
e) inclusiv, „Fişa istoricului clientului”.
29. Circulaţia informaţiilor despre clienţi între sectorul
front-office şi celelalte departamente / servicii se face
dinspre:
a) departamentul/serviciul rezervării;
b) departamentul/serviciul recepţie/front-office;
c) departamentul/serviciul de etaj;
d) departamentul/serviciul de vânzări şi contabilitate, inclusiv
e) departamentul/serviciul de management al hotelului.
30. Tipuri speciale de înregistrări în contul clientului se
referă la:
a) corecţii aduse contului;
b) reduceri;
c) transferul din cont;
d) reduceri, corecţii şi transferul din cont;
e) plăţi din afară.
31. În general, hotelurile tind să acorde credit la următoarele
tipuri de clienţi:
a) clienţi cu rezervări garantate;
b) achitarea prin conturile societăţilor;
c) achitarea conturilor cu cartea de credit sau „charge-card”;
d) achitarea cash;
e) se iau măsuri de control al creditului în timpul ocupării
camerei pentru toate tipurile de clienţi.
32. „Yield management” reprezintă:
a) un mijloc de maximizare a profitului prin vânzarea spaţiilor;
b) o metoda de gestionare a unităţii de primire și cazare;
c) instaurarea unei structuri de preţ mai precisă;
d) oferirea produsului pe care clientul îl aşteaptă,
210
e) oferirea posibilităţii agenţilor de rezervări să devină
vânzători mai eficienţi.
33. Agenţia de turism fiind un operator economic care
organizează şi comercializează serviciile şi pachetele de
servicii turistice, poate fi:
a) detailistă;
b) tour-operatoare (angrosistă);
c) prestatoare de anumite servicii;
d) detailistă şi tour-operatoare;
e) niciuna din cele enumerate.
34. Angajamentul turistic – inclusiv tour (IT) are
particularităţi cu consecinţe economice importante, şi
anume:
a) inelasticitatea;
b) complementaritatea;
c) eterogenitatea;
d) inelasticitatea, complementaritatea şi eterogenitatea;
e) suportă combinări, modificări sau anulări.
35. Indicatorii de gestiune hotelieră se referă, în principal, la:
a) rata ocupării camerelor şi a locurilor la hotel;
b) durata medie a sejurului;
c) tariful mediu real al camerelor;
d) raportul dintre tariful mediu real şi investiţia specifică pentru
o cameră;
e) inclusiv, cifra de afaceri din alimentaţie şi cazare.
36. Clasificarea hotelurilor pe categorii are la bază o serie de
criterii care au caracterul unor:
a) norme tehnice;
b) norme calitative;
c) norme cantitative;
211
d) norme prudenţiale;
e) norme economice.
37. Directorul unui hotel este condiţionat sa deţină urmă-
toarelor documente specifice activității turistice:
a) licenţă în turism;
b) brevet de turism;
c) patent turistic;
d) experienţă mai mare de 15 ani în domeniu;
e) cursuri de calificare.
38. În România, organizaţia profesională care activează în
industria hotelieră poartă numele de:
a) Patronatul industriei hoteliere;
b) Federaţia industriei hoteliere;
c) Organizaţia hotelieră din România;
d) Organizaţia profesională hotelieră;
e) nu există o astfel de organizaţie.
39. Activităţile operaţionale ale unui hotel sunt generatoare
de:
a) cheltuieli;
b) costuri, exclusiv;
c) încasări;
d) profit;
e) taxe.
40. Serviciul front-office al unui hotel nu cuprinde următorul
compartiment:
a) rezervări;
b) recepţie;
c) facturare;
d) casierie;
e) animaţie.
212
41. Conceperea şi definirea produsului turistic hotelier
trebuie să se adreseze:
a) unui anume segment de clientelă;
b) unui segment de clientelă de bază, căruia i se va adăuga un
segment complementar;
c) nimănui în mod expres, clientela structurându-se şi fideli-
zându-se ulterior, în funcţie de identitatea dintre nevoile sale
şi oferta hotelului;
d) tuturor segmentelor de clientelă, potrivit unei strategii nedife-
renţiate, pentru a capta un număr cât mai mare de clienţi şi a
ocupa eficient capacitatea de cazare;
e) concurenţei, în mod express, clientela structurându-se şi fi-
delizându-se ulterior.
42. Care va fi efectul creşterii cererii hoteliere pe o piaţă
anume, în condiţiile în care nu se dau în funcţiune alte
hoteluri?
a) creşterea tarifului şi a ratei ocupării;
b) scăderea tarifului şi a ratei ocupării;
c) tariful şi rata ocupării nu au nicio legătură cu cererea, ci
caracterizează capacitatea de cazare existentă;
d) fie creşterea tarifului şi scăderea ratei ocupării, fie invers;
e) creşterea tarifului, în mod prioritar.
43. Indicele de frecventare al unui hotel este superior pentru
segmentul de clientelă reprezentat de:
a) vacanţieri;
b) individuali – oameni de afaceri;
c) participanţi la conferinţe;
d) consumatorii de la restaurant, fără cazare;
e) turişti de vârsta a treia.
44. Tariful mediu real al camerei la hotel este reprezentat de:
a) tariful afişat al camerei;
213
b) cifra de afaceri din cazare/numărul de camere ocupate;
c) (tariful afişat pentru un loc de cazare x numărul de înnop-
tări)/numărul de camere ocupate;
d) media ponderată a tarifelor camerei pentru zilele lucrătoare
din săptămână şi, respectiv, pentru zilele de week-end;
e) tariful afişat pentru un loc de cazare/numărul de camere
libere.
45. În medie, în hoteluri, raportul dintre încasările din
cazare şi încasările din alimentaţie este:
a) încasările din cazare sunt mai mari decât cele din
alimentaţie;
b) încasările din cazare sunt mai mici decât cele din
alimentaţie;
c) nu poate fi stabilită o regulă în acest sens;
d) încasările din cazare sunt egale cu cele din alimentaţie,
ambele fiind servicii de bază;
e) încasările din cazare sunt invers proporţionale cu cele din
alimentaţie.
46. Hotelul (unitatea de primire și cazare turistică) asigură:
a) prestarea de servicii de cazare şi room-service;
b) prestarea de servicii de cazare, alimentaţie şi a altor servicii
specifice;
c) prestarea de servicii de cazare şi a unor servicii puse la
dispoziţie prin recepţie;
d) prestarea numai a serviciilor de cazare;
e) prestarea de servicii de recepţie şi/sau transfer.
47. Normele metodologice privind clasificarea structurilor de
primire şi cazare turistică prin Ordinul nr.636/2008, sta-
tuează existenţa următoarelor tipuri de unităţi cu activitate
hotelieră:
214
a) hoteluri, hoteluri-apartamente, moteluri, vile, cabane, bun-
galouri, sate de vacanţă, campinguri, pensiuni, nave fluviale
şi maritime, vagoane de dormit;
b) hoteluri, hanuri turistice, case de odihnă, cabane turistice,
popasuri turistice;
c) hoteluri, hoteluri-apartamente, moteluri pentru tineret,
hosteluri, cabane turistice, cabane de vânătoare şi de pescuit,
vile, bungalouri, pensiuni turistice, spaţii de campare în
gospodăriile populaţiei, camere de închiriat în locuinţe
familiale, nave fluviale şi maritime;
d) hoteluri, hoteluri fără restaurant, hoteluri-apartamente,
pensiuni, moteluri, hoteluri plutitoare, hanuri pentru tineret,
acvateluri, hoteluri rulante, refugii montane, apartamente
mobilate, campinguri, bungalouri, vile, castele, sate de
vacanţă, rulote;
e) hoteluri, hoteluri-apartamente, moteluri pentru tineret, hoste-
luri, cabane turistice, cabane de vânătoare şi de pescuit, vile,
bungalouri, pensiuni turistice, spaţii de campare în
gospodăriile populaţiei.
48. Care dintre următoarele funcţii ale lucratorilor din
turism, obligă la deţinerea brevetului de turism?
a) director de restaurant;
b) cabanier;
c) director de hotel;
d) director de agenţie de turism care nu este îndreptăţită să
organizeze voiaje;
e) director de companie.
49. În cazul locaţiei gestiunii unui hotel, activitatea se
desfăşoară pe riscul:
a) locatarului;
b) locatorului;
c) proprietarului de drept;
215
d) ambelor părţi semnatare;
e) uzufructarului.
50. Contractul de management încheiat cu un hotel
independent desemnează situaţia în care:
a) societatea de gestiune deţine o participaţie financiară directă;
b) societatea de gestiune deţine o participaţie financiară directă
semnificativă şi îşi asumă gestiunea activităţii hotelului;
c) societatea de gestiune asigură gestiunea activităţii hotelului;
d) societatea de gestiune îi concesionează unui hotel marcă
împreună cu asistenţa tehnică şi mijloacele de comer-
cializare;
e) societatea de gestiune nu asigură gestiunea activităţii
hotelului.
51. În cazul contractului de management hotelier, activitatea
se desfăşoară pe riscul:
a) mandatarului;
b) mandantului;
c) locatorului;
d) locatarului;
e) proprietarului.
52. Autonomia financiar-juridică este o caracteristică a:
a) hotelurilor tip exploatare individuală;
b) hotelurilor tip exploatare individuală şi a celor aderente la un
lanţ voluntar;
c) hotelurilor tip exploatare individuală, a celor aderente la un
lanţ voluntar şi a celor care au încheiat contract de
management sau de franciză;
d) tuturor hotelurilor;
e) hotelurilor internaţionale.
216
53. În forma cvasicompletă, front-office-ul desemnează
următoarele tipuri de servicii hoteliere:
a) rezervări, recepţie, concierge, casierie, centrala telefonică,
etaj;
b) rezervări, recepţie, concierge, casierie, centrală telefonică;
c) recepţie, concierge, casierie;
d) recepţie;
e) casierie.
54. Activitatea de facturare se operează în „Fişa de cont a
clientului” la nivelul departamentului/serviciului front-office,
care se asociază serviciului de:
a) casierie;
b) recepţie;
c) concierge;
d) rezervări;
e) închirieri.
55. Cea mai complexă caracterizare a voucher-ului este:
a) un document prin care agenţia de turism se obligă să plătească
hotelierului serviciile rezervate şi oferite clientului său;
b) un document care atestă încasarea cu anticipaţie a serviciilor
de către agenţia de turism;
c) un document care ţine loc de comandă adresată hotelului de
către agenţia de turism;
d) un instrument de plată a serviciilor;
e) o formă mai complexă a unui ordin de plată.
56. Unde efectuează clientul plata serviciilor în cazul
voucherului „fără valoare” ?
a) la agenţia de turism, cu anticipaţie;
b) la hotel;
c) fie la agenţie, fie la hotel;
d) la agenţia de turism, a posteriori;
217
e) la bancă.
57. Cecul de călătorie este:
a) un document a cărui sumă se completează în funcţie de
nevoile din cursul călătoriei;
b) un înscris în schimbul căruia titularul unei cărţi de fidelitate
beneficiază din partea hotelului de o sumă în numerar;
c) un înscris cu valoare fixă;
d) instrumentul de plată utilizat exclusiv pentru onorarea vou-
cherelor emise de agenţiile de turism;
e) un document obligatoriu.
58. Vacanţierii sunt acele persoane care:
a) realizează o călătorie de cel mult 4 zile;
b) călătoresc cel puţin 12 luni;
c) călătoresc numai în week-end;
d) călătoresc numai în cursul săptămânii;
e) realizează o călătorie de cel puţin 4 zile.
59. „Călător în tranzit” este acea persoană care:
a) traversează o ţară pe o perioadă mai mică de 24 ore;
b) efectuează călătorii pe o perioadă mai mare de un an;
c) traversează o ţară pe o perioadă cuprinsă în intervalul 24 ore -
30 zile;
d) traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore,
cu condiţia ca opririle să fie de scurtă durată;
e) efectuează o vizită într-o altă ţară decât cea de reşedinţă.
60. Călătoriile de afaceri se pot caracteriza prin:
a) deplasări în orice perioadă a anului;
b) sezonalitate ridicată;
c) solicitări ale unor servicii mai puţin sofisticate şi diversifi-
cate;
d) solicitarea în special a serviciilor de transport rutier;
218
e) deplasări în sezonul turistic.
61. Primul eveniment din existenţa unui hotel este:
a) înscrierea într-un ghid hotelier;
b) cocteilul de inaugurare;
c) sosirea primului client;
d) prima participare la o manifestare expoziţională;
e) oferirea de cazare gratuită.
62. Refugiile turistice reprezintă
a) o categorie de cazare adaptată unui sejur foarte scurt (o
noapte), în condiţii minime de confort şi cu o capacitate de
cazare foarte limitată;
b) o categorie de cazare având caracteristici proprii de
amplasare, grad de confort mult mai scăzut comparativ cu
hotelurile şi vilele (diferenţiat şi în funcţie de amplasare şi
acce-sibilitate);
c) o categorie de cazare care, în cea mai mare parte, este
amplasată la o altitudine sub 1.000 m;
d) o categorie de cazare ce are drept scop completarea şi diver-
sificarea profilului funcţional al staţiunilor, extinzând şi
intensificând procesul de interrelaţii între staţiuni şi domeniul
montan;
e) puncte de penetraţie şi început de etapă în drumeţiile
montane.
63. Hotelurile de lux aduc, în cazul în care sunt bine
administrate, un profit mai bun decât celelalte categorii de
hoteluri. În plus, hotelurile de lux prezintă şi următorul
avantaj:
a) îşi dezvoltă propriile mărci (Starwood urmăreşte să crească
numărul de hoteluri purtând numele St. Regis);
b) cererea pentru hoteluri de lux este foarte elastică, atât în
funcţie de tarif, cât şi în funcţie de venituri; ca urmare, un
219
hotel de lux nu poate să atragă, cu uşurinţă, noi clienţi, atât
atunci când reduce tarifele, dar nici atunci când veniturile
unor anumite categorii socio-profesionale cresc;
c) mulţi dintre clienţii obişnuiţi ai hotelurilor de lux sunt mai
puţin afectaţi de recesiune sau de ciclurile economice şi ca
urmare îşi schimbă foarte rar sau chiar deloc obiceiurile de
călătorie şi drept urmare, hotelurile de lux au o bază de clienţi
relativ stabilă şi regenerabilă;
d) îşi permit să achiziţioneze pachetul de acţiuni al unor lanţuri
de hoteluri (Marriott şi Bass au achiziţionat, nu demult, Ritz-
Carlton şi respectiv Inter-Continental);
e) presupun existenţa unor parametri, a unor standarde specifice,
distinctive.
64. Caracteristicile prin care un hotel se poate distinge cu
uşurinţă ca fiind „de lux” nu se referă la:
a) localizare, elemente de design;
b) decorare, facilităţile oferite;
c) aprecierile subiective ale clientelei;
d) serviciile, abilitatea de a satisface cele mai variate preferinţe
şi gusturi;
e) atitudinea personalului.
65. Care din următoarele cheltuieli ale unei întreprinderi
hoteliere nu pot fi considerate cheltuieli directe?
a) cheltuieli cu materiile prime;
b) cheltuieli cu salariile directe;
c) cheltuieli generale de administraţie;
d) cheltuieli cu contribuţia privind asigurările şi protecţia socială
aferente salariilor directe;
e) cheltuieli cu materiale auxiliare.
66. Care din următoarele cheltuieli ale unei întreprinderi
hoteliere nu pot fi considerate cheltuieli indirecte?
220
a) cheltuieli de desfacere;
b) cheltuieli amortizarea clădirii în care se află hotelul;
c) cheltuieli cu dobânzile aferente unui credit pe termen lung;
d) cheltuieli cu salariile personalului administrative;
e) cheltuieli cu materiile prime.
67. Care din următoarele cheltuieli ale unei întreprinderi
hotelieliere şi de restauraţie nu pot fi considerate cheltuieli
fixe pe parcursul unei perioade de gestiune?
a) cheltuielile cu chiria spaţiilor;
b) cheltuielile cu asigurarea mijloacelor de transport/transfer;
c) cheltuielile cu abonamentele la o publicaţie anuală;
d) cheltuielile cu materiile prime;
e) cheltuielile cu dobânda aferentă unui credit pe termen lung.
68. Dacă indicele de variabilitate al unei cheltuieli este egal
cu 1, cheltuiala va fi:
a) variabila proporţională;
b) variabla progresivă;
c) variabila degresivă;
d) variabila regresivă;
e) nu se poate preciza.
69. Cifra de afaceri a unei întreprinderi hoteliere este în
medie de 3.000 ron/an. Dacă întreprinderea are cheltuieli fixe
în sumă de 300 ron şi factorul de acoperire este de 60%, care
este pragul de rentabilitate?
a) 500 Ron;
b) 1.800 Ron;
c) 180 Ron;
d) 1.500 Ron;
e) 1.200 Ron.
221
70. Care din următoarele cheltuieli nu pot fi considerate
variabile pe parcursul unei perioade de gestiune?
a) cheltuielile cu materiile prime;
b) cheltuielile cu salariile directe;
c) cheltuielile cu impozitele asupra mijloacelor de transport;
d) cheltuielile cu materialele consumabile;
e) cheltuielile cu contribuţia privind asigurările şi protecţia
socială aferente salariilor directe.
71. Costul de achiziţie în alimentaţie publică nu include:
a) preţul de cumpărare;
b) cheltuielile de transport;
c) suma plătită pentru mărfurile cumpărate;
d) marja brută;
e) cheltuielile de manipulare.
72. Care dintre următoarele funcţii nu face parte din
categoria personalului de servire?
a) somelier;
b) valet;
c) barman;
d) şef de rang;
e) chelner.
73. Existenţa unei tejghele - bar, cu scaune înalte,
consumatorii sunt serviţi cu sortimente de preparate culinare
pregătite în faţa lor (activitate specifică):
a) snack-barurilor;
b) barurilor de zi cu specific gastronomic;
c) restaurantelor fast-food;
d) simigeriilor;
e) zahana.
222
74. Restaurantul fast-food este o unitate caracteristică
alimentaţiei publice pentru:
a) colectivităţi;
b) societăți comerciale;
c) cu specific;
d) tradiţionale;
e) de afaceri.
75. În realizarea analizei-diagnostic, circulaţia turistică este
privită, din punct de vedere al diagnosticului, ca fiind:
a) comercială;
b) tehnică;
c) juridică şi socială;
d) de gestiune, financiar-contabil;
e) a resurselor umane.
76. Până în anul 2000 hotelurile şi motelurile:
a) au fost înregistate separat;
b) au fost înregistate cumulat;
c) au fost înregistate împreună cu campingurile;
d) au fost înregistate împreună cu bungalourile;
e) au fost înregistate împreună cu vilele.
77. Dintre componentele de referinţă ale mediului extern al
întreprinderii hoteliere, nu fac parte:
a) clientela;
b) concurenţa (în sens generic);
c) statul (prin sistemul de clasificare al hotelurilor);
d) organismele non-guvernamentale;
e) organizaţiile profesionale.
78. Criteriul pentru adaptarea ulterioară, permanentă a
ofertei întreprinderilor hoteliere este reprezentat, în primul
rând, de:
223
a) clientelă;
b) concurenţă;
c) stat;
d) organisme non-guvernamentale;
e) organizaţii profesionale.
79. Chestionarul de satisfacţie reprezintă o modalitate de
culegere a informaţiilor despre:
a) hoteluri;
b) clienţi;
c) concurenţi;
d) facilităţi de cazare;
e) posibilităţi de investire.
80. Mediul extern al întreprinderii hoteliere este format din:
a) totalitatea operatorilor cu care ia contact întreprinderea
hotelieră în afara obiectului său de activitate, pentru buna
desfăşurare a activităţii;
b) totalitatea operatorilor cu activitate hotelieră;
c) totalitatea operatorilor cu care ia contact întreprinderea
hotelieră în cadrul obiectului său de activitate, pentru buna
desfăşurare a activităţii;
d) totalitatea sistemelor de clasificare pe categorii a hotelurilor, a
celorlalte unităţi cu activitate hotelieră şi a unităţilor de
alimentaţie;
e) totalitatea instituţiilor statului care asigură protecţia mediului,
care stabileşte politicile fiscale şi care hotărăsc şi emit titlurile
de proprietate pe pamânt şi resurse.
81. Atunci când nu există atracţii naturale/antropice, dar
există interes pentru fluxuri turistice, se procedează la:
a) promovarea anumitor destinaţii turistice;
b) crearea de pachete de servicii care să valorifice cultura,
educaţia, tradiţiile sau obiceiurile locale;
224
c) punerea la dispoziţie a unor facilităţi de servicii curente
(poştă, telecomunicaţii, iluminat public, orar magazine,
funcţionare spitale);
d) efectuarea de investiţii în infrastructura turistică;
e) ameliorarea destinaţiilor turistice.
82. Formele fundamentale de exploatare hotelieră sunt:
a) hoteluri independente şi lanţuri hoteliere integrate;
b) hoteluri independente şi lanţuri hoteliere voluntare;
c) hoteluri independente şi hoteluri tip exploatare individuală;
d) lanţuri hoteliere şi hoteluri individuale;
e) lanţuri hoteliere şi moteluri.
83. În ciuda fenomenelor de concentrare şi grupare a ofertei
hoteliere din ultimele decenii, în lume sunt majoritare:
a) motelurile;
b) lanţurile hoteliere;
c) hotelurile tip exploatare individuală;
d) hostelurile;
e) hotelurile independente.
84. Pentru a adera la lanţurile hoteliere voluntare, hotelurile
independente pot încheia contracte de:
a) locaţie a gestiunii;
b) management hotelier;
c) fuziune;
d) factoring;
e) vânzare.
85. Concentrarea orizontală a ofertei hoteliere este
reprezentată de:
a) hotelurile tip exploatare individuală;
b) lanţurile hoteliere integrate;
c) moteluri;
225
d) hosteluri;
e) hoteluri.
86. Din punct de vedere juridic, de regulă lanţurile hoteliere
integrate sunt structurate sub formă de:
a) asociaţii de hoteluri independente;
b) grupuri de societăţi;
c) lanţuri hoteliere;
d) societăţi specializate;
e) societăţi offshore.
87. În cadrul lanţurilor hoteliere integrate, structurate sub
forma unui grup de societăţi, hotelurile „aliate” sunt:
a) un grup de societăţi hoteliere specializate;
b) hoteluri proprietate;
c) hoteluri independente care au încheiat contract de mana-
gement sau de franciză;
d) mai multe hoteluri independente care au aceeaşi marcă;
e) hoteluri care suplinesc lipsurile altor hoteluri din cadrul
aceloraşi societăţi.
88. Contractul de management presupune administrarea
hotelului de către:
a) proprietarul însuşi;
b) grupul de societăţi, cel mai probabil printr-o societate de
gestiune;
c) un administrator independent;
d) locatar;
e) locator.
89. În prezent, în lume, principiul de bază al exploatării unui
hotel este considerat a fi:
a) disocierea fondului de comerţ, pe de o parte, şi a patrimo-
niului imobiliar, pe de altă parte;
226
b) exploatarea directă de către societatea comercială respectivă şi
încheierea de contracte de locaţie de gestiune;
c) exploatarea directă de către societatea comercială respectivă şi
încheierea de contracte de închiriere;
d) deţinerea controlului de către un investitor unic;
e) încheierea unui contract de închiriere sau de concesiune
imobiliară, preţul fiind reprezentat de o redevenţă.
90. În legătură cu hotelurile de exploataţie individuală se fac
o serie de aprecieri, dintre care vă rugăm să o identificaţi pe
cea eronată:
a) pot funcţiona şi funcţionează de sine stătător, dar de obicei ele
se asigură pentru reducerea cheltuielilor în lanţuri vo-luntare
sau integrate;
b) se mai găsesc şi sub următoarele denumiri: hoteluri solitare,
hoteluri tradiţionale sau hoteluri tip exploatare familială;
c) sunt hoteluri de 1, 2 stele, structura organizatorică fiind
similară unei familii;
d) sunt structurate sub formă de grupuri de societăţi;
e) nu utilizează mai mult de 5 lucrători.
91. Hotelurile individuale au următorul avantaj:
a) sunt amplasate numai în centrul oraşului, unde există afluenţă
mare de turişti;
b) sunt amplasate în localităţile mici, numai în mediul rural;
c) dispun de servicii limitate;
d) sunt mici şi pot să-şi adapteze rapid prestaţiile şi să schimbe
structura produsului hotelier;
e) de obicei sunt destinate vacanţelor familiale.
92. Activităţile de marketing/vânzari în domeniul hotelier au
caracter funcţional, dar nu se referă la:
a) comunicaţia de bază;
b) materialele publicitare – tipărituri;
227
c) lansarea pe piaţă;
d) crearea şi difuzarea imaginii, mijloacele de comunicaţie
promoţională curentă;
e) vânzarea door-to-door.
93. Dintre mijloacele de lucru specifice activităţii de vânzare
personală în domeniul hotelier, o importanţă aparte revine:
a) fişierului clienţilor;
b) comunicaţiei de bază;
c) comunicaţiei promoţionale;
d) chestionarului de satisfacţie;
e) foii de anunţare a sosirii şi plecării.
94. Marile lanţuri hoteliere integrate cunosc următorul tip de
organizare comercială:
a) descentralizată, de tip piramidal;
b) centralizată, de tip ierarhic;
c) globală, bidirecţională;
d) pe verticală;
e) pe orizontală.
95. În vederea comercializării serviciilor si produselor
turistice, marile grupuri şi lanţuri hoteliere sunt conectate la:
a) direcţii regionale de vânzări;
b) sisteme globale de distribuţie, create de către companiile
aeriene;
c) societăţi de reprezentare;
d) direcţii continentale de distribuţie;
e) sisteme de vânzare cu circuit închis.
96. Plata serviciilor hoteliere se poate face prin mai multe
modalităţi, însă ritmul cel mai accelerat de dezvoltare l-au
înregistrat:
a) viramentele bancare pentru încasarea vouchere-lor;
228
b) card-urile (cărţile de credit);
c) ordinele de plată;
d) cecurile de călătorie;
e) eurocecurile.
97. Hotelul reprezintă:
a) activitatea de închiriere a camerelor mobilate;
b) forma tradiţională, cea mai cunoscută de cazare a industriei
hoteliere;
c) cazarea în camere gata mobilate şi eventual stabilirea unui
domiciliu permanent;
d) un lanai;
e) o cabană mai sofisticată.
98. Dintre funcţiile obiectivelor de cazare nu face parte:
a) funcţia de odihnă şi igienă;
b) funcţia de alimentaţie;
c) funcţia de primire şi servire;
d) funcţia productivă;
e) funcţia comercială.
99. Funcţia complementară a obiectivelor de cazare se referă
la:
a) prestaţiile destinate petrecerii agreabile a timpului turiştilor pe
timpul sejurului lor într-un complex hotelier;
b) asigurarea unui adăpost confortabil clienţilor, constituind de
fapt raţiunea pentru care au fost create structurile respective
de primire;
c) asigurarea unor servicii de cazare, alimentaţie şi servire;
d) asigurarea condiţiilor de confort necesare căminului temporar
al turiştilor în timpul sejurului lor;
e) închiriere pentru o perioadă convenită de camere mobilate
solicitate de clientela de sejur/tranzit, dar care nu stabilesc
domiciliul permanent.
229
100. Principalele categorii de prestaţii care s-au conturat în
practica industriei hoteliere nu au în vedere:
a) servicii complete de alimentare şi cazare;
b) servicii de cazare şi demipensiune;
c) servicii de transport şi cazare;
d) servicii de cazare fără servicii de alimentaţie;
e) servicii de cazare şi mic dejun inclus.
101. Referitor la piaţa serviciilor hoteliere se pot face mai
multe afirmaţii. Care dintre acestea nu corespunde realităţii
practice?
a) este definită ca fiind locul unde s-a format şi activează o reţea
de tranzacţii între cumpărătorii serviciilor de cazare şi
vânzătorii produselor particularizate ce vin în întâmpinarea
cererilor de consum;
b) obiectul tranzacţiilor poate să-l constituie produsele tur,
serviciile, sau cel mai frecvent, o combinaţie a acestora;
c) nu poate fi clasificată în funcţie de condiţiile preponderente de
competitivitate;
d) hotelurile sunt clasificate în funcţie de numărul şi calitatea
serviciilor hoteliere pe categorii, de la neclasificate, la 5 stele;
e) sistemul de clasificare al hotelurilor este valabil în toată
lumea.
102. Tipul de competitivitate pe piaţa serviciilor hoteliere se
poate determina pe baza următoarelor criterii:
a) numărul unităţilor oferante ce doresc să-şi vândă serviciile şi
capacităţile disponibile de primire;
b) condiţiile preponderente de competitivitate;
c) categoriile de prestaţii;
d) calitatea serviciilor în funcţie de numărul de stele;
e) mărimea camerei, înălţimea acesteia, numărul de servicii
asociate cazării şi modul de dotare a camerei.
230
103. Pe plan intern, clasificarea hotelurilor pe categorii, în
funcţie de numărul şi calitatea serviciilor hoteliere, este
realizată de:
a) Organizaţia Mondială a Comerţului;
b) Autoritatea Naţională pentru Turism;
c) Autoritatea Federaţiei Internaţionale a Hotelurilor;
d) Ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale;
e) Guvern.
104. În ţara noastră, printre structurile de primire si cazare
consacrate se numără şi „camera cu priciuri”. Acest termen
desemnează:
a) spaţiul destinat folosirii de către două persoane;
b) un spaţiu compus din dormitor pentru două persoane, salon,
vestibul, grup sanitar propiu;
c) spaţiul destinat folosirii de către mai multe persoane;
d) spaţiul destinat folosirii de către o singură persoană;
e) un apartament cu două camere.
105. Corespunzător caracteristicilor spaţiilor de primire si
cazare turistica, în rezervarea acestora se folosesc anumiţi
termeni, care dintre ele nu face parte:
a) single;
b) double;
c) twin;
d) suite;
e) junior twin.
106. Lanaiul reprezintă:
a) o cameră cu balcon/terasă, cu vedere spre o zonă deosebită;
b) o amenajare în afara hotelului, amplasată pe terenul hotelului
şi care poate asigura sau nu facilităţi pentru dormit;
c) o cabană cu unele facilităţi pentru pregătirea hranei;
d) un apartament cu ieşire pe acoperiş;
231
e) un apartament amplasat pe două nivele, cu scară interioară.
107. Despre pensiunile turistice se fac următoarele afirmaţii,
dintre care vă rugăm să o selectaţi pe cea eronată:
a) reprezintă, în general, case de dimemnsiuni mari, transformate
în case de oaspeţi, care oferă servicii de cazare şi masă
(servită în stil familial);
b) reprezintă o formă de cazare frecvent întâlnită în Europa şi
America Latină;
c) preţurile, în general sunt similare cu cele practicate de un
hotel de calitate comparabilă;
d) reprezintă structuri de primire cu o capacitate maximă de 10
camere, maxim 30 de locuri în mediul rural şi până la 20 de
camere în mediul urban;
e) funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri
independente care asigură, în spaţii special amenajate, cazare
şi conditii de pregătire şi servire a mesei.
108. Structurile de primire turistică pentru tineri, care oferă
numai servicii de cazare de bază (dormitoare şi băi comune),
se numesc:
a) B&B (Bed & Breakfast);
b) Youth Hostel;
c) Homestay;
d) Home Hostel;
e) Environment.
109. Indiferent de forma de rezervare şi de modul de plată
(card, cash, virament), hotelul oferă spaţiul de cazare la mai
multe tipuri de tarife. Scopul acestor tarife nu este acela de:
a) a atenua sezonalitatea;
b) a maximiza profitul;
c) a fideliza clientela;
d) a disciplina angajaţii;
232
e) a păstra un anumit segment de piaţă.
110. Când camera rezervată de turist nu este liberă, hotelul
are obligaţia:
a) să ofere turistului o despăgubire;
b) să ofere turistului o cameră de categorie superioară, în
schimbul unei diferenţe de tarif;
c) să asigure cazarea într-o pensiune, iar diferenţa de tarif să o
ofere turistului;
d) să ofere turistului, fără a solicita acestuia o diferenţă de tarif, o
cameră de categorie superioară;
e) să-i returneze turistului tariful plătit pentru rezervare.
111. Turistul poate să opteze pentru mai multe tipuri de
tarife. Dintre cele enumerate mai jos, care variantă este
eronată?
a) American Plan – cuprinde cazare şi pensiune completă;
b) Modified American Plan cuprinde cazare şi demipensiune;
c) Continental Plan – cuprinde cazare şi mic-dejun;
d) European Plan – cuprinde cazare;
e) Romanian Plan – cuprinde cazare şi activităţi distractive.
112. Activităţile desfasurate de front-office presupun:
a) contactul nemijlocit cu clientela;
b) activităţile birocratice;
c) servicii de alimentaţie;
d) servicii de etaj;
e) activităţile operaţionale.
113. Un serviciu complementar cu plată oferit într-un suite
(apartament) poate fi reprezentat de:
a) comenzi taxi;
b) rezervare bilete la spectacole;
c) servicii de agrement şi fitness;
233
d) schimb prosoape şi consumabile de igienă;
e) Internet.
114. Restaurantele de tip fast-food fac parte din categoria:
a) alimentaţie comercială rapidă;
b) alimentaţie comercială cu servire la masă;
c) alimentaţie comercială independentă;
d) alimentaţie colectivităţi;
e) alimentaţie generală.
115. Restaurantele pot fi de mai multe tipuri: 1. Restaurant
clasic; 2. Restaurant specializat; 3. Restaurant cu specific; 4.
Rotiserie; 5. Braserie; 6. Berărie; 7. Zahana; 8. Grădină de
vară; 9. Cramă.
a) 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9;
b) 1, 2, 3, 5, 6, 8;
c) 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8;
d) 1, 2, 3, 6, 7, 9;
e) 1, 2, 3, 4, 8.
116. Zahanaua este o unitate:
b) gastronomică în care se servesc la comandă, în tot timpul
zilei, specialităţi şi subproduse din carne neproporţionată;
c) gastronomică în care se serveşte un sortiment specific de
preparate, care se află obligatoriu pe lista de meniu;
d) restaurant care pune în valoare specificul unei anumite zone;
e) gastronomică ce oferă preparate reci şi minuturi calde, spe-
cialităţi de patiserie-cofetărie, băuturi nealcoolice, alcoolice
fine, foarte fine şi scumpe;
f) un restaurant clasic.
117. Atribuirea camerei la hotel și stabilirea tarifului acesteia
se face:
a) în funcție de categoria de clienți;
234
b) clienții care nu au rezervări;
c) gradul de confort al hotelului;
d) clienții care au rezervări;
e) nu se ține cont de nicio variantă expusă mai sus.
118. Serviciile receptionerului la front-office privind
atribuirea unei camere unor tineri trebuie să țină seama de:
a) starea tuturor camerelor din hotel;
b) poziția și dotarea fiecarei camere din hotel;
c) necesitățile și preferințele clienților;
d) cererile speciale ale clienților;
e) toate variantele de răspuns.
119. Informațiile despre starea camerelor din hotel vor fi
obținute din:
a) tabloul stării camerelor;
b) raportul stării camerelor;
c) din lista de sosiri așteptate;
d) lista de cereri speciale/VIP-uri;
e) designul camerelor.
120. După înregistrarea și atribuirea camerei la serviciul
front-office:
a) clientului i se înmânează cheia camerei și un tichet pe care
scrie numărul camerei, tariful acesteia și precizări privind
politica hotelului;
b) clientul nu este însoțit la camera repartizată, i se dau indicații
cum să ajungă la cameră;
c) însoțirea clientului la cameră depinde de standardul serviciilor
oferite de hotel;
d) în hotelurile cu servicii complete, există băieți de serviciu,
care stau la dispozitia clienților, numiți bell-boy;
e) în hotelurile cu servicii complete totul este inclus în prețul de
cazare.
235
121. Motivele pentru care trebuie păstrată o evidență corectă
a clienților sunt:
a) respectarea obligațiilor legale;
b) furnizarea de informații la zi despre clienții tuturor sectoarelor
front-office-lui;
c) furnizarea de informații actualizate;
d) păstrarea anumitor informații despre clienți de către hotel;
e) asigură actualizarea corectă și continuă a plăților care trebuie
efectuate de către clienți.
122. Atribuțiile specifice casierului front-office-ului se referă
la:
a) deschiderea și lichidarea conturilor clienților;
b) administrarea sistemului de păstrare a valorilor în seif;
c) realizarea schimbului valutar pentru clienți;
d) realizarea deschiderii rapoartelor pentru clienți;
e) realizarea rapoartelor operaționale și financiare.
123. Întocmirea computerizată a rapoartelor pentru servicul
de management se realizează într-o gamă largă de
prezentare, precum:
a) grafice statistice pentru marketing pe tipuri de clienți, tarifele
camerelor existente și închiriate;
b) raportul statistic cu următorii indicatori: ocuparea camerelor
în procente (%); numărul clienților în procente (%); venitul pe
camere în procente (%) și comision plătit în procente (%);
c) prognoza veniturilor pe termene scurte și medii;
d) se realizează o analiză calitativă a serviciilor oferite clienților;
e) se face o analiza aleatoare a veniturilor realizate pe segmente
de piață.
124. Serviciul de management în cadrul unui hotel folosește
rapoartele „front-office-ului” în următoarele scopuri:
236
a) pentru organizarea serviciilor oferite clienților în funcție de
originea lor;
b) pentru organizarea unor acțiuni de promovare a hotelului în
țările din care hotelul nu are clienți;
c) pentru identificarea tarifelor de cazare cele mai populare ori a
tarifelor rar folosite;
f) toate variantele de răspuns;
a) pentru a încuraja închirierea camerelor în perioadele cu
venituri scăzute, cu precădere pe adresa companiilor și
grupurilor organizate.
125. Sumarul atribuțiilor serviciului „front-office” la „check-
out” se referă la:
a) verificarea cheltuielilor târzii ale clienților;
b) închiderea conturilor clienților;
c) actualizarea înregistrărilor „front-office-ului” după plecarea
clienților;
d) crearea unei bune impresii clientului;
e) verificarea conturilor hotelului.
126. „Yield managementul” reprezintă:
a) mijlocul de maximizare a profitului prin vânzarea spațiilor;
b) o modalitate de utilizare a informațiilor legate de compor-
tamentul de cumpărare al clientului și de vânzare a
produsului;
c) mai multe instrumente informatice în baza cărora se rezolvă o
cerere de rezervare;
d) gestiunea prețurilor și stocurilor care vor contribui la
realizarea unor produse care vor răspunde mai bine nevoilor
clienților;
e) toate variantele prezentate sunt greșite.
127. Înainte de a întocmi planul de marketing, „Yield
management” abordează:
237
a) analiza zilelor complete;
b) motivația refuzurilor ce corespund acestor perioade (va deveni
un aspect capital);
c) mix-ul acelorasi zile pentru anul următor;
d) toate variantele sunt corecte;
e) aceste statistici nu au nicio relevanță asupra strategiilor de
vânzare.
128. „Yield management” este prezent în organizarea unui
locații hoteliere prin:
a) responsabilitatea angajatului în sectorul său de activitate este
capitală;
b) el trebuie sa aibă abilitatea de a lua decizii;
c) există funcția de „manager revenue/încasări”;
d) toate varaintele sunt greșite;
e) sistemele organizate pe calculator nu dau toate indicațiile
necesare.
129. „Yield management” are legaturi strânse cu direcțiunea
prin:
a) analiza celor trei documente principale: raport zilnic (daily
report); previziunile pe minim 6 luni; așteptările privind
segmentarea de marketing;
b) evaluarea locului (în cadrul activității hoteliere) unde decizia
trebuie luată;
c) buna funcționare necesită eforturi de comunicare între toți
angajații;
d) actualizarea în mod constant a previziunilor care au un rol
activ, iar funcția lor este primordială pentru deciziile
direcțiunii generale ale hotelului;
e) toate variantele prezentate sunt greșite.
130. Pentru ca un manager să reducă pe cât posibil erorile în
gestiunea hotelului, el trebuie să răspundă la:
238
a) care este în prezent pertinentă instrumentelor de gestiune de
care dispune locația respectivă;
b) modificările pe care le pot face instrumentele de control al
gestiunii;
c) cum se manageriază un proces de business;
d) toate variantele prezentate sunt greșite;
e) ameliorarea costurilor nu este foarte semnificativă.
131. Componentele esențiale ale gestiunii hoteliere sunt
sursele de venituri, și se referă, în principal, la:
a) veniturile rezultate din ocuparea camerelor;
b) food – CA rezultată din vânzarea preparatelor culinare;
c) beverage – CA rezultată din vânzarea băuturilor;
d) toate variantele prezentate sunt greșite;
e) alte venituri.
132. Cea mai mare frecventare a agențiilor de turism din
Europa în anul 2015 o are:
a) Germania;
b) Marea Britanie;
c) Grecia;
d) Italia;
e) Franța.
133. Cel mai mare tour-operator din Europa (după CA) în
anul 2016 a fost:
a) TUI Germania;
b) Thomson Marea Britanie;
c) NUI Germania;
d) LTU Germania;
e) KUONI Elvenia.
134. Ticketingul reprezintă:
a) serviciile prestate de o agentie de turism;
239
b) un depozit de garantie si stampila IATA;
c) bilet de avion sau tren emis de către o agentie tour-operatoare;
d) un comision;
e) voiaje all inclusive.
135. Alegerea agențiilor de voiaj este determinată de
următoarele criterii:
a) politica de vânzare adoptată de agentul de voiaj;
b) volumul de activitate și poziția agentului pe piețele
trimițătoare;
c) specializarea agenției partenere de voiaj în comercializarea de
aranjamente turistice;
d) oferta diversificată de servicii și produse turistice;
e) toate variantele prezentate sunt greșite.
136. Agentul de voiaj este:
a) o firmă de distribuție;
b) prestator de servicii către clienți;
c) un intermediar;
d) organizator de servicii turistice;
e) răspunzător pentru serviciile comandate.
137. Produsele turistice oferite de agențiile de turism/voiaj
din România se referă la:
a) circuite turistice individuale sau de grup;
b) sejururi pentru odihnă și tratament;
c) sejururi în zone rurale;
d) servicii de ticketing, rezervări și rent-a-car;
e) toate variantele prezentate sunt greșite.
138. Oferta turistică este formată din:
a) echipamentul de producție a serviciilor turistice;
b) cadrul și potențialul natural și antropic;
240
c) bunurile alimentare, infrastructura turistică și condițiile de
comercializare (pret, facilitati etc.);
d) curse charter;
e) toate variantele prezentate sunt greșite.
139. Produsul turistic ce se materializează într-un consum
efectiv în cadrul unei ambianțe specifice se referă la:
a) numărul produselor turistice (care poate fi egal cu oferta);
b) structura produsului turistic;
c) produsul turistic nu poate exista independent de oferta
turistică;
d) produsul turistic este de scurtă durata (el există cât timp se
manifestă consumul, în timp ce oferta rămâne fermă);
e) toate variantele de răspuns prezentate sunt corecte.
140. Montajul produsului turistic se realizează prin:
a) studii de piață;
b) conceperea produsului turistic;
c) negocierea produsului turistic;
d) comercializarea produsului turistic;
e) toate variantele de răspuns prezentate sunt greșite.
141. Aranjamentul turistic IT (Inclusiv Tour) are unele
particularități cu consecințe economice importante:
a) inelasticitate;
b) complementaritate;
c) eterogenitate;
d) toate variantele de răspuns prezentate sunt greșite;
e) toate variantele de răspuns prezentate sunt corecte.
142. Tipuri de curse charter sunt:
a) curse charter de grup și specializate;
b) curse charter IT (inclusiv tour);
c) curse charter pentru uz propriu (own-use);
241
d) toate variantele de răspuns prezentate sunt greșite;
e) toate variantele de răspuns prezentate sunt corecte.
143. Documentele specifice rezervării hoteliere se referă la:
a) comenzi verbale;
b) registrul de evidență a comenzilor;
c) diagrama grupului;
d) situația prestațiilor și decontărilor;
e) toate variantele de răspuns prezentate sunt corecte.
144. Pentru activitățile desfășurate în hotelarie și restaurație,
se recomandă utilizarea expresiei:
a) productivitatea personalului;
b) cash-flow-ul rezidual;
c) cash-flow-ul net;
d) cash-flow-ul brut;
e) rata rentabilității.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Rachită, Ustinia, (2012), Metode şi tehnici privind
organizarea unităților de cazare şi primire turistică din
România, Editura Sitech, Craiova;
2. Rachită, Ustinia (2013), Tehnologie hotelieră și de
restaurant, Editura Sitech, Craiova;
3. Răchită, Ustinia (2008, 2010), Gestiunea hotelieră şi de
restaurant, editia I-a, a II-a, Editura Sitech, Craiova;
4. Răchită, Ustinia, (2013), Tehnica operațiunilor de turism
intern și internațional, Editura Sitech, Craiova.
242
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. a 26. e 51. b 76. b 101. c 126. b
2. b 27. e 52. a 77. d 102. a 127. c
3. e 28. e 53. b 78. a 103. b 128. b
4. a 29. d 54. a 79. b 104. c 129. c
5. d 30. d 55. a 80. a 105. e 130. b
6. e 31. a 56. b 81. b 106. a 131. c
7. e 32. d 57. c 82. a 107. c 132. c
8. d 33. d 58. e 83. c 108. b 133. c
9. e 34. d 59. d 84. b 109. d 134. b
10. d 35. e 60. a 85. b 110. d 135. c
11. e 36. a 61. c 86. b 111. e 136. a
12. e 37. b 62. a 87. c 112. a 137. d
13. d 38. b 63. c 88. b 113. c 138. a
14. e 39. c 64. c 89. a 114. a 139. a
15. e 40. e 65. c 90. d 115. b 140. b
16. e 41. d 66. e 91. d 116. a 141. b
17. e 42. a 67. d 92. e 117. c 142. b
18. e 43. a 68. a 93. a 118. c 143. a
19. e 44. b 69. a 94. a 119. d 144. c
20. c 45. a 70. c 95. b 120. a
21. c 46. b 71. d 96. b 121. a
22. c 47. c 72. b 97. b 122. b
23. e 48. c 73. c 98. c 123. c
24. d 49. a 74. b 99. a 124. b
25. e 50. c 75. a 100. c 125. c
243
TESTE GRILĂ
1. ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI
1. Activitatea de asigurare este practicată în țara noastră de
către:
a) societăți comerciale de asigurare și societăți mutuale de
asigurare;
b) societăți comerciale de asigurare;
c) societăți comerciale de asigurare, brokeri de asigurare și
agenți de asigurare;
d) societățile mutuale de asigurare și intermediarii în asigurări;
e) societățile comerciale de asigurare, societățile mutuale de
asigurare și intermediarii în asigurări.
2. Conform Legii nr.32/2000 Activitatea de asigurare se
grupează în:
a) asigurări de viaţă şi asigurări generale;
b) asigurări maritime şi asigurări de bunuri;
c) asigurări de viaţă şi asigurări de bunuri;
d) asigurări generale şi asigurări de răspundere civilă;
e) asigurări de viaţă, asigurări de bunuri şi asigurări de
răspundere civilă.
3. Asigurările se pot clasifica în funcţie de modul de realizare
a raporturilor juridice de asigurare în: a) asigurări obligatorii şi asigurări facultative;
b) asigurări prin efectul legii şi asigurări generale;
c) asigurări contractuale şi asigurări generale;
d) asigurări obligatorii şi asigurări generale;
e) asigurări facultative şi asigurări generale.
244
4. Asigurările se clasifică, după domeniul asigurării, în: a) asigurări de persoane, asigurări de bunuri, asigurări de
răspundere civilă şi asigurări de risc financiar;
b) asigurări de persoane şi asigurări generale;
c) asigurări directe şi asigurări indirecte;
d) asigurări interne şi asigurări externe ;
e) asigurări de viaţă, asigurări de bunuri şi asigurări de
răspundere civilă.
5. O persoană fizică sau juridică poate desfășura activitate ca
agent de asigurare dacă: a) este constituită potrivit legii;
b) deține o autorizație valabilă din partea CSA;
c) are încheiată o convenție de prestări servicii cu un asigurător;
d) nu are nevoie de niciun fel de autorizație;
e) deține o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui asigurător,
este înscrisă în Registrul Intermediarilor în Asigurări și deține
o legitimație cu cod unic alocat RAF sau RAJ, după caz.
6. Agentul de asigurare, persoană fizică trebuie să: a) fie absolvent de facultate;
b) fie absolvent de liceu cu diplomă;
c) urmeze cursuri de pregătire de specialitate în domeniul
financiar;
d) nu aibă niciun fel de studii;
e) fi deținut o funcție de conducere în domeniul asigurărilor.
7. Agentul de asigurare, persoană fizică: a) trebuie să aibă un contract de prestări servicii cu un
asigurător;
b) nu are nevoie de niciun contract sau autorizație din partea
unui asigurătorului;
c) trebuie să aibă încheiat cu asigurătorul un contract de muncă;
245
d) trebuie să dețină din partea unui asigurător o autorizație
valabilă de a acționa în numele acestuia;
e) trebuie să fie salariat al asigurătorului.
8. Agentul de asigurare, persoană fizică:
a) trebuie să aibă în vigoare un contract de asigurare de
răspundere civilă profesională a cărui valoare să fie de 1500
euro/eveniment și 3000 euro sumă agregată pe an, fără
franșiză;
b) nu are nevoie de asigurare de răspundere civilă profesională;
c) are nevoie de o asigurare de răspundere civilă numai dacă este
autorizat să încheie asigurări RCA;
d) poate avea o asigurare de răspundere civilă profesională fără
să respecte limitele de acoperire;
e) nu are nevoie de asigurare deoarece este protejat de
asigurător.
9. Agentul de asigurare, persoană juridică:
a) nu trebuie să aibă un obiect de activitate anume determinat;
b) poate avea ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul;
c) trebuie să aibă în obiectul de activitate trecut ”prestări de
servicii”
d) poate să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent
de asigurare;
e) poate desfășura orice fel de activitate comercială.
10. Contractul de asigurare:
a) nu trebuie probat;
b) se probează cu orice mijloace de probă;
c) poate fi probat cu martori în orice situație;
d) se încheie în formă scrisă;
e) se probează cu expertiză.
246
11. Contractul de asigurare este:
a) o înţelegere verbală între asigurat şi asigurător cu privire la
drepturile şi obligaţiile reciproce;
b) un act juridic care consemnează obligaţia asiguratorului de a
plăti indemnizaţia de asigurare şi obligaţia asiguratului de a
plăti prima de asigurare;
c) un act juridic care prevede obligaţia asiguratului de a plăti
prima de asigurare şi obligaţia asiguratorului de a achita
indemnizaţia de asigurare la producerea riscului asigurat, fie
asiguratului, fie beneficiarului asigurării, fie terţului păgubit,
în limitele şi la termenele convenite;
d) un element tehnic al asigurărilor facultative şi al celor în baza
legii;
e) un act juridic care consemnează obligaţia asiguratorului de a
plăti prima de asigurare;
Care afirmaţie este adevărată?
12. Conducătorul executiv și după caz, persoanele care
conduc societatea:
a) trebuie să se bucure de o bună reputație și să nu aibă cazier
judiciar;
b) nu interesează reputația pe care o au;
c) pot avea cazier pentru orice fel de infracțiuni;
d) nu trebuie să îndeplinească o condiție specială referitor la
reputație;
e) poate avea cazier pentru infracțiuni prevăzute de legislația
financiar - fiscală.
13. Indicați ce trăsătură, din cele enumerate mai jos, nu este
caracteristică contractului de asigurare:
a) consensual;
b) sinalagmatic;
c) aleatoriu;
d) oneros;
247
e) securitate individuală.
14. Introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife,
speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost
menţionate în contract: a) se negociază cu beneficiarul înainte de aplicarea lor;
b) se negociază cu beneficiarul înainte de data scadenței;
c) se realizează în limita clauzelor prevăzute în contract;
d) se anunță clientului înainte de data scadenței;
e) sunt interzise.
15. Care dintre informațiile următoare NU este obligatoriu
să fie furnizată clientului în timpul derulării unui contract de
asigurare?
a) modificarea denumirii asiguratorului;
b) modificarea conducerii executive a asigurătorului;
c) modificarea adresei sediului social, respectiv a sucursalei sau
agenției;
d) orice modificare a condițiilor contractului de asigurare sau a
legii aplicabile acestuia;
e) informații despre situația bonusurilor și a sumelor
reprezentând participarea la profit (la fiecare aniversare a
contractului).
16. Contractantul asigurării este: a) persoanafizică ce poate încheia o asigurare fără ca aceasta să
obţină calitatea de asigurat;
b) persoana care are dreptul sa încaseze despagubirea sau suma
asigurată;
c) persoana fizică sau juridică ce poate încheia o asigurare fără
ca aceasta să obţină calitatea de asigurat;
d) persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de
asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile;
e) persoana juridică autorizată să exercite activităţi de asigurare.
248
17. Ce se înțelege prin asigurat: a) ofertantul produsului „asigurare” şi este persoana juridică
specializată, care îşi desfăşoară activitatea pe baza unor
reglementări specifice;
b) persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu
asiguratorul fie prin efectul legii, fie prin încheierea
contractului de asigurare;
c) persoana fizică care intră în raporturi juridice cu asiguratorul
fie prin efectul legii, fie prin încheierea contractului de
asigurare;
d) persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu
asiguratorul prin încheierea contractului de asigurare;
e) persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu
asiguratorul prin efectul legii.
18. Prin indemnizaţie de asigurare se înţelege: a) dauna efectivă, evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate
suferi în caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat;
b) prejudiciul suferit de asigurat în urma realizării cazului
asigurat;
c) suma de bani pe care o plăteşte asiguratul asiguratorului
pentru asumarea riscului;
d) suma asigurată pe unitatea de obiect asigurat;
e) suma de bani pe care asiguratorul o achită asiguratului la
survenirea cazului asigurat.
19. Contractul de intermediere în asigurări poartă
denumirea de:
a) contract de prestări servicii;
b) contract de muncă;
c) contract de administrare;
d) contract de management;
e) contract de agent/contract de brokeraj.
249
20. Obiectul contractului de intermediere în asigurări îl
constituie:
a) orice prestări de servicii;
b) orice fel de activități comerciale;
c) negocierea și încheierea polițelor de asigurare în nume
propriu;
d) toate activitățile reglementate de Codul CAEN;
e) negocierea și încheierea polițelor de asigurare în numele
asigurătorului.
21. Părțile contractului de intermediere sunt:
a) asiguratorul și asiguratul;
b) intermediarul și asiguratul;
c) asiguratorul și intermediarul în asigurări;
d) asiguratorul, asiguratul și intermediarul;
e) intermediarul și potențialul asigurat.
22. Principalele obligații ale intermediarilor în asigurări
sunt: a) să se înregistreze în Registrul Asiguratorilor din România și să
respecte normele CSA;
b) să informeze asigurații și potențialii asigurați; să plătească
cotizațiile stabilite prin normele legale; să respecte măsurile
dispuse de CSA și să efectueze pregătirea profesională
continuă;
c) să aibă tot personalul angajat cu carte de muncă și să asigure
pregătirea profesională continuă a acestuia;
d) să se înregistreze în Registrul Comerțului și să informeze
clienții privind produsele de asigurare pe care le
intermediează;
e) să colaboreze cu alți intermediari pentru promovarea culturii
publice în domeniul asigurărilor.
250
23. Prin contractul de intermediere, intermediarii în
asigurări:
a) pot desfășura orice fel de vânzări;
b) pot efectua orice fel de operațiuni comerciale;
c) pot prezenta clienților oferte cu produsele de asigurare de la
toți asiguratorii;
d) pot efectua și operațiuni accesorii contractelor de asigurare;
e) nu pot desfășura operațiuni accesorii contractelor de asigurare.
24. Intermediarul în asigurări este obligat să informeze
clienţii cu privire la dreptul lor de a solicita și alte informații
referitoare la contractul de asigurare? a) da, pentru că așa prevede Codul Deontologic al profesiei;
b) nu, pentru că prezența lui face implicit acest drept;
c) da, pentru ca așa prevăd normele CSA;
d) da, pentru că asiguratorul poate să dețină unele informații
suplimentare;
e) nu, pentru că toate informațiile relevante sunt incluse în
ofertă.
25. Cine răspunde pentru faptele persoanelor care acționează
sub mandatul intermediarilor în asigurări?
a) intermediarul în asigurări;
b) societatea de asigurare;
c) răspunde atât intermediarul, cât și societatea de asigurare;
d) nu răspunde nici intermediarul nici societatea de asigurare;
e) răspund doar prepușii.
26. În cazul asigurărilor facultative, raporturile dintre
asigurat şi asigurator, precum şi drepturile și obligaţiile
fiecărei părţi sunt stabilite: a) prin înţelegere verbală între cele două părţi;
b) prin lege;
c) prin contractul de asigurare;
251
d) prin Hotărâre de Guvern prin Norme emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor ;
e) niciun răspuns corect.
27. Prestarea serviciilor se face:
a) numai la sediul prestatorului de servicii;
b) în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale
în vigoare;
c) în locuri şi în spaţii care dispun de dotările necesare;
d) în locuri şi în spaţii aflate sub jurisdicție românească;
e) în locuri şi în spaţii aflate sub jurisdicție europeană.
28. Informațiile pe care asigurătorii și intermediarii în
asigurări trebuie să le ofere clienților sunt furnizate:
a) numai în limba română;
b) într-o limbă de circulație internațională;
c) în limba oficială a țării din care provine asiguratorul;
d) în limba română sau într-o limbă de circulație internațională;
e) în limba română sau într-o altă limbă, la cererea în scris a
clientului.
29. Procedurile de soluționare a eventualelor litigii fac parte
din:
a) prevederile-standard ale contractului de asigurare;
b) Codul Civil;
c) Codul Comercial;
d) informațiile furnizate înainte de încheierea contractului;
e) procesul de negociere al contractului de asigurare.
30. Informațiile pe care asigurătorii și intermediarii în
asigurări trebuie să le furnizeze clienților sunt:
a) furnizate în scris, sub semnătură de confirmare a clienților;
b) prezentate de către intermediar sau reprezentantul
asigurătorului;
252
c) furnizate în scris, în rezumat și detaliate de către intermediar
sau reprezentantul asigurătorului;
d) publicate pe site-ul asigurătorului;
e) transmise clienților prin e-mail.
31. Prin contractul de asigurare obligatorie a locuințelor sunt
acoperite următoarele riscuri: a) incendiu, trăsnet, explozie;
b) vandalism, inundație, incendiu;
c) cutremur, alunecare de teren, inundații;
d) cutremur, explozie, căderea aparatelor de zbor;
e) alese de către client în funcție de natura acoperirii dorite.
32. În cadrul contractului de asigurare contractantul
asigurării poate fi:
a) orice persoană care încheie o asigurare;
b) orice persoană care are un interes patrimonial, dorește să
încheie o asigurare și are peste 18 ani;
c) doar o persoană juridică poate fi contractant al asigurării;
d) persoana care încheie contractul de asigurare în numele altei
persoane şi se obligă faţă de asigurator să plătească prima de
asigurare;
e) persoanele alese sau numite în conformitate cu prevederile
legale, statutele sau actele constitutive autorizate să reprezinte
asiguratul.
33. Ce reprezintă riscul asigurat? a) o situație neprevăzută;
b) un eveniment întâmplător;
c) o întâmplare ce putea fi prevenită;
d) o pagubă creată asiguratului de către beneficiarul asigurării;
e) evenimentul viitor, posibil dar incert, menţionat în condiţiile
speciale de asigurare, la producerea căruia asigurătorul îşi
asumă obligaţia de a plăti despăgubirea/ indemnizaţia.
253
34. Prin intermediul contractului de asigurare facultativă a
autovehiculelor (CASCO) se acoperă și riscul de: a) confiscare;
b) participare la curse auto;
c) furt al vehiculului;
d) expropiere;
e) neglijență gravă a asiguratului.
35. Ce înseamnă daună parțială?
a) proporția din daună pe care o plătește asiguratul;
b) dauna provocată de riscuri provocate de fenomene
atmosferice;
c) distrugerea sau avarierea obiectului asigurat, astfel încât
costurile necesare pentru readucerea obiectului asigurat la
starea de funcționalitate de dinainte de producerea daunei,
plus valoarea pieselor recuperate, sunt mai mici decât valoarea
asigurată;
d) suma de bani achitată de asigurător în caz de coasigurare;
e) cazul în care asigurătorul achită doar un procent din daună
asiguratului.
36. Ce este franșiza?
a) suma plătită de către beneficiarul asigurării, pentru eventuale
daune create de către contractantul asigurării;
b) partea din valoarea daunei suportată de către asigurat;
c) partea din valoarea daunei suportată întotdeauna de către cel
prejudiciat;
d) procentul din suma asigurată suportat întotdeauna de către
reprezentantul asiguratului;
e) suma plătită de către asigurat în schimbul asumării de către
asigurător a obligaţiei de plată a despăgubirii/indemnizaţiei de
asigurare la producerea riscurilor asigurate.
254
37. Ce reprezintă suma asigurată într-o poliță de asigurare?
a) suma plătită de către asigurat în schimbul protecției asigurării;
b) suma maximă prevăzută în poliţa de asigurare în limita căreia
asiguratorul plăteşte indemnizaţia de asigurare la producerea
riscului asigurat;
c) termenul de “sumă asigurată” apare doar la asigurările de
viață;
d) suma fixă pe care o achită clientul la fiecare daună;
e) suma maximă prevăzută în poliță care atestă valabilitatea
poliței de asigurare.
38. Ce reprezintă prima de asigurare într-un contract de
asigurare?
a) suma de bani pe care o achită asigurătorul în caz de daună;
b) este o sumă fixă, stabilită la încheierea asigurării pe care o
achită clientul în caz de daună;
c) suma platită de beneficiarul asigurării, pentru eventuale daune
create de contractantul asigurării;
d) suma încasată de client, în schimbul achitării ratelor de
asigurare;
e) suma de bani pe care o plătește asiguratul (contractantul)
asigurătorului pentru asumarea riscului.
39. Ce înseamnă daună totală?
a) numărul total de daune plătite de asigurător pentru un client
într-un an de zile;
b) depășirea sumei asigurate, în caz de daună, de către asigurat;
c) distrugerea în întregime a obiectului asigurat sau dispariția în
cazul furtului fără resturi care se mai pot întrebuința sau
valorifica, atunci când refacerea pe cale de reparație nu mai
este posibilă sau rentabilă ;
d) numărul total de daune pe care le achită un asigurator într-un
an de zile;
255
e) putem folosi acest termen doar în cazul daunelor provocate de
cutremur.
40. Ce înțelegem prin perioada de asigurare într-o poliță de
asigurare? a) intervalul de timp în care asiguratorul acoperă riscurile
asigurate;
b) începutul valabilității poliței de asigurare;
c) perioada de timp maximă, de la emiterea poliței și până la
achitarea primei de asigurare;
d) încetarea acoperirii poliței de asigurare;
e) reprezintă intervalul de timp până la acceptarea ofertei de
către client.
41. În cazul asigurărilor de bunuri, suma asigurată trebuie
să: a) reprezinte valoarea de nou sau valoarea de piaţă a construcţiei;
b) fie egală cu valoarea reală a bunului asigurat;
c) fie mai mare decât valoarea reală a bunului asigurat;
d) fie mai mică decât valoarea reală a bunului asigurat;
e) fie mai mare sau egală cu valoarea reală a bunului asigurat.
42. Din punctul de vedere al profilului teritorial, asigurările
pot fi:
a) asigurări interne, asigurări externe;
b) asigurări regionale, asigurări internaționale;
c) asigurări transfrontaliere, asigurări interne și externe;
d) varianta a și b;
e) asigurări interne și transfrontaliere.
43. Documentul Carte Verde face parte din polița de
asigurare RCA? a) nu;
b) în funcție de solicitarea clientului;
256
c) da;
d) depinde de marca și modelul vehiculului;
e) doar în anumite cazuri.
44. La încheierea unei polițe RCA, dacă vehiculul este
înmatriculat provizoriu pentru 30 de zile, are voie să
părăsească țara?
a) depinde de destinație;
b) doar dacă asiguratul are încheiată și o asigurare medicală de
cheltuieli în străinătate;
c) da;
d) nu;
e) doar după o solicitare scrisă către asigurător.
45. Noţiunile de contractant şi beneficiar al asigurării se
întâlnesc în cazul asigurărilor:
a) maritime;
b) creditelor de export;
c) creditelor de investiţii;
d) depersoane;
e) debunuriobligatorii.
46. Riscul este un element de bază, esenţial şi obligatoriu, de
la care porneşte o asigurare deoarece:
a) producerea lui nu lasă loc hazardului;
b) fără acest element nu poate exista un raport de asigurare
valabil;
c) producerea lui se realizează prin fapta intenţionată a
contractantului asigurării;
d) producerea lui se realizează prin fapta intenţionată a
asiguratului;
e) este un eveniment posibil, viitor şi probabil la care sunt
expuse bunurile, patrimoniul, viaţa, sănătatea sau integritatea
fizică a persoanelor.
257
47. Răspunderea asigurătorului în cazul asigurării de
răspundere civilă auto obligatorie începe:
a) numai după efectuarea inspecţiei de risc;
b) doar după înmatricularea definitivă a autoturismului;
c) din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de
asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare
obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;
d) numai dacă asiguratul şi-a plătit amenzile pentru
contravenţiile rutiere;
e) după ce expiră autorizaţia provizorie de circulaţie.
48. Scopul încheierii unei asigurări generale este:
a) economisirea;
b) creditarea;
c) protecția financiară;
d) investiția;
e) garanția.
49. Valabilitate poliței RCA pentru un autovehicul, poate fi: a) retroactivă;
b) din aceeași zi (în cazul continuității asigurării) sau de a doua
zi dacă nu există o poliță valabilă la momentul încheierii
poliței;
c) începând cu orice dată dorește asiguratul;
d) începând cu a treia zi dupa încheierea poliței;
e) în momentul achitării primei de asigurare.
50. Care sunt elementele unui contract de asigurare? a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părților
contractante, obiectul asigurării, riscurile asigurate, momentul
începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului, suma
asigurată și prima de asigurare;
b) numele și adresa părții contractante, suma asigurată și prima
de asigurare, excluderile, valabilitatea;
258
c) numele și adresa părții contractante, obiectul asigurării,
modalitatea și frecvența de plată;
d) numele și adresa părții contractante, suma asigurată și prima
de asigurare, modalitatea de plată, asigurații adiționali,
moneda contractului;
e) numele și adresa părții contractante, acoperirile, excluderile,
suma asigurată.
51. Polița Casco acoperă:
a) persoanele aflate în vehiculul asigurat;
b) daunele provocate de avarii și furt;
c) serviciile de asistență rutieră;
d) daunele provocate terților;
e) riscul de incendiu și furt.
52. Polița RCA este o asigurare:
a) de garanție;
b) de bunuri aparținând persoanelor fizice/juridice;
c) de răspundere civilă față de terți;
d) de pierderi financiare;
e) de răspundere civilă profesională.
53. Se poate încheia o poliță RCA pentru: a) orice vehicul înmatriculat în România;
b) orice vehicul înmatriculat atât în România, cât și în
străinatate;
c) orice vehicul înregistrat la primărie;
d) orice vehicul care circulă pe drumurile publice;
e) orice vehicul înmatriculat într-o țară membră a Uniunii
Europene.
54. Nu se poate încheia polița RCA dacă: a) vehiculul are o singură cheie;
b) vehiculul este avariat;
259
c) proprietarul are permis de conducere cu o vechime <5 ani;
d) vehiculul nu este înmatriculat în România;
e) vechimea vehiculului este >10 ani.
55. În vederea înmatriculării unui vehicul este obligatorie
polița:
a) CASCO;
b) RCA;
c) de răspundere civilă profesională a conducătorului;
d) de incendiu și calamități naturale;
e) niciuna.
56. Prima de asigurare pentru un autoturism pe RCA se
stabilește în funcție de: a) vechime;
b) capacitatea cilindrică;
c) dotările opționale și suplimentare;
d) numărul de locuri;
e) marcă și model.
57. După forma juridică de realizare a contractului de
asigurareavem:
a) asigurări obligatorii, asigurări facultative;
b) asigurări directe, reasigurarea;
c) asigurări de bunuri, asigurări de persoane;
d) asigurări interne, asigurări externe;
e) asigurări de răspundere civilă, asigurări de viaţă.
58. Decizia de achiziție a unei asigurări este motivată: a) doar emoțional;
b) doar logic;
c) doar prin prisma obligativitații;
d) doar ca nevoie de apartenența la un grup social;
e) emoțional și argumentată logic, 50% emoțional, 50% logic.
260
59. De la ce dată s-a introdus în România formularul
Constatare amiabilă de accident?
a) 01.01.2007;
b) 01.01.2008;
c) 01.07.2008;
d) 01.07.2009;
e) 01.01.2010.
60. Creditul furnizor este:
a) O metodă tradiţională de finanțare bancară pe termen mediu
şi lung a exportatorilor de bunuri de capital;
b) o metodă traditională de finanțare pe termen mediu și lung a
exportatorilor de bunuri de capital, care presupune acordarea
unui împrumut direct importatorului, în scopul plății imediate
a contravalorii bunurilor importate;
c) o categorie specială a finanțării bancare prin intermediul
liniilor de credit extern;
d) un tip de credit ce are la bază fonduri puse la dispoziția
băncilor din țările cu economii în tranziție de către băncile
din țările dezvoltate;
e) o tehnică practicată de băncile comerciale ca urmare a
solicitărilor venite din partea clienților lor de finanțare a unor
obiecte de investiții.
61. Potrivit condiției F.P.A. (Free of Particular Average) se
despăgubesc: a) numai daunele rezultate din avaria totală a încărcăturii;
b) daunele rezultate din avaria totală sau parțială a încărcăturii
sau a unei părți a acesteia;
c) numai daunele din pierdere totală a întregii încărcături sau a
unei părți a acesteia și daune de avarie particulară
determinate de anumite cauze;
d) daune de avarie particulară dacă sunt determinate de
următoarele cauze: incendii, trăsnet, eșuare, răsturnare;
261
e) daunele de avarie totală sau parțială a întregii încărcături,
care a avut loc din orice cauză.
62. În câte exemplare se completează formularul Constatare
amiabilă de accident? a) într-un singur exemplar;
b) în dublu exemplar;
c) în două exemplare autocopiative;
d) în trei exemplare;
e) în patru exemplare.
63. Un cetățean francez, care este victimă a unui eveniment
produs în România, primește primul ajutor în România și
este transportat în Franța unde este operat și reabilitat. Care
este temeiul legal al evaluarii prejudiciului, conform legii
franceze?
a) legea 105/1992 privind reglementarea raportului de drept
internațional privat;
b) acordul bilateral dintre Franța și România referitor la asistența
socială;
c) la loi badinter din 1985;
d) hotarârea Consiliului de miniștri al României nr. 354/05/1964;
e) directiva 72/166 CEE din 24.04.1972.
64. Care este, în genere, legea care guvernează stabilirea
despăgubirilor ca urmare a unui eveniment rutier? a) legea locului producerii evenimentului;
b) legea țării unde este înmatriculat autovehiculul agresor;
c) legea țării de unde a fost emis documentul de asigurare;
d) legea țării de domiciliu a făptuitorului;
e) legea convenită de părțile implicate.
262
65. Partea pagubită, urmare a unui accident în România, are
dreptul:
a) doar la prejudiciul produs mașinii;
b) numai pentru daunele morale în caz de vătămari corporale;
c) la acoperirea integrală a prejudiciului;
d) numai la pensiile de întreținere, dacă nu sunt suportate de stat;
e) numai pentru costurile de spitalizare.
66. În conformitate cu Directiva a VI – a, asigurătorii RCA: a) vor plăti cu precădere prejudiciul corporal;
b) nu pun franșize în sarcina părții vătămate;
c) vor plăti mai întâi regresele asigurărilor sociale;
d) vor institui franșize de 500 de euro la daune materiale;
e) vor institui o franșiză universală de 1000 de euro asupra
oricărei daune.
67. Documentul Carte Verde face parte din polița de
asigurare RCA? a) nu;
b) în funcție de solicitarea clientului;
c) da;
d) depinde de marca și modelul vehiculului;
e) doar în anumite cazuri.
68. În cazul asigurării mărfurilor pe timpul transportului
sunt acoperite riscurile:
a) furtuna, naufragiul, eşuarea;
b) cheltuieli de carantina și magazinaj;
c) întârziere în livrare;
d) confiscarea mărfii;
e) viciu propriu al mărfii.
69. Ce riscuri sunt acoperite prin asigurarea CARGO: a) coliziunea, eșuarea, scufundarea sau răsturnarea navei;
263
b) uzura normală;
c) pierderea normală de bunuri asigurate;
d) insolvabilitatea;
e) daunele morale.
70. Beneficiar în cadrul poliței Carte Verde poate fi
considerat: a) persoana fizică sau juridică, care încheie polița de asigurare;
b) moștenitorii legali ai asiguratului, în cazul decesului acestuia;
c) persoana care a creat pagubele;
d) terța persoană prejudiciată, într-un accident în afara
teritoriului României;
e) persoane din familia asiguratului, care au creat pagubele.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Alexandru, F.; Armeanu, D., (2003), Asigurări de bunuri
şi persoane. Aspecte teoretice. Aplicaţii practice, Editura
Economică, Bucureşti
2. Bistriceanu, Ghe., (2007), Mică enciclopedie de finanţe,
monedă, asigurări, Vol. I-III, Editura Universitară, Bucureşti
3. Negru, T., (2006), Asigurări. Ghid practic, Editura CH
Beck, Bucureşti
264
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. a 26. c 51. b
2. a 27. b 52. c
3. a 28. e 53. a
4. a 29. d 54. d
5. e 30. a 55. b
6. b 31. c 56. b
7. d 32. d 57. a
8. a 33. e 58. e
9. d 34. c 59. d
10. d 35. c 60. a
11. c 36. b 61. c
12. a 37. b 62. c
13. e 38. e 63. a
14. e 39. c 64. a
15. b 40. a 65. c
16. c 41. a 66. b
17. b 42. c 67. c
18. e 43. c 68. a
19. e 44. d 69. a
20. e 45. d 70. d
21. c 46. e
22. b 47. c
23. d 48. c
24. c 49. b
25. a 50. a
265
TESTE GRILĂ BURSE INTERNAȚIONALE
DE MĂRFURI
1. Sistemul financiar include următoarele componente
principale: a) pieţele financiare;
b) intermediarii financiari şi relatiile dintre aceştia;
c) pieţele financiare, intermediarii financiari şi relațiile dintre
aceştia şi infrastructura financiară;
d) instituțiile financiare internaționale şi infrastructura
financiară;
e) pieţele financiare şi capitalurile financiare.
2. Care dintre afirmaţii despre instituţiile bancare NU este
adevărată?
a) acceptă depozite;
b) gestionează portofolii de active de capital ale clienților;
c) deschid conturi pentru clienți;
d) emit active bancare (perfect lichide și cu risc redus);
e) dau împrumuturi.
3. Ordinul “limită” transmis de bursă este:
1. prețmaxim la cumpărare;
2. preț minim la cumpărare;
3. preț maxim la vânzare;
4. preț minim la vânzare;
5. prețul pietei.
Sunt adevărate:
a) 1,3,5
b) 2,4
266
c) 2,3,5
d) 1,4
e) 1,4,5.
4. Rolul primordial al organismului de autoritate al pieței de
capital este de a asigura:
a) protecţia statului împotriva fraudelor;
b) protecția emitenților;
c) protecția investitorilor;
d) reglementarea pieței financiare;
e) protecția instituțiilor financiare.
5. Prin comparație cu piața reglementată, un sistem
alternativ de tranzacționare se caracterizează prin aceea că: 1. are reguli mai puțin stricte de transparență și de anvergură
pentru emitenți listați;
2. poate fi administrat și de către un SSIF, nu doar de un operator
de piață;
3. nu este necesară autorizarea ASF a intermediarilor care
activează pe această piață;
4. tranzacțiile se pot desfășura și direct între cumpărător și
vânzator fără existența unor intermediari care să preia și să
introducă ordinele în piață;
5. prezintă un risc mai ridicat pentru investitori decât piețele
reglementate.
Alegeti varianta corectă de raspuns:
a) 1+2+3+4;
b) 1+2+3+5;
c) 1+2+3+4+5;
d) 1+2+5;
e) 1+2.
6. Printre condițiile pentru listarea acţiunilor unei companii
la categoria a II-a a Bursei de Valori București se numără:
267
a) să existe un free-float minim de 25% şi compania să aibe cel
puțin 2000 de acționari;
b) compania să fi funcționat cel puțin trei ani anterior listării şi
compania să aibe cel puțin 2000 de actționari;
c) compania sa aibe cel puțin 2000 de acționari şi să fi avut
profit în ultimii 2 ani anteriori listării;
d) compania să aibe cel puțin 2 milioane de euro capitaluri
proprii, să existe un free-float minim de 25%, compania să fi
functionat cel puțin trei ani anterior listării;
e) compania să fi avut profit in ultimii 2 ani anteriori listării.
7. Segmentul „Regular” al Bursei de Valori București este: a) piața principală, de tip “order driven”;
b) piața auxiliară, de tip “quote-driven”;
c) piața principală de tip “quote driven”;
d) piața auxiliară, de tip „order driven”;
e) piața complementară.
8. Segmentul „Deal” al Bursei de Valori Bucureşti prezintă
următoarele caracteristici:
a) este o piață auxiliară;
b) este o piață de negociere;
c) este o piață de tip „order driven”;
d) este o piață de tip „quote driven”;
e) este rezervată tranzacțiilor de volum mare.
Alegeți varianta INCORECTĂ de răspuns.
9. Principalele diferenţe între pieţele bursiere reglementate şi
piețele OTC sunt: a) bursele sunt piețe de licitație, în vreme ce piețele OTC sunt
piețe de negociere;
b) tranzacțiile bursiere se realizează prin intermediari specializați
în vreme ce pe piețele OTC de regulă tranzacțiile au loc direct
între vânzător și cumpărător;
268
c) supravegherea și regulile prudențiale sunt mai puternice pe
piețele reglementate decât pe piețele OTC;
d) pe piețele OTC nu este obligatorie înregistrarea valorilor
mobiliare tranzacționate în evidențele unui Depozitar Central;
e) la nivel internațional valoarea tranzacționată pe piețele
bursiere este mult mai mare decât cea aferentă piețelor OTC.
Alegeți varianta incorectă de răspuns.
10.Care sunt serviciile de investiții financiare ce pot fi
prestate atât prin intermediul agentului delegat, cât și prin
intermediul agentului de servicii de investiții financiare: a) încasări și plăți în numerar de la/către clienți;
b) executarea ordinelor clienților;
c) decontarea tranzacțiilor clienților;
d) preluarea și transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe
instrumente financiare;
e) preluarea, transmiterea și executarea ordinelor precum și
operațiuni de încasări și plăți în relația cu clienții.
11. Cuponul obligaţiunii este:
a) dobânda nominală a obligaţiunii;
b) rata dobânzii obligaţiunii;
c) diferenţa dintre valoarea de emisiune si valoarea nominală;
d) diferenţa dintre valoarea de rambursare şi cea nominală;
e) se mai numeşte primă de emisiune.
12. Într-o companie de brokeraj, atribuţiile compartimen-
tului de control intern sunt:
a) asigurarea respectării de către agenții de servicii de investiții
financiare a legilor, regulamentelor și normelor interne ale
companiei;
b) respectarea legalității și a corectitudinii față de clienți din
partea tuturor angajaților companiei de brokeraj;
c) asigurarea celei mai bune execuții pentru ordinele clienților;
269
d) înregistrarea operațiunilor în cadrul sistemului de back-office
al companiei;
e) realizarea de analize de piață și emiterea de recomandări către
clienți.
13. Funcţia de casă de compensare presupune:
a) doar compensarea şi garantarea finalizării decontării
instrumentelor financiare derivate;
b) doar înregistrarea şi decontarea instrumentelor financiare
derivate;
c) înregistrarea, compensarea și decontarea instrumentelor
financiare derivate;
d) decontarea tranzacțiilor cu acțiuni;
e) decontarea tranzacțiilor cu obligațiuni.
14. Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră sau alte
pieţe reglementate se mai numesc şi instrumente bursiere şi
se clasifică în următoarele categorii:
a) titluri primare şi secundare;
b) titluri de credit şi debit;
c) titluri sintetice şi derivate;
d) titluri primare şi derivate;
e) titluri primare, sintetice şi derivate.
15. Emisiunea primară de acţiuni este:
a) procedura investiţională de oferire de acţiuni potenţialilor investitori pentru subscriptie, realizata pentru majorarea de capital social;
b) procedura investiţională de cumpărare a unui număr mare de
actiuni prin oferta publica de cumpărare;
c) procedura investiţională de vânzare a unui număr mare de
acţiuni prin oferta publică de vânzare;
270
d) procedura investiţională de oferire de acţiuni potenţialilor
investitori pentru subscripţie, pentru constituirea societăţii
comerciale pe acţiuni;
e) procedura investiţională de oferire de actiuni potentialilor
investitori pentru subscripţie, realizată pentru modificarea
capitalului social.
16. Alegeți varianta corectă. Mărfurile tranzacţionate în
burse trebuie să aibă următoarele caracteristici:
1. să fie bunuri generice;
2. să fie bunuri fungibile;
3. să fie bunuri standardizabile;
4. să fie bunuri cu grad redus de prelucrare;
5. să fie bunuri generale;
a) 1+2+3+4;
b) 1+2+3+4+5;
c) 1+2+3;
d) 2+3;
e) 3.
17. În cadrul licitaţiei bursiere se confruntă:
a) un vânzător cu mai mulţi cumpărători;
b) un cumpărător cu mai mulţi vânzători;
c) mai mulţi vânzători cu mai mulţi cumpărători;
d) un vânzător şi un cumpărător;
e) câţiva vânzători şi cumpărători.
18. Bursele generale tranzacţionează:
a) numai bunuri materiale;
b) bonuri de tezaur;
c) titluri emise de către societăţile transnaţionale;
d) o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare;
e) numai aur şi metale preţioase.
271
19. Investitorii de capital formează împreună:
a) cererea de capitaluri;
b) oferta de capitaluri;
c) intermedierea transferurilor de capital;
d) emitenţii de valori mobiliare;
e) cererea agregată de monedă.
20. Obligaţiunea reprezintă o parte din:
a) capitalul social;
b) rezervele societăţii;
c) capitalul propriu;
d) activul net contabil;
e) valoarea unui împrumut.
21. Obligaţiunile reprezintă titluri financiare:
a) cu venit variabil;
b) cu venit fix;
c) de participare la capitalul emitentului;
d) emise pe o durată nedeterminată;
e) cu scadenţa pe termen scurt.
22. Una dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la tranzacţiile
bursiere este falsă: a) oricine poate investi la bursă, în limita unor condiţii;
b) acţiunile sunt emise pe termen indefinit;
c) valorile mobiliare sunt negociabile;
d) valorile mobiliare îşi pot schimba posesorul prin negociere;
e) tranzacţionarea se poate face fără intermediari.
23. Una din afirmaţiile de mai jos este falsă:
a) valorile mobiliare sunt instrumente negociabile;
b) posesorii de acţiuni nu au drepturi patrimoniale;
c) acţiunile sunt emise în forme materiale;
d) acţiunile sunt părţi din capitalul social şi au valoare nominală;
272
e) acţiunile sunt indivizibile.
24. Ce reprezintă profitul pe acţiune? a) se calculează ca raport între dividend pe acţiuni şi cursul în
piaţă;
b) se calculează ca produs între dividende şi numărul de acţiuni
deţinute;
c) parte din profitul societăţii înregistrat la finalul anului;
d) un surplus financiar pentru cel care deţine acţiuni;
e) un indicator care reflectă evoluţia dividendelor.
25. Acţiunile preferenţiale sunt caracterizate prin aceea că: a) nu au o valoare nominală;
b) nu sunt garantate de emitent;
c) conferă o rentabilitate minimă (dividend prioritar);
d) conferă drept de vot în cadrul AGA;
e) nu au aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.
26. Valoarea unei acţiuni poate fi exprimată prin: a) valoare nominală;
b) valoare contabilă;
c) valoare de piaţă;
d) valoare nominală, contabilă, de piaţă;
e) valoare actuală.
27. Preţul de emisiune (PE) se calculează ca:
a) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi curs (C);
b) suma dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C);
c) suma dintre valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune
(pe);
d) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune
(pe);
e) produsul dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C).
273
28. Acţiunile ordinare sunt caracterizate prin: a) nu pot fi transferate în mod liber;
b) nu reflectă mărimea capitalului social;
c) nu implică răspundere din partea acţionarilor;
d) dreptul de vot poate fi transmis terţilor;
e) dau drept de încasare de dividende.
29. Care sunt formele sub care se distribuie dividendul: a) dividend anual, ca rezultat al politicii de dividend;
b) dividend fix, pentru cei ce deţin acţiuni privilegiate;
c) dividend provizoriu, ca avans înaintea dividendului definitiv;
d) dividend anual, fix sau provizoriu;
e) dividend anual, proporţional cu numărul de acţiuni deţinute.
30. Din punct de vedere al relaţiei între profit şi risc, bursa se
plasează:
a) mai riscantă decât un depozit bancar, dar cu profitabilitate mai
mare;
b) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate
maximă;
c) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate
minimă;
d) mai riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate nulă;
e) fără riscuri majore.
31. Indicele BET-FI reprezintă: a) un indice care cuprinde societăţile de la categoria I;
b) un indice care cuprinde numai societăţile de la categoria II;
c) un indice sectorial ce reflectă tendinţa preţurilor unităţilor de
fond;
d) un indice oarecare;
e) un indice care reflectă scăderea preţurilor unor societăţi
listate.
274
32. Indicele BET are următoarele caracteristici:
a) a fost creat pentru a reflecta tendinţa preţurilor tuturor socie-
tăţilor admise la bursă;
b) a fost creat pentru a reflecta scăderile preţurilor unor societăţi
de top;
c) în alcătuirea lui se ţine cont de volumul de tranzacţionare pe o
anumită perioadă;
d) în alcătuirea lui intră doar 10 emitenţi de la categoria I;
e) în alcătuirea lui intră doar emtitenţii cu lichiditate minimă.
33. Rentabilitatea unui activ reprezintă: a) câştigul generat de posesia activului;
b) venitul obţinut şi sporul de valoare înregistrat pe durata
posesiei unui activ;
c) sporul de valoare înregistrat pe durata posesiei unui activ;
d) o rată de rentabilitate;
e) venitul obţinut ca urmare a cotării activului.
34. Principiul fundamental al stabilirii cursului prin fixing
constă în:
a) cursul se stabileşte astfel încât ordinele de vânzare să fie egale
cu cele de vanzare;
b) cursul se stabileşte astfel încât ordinele limită să aibă
prioritate maximă;
c) cursul se stabilește astfel încât să se realizeze volumul maxim
de tranzacții;
d) cursul se stabilește astfel încât să se obțină prețul maxim;
e) cursul se stabileşte la întâlnirea cererii cu oferta.
35. Despre emisiunea obligaţiunii se ştie: 1. obligaţiunile pot fi emise sub paritate (sub pari);
2. obligaţiunile pot fi emise la paritate (ad pari);
3. obligaţiunile pot fi emise cu discount de emisiune;
4. obligaţiunile pot fi emise supra paritate (supra pari).
275
Alegeți varianta corectă de răspuns:
a) 1+2;
b) 2;
c) 3;
d) 1+2+4;
e) 1+2+3.
36. O participare la capital care conferă cel puţin o treime
din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a
emitentului semnifică: a) poziţie majoritară absolută;
b) poziţie majoritară;
c) poziţie de control;
d) poziţie de acţionar semnificativ;
e) poziţie de acţionar minoritar.
37. O participare la capital care fie ar reprezenta cel puţin
10% din capitalul social al emitentului, fie conferă cel puţin
10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală
reprezintă: a) poziţie majoritară absolută;
b) poziţie majoritară;
c) poziţie de control;
d) poziţie de acţionar semnificativ;
e) poziţie de acţionar minoritar.
38. Care dintre caracteristicile următoare nu sunt valabile
pentru activele monetare?
a) sunt emise ca rezultat al unui plasament pe termen scurt;
b) produc dobândă;
c) au risc scăzut (sunt mai sigure decat activele de capital);
d) sunt negociabile (au piaţă secundară);
e) au grad ridicat de lichiditate;
276
39. Care dintre caracteristicile următoare nu sunt valabile
pentru activele de capital?
a) sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung;
b) produc dobânzi sau dividende;
c) nu sunt negociabile pe pieţe organizate (nu au piaţă
secundară);
d) au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare;
e) au risc mai ridicat decît activele monetare;
40. Care din următoarele pieţe nu este componentă a pieţei
de capital?
a) piaţa valutară;
b) piaţa acţiunilor;
c) piaţa obligaţiunilor;
d) bursa de valori;
e) piața asigurărilor.
41. Pentru a fi admise la cota unei burse de valori, adică
pentru a putea fi tranzacţionate într-o bursă de valori,
acţiunile emise de societăţile pe acţiuni trebuie:
1. să aibă o anumită vechime;
2. să fi obţinut de-a lungul anilor rezultate care-i conferă
credibilitate;
3. să aibă contract de administrare cu o societate de administrare;
4. să fie emise pe piaţă într-un număr mare;
5. să aibă un număr mare de acţionari.
a) 1+2+4;
b) 2+3+4;
c) 1+2+5;
d) 1+4;
e) 3+4+5;
277
42. Care este valoarea de emisiune a unei obligaţiuni cu
valoare nominală de 1000lei, cu discont de emisiune de
100lei, rată a dobânzii de 14% și 5 ani până la scadenţă?
a) este egală cu 900lei;
b) este egală cu 1100lei;
c) este egală cu 140lei;
d) este egală cu 500lei;
e) este egală co 1000 lei
43. Care este valoarea capitalului investit în acţiuni
peferenţiale cu rată a dividendului de 18%, dacă un
investitor primește 1.000 de lei dividende anual?
a) este egală cu 18.000lei;
b) este egală cu 5.556 lei;
c) este egală cu 55.556 lei;
d) este egală cu 1.800 lei;
e) este egală cu 1.000 lei.
44. Garantul de plasament este:
a) un investitor financiar care garanteaza ca plasamentul in titluri
derivate este realizat cu un randament mai mare decat o limita
minima negociata;
b) un intermediar financiar - bancar ce mijloceste transferul de
fonduri pe piata secundara e capital in cazul unor majorari de
capital social;
c) un sindicat bancar si financiar care preia actiunile emise si le
plaseaza in randul celor care detin fonduri disponibile iar in
cazul in care emisiunea nu este subscrisa in totalitate de catre
investitori, își asumă răspunderea acoperirii diferențelor de
subscris;
d) societatea de asigurari ce garanteaza ca acțiunile vor acorda
dividende conform prospectului de emisiune;
e) niciuna din variante.
278
45. Bursa de Valori București transmite zilnic fiecărei
societăți de servicii de investiții financiare care a efectuat
tranzacții, următoarele rapoarte:
a) Raportul de Tranzacționare;
b) Raportul de Compensare;
c) Raportul de Decontare;
d) Raportul de Comision;
e) niciuna din variante.
46. Oferta publică de vânzare este:
a) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru minim 500 de
persoane;
b) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru minim 100 de
persoane;
c) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru minim 300 de
persoane;
d) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru maxim 100 de
persoane;
e) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru maxim 300 de
persoane.
47. Oferta publică de cumpărare este:
a) tehnica de ofertă de a cumpăra acțiuni adresată tuturor
proprietarilor valorilor mobiliare vizate;
b) tehnica de ofertare pentru cumpărarea unui pachet de acțiuni
de la un număr de cel puțin 500 de deținători ai valorilor
mobiliare vizate;
c) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni de la un număr
de cel puțin 100 de deținători ai valorilor mobiliare vizate;
d) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni de la un număr
de cel puțin 300 de deținători ai valorilor mobiliare vizate;
e) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni de la un număr
de cel mult 300 de deținători ai valorilor mobiliare vizate
279
48. Oferta publică de preluare este:
a) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni care să
reprezinte cel puțin 30% din acțiunile societății comerciale pe
acțiuni;
b) tehnica de ofertare pentru cumpărarea unui pachet de acțiuni
care să reprezinte cel puțin o treime din acțiunile societății
comerciale pe acțiuni;
c) tehnica de ofertă de a cumpăra acțiuni adresată tuturor
proprietarilor valorilor mobiliare vizate în vederea preluării
majorității unei societăți comerciale deținută public;
d) tehnica de ofertare pentru cumpărarea unui pachet de acțiuni
care să reprezinte cel puțin două treimi din acțiunile societății
comerciale pe acțiuni;
e) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni care să
reprezinte cel puțin 25% din acțiunile societății comerciale pe
acțiuni.
49. O participare la capital care conferă fie mai mult de
jumătate din totalul drepturilor de vot în adunarea generală
a emitentului, fie drepturi de vot suficiente pentru a alege și
revocă majoritatea membrilor consiliului de administrație:
a) poziție majoritară absolută;
b) poziție majoritară;
c) poziție de control;
d) poziție de acționar semnificativ;
e) poziție minoritară.
50. O participare la capital care conferă drepturi de vot
suficiente pentru a alege și revocă toți membrii consiliului de
administrație este:
a) poziție majoritară absolută;
b) poziție majoritară;
c) poziție de control;
d) poziție de acționar semnificativ;
280
e) poziție minoritară.
51. Dreptul de vot poate fi exercitat:
a) majoritar și compus;
b) majoritar și cumulativ;
c) cumulativ și proporțional;
d) compus și proporțional;
e) compus și cumulativ.
52. Investitorii care urmăresc să dețină o poziție majoritară
și să intervină în administrarea unei societăți comerciale pe
acțiuni, sunt denumiți:
a) investitori de portofoliu;
b) investitori strategici;
c) investitori financiari;
d) investitori direcți;
e) investitori străini.
Care din variante nu este adevărată?
53. Definiția rating-ului este:
a) Riscul de țară;
b) Riscul de neîndeplinire a obligațiilor emitentului titlurilor de
credit;
c) Riscul investițional;
d) Riscul politic;
e) Riscul în asigurări.
54. Dreptul de preferință reprezintă:
a) dreptul unui acționar de a subscrie cu prioritate acțiuni la
majorarea capitalului social, proporțional cu numărul de
acțiuni deținute la data de referință la un pret inferior prețului
acțiunilor oferite public;
281
b) dreptul acționarilor de a cumppra înaintea oricărui investitor
din afara societății și la pret preferențial acțiunii puse în
vânzare de acționarii societății deținute public;
c) dreptul investitorilor din afara societății de a cumpăra înaintea
oricarui acționar și la preț preferențial acțiuni puse în vânzare
de acționarii societății deținute public;
d) dreptul unui investitor din afara societății de a subscrie cu
prioritate acțiuni la majorarea capitalului social, la un preț
inferior prețului acțiunilor oferite public;
e) niciuna din variante nu este corectă.
55. Ratingul nu poate fi:
a) de țară;
b) corporatist;
c) bancar;
d) municipal;
e) politic.
56. Executarea contractului bursier presupune:
a) depozitare, compensare și alocare;
b) compensare, decontare și alocare;
c) compensare, decontare și depozitare;
d) decontare și alocare;
e) depozitare, decontare și alocare.
57. Orice tranzacție la vedere la BVB se derulează în
următoarele faze:
a) tranzacționarea;
b) compensarea;
c) asigurarea titlurilor transferate;
d) transferul dreptului de proprietate;
e) decontarea.
282
58. Bursa desemnează:
a) instituție a economiei centralizate;
b) un cadru organizat de realizare a tranzacțiilor;
c) un sistem caracterizat de exactitate și corectitudine;
d) un sistem care garantează încheierea și executarea
contractelor;
e) un sistem ce presupune transparență.
Care din afirmațiile de mai sus nu este adevărată?
59. Organizarea activității bursiere presupune:
a) centralizarea tranzacțiilor;
b) accesul direct la informațiile de piață;
c) concentrarea ordinelor de vânzare/cumpărare în sala de
negocieri a bursei;
d) desfășurarea tranzacțiilor în cadrul organizat și reglementat;
e) accesul intermitent la efectuarea operațiilor.
Care din afirmațiile de mai sus nu este adevărată?
60. Bursele generale tranzacționează:
a) numai bunuri materiale
b) bonuri de tezaur
c) titluri emise de societățile transnaționale
d) numai aur și metale prețioase
e) o gamă variată de mărfuri și hârtii de valoare.
61. Bursa asigură:
a) scăderea riscului plasării capitalului;
b) lichiditatea și mobilitatea capitalurilor;
c) o mai bună fructificare a capitalurilor pe termen scurt;
d) determinarea valorii titlurilor în funcție de condițiile oferite pe
piața monetară;
e) stabilirea unui curs al titlurilor care să satisfacă un minim de
ordine de cumpărare/vânzare.
283
62. Investitorii de capitaluri pe piața primară își pot
recupera capitalurile, prin intermediul bursei:
a) numai la scadență;
b) cu un anumit număr de zile înainte de scadență (stabilit pe
fiecare piață);
c) într-un interval T+3 de la data încheierii contractului;
d) oricând până la scadență;
e) numai dacă există suficiente ordine de vânzare pentru titlurile
respective.
63. Care din funcțiile următoare nu este specifică Bursei de
Valori București:
a) reflectarea conjuncturii economice
b) concentrarea cererii și ofertei de valori mobiliare pe o piață
anume, la un moment dat
c) efectuarea de tranzacții cu valori mobiliare conform
scopurilor SVM-urilor
d) urmărirea sistematică a cursului valorilor mobiliare
înregistrate la cota bursei
e) retrogradarea valorilor mobiliare dacă societatea emitentă nu
mai îndeplinește cerințele referitoare la profitul net.
64. Inceputul activitatii bursiere in Romania este marcat de
anul:
a) 1821
b) 1839
c) 1884
d) 1904
e) 1912.
65. Tranzacțiile cu titluri pe piața bursieră românească se
derulează prin:
a) bănci comerciale
b) Bursa de Valori București
284
c) Bursa de Mărfuri
d) Rasdaq
e) societăți de asigurare.
66. Actuala Bursă de Valori București s-a înfiintat în anul:
a) 1991
b) 1992
c) 1993
d) 1994
e) 1995.
67. Care din următoarele enunțuri nu reprezintă condiție
pentru ca o SVM să obțină autorizație de a desfășura
intermedierea de titluri:
a) să dețină un minim de capital subscris și vărsat integral
b) să dețină ea sau acționarii ei semnificativi participații la alte
SVM-uri
c) cel puțin 75% din totalul activelor deținute să fie recunoscute
ca active ale piețelor de valori mobiliare
d) SVM-ul sa aibă ca activitate exclusivă intermedierea de titluri
e) să se încadreze în coeficienții de risc cu privire la active.
68. Activitatea pe piata bursiera este urmarita prin
intermediul:
1. indicelui general al prețului
2. deflatorului PIB
3. cursului valorilor mobiliare
4. ratei medii a dobânzii de piață
5. indicelui bursier
6. ratei inflației
Sunt adevărate:
a) 1,3,6
b) 2,5
c) 1,2,4,5
285
d) 3,5
e) 2,4,6.
69. Rolul bursei de valori pe piața de capital nu este:
a) asigură întâlnirea cererii cu oferta la un moment dat;
b) permite negocierea pretului titlului între dealeri;
c) reflecta conjunctura economică;
d) stabilește cursul de echilibru prin fixing;
e) urmăreste sistematic și reglementează tranzacționarea valorilor
mobiliare.
70. Executarea ordinelor la BVB are loc astfel:
a) ordinele în cantități mari se execută cu prioritate;
b) cel mai mare preț de vânzare și cel mai mic preț de
cumpărare;
c) primul venit, primul servit;
d) la prețuri egale factorul determinant este timpul, iar la
egalitate de pret și timp au prioritate ordinele cu cea mai mare
cantitate;
e) cel mai scăzut preț de vânzare și cel mai ridicat preț de
cumpărare.
71. Admiterea la cota oficiala a bursei se face:
a) la inițiativa Asociației Naționale a Societăților de Valori
Mobiliare
b) la inițiativa Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare
c) în momentul în care emitentul titlurilor îndeplinește condițiile
prevăzute în regulamentele bursiere
d) la inițiativa emitentului;
e) după 5 ani de la data înființării societății emitente a
respectivelor valori mobiliare.
72. Care este succesiunea corectă a etapelor privind
procedura de admitere la cota bursei ?
286
1. examinarea cererii
2. întocmirea dosarului de admitere
3. asumarea unor obligații de către emitent
4. aprobarea cererii
a) 1,2,3,4
b) 3,4,2,1
c) 4,1,3,2
d) 2,3,1,4
e) 2,1,4,3.
73. Inscrierea la cota bursei necesită îndeplinirea
următoarelor cerințe:
1. înregistrarea valorilor mobiliare la Oficiul de Evidență a
Valorilor Mobiliare
2. libera transferabilitate a valorilor mobiliare
3. obținerea de profit net, de către societatea solicitatoare, în
ultimii doi ani
4. furnizarea anumitor servicii de către emitent
5. încadrarea în anumite cote de difuzie a valorilor mobiliare
6. funcționarea societății în ultimii cinci ani
Nu sunt necesare categoriei de bază cerințele:
a) 3,5,6
b) 1,2,4
c) 3,4
d) 1,5,6
e) 2,4.
74. Suspendarea sau retragerea de la cota bursei nu este
determinată de:
a) decizia acționarilor de retragere;
b) neprezentarea situațiilor solicitate de organele bursei;
c) neplata comisioanelor datorate în termen de o lună de la
scadentă;
d) o piață dezorganizată pentru respectivele valori mobiliare;
287
f) neinformarea publicului despre evenimentele importante ce au
avut sau au loc în cadrul societății și care pot determina
influențarea cursului respectivelor titluri.
75. Care din afirmațiile despre brokeri nu este adevărată?
a) efectuează operațiuni de vânzare în nume propriu;
b) realizează operațiuni de vânzare în numele clienților;
c) intermediază operațiuni de cumpărare în numele clienților;
d) au un venit obținut prin aplicarea unei taxe de negociere
asupra tranzacțiilor;
e) profitul realizat din intermedierea operațiunilor este
reprezentat de comisionul încasat.
76. Venitul dealerilor este reprezentat de:
a) comisionul practicat;
b) diferența între prețul de vânzare și de cumpărare al titlurilor;
c) taxa de negociere stabilită;
d) procentul aplicat fiecarei tranzacții efectuată pentru clienți;
e) diferența între prețul tranzacției și marja depusă de clienți.
77. Principiul de executare a ordinelor de bursă în cotarea
continuă este:
a) NIFO (next-imput, first-output);
b) LIFO (last-imput, first-output);
c) FIFO (first-imput, first-output);
d) proporțional cu cantitatea de titluri din fiecare ordin de bursă;
e) la nivelul cantității totale de titluri cerute sau oferite.
78. Care din afirmațiile despre comisionul perceput de
brokeri pentru tranzactiile efectuate nu este adevărată?
a) se adaugă la prețul de cumpărare
b) influențează contul în marjă al clientului
c) se calculează la valoarea tranzacției
d) se regăsește la client în partea de debit
288
e) se adună la prețul de vânzare
79. Procedura fixing de cotare este:
a) cotație discontinuă (intermitenta);
b) cotație discontinuă în care se cunosc în fiecare moment
cererea și oferta de titluri;
c) cotație continuă în timp real;
d) cotație continuă în timpi diferiți;
e) cotație pe piață extrabursieră (Rasdaq).
80. Care sunt pieţele componente ale pieţei de capital?
a) piaţa monetară;
b) piaţa primară de capital;
c) piaţa secundară de capital;
d) piaţa bancară;
e) piaţa bunurilor de consum.
Alegeţi varianta corectă:
a) b+c+d;
b) e;
c) d;
d) b+c;
e) a+d.
81. Definiți notiunea de arbitraj financiar.
a) strategia financiară în urma căreia se obţine profit, fară ca cel
care o iniţiază să-şi asume vreun risc și fără aport iniţial de
capital.
b) strategia financiară în urma căreia se obține un profit mic
pentru ca și riscul asumat este redus
c) strategia financiară prin care se obține un profit mare, fără
aport inițial de capital dar cu un risc asumat ridicat.
d) strategia financiară prin care nu se poate obține profit pentru
că cel care o inițiază, nu-și asumă niciun risc
289
e) strategia financiară prin care nu se poate obține profit, pentru
că cel care-o inițiaza își asumă riscuri, dar nu alocă și capital
inițial
82. În cazul unui contract de opțiune prima acesteia (adică
prețul opțiunii):
a) se plătește de către cumpărător la momentul scadenței opțiunii
b) este încasată de către vânzător numai dacă opțiunea este
exercitată
c) reprezintă comisionul de tranzacționare plătit de către
vânzător bursei
d) reprezintă un venit al casei de compensare
e) se plăteste de către cumpărător la momentul achiziției opțiunii
83. În cazul unui contract de opțiune diferentă între
cumpărător și vânzător provine printre altele din faptul că:
a) vânzătorul are dreptul să aleagă dacă exercită sau nu opțiunea
b) cumpărătorul este cel care încasează prima opțiunii
c) cumpărătorul are obligația de a respecta decizia vânzătorului
cu privire la exercitarea opțiunii
d) cumpărătorul are libertatea de a decide dacă exercită sau nu
opțiunea în vreme ce vânzătorul trebuie să se conformeze
alegerii făcute de către acesta.
e) dacă opțiunea este exercitată atunci vânzătorul trebuie să
plătească prima
84. Diferența dintre o opțiune CALL și o opțiune PUT este
printre altele și aceea că:
a) opțiunea CALL dă dreptul vânzătorului de a cumpăra activul
de bază (marfă) în vreme ce opțiunea PUT dă dreptul
vânzătorului de a vinde activul de bază
b) optiunea CALL dă dreptul cumpărătorului de a cumpăra
activul de bază (marfă) în vreme ce opțiunea PUT dă dreptul
vânzătorului de a vinde activul de bază
290
c) ambele opțiuni oferă cumpărătorului dreptul de a alege, dar în
cazul opțiunilor CALL alegerea cumpărătorului este de a
cumpăra sau nu activul suport (marfă) în vreme ce în cazul
opțiunilor PUT alegerea cumpătorului aceste opțiuni este
aceea de a vinde sau nu activul de bază la prețul de exercitare
al opțiunii
d) opțiunile PUT au, în general, scadențe mult mai îndepărtate
decât opțiunile CALL
e) opțiunile PUT sunt specifice piețelor bursiere americane în
vreme ce opțiunile CALL sunt specifice piețelor bursiere
europene
85. Contractul de opţiune devine obligatoriu pentru vanzator
deoarece:
a) a fost remunerat prin prima de opţiune;
b) trebuie să plătească prima de opţiune;
c) trebuie să plătească preţul de opţiune;
d) trebuie să plătească preţul de cotare;
e) presupune un preţ.
86. Beneficiarul contractului de opţiune plăteşte pentru
opţiune un preţ numit:
a) preţ de exerciţiu;
b) preţ de cotare;
c) primă de opţiune;
d) preţ de opţiune;
e) preţ al acţiunii.
87. La termen beneficiarul opţiunii având la bază acţiuni
poate să vândă/cumpere stocul de acţiuni sau să renunţe la
vânzarea/cumpărarea lor. Alegerea este determinată de:
a) nivelul preţului de cotare (pc) al acţiunilor la termen;
b) nivelul preţului de exerciţiu;
c) nivelul primei de opţiune;
291
d) nivelul preţurilor de cotare şi exerciţiu şi nivelul primei de
opţiune;
e) nivelul preţului acţiunii şi al preţului de exerciţiu.
88. Rolul primordial al organismului de autoritate al pieței
de capital este de a asigura:
a) protecţia statului împotriva fraudelor;
b) protecția emitenților;
c) protecția investitorilor;
d) reglementarea pieței financiare;
e) protectia instituțiilor financiare.
89. Bursele generale tranzacţionează:
a) numai bunuri materiale;
b) bonuri de tezaur;
c) titluri emise de către societăţile transnaţionale;
d) o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare;
e) numai aur şi metale preţioase.
90. Investitorii de capital formează împreună:
a) cererea de capitaluri;
b) oferta de capitaluri;
c) intermedierea transferurilor de capital;
d) emitenţii de valori mobiliare;
e) cererea agregată de monedă.
91. Cum se caracterizează piaţa financiară?
a) este o piaţă închisă;
b) este o piaţă pe termen mediu;
c) este o piaţă pe termen lung;
d) este o piaţă dirijată;
e) este o piaţă pe termen scurt.
292
92. Deținătorul unui poziții LONG PUT cu preț de exercitare
de 10.000 u.m. și prima de 400 u.m. a ajuns la scadența
opțiunii. Cum va proceda cumpărătorul de PUT în condițiile
în care prețul activului suport este de 9.600 u.m.
a) cumpărătorul va exercita opțiunea, nu va înregistra profit, dar
va recupera valoarea primei plătite la cumpărarea opțiunii PUT
b) nu va exercita opțiunea și va pierde 400 u.m.
c) nu va exercita opțiunea și va pierde 200 u.m.
d) va exercita opțiunea și va câștiga 400 u.m.
e) va exercita opțiunea și va câștiga 800 u.m
93. Deținătorul unei poziții SHORT PUT cu preț de
exercitare de 10.000 u.m. și prima de 400 u.m. a ajuns la
scadența optiunii. Ce rezultat va înregistra vânzătorul
opțiunii PUT în condițiile în care prețul activului suport este
de 9.600 u.m.
a) cumpărătorul va exercita opțiunea, iar vânzătorul nu va câștiga
nimic în urma acestei operațiuni.
b) cumpărătorul nu va exercita opțiunea, iar vânzătorul va câștiga
400 u.m.
c) cumpărătorul nu va exercita opțiunea, iar vânzătorul va pierde
400 u.m.
d) cumpărătorul va exercita opțiunea, iar vânzătorul va câștiga
800 u.m.
e) cumpărătorul nu va exercita opțiunea, iar vânzătorul nu va
pierde în urma acestei operațiune.
94. Un speculator pe piața Sibex a cumpărat 20 contracte
futures pe o marfă, cu scadența martie 2014, la prețul de
3,255 lei pentru un contract. Mărimea contractului este de
1.000.
Determinați care va fi câștigul/pierderea acestui speculator
în condițiile în care prețul mărfii este de 3,265 lei.
a) speculatorul va pierde 100 lei;
293
b) speculatorul va pierde 200 lei;
c) speculatorul va câștiga 200 lei;
d) speculatorul va câștiga 500 lei;
e) speculatorul va pierde 500 lei
95. Un speculator pe piața Sibex a vândut 10 contracte
futures pe o marfăa, cu scadența martie 2014, la prețul de
1,255 lei pentru un contract. Mărimea contractului este de
1.000.
Determinați care va fi câștigul/pierderea acestui speculator
în condițiile în care prețul mărfii este de 1.555 lei.
a) speculatorul va pierde 3000 lei;
b) speculatorul va pierde 2000 lei;
c) speculatorul va castiga 2000 lei;
d) speculatorul va castiga 6000 lei;
e) speculatorul va pierde 6000 lei
96. Un speculator a cumpărat un contract futures pe indicele
Dow Jones (DJIA) la nivelul de 15.940 de puncte (avem deci
o poziție LONG DJIA). Cotația actuală este de 16.000 de
puncte si cumpărătorul trebuie să lichideze poziția, având
nevoie de bani. Care este câștigul/pierderea înregistrată de
cumpărătorul acestui contract?
a) cumpărătorul va pierde 60 lei;
b) cumpărătorul va pierde 80 lei;
c) cumpărătorul va castiga 60 lei;
d) cumpărătorul va castiga 600 lei;
e) cumpărătorul va pierde 600 lei
97. Despre o opțiune PUT pe petrol care are preț de
exercitare 90 dolari/baril și care se tranzacționează la o
primă de 2 dolari/baril putem spune ca este „în bani” sau „în
the money” dacă prețul de pe piața spot al petrolului este:
a) 92 dolari / baril;
294
b) 90 dolari / baril;
c) 87 dolari/baril;
d) 110 dolari / baril;
e) 100 dolari / baril
98. Se consideră că ați vândut 2 opțiuni CALL pe argint cu
preț de exercitare 32 dolari/uncie încasând o primă de 1,5
dolari/uncie. Cantitatea de argint aferentă unei astfel de
opțiuni este 100 uncii. Dacă la scadența prețul de pe piața
spot al argintului este de 31 dolari/uncie, atunci din această
tranzacție cu opțiuni ați realizat următorul rezultat:
a) profit 200 de dolari;
b) profit 300 de dolari;
c) profit 500 de dolari
d) pierdere 150 de dolari;
e) pierdere 300 de dolari
99. Despre o opțiune PUT pe aur care are preț de exercitare
1500 dolari/uncie și care se tranzacționează la o primă de 80
dolari/uncie în condițiile în care pe piața spot prețul aurului
este de 1300 dolari/uncie putem spune că:
a) este o opțiune „în bani” sau „in the money”
b) este o opțiune „la bani” sau „at the money”
c) este o optiune „în afara banilor” sau „out of the money”
d) dacă ar fi exercitată ar aduce pierdere deținătorului
(cumpărătorului)
e) vânzătorul acesteia este în profit la momentul curent
100. Se consideră că ați cumpărat 5 opțiuni PUT pe grâu cu
preț de exercitare 900 lei/tona plătind o primă de 30 lei/tonă.
Cantitatea de grâu aferentă unei astfel de opțiuni este 1 tonă.
Dacă la scadența prețul de pe piață spot al grâului este de
800 lei/tonă, atunci din această tranzacție cu opțiuni ați
realizat următorul rezultat:
295
a) profit 500 de lei;
b) profit 150 de lei;
c) profit de 350 lei;
d) pierdere 150 de lei;
e) pierdere 500 de lei
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Anghelache, G., (2004), Piaţa de capital: caracteristici,
evoluţii, tranzacţii, Editura Economică, Bucureşti
2. Anghelache, G., (2009), Piața de capital în context european,
Editura Economică, București
3. Basno, C.; Dardac, N., (1997), Burse de valori. Dimensiuni și
rezonanțe social-economice, Editura Economică, București
4. Fota, Ctin, (1999), Piața acțiunilor, Editura Expert, București
5. Frâncu, M., (1998), Piața de capital, Editura Tribuna
Economică, București
6. Grigoruț, C., (2001), Piața de capital. Mică enciclopedie,
Editura Expert, București
7. Stoica, V.A.; Popescu, I.A.; Gruia, I.A.-I., (2009), Piețe și
burse de valori, Editura RCR Editorial, București
8. Vâșcu, T., (1999), Piețe de capital și gestiunea portofoliilor,
Editura ASE, București
9. Zipf, R., (2000), Piața obligațiunilor, Ediția a II-a, Institutul
Român de Valori Mobiliare, București
10. www.bvb.ro
296
RĂSPUNSURI TESTE TESTE GRILĂ:
1. c 21. b 41. d 61. b 81. a
2. b 22. e 42. a 62. d 82. e
3. d 23. b 43. b 63. c 83. d
4. c 24. d 44. c 64. b 84. c
5. d 25. c 45. e 65. b 85. a
6. d 26. d 46. b 66. e 86. c
7. a 27. c 47. a 67. b 87. d
8. c 28. e 48. c 68. d 88. c
9. e 29. d 49. b 69. b 89. d
10. d 30. a 50. a 70. d 90. b
11. a 31. c 51. c 71. d 91. c
12. b 32. d 52. e 72. d 92. a
13. c 33. b 53. b 73. a 93. a
14. e 34. c 54. a 74. c 94. c
15. d 35. e 55. e 75. a 95. a
16. c 36. c 56. c 76. b 96. c
17. a 37. d 57. c 77. c 97. c
18. d 38. d 58. a 78. e 98. b
19. b 39. c 59. e 79. a 99. a
20. e 40. e 60. e 80. d 100. c
297
TESTE GRILĂ
TEHNICA NEGOCIERILOR
ÎN AFACERI
1. Negocierile, după numărul participanților, se clasifică în:
a) unilaterale și multilaterale
b) unilaterale și bilaterale
c) bilaterale și multilaterale
d) unilaterale și unicriteriale
e) nicio variantă corectă
2. Negocierile diplomatice:
a) se desfășoară în vederea perfecționării și încheierii unor
acorduri sau înțelegeri, inclusiv reglementarea unor diferende
dintre state
b) se concretizează sub forma acordurilor, convențiilor sau
contractelor internaționale
c) se desfasoara, de regulă, la nivel guvernamental, și urmăresc
încheierea de acorduri, convenții sau alte înțelegeri economice
sau politice
d) nicio variantă corectă
e) se bazează pe informații cu privire la calitățile partenerului de
negociere
3. Variantele de negociere reprezintă:
a) acțiune foarte importantă pentru negocierea propriu-zisă ce
trebuie astfel formulată încât să conțină concesii de fond și se
bazează pe experiența negocierilor anterioare
298
b) nicio variantă corectă
c) acțiune foarte importantă pentru negocierea propriu-zisă ce
trebuie astfel formulată încât să conțină atât concesii de formă
cât și de fond, precum și ierarhizarea aspectelor ce trebuie
rezolvate în probleme principale și secundare
d) acțiune ce se bazează pe informații cu privire la calitățile
partenerului de negociere și informații din analiza dosarelor
de negocieri pregătite înaintea începerii acestora
e) acțiune ce vizează cunoașterea elementelor mediului în care
se va desfășura procesul de negociere
4. Printre cele mai utilizate mijloace de comunicare prin
mesaje scrise sunt:
a) oferta, scrisorile și contractele, scrisori sși mesaje verbale
adresate celor din afara instituției, rapoarte, norme de
organizare și de funcționare internă sau externă, mesaje
promoționale
b) oferta și contraoferta, scrisorile și contractele, scrisori și
mesaje adresate celor din afara instituției
c) oferta și contraoferta verbală, scrisorile și contractele, scrisori
și mesaje adresate celor din afara instituției
d) cererea și oferta, scrisorile și contractele, curriculum vitae,
scrisori și mesaje adresate celor din afara instituției, rapoarte,
norme de organizare și de funcționare internă sau externă
e) nicio variantă corectă
5. În funcție de canalul de obținere a informațiilor, acestea se
clasifică în:
a) informații obținute pe căi formale și informale
b) informații de uz intern și informații secrete
c) informații voalate și informații oferite
d) informații clasificate și informații neclasificate
e) nicio variantă corectă
299
6. Stilul exact cu o pregătire riguroasă a negocierii, un stil
clar, ferm si aproape matematic este:
a) stilul german
b) stilul englez
c) stilul nord-european
d) stilul francez
e) nicio variantă corectă
7. În cadrul negocierilor, tehnica opozantului este:
a) o tehnică de disociere
b) o tehnică de asociere
c) o tehnică neloială
d) o tehnică de hartuire a partenerului
e) nicio variantă corectă
8. Cumpărătorul are nevoie de timp pentru a accepta gândul
că va trebui să plătească un preț mai mare decât cel pe care
și-l planificase, în timp ce vânzătorului:
a) nu îi trebuie deloc timp pentru a se gândi, pentru a accepta
creșterea de preț
b) îi trebuie mai mult timp pentru a se gândi, pentru a accepta
scăderea de preț
c) nu îi trebuie deloc timp pentru a se gândi, pentru a accepta
scăderea de preț
d) îi este necesar acest timp pentru a se gândi, pentru a accepta
scăderea de preț
e) nicio variantă corectă
9. Negocierea este un fenomen social pentru că:
a) este necesară respectarea unor reguli scrise, consacrate de-a
lungul timpului
b) este necesară respectarea anumitor cerințe de ordin procedural
c) este necesară respectarea unor reguli nescrise, consacrate de-a
lungul timpului
300
d) presupune existența unei comunicări între oameni
e) nicio variantă corectă
10. În cadrul procesului de negociere, tacticile defensive:
a) urmăresc ca, sub diferite pretexte, partenerul să fie determinat
să repete expunerea deja făcută; în acest fel, la reluare acesta
ar putea fi mai convingător
b) se folosesc mai ales întrebările de testare, ce urmăresc
descoperirea punctelor slabe de apărare a partenerului, înainte
ca acesta să se lanseze în atac
c) se spune mult mai mult decât este necesar, încercându-se
astfel să se determine partenerul să vorbească mai mult
d) se spune mult mai mult decât este necesar, încercându-se
astfel să se determine partenerul să vorbească mai puțin
e) nicio variantă corectă
11. Sarcinile care le are de realizat conducătorul de echipă în
procesul de negociere sunt:
a) să încerce să obțină de la fiecare membru al echipei
contribuția maximă pe care acesta o poate da
b) să organizeze și să conducă efectiv negocierile; elaborarea
materialului tehnic și comercial; elaborarea și lansarea ofertei; să
întocmească raportul asupra negocierii
c) elaborarea planului; elaborarea dosarului tehnic și
comercial; elaborarea proiectului de contract; fixarea legăturilor
de comunicație; să organizeze și să conducă efectiv negocierile;
să încerce să obțină de la fiecare membru al echipei contribuția
maxima
d) să pregătească planul de negociere și proiectul de contract;
să se îngrijească de primirea mandatului de negociere; să
organizeze și să conducă efectiv negocierile; finalizarea
contractului cu partenerii; să întocmească raportul asupra
negocierii; să mențină permanent moralul membrilor echipei pe
care o conduce; să încerce să obțină de la fiecare membru al
301
echipei contribuția maximă
e) nicio variantă corectă
12. În procesul de negociere, negociatorul este :
a) persoană cu o meserie foarte ușoară și pretențioasă
b) persoană care s-a născut, trăiește, se formează și muncește în
contextul unor realități social-economice, politice și culturale
nedeterminate
c) persoană posesoare a unor însușiri dobândite doar printr-o
temeinica pregătire
d) persoană care s-a născut, trăiește, se formează și muncește în
contextul unor realități social-economice, politice și culturale
bine determinate
e) nicio variantă corectă
13. După obiectul informațiilor în negociere, acestea se referă
la:
a) la piața externă de unde provine partenerul de negociere
b) situația economică mondială
c) la partenerul de negociere și la organizația pe care acesta o
reprezintă
d) la piața produsului ce face obiectul negocierii
e) toate variantele sunt corecte
14. În cadrul procesului de negociere, discuțiile particulare
reprezintă:
a) permit exprimarea unor aspecte neclare, care dau ambelor
părți o imagine falsă asupra obiectului negocierii și mai ales
asupra problemelor pe care acestea le presupun
b) sunt acele câteva vorbe bine alese, într-un cadru destins, la o
cafea, spuse în glumă, dar care nu pot indica intenția
neoficială de a face un compromis
c) nu sunt obligatorii atunci când pozițiile în cadrul negocierilor
s-au acutizat iar impasul este iminent
302
d) exprimarea unor aspecte clare, care dau ambelor parti o
imagine reala asupra obiectului negocierii si mai ales asupra
problemelor pe care acestea le presupun
e) nicio variantă corectă
15. În negociere, stilul de negociator francez se
caracterizează prin:
a) elasticitate, eleganță, cultură bogată, considerând negocierea o
dezbatere amplă și o competiție antagonistă, fără scrupule
b) multă flexibilitate și înțelegere aparentă, sociabil, prietenos,
deschis, cu un umor natural, de calitate
c) elasticitate, eleganță, cultură bogată cu înclinații spre mituire
d) veselie, prietenie, înclinații spre mituire și pierderea răbdării
sub presiunea timpului
e) nicio variantă corectă
16. Tipologia întrebărilor utilizate în negocieri cuprinde trei
categorii de întrebări:
a) de informare, specifice și de analiză
b) de informare, specifice și de atac
c) de informare, de testare și de atac
d) de testare, specifice și de atac
e) nicio variantă corectă
17. După modul în care sunt elaborate și acceptate ofertele,
există două tipologii de strategii:
a) strategia deciziei rapide și strategia deciziei de asteptare
b) strategia deciziei rapide și strategia deciziei lente
c) strategia deciziei rapide și strategia deciziei directe
d) strategia deciziei de asteptare si strategia deciziei directe
e) nicio variantă corectă
18. În funcție de nivelul de desfășurare, negocierile pot fi
clasificate astfel:
303
a) comerciale externe și ale afacerilor economice naționale
b) interstatale sau neguvernamentale
c) comerciale interne și ale afacerilor economice internaționale
d) economice, politice, sociale sau culturale
e) nicio variantă corectă
19. Etapele unui procesului de negociere sunt:
a) prenegocierea, negocierea propriu-zisa, postnegocierea și
protonegocierea
b) organizarea negocierilor, culegerea informatiilor si elaborarea
proiectului de contract
c) prenogocierea, negocierea propriu-zisă, postnegocierea și
prostonegocierea
d) întocmirea și aprobarea mandatului de negociere, simularea
negocierilor
e) nicio variantă corectă
20. Procesul de negociere are următoarea caracteristică:
a) este un proces organizat în care apar confruntări și care
presupune uneori o competiție
b) este un proces dezorganizat în care apar confruntări și care
presupune uneori o competiție
c) este un fenomen prin care o parte are un interes direct sau
indirect pe care dorește să și-l satisfacă
d) este un fenomen social, ce presupune existența unei
comunicări între oameni, în general, între cele doua părți, în
particular
e) nicio variantă corectă
21. Negocierea propriu-zisă cuprinde următoarele secvențe:
1) perioada de reflectie pentru redefinirea pozitiei, acordarea de
concesii pentru apropierea punctelor de vedere, convenirea unor
solutii de compromis, semnarea de documente
304
2) prezentarea ofertelor si contraofertelor, prezentarea
argumentelor si contraargumentelor, utilizarea unor strategii si
tactici de contracarare
3) prezentarea cererilor si ofertelor, prezentarea argumentelor,
utilizarea unor strategii si tactici de contracarare
4) perioada de pregatire pentru post negociere, acordarea de
concesii pentru apropierea punctelor de vedere, convenirea unor
solutii de compromis, modificarea si semnarea de documente
a) 1+2
b) 1+3
c) 1+4
d) 2+4
e) 3+4
22. Argumentele la care se apelează, de regulă, în practica
negocierilor sunt de natură:
1) logică
2) de forţă
3) afectivă
a) 1+2
b) 2+3
c) 1+3
d) 1+2+3
e) nicio variantă corectă
23. Principalele avantaje legate de desfăşurarea negocierilor
comerciale în “afară” , la partenerul de negociere, se referă
la:
1) cunoaşterea directă a unor obiceiuri, uzanţe, reglementări, a
concurenţei; luarea mai rapidă a deciziilor; posibilitatea
întreruperii negocierilor în situaţii de criză, sub pretextul că în
mandatul de negociere nu există anumite aspecte ce urmează a
face obiectul discuţiilor
2) posibilitatea obţinerii unor informaţii directe de pe piaţă
305
asupra produselor ori serviciilor partenerului; cunoaşterea
preţurilor practicate de concurenţă, a canalelor de distribuţie
utilizate şi a formelor de comercializare practicate
3) posibilitatea formării unor imagini directe asupra partenerului
(dotări, sediu, număr salariaţi)
4) cunoaşterea directă a unor obiceiuri, uzanţe, reglementări, a
concurenţei; posibilitatea întreruperii negocierilor în situaţii de
criză, sub pretextul că în mandatul de negociere nu există
anumite aspecte ce urmează a face obiectul discuţiilor
a) 1+2+3
b) 1+3+4
c) 1+2+4
d) 2+3+4
e) 1+2+3+4
24. Atribuţiile unei echipei de negocieri sunt:
a) elaborarea materialului tehnic şi comercial; fixarea legăturilor
de comunicaţie; elaborarea planului sau modulului de
negociere; elaborarea proiectului de contract; elaborarea şi
lansarea ofertei, participarea la pregătirea psihofiziologică
specifică; participarea la dezbateri; participarea la elaborarea
mandatului de negociere
b) elaborarea planului sau modelului de negociere; elaborarea
proiectului de contract; finalizarea contractului cu partenerii;
întocmirea raportului asupra negocierii
c) pregătirea planului de negociere şi proiectului de contract;
organizarea şi conducerea efectivă a negocierii; primirea
mandatului de negociere; elaborarea proiectului de contract;
elaborarea şi lansarea ofertei, participarea la pregătirea
psihofiziologică specifică
d) elaborarea proiectului de contract; elaborarea şi lansarea
ofertei, participarea la pregătirea psihofiziologică specifică
e) nicio variantă corectă
306
25. Instruirea psihologică se face:
a) teoretic şi practic
b) moral
c) numai teoretic
d) doar practic
e) moral ți teoretic
26. În practica negocierii, în general, şi a argumentării, în
particular, există o serie de reguli de tehnică ce se referă în
principal la:
1) regula stabilizării, regula continuării, regula abordării
temporare
2) regula stabilizării, regula continuării, regula abandonării
temporare
3) regula limitării solicitărilor unor justificări în momentul
ajungerii la un acord între parteneri, regula distribuţiei
argumentelor
4) regula limitării solicitărilor unor justificări în momentul
ajungerii la un acord între parteneri, regula înţelegerii, regula
redistribuirii argumentelor
a) 1+2
b) 2+3
c) 1+3
d) 2+4
e) 1+4
27. Printre tacticile şi tehnicile imorale în negociere se
numără și următoarea grupare:
a) evitarea partenerului de afaceri
b) neglijenţa, minciuna deliberată, evitarea partenerului de
afaceri
c) mituirea, neglijenţa, erorile deliberate
d) mituirea, neglijenţa, tactica balanţei cognitive
e) neglijența, evitarea partenerului de afaceri
307
28. În negociere, tactica faptului împlinit constă în:
a) abandonarea procesului de negociere
b) iniţierea unei acţiuni menită să-l plaseze pe iniţiator într-o
poziţie favorabilă
c) propunerea de a încheia o afacere pentru a înlătura concurenta
urmată de renunţare
d) negociatorii lasă o serie de probleme procedurale în seama
celor care derulează contractul
e) nicio variantă corectă
29. Principalele avantaje legate de desfăşurarea negocierilor
comerciale “acasă” se referă la:
a) posibilitatea obţinerii unor informaţii directe de pe piaţă
asupra produselor ori serviciilor partenerului
b) constituirea unei echipe de negociere mai puțin numeroasă și
deci luarea mai rapidă a deciziilor
c) constituirea unei echipe de negociere mai numeroasă și deci
luarea mai rapidă a deciziilor
d) posibilitatea întreruperii negocierilor în situaţii de criză, sub
pretextul că în mandatul de negociere nu există anumite
aspecte ce urmează a face obiectul discuţiilor
e) nu există niciun avantaj semnificativ
30. Adoptarea unei atitudini pasive în procesul de negocieri
reprezintă:
a) armă subtilă, indicată atunci când partenerul dovedeşte
neprincipialitate
b) atitudine bazată pe logică şi respect reciproc
c) crearea premisei promovării relaţiilor între parteneri
d) crearea premisei promovării relaţiilor între firmă și clienți
e) nicio variantă corectă
308
31. În cadrul cărei etape a procesului de negociere are loc
întocmirea şi aprobarea mandatului de negociere:
a) postnegocierea
b) negocierea propriu-zisă
c) protonegocierea
d) prenegocierea
e) nicio variantă corectă
32. În cadrul cărei etape a procesului de negociere are loc
semnarea documentelor:
a) postnegocierea
b) protonegocierea
c) prenegocierea
d) negocierea propriu-zisă
e) nicio variantă corectă
33. În cadrul cărei etape a procesului de negociere are loc
rezolvarea pe cale amiabilă a unor reclamaţii şi a litigiilor
apărute:
a) negocierea propriu-zisă
b) postnegocierea
c) prenegocierea
d) protonegocierea
e) nicio variantă corectă
34. În cadrul cărei etape a procesului de negociere are loc
elaborarea proiectului de contract:
a) protonegocierea
b) postnegocierea
c) prenegocierea
d) negocierea propriu-zisă
e) nicio variantă corectă
309
35. În cadrul cărei etape a procesului de negociere are loc
simularea negocierilor:
a) negocierile nu pot fi simulate
b) postnegocierea
c) prenegocierea
d) negocierea propriu-zisă
e) nicio variantă corectă
36. Prima discuţie dintre parteneri, când aceştia lasă să se
înţeleagă faptul că ar fi interesaţi în abordarea uneia sau mai
multor probleme face parte din:
a) negocierea propriu-zisă
b) negocierea preliminară
c) prenegociere
d) antinegociere
e) nicio variantă corectă
37. Prezentarea ofertelor şi a contraofertelor are loc în etapa
de:
a) negociere propriu-zisă
b) postnegociere
c) antinegociere
d) prenegociere
e) nicio variantă corectă
38. A delega unele competențe colaboratorilor înseamnă:
a) a prezenta un tablou idilic asupra responsabilităților delegate
b) a da ordine
c) a acorda încredere acestora, adica a “ceda” puțin din ce-ti
aparține, din propriul tău teritoriu
d) a furniza toate informațiile asupra responsabilităților delegate
și a menționa modul de soluționare a acestora
e) nicio variantă corectă
310
39) În funcţie de domeniul de desfăşurare, negocierile pot fi:
a) economice, politice, sociale sau culturale
b) comerciale interne şi ale afacerilor economice internaţionale
c) interstatale
d) neguvernamentale
e) nicio variantă corectă
40. Printre principalele atribuţii ale echipei de negociere se
numără:
a) capacitatea de a șantaja partenerul
b) capacitatea de a dezorganiza şi conduce echipa
c) capacitatea de a indecide
d) elaborarea planului sau modelului de retragere din negociere
e) nicio variantă corectă
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Chitiba Constanta Aurelia, Negocieri și afaceri
internaționale, Editura Pro Universitaria, 2012
2. Pistol Gheorghe, Negocieri și uzanțe de protocol, ed. a II-a,
Editura FRM, 2004
3. Prutianu Ștefan – Tratat de comunicare și negociere în
afaceri, 2 vol., Editura POLIROM, 2008
4. Stimec Arnaud – Negocierea, Editura C.H.Bech, 2011
311
RĂSPUNSURI TESTE TESTE GRILĂ:
1. c 21. a
2. a 22. a
3. c 23. d
4. d 24. a
5. a 25. a
6. a 26. d
7. c 27. c
8. d 28. b
9. d 29. c
10. a 30. a
11. d 31. d
12. d 32. d
13. e 33. b
14. d 34. c
15. a 35. c
16. d 36. c
17. a 37. a
18. b 38. c
19. a 39. a
20. d 40. e
312
TESTE GRILĂ
RELAȚII PUBLICE ÎN
COMERȚ, TURISM ȘI SERVICII
1. ”Relațiile publice sunt o funcție managerială distinctă,
care contribuie la stabilirea și menținerea unor direcții
reciproce de comunicare, înțelegere, acceptare și cooperare
între o organizație și publicurile sale”. Definiția aparține lui:
a) James Grunig
b) Rex Harlow
c) Eduard Bernays
d) Dennis Wilcox
e) Todd Hunt
2. Relațiile publice desfășurate de o companie presupun trei
roluri manageriale:
a) managementul comunicării, managementul reputației și
managementul relațiilor;
b) managementul comunicării, managementul relațiilor cu
instituțiile statului și managementul raporturilor juridice cu
angajații;
c) managementul relațiilor cu clienții, managementul relațiilor
cu consumatorii și managementul comunicării în mediul
internațional;
d) managementul poziționării produselor, managementul
educării consumatorului și managementul relațiilor;
e) managementul comunicării, managementul reputației și
managementul relațiilor concurențiale.
313
3. Ce se înţelege prin noţiunea de ”public” în relaţiile
publice?
a) spectatorii de la o manifestare artistică;
b) participanţii la mitinguri politice;
c) populația unei țări;
d) orice grup uman, format din indivizi aflaţi la distanţă unii de
alţii, care se caracterizează prin atitudini şi opinii comune şi
prin continuitatea ideilor şi valorilor sociale;
e) participanţii la manifestări sportive pe un stadion.
4. Printre caracteristicile procesului de relații publice se
numără:
a) caracter deliberat;
b) activitate organizată, sistematică, continuă, planificată;
c) proces strategic;
d) proces unilateral (de la organizatie la public)
e) activitate deliberată, sistematică, continuă, planificată și
organizată, cu caracter procesual strategic.
5. Care dintre următoarele activități nu sunt asociate cu
relațiile publice:
a) informarea publică
b) comunicarea internă;
c) managementul proceselor;
d) relațiile comunitare
e) relațiile cu mass-media.
6. Din perspectiva activității de relații publice, printre
categoriile de public specifice unei firme de comerț / turism /
servicii sunt incluse:
a) Clienţii companiei;
b) Partenerii firmei;
c) Angajații și familiile acestora;
d) reprezentanții mass-media;
314
e) Toate categoriile enumerate mai sus.
7. Printre calitățile / abilitățile necesare unui specialist în
relații publice nu se numără:
a) puterea de convingere;
b) capacitatea de a lucra solitar;
c) capacitatea de a formula și adapta mesaje astfel încât să fie
corect înțelese de diferite categorii de public;
a. bună pregătire teoretică și o cultură generală solidă;
d) abilitatea de a înțelege și a se exprima coerent într-o limbă
străină, de circulație internațională.
8. Comunicarea internă reprezintă o activitate specifică
relațiilor publice dintr-o companie care presupune:
a) propunerea strategiei de gestionare a resurselor umane de care
are nevoie compania;
b) organizarea de evenimente pentru mass-media;
c) stabilirea strategiei de promovare a produselor / serviciilor
companiei;
d) construirea unei imagini pozitive a organizației în interiorul
acesteia, publicul țintă fiind, în acest caz, angajații;
e) gestionarea fluxului de documente care circulă între
departament.
9. Care dintre activităţile enumerate nu sunt de competenţa
unui departament de relaţii publice din cadrul unei
companii:
a) relaţiile cu presa;
b) monitorizarea presei;
c) motivarea în muncă a personalului;
d) stabilirea strategiei de gestionare a imaginii publice a
organizației;
315
e) explicarea unor situații – problemă în fața publicului, înainte
ca acestea să devină crize, pentru ca oamenii să nu fie luați
prin surprindere.
10. Care dintre obiectivele de mai jos nu sunt specifice
biroului de presă:
a) să răspundă la solicitările de petiții și audiențe pe care
instituția le primește;
b) să stabilească şi să menţină o relaţie de comunicare continuă
şi coerentă cu mass-media, în beneficiul organizaţiei din care
face parte;
c) să informeze publicul, prin intermediul mass-media, cu privire
la activitatea organizaţiei pe care o reprezintă, contribuind, în
acest fel, la crearea şi menţinerea unei imagini publice
pozitive a acesteia
d) să organizeze evenimentele destinate jurnaliștilor;
e) să consilieze conducerea organizației în situații în care aceasta
interacționează cu reprezentanții mass-media.
11. Care este ordinea logică a etapelor unui proces liniar de
relatii publice?
a) Actiunea – comunicarea – evaluarea
b) Cercetarea – actiunea – comunicarea – evaluarea
c) Cercetarea – comunicarea – evaluarea
d) Actiunea – cercetarea – evaluarea – comunicarea
e) Comunicarea – cercetarea – actiunea – evaluarea.
12. De ce factori trebuie să se țină seama la redactarea unui
material destinat presei?
a) actualitatea, dimensiunea consecințelor
b) interesul
c) ineditul
d) proximitatea si proeminenta
316
e) Actualitatea informației, proximitatea și proeminența acesteia,
interesul și consecințele pe care le poate genera.
13. Strategia de relații publice a unei firme cuprinde și
următoarele elemente:
a) Obiectivele de politică economică pe care trebuie sa le atinga
organizatia;
b) Evaluarea rezultatelor financiare ale firmei;
c) Analiza, segmentarea publicului organizației, stabilirea
obiectivelor de comunicare pentru fiecare dintre categoriile de
public rezultate și mijloacele de comunicare utilizate pentru
ca mesajul sp ajungă la acestea;
d) Anumitele restrictii de natură juridică ce pot fi impuse
organizatiei;
e) Resursele umane necesare pentru desfășurarea activității
firmei.
14. Ce este conferința de presă?
a) un eveniment destinat publicului larg;
b) un eveniment destinat jurnaliștilor, care are ca scop
transmiterea unor informatii importante, simultan, mai multor
instituții media;
c) care are ca scop promovarea conducerii organizației;
d) care are ca scop informarea diferitelor categorii de public –
parteneri, clienți, acționari etc.
e) un eveniment de relații publice care trebuie realizat periodic,
indiferent de cantitatea de informație ce va fi făcută publică.
15. Care sunt instrumentele de comunicare utilizate de
specialiștii în relații publice în relația cu mass-media?
a) comunicatul de presă și reportajul;
b) informația de presă, raportul de sustenabilitate socială și
rapoartele financiare;
c) conferinţa de presă și analizele de imagine publică
317
d) raportul anual al companiei – financiar și nefinanciar
e) interviul de presă, comunicatul și informația de presă,
conferința de presă.
16. Imaginea publică (reprezentarea socială) care se
formează la nivelul indivizilor sau grupurilor de indivizi
despre o companie, este rezultatul:
a) mesajelor emise de reprezentanții companiei, a opiniilor
formate în baza interacțiunii directe a publicului cu
organizația și a mesajelor care circulă în spațiul public despre
companie și activitatea ei;
b) mesajelor provenite din mediul în care compania
funcționează;
c) exclusiv al mesajelor emise deliberat de reprezentanții
companiei.
d) manipulărilor din mass-media;
e) campaniilor de promovare desfășurate de companie.
17. Care sunt etapele (în ordine logică ale) unui proces ciclic
de relatii publice?
a) Cercetarea si analiza – definirea strategiilor – planificarea –
comunicarea – feedback-ul
b) Cercetarea si analiza– planificarea – definirea strategiilor –
comunicarea – feedback-ul
c) Planificarea – definirea strategiilor – cercetarea/analiza –
comunicarea – feedback-ul
d) Definirea strategiilor – comunicarea – planificarea –
feedback-ul – cercetarea si analiza
e) Definirea strategiilor– planificarea – cercetarea si analiza –
comunicarea– feedback-ul.
18. Care dintre afirmatiile de mai jos este eronată?
a) Relatiile publice sunt o componentă specifică oricărei
activități social – economice;
318
b) Relatiile publice sunt o profesie orientată spre interesul
individual al conducerii companiilor;
c) Relatiile publice folosesc fapte concrete in crearea unor
programe care au ca scop principal servirea interesului public;
d) Relatiile publice sunt un element important al sistemului de
comunicare socială.
e) Relațiile publice interferează cu alte domenii precum:
marketing, publicitate, lobby, psihologie socială.
19. Care sunt posibile servicii furnizate de o agentie de relatii
publice pentru o firmă de comerț / turism / servicii?
a) Strategia de resurse umane a firmei
b) Consultanță juridică
c) Consultanță în scopul derulării unui proces de fuziune cu o
altă companie
d) Conceperea și organizarea unei campanii de promovare care
are ca scop consolidarea imaginii publice a organizației.
e) Strategia de dezvoltare a unui produs nou.
20. Ce înseamnă ”public ostil” într-o campanie de relații
publice?
a) categorie de public neabordată până la acel moment într-un
program de relații publice;
b) neinteresat de spusele vorbitorului;
c) hotărât opus celei a emițătorului în problema pe care acesta o
prezintã;
d) interesat de discurs, dar nu este sigur dacã este binevoitor sau
dezaprobator fatã de problema expusã;
e) câstigat definitiv de partea emitãtorului, transformându-se în
sutinãtor fidel al acestuia.
21. Ce este un dosar de presa?
a) Un pachet de informatii destinate clienților, care ajunge la
aceștia prin intermediul mass-media
319
b) un pachet de informatii destinate conducerii firmei de comert /
turism / servicii
c) Informatii pe care jurnalistii le ofera persoanelor din
conducerea companiei;
d) un pachet de informații care se ofera jurnalistilor la inceputul
unei conferinte de presa sau se transmite acestora (prin e-mail,
fax etc.)
e) un set de informații pe care structura de relații publice dintr-o
companie o oferă periodic acționarilor firmei, referitor la
informațiile apărute în mass-media despre organizație.
22. Când a fost recunoscută în România profesia de
”specialist în relații publice” și introdusă în Clasificarea
Ocupațiilor din România?
a) 1992;
b) înainte de 1989;
c) 2004.
d) odată cu intrarea României în Uniunea Europeană;
e) 1997.
23. Vizita de presă este:
a) un eveniment destinat jurnaliștilor, care are ca obiectiv
deplasarea acestora într-un anumit loc pentru a participa la un
eveniment a organizației;
b) un eveniment destinat acționarilor firmei, care se pot întâlni
astfel cu reprezentanții mass-media;
c) un eveniment organizat pentru potențialii clienți ai firmei,
care apoi va fi mediatizat;
d) un eveniment care poate fi folosit ca pretex pentru a oferi
jurnaliștilor o ”atenție proocolară”;
e) un eveniment destinat publicului larg, care se familiarizează
astfel cu activitatea firmei.
320
24. Evaluarea gradului de atingere a obiectivelor de
comunicare, pe parcursul și la sfârșitul unei campanii de
relații publice:
a) reprezintă o etapă necesară, dar nu obligatorie, având în
vedere că activitățile sunt deja stabilite iar rezultatele lor nu
mai pot fi schimbate;
b) se realizează doar la cererea conducerii firmei;
c) nu este relevantă, atât timp cât campania este în desfășurare;
d) se realizează numai dacă nu presupune costuri suplimentare;
e) poate genera modificări / adaptări ale activităților campaniei,
dacă rezultatele evaluării impun acest lucru.
25. Managementul problemelor reprezintă o funcție a
relațiilor publice dintr-o companie care presupune:
a) identificarea riscurilor în relația cu autoritățile publice, pentru
limitarea sitațiilor în care compania poate fi sancționată;
b) identificarea riscurilor în procesul de oferire a serviciilor
specifice, în scopul creșterii profitabilității firmei;
c) identificarea potențialelor probleme și surse de risc în relația
dintre companie și mediul în care funcționează și acționarea
pentru limitarea acestora, în scopul menținerii unei relații de
încredere, reciproc avantajoase, între organizație și publicurile
ei;
d) identificarea potențialelor probleme în relația dintre companie
și firmele concurente, în scopul combaterii formelor de
concurență neloială;
e) identificarea riscurilor în relația cu clienții, în scopul
informării și educării consumatorului.
26. Criza de comunicare reprezintă:
a) un alt termen folosit pentru criza organizațională;
b) o disfuncţionalitate în fluxul informaţional fie în interiorul
organizaţiei, fie între organizaţie şi mediul exterior acesteia,
321
având ca finalitate confruntarea în spaţiul comunicaţional,
ceea ce deteriorează activitatea organizaţiei;
c) o stare de normalitate a unei companii, având în vedere
complexitatea fluxurilor de comunicare din interiorul ei;
d) problemă artificial creată într-o organizație;
e) un tip de criză declanșat întotdeauna de instituții media rău-
voitoare.
27. Gestionarea corectă a unei situații de criză a companiei,
din perspectiva relațiilor publice, presupune:
a) negarea crizei;
b) ascunderea unor informații legate de criză, pentru că sunt
apreciate ca fiind dăunătoare companiei;
c) amânarea informațiilor p care le solicită jurnaliștii, până la
încheierea crizei;
d) abordarea problemelor generate de criză în urmăoarea ordine:
pierderile financiare, afectarea proprietății; afectarea
oamenilor și afectarea mediului;
e) luarea măsurilor adecvate pentru a remedia situația și
explicarea corectă și la timp a acestor măsuri.
28. Evenimentele reprezintă acea categorie de instrumente
folosite și foarte importante în activitatea de relații publice
care urmăresc:
a) asigurarea unei relaţii normale între organizaţie şi publicurile
importante;
b) asigurarea unei relaţii privilegiate între organizaţie şi
publicurile importante;
c) asigurarea unei relaţii privilegiate între organizaţie şi orice
terţ;
d) asigurarea unei relaţii normale între organizaţie şi orice terţ;
e) asigurarea unei relații privilegiate între organizație și mediul
în care își desfășoară activitatea.
322
29. Pentru a comunica eficient şi a se îndeplini cel puţin
aceste obiective, procesul de comunicare trebuie să
subsumeze:
a) emiţătorul (sursa), mesajul (purtătorul de informaţii),
receptorul (destinatarul, care decodifică mesajul);
b) emiţătorul (sursa), mesajul (purtătorul de informaţii), canalul
(suportul prin care se transmite mesajul codificat), receptorul
(destinatarul, care decodifică mesajul);
c) emiţătorul (sursa), receptorul (destinatarul, care decodifică
mesajul); feed-back-ul (reacția);
d) emiţătorul (sursa), mesajul (purtătorul de informaţii), canalul
(suportul prin care se transmite mesajul codificat), receptorul
(destinatarul, care decodifică mesajul); feed-back-ul (reacția);
e) toate răspunsurile de mai sus sunt gresite.
30. Care dintre următoarele afirmații legate de pregătirea
interviului este incorectă:
a) pregătirea interviului presupune identificarea a 2-3 idei
principale de transmis;
b) interviul trebuie desfășurat într-un loc liniştit, retras, pentru a
evita eventualele perturbări fonice;
c) pregătirea interviului presupune o etapă de documentare care
cuprinde și identificarea ideilor exprimate de alţi specialişti pe
aceeaşi temă;
d) pregătirea interviului presupune și cunoașterea specificului
instituţiei din care face parte reporterul ce va realiza interviul;
e) este normal să refuzaţi politicos participarea la interviu atunci
când constataţi că nu aveţi nimic de spus.
323
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Ioncica Maria (coord.), Petrescu, Eva, Popescu D. - Strategii
de dezvoltare a sectorului tertiar, Editura Uranus, București,
2004
2. Normann, R. (2000), Service Management, 3rd ed., Wiley,
Chichester
3. Puiu Nistoreanu, Tudorescu N., Managementul prestatiei
turistice, Editura Cargo , Turnu Severin , 2002 Teboul James,
Le management des services, Eyrolles, Editions
d’Organisation, 2006
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:
1. b 11. b 21. d
2. a 12. e 22. e
3. d 13. c 23. a
4. e 14. b 24. e
5. c 15. e 25. c
6. e 16. a 26. b
7. b 17. a 27. e
8. d 18. b 28. b
9. c 19. d 29. d
10. a 20. c 30. b
324
Îndrumar pentru conceperea
şi prezentarea lucrării de diplomă
„Un bun profesor are această
grijă statornică: îi învaţă pe
discipoli să se lipească de el.”
(Andre Gide)
Scopul şi obiectivele lucrării
de diplomă
Lucrarea de diplomă are drept scop testarea cunoştinţelor teoretice
dobândite de absolvent în domeniul său de specialitate, dar şi
capacitatea sa de a efectua în mod independent o cercetare elaborată şi
bine organizată.
Prin intermediul lucrării de diplomă se urmăreşte evaluarea
capacităţii de analiză şi sinteză a absolventului, originalitatea sa în
abordarea unei anumite problematici, dar şi gradul de cunoaştere a
temei/domeniului ales.
Aţi ajuns la momentul în care trebuie să demonstraţi că ştiţi să
abordaţi o temă într-o manieră profesionistă şi că puteţi să vă exprimaţi
în scris de o manieră riguroasă. În acest context trebuie să consultaţi
literatura de specialitate şi Internetul. Cu siguranţă veţi găsi şi alte
abordări pe aceeaşi temă. Gândiţi înainte de a scrie! Lucrarea de
diplomă certifică faptul că aţi ajuns la maturitatea necesară pentru a
începe o carieră profesională sau ştiinţifică în domeniul pe care l-aţi
ales.
325
Redactarea
tipul şi mărimea caracterelor vă va fi indicat de profe-sorul
coordonator (în general, Times New Roman, font 12, spaţiere 1,5);
lucrarea trebuie să aibă circa 30-40 de pagini (fără anexe);
se vor respecta toate cerinţele unei lucrări ştiinţifice: note de
subsol, citate, trimiteri la anexe etc.;
bibliografia poate să cuprindă titluri de cărţi, articole, resurse
web, împreună cu toate datele de identificare ale acestora (nume şi
prenume autor, titlul complet, editura, oraşul şi anul apariţiei);
sursele bibliografice vor fi trecute în ordine astfel: autorii
(ordonaţi alfabetic după nume, nu prenume), revistele în care au apărut
articolele citate, resursele web, legislaţia consultată;
toată bibliografia prezentată trebuie să fie folosită în cadrul
lucrării;
anexele sunt utile, adecvate conţinutului.
Startul
Începeţi să lucraţi din timp! Nu lăsaţi totul pe ultima sută de
metri! Ideal este ca în perioada în care consultaţi materialul
bibliografic (adică citiţi ceea ce au scris alţii), acumulaţi sau triaţi date
legate de activitatea practică a unei întreprinderi/instituţii, încercaţi să
sistematizaţi problematica şi să vă faceţi notiţe. Vă va fi mai uşor în
momentul în care vă hotărâţi să treceţi la redactarea finală a lucrării:
veţi avea de făcut o triere a materialelor, o organizare, interpretare şi
reformulare a ideilor. Tot adunând notiţe, capitolele se vor contura de
la sine, fiindu-vă foarte uşor să detaliaţi conţinutul fiecăruia. Mai mult,
veţi realiza pe parcurs că nu înţelegeţi anumite aspecte, că există
inconsistenţe în materialele consultate, că aveţi nevoie de coordonare,
lucru care poate fi depăşit prin consultarea profesorului coordonator.
326
Faceţi un efort şi propuneţi-vă să scrieţi în fiecare zi un pic, căci
un proiect de scriere este unul de durată, iar o lucrare scrisă pe
nerăsuflate de la o zi la alta este de cele mai multe ori una slabă!
Metoda de abordare
metoda de analiză trebuie să fie explicită şi adecvată temei;
obiectivele şi contextul lucrării trebuie să fie enunţate şi bine
explicate;
este obligatoriu ca lucrarea să aibă o introducere şi o parte de
concluzii, iar fiecare capitol al lucrării să aibă un paragraf introductiv
şi unul de concluzii;
titlul lucrării, ale capitolelor şi subcapitolelor trebuie să reflecte
în mod adecvat conţinutul;
referinţele bibliografice trebuie să fie complete, iar lucrarea să
nu utilizeze excesiv surse web/Internet;
trebuie să existe tranziţii logice între paragrafe şi idei;
noţiunile şi conceptele utilizate trebuie definite şi folosite corect.
Structura
Tema lucrării de diplomă trebuie să fie legată de una dintre
materiile/domeniile studiate în cadrul planului de învăţământ pe
parcursul anilor de studiu.
Lucrarea de diplomă trebuie să cuprindă următoarele părţi:
1. Introducere
2. Partea teoretică
3. Partea practică
4. Concluzii şi aprecieri
327
5. Bibliografie
6. Anexe
1. Introducerea În cadrul acestei părţi se prezintă motivele pentru care a fost
aleasă tema lucrării de diplomă, dar şi importanţa acesteia în contextul
economic naţional sau internaţional. De asemenea, se va face o
prezentare succintă a problemelor abordate în fiecare capitol. Este de
fapt un rezumat al întregului conţinut al lucrării.
2. Partea teoretică Se vor prezenta teoriile şi problematica considerate relevante, pe
care le implică tema abordată. Partea teoretică va fi scrisă ţinându-se
cont de necesitatea respectării tuturor cerinţelor unei lucrări ştiinţifice:
note de subsol, citări, trimiteri la anexe etc. Se recomandă nu doar
prezentarea descriptivă, ci, dacă este posibil, una comparativă, sintetică
sau critică. Trebuie menţionate şi studiile anterioare făcute pe tema
lucrării, compararea cu studii şi date recente de o manieră cât mai
completă.
Partea teoretică trebuie să fie relevantă pentru partea practică.
3. Partea practică Este vorba aici de aportul propriu al autorului, care va realiza o
cercetare empirică sau teoretică, în funcţie de natura temei abordate.
Pot fi folosite mai multe tipuri de abordare:
chestionare, statistici, analize de document. Se stabilesc
ipoteze de cercetare şi se procedează la o analiză statistică. Vor fi
prezentate doar acele rezultate statistice care sunt considerate relevante
pentru tema studiată. Important nu este ca datele statistice să apară în
lucrare, ci ca ele să fie interpretate;
prezentarea unui studiu de caz sau a unei speţe/situaţii particu-
lare care intervine în legătură cu tema abordată. Nu trebuie doar
prezentat în detaliu un anumit caz, ci analizat. Este important să se
găsească şi să se explice diferite aspecte considerate importante în
legătură cu cazul respectiv, iar legătura cu partea teoretică trebuie să
fie evidentă;
cercetarea teoretică. Unele teme nu se pretează la niciuna
dintre abordările prezentate anterior. În aceste condiţii, se va trece în
revistă sistemul teoretic relevant pentru tema abordată, iar apoi se va
328
proceda la analiza acestuia. De exemplu, se alege un model şi se
analizează de ce este mai bun decât altul sau se compară două sau mai
multe sisteme (economice) şi se identifică asemănările şi deosebirile
dintre ele etc.
Orice variantă ar fi aleasă, accentul cade pe analiză şi comparaţie
astfel încât să poată fi formulate nişte concluzii proprii, pertinente, care
nu se găsesc ca atare în materialul deja prezentat.
4. Concluzii şi aprecieri Observaţiile făcute pe parcursul cercetării vor fi prezentate
separat, într-un capitol distinct. Aici se vor trasa concluziile rezultate
în urma cercetării practice. Această parte clarifică şi finalizează
legătura dintre tema abordată, rezultatele cercetării şi informaţiile
prezentate în partea teoretică. Tot aici pot fi formulate aprecieri/critici
personale într-o manieră clară, pertinentă şi concisă.
5. Bibiliografie Partea dedicată referinţelor bibliografice trebuie să apară sub
forma: Nume, prenume autor – Titlul volumului, Editura, Oraşul, Anul
apariţiei. Autorii vor fi ordonaţi alfabetic după nume.
Exemplu:
1. Anghelache Gabriela, Belean Pavel, Finanţele publice ale
României, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
2. Moşteanu Tatiana şi colectivul, Finanţe publice. Note de curs şi
seminar, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.
3. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1996.
4. *** www.mfinante.ro
5. *** Legea privind finanţele publice, nr.500/2002, publicată în
M.O. nr. 597 din 13 august 2002.
6. Anexe Anexele vor fi numerotate şi vor cuprinde figuri, grafice, tabele
etc. La care textul lucrării face trimitere.
Evaluarea conţinutului lucrării
329
Lucrarea de diplomă este o scriere academică, bazată pe consul-
tarea creativă a unei bibliografii teoretice sau lucrări de specialitate.
Lucrarea nu este un simplu colaj de de informaţii luate din surse
diverse. Trebuie să fie vizibil un efort de integrare şi interpretare
propriu. Treceţi totul prin prisma dumneavostră şi astfel veţi avea de
câştigat! Fiţi atenţi însă! Maniera în care scrieţi este oglinda cea mai
elocventă a culturii voastre!
Profesorii examinatori vor ţine cont în evaluarea muncii dumnea-
voastră de următoarele elemente:
problematica teoretică este bine expusă, clară;
prezenţă părţii practice care susţine ideile expuse în partea
teoretică;
discursul este unitar;
este vizibilă implicarea şi interpretarea proprie;
există puncte de vedere proprii, originale, interesante;
lucrarea este originală prin modul de asociere inedită a
informaţiilor, prin actualitatea aspectelor sau fenomenelor supuse
analizei;
ideile exprimate sunt ilustrate cu exemple;
punerea în pagină este corectă, îngrijită, textul este lizibil, fără
greşeli gramaticale;
repartiţia paragrafelor este coerentă, logică;
normele citării şi cele bibliografice sunt respectate;
anexele sunt utile şi adecvate conţinutului.
Nu ezitaţi să vă consultaţi cu profesorul coordonator în orice
problemă legată de conceperea şi prezentarea lucrării de diplomă.
În speranţa că indicaţiile noastre vă vor fi de folos, vă dorim spor
la treabă şi succes!
330
Tematica lucrării de diplomă
Modele orientative
Exemplul 1: Analiza SWOT a hotelului Ramada Majestic Bucureşti
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
Prezentarea generală a hotelului Ramada Majestic Bucureşti
1.1. Scurt istoric
1.2. Caracteristici de ansamblu ale Hotelului Majestic Bucureşti
1.3. Analiza pieţei – Clienţii şi concurenţii
CAPITOLUL 2
Repere privind gestiunea economico-financiară în cadrul hotelului
Ramada Majestic Bucureşti
2.1. Analiza circulaţiei turistice
2.2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari
CAPITOLUL 3
Poziţionarea hotelului Ramada Majestic Bucureşti în raport cu
concurenţa
3.1. Puncte forte – puncte slabe în diagnosticul economico-financiar şi
de gestiune.
3.2. Diagnosticul juridic – Puncte forte, puncte slabe.
3.3. Bilanţul punctelor forte şi slabe ale analizei comerciale.
3.4. Diagnosticul tehnic şi de personal.
3.5. Formularea şi implementarea strategiilor hotelului Majestic.
CONCLUZII ŞI APRECIERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Exemplul 2:
331
Diagnosticul financiar al rentabilităţii întreprinderii S.C. XXX S.R.L.
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
Locul diagnosticului financiar
în cadrul analizei economico-financiare
1.1. Importanţa analizei economico-financiare în procesul decizional al
conducerii.
1.2. Obiectivele şi necesitatea diagnosticului financiar.
1.3. Criterii de diferenţiere şi tipurile de diagnostic al întreprinderii.
CAPITOLUL 2
Accepţiuni ale diagnosticului financiar
2.1. Diagnosticul financiar în termeni de rentabilitate.
2.2. Diagnosticul financiar în termeni de lichiditate.
2.3. Diagnosticul financiar în termeni de îndatorare.
CAPITOLUL 3
Diagnostic financiar la S.C. XXX S.R.L.
3.1. Prezentarea companiei
3.2. Analiza performanţelor financiare
3.3. Analiza SWOT
CONCLUZII ŞI APRECIERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
332
Exemplul 3: Analiza cifrei de afaceri la S.C. XXX S.A.
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
Prezentarea S.C. XXX S.A.
1.1. Scurt istoric al S.C. XXX S.A.
1.2. Organigrama.
1.3. Comercializarea şi distribuţia produselor.
1.4. Principalii parteneri comerciali ai S.C. XXX S.A.
1.5. Principalii competitori ai S.C. XXX S.A.
CAPITOLUL 2
Cifra de afaceri – indicator important în cadrul analizei activităţii
de productie şi comercializare
2.1. Analiza activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicato-
rilor valorici.
2.1.1. Analiza dinamicii pe baza indicatorilor valorici.
2.1.2. Analiza statică a principalilor indicatori ai producţiei şi
comercializării.
2.2. Analiza cifrei de afaceri.
2.2.1. Aspecte conceptuale.
2.2.2. Analiza cifrei de afaceri în legatură cu evoluţia pieţei.
2.3. Structura cifrei de afaceri la S.C. XXX S.A.
2.4. Analiza dinamicii cifrei de afaceri.
2.5. Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi
cererea.
CAPITOLUL 3
Analiza factoriala a cifrei de afaceri
333
CAPITOLUL 4
Analiza consecinţelor modificarii cifrei de afaceri asupra
principalilor indicatori economico-financiari ai firmei
CONCLUZII ŞI APRECIERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Exemplul 4:
Analiza situaţiei financiar- patrimoniale a S.C. XXX S.A.
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
Aspecte generale ale analizei situaţiei financiar-patrimoniale
a întreprinderii
1.1. Bilanţul contabil – sursă informaţională de bază a analizei
financiare
1.2. Bilanţul patrimonial
1.3. Bilanţul funcţional
1.4. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
1.4.1. Analiza structurii activului
1.4.2. Analiza structurii pasivului (a surselor de finanţare a
întreprinderii)
1.5. Analiza patrimoniului net al întreprinderii
1.6. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de
rulment şi trezoreria netă
1.7. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii pe termen scurt
1.8. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii
1.9. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii prin metoda ratelor
1.10. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante
CAPITOLUL 2
Prezentarea S.C. XXX S.A.
CAPITOLUL 3
Analiza echilibrului financiar al S.C. XXX S.A.
3.1. Analiza structurii activului
3.2. Analiza structurii pasivului
334
3.3. Analiza patrimoniului net al S.C. XXX S.A.
3.4. Analiza echilibrului financiar al S.C. XXX S.A.
3.5. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de
rulment şi trezoreria netă a S.C. XXX S.A.
Concluzii şi aprecieri
Bibliografie
Anexe