Download - Ch Farm, F IV, Sem II,2012_decrypted
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE FARMACIE Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa TEL/FAX.: 0241-605050 E-mail: [email protected] Web: http://www.pharmaovidius.ro
Departamentul de Stiinte Farmaceutice pentru Obtinerea, Analiza si Controlul Calitatii Medicamentelor Nr. de inregistrare 98/27.04.2012
TESTE GRILĂ PENTRU
EXAMENUL LA DISCIPLINA CHIMIE FARMACEUTICĂ SPECIALIZAREA FARMACIE
Anul IV, semestrul II SESIUNEA DE VARĂ
Decan Prof. Univ. dr. SÎRBU RODICA Prodecan Prof. univ. dr. CONSTANŢA SAVA Director de Departament Ş.l. dr. FLORENTINA RONCEA
Şef Disciplină CHIMIE FARMACEUTICĂ Prof. univ. dr. ELENA HAŢIEGANU
Anul universitar 2011-2012
2
TESTE GRILÃ PENTRU EXAMENUL SCRIS DE CHIMIE FARMACEUTICÃ, ANUL IV, SEMESTRUL II,
2011-2012
1. STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Complement simplu 1. Din cadrul stimulantelor psihomotorii un rol deosebit de important îl au derivaþii:
A. pirimidinei B. purinei C. piridazinei D. piperazinei E. pirazinei
2. Compusul de bazã al derivaþilor purinei este:
A. pirazina B. piridina C. ureea D. pirimidina E. purina
3. Un derivat deosebit de important al purinei este:
A. 1,2,3-trihidroxipurina B. 1,2-dihidroxipurina C. 2,6,8-trihidroxipurina D. 1-amino-2-hidroxipurina E. 1-hidroxi-2-aminopurina
4. Prin tratarea acidului uric de oxiclorura de fosfor rezultã:
A. 1,2,3-tricloropurina B. 1,2-dicloro-3-hidroxipurina C. 1,2-dihidroxi-1-cloropurina D. 2,6,8-tricloropurina E. 2,6-dihidroxi-8-cloropurina
5. Derivaþii purinici se pot obþine prin mai multe metode, printre care menþionãm reacþia de
metilare a: A. xantinei B. acidului uric C. cafeidinei D. acidului cafeidincarboxilic E. uracilului
6. Cafeina, din punct de vedere chimic, este:
A. 1,3,7-trietilxantinã B. 1,3,7-trimetilxantinã C. 1,7-dietilxantinã D. 1,3-dietilxantinã E. 1,7-dimetilxantinã
3
7. Amfetamina, din punct de vedere chimic, este: A. 1-metil-2-aminopropan B. 1-fenil-2-aminobutan C. 1-etil-2-aminopropan D. 1-fenil-2-nitropropan E. 1-fenil-2-aminopropan
8. Amfetamina, având un atom de carbon asimetric formeazã enantiomeri deosebiþi între ei prin
acþiunea asupra SNC. Ca medicament se foloseºte produsul: A. levogir B. neutru C. racemic D. natural E. dextrogir
9. Amfetamina este un puternic stimulent al SNC, care:
A. produce tulburãri digestive B. asupra SNV are acþiune parasimpatoliticã C. scade tensiunea arterialã D. determinã instalarea somnului E. produce euforie
10. Izomerul dextrogir al amfetaminei are urmãtoarea denumire:
A. desoxyn B. actedron C. fentermina D. dexamfetamina E. clorfentermina
11. Dexamfetamina are aceeaºi acþiune ºi utilizãri ca ºi produsul racemic, dar acþiunea asupra SNC
este: A. mai intensã B. egalã C. mai slabã D. lipseºte E. nulã
12. Din punct de vedere chimic, amfetamina este:
A. 1-fenil-2-dietilaminopropan B. 1-etil-2-dimetilaminopropan C. 1-metil-2-dietilaminopropan D. 1-fenil-2-etilaminobutan E. 1-fenil-2-metilaminopropan
13. Metamfetamina bazã este un lichid incolor, insolubilã în apã. Se foloseºte sub formã de:
A. sulfat B. fosfat C. clorhidrat D. nitrat E. salicilat
4
14. Metamfetamina are acþiune stimulantã a SNC, mai intensã decât cea produsã de amfetaminã, dar este:
A. lipsitã de toxicitate B. mai toxicã C. neutrã D. mai puþin toxicã E. alcalinã
15. Care este denumirea compusului 1-fenil-2-metil-2-aminopropan?
A. actedron B. amfetamina C. metamfetamina D. fentermina E. desoxyn
16. Fentermina se foloseºte, pentru scãderea apetitului, adminstratã pe cale oralã sub formã de:
A. clorhidrat B. sulfat C. fosfat D. nitrat E. salicilat
17. Clorhidratul de p-cloro-alfa,alfa-dimetil-beta-feniletilaminã are urmãtoarea denumire:
A. amfetamina B. linyl C. fentermina D. desoxyn E. clorfentermina
18. Clorfentermina este analogul p-cloro al fenterminei folosit pentru tratamentul:
A. herpesului B. ulcerului C. obezitãþii D. glaucomului E. hipertensiunii arteriale
19. Compusul o-cloro-alfa,alfa-dimetil-beta-feniletilamina are urmãtoarea denumire:
A. metamfetamina B. clortermina C. clorfentermina D. amfetamina E. fenmetrazina
20. Clortermina este un izomer al clorfenterminei utilizat pentru:
A. scãderea tensiunii arteriale B. tratamentul glaucomului C. scãderea glicemiei D. scãderea apetitului E. tratamentul ulcerului gastric
21. Care este denumirea comercialã a compusului 1-(alfa-propilfenetil)-pirolidinã?
A. plegin B. fenfluramina C. prolintan D. tepanil E. preludin
5
22. Prolintan este un derivat al beta-feniletilaminei în care atomul de azot fece parte dintr-un hetero-ciclu, ºi anume:
A. pirolidina B. peperidina C. piridina D. pirolul E. pirimidina
23. Carte este denumirea compusului: (+)-1-fenil-2-(N-metil-N-benzilamino)-propan? A. prolintan B. preludin C. fenfluramina D. benzfetamina E. plegin
24. Benzfetamina este un medicament simptomimetic utilizat ca agent:
A. antihipertensiv B. anorexigen C. antialergic D. antiinfecþios E. antiparkinsonian
25. Dietilpropiona, din punct de vedere chimic, este:
A. 2-(dimetilamino)-propiofenona B. 2-(dimetilamino)-acetofenona C. 2-(dietilamino)-acetofenona D. 2-(dietilamino)-butirofenona E. 2-(dietilamino)-propiofenona
26. Dietilpropiona a fost introdusã în terapeuticã în 1959 ºi folositã în tratamentul:
A. hipertensiunii arteriale B. ulcerului gastric C. obezitãþii D. infecþiilor bacteriene E. anginei pectorale
27. Compusul N-etil-α-metil-m-trifluorometil-betafeniletilamina are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. fenfluramina B. clortermina C. prolintan D. benzfetamina E. dietilpropiona
28. Fenfluramina a fost introdusã în terapeuticã în 1973 pentru scãderea apetitului, dar spre
deosebire de ceilalþi compuºi ai acestei clase, acest compus are ca efecte secundare: A. depresia SNC B. stimulare SNC C. creºterea tensiunii arteriale D. agitaþie E. euforie
6
29. Amfetaminilul, din punct de vedere chimic, este: A. beta-(etilfenetilamino)-etilacetonitril B. alfa-(etilfenilamino)-fenilacetonitril C. alfa-(etilfenetilamino)-fenilacetonitril D. alfa-(alfa-metilfenetilamino)-alfa-fenilacetonitril E. beta-(propilfenetilamino)-fenilacetonitril
30. Amfetaminilul este un stimulent al SNC, care se administreazã pe cale oralã astfel:
A. prânz B. dimineaþa C. seara D. înainte de masã E. prânz ºi seara
31. Compusul (±)-3-metil-2-fenilmorfolinã are urmãtoarea denumire:
A. clortermina B. benzfetamina C. fenfluramina D. amfetaminil E. fenmetrazina
32. Fentermina este stimulent al SNC, cunoscut ºi sub denumirea de:
A. tenuate B. pondimin C. preludin D. didrex E. voranil
33. Fenmetrazina este un medicament stimulent al SNC utilizat pentru:
A. scãderea apetitului B. scãderea tensiunii arteriale C. creºterea apetitului D. inhibarea respiraþiei E. tratarea unor infecþii bacteriene
34. Compusul (+)-3,4-dimetil-2-fenilmorfolinã este cunoscut sub denumirea de:
A. benzfetamina B. fenfluramina C. amfetaminil D. fendimetrazina E. fenmetrazina
35. Fendimetrazina este un stimulent al SNC cunoscut ºi sub denumirea:
A. preludin B. plegin C. pondimin D. didrex E. catovit
36. Fendimetrazina are aceeaºi eficienþã ºi acelaºi efect de stimulare centralã ca fenmetrazina, fiind
utilizat ca agent: A. antiasmatic B. antiinflamator C. antiviral D. anticoagulant E. anorexigen
7
37. Care este denumirea comercialã a compusului 5-p-clorofenil-5-hidroxi-2,3-dihidro-5H-imidazo[2,1a]-izoindol?
A. preludin B. plegin C. mazindol D. didrex E. catovit
38. Mazindolul este un stimulant al SNC, cunoscut ºi sub denumirea de:
A. sanorex B. cylen C. reactivan D. plegin E. preludin
39. Mazindolul a fost introdus în terapeuticã în 1973 pentru efectul sãu de scãdere a:
A. tensiunii arteriale B. imunitãþii C. efectului antiviral D. apetitului E. efectului anticoagulant
40. Compusul 2-amino-5-fenil-2-oxazolin-4-ona are urmãtoarea denumire:
A. sanorex B. pemolin C. reactivan D. ritalin E. cardamin
41. Care este denumirea compusului: N-etil-3-fenil-biciclo[2,2,1]-heptan-2-aminã?
A. sanorex B. reactivan C. pemolin D. fencamfamin E. cardamin
42. Fencamfaminul are acþiune stimulantã asupra SNC asemãnãtoare cu cea produsã de:
A. deltaminã B. cafeinã C. nicetaminã D. centedrinã E. preludinã
43. Care este denumirea compusului alfa-(piperidil-2)-fenilacetat de metil?
A. deltamina B. preludin C. nicetamida D. ritalin E. metilfenidat
44. Metilfenidatul se obþine prin condensarea fenilacetonitrilului cu:
A. 2-bromopiperidinã B. 2-bromopiperazinã C. 2-bromopiridina D. 2-bromopiridazina E. 2-bromopirimidina
8
45. Metilfenidatul este un stimulent al SNC la care efectele secundare apar la depãºirea dozelor ºi se manifestã prin:
A. insomnii B. somnolenþã C. depresii D. vertij E. dermatoze
46. Dintre stimulantele bulbare, compusul N,N-dietilnicotinamida are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. ritalin B. ronyl C. metilfenidat D. nicetamida E. reactivan
47. Nicetamida se obþine din acid nicotinic, prin încãlzire cu:
A. dimetilaminã B. dietilaminã C. etilendiaminã D. metilendiaminã E. etilaminã
48. Nicetamida stimuleazã centrii vasomotori ºi respiratori, acþionând ca:
A. antitrombotic B. antiviral C. analeptic cardiac D. antiinflamator E. analeptic respirator
49. Din punct de vedere chimic, bemegridul este:
A. 4-metil-4-propil-piperidin 2,6-dionã B. 4-butil-piperidin 2,6-dionã C. 4-etil-4-metil-piperidin-2,6-diona D. 4-propil-4-etil-piridin-2,6-diona E. 4-butilamino-piperazin-2,6-diona
50. Bemegridul se obþine pornind de la metiletilcetonã, amoniac ºi cianoacetat de:
A. etil B. metil C. benzil D. propil E. butil
51. Bemegridul are acþiune stimulantã asupra centrilor bulbari, producând creºterea amplitudinii
miºcãrilor respiratorii. Se foloseºte ca: A. antiinflamator B. analeptic cardiac C. antivirotic D. analeptic respirator E. antiparkinsonian
9
52. Care este denumirea compusului: 1-etil-4-(2-morfolino-etil)-3,3-difenil-2-pirolidinonã? A. almitrin B. doxapram C. ahypnon D. cardamin E. ritalin
53. Doxapramul are acþiune de stimulare a centrului respirator, efectul sãu fiind de duratã:
A. nulã B. foarte lungã C. lungã D. medie E. scurtã
54. Compusul 2-fenil-3-metil-7-metoxi-8-dimetilaminocromona are urmãtoarea denumire:
A. almitrin B. doxapram C. dimeflin D. ahypnon E. ritalin
55. Dimeflinul are acþiune stimulantã respiratorie asemãnãtoare:
A. doxapramului B. corazolului C. bemegridului D. vandidului E. daptazolului
56. Care este denumirea comercialã a compusului 2,4-diamino-5-feniltiazol?
A. ahypnon B. vandid C. dimeflin D. amifenazol E. dopram
57. Amifenazolul se utilizeazã ca analeptic respirator, având acþiune mai slabã decât cea determi-
natã de: A. ahypnon B. bemegrid C. vandid D. amifenazol E. dopram
58. Etamivanul, din punct de vedere chimic, este:
A. N,N-dimetilvanilamidã B. N,N-dietilvanilaminã C. N,N-dimetilvanilaminã D. N,N-dietilvanilinã E. N,N-dietilvanilamidã
59. Etamivanul este un medicament utilizat ca analeptic respirator ºi ca antidot în intoxicaþiile cu:
A. anticonvulsivante B. narcotice C. barbiturice D. antineoplazice E. tranchilizante
10
60. Care este denumirea comercialã a compusului: 1,5-pentametilen-tetrazol? A. pentetrazol B. dopram C. dimeflin D. daptazol E. romecor
61. Stricnina este o substanþã cu acþiune stimulantã SNC, utilizatã ca:
A. anestezic B. calmant C. neurotonic D. hipnotic E. sedativ
62. Stricnina este un alcaloid extras din diferite specii de Strychnos, care se pãstreazã la „Venena“
fiind otravã: A. foarte puternicã B. puternicã C. slabã D. medie E. foarte slabã
63. Sarea acidului p-acetamidobenzoic cu dimetilaminoetanolul are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. daptazol B. aniracetam C. nootropil D. deanol E. etamivan
64. Compusul 2-oxo-pirolidinilacetamida are urmãtoarea denumire comercialã:
A. deanol B. piracetam C. daptazol D. etamivan E. aniracetam
65. Aniracetamul, din punct de vedere chimic, este:
A. 1-(4-etoxibenzil)-2-pirolidinonã B. 1-(4-propoxibenzoil)-2-pirolidonã C. 1-(4-etoxibenzil)-2-pirolidinã D. 1-(4-metoxibenzil)-2-piridinã E. 1-(4-metoxibenzoil)-2-pirolidinonã
66. Utilizãrile terapeutice ale aniracetamului sunt asemãnãtoare:
A. cardiazolului B. deanolului C. piracetamului D. clarivanului E. fenamizolului
11
67. Compusul 3,3’-(ditiodimetilen)-bis-(5-hidroxi-6-metil-piridil-metanol) are urmãtoarea de-numire:
A. piritinol B. piracetam C. amacetam D. hopanten E. gabatropin
68. Pantogamul este un medicament neurotonic cunoscut ºi sub denumirea de:
A. gabatropin B. amacetam C. bonifen D. acid hopantenic E. cogitan
69. Pantogamul este un medicament neurotonic, derivat al acidului:
A. beta-fenil-gama-aminobutiric B. gama aminobutiric C. gama-hidroxipropilic D. alfa-benzil-gamaaminobutiric E. alfa-fenoxi-gamaaminobutiric
70. Care este denumirea acidului beta-fenil-gama-amino-butiric?
A. gabatropin B. amacetam C. bonifen D. piritinol E. fenibut
71. Fenibut este un derivat al neurotransmiþãtorului GABA, care traverseazã bariera hematoence-
falicã. Deºi nu îndeplineºte toate criteriile unui agent nootrop, are multe asemãnãri cu: A. pramiracetamul B. piritinolul C. piracetamul D. pantogamul E. gabatropinul
72. Compusul 4-(clorofenoxi)-acetat de 2-(dimetilamino)-etil are urmãtoarea denumire:
A. meclofenoxat B. fenibut C. pantogam D. pramiracetam E. piritinol
73. Meclofenoxatul se obþine folosind ca materie primã:
A. o-bromfenol B. m-nitrofenol C. p-aminofenol D. p-clorfenol E. m-cloranilinã
12
74. Denumirea comercialã a compusului: 2,3,3’,4,4’,5’-hexahidroxi-benzofenona este: A. meclofenoxat B. exifone C. piritinol D. piracetam E. fenibut
75. Exifone este un medicament nootrop utilizat în tulburãri de memorie la:
A. tineri B. copii C. adulþi D. preºcolari E. bãtrâni
13
1. STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Complement multiplu 76. Prisotinolul este utilizat datoritã însuºirilor sale de îmbunãtãþire ºi consolidare a memoriei
printr-un mecanism diferit de cel al: A. piracetamului B. aniracetamului C. pramiracetamului D. meclofenoxatului E. gabatropinului
77. Care sunt denumirile compusului: benzhidril-sulfinilhidroxiacetamidã?
A. prisolinol B. adrafinil C. exifone D. adlone E. olmifon
78. Adrafinilul are un efect stimulant asupra SNC, efectele sale fiind intermediare celor produse de:
A. codeinã B. cofeinã C. morfinã D. papaverinã E. amfetaminã
79. Adrafinilul este un compus cu efect stimulant SNC, care reduce starea de obosealã, îmbunãtã-
þind: A. funcþiile cognitive B. funcþia renalã C. capacitatea de concentrare D. capacitatea respiratorie E. memoria
80. Adrafinilul este utilizat ca stimulant al SNC ºi antidepresiv, ajutând la îmbunãtãþirea proceselor
chimice cerebrale fãrã a afecta: A. capacitatea de concentrare B. memoria C. ritmul cardiac D. starea generalã a organismului E. tensiunea arterialã
81. Utilizarea prelungitã a adrafinilului determinã apariþia de:
A. iritaþii cutanate B. tulburãri cardiace C. tulburãri digestive D. creºteri ale fosfatazei alcaline E. creºteri ale transaminazelor
14
82. Care sunt denumirile comerciale ale benzhidrilsulfinilacetamidei? A. modafinil B. olmifon C. prisotinol D. exifone E. modiodal
83. Modafinilul are acþiune de stimulare a SNC, dar nu:
A. influenþeazã durata somnului în timpul nopþii B. influenþeazã starea de vigilenþã C. dã insomnie D. stimuleazã memoria E. produce fenomenul de dependenþã
84. Dupã utilizarea îndelungatã a modafinilului pot apãrea efecte secundare manifestate prin:
A. bradicardie B. dureri de cap C. ameþeli D. hipersalivaþie E. hiposalivaþie
85. Prisotinolul este utilizat datoritã însuºirilor de îmbunãtãþire ºi consolidare a memoriei printr-un
mecanism diferit de cel al: A. piracetamului B. aniracetamului C. modiodalului D. olmifonului E. pramiracetamului
86. Meclofenoxatul are acþiune de stimulare a SNC, activeazã procesele metabolice, îmbunãtãþeºte
transmisia sinapticã în hipotalamus ºi alte regiuni ale creierului. Se întrebuinþeazã în: A. tulburãri de respiraþie B. surmenajul intelectual C. stãri depresive D. tulburãri neuropsihice post-traumatice E. afecþiuni digestive
87. Meclofenoxatul are urmãtoarele sinonime:
A. acephen B. cerutil C. clofenoxine D. hopanten E. lucidril
88. Din punct de vedere farmacologic, fenibut este un stimulant al SNC, în special:
A. anticoagulant B. al bunei dispoziþii (nootrop) C. antiemetic D. anxiolitic E. tranchilizant
15
89. Pantogamul este derivat al acidului gama-aminobutiric, cu proprietatea de a traversa bariera hematoencefalicã. Are acþiune:
A. anticonvulsivantã B. antihipertensivã C. analgezicã D. anticoangulantã E. antihipoxiticã
90. Pantogamul este un stimulant al SNC utilizat în tratarea:
A. afecþiunilor digestive B. epilepsie C. oligofreniei la copii D. pneumoniei E. insuficienþei dezvoltãrii mentale
91. Piritinolul este indicat în tratamentul nepronunþate asociate cu patologie vascularã ºi alt tip de
patologie cronicã a SNC. Este cunoscut ºi sub urmãtoarele denumiri comerciale: A. bicephalin B. cerutil C. bonifen D. enbol E. encefabol
92. Piritinolul se deosebeºte de piracetam printr-o acþiune de activare mai pronunþatã, ºi provoacã:
A. insomnie B. hipotensiune C. stare de excitaþie D. apatie E. tulburãri de circulaþie
93. Aniracetamul este un medicament nootrop cu posibile efecte stimulante cerebrale. Are acþiune:
A. antiinflamatoare B. psihostimulantã C. anticonvulsivantã D. antidepresivã E. anxioliticã
94. Studiile efectuate aratã cã aniracetamul are efect pozitiv în:
A. tulburãri de circulaþie B. demenþa din boala Alzheimer C. tulburãri hepatice D. tulburãri cognitive de origine cerebro-vascularã E. afecþiuni dermatologice
95. Piracetamul are urmãtoarele sinonime:
A. aniracetam B. nootropil C. deanol D. piracebral E. piramem
16
96. Piracetamul se obþine în urma reacþiei dintre: A. alfa-pirolidonei B. alfa-pirolidinei C. monoacetat de etil D. acetat de metil E. amoniac
97. Piracetamul acþioneazã prin reducerea sau înlãturarea fenomenelor de hipoxie de la nivelul
creierului, de aceea se utilizeazã în: A. ischemii cerebrale B. traumatisme C. hepatite D. meningite E. afecþiuni digestive
98. Piracetamul este bine suportat de organism, dar pot apãrea efecte secundare manifestate prin:
A. excitabilitate B. insomnie C. hipotensiune D. eritem E. tulburãri digestive
99. Piracetamul are efecte favorabile în dereglãrile vasculare cerebrale ºi:
A. asfixie B. alcoolism C. depresii D. astenie E. alcoolism
100. Stricnina este un alcaloid din seminþele diferitelor specii de Strychnos. Este alcãtuitã din ºapte
nuclee condensate (ABCDEFG) având: A. un nucleu indolic B. trei cicluri hexagonale (C, D, G) C. un atom de azot terþiar comun ciclurilor E ºi F D. o grupare lactimã (C), o dulbã legãturã ºi o punte etericã la nucleul heptagonal (G) E. un nucleu fenantrenic
101. Stricnina este un excitant al centrilor reflecºi bulbo-medulari ai simpaticului ºi al centrilor
motori intracardiaci. Se foloseºte în caz de: A. agitaþie B. paralizii C. tulburãri de circulaþie D. pareze datorate traumatismelor ºi ischemiilor E. tulburãri digestive
102. Compusul 6,7,8,9-tetrahidro-5H-tetrazolo[1,5a]azepinã are urmãtoarele denumiri:
A. cardiazol B. corazol C. pentazol D. pentetrazol E. romecor
17
103. Pentetrazolul este un excitant al SNC, fiind întrebuinþat în: A. insuficienþã hepaticã B. intoxicaþiile cu deprimante ale SNC (ca analeptic) C. hipotensiune arterialã D. hipertensiune arterialã E. insuficienþã respiratorie
104. Etamiranul este un analeptic respirator, având urmãtoarele denumiri:
A. clairvan B. corivaniol C. romecor D. vandid E. corazol
105. Compusul 2,4-diamino-5-feniltiazol are urmãtoarele denumiri:
A. amifenazol B. cardiazol C. daptazol D. romecor E. fenamizol
106. Compusul 1-etil-4-(2-morfolinoetil)-3,3-difenil-2-pirolidinonã are urmãtoarele denumiri:
A. vectarion B. doxapril C. dopram D. docatone E. doxapram
107. Doxapramul are acþiune de stimulare a centrului respirator, subliniind urmãtoarele:
A. efectul este de lungã duratã B. efectul este de scurtã duratã C. este folosit în afecþiuni reumatice D. este folosit în depresiile respiratorii postanestezice E. se administreazã cu prudenþã la cardiaci ºi bolnavi cu afecþiuni pulmonare
108. Doxapramul are acþiune de stimulare a centrului respirator; efectele secundare se manifestã
prin: A. anxietate, tremor, stãri confuzionale B. hipertensiune arterialã, aritmii C. spasm laringian, dispnee D. hipotensiune E. somn
109. Care sunt denumirile compusului 3-metil-3-etil-glutarimidã?
A. docatone B. vectarion C. ahypnon D. megimid E. bemegrid
110. Bemegridul se obþine în urma reacþiei dintre:
A. etilcetonã B. metiletilcetonã C. hidroxid de sodiu D. amoniac E. cianoacetat de etil
18
111. Bemegridul are acþiune stimulantã asupra centrilor bulbari producând: A. creºterea amplitudinii respiratorii B. scãderea amplitudinii respiratorii C. bradicardie D. tahicardie E. hipertensiune arterialã
112. Bemegridul este utilizat ca:
A. analeptic respirator B. antagonizant al substanþelor deprimante centrale C. antiagregant plachetar D. antidot în intoxicaþiile cu derivaþi barbiturici E. antiinflamator
113. Bemegridul se utilizeazã ca analeptic respirator. Efectele secundare se manifestã prin:
A. vertij B. fibrilaþii musculare C. vomã D. dureri de cap E. convulsii la administrare de doze mari
114. Nicetamida are urmãtoarele sinonime:
A. reactivan B. cardamin C. corazon D. deltamine E. tradon
115. Nicetamida se obþine în urma reacþiei dintre:
A. acid nicotinic B. dietilaminã C. metilaminã D. acid fenilacetic E. fenilalaninã
116. Nicetamida stimuleazã centrii vasomotori ºi respiratori poducând:
A. accelerarea respiraþiei B. scãderea ritmului respirator C. vasoconstricþie perifericã D. vasodilataþie perifericã E. nu acþioneazã direct asupra miocardului ºi coronarelor
117. Nicetamida se întrebuinþeazã în:
A. afecþiuni acute ale aparatului respirator B. afecþiuni digestive C. insuficienþã circulatorie D. insuficienþã hepaticã E. intoxicaþie cu hipnotice ºi narcotice
118. Metilfenidatul are urmãtoarele sinonime:
A. centedrin B. cardamin C. ritalin D. reactivan E. serpatonil
19
119. Structura chimicã a metilfenidatului este redatã mai jos:
A.
NH2
CH – COOCH3
C6H5
⊕ · Cl
B.
NH
CH – COOCH3
· HCl
C.
N
CH – COOC2H5
C6H5
D.
N
N
CH – COOC2H5
C6H5
E.
NN
CH – COOCH3
C6H5
120. Metilfenidatul se obþine în urma reacþiei dintre:
A. etilacetonitril B. fenilacetonitril C. 2-etoxipiridinã D. 2-bromopiridinã E. amidurã de sodiu
121. Metilfenidatul este un stimulent al SNC utilizat în:
A. afecþiuni renale B. senilitate C. nevroze D. astenii E. psihoze depresive
122. Care sunt denumirile compusului: 2-etilamino-3-fenil-norcamfan?
A. glucoenergan B. deltamine C. reactivan D. coramin E. fencamfamin
20
123. Compusul 2-amino-5-fenil-2-oxazolin-4-ona are urmãtoarele denumiri: A. pemolin B. stimol C. reactivan D. tamilan E. corazon
124. La fel ca alþi analogi ai amfetaminei, pemolinul se foloseºte ca adjuvant în terapia socialã a
copiilor cu disfuncþie minimã a creierului. Se utilizeazã sub formã de sare de magneziu ca: A. vasodilatator B. psihoenergizant C. vasoconstrictor D. antiinflamator E. neurostimulant
125. Care sunt denumirile compusului: 5-p-clorofenil-5-hidroxi-2,3-dihidro-5H-imidazo[2,1a]-
isoindol? A. reactivan B. centedrin C. mazindol D. corazon E. sanorex
126. Mazindolul a fost introdus în terapeuticã în 1973 deoare produce:
A. calmarea durerilor acute B. scãderea apetitului C. stimularea respiraþiei D. o stimulare a SNC tipicã amfetaminei E. antagonizarea analgezicelor narcotice
127. Efectele secundare produse de fenmetrazinã se manifestã prin:
A. euforie B. insomnie C. nervozitate D. somn profund E. vertij
128. Fenfluramina a fost introdusã în terapeuticã în 1973 pentru scãderea apetitului. Deºi este un
analog amfetaminic, diferã de compuºii acestei clase având ca efecte secundare: A. stimularea SNC B. depresia SNC, în loc de stimulare C. anxietate D. somnolenþã E. agitaþie
129. Dietilpropiona a fost introdusã în terapeuticã în 1959 pentru:
A. efectul antiinflamator B. tratamentul obezitãþii C. tulburãrilor de circulaþie D. scãderea apetitului E. tratamentul afecþiunilor renale
21
130. Care sunt denumirile compusului: 2-(dietilamino)-propiofenonã? A. plegin B. dietilpropiona C. preludin D. tenuate E. tepanil
131. Care sunt denumirile compusului: clorhidrat de (+)-N-benzil-N,alfa-dimetilfenetilaminã?
A. benzfetamina B. plegin C. preludin D. pondimin E. didrex
132. Benzfetamina este un agent anorexigen introdus în terapeuticã în 1960. Administrat oral, chiar
în doze mici, determinã apariþia de: A. neliniºte B. somn C. anxietate D. hipotensiune E. insomnie
133. Compusul (±)-3-metil-2-fenilmorfolinã are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. amfetaminil B. fenfluramina C. preludin D. pondimin E. fenmetrazina
134. Compusul 1-(alfa-propilfenetil)-pirolidinã are urmãtoarele denumiri:
A. prolintan B. preludin C. catovit D. pondimin E. villescon
135. Prolintanul este underivat al beta-feniletilaminei, cu acþiune de stimulare a SNC. Se foloseºte
asociat cu vitamine, ca: A. acid folic B. tiamina, riboflavina, piridoxina C. acid folinic D. nicotinamida E. acid ascorbic
136. Clorfentermina este analogul p-cloro al fenterminei utilizat pentru tratamentul obezitãþii. Nu
este indicatã pacienþilor: A. cu astm bronºic B. cu glaucom C. cu tulburãri digestive D. care utilizeazã cantitãþi mari de antivirotice E. care folosesc ca antidepresive inhibitori MAO
22
137. Denumirile compusului 1-fenil-2-metil-2-aminopropan sunt: A. cardamin B. coramin C. fentermina D. ionamin E. linyl
138. Fentermina, din punct de vedere chimic, este:
A. 1-etil-2-propil-2-aminopropan B. 1-fenil-2-metil-2-aminopropan C. beta-metil-fenetilaminã D. 1-metil-2-etil-2-aminopropan E. alfa,alfa-dimetilfenetilaminã
139. Fentermina a fost introdusã în terapeuticã în 1959 ca agent utilizat:
A. ca antiinflamator B. pentru scãderea apetitului C. ca antitusiv D. în tratamentul bronºitei acute E. în tratamentul obezitãþii
140. Metamfetamina, din punct de vedere chimic, este:
A. 1-etil-2-metilamino-propan B. 1-butoxi-2-etilamino-propan C. 1-fenil-2-metilamino-propan D. N-dietil-fenil-aminã E. N,alfa-dimetilfenetilaminã
141. Metamfetamina are acþiune stimulantã a SNC, mai intensã decât cea produsã de amfetaminã,
fiind folositã la tratarea: A. narcolepsiei B. virozelor C. nevrozelor D. tulburãrilor de circulaþie E. depresiei
142. Compusul (±)-1-fenil-2-aminopropan are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. amfetamina B. metamfetamina C. actedron D. fentermina E. benzedrina
143. Amfetamina este un puternic stimulent al SNC care:
A. creºte activitatea psihicã B. creºte tensiunea arterialã, accelereazã contracþiile cardiace C. produce euforie D. scade tensiunea arterialã, micºoreazã contracþiile inimii E. înlãturã oboseala
144. Amfetamina este un stimulent al SNC folositã ca analeptic în tratarea:
A. unor stãri depresive fizice sau psihice B. unor afecþiuni renale C. obosealã D. boala Parkinson E. intoxicaþii cu barbiturice
23
145. Dintre derivaþii beta-feniletilaminei, amfetaminele produc urmãtoarele tipuri de efecte: A. antiinflamator B. stimulent psihomotor C. dereglãri ale ritmului somn-veghe D. anorexigen E. creºterea performanþei în muncã
146. Amfetaminele sunt utilizate:
A. pentru sporirea performanþei psihice B. pentru scãderea performanþelor C. în „micul rãu“ epileptic D. ca antiinflamator E. în enurezis nocturn
147. Reacþiile adverse produse de amfetamine se manifestã prin:
A. agitaþie, tremor, cefalee B. somn C. tahicardie, aritmii D. bradicardie E. reacþii psihotice
148. Teobromina ºi Teofilina, deºi cu structuri chimice foarte asemãnãtoare, au acþiune farmaco-
logicã diferitã: A. antispasticã B. anestezicã C. diureticã D. antiinflamatoare E. analgezicã
149. Cafeina se poate obþine ºi prin sintezã din:
A. xantinã B. teofilinã C. hipoxantinã D. sulfat de dimetil E. bromurã de etil
150. Cafeina este întrebuinþatã în afecþiuni:
A. respiratorii B. cardiace C. dermatologice D. digestive E. genitale
151. Cafeina este utilizatã ºi în:
A. intoxicaþii cu stimulante SNC B. intoxicaþii cu deprimante ale SNC C. asociere cu unele antiinflamatoare nesteroidiene D. asociere cu analgezice E. tratamentul afecþiunilor digestive
24
2. ANESTEZICE LOCALE Complement simplu
1. Cocaina, din punct de vedere chimic, este:
A. metilbenziltropinã B. propilbenzoilecgoninã C. etilbenzoilecgoninã D. metilbenzoilecgoninã E. etilbenzilaminã
2. Anestezina are urmãtoarea denumire chimicã:
A. p-aminobenzoat de propil B. p-aminobenzoat de etil C. p-nitrobenzoat de propil D. p-nitrobenzoat de etil E. p-hidrobenzoat de etil
3. Reacþia de identificare a anestezinei prin diazotare este datoratã:
A. grupãrii amino aromatice B. grupãrii ester C. radicalului etil D. nucleului aromatic E. nici unuia dintre rãspunsurile de mai sus
4. Anestezina prin hidrolizã în medii bazice formeazã:
A. p-nitrobenzoat de etil ºi alcool etilic B. p-aminobenzoat de sodiu ºi alcool etilic C. acid p-aminobenzoic ºi alcool etilic D. p-aminobenzoat de metil ºi alcool metilic E. p-nitrobenzoat de metil ºi alcool metilic
5. Anestezina formeazã, cu acidul picric, un picrat cu p.t. = 128-130°C; acidul picric este:
A. 3,5-dinitrofenol B. 3,4,5-trinitrofenol C. 2,4,6-trinitrofenol D. 2,4,6-trinitrobenzen E. 2,4,6-trinitrotoluen
6. Prin condensare cu aldehida formicã, p-aminobenzoatul de etil formeazã:
A. etilen-bis-(p-aminobenzoat de etil) B. metilen-bis-(p-aminobenzoat de etil) C. etilen-bis-(p-nitrobenzoat de etil) D. etilen-bis-(p-nitrobenzoat de metil) E. metilen-bis-(p-nitrobenzoat de propil)
7. Soluþiile apoase sau hidroalcoolice de anestezinã trebuie sã fie aproape neutre, aceasta cerce-
tându-se cu ajutorul urmãtorului indicator: A. timolftaleinã B. fenolftaleinã C. metiloranj D. tropeolin 00 E. galben de metanil
25
8. Principiul metodei de dozare nitritometricã a anestezinei are la bazã urmãtoarea reacþie de: A. nitrare a nucleului aromatic B. diazotareaa grupãrii aminã aromaticã C. formare a iodoformului D. formare a unui picrat E. condensare cu aldehida formicã
9. Denumirea chimicã a procainei este, clorhidrat de:
A. 2-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil B. 3-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil C. 4-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil D. 4-aminobenzoat de 2-etilaminoetil E. 4-aminobenzoat de 2-dimetilaminoetil
10. Procaina este esterul etilic al acidului:
A. 2-amino-2-(dietilamino)-benzoic B. 2-amino-2-(dietilamino)-salicilic C. 4-amino-2-(dietilamino)-benzoic D. 4-amino-2-(dietilamino)-salicilic E. 4-amino-2-(etilamino)-benzoic
11. Reacþia care deosebeºte procaina de cocainã ºi alte anestezice locale (dimetocaina, tetracaina)
este reacþia de: A. formare a clorurii de diazoniu, urmatã de cuplare cu beta-naftol B. iodul în mediu alcalin C. permanganatul de potasiu D. acidul picric E. cu punerea în evidenþã a iodului Cl–
12. Soluþiile de clorhidrat de procainã trebuie sã aibã un pH:
A. acid B. slab acid C. aproape neutru D. bazic E. slab bazic
13. Verificarea pH-ului soluþiilor de procainã se face folosind ca indicator:
A. roºu de metil B. metiloranj C. tropeolin 00 D. galben de metanil E. timolftaleinã
14. Denumirea comercialã a benzoatului de 1-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil este:
A. meprilcaina B. amilocaina C. hexilcaina D. izobucaina E. piperocaina
26
15. Amilocaina se mai numeºte ºi: A. surfacainã B. oracainã C. cyclaina D. metycainã E. stovainã
16. Benzoatul de 2-metil-2-(propilamino)-1-propanol se numeºte:
A. izobucainã B. surfacainã C. amileinã D. meprilcainã E. cyclainã
17. Meprilcaina este mai activã decât procaina, dar este mai repede hidrolizatã în plasmã, deci
durata de acþiune este: A. lungã B. foarte scurtã C. scurtã D. medie E. foarte lungã
18. Benzoatul de 2-(izobutilamino)-2-metil-1-propanol este:
A. izobucaina B. meprilcaina C. hexilcaina D. piperocaina E. amileina
19. Izobucaina este utilizatã în stomatologie, sub formã de soluþie 2%, având durata de acþiune:
A. medie B. scurtã C. foarte scurtã D. foarte lungã E. lungã
20. Benzoatul de 1-(ciclohexilamino)-2-propanol are urmãtoarea denumire:
A. ciclometicaina B. piperocaina C. meprilcaina D. stovaina E. hexilcaina
21. Hexilcaina este un anestezic local, având aceeaºi intensitate ca ºi cocaina ºi butacaina. Este
utilizatã ºi ca: A. anticonvulsivant B. antiemetic C. analgezic D. rahianestezic E. narcotic
27
22. Benzoatul de alfa-metilpiperidilpropil este: A. oracaina B. amilocaina C. piperocaina D. izobucaina E. cyclaina
23. Denumirea chimicã a piperocainei este benzoat de:
A. 3-pipecolinopropil B. 3-piperazinilpropil C. 3-piridilizopropil D. 3-N-metil-piperazinilpropil E. pirimidino-propil
24. Piperocaina se obþine prin sintezã din:
A. N-metil-piperazinã B. alfa-picolinã C. metil-piridinã D. alfa metil-ciclohexanonã E. p-amino-benzaldehidã
25. Care este denumirea comercialã a benzoatului de 3-(2-metilpiperidil)-4-propilciclohexiloxi
(bisulfat): A. oracaina B. cyclaina C. benzocaina D. butesina E. ciclometicaina
26. Denumirea comercialã a p-aminobenzoatului de etil este:
A. cyclaina B. butesina C. ciclometicaina D. benzocaina E. izobucaina
27. Anestezina se obþine prin sintezã folosind ca materie primã:
A. fenol B. benzen C. toluen D. alfa-picolinã E. N-metilpiperazinã
28. Denumirea chimicã a p-aminobenzoatului de butil este:
A. butampen B. etoform C. cyclaina D. oracainã E. ciclometicaina
28
29. Butoformul este omologul superior al: A. stovainei B. benzocainei C. meprilcainei D. izobucainei E. piperocainei
30. Toþi esterii simpli ai acidului p-aminobenzoic sunt incompatibili cu:
A. aspirina B. mepacrina C. derivaþii furanului D. antibioticele E. sulfamidele
31. Procaina, din punct de vedere chimic, este:
A. p-aminobenzoat de etil B. p-aminobenzoat de butil C. benzoat de 1-(ciclohexilamino)-2-propanol D. 4-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil E. 4-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil-benzoat
32. Procaina se obþine prin condensarea acidului p-nitrobenzoic cu:
A. 2-(dimetilamino)-etanol B. 3-(dimetilamino)-propanol C. 2-(dietilamino)-etanol D. 4-(dietilamino)-butanol E. 4-(dimetilamino)-butil
33. Denumirea compusului 2-cloro-4aminobenzoat de dietilaminoetil este:
A. clorprocaina B. butacaina C. amileina D. amilocaina E. stovaina
34. Acþiunea anestezicã localã a clorprocainei se instaleazã mai repede decât la procainã, iar toxici-
tatea este: A. mai micã B. mai mare C. egalã D. nulã E. foarte micã
35. Denumirea p-aminobenzoatului de 3-(di-n-butilamino)-1-propanol este:
A. anestezina B. novocaina C. clorprocaina D. amileina E. butacaina
29
36. Butacaina are acþiunea anestezicã localã mai eficientã asupra mucoaselor, fiind utilizatã mai mult în:
A. pneumologie B. urologie C. dermatologie D. oftalmologie E. ginecologie
37. Compusul 3-butoxi-4-aminobenzoat de 2-(dietilamino)-etil are urmãtoarea denumire:
A. tetracaina B. butacaina C. oxibuprocaina D. novocaina E. benzocaina
38. Oxibuprocaina este un anestezic de suprafaþã, cu efect:
A. rapid B. lent C. reversibil D. retard E. de lungã duratã
39. Compusul 2-propoxi-4-aminobenzoat de 2’-(dietilamino)-etil are urmãtoarea denumire:
A. butacaina B. propoxicaina C. novocaina D. benzocaina E. stovaina
40. Propoxicaina determinã o instalare mai rapidã a efectului anestezic local ºi o duratã mai lungã a
acþiunii, fiind mult mai activã decât: A. surfacaina B. stovaina C. amileina D. anestezina E. procaina
41. Denumirea compusului: 3-amino-4-propoxibenzoat de 2’-(dietilamino)-etil este:
A. surfacaina B. proparacaina C. amilocaina D. sovcaina E. tetracaina
42. Denumirea compusului p-(butilamino)-benzoat de 2-(dimetilamino)-etil este:
A. propoxicaina B. alcaina C. mexicaina D. tetracaina E. benzocaina
30
43. Tetracaina este un bun anestezic local de suprafaþã ºi de conducere, efectul sãu fiind de zece ori mai puternic decât al:
A. procainei B. surfacainei C. butoformului D. anestezinei E. amilocainei
44. Tetracaina este un anestezic local, având durata de acþiune de 6 ori mai mare decât cea produsã de:
A. surfacainã B. alcainã C. procainã D. novesinã E. butacainã
45. Denumirea compusului p-etoxibenzoat de 2-(dietilamino)-etil este:
A. surfacaina B. alcaina C. butacaina D. procaina E. paretoxicaina
46. Prezenþa grupei alcoxi în locul grupãrii amino face ca paretoxicaina sã prezinte efecte secun-
dare nesemnificative. Este utilizatã în: A. ginecologie B. ORL C. dermatologie D. urologie E. cardiologie
47. Care este denumirea produsului alfa-(dietilamino)-2,6-dimetilacetanilidã?
A. amilocaina B. piperocaina C. xilidina D. lidocaina E. marcaina
48. Lidocaina se obþine prin sintezã pornind de la:
A. xilidinã B. anilinã C. nitrobenzen D. etoxibenzen E. fenoxid de sodiu
49. Xilidina din punct de vedere chimic este:
A. 2,6-dietilanilinã B. 2,6-dietoxianilinã C. 2,6-dimetilanilinã D. 2,6-dibromanilinã E. 2,6-dinitroanilinã
31
50. Lidocaina, pe lângã acþiunea anestezicã localã, are ºi acþiune: A. antihelminticã B. antipruriginoasã C. antiplachetarã D. anticonvulsivantã E. antiaritmicã
51. Printre efectele secundare produse de lidocainã s-au semnalat ºi tulburãri:
A. de vedere B. neuropsihice C. auditive D. gastrointestinale E. de micþiune
52. Care este denumirea compusului (±)-N-(2,6-dimetilfenil)-1-butil-2-piperidincarboxamidã?
A. propoxicaina B. xilidina C. lidocaina D. bupivacaina E. alcaina
53. Bupivacaina se obþine în urma condensãrii xilidinei cu acid:
A. alfa-piridincarboxilic B. beta-pirimidincarboxilic C. alfa-piperidincarboxilic D. beta-piridazincarboxilic E. alfa-pirolidincarboxilic
54. Bupivacaina este un anestezic local caracterizat de o duratã de acþiune:
A. scurtã B. medie C. lungã D. foarte scurtã E. foarte lungã
55. Compusul (±)-N-(2,6-dimetilfenil)-1-metil-2-piperidincarboxamidã are urmãtoarea denumire:
A. xilina B. bupivacaina C. alcaina D. propoxicaina E. mepivacaina
56. Compusul alfa-(dietilamino)-alfa-etil-N-(2,6-dimetilfenil)-acetamidã are urmãtoarea denumire:
A. bupivacaina B. etidocaina C. alcaina D. carbocaina E. mepivacaina
57. Proprietãþile fizico-chimice ºi acþiunea farmacologicã ale etidocainei sunt similare:
A. alcainei B. benzocainei C. procainei D. lidocainei E. stovainei
32
58. Care este denumirea compusului N-(2-metil-fenil)-2-(propilamino)-propanamida? A. prilocainã B. benzocainã C. lidocainã D. stovainã E. procainã
59. Efectele secundare produse de prilocainã sunt similare celor produse de celelalte anilide, cu
menþiunea cã aceasta produce: A. trombocitopenie B. hipotensiune C. methemoglobinemie D. urticarie E. anemie hemoliticã
60. Denumirea compusului 2-butoxi-N-[2-(dimetilamino)-etil]-cinconinamidã este:
A. citanest B. carbocainã C. procainã D. xilinã E. dibucainã
61. Cincocaina este o amidã care se obþine prin sintezã, având ca materie primã:
A. acetanilida B. anilina C. izatina D. benzaldehida E. acetamidã
62. Cincocaina este o amidã cu acþiune anestezicã localã foarte bunã, dar cu toxicitate crescutã,
datoratã nucleului: A. benzenic B. chinolizidinic C. izochinolinic D. chinuclidinic E. chinolinic
63. Care este denumirea compusului alfa-dietilamino-2,4,6-trimetil-acetanilidã?
A. carbocaina B. trimecaina C. procaina D. dibucaina E. stovaina
64. Denumirea compusului N,N’-bis-(4-etoxifenil)-acetamidinã monohidrat este:
A. fencainã B. quatone C. pramocainã D. articaina E. ropivacaina
33
65. Clorhidratul de fencainã este puþin iritant, producând uºor disconfort înainte de instalarea anesteziei; nu poate fi folosit parenteral deoarece, în comparaþie cu cocaina, este:
A. mai puþin activã B. revulsivã C. mai activã D. mai toxicã E. puþin toxicã
2. ANESTEZICE LOCALE
Complement multiplu
66. Care este denumirea compusului 4’butoxi-3-piperidin-propiofenonã?
A. dyclone B. diothane C. dyclocainã D. diclonina E. diperodon
67. Care este denumirea chimicã a dicloninei?
A. 1-etil-1-(4-butoxifenil)-2-(1-piperidinil) B. 1-propanon-1-(4-butoxifenil)-3-(1-piperidinil) C. 4’-etoxi-2-piperidinpropiofenona D. 4’-butoxi-3-piperidinpropiofenona E. 3-piperidino-1,2-propandioldicarbamat
68. Diclonina este un anestezic local:
A. de suprafaþã B. pentru mucoase C. pentru tulburãri oculare D. de profunzime E. utilizat în ORL
69. Compusul 3-piperidino-1,2-propandioldicarbanilat are urmãtoarele denumiri:
A. diothane B. diclonina C. diperodon D. holocainã E. dyclone
70. Diperodonul, dupã administrare parenteralã, manifestã o toxicitate comparabilã cu cea produsã
de cocainã, de aceea este indicat a fi folosit: A. numai sub formã de unguente B. în dureri reumatice C. pentru aplicaþii locale în iritaþii ale pielii ºi mucoaselor D. în durerile cauzate de hemoroizi E. în afecþiuni respiratorii
71. Denumirile compusului N-N’-bis-(4-etoxifenil)-acetamidã este:
A. diothane B. dyclocainã C. fencainã D. pramocainã E. holocaina
34
72. Compusul 4-[3-(p-butoxifenoxi)-propil]-morfolinã are urmãtoarele denumiri: A. pramoxin B. fencainã C. pramocainã D. holocainã E. tronothane
73. Pramoxinul este un anestezic local topic folosit pentru ameliorarea durerii: A. ºi pruritului provocat de înþepãturile unor insecte B. leziunilor C. rãnilor superficiale D. provocate de afecþiuni hemoroidale E. reumatice
74. Dimetisochinul este un anestezic local cunoscut ºi sub denumirile urmãtoare:
A. holocainã B. chinizocainã C. quatone D. pramocainã E. ethanaminã
75. Articaina ºi ropivacaina sunt anestezice locale utilizate în chirurgie. Se administreazã parenteral
numai sub supraveghere medicalã, dozele fiind diferite în funcþie de pacient ºi depind de: A. afecþiune B. vârstã C. stare fizicã generalã D. scopul administrãrii E. sex
76. Dibucaina se foloseºte sub formã de clorhidrat pentru prepararea soluþiilor injectabile, asociat
cu adrenalina, având acþiune localã foarte puternicã. Se foloseºte în anestezia: A. de suprafaþã B. generalã C. infiltraþii D. de profunzime E. în rahianestezie
77. Care sunt denumirile compusului 2-butoxi-N-[2-dietilamino)-etil]-cinconinamidã?
A. pramocainã B. dibucainã C. percainã D. cincocainã E. nupercainã
78. Prilocaina prezintã eficacitate, stabilitate, toxicitate ºi duratã de acþiune asemãnãtoare
celorlalte anilide. Durata sa de acþiune este intermediarã: A. dibucainei B. articainei C. mepivacainei D. ropivacainei E. lidocainei
79. Efectele secundare ale prilocainei sunt asemãnãtoare celor produse de celelalte anilide cu
menþiunea cã acesta produce methemoglobinemie din cauza unor compuºi toxici rezultaþi în urma metabolizãrii sale:
A. azobenzen
35
B. o-toluidinã C. nitrobenzen D. 2-metilanilinã E. fenilhidroxilaminã
80. Compusulu N-(2-metilfenil)-2-(propilamino)-propanamidã are urmãtoarele denumiri:
A. prilocainã B. cincocainã C. articainã D. citanest E. percainã
81. Compusul alfa-(dietilamino)-alfa-etil-N-(2,6-dimetil-fenil)-acetamidã are urmãtoarele denumiri:
A. nupercainã B. etidocainã C. carbocainã D. citanest E. duranest
82. Proprietãþile fizico-chimice ºi acþiunea farmacologicã a etidocainei sunt similare lidocainei
însã anestezia produsã este: A. mai puternicã B. mai slabã C. de duratã mai mare D. de duratã medie E. de scurtã duratã
83. Compusul N-(2,6-dimetilfenil)-1-metil-2-piperidincarboxamidã are urmãtoarele denumiri:
A. mepivacainã B. citanest C. carbocainã D. duranest E. etidocainã
84. Mepivacaina este un anestezic local care:
A. nu este rezistentã la hidrolizã B. este foarte rezistentã la hidrolizã C. durata de acþiune este scurtã D. durata de acþiune mai lungã decât a lidocainei E. este recomandatã când epinefrina este contraindicatã
85. Reacþiile adverse produse de bupivacainã sunt:
A. hipertensiune arterialã B. frisoane C. hipertermie D. reacþii alergice E. toxic cardiac
86. Bupivacaina este un anestezic local caracterizat de:
A. durata de acþiune lungã B. durata de acþiune scurtã C. latenþã micã de instalare D. absorbþie rapidã E. latenþã relativ mare de instalare
36
87. Care este denumirea comercialã a compusului N-(2,6-dimetilfenil)-1-butil-2-piperidincarbo-xamidã?
A. carbostesin B. articaina C. marcaina D. pramocainã E. bupivacaina
88. Bupivacaina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. xilinã B. bromurã de izopropil C. xilidinã D. bromurã de n-butil E. acid alfa-piridincarboxilic
89. Lidocaina este utilizatã în anestezia localã:
A. de toate tipurile B. de suprafaþã C. fiind de trei ori mai activã decât procaina D. fiind mai puþin activã decât procaina E. având duratã de acþiune mai lungã
90. Lidocaina se utilizeazã ca antiaritmic în aritmii ventriculare din:
A. infarctul miocardic acut B. chirurgie cardiacã C. tratament cu digitalice D. afecþiuni digestive E. tulburãri de circulaþie
91. Lidocaina nu este indicatã la persoanele cu:
A. tulburãri de conducere atrio-ventricularã B. tulburãri de circulaþie C. bolnavi cu antecedente neuropsihice grave D. afecþiuni respiratorii E. bolnavi cu afecþiuni hepatice grave
92. Lidocaina acþioneazã asupra tuturor fibrelor nervoase deoarece cuprinde în moleculã:
A. o extremitate hidrofilã reprezentatã de un radical aromatic B. o extremitate hidrofilã reprezentatã de o grupare amino C. o extremitate hidrofobã reprezentatã de o grupare amino D. o extremitate hidrofobã reprezentatã de un radical aromatic E. ambele extremitãþi sunt legate între ele printr-un lanþ scurt, de obicei ester sau amidã
93. Acþiunea terapeuticã prelungitã a lidocainei se explicã prin:
A. rezistenþã la hidrolizã B. labilitate la hidrolizã C. stabilitatea relativã a legãturii amidice D. reactivitate mare a legãturii amidice E. împiedicarea stericã a atacului grupei carbonil de cãtre cele douã grupãri metil de pe ciclul
aromatic
37
94. Lidocaina se obþine în urma reacþiei dintre: A. 2,6-dimetilanilinã B. 1,2-dietilanilinã C. xilidinã D. dietilamina E. clorura acidului alfa-cloroacetic
95. Lidocaina, din punct de vedere chimic, este:
A. alfa-(dietilamino)-2,6-dimetilacetanilidã B. alfa-(dimetilamino)-2,4-dietilacetanilidã C. alfa-(dimetilamino)-N-(2,4-dietilfenil)-acetamidã D. alfa-(dimetilamino)-N-(2,4-dibutilfenil)-acetamidã E. alfa-(dietilamino)-N-(2,6-dimetilfenil)-acetamidã
96. Lidocaina are urmãtoarele sinonime:
A. xilidinã B. xilinã C. marcaina D. xilocainã E. polocainã
97. Dintre derivaþii acidului p-alcoxibenzoic cu acþiune anestezicã localã menþionãm:
A. marcaina B. paretoxicaina C. cincocainã D. carbostesin E. maxicaina
98. Care este denumirea compusului: p-(butilamino)-benzoat de 2-(dimetilamino)-etil?
A. percaina B. marcaina C. tetracaina D. pantocaina E. maxicaina
99. Tetracaina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. p-(dietilamino)-benzoatului de etil B. p-(butilamino)-benzoatului de etil C. 2-(dietilamino)-benzoatului de metil D. 2-(dietilamino)-metanol E. 2-(dimetilamino)-etanol
100. Tetracaina este un bun anestezic local, la care, în comparaþie cu procaina:
A. efectul terapeutic este identic B. efectul terapeutic este de zece ori mai puternic C. durata de acþiune este mai micã D. durata de acþiune este egalã E. durata de acþiune este de 6 ori mai mare
101. Compusul 2-propoxi-4-aminobenzoat de 2’-(dietilamino)-etil are urmãtoarele denumiri:
A. percaina B. marcaina C. propoxicaina D. lidocaina E. blockain
38
102. Propoxicaina se administreazã parenteral: A. pentru blocare nervoasã B. pentru anestezie superficialã C. pentru anestezie de infiltraþie D. fãrã adãugare de vasoconstrictor E. cu adãugare de vasoconstrictor
103. Oxibuprocaina este indicatã în:
A. chirurgia generalã B. rahianestezie C. anestezia de suprafaþã a corneei D. examinãri cu scop diagnostic E. chirurgia ocularã
104. Oxibuprocaina este bine toleratã, iar administrarea se face numai de medic, deoarece pot
apãrea tulburãri ca: A. senzaþie de arsurã B. hiperemie tranzitorie C. hipotermie D. leziuni ale epiteliului cornean E. dermatite
105. Denumirea compusului 3-butoxi-4-aminobenzoat de 2’-(dietilamino)-etil este:
A. percaina B. benoxinat C. butoxiprocaina D. novesine E. oxibuprocaina
106. Oxibuprocaina este un anestezic de suprafaþã cu efect rapid:
A. este mai bine toleratã decât cocaina B. mai eficace decât cocaina C. produce midriazã D. nu produce midriazã E. nu produce tulburãri de acomodare
107. Care este denumirea p-aminobenzoatului de 3-(di-n-butilamino)-1-propanol?
A. percaina B. butacaina C. benoxinat D. novesine E. butyn
108. Butacaina, din punct de vedere structural, diferã de procainã prin faptul cã are:
A. catena lateralã alcãtuitã din trei atomi de carbon B. catena lateralã alcãtuitã din patru atomi de carbon C. amina terþiarã are doi radicali izopropil în loc de etil D. amina terþiarã are doi radicali n-butil în loc de etil E. catena lateralã este nesaturatã
39
109. Butacaina are acþiune anestezicã localã fiind: A. eficace în afecþiuni respiratorii B. eficace în afecþiuni dermatologice C. eficientã asupra mucoaselor D. utilizatã mai mult în ORL E. utilizatã mai mult în oftalmologie
110. Clorprocaina diferã de procainã prin faptul cã:
A. este hidrolizatã în plasmã de 4 ori mai repede B. acþiunea se instaleazã mai lent C. acþiunea se instaleazã mai repede ºi este mai intensã D. toxicitatea este mai scãzutã E. toxicitatea este mai mare
111. Denumirea compusului 2-cloro-4-aminobenzoat de dietilaminoetil este:
A. nesacaine B. butyn C. percaina D. clorprocaina E. novesyne
112. Urmãtoarele denumiri sunt sinonime pentru clorhidratul de procainã:
A. novocainã B. benzocainã C. allocainã D. lidocainã E. syncaine
113. Clorhidratul de procainã, din punct de vedere chimic, este:
A. clorhidrat de 4-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil B. clorhidrat de p-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil C. esterul p-amino-2-(dietilamino)-etilic al acidului benzoic D. esterul 4-amino-2-(dietilamino)-etilic al acidului benzoic E. esterul 4-amino-2-(metilamino)-etilic al acidului benzoic
114. Procaina prezintã urmãtoarele proprietãþi fizice:
A. pulbere microcristalinã albã, gust acriºor B. cristale incolore, sau pulbere cristalinã albã, care se coloreazã la luminã C. cu miros aromat, pãtrunzãtor, gust dulceag D. fãrã miros, cu gust amar E. produce, pe limbã, o anestezie trecãtoare
115. Dintre reacþiile de identificare ale clorhidratului de procainã menþionãm:
A. reacþia cu ionii unor metale, datoritã caracterului acid al sãu B. reacþia de diazotare ºi cuplare cu beta-naftol C. reacþia cu permanganatul de potasiu D. reacþia cu azotatul de cobalt în mediu amoniacal E. reacþia cu acidul picric
116. Determinarea cantitativã a clorhidratului de procainã se realizeazã prin metoda nitritometricã astfel:
A. folosind acid picric B. datoritã grupãrii amino aromatice are loc reacþia de diazotare C. titrarea se face cu soluþie 0,1M de nitrit de sodiu D. titrarea se face cu soluþie 0,1M de azotit de sodiu E. se foloseºte ca indicator tropeolina 00
40
117. Clorhidratul de procainã se întrebuinþeazã ca anestezic local de duratã relativ scurtã, fiind folosit mai mult pentru anestezia:
A. prin infiltraþie B. troncularã C. epiduralã D. spinalã E. pe pielea intactã
118. Dupã administrare de procainã pot apãrea efecte secundare manifestate prin:
A. vasoconstricþie B. hemoragii digestive C. vasodilataþie D. tulburãri de respiraþie E. fenomene alergice, uneori destul de grave
119. Intoxicaþia acutã cu procainã se manifestã prin:
A. stop cardiac B. sincopã respiratorie C. convulsii D. colaps E. edeme
120. Procaina poate fi hidrolizatã la gruparea ester cu formare de:
A. acid p-aminobenzoic B. acid benzoic C. acid sulfanilic D. dimetilaminoetil E. dietilaminoetanol
121. Procaina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. acid sulfanilic B. acid p-nitrobenzoic C. acid antranilic D. 2-(dietilamino)-etanol E. 2-(dimetilamino)-metanol
122. Denumirea comercialã a p-aminobenzoatului de butil este:
A. butampen B. syncainã C. butesin D. lidocainã E. butoform
123. Picratul de butampen este un anestezic local utilizat:
A. în anestezia generalã B. pentru calmarea arsurilor, sub formã de unguent 3-10% C. în ORL D. în afecþiuni respiratorii E. în oftalmologie, sub formã de soluþie apoasã saturatã
41
124. Benzocaina este un anestezic local: A. se foloseºte extern sub formã de unguente, creme ºi supozitoare B. lipsit de toxicitate C. se administreazã intern sub formã de poþiuni D. care este uºor absorbit pe pielea alteratã ºi prin mucoase E. se administreazã parenteral
125. Benzocaina se obþine prin sintezã în urma reacþiilor dintre:
A. toluen B. acid azotic ºi acid dulfuric C. alcool etilic D. acid fosforic E. alcool metilic
126. Denumirea p-aminobenzoatului de etil este:
A. benzocainã B. lidocainã C. anestezinã D. percainã E. etoform
127. Pentru determinarea factorului de molaritate al soluþiei de NaNO2 0,1M se folosesc:
A. acid oxalic, ca titrosubstanþã B. acid sulfanilic, ca titrosubstanþã C. galben de metanil, ca indicator D. metiloranj, ca indicator E. soluþie 0,1M de nitrit de sodiu, pentru titrare
128. Referitor la determinarea cantitativã a anesteziei prin metoda nitritometricã sunt adevãrate
afirmaþiile: A. metoda se bazeazã pe faptul cã funcþia aminã aromaticã poate fi diazotatã B. se titreazã cu soluþie de nitrit de sodiu 0,1M C. se titreazã cu soluþie de azotit de sodiu 0,1M D. titrarea se face la temperaturã ridicatã E. se foloseºte KBr, drept catalizator, ºi tropeolinã 00, ca indicator
129. Anestezina se poate determina cantitativ prin urmãtoarele metode:
A. acido-bazic în soluþie apoasã B. acido-bazic în solvenþi neapoºi C. nitritometric D. iodometric E. bromo-bromatometric
130. Benzocaina formeazã cu acidul picric, un picrat care:
A. este un precipitat alb sau pulbere cristalinã B. este un precipitat microcristalin galben C. dupã uscare, are p.t. = 128-130°C D. se formeazã între gruparea ester a anestezinei ºi gruparea nitro din poziþia 4 a acidului picric E. se formeazã între gruparea amino a anestezinei ºi gruparea fenolicã a acidului picric
42
131. Referitor la identificarea grupãrii aminã aromaticã din molecula anestezinei sunt adevãrate
afirmaþiile: A. prin diazotare, poate fi transformatã în sare de diazoniu B. prin oxidare, poate fi transformatã în grupare nitro C. sarea de diazoniu poate fi cuplatã cu beta-naftol, formând un azoderivat colorat roºu-
portocaliu D. diazotarea se realizeazã cu azotit de sodiu ºi acid clorhidric E. diazotarea se realizeazã cu nitrit de sodiu ºi acid clorhidric
132. Referitor la solubilitatea anestezinei, sunt adevãrate afirmaþiile:
A. uºor solubilã în apã B. uºor solubilã în cloroform, alcool ºi eter C. puþin solubilã în cloroform, alcool ºi eter D. puþin solubilã în uleiuri grase E. foarte puþin solubilã în apã rece
133. Anestezina prezintã urmãtoarele proprietãþi:
A. cristale incolore sau pulbere cristalinã albã B. cristale mici galbene C. fãrã miros, cu gust amar D. fãrã miros, fãrã gust E. produce pe limbã o anestezie trecãtoare
134. Anestezina are urmãtoarele denumiri sinonime:
A. benzocainã B. butazolidinã C. benzidinã D. etoform E. lidocainã
135. Benzoatul de 3-(2-metilpiperidil)-4-propilciclohexiloxi are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. benzocainã B. ciclometicaina C. benzidinã D. lidocaina E. surfacaina
136. Ciclometicaina este un anestezic local folosit în:
A. arsuri solare (topic) B. rãniri uºoare ale pielii C. pentru mucoasa rectalã (unguente, geluri sau supozitoare) D. nu se recomandã în oftalmologie E. oftalmologie
137. Piperocaina, din punct de vedere chimic, este benzoat de:
A. alfa-metilpiperidilpropil B. alfa-etilpiperidilpropil C. beta-propilpiperidil-butil D. 3-pipecolinopropil E. 3-pipecolinobutil
43
138. Care este denumirea compusului alfa-metilpiperidilpropil?
A. benzocaina B. piperocaina C. lidocaina D. surfacaina E. metycaina
139. Piperocaina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. pipecolinã B. picolinã C. 3-cloropropanol D. clorurã de benzil E. clorurã de benzoil
140. Benzoatul de 1-(ciclohexilamino)-2-propanol are urmãtoarele denumiri:
A. meticaina B. hexilcaina C. lidocaina D. cyclaina E. piperocaina
141. Hexilcaina se întrebuinþeazã ca anestezic local având:
A. aceeaºi întrebuinþare ca ºi cocaina ºi butacaina B. aceeaºi întrebuinþare ca ºi benzocaina ºi lidocaina C. toxicitatea comparabilã cu cea produsã de cincocainã D. toxicitatea comparabilã cu cea produsã de procainã ºi tetracainã E. utilizare ºi în rahianestezie în soluþie 1-2,5%
142. Izobucaina este un anestezic local care:
A. din punct de vedere structural, diferã de meprilcainã prin gruparea N-izobutil în locul grupãrii N-propil
B. are durata de acþiune scurtã C. este folositã în stomatologie sub formã de soluþie 2% D. are duratã lungã de acþiune E. este folositã în dermatologie
143. Amilocaina, din punct de vedere chimic, este:
A. benzoat de 1-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil B. 2-dietilamino-3-etil-2-benziloxipropan C. benzoat de 1-metil-1-butil-2-(dietilamino)-propil D. 1-dimetilamino-2-metil-2-benzoiloxibutan E. benzoat de dimetilamino-etil
144. Denumirea benzoatului de 1-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil este:
A. lidocaina B. amilocaina C. percaina D. amileina E. stovaina
145. Amilocaina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. clorurã de benzoil B. monocloracetonã C. clorurã de benzil D. bromurã de etilmagneziu
44
E. dimetilaminã 146. Amilocaina este un bun anestezic local, care:
A. este la fel de activã ca ºi cocaina B. produce hipertensiune arterialã C. este mai puþin toxicã D. are proprietãþi analeptice cardiace E. nu produce hipertensiune arterialã
147. Anestezicele locale de sintezã se pot încadra într-o formulã generalã, care reprezintã numai o
parte din molecula cocainei rãspunzãtoare de acþiunea anestezicã ºi anume: A. porþiunea aromaticã, lipofilã B. porþiunea aminicã, lipofilã C. porþiunea aromaticã, hidrofilã D. porþiunea aminicã, hidrofilã E. catena de atomi de carbon, care leagã cele douã pãrþi ale moleculei
148. Gruparea aminicã nu este absolut necesarã pentru manifestarea efectului anestezic local, dar
este folositoare la formarea sãrurilor solubile. Dintre acestea menþionãm cã aminele: A. primare sunt mai puþin active ºi mai iritante B. terþiare conduc la compuºi mai eficienþi C. primare sunt forte active D. secundare imprimã o acþiune de lungã duratã, dar sunt iritante E. secundare au acþiune de scurtã duratã
149. La persoanele care folosesc mult timp cocainã pentru prizare pot apãrea:
A. leziuni la nivelul buzelor B. leziuni ale mucoasei nazale C. gangrenã D. eritem ºi prurit E. perforarea septului nazal
150. Intoxicaþia acutã se manifestã prin:
A. deprimarea SNC B. stimularea SNC pânã la convulsii C. stop cardiac D. vertij E. moarte prin deprimare bulbarã
151. În organism cocaina se descompune repede, eliminându-se parþial prin urinã sub formã de:
A. tropinã B. acid acetic C. ecgoninã D. tropanol E. acid benzoic
152. Acþiunea anestezicã localã produsã de cocainã este puternicã, însã limitatã datoritã toxicitãþii
sale. Acþioneazã asupra sistemului nervos central astfel: A. nu produce cocainomanie B. în prima fazã ca stimulant C. în prima fazã ca depresiv D. apoi ca depresiv E. produce cocainomanie
45
153. Cocaina este utilizatã restrâns:
A. exclusiv extern B. uneori intern C. ca anestezic general D. ca anestezic de suprafaþã E. în special în ORL
154. Prin hidroliza acidã sau bazicã a cocainei se obþin:
A. acid tropic B. ecgoninã C. alcool benzilic D. acid benzoic E. alcool metilic
155. Cocaina bazã este rar folositã. Frecvent se folosesc sãrurile sale:
A. sulfat de cocainã B. clorhidrat de cocainã C. picrat de cocainã D. acetat de cocainã E. nitrat de cocainã
156. Benzoatul de 2-metil-2-(propilamino)-1-propanol are urmãtoarele denumiri:
A. lidocaina B. meprilcaina C. percaina D. oracaina E. periciazina
157. Meprilcaina are acþiune anestezicã localã, fiind:
A. mai activã decât procaina B. asociatã cu efedrinã (1:50000) C. durata de acþiune este mai scurtã decât cea produsã de procainã D. are duratã mai lungã E. folositã în stomatologie sub formã de soluþie 2%
46
3. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)
SIMPATOMIMETICE (Adrenomimetice)
Complement simplu 1. Compuºii aromatici care conþin grupãri hidroxil în poziþia „orto“ sunt mai susceptibili la:
A. complexare B. hidrolizã C. oxidoreducere D. reducere E. oxidare
2. Unul dintre inhibitorii sintezei catecolaminelor utilizat în terapeuticã este:
A. salbutamolul B. metaproterenolul C. metirosinul D. dopamina E. metoxifenamina
3. MAO oxideazã o mare diversitate de compuºi care au ataºatã la un atom de carbon terminal
urmãtoarea grupã: A. nitrozo B. nitro C. amino D. cian E. hidroxil
4. Mecanismul de acþiune al simpatomimeticelor cu acþiune directã este strâns legat de structura
chimicã a lor. Aceºtia fac parte din categoria derivaþilor de: A. beta-fenilmetilaminã B. alfa-feniletil-aminã C. beta-benziletilaminã D. beta-feniletilaminã E. alfa-fenilpropilaminã
5. S-a observat cã un agent simpatomimetic trebuie sã conþinã în structura sa, pe nucleul aromatic,
grupe: A. fenolice B. enolice C. alcoolice D. aminice E. carboxilice
6. Pentru acþiunea terapeuticã a compuºilor cu acþiune simpatomimeticã directã o importanþã
deosebitã o are prezenþa, în catena lateralã, a grupãrii: A. carboxilice B. alcoolice C. enolice D. fenolice E. aminice
47
7. Pentru ca substanþele sã aibã activitate simpatomimeticã directã, este necesar ca gruparea aminicã sã fie separatã de nucleul aromatic prin:
A. trei B. patru C. doi D. unul singur E. poate fi legatã direct de nucleul aromatic
8. Prezenþa grupãrii aminice în catena lateralã este foarte importantã pentru activitatea compuºilor
cu acþiune simpatomimeticã directã. Cele mai active sunt aminele: A. secundare B. primare C. terþiare D. cuaternare E. toate sunt la fel de active
9. Un rol deosebit, la majoritatea derivaþilor feniletilaminei, îl prezintã:
A. grupãrile hidroxil fenolic B. gruparea amino C. izomorfismul D. stereoizomeria E. amina terþiarã
10. Care este denumirea alcoolului (-)-3,4-dihidroxi-alfa[(metilamino)-metil]-benzilic?
A.epinefrina B. arterenol C. sinefrina D. corbadrina E. metaraminol
11. Epinefrina, din punct de vedere chimic, este:
A. 1-(3’4’-dinitrofenil)-2-metilaminoetanol B. 1-(3’4’-diaminofenil)-2-metilaminoetanol C. 1-(3’4’-dihidroxifenil)-2-metilaminoetanol D. 1-(3’4’-dihidroxibenzil)-2-metilaminofenol E. 1-(3’4’-dihidroxifenil)-2-dietilaminoetil
12. Adrenalina, având un atom de carbon asimetric, prezintã antipozi optic activi, produsul natural
fiind: A. racemic B. levogir C. amfoter D. dextrogir E. uºor alcalin
13. Adrenalina se obþine, prin sintezã, în urma reacþiei dintre pirocatehinã ºi:
A. clorura de acetil B. monocloracetona C. clorura acidului dicloracetic D. clorura acidului monocloracetic E. acid tricloracetic
48
14. Epinefrina nu poate fi administratã pe cale oralã deoarece este inactivatã în mucoasa gastroin-testinalã ºi ficat. Se administreazã parenteral în doze foarte mici, lent, calea cea mai obiºnuitã fiind cea:
A. subcutan B. intramuscular C. intravenos D. externã E. sub formã de aerosoli
15. Care este denumirea chimicã a norepinefrinei?
A. 1-(3’4’-dinitrobenzil)-2-aminoetanol B. 1-(3’4’-dinitrofenil)-2-aminoetanol C. 1-(3’4’-diaminofenol)-2-aminoetanol D. 1-(3’4’-dihidroxibenzil)-2-aminoetanol E. 1-(3’4’-dihidroxifenil)-2-aminoetanol
16. Noradrenalina diferã de adrenalinã prin aceea cã este o aminã:
A. terþiarã B. secundarã C. primarã D. cuaternarã E. nu este aminã
17. Norepinefrina este cunoscutã ºi sub denumirea de:
A. fenilefrina B. levarterenol C. sinefrina D. metaraminol E. metoxamina
18. Levonordefrina se mai numeºte ºi:
A. metaraminol B. fenilefrina C. sinefrina D. corbadrina E. levarterenol
19. Corbadrina este un vasoconstrictor puternic cu acþiune imediatã, dar nu brutalã ca adrenalina, ºi
de duratã: A. lungã B. medie C. scurtã D. foarte scurtã E. foarte lungã
20. Corbadrina, asociatã cu procaina, este utilizatã în stomatologie ºi se administreazã persoanelor
care nu suportã: A. arterenol B. sinefrina C. adrenalina D. metadrina E. metoxamina
49
21. Alcoolul (-)-p-hidroxi-alfa[(metilamino)-metil]-benzilic are urmãtoarea denumire comercialã: A. corbadrina B. sinefrina C. arterenol D. metadrina E. metoxamina
22. Sinefrina se obþine prin sintezã din fenol ºi clorura acidului:
A. acetic B. fenoxiacetic C. aminoacetic D. monocloracetic E. valerianic
23. Denumirea compusului: 1-(p-hidroxifenil)-2-metilamino-propanol este:
A. metilsinefrina B. sinefrina C. arterenol D. metadrina E. metoxamina
24. Care dintre formulele chimice de mai jos corespunde fenilefrinei?
A.
C6H5
CH2 – CH2 – NH – C2H5
B.
OH
C6H5
CH – CH2 – NH3
C.
OHOH
CH – CH2 – NH
OH CH3
D.
OH CH3
C6H5
CH – CH2 – NH
E.
OH
CH – CH2 – NH
OH CH3 25. Care este denumirea compusului: 1-(3-hidroxifenil)-2-etil-aminoetanol?
A. sinefrina B. metilsinefrina C. etilefrina D. arterenol E. metoxamina
50
26. Etilefrina este indicatã în hipotensiune izovolemicã din intoxicaþii, traumatisme, intervenþii chirurgicale etc. Ca efecte secundare produce:
A. bradicardie B. tahicardie C. aritmie D. cardiopatie E. pneumonie
27. Care este denumirea (-)-m-hidroxinorefedrinei?
A. efortil B. suprifen C. adrianol D. metaraminol E. vasoxyl
28. Metaraminolul are un puternic efect vasoconstrictor cu duratã de acþiune prelungitã. Mãreºte
debitul cardiac ºi coronarian, contractibilitatea miocardului. Este folosit în tratamentul: A. colapsului vascular B. hipertensiunii arteriale C. hipotensiunii ortostatice D. afecþiunilor respiratorii E. afecþiunilor digestive
29. Care este structura chimicã a metaraminolului?
A.
Cl CH – CH2 – NH2
OH
B. C6H5 – CH2 – CH2 – NH2
C.
CH – CH – NH2
OH CH3
HO
D.
C6H5 – CH(CH2)3 – NH2
OH
E.
C3H7CH3O
30. Metoxamina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:
A. 2-nitro-1-(2,5-dimetoxifenil)-propanol B. 2-amino-1-(2,5-dimetoxifenil)-propanol C. 2-amino-1-(2,5-difenil)-propanol D. 2-nitro-1-(2,5-dibenzil)-propanol E. 2-amino-1-(2,5-difenoxi)-propanol
31. Care este structura chimicã a metoxaminei?
A.
C6H5 – CH – CH = NH2
OH
CH3
B.
C6H5 – CH – CH – NH2
CH3
OH
51
C.
CH – CH – NH2
C2H5 OH
D.
CH – CH – NH2
CH3
OHH3CO
OCH3
E.
CH – CH – NH2
CH3
OH
H3C
CH3 32. Metoxamina este o aminã simpatomimeticã utilizatã în chirurgie, pentru reglarea tensiunii
arteriale în timpul rahianesteziei, dar este întrebuinþatã ºi local ca: A. decongestionant nazal B. anestezic superficial C. anestezic în oftalmologie D. antiinflamator E. antibronºitic
33. Izoprenalina, din punct de vedere chimic, este:
A. 1-(2’,3’-diaminofenil)-aminoetanol B. 1-(3’,4’-dinitrofenil)-aminoetanol C. 1-(3’,4’-dihidroxifenil)-2-izopropil-aminoetanol D. 1-(3’,4’-diaminofenil)-2-izopropil-etanol E. 1-(2’,3’-dinitrofenil)-2-izopropilaminoetil
34. Terbutalina are selectivitate mai mare pe receptorii beta2, de aceea este utilizatã în tratamentul:
A. circulaþiei cerebrale B. astmului bronºic C. afecþiunilor hepatice D. tulburãrilor digestive E. afecþiunilor renale
35. Fenoldopamul, din punct de vedere chimic, este metansulfonat de:
A. 2,3,4,5-tetrahidro-1-(p-aminofenil)-3-benzazepin-7,8-diol B. 2,3,4,5-tetrahidro-1-(p-nitrofenil)-3-benzazepin-7,8-diol C. 2-bromo-tetrahidro-1-(p-aminofenil)-3-benzazepin-7,8-diol D. 6-cloro-2,3,4,5,6-tetrahidro-1-(p-hidroxifenil) E. 6-bromo-tetrahidro-1-(p-aminofenil)-3-benzazepin-7,8-diol
36. Fenoldopamul este un agonist dopaminergic cu specificitate pentru receptorul:
A. D1 B. alfa C. D2 D. beta E. alfa-beta
52
37. Dopamina, din punct de vedere chimic, este: A. dihidroxinaftiletilamina B. dihidroxibenziletilamina C. dihidroxifeniletilamina D. dinitrofeniletilamina E. diaminofeniletilamina
38. Dopamina, în reacþiile de biosintezã ce au loc în organism, este precursorul:
A. epinefrinei B. noradrenalinei C. izoprenalinei D. dobutaminei E. isoetharinei
39. Care formulã chimicã corespunde dopaminei?
A. C6H5 – CH2CH2NH2 B. C6H5 – CH2CH2 – NH – CH3
C.
OH
CH2CH2NH – CH3
D. OH
CH2CH2 – NH2OH
E.
OH
CH2CH2 – NH – CH3OH
OH
40. Dopamina este un medicament simpatomimetic cu acþiune:
A. de stimulare cardiacã B. antidepresivã C. depresivã D. antihistaminicã E. antiemeticã
41. Care este denumirea compusului: 1-(p-hidroxifenil)-2n-butilaminoetanol?
A. aludrin B. bametan C. metoxamina D. fenilefrina E. metilsinefrina
42. Care dintre formulele de mai jos corespund bametanului?
A.
C6H5 – CH – CH2 – NH
OH C4H9(n)
B.
C6H5 – CH – CH2 – NH
NH2 C3H7
53
C.
OH
CH – CH2 – NH
OH C4H9(n)
D.
NH2
CH – CH2 – NH
OH C3H7(n)
E.
NO2
CH – CH2 – NH
OH C2H5 43. Bametanul este un vasodilatator periferic, care anuleazã acþiunea:
A. fenilefrinei B. sinefrinei C. metoxaminei D. aludrinei E. adrenalinei
44. Alcoolul p-hidroxi-alfa-{1-[(1-metil-3-fenilpropil)-amino]-etil}-benzilic are urmãtoarea
denumire: A. bametan B. izoprenalina C. vasodilan D. nylidrina E. alupent
45. Nylidrina acþioneazã ca vasodilatator periferic, fiind indicatã în tulburãri vasculare periferice
de la nivelul: A. extremitãþilor B. capului C. abdomenului D. toracelui E. inimii
46. Clorhidratul de p-hidroxi-alfa-{1-[(1-metil-2-fenoxietil)-amino]-etil}-benzilic are urmãtoarea
denumire: A. izoprenalina B. izoxuprina C. vasculat D. ventolin E. alupent
54
47. Izoxupina este cunoscutã ºi sub denumirea urmãtoare: A. alupent B. ventolin C. vasodilan D. izoprenalina E. nylidrina
48. Ritodrina este un agent selectiv al receptorilor beta2 utilizat pentru a controla:
A. respiraþia B. funcþiile inimii C. funcþiile digestive D. tulburãrile hepatice E. naºterea prematurã
49. Alcoolul 3,5-dihidroxi-alfa-[(isopropilamino)-metil]-benzilic are urmãtoarea denumire:
A. ritodrina B. nylidrina C. izoxuprina D. metaproterenol E. ventolin
50. Metaproterenolul este un medicament beta-adrenergic neselectiv indicat pentru tratamentul:
A. astmului bronºic B. infarctului de miocard C. hemoragiei uterine D. tulburãrilor digestive E. afecþiunilor hepatice
51. Care este denumirea comercialã a compusului: alfa’-[(terþ-butilamino)-metil]-4-hidroxi-m-
xilen-alfa,alfa’-diol? A. ritodrina B. salbutamol C. izoxuprina D. ventolin E. metoxifenamina
52. Salbutamolul este un simpatomimetic beta-adrenergic selectiv utilizat în crizele atice:
A. renale B. convulsive C. astm D. hepatice E. biliare
53. Clorhidratul de 2-(o-metoxifenil)-isopropil-metilaminã are urmãtoarea denumire:
A. salbutamol B. ritodrina C. ventolin D. izoxuprina E. metoxifenamina
54. Care din formulele de mai jos corespunde metoxifenaminei?
A.
C6H5 – CH – CH2 – NH – CH3
CH3
55
B.
C6H5 – CH2 – CH – NH – C2H5
CH3
C.
OH
CH2 – CH – NH – C2H5
CH3
D.
CH3
CH2 – CH – CH2 – NH – CH3
C2H5
E.
CH2 – CH – NH2 – CH3
CH3
OCH3
55. Metoxifenamina este un simpatomimetic utilizat în tratamentul astmului bronºic; nu afecteazã:
A. funcþia renalã B. presiunea intracranianã C. circulaþia venoasã D. presiunea arterialã E. funcþia hepaticã
56. Sulfatul de 1-(3,5-dihidroxifenil)-2-terþ-butilaminoetanol are urmãtoarele denumiri:
A. terbutalina B. ritodrina C. izoprenalina D. ventolin E. metoxifenamina
57. Care dintre formulele de mai jos corespund terbutalinei?
A.
C6H5 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3
OH
B.
OH
OH
CH – CH2 – NH – C(CH3)3
OH
C.
CH – CH2 – NH – C(CH3)3OH
OH
D.
CH2 – CH – NH – C(C2H5)3
OH E. C6H5 – CH2 – CH2 – NH – CH(CH3)2
56
58. Clorhidratul de (±)-4-[2-[[3-(p-hidroxifenil)-1-metilpropil]-amino]-etil]-pirocatecol are urmã-toarea denumire:
A. bronkosol B. dopamina C. dobutamina D. bronkefrin E. bricanyl
59. Care dintre formulele de mai jos corespunde dobutaminei?
A.
OH
CH2 – NH – CH – CH2
OH
CH3
B.
CH2 – NH – CH2 – CHOH OH
CH3
C.
C6H5 – CH2 – NH – CH – CH2 OH HCl
CH3
·
D. C6H5 – (CH2)2NH – CH(CH2)2 – C6H5
CH3
· HCl
E.
(CH2)2NHCH – (CH2)2OH
OH
OH
CH3
· HCl
60. Alcoolul 3,5-dihidro-alfa-[[(p-hidroxi-alfa-metilfenetil)-amino]-metil]-benzilic are urmãtoarea
denumire: A. dobutamina B. bronkosol C. dopamina D. fenoterol E. bricanyl
61. Fenoterolul este un simpatomimetic bronhodilatator prin stimulare beta-adrenergicã selectivã.
Se administreazã, curativ ºi profilactic, în criza de astm pe cale: A. inhalatorie B. parenteralã C. oralã D. digestivã E. cutanatã
62. Alcoolul 3,4-dihidroxi-alfa-[1-(izopropilamino)-propil]-benzilic are urmãtoarele denumiri:
A. fenoterol B. isoetharina C. dobutrex D. bronkefrin E. ritodrina
63. Isoetharina este un medicament simpatomimetic, beta2 selectiv, administrat, pentru tratamentul
astmului bronºic, pe cale: A. intramuscularã B. oralã C. inhalatorie D. digestivã E. intravenoasã
57
64. Care este denumirea alcoolului alfa-(1-aminopropil)-3,4-dihidroxibenzilic? A. ritodrina B. dobutrex C. berotec D. bronkosol E. etilnorepinefrina
65. Etilnorepinefrina are structurã asemãnãtoare cu:
A. practololul B. pronetalolul C. inderalul D. adrenalina E. nadololul
66. Efedrina, din punct de vedere chimic, este:
A. (-)-1-fenil-2-metilamino-propanol B. (-)-1-etil-2-metilamino-propanol C. (+)-1-fenil-2-etilamino-propanol D. (+)-1-propil-2-etilamino-propanol E. (±)-1-propil-2-izopropilamino-propanol
67. Efedrina este un alcaloid izolat din unele specii de Ephedra. Astãzi se foloseºte efedrina obþinutã
prin sintezã, dupã mai multe metode. Una dintre metode foloseºte ca materie primã: A. acetofenonã B. propiofenona C. butirofenona D. anilina E. nitrobenzen
68. Indiferent de metoda de sintezã folositã pentru obþinerea efedrinei, rezultã în final un amestec
de efedrinã cu pseudoefedrinã, cei doi izomeri putând fi separaþi pe baza diferenþei de solubili-tate în:
A. alcoolu metilic B. acetonã C. cloroform D. alcool izopropilic E. alcool etilic
69. Din efedrina racemicã se poate separa efedrina levogirã prin tratare cu acid:
A. citric B. malic C. benzoic D. acetic E. tartric
70. Pseudoefedrina, din punct de vedere chimic, este alcool:
A. (+)-eritro-alfa-[(1-metilamino)-etil]-benzilic B. (–)-eritro-alfa-[(1-metilamino)-etil]-benzilic C. (+)-eritro-alfa-[(1-etilamino)-metil]-benzilic D. (+)-treo-alfa-[(1-metilamino)-etil]-benzilic E. (+)-treo-alfa-[(1-etilamino)-metil]-benzilic
58
71. Care din formulele de mai jos corespunde fenilpropanolaminei?
A.
C6H5
CH – CH – CH3
NH2OH
B.
C6H5
CH2 – CH – CH3
NH2
C.
C6H5
CH2 – CH – CH3
NH2 OH
D.
C6H5
CH – CH2 – CH3
NH – CH3
E.
C6H5
CH2 – CH – CH3 – NH2 72. Fenilpropanolamina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:
A. (–)-1-fenil-2-metilamino-propan B. (±)-1-fenil-2-amino-1-propanol C. (+)-1-fenil-2-hidroxi-1-propanol D. (±)-1-benzil-2-amino-1-propanol E. (–)-1-benzil-2-metilamino-propan
73. Norefedrina poate fi utilizatã în locul efedrinei în diferite afecþiuni, dar cel mai mult ca:
A. antiinflamator B. antivomitiv C. decongestionant nazal D. antiagregant plachetar E. anticoagulant
74. Care este formula structuralã a mefenterminei?
A.
C6H5 – CH – CH2 – NH2
CH3 B. C6H5 – NH – CO – CH3 C.
C6H5 – CH – NH – NH2
OH
D.
C6H5 – CH – NH – CH3
CH2OH
E.
C6H5 – C – NH – CH3
CH3
CH3
75. Nafazolina, din punct de vedere chimic, este:
A. 2-(1’-benzilamino)-2-imidazolinã B. 2-(1’-benzamino)-2-imidazolinã C. 2-(1’-anilino)-2-imidazolinã D. 2-(1’-naftilmetil)-2-imidazolinã E. 2-(1’-nitrobenzen)-2-imidazolinã
59
76. Nafazolina este un vasoconstrictor puternic, asemãnãtor, ca acþiune, cu: A. efedrina B. fenilefrina C. metoxamina D. metaraminol E. ritodrina
77. Care este denumirea compusului: 2-(1,2,3,4-tetrahidro-1-naftil)-2-imidazolinã?
A. fenilefrina B. tetrahidrozolina C. metaraminol D. ritodrina E. efedrina
78. Tetrahidrozolina produce vasoconstricþie cu reducerea:
A. inflamaþiei generale B. acuitãþii vizuale C. inflamaþiei locale D. circulaþiei venoase E. debitului sanguin
79. Tetrahidrozolina se întrebuinþeazã în oftlamologie ca decongestionant ocular; este contra-
indicatã utilizarea sa în: A. tulburãri digestive B. afecþiuni dermatologice C. infarct de miocard D. tulburãri de circulaþie E. glaucom
80. Compusul 2-(4’-t-butil-2,6-dimetil-benzil)-2-imidazolina are urmãtoarea denumire comercialã:
A. ritodrina B. nafazolina C. tetrizolina D. xylometazolina E. metaraminol
81. Compusul 2-(4-t-butil-2,6-dimetil-3-hidroxibenzil)-2-imidazolinã are urmãtoarea denumire:
A. oxymetazolina B. nafazolina C. tetrizolina D. xylometazolina E. ritodrina
82. Oxymetazolina are acþiune asemãnãtoare xylometazolinei, fiind un vasoconstrictor de duratã:
A. medie B. lungã C. scurtã D. foarte scurtã E. foarte lungã
60
83. Dintre aminele alifatice cu acþiune simpatomimeticã, menþionãm 2-aminoheptanul, având urmãtoarea denumire:
A. visine B. afrin C. tuaminoheptan D. otrivin E. privin
84. Tuaminofenul este o aminã simpatomimeticã vasoconstrictoare utilizatã pentru tratamentul rinitelor acute ºi cronice. Se administreazã:
A. intramuscular B. intradermic C. intravenos D. prin aplicaþii locale E. prin inhalaþii
85. Compusul 1-ciclopentil-2-metilaminopropan are urmãtoarea denumire: A. privin B. otrivin C. tuaminofen D. ciclopentamina E. visine
86. Care este denumirea comercialã a compusului: 1-ciclohexil-2-metil-aminopropan? A. propilhexedrina B. tuaminoheptan C. ciclopentamina D. otrivin E. privin
87. Compusul N-6-dimetil-5-hepten-2-amina are urmãtoarea denumire: A. propilhexedrina B. isomethepten C. ciclopentamina D. tuaminoheptan E. otrivin
88. Isometheptenul este o aminã simpatomimeticã a cãrei utilizare este limitatã, fiind utilizatã în tulburãri:
A. digestive B. cutanate C. vasculare D. respiratorii E. nervoase
89. Care este denumirea comercialã a alcoolului (-)-alfa-(1-aminoetil)-3,4-dihidroxibenzilic? A. efortil B. vasoxyl C. metadrina D. sinefrina E. levonordefrina
90. Levonordefrina se obþine prin condensarea veratrolului cu: A. acid alfa-aminoacetic B. esterul metilic al acidului fenilacetic C. clorura acidului fenilacetic D. clorura acidului alfa-ftalimidopropionic E. acidul beta-hidroxi-metilaminopropionic
61
3. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)
SIMPATOMIMETICE (Adrenomimetice)
Complement multiplu
91. Isomethepten este o aminã simpatomimeticã a cãrei utilizare este limitatã, fiind utilizatã în tul-
burãri de naturã: A. organicã B. vascularã C. endogenã D. tensionatã E. nervoasã
92. Propilhexedrina este un medicament adrenergic, vasoconstrictor. Este utilizat extern ca decon-
gestiv al mucoasei nazale în: A. rinite B. pneumonii C. viroze D. dermatoze E. sinuzite alergice
93. Ciclopentamina este utilizatã extern, pentru aplicaþii locale, ca decongestionant al mucoasei.
nazale. Efectele secundare se manifestã prin: A. creºterea tensiunii arteriale B. hemoragii gingivale C. tulburãri nervoase D. ameþeli E. tulburãri digestive
94. Clorhidratul de N-alfa-dimetilciclopentan-etilaminã are urmãtoarele denumiri:
A. propilhexedrina B. benzedrex C. ciclopentamina D. isomethepten E. clopane
95. Care sunt denumirile comerciale ale N,alfa-dimetilciclohexan-etilaminei?
A. ciclopentamina B. propilhexedrina C. clopane D. isomethepten E. benzedrex
96. Tuaminoheptanul este o aminã simpatomimeticã vasoconstrictoare utilizatã:
A. sub formã de inhalaþii B. sub formã injectabilã C. pentru aplicaþii locale D. pentru tratamentul rinitelor E. trebuie administrat cu prudenþã la cardiaci
62
97. Oxymetazolina este un vasoconstrictor cu duratã lungã de acþiune utilizat ca: A. dezinfectant B. decongestionant nazal C. afecþiuni ale aparatului respirator D. bacteriostatic E. antiinflamator
98. Xylometazolina, sau otrivin, este utilizatã ca decongestionant nazal datoritã acþiunii sale:
A. mai slabã B. mai puternicã C. de duratã scurtã D. prelungitã E. de duratã medie
99. Tetrahidrozolina, la aplicare pe mucoasa nazalã produce:
A. vasoconstricþie B. reduce inflamaþia localã C. vasodilataþie D. produce iritaþii locale E. strãnut
100. Tetrahidrozolina are urmãtoarele sinonime:
A. tuamine B. tetrizolina C. otrivin D. tyzime E. visine
101. Nafazolina are urmãtoarele sinonime:
A. visine B. privin C. tetrizolina D. rinofug E. nafazol
102. Nafazolina este un puternic vasoconstrictor, asemãnãtor cu efedrina. Este indicatã ca:
A. antipruriginos B. decongestiv C. antiemetic D. antiseptic în inflamaþii uºoare E. analgezic
103. Compusul N,alfa,alfa-trimetilfenetilamina are urmãtoarele denumiri:
A. visine B. mefentermina C. privin D. wyamine E. tetrizolina
104. Mefentermina este un simpatomimetic mixt, având acþiune asupra:
A. receptorilor alfa B. respiraþiei C. digestiei D. receptorilor beta E. pielii
63
105. Clorhidratul de (±)-1-fenil-2-amino-1-propanol are urmãtoarele denumiri comerciale: A. wyamine B. fenilpropanolamina C. izoefedrina D. norefedrina E. propadrina
106. Fenilrpopanolamina se poate obþine prin diferite metode folosind ca materie primã:
A. benzofenona B. acetofenona C. butirofenona D. propiofenona E. acetona
107. Norefedrina este utilizatã ca decongestionant nazal, acþiunea sa fiind de lungã duratã. Se mai
întrebuinþeazã ºi în: A. afecþiuni digestive B. astm bronºic C. afecþiuni hepatice D. afecþiuni alergice E. dermatologie
108. Pseudoefedrina are urmãtoarele sinonime:
A. izoefedrina B. dorcol C. wyamine D. novafed E. ludafed
109. Pseudoefedrina, ca ºi efedrina, are acþiune asupra tensiunii arteriale, dar este utilizat ºi ca:
A. antiinflamator B. bronhodilatator C. antitermic D. decongestiv nazal E. analgezic
110. Reacþiile adverse produse de pseudoefedrinã se manifestã prin:
A. tulburãri nervoase B. anxietate C. colaps cardiovascular D. tahicardie E. bradicardie
111. Reacþiile adverse produse de efedrinã se manifestã prin:
A. tulburãri digestive B. tahicardie C. reacþii alergice D. aritmii cardiace E. tulburãri nervoase
64
112. Efedrina are acþiune vasoconstrictoare, hipertensivã, de stimulare a SNC, de asemenea produce:
A. tulburãri digestive B. stimularea centrului respirator bulbar C. hiperglicemie D. midriazã E. retenþie urinarã
113. Efedrina levogirã se poate obþine direct pe cale biologicã, în urma reacþiei dintre:
A. benzaldehida B. formaldehida C. acetaldehida D. alcool propilic E. metilaminã
114. Efedrina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:
A. propionaldehidã B. propiofenonã C. formaldehidã D. brom E. metilaminã
115. Alcoolul alfa-(1-aminopropil)-3,4-dihidroxibenzilic are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. bronkosol B. etilnorepinefrina C. berotec D. bronkefrin E. fenoterol
116. Etilnorepinefrina, din punct de vedere terapeutic este:
A. stimulant beta-adrenergic B. stimulant bulbar C. activ în tratamentul astmului bronºic D. antiinflamator E. antivirotic
117. Care sunt denumirile comerciale ale alcoolului 3,4-dihidroxi-alfa-[1-(izopropilamino)-propil]-
benzilic? A.dobutrex B. isoetharina C. berotec D. bronkosol E. bronkefrin
118. Reacþiile adverse produse de fenoterol se manifestã prin:
A. cefalee B. prurit C. tahicardie D. hipocalemie E. tremor
65
119. Fenoterolul este un simpatomimetic indicat în: A. profilaxia ºi tratamentul astmului bronºic B. tratamentul crizelor de gutã C. bronºitã cronicã obstructivã D. tratamentul virozelor E. adjuvant în aerosoloterapia cu antibiotice, glucocorticoizi
120. Care sunt denumirile comerciale ale alcoolului 3,5-dihidroxi-alfa-[(p-hidroxi-alfa-metilfenetil)-amino]-metil]-benzilic?
A. fenoterol B. dobutrex C. bronkosol D. bronkefrin E. berotec
121. Dobutamina este o aminã simpatomimeticã obþinutã prin sintezã indicatã în:
A. insuficienþa cardiacã congestivã B. infarct miocardic C. tulburãri digestive D. ºoc septic E. chirurgia cardiacã
122. Reacþiile adverse produse de dobutaminã se manifestã prin:
A. bradicardie B. tahicardie C. aritmii D. hemoragii digestive E. cefalee
123. Determinarea cantitativã a efedrinei se face prin diferite metode, printre care menþionãm:
A. acido-bazic în mediu apos B. iodometric C. acido-bazic în mediu neapos D. bromatometric E. argentometric
124. Efedrina este un simpatomimetic utilizat ca:
A. bronhodilatator B. hipotensiv C. vasoconstrictor periferic D. relaxant muscular E. midriatic
125. Dopamina este indicatã în stãri de ºoc:
A. refractar B. toxic ºi septic C. hipertensiune arterialã D. traumatic hipovolemic E. cardiogen
66
126. Dopamina produce dilatarea vaselor de la nivelul rinichilor datoritã acþiunii agoniste asupra receptorilor dopaminergici, mai mult decât asupra receptorilot beta. Administrarea parenteralã a unei doze mai mari de 10 µg/kg/min produce stimularea receptorilor alfa-adrenergici deter-minând:
A. scãderea tensiunii arteriale B. creºterea tensiunii arteriale C. creºterea rezistenþei periferice totale D. vasodilataþie E. vasoconstricþie
127. Dopamina este un medicament simpatomimetic, care prin administrare de doze mici (1-10 µg/
kg/min) determinã: A. creºterea fluxului sanguin renal B. scãderea fluxului sanguin renal C. creºterea diurezei D. scãderea diurezei E. mãrirea gradului de filtrare glomerularã
128. Prin administrarea dozelor de dopaminã mai mari (10 µg/kg/min) se produce:
A. scãderea debitului cardiac B. stimulare cardiacã C. creºterea contractilitãþii D. scãderea contractilitãþii E. creºterea debitului cardiac
129. Dopamina, din punct de vedere chimic este dihidroxifeniletilamina ºi are urmãtoarele
sinonime: A. inotropin B. fenoldopam C. bricanyl D. dynatra E. tensanin
130. Fenoldopamul este un agonist dopaminergic folosit în tratamentul:
A. hipertensiunii arteriale B. hipotensiunii arteriale C. infarctului miocardic D. bronºitei cronice E. ischemiei cardiace
131. Dintre agoniºtii receptorilor dopaminergici D1 ºi D2, care sunt localizaþi în anumite þesuturi
periferice, menþionãm: A. dopamina B. fenoldopam C. bronkosol D. bromocriptina E. apomorfina
132. Terbutalina are urmãtoarele sinonime:
A. aironyl B. bricanyl C. brethen D. fenoldopam E. bronkosol
67
133. Terbutalina are o mare selectivitate pentru receptorii beta2; de aceea este utilã în tratamentul: A. nevrozelor B. astmului bronºic C. afecþiunilor digestive D. virozelor E. unor afecþiuni cardiovasculare
134. Terbutalina este un simpatomimetic contraindicat în:
A. tahicardie B. afecþiuni ale pielii C. cardiopatie ischemicã D. hipertiroidism E. insuficienþã cardiacã
135. Metoxifenamina este un simpatomimetic, având urmãtoarele acþiuni principale:
A. bronhodilataþie B. bronhoconstricþie C. stimularea musculaturii netede D. inhibarea musculaturii netede E. relaxarea musculaturii netede
136. Metoxifenamina este un simpatomimetic utilizat ca bronhodilatator în tratamentul:
A. astmului bronºic B. afecþiunilor cutanate C. tulburãrilor gastro-intestinale D. virozelor E. insomniilor
137. Clorhidratul de 2-(o-metoxifenil)-isopropil-metilaminã are urmãtoarele denumiri:
A. metoxifenamina B. duvadilan C. ritodrina D. albuterol E. orthoxine
138. Salbutamolul are urmãtoarele sinonime:
A. duvadilan B. albuterol C. salbovent D. ventolin E. ritodrina
139. Salbutamolul este un simpatomimetic beta-adrenergic selectiv indicat în tratamentul:
A. astmului bronºic B. tulburãrilor de ritm cardiac C. afecþiunilor cutanate D. afecþiunilor hepatice E. emfizemului
140. Salbutamolul este un simpatomimetic, care trebuie administrat cu prudenþã în:
A. hipertiroidism B. hipotiroidism C. cardiopatie ischemicã D. hipertensiune arterialã E. diabet
68
141. Metaproterenolul are urmãtoarele sinonime: A. alupent B. albuterol C. astmopent D. orciprenalina E. metaprel
142. Metaproterenolul este indicat în tratamentul crizei de astm bronºic, dar nu se administreazã în:
A. hipertiroidism B. tahicardie C. anginã pectoralã instabilã D. infarct miocardic E. hipotiroidism
143. Metaproterenolul este utilizat pentru tratamentul astmului bronºic sub formã de:
A. drageuri B. tablete C. infuzii D. sirop E. forme inhalatorii
144. Ritodrina este un agent selectiv al receptorilor beta2 utilizat pentru a:
A. controla naºterea prematurã B. contracara afectarea fetalã din cauza contracþiilor excesive ale uterului C. stimula naºterea fãtului D. stimula contracþiile uterine E. inhiba contracþiile uterului
145. Izoxuprina este, din punct de vedere chimic, clorhidrat de p-hidroxi-alfa{1-[(1-metil-2-fenoxietil)-
amino]-etil}-benzilic ºi are urmãtoarele denumiri: A. arlidin B. yutopar C. duvalidan D. nylidrina E. vasodilan
146. Isoxuprina este un simpatomimetic indicat în:
A. insuficienþa circulatorie perifericã ºi cerebralã B. insuficienþã cardiacã C. ateroscleroza arterei centrale a retinei D. bronhospasm E. dismenoree
147. Reacþiile adverse produse de isoxuprina se manifestã prin:
A. bradicardie B. tahicardie C. hipotensiune D. tremor E. palpitaþii
148. Care sunt denumirile produsului: 1-(p-hidroxifenil)-2n-butilaminoetanol?
A. aludrin B. bametan C. duvalidan D. vasculat E. vasodilan
69
149. Bametanul este un vasodilatator periferic, care anuleazã acþiunea adrenalinei. Este utilizat în tratamentul:
A. hipotensiunii arteriale B. hipertensiunii arteriale C. artrozei D. arteritei E. cirozei
150. Izoprenalina este o catecolaminã de sintezã, cu acþiune predominant beta-adrenergicã, care
determinã: A. stimularea contracþiei miocardice B. creºterea debitului cardiac C. scãderea debitului cardiac D. creºterea rezistenþa vascularã perifericã E. scãderea rezistenþa vascularã perifericã
151. Izoprenalina are urmãtoarele sinonime:
A. aludrin B. vasculat C. alendrin D. isoprel E. bronhodilatin
152. Izoprenalina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. fenilclormetilcetona B. 3,4-dihidroxifenilclormetilcetona C. 3,4-dihidroxifenilureea D. izopropilaminã E. izobutilaminã
153. Izoprenalina este contraindicatã în:
A. tahicardie B. aritmii C. infarct miocardic acut D. hipertiroidism E. hipotiroidism
154. Metoxamina, este o aminã simpatomimeticã, utilizatã în chirurgie în:
A. reglarea tensiunii arteriale în timpul rahianesteziei B. ºocul anafilactic C. ºocul cardiogen D. hipertensiune ocularã E. stãri hipotensive asociate cu hemoragie
155. Clorhidratul de 2-amino-1-(2,5-dimetoxifenil)-propanol are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. metaraminol B. metoxamina C. adrianol D. efortil E. vasoxyl
70
156. Metaraminolul are urmãtoarele sinonime: A. vasoxyl B. hidroxinorefrina C. metadrina D. aramine E. pressonex
157. Metaraminolul este un simpatomimetic, având un puternic efect vasoconstrictor cu duratã
prelungitã de acþiune, fiind utilizat ca decongestionant nazal în diferite afecþiuni: A. rinite B. dermatite C. sinuzite D. otite E. nazofaringite
158. Metaraminolul mãreºte debitul cardiac ºi coronarian, produce bronhodilataþie cu uºoarã
încetinire a ritmului respirator. Este folosit în: A. colaps vascular B. insomnii C. ºoc de origine traumaticã ºi chirurgicalã D. hemoragii E. hipertensiune arterialã
159. Acþiunea vasoconstrictoare a etilefrinei este mai puternicã ºi mai prelungitã, fiind indicatã în:
A. hipertensiune arterialã B. hipotensiune izovolemicã din intoxicaþii C. traumatisme D. intervenþii chirurgicale E. hipotensiune ortostaticã
160. Etilefrina are urmãtoarele sinonime:
A. vasoxyl B. thomasin C. metadrina D. aramine E. efortil
161. Fenilefrina are urmãtoarele sinonime:
A. vibrocil B. adrianol C. hidroxinorefedrina D. humoxal E. isophrin
162. Fenilefrina are acþiune vasoconstrictoare, efectul sãu fiind de douã ori mai intens decât cel
produs de adrenalinã. Este utilizatã în tratamentul: A. otitelor B. rinitelor C. bronºitelor D. sinuzitei asociate E. virozelor
71
163. Reacþiile secundare ale fenilefrinei se manifestã prin: A. tremor B. hiperemie reactivã C. convulsii D. febrã E. senzaþie de arsurã
164. Fenilefrina, din punct de vedere chimic, este:
A. alcool (+)-o-hidroxi-beta[(etilamino)-etil]-benzilic B. alcool (-)-m-hidroxi-alfa-[(metilamino)-metil]-benzilic C. 1-(m-hidroxietoxifenil)-2-etilaminoetanol D. 1-(m-hidroxifenil)-2-metilaminoetanol E. alcool (+)-p-hidroxi-alfa[(etilamino)-etil]-benzoic
165. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: 1-(p-hidroxifenil)-2-metilaminopropanol?
A. metilsinefrina B. adrianol C. suprifen D. metoxamina E. efortil
166. Metilsinefrina este un succedaneu al sinefrinei utilizatã în stãri de:
A. obosealã B. hipotensiune C. tulburãri de circulaþie D. insuficienþã cardiacã uºoarã E. tulburãri digestive
167. Sinefrina este mai puþin activã decât adrenalina. Se utilizeazã ca stimulent:
A. circulator B. medular C. cardiac D. bulbar E. respirator
168. Sinefrina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. benzen B. fenol C. clorura acidului monocloracetic D. benzofenona E. clorura acidului monobrompropionic
169. Levonordefrina este un vasoconstrictor puternic cu acþiune imediatã, dar nu brutalã ca adrena-
lina, ºi de lungã duratã. Este indicatã mai mult în: A. dermatologie B. ginecologie C. stomatologie D. oftalmologie E. amestec cu lidocaina
170. Levonordefrina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. veratrol B. cumarol C. clorura acidului alfa-ftalimidopropionic D. clorura acidului monocloracetic E. clorurã de aluminiu anhidrã
72
171. Levonordefrina are urmãtoarele sinonime: A. corbadrina B. izoadrenalina C. sinefrina D. corbazil E. cobefrin
172. Norepinefrina este indicatã în:
A. colaps chirurgical ºi traumatic, prin hemoragie B. tulburãri digestive C. infarct miocardic D. infecþii grave E. arsuri severe, ºoc anafilactic ºi ºoc neurogen
173. Noradrenalina are numeroase utilizãri, printre care:
A. utilizatã local, pentru prelungirea efectului anestezicelor locale B. stimulent bulbar C. decongestionarea mucoaselor D. stimulent medular E. combaterea sângerãrii capilare
174. Noradrenalina prezintã reacþii adverse manifestate prin:
A. necrozã tisularã B. edem C. anxietate D. prurit E. aritmii cardiace
175. Noradrenalina este un simpatomimetic neselectiv. Efectul sãu se manifestã prin:
A. vasoconstricþie B. vasodilataþie C. creºterea tensiunii arteriale D. scãderea tensiunii arteriale E. bradicardie
176. Norepinefrina se obþine prin sinteza Bayer, în urma reacþiei dintre:
A. alcool izopropilic B. aldehida protocatehicã C. veratrinã D. acid cianhidric E. iodurã de metil
177. Norepinefrina are urmãtoarele sinonime:
A. arterenol B. levarterenol C. levophed D. sinefrina E. noradrenalina
178. Adrenalina este un simpatomimetic care prezintã urmãtoarele dezavantaje:
A. duratã scurtã de acþiune B. duratã lungã de acþiune C. este inactivã prin administrare oralã D. are acþiune vasodilatatoare E. are acþiunea vasoconstrictoare este urmatã frecvent de acþiune vasodilatatoare
73
179. Efectele secundare, nedorite, produse de adrenalinã se manifestã prin: A. palpitaþii B. edem pulmonar C. vertij D. anxietate E. aritmii cardiace ºi hemoragii
180. Adrenalina (epinefrina) se administreazã sub formã de:
A. instilaþii B. creme cosmetice C. badijonaj D. unguente E. supozitoare
181. Adrenalina are acþiune directã pe receptori alfa1 ºi alfa2, beta1 ºi beta2:
A. inhibã cordul B. stimuleazã cordul cu tahicardie C. produce vasodilataþie D. produce vasoconstricþie E. produce bronhodilataþie
182. Adrenalina nu poate fi administratã pe cale oralã deoarece este inactivatã în:
A. mucoasa gastrointestinalã B. mucoasa nazalã C. rinichi D. piele E. ficat
183. Epinefrina are urmãtoarele sinonime:
A. adrenalina B. arterenol C. corbadrina D. suprarenina E. sinefrina
184. Epinefrina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:
A. pirocatehinã B. veratrol C. clorura acidului monocloracetic D. oxiclorura de fosfor E. metilaminã
185. În funcþie de indicaþiile terapeutice, derivaþii beta-feniletilaminei pot fi grupaþi astfel:
A. relaxante musculare B. simpatomimetice vasoconstrictoare C. simpatomimetice bronho- ºi vasodilatatoare D. agoniºti ºi antagoniºti ai dopaminei E. simpatomimetice cu acþiune asupra SNC
186. Simpatomimeticele cu acþiune directã se împart, în funcþie de structura chimicã, în:
A. derivaþi ai fenilaminei B. derivaþi ai beta-feniletilaminei C. amine ciclice D. derivaþi ai imidazolinei E. amine alifatice
74
187. Mecanismul de acþiune al simpatomimeticelor cu acþiune directã este strâns legat de structura chimicã. Prototipul compuºilor respectivi este:
A. norepinefrina B. sinefrina C. epinefrina D. bronkosol E. izoproterenolul
188. În urma metabolizãrii norepinefrinei ºi epinefrinei rezultã:
A. 3-etoxi-4-hidroxibenzen B. 3-metoxi-4-hidroxifenilglicol C. 3-propoxi-4-hidroxi-glicol D. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic E. acid vanilmandelic
75
4. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)
SIMPATOLITICE (Adrenolitice)
Complement simplu 1. Acidul lisergic este considerat a fi un beta-aminoacid, derivat al:
A. ergometrinei B. acidului izolisergic C. ergotoxinei D. acidului naftoxiacetic E. ergolinei
2. Înainte de descoperirea ergometrinei, medicamentul cel mai utilizat ca stimulent al contracþiilor
uterine era: A. ergocristina B. ergosina C. ergotamina D. ergocornina E. ergocriptina
3. Datoritã toxitãþii sale, ergotamina se utilizeazã numai ca analgezic specific în tratamentul:
A. migrenelor B. vertijului C. astmului bronºic D. sincopelor E. virozelor
4. Trebuie acordatã o mare atenþie în ceea ce priveºte utilizarea ergotaminei timp mai îndelungat
pentru a preveni apariþia: A. anemiei B. vasodilataþiei C. astmului bronºic D. ergotismului E. hemoragiei
5. În urma hidrogenãrii dublei legãturi între C9-C10, hidrogenare posibilã pentru toþi alcaloizii din
ergotul de secarã, se obþine: A. lisergid B. nicergolina C. dihidroergotamina D. ergobazina E. metisergid
6. Acþiunea terapeuticã a dihidroergotaminei este mai bunã decât cea produsã de ergotaminã, dar
toxicitatea este: A. foarte crescutã B. foarte micã C. nulã D. crescutã E. scãzutã
76
7. Din grupa ergotoxinei fac parte ºi dihidroergotoxina, care este un amestec de alcaloizi din grupa: A. ergotaminei B. ergotoxinei C. ergometrinei D. ergocristinei E. ergocriptinei
8. Absorbþia dihidroergotoxinei pe cale digestivã, dupã administrare oralã, este:
A. limitatã B. foarte bunã C. bunã D. nulã E. scãzutã
9. Denumirea comercialã a compusului: nicotinat de 10-metoxi-1,6-dimetil-ergolin-8-beta-metanol-
5-bromo este: A. dihidroergotoxina B. ergotamina C. ergocristina D. nicergolina E. ergocornina
10. Acþiunea terapeuticã a nicergolinei este asemãnãtoare:
A. ergocorninei B. ergometrinei C. dihidroergotoxinei D. ergocristinei E. dihidroergotaminei
11. Produºii de hidrolizã ai nicergolinei se eliminã prin urinã sub formã de compuºi cu acidul:
A. galic B. mandelic C. gluconic D. cinamic E. glucuronic
12. Ergometrina este un alcaloid izolat din cornul de secarã, cunoscutã ºi sub urmãtoarea denumire
comercialã: A. ergotamina B. ergomet C. dihidroergotoxina D. ergometrina E. nicergolina
13. Care este denumirea comercialã a compusului N-[alfa-(hidroximetil)-propil]-D-lisergamidã?
A. metilergometrina B. nicergolina C. ergometrina D. metisergid E. ergomet
77
14. În ceea ce priveºte acþiunea farmacologicã a metilergometrinei este foarte asemãnãtoare: A. metilergometrinei B. nicergolinei C. ergotaminei D. ergometrinei E. ergometului
15. Maleat de 9,10-didehidro-N-[1-(hidroximetil)-propil]-1,6-dimetilergolin-8-beta-carboxamidã
are urmãtoarea denumire: A. nicergolina B. lisergid C. metisergid D. metilergometrinã E. ergometrinã
16. Deºi structura chimicã a metisergidului este foarte apropiatã de cea a metilergometrinei, acest
produs nu are acþiune: A. depresivã B. antiinflamatoare C. analeptic cardiac D. vasodilatatoare E. ocitocicã
17. Metisergidul trebuie utilizat cu atenþie, numai sub supravegherea medicului, deoarece adminis-
trarea sa un timp mai îndelungat predispune la apariþia: A. edemelor B. fibrozei retroperitoneale C. hipertensiunii arteriale D. depresiilor E. trombozelor
18. Dietilamida acidului lisergic se numeºte:
A. lisergid B. methergin C. sansert D. varson E. ergomet
19. Lisergidul are proprietãþi psihotomimetice ºi halucinogene producând efecte asemãnãtoare:
A. depresiei B. parkinsonismului C. nevrozelor D. schizofreniei E. epilepsiei
20. Reprezentantul principal al derivaþilor de beta-halogenoalchilaminã, cu acþiune farmacologicã
puternic adrenoliticã, este: A. metisergidul B. lisergidul C. dibenamina D. metilergometrina E. ergometrina
78
21. Mecanismul prin care beta-haloalchilaminele produc un efect alfa-adrenolitic de lungã duratã constã în formarea, ca intermediar, a unui ion:
A. aziridinic B. nitroniu C. nitrozo D. carbocation E. oxoniu
22. Dibenamina, din punct de vedere chimic, este:
A. N,N-difenil-cloretilaminã B. N,N-dibenzoil-cloretilaminã C. N,N-dibenz-cloretilaminã D. N,N-dibenzil-beta-cloretilaminã E. N,N-difenoxi-beta-cloretilaminã
23. Dibenamina are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
C2H5 – CH2
C2H5 – CH2
N – CH2CH2Cl
B.
H5C6 – CH2
H5C6 – CH2
N – CH2CH2Cl
C.
H5C6 – CH2
H5C6 – CH2
N – CH2CH2OH
D.
H5C6 – CH2
H5C6 – CH2
N – CH2CH2CH3
E.
C2H5 – CH2
C2H5 – CH2
N – CH2CH3
24. Dibenamina produce relaxarea vaselor sanguine contractate ºi creºterea fluxului sanguin la:
A. aparatul respirator B. ficat C. rinichi D. inimã E. extremitãþi
25. Fenoxibenzamina are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
C6H5 – CH2
C6H5 – CH2
N – CH2CH2Cl
B.
C6H5 – CH2
CH3 – CH2
N – CH2CH2OH
C.
C6H5O – CH2 – CH
C6H5 – CH2
N – CH2CH2Cl
CH3
D.
C6H5 – CH2CH2
C6H5 – CH2
N – CH2 – CH3
E.
C6H5 – CH2CH2
H5C2 – CH2
N – CH2CH2 – OH
79
26. Clorhidratul de N-(2-cloroetil)-N-(1-metil-2-fenoxietil)-benzilaminã are urmãtoarea denumire: A. fenoxibenzamina B. fentolamina C. dibenamina D. prazosin E. tolazolina
27. Fenoxibenzamina determinã blocarea ireversibilã a receptorilor:
A. beta-adrenergici B. dopaminergici C. rezerpinici D. alfa-adrenergici E. alfa-adrenolitici
28. Acþiunea fenoxibenzaminei se instaleazã lent, dar efectele unei singure doze pot dura:
A. 6 zile B. 3-4 zile C. 20 zile D. 10-12 zile E. 2-3 zile
29. Cercetãrile au arãtat cã alfa-adrenoliticele de tip imidazolinic nu sunt utile în tratamentul hiper-
tensiunii arteriale, ele având aplicaþii clinice limitate numai la tratarea: A. contracþiilor uterine B. spasmelor musculaturii netede C. spasmelor musculaturii striate D. afecþiunilor oftalmice E. spasmelor vasculare periferice
30. Clorhidratul de 2-benzil-2-imidazolinã are urmãtoarea denumire comercialã:
A. fenoxibenzamina B. metilergometrina C. tolazolina D. metisergid E. dibenamina
31. Acþiunea alfa-adrenoliticã relativ slabã ºi acþiunile histaminergicã ºi acetilcolinergicã ale tola-
zolinei contribuie la acþiunea sa: A. vasodilatatoare B. relaxantã muscularã C. depresivã D. vasoconstrictoare E. antiinflamatoare
32. Tolazolina se obþine în urma reacþiei dintre benzen ºi:
A. aldehida aceticã B. alcool metilic C. alcool izopropilic D. aldehida formicã E. propanal
80
33. Metansulfonatul de m-[N-(2-imidazolin-2-il-metil)-p-toluidino]-fenol are urmãtoarea denumire: A. dibenamina B. fentolamina C. ergometrina D. fenoxibenzamina E. ergotamina
34. Fentolamina se obþine prin condensarea N-m-hidroxifenil-N-p-metilfenil-glicolului cu:
A. propiofenona B. benzaldehida C. fenilendiamina D. acetofenona E. etilendiamina
35. Fentolamina se foloseºte sub fomrã de clorhidrat pentru administrare oralã, fiind un blocant
alfa-adrenergic cu efecte mai intense decât: A. dibenamina B. ergometrina C. tolazolina D. ergotamina E. ergocristina
36. Dintre derivaþii de chinazolinã, clorhidratul de 1-(4-amino-6,7-dimetoxi-2-chinazolinil)-4-(2-
furanil-carbonil)-piperazinã are urmãtoarea denumire comercialã: A. prazosin B. tolazolina C. dibenamina D. fenoxibenzamina E. fentolamina
37. Sinteza prazosinului se realizeazã folosind ca materie primã:
A. 3,4-dietilbenzaldehida B. 3,4-dietoxibenzaldehida C. 3,4-difenoxibenzaldehida D. 3,4-dimetoxibenzaldehida E. 3,4-difenilbenzaldehida
38. Prazosinul este un derivat de chinazolinã, care s-a dovedit a fi foarte activ în tratamentul:
A. bronhospasmului B. hipertensiunii arteriale C. afecþiunilor digestive D. afecþiunilor dermatologice E. hipotensiunii arteriale
39. Monometansulfonatul de 1-(4-amino-6,7-dimetoxi-2-chinazolinil)-4-[2,3-dihidro-1,4-benzo-
dioxin-2-il)-carbonil]-piperazinã are urmãtoarea denumire comercialã: A. trimazosin B. tamsulosin C. prazosin D. terazosin E. doxazosin
81
40. Doxazosinul este antagonist selectiv al receptorilor adrenergici: A. alfa-2 B. beta-1 C. alfa-1 D. beta-2 E. alfa2-beta1
41. Clorhidratul de 1-(4-amino-6,7-dimetoxi-2-chinazolinil)-4-[(tetrahidro-2-furanil)-carbonil]-
piperazinã are urmãtoarea denumire: A. tamsulosin B. trimazosin C. prazosin D. terazosin E. doxazosin
42. Terazosinul este un derivat de chinazolinã, care diferã de prazosin prin latenþã foarte micã (15
minute) ºi durata de acþiune mai mare, chiar: A. 48 ore B. 24 ore C. 30 minute D. 2 ore E. 60 minute
43. Terazosinul se administreazã oral, absorbþia digestivã este completã, biodisponibilitate 90%, se
leagã de proteinele plasmatice 94%, iar metabolizarea se face la nivelul: A. nu este modificat B. pancreasului C. stomacului D. rinichiului E. ficatului
44. Esterul acidului 4-(4-amino-6,7,8-trimetoxi-2-chinazolinil)-2-hidroxi-2-metilpropil-1-
piperazin-carboxilic are urmãtoarea denumire comercialã: A. tamsulosin B. terazosin C. trimazosin D. terazosin E. doxazosin
45. Trimazosinul este un blocant alfa1-adrenergic selectiv, utilizat ca antihipertensiv, având pro-
prietãþi asemãnãtoare: A. prazosinului B. trimazosinului C. terazosinului D. doxazosinului E. tamsulosinului
46. Care este denumirea comercialã a compusului (-)-(R)-5-[2-[(2-(orto-etoxi-fenoxi)-etil]-amino]-
propil]-2-metoxi-benzensulfonamida? A. trimazosin B. terazosin C. doxazosin D. tamsulosin E. prazosin
82
47. Tamsulosinul se administreazã oral, absorbþia sa fãcându-se la nivelul: A. splinei B. intestinului subþire C. stomacului D. ficatului E. intestinului gros
48. Primul compus din categoria agenþilor de blocare beta-adrenolitici, obþinut înainte de 1958, a
fost: A. tamsulozinul B. terazosinul C. prazosinul D. pronetalolul E. dicloroisoproterenolul
49. Isoproterenolul, din punct de vedere chimic, este:
A. esterul acidului 3,4-dihidroxi-(izopropilamino)-metil-benzoic B. esterul acidului 3,4-dihidroxi-(izopropilamino)-metil-benzilic C. alcool 3,4-dihidroxi-alfa-[(izopropilamino)-metil]-benzilic D. alcool 3,4-dimetil-alfa-[(izopropilamino]-metil]-benzilic E. alcool 3,4-dietil-alfa-[(izopropilamino)-metil]-benzoic
50. Care este denumirea comercialã a 2-izopropilamino-1-(naft-2il)-etanol?
A. terazosin B. izoproterenol C. prazosin D. pronetalol E. propranolol
51. Pronetalolul, deºi are acþiunea simpatomimeticã intrinsecã mai scãzutã decât cea a dicloroisopro-
terenolului, nu este utilizat în terapeuticã deoarece s-a constatat cã produce tumori la nivelul: A. splinei B. timusului C. ficatului D. pancreasului E. stomacului
52. Cercetãrile efectuate asupra pronetalolului au determinat gãsirea unui compus cu structurã
asemãnãtoare acestuia, având acþiune beta-blocantã, pe care l-a denumit: A. tamsulosin B. terazosin C. prazosin D. timolol E. propranolol
53. Clorhidratul de 1-(izopropilamino)-3-(1-naftiloxi)-2-propanol are urmãtoarea denumire:
A. izoproterenol B. practolol C. propranolol D. nadolol E. timolol
83
54. Propranololul se obþine folosind ca materie primã: A. 1-alfa-naftiloxiacetonã B. 1-beta-naftilacetonã C. 1-alfa-acetofenonã D. 1-beta-benzofenonã E. 1-alfa-naftochinonã
55. Compusul intermediar, obþinut prin bromurarea 1-alfanaftiloxiacetonei, utilizat la sinteza pro-
pranololului, se condenseazã, în continuare, cu: A. dimetilamina B. dietilamina C. propilamina D. isopropilamina E. izobutilamina
56. Datoritã vasoconstricþiei care inhibã efectele vasodilatatoare ale mediatorilor chimici, propra-
nololul este folosit în profilaxia: A. spasmelor digestive B. migrenelor C. crizelor de astm D. edemelor E. tulburãrilor hepatice
57. Compusul 1-(izopropilamino)-3-(o-aliloxi-fenoxi)-propan-2-ol are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. practolol B. timolol C. nadolol D. propranolol E. oxprenolol
58. Maleatul de (S)-1-(terþbutilamino)-3-[(4-morfolino-1,2,5-tiadiazol-3-il)-oxi-[2-propanol] are
urmãtoarea denumire comercialã: A. practolol B. oxprenolol C. timolol D. tamsulosin E. nadolol
59. Timololul nu are activitate simpatomimeticã intrinsecã semnificativã, nici efect deprimant al
miocardului, fãrã acþiune chinidinicã. Este folositã local pentru scãderea: A. colesterolului B. glicemiei C. tonusului muscular D. tensiunii oculare E. capacitãþii de muncã
60. Compusul 2,3-cis-5-[3-(1,1-dimetiletil)-amino-2-hidroxipropoxi)-1,2,3,4-tetrahidro-2,3-nafta-
lendiol are urmãtoarea denumire: A. practolol B. nadolol C. timolol D. pindolol E. metoprolol
84
61. Nadololul este beta-blocant neselectiv utilizat mai mult în tratamentul: A. tulburãrilor respiratorii B. afecþiunilor digestive C. hipertensiunii arteriale D. tulburãrilor de vedere E. hipotensiunii
62. Care este denumirea comercialã a compusului: 1-(indol-4il-oxi)-3-(izopropilamino)-2-propanol?
A. nadolol B. alprenolol C. carteolol D. pindolol E. timolol
63. Clorhidratul de 1-(o-alilfenoxi)-3-(izopropilamino)-2-propanol are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. alprenolol B. carteolol C. pindolol D. nadolol E. timolol
64. Care este structura chimicã a alprenololului?
A.
OH
OH
O – CH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2
OH
B.
NH
O – CH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2
OH
C.
NH
O
O – CH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3
OH
D.
CH2 – CH = CH2
OCH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2
E.
O – CH2 – CH – COOH
OH
65. Alprenololul blocheazã în mod neselectiv receptorii adrenergici:
A. alfa2 B. beta1 C. alfa1 ºi beta2 D. alfa1 E. beta2
85
66. Prin legarea receptorilor beta2 la nivelul aparatului juxtaglomerular, alprenololul inhibã produ-cerea:
A. ergotoxinei B. ergotaminei C. progesteronului D. ergometrinei E. reninei
67. Care este denumirea clorhidratului de 5-[3-(terþ-butilamino)-2-hidroxipropoxi]-3,4-dihidro-
carbostiril? A. nadolol B. alprenolol C. carteolol D. pindolol E. timolol
68. Care este structura chimicã a carteololului?
A.
CH3
CH3
OCH2CH2N
B.
NH
O
OCH2CH2 – N(CH3)2
C.
OCH2CH2 – N(CH3)2
CH2 – CH = CH2
D.
N O
OCH2CH – CH2 – NH – C(CH3)2
OH
E.
OCH2 – CH – COOH
OH
69. Carteololul este un agonist adrenergic:
A. beta1 B. neselectiv C. alfa2 D. beta2 E. alfa1
70. Dupã un tratament de lungã duratã eficacitatea carteololului se poate:
A. micºora B. creºte C. anula D. slãbi E. stimula
86
71. Denumire comercialã a (±)-1-(terþbutilamino)-3-(tiocroman-8il-oxi)-2-propanol este urmãtoarea: A. pindolol B. nadolol C. sotalol D. tertatolol E. timolol
72. Tertatololul are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
SOCH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3
OH
B.
SOCH2CH2OH
C.
OCH2CH2 – O – CH2 – NH(CH3)2
D.
CH2 – CH = CH2
E.
OCH2CH2 – O – CH2 – NH(CH3)2 73. Denumirea comercialã a compusului N-[4-[1-hidroxi-2-[(1-metil-etil)-amino]-etil]-fenil]-
metan-sulfonamidã este: A. nadolol B. timolol C. sotalol D. pindolol E. tertatolol
74. Sotalolul nu trebuie asociat cu antidepresive triciclice, sau cu alcool, deoarece pot apãrea:
A. anurie B. tulburãri hepatice C. tulburãri digestive D. bronhospasm E. aritmii ventriculare
75. Care este structura chimicã a sotalolului?
A.
NH2
CH2CH2 – NH – CH(CH3)2
B.
NH – SO2CH3
CH – CH2 – NH – CH(CH3)2
OH
87
C.
NH – CO2 – CH3
CH – CH2 – NH2
OH
D.
NH – CO – CH3
CH – CH2 – NH – CH(CH3)2
OH
E.
NH – SO3H
CH2 – CH = CH2 76. Sulfatul de 1-(terþbutilamino)-3-(o-ciclopentilfenoxi)-2-propanol are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. timolol B. nadolol C. pindolol D. penbutolol E. alprenolol
77. Penbutololul este un blocant beta-adrenergic de 4 ori mai activ decât propranololul, iar efectul
sãu antihipertensiv este mai intens decât cel produs de propranolol de: A. 5 ori B. 3 ori C. 10 ori D. 20 ori E. egal
78. Penbutololul are timpul de înjumãtãþire plasmatic, la pacienþii normali, de aproximativ:
A. 24 ore B. 30 min C. 5 ore D. 10 min E. 10 ore
79. Prototipul medicamentelor beta1-blocante selectiv, folosit la un moment dat pe scarã largã ca
beta1-blocant cardioselectiv este: A. sotalolul B. penbutololul C. timololul D. nadololul E. practololul
80. Practololul, din punct de vedere chimic, este:
A. 4’-[2-amino-3-(izopropilamino)-propoxi]-acetamida B. 4’-[2-hidroxi-3-(izopropilamino)-propoxi]-acetanilida C. 4’-[2-nitro-3-(izopropilamino)-propoxi]-acetamida D. 4’-[2-hidroxi-3-(izobutilamino)-butoxi]-acetanilida E. 4’-[2-amino-3-(izobutilamino)-butoxi]-acetamida
88
81. Deoarece practololul produce numeroase efecte secundare, ºi mai ales datoritã toxicitãþii sale, astãzi se utilizeazã din ce în ce mai puþin, numai sub strictã supraveghere medicalã, în tratarea:
A. infarctului de miocard B. bradicardiei C. insuficienþei renale D. aritmiei cardiace E. astmului bronºic
82. Atenololul, din punct de vedere chimic, este:
A. 2-[p-[2-hidroxi-3-(izopropilamino)-propoxi]-fenil]-acetamidã B. 2-[p-[2-amino-3-(izopropilamino)-propil]-fenil]-acetamidã C. 2-[p-[2-nitro-3-(izobutilamino)-butil]-fenil]-acetamidã D. 2-[p-[2-hidroxi-3-(izopropilamino)-propil]-benzil]-acetamidã E. 2-[p-[2-hidroxi-3-(izobutilamino)-butil]-benzil]-acetamidã
83. Atenololul este un beta1-blocant, care acþioneazã preferenþial pe receptorii adrenergici beta1 de
la nivelul: A. aparatului digestiv B. plãmânului C. cordului D. rinichiului E. creierului
84. Care este denumirea compusului 1-(izopropilamino)-3-[p-(2-metoxietil)-fenoxi]-2-propanol?
A. practolol B. nadolol C. timolol D. sotalol E. metoprolol
85. Care este structura chimicã a metoprololului?
A.
OCH2CH2 – NH(CH3)2
OCH3
B.
OCH2 – CH – CH2 – NHCH(CH3)2
CH2CH2 – OCH3
OH
C.
CH2CH2NH2
CH2CH2OCH3
D.
OCH2CH2NH2
OCH2CH2OCH3
89
E.
O – CH2CH2NH(CH3)2
CH2CH2OCH3 86. Denumirea comercialã a compusului N-[3-acetil-4-[2-hidroxi-3-[(1-metiletil)-amino]-propoxi]-
fenil]-butaminã este: A. timolol B. sotalol C. metoprolol D. acebutolol E. practolol
87. Esterul acidului (±)-4-[2-hidroxi-3-[(1-metiletil)-amino]-propoxi]-metil-benzenpropanoic are
urmãtoarea denumire: A. esmolol B. metoprolol C. timolol D. acebutolol E. nadolol
88. Esmololul are acþiune de blocare adrenergicã beta1-selectivã, are o perioadã de înjumãtãþire de
2 minute, iar durata de acþiune este: A. lungã B. medie C. scurtã D. nulã E. foarte scurtã
89. Clorhidratul de 1-[4-[2-(ciclopropilmetoxi)-etil]-fenoxi]-3-[(1-metiletil)-amino]-2-propanol are
urmãtoarea denumire: A. timolol B. nadolol C. practolol D. propranolol E. betaxolol
90. Betaxololul este un adrenolitic beta1-selectiv cu acþiune asemãnãtoare:
A. propranololului B. timololului C. practololului D. metoprololului E. esmololului
91. Care este denumirea comercialã a compusului (±)-1-[[α-(2-izopropoxietoxi)-p-tolil]-oxi]-3-
(izopropilamino)-2-propanolului? A. bisoprolol B. practolol C. metaprolol D. esmolol E. timolol
90
92. Care este structura chimicã a bisoprololului?
A.
CH2 – CH2 – O – CH(CH3)2
OCH2 – CH2 – NH – CH(CH3)2
B.
CH2 – CH2 – CH(CH3)2
CH2CH2 – NH – CH(CH3)2
C.
CH2 – OCH2CH2 – O – CH(CH3)2
OCH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2
OH
D.
CH2CH2 – NH2
CH2CH2 – CH2 – NH2
E.
CH2 – O – CH2 – CH(CH3)2
OCH2 – CH2CH2 – NH – CH(CH3)2 93. Care este structura chimicã a celiprololului?
A.
NH2
OCH2 – CH – CH2CH2 – NH – C(CH3)3
OH
B.
NH – CO – CH3
OCH2 – CH2 – CH2 – NH2
C.
NH – CO – C4H9
OCH2CH2CH3
D.
NH – CH3
OCH2CH2 – O – CH2CH3
E.
NH – CO – N
OCH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3
COCH3
C2H5
C2H5
OH
91
94. Clorhidratul de 3-[3-acetil-4-[3-(terþ-butilamino)-2-hidroxipropoxi]-fenil]-1,1-dietiluree are urmãtoarea denumire:
A. bisoprolol B. celiprolol C. metoprolol D. esmolol E. timolol
95. Celiprololul este un beta1-blocant selectiv, cu activitate simpatomimeticã intrinsecã. Are ºi efect
vasodilatator ºi bronhodilatator datoritã efectului alfa2-adrenolitic slab. Este utilizat în tratamentul: A. afecþiunilor renale B. dermatozelor C. afecþiunilor digestive D. hipertensiunii arteriale E. tulburãrilor de circulaþie
96. Care este structura chimicã a talinololului?
A.
NH – CO – NH –
OCH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3
OH
B.
NH – CO – CH3
OCH2 – CH2 – CH2 – NH – CH(CH3)2
C.
NH – CO – NH – C(CH3)3
OCH2 – CH2 – NH – CHCH3
CH3
D.
NH – CO – CH3
CH2CH2 – CH2 – NC2H5
C2H5
E.
NH – CO – NH –
OCH3 97. Care este denumirea comercialã a compusului α,α’-(iminodimetilen)-bis-[6-fluoro-[2-croman-
metanol]? A. bisoprolol B. celiprolol C. nebivolol D. esmolol E. timolol
92
98. Nebivololul este un compus beta-adrenolitic neselectiv ºi alfa-adrenolitic folosit în tratamentul
hipertensiunii arteriale esenþiale; este contraindicat în tulburãri ale funcþiei: A. respiratorii B. cardiace C. digestive D. renale E. hepatice
99. Alcoolul alfa-[1-(terþbutilamino)-etil]-2,5-dimetoxi-benzilic are urmãtoarea denumire:
A. nebivolol B. butoxamina C. esmolol D. timolol E. bisoprolol
100. Clorhidratul de 5-[1-hidroxi-2-[(1-metil-3-fenilpropil)-amino]-etil]-salicilamidã are urmã-
toarea denumire: A. bisoprolol B. esmolol C. nebivolol D. labetalol E. butoxamina
93
4. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)
SIMPATOLITICE (Adrenolitice)
Complement multiplu 101. Carvedilolul este un beta-blocant neselectiv ºi alfa-adrenolitic cunoscut ºi sub urmãtoarele de-
numiri: A. dilatrend B. trandate C. kredex D. coreg E. labetalol
102. Carvedilolul este un beta-blocant neselectiv indicat în tratamentul:
A. insuficienþei renale B. insuficienþei cardiace C. disfuncþiei ventriculare stângã D. tulburãrilor de circulaþie E. tulburãrilor de comportament
103. Reacþiile adverse produse de carvedilol se manifestã prin:
A. tahicardie B. astenie C. hipotensiune D. edeme generalizate E. tulburãri digestive
104. Labetalolul are urmãtoarele sinonime:
A. coreg B. normodyne C. dilatrend D. trandate E. kredex
105. Labetalolul este un beta-blocant neselectiv utilizat în tratamentul:
A. hipertensiunii arteriale B. bronºitei cronice C. tulburãrilor digestive D. afecþiunilor dermatologice E. feocromocitomului
106. Nebivololul este un beta-adrenolitic neselectiv ºi alfa-adrenolitic folosit în tratamentul
hipertensiunii arteriale. Este contraindicat în: A. tulburãri ale funcþiei hepatice B. insuficienþã cardiacã netratatã C. astm bronºic D. afecþiuni renale E. dermatite alergice
94
107. Efectele secundare produse de nebivolol se manifestã prin: A. tahicardie B. hemoragie internã C. cefalee D. vertij E. greaþã
108. Dupã administrare de nebivolol, în cazuri foarte rare, pot apãrea efecte adverse tipice ale beta-
adrenoliticelor manifestate prin: A. hipertensiune B. puls scãzut C. puls crescut D. insuficienþã cardiacã E. hipotensiune
109. Metabolizarea celiprololului are loc în ficat în proporþie de 1-2%, metaboliþii fiind:
A. inactivi B. activi C. cardioneselectivi D. antidepresivi E. cardioselectivi
110. În timpul tratamentului cu celiprolol pot apãrea urmãtoarele reacþii adverse:
A. hipertensiune B. tulburãri digestive C. hipotensiune D. stãri depresive E. tahicardie
111. Celiprololul este contraindicat în:
A. bloc atrioventricular B. blocaj renal C. hipotensiune arterialã D. hipertensiune arterialã E. astm bronºic (formã severã)
112. Celiprololul este un beta1-blocant selectiv, cu activitate simpatomimeticã intrinsecã. Este
utilizat în: A. tratamentul hipotensiunii arteriale B. tratamentul hipertensiunii arteriale C. afecþiuni digestive D. afecþiuni virotice E. profilaxia crizelor de anginã pectoralã
113. Celiprololul este un beta1-blocant, având urmãtoarele sinonime:
A. nebilet B. celectol C. cordanum D. celiprol E. selectol
95
114. Bisoprololul are urmãtoarele sinonime: A. concor B. nebilet C. celiprol D. selectol E. zebeta
115. Bisoprololul este un medicament beta-adrenolitic utilizat în tratamentul:
A. unor afecþiuni renale B. insuficienþei cardiace C. afecþiunilor digestive D. anginei pectorale E. hipertensiunii arteriale
116. Bisoprololul este contraindicat în:
A. insuficienþã cardiacã decompensatã B. astm bronºic C. anginã pectoralã D. hipertensiune avansatã E. bradicardie
117. Reacþiile adverse produse de bisoprolol se manifestã prin:
A. tahicardie B. bloc atrio-ventricular C. crampe musculare D. halucinaþii E. tulburãri digestive
118. Betaxololul este un blocant beta1-selectiv folosit pentru tratamentul:
A. hipertensiunii arteriale B. hipotensiunii arteriale C. aritmiilor D. afecþiunilor coronariene E. glaucomului
119. Reacþiile adverse produse de betaxolol apar în caz de supradozare ºi se manifestã prin:
A. hiperglicemie B. bradicardie C. hipoglicemie D. ischemie cardiacã E. hipotensiune
120. Reacþiile adverse produse de esmolol se manifestã, în caz de supradozare, prin:
A. tahicardie B. stop cardiac C. bradicardie D. hipotensiune arterialã E. pierderea cunoºtinþei
121. Esmololul are acþiune de blocare adrenergicã beta1-selectivã, fiind utilizat în principal în:
A. controlul evaluãrii funcþiei ventriculului B. tahicardie supraventricularã C. flutter atrial D. aritmii supraventriculare E. bradicardie
96
122. Acebutololul este un agent beta1-blocant cardioselectiv contraindicat în: A. insuficienþã cardiacã B. tahicardie C. bradicardie severã D. tulburãri digestive E. bloc atrio-ventricular
123. Acebutololul este un agent beta1-blocant cardioselectiv indicat în tratamentul:
A. hipertensiunii arteriale B. hipotensiunii arteriale C. anginei pectorale D. tulburãrilor de circulaþie E. extrasistolelor
124. Acebutololul are urmãtoarele sinonime:
A. brevibloc B. sectral C. prent D. monitan E. neptal
125. Metoprololul are urmãtoarele sinonime:
A. beloc B. betaloc C. esmolol D. bloxan E. lopresol
126. Metoprololul este un beta1-blocant cardio-selectiv indicat în tratamentul:
A. tulburãrilor hepatice B. aritmii ventriculare C. anginei de efort D. tulburãrilor digestive E. hipertensiunii arteriale
127. Atenololul este beta-blocant cardioselectiv cunoscut ºi sub urmãtoarele sinonime:
A. beloc B. vascoten C. tenormin D. tenoret E. atenosan
128. Atenololul este un beta1-blocant selectiv utilizat în tratamentul:
A. hipertensiunii arteriale B. anginã pectoralã C. aritmii cardiace D. infarct de miocard E. tulburãrilor hepatice
129. Penbutololul are urmãtoarele sinonime:
A. practolol B. levatol C. atenolol D. coreg E. tenorel
97
130. Penbutololul este un antagonist neselectiv al receptorilor beta1 ºi beta2; antagonizeazã efectele izoproterenolului asupra ritmului cardiac este mai intens decât propranololul ca:
A. antitusiv B. blocant beta-adrenergic C. antialergic D. antihipertensiv E. antiemetic
131. Printre reacþiile adverse pe care le dã sotalolul menþionãm:
A. hipoglicemie B. vertij C. stimulare SNC D. parestezii E. tulburãri de somn
132. De menþionat este faptul cã sotalolul nu trebuie asociat cu:
A. luminal B. antidepresive triciclice C. fenilbutazonã D. ciclofosfamidã E. alcool
133. Datoritã acþiunii de blocare a receptorilor beta, sotalolul poate agrava:
A. sensibilitatea la alergeni B. senzaþia de somn C. afecþiunile digestive D. afecþiunile hepatice E. reacþiile anafilactice
134. Sotalolul este contraindicat în:
A. insuficienþã cardiacã severã B. bloc atrioventricular C. hipotensiune arterialã D. bradicardie E. hipertensiune arterialã
135. Sotalolul are acþiune beta-blocantã, fiind indicat în:
A. hipertensiune arterialã B. tahicardie C. anginã pectoralã D. bradicardie E. hipertiroidism
136. Sotalolul are urmãtoarele sinonime:
A. darob B. etarvan C. gilucor D. atenosan E. sotalex
137. Pornind de la 8-metoxi-4-tiocromonã se poate obþine un compus cu structurã chimicã ºi acþiune
farmacologicã asemãnãtoare tertatololului. Aceastã sintezã comportã mai multe etape, în care s-au evidenþiat urmãtorii compuºi intermediari:
A. 8-metoxi-4-tiocromanol B. 8-hidroxi-4-tiocromanol
98
C. 3-(4-hidroxi-8-tiocromaniloxi)-1,2-epoxipropan D. 8-amino-4-tiocromanol E. 8-nitro-4-tiocromanol
138. Tertatololul este beta-adrenolitic neselectiv utilizat în tratamentul:
A. hipotensiunii arteriale B. hipertensiunii arteriale C. tulburãri digestive D. anginei pectorale E. tulburãri de ritm cardiac
139. Cercetãrile farmacologice au demonstrat cã tertatololul induce:
A. creºterea natriurezei B. creºterea debitului cardiac C. creºterea diurezei D. creºterea vitezei de filtrare glomerularã E. vasodilataþie renalã
140. Deºi carteololul este folosit sub formã de soluþie oftalmicã, este contraindicat în:
A. bronhopneumopatii B. insuficienþã cardiacã C. bronºite obstructive D. anginã pectoralã E. hipertensiune arterialã
141. Carteololul are urmãtoarele sinonime:
A. corgard B. carteol C. aptin D. visken E. cartrol
142. Carteololul este un antagonist beta-adrenergic neselectiv indicat în:
A. hipertensiune ocularã B. hipotensiune arterialã C. bronhospasm D. ulcer gastric E. glaucom cronic
143. Alprenololul este un beta-blocant neselectiv folosit în tratamentul:
A. hipertensiunii arteriale B. fibrilaþiei atriale C. edemelor D. bradicardiei E. tahicardiei ventriculare
144. Alprenololul are urmãtoarele sinonime:
A. carteol B. aptin C. corgard D. gubemal E. visken
99
145. Pindololul este bine tolerat de organism, efectele secundare fiind asemãnãtoare cu alþi beta-blocanþi, manifestate prin:
A. tulburãri gastrointestinale B. obosealã C. tulburãri de comportament D. cefalee E. vertij
146. Pindololul este un beta-blocant neselectiv indicat în:
A. hipertensiune arterialã B. hipotensiune arterialã C. tahicardie paroxisticã D. anginã pectoralã E. sindrom Parkinson
147. Nadololul este un beta-blocant neselectiv contraindicat în:
A. tulburãri digestive B. astm bronºic C. afecþiuni hepatice D. bradicardie E. insuficienþã cardiacã
148. Nadololul are urmãtoarele sinonime:
A. visken B. corgard C. carteol D. solgol E. aptin
149. Caracteristica structuralã comunã a substanþelor beta-blocante cardioselective este:
A. prezenþa unui substituent în poziþia „para“ a ciclului aromatic B. prezenþa unei catene alchilice mari C. absenþa unui substituent în poziþia „orto“ D. absenþa substituenþilor de pe ncleul aromatic E. absenþa substituenþilor în poziþia „meta“
150. Timololul este un beta-andrenolitic neselectiv utilizat:
A. pentru scãderea tensiunii intraoculare B. ca stimulent SNC C. ca antihipertensiv D. decongestionant nazal E. antitermic
151. Timololul este beta-adrenolitic neselectiv cunoscut ºi sub urmãtoarele denumiri comerciale:
A. coretal B. blocadren C. solgol D. noval E. timoptic
152. Oxprenololul are urmãtoarele sinonime:
A. blocadren B. noval C. coretal D. timoptic E. trasicol
100
153. Oxprenololul este un beta-blocant neselectiv utilizat în: A. anginã pectoralã B. feocromocitom C. tahicardie D. bradicardie E. tulburãri de ritm cardiac
154. Oxprenololul este un beta-blocant care nu se administreazã bolnavilor cu:
A. insuficienþã renalã B. astm bronºic C. tulburãri hepatice D. emfizem pulmonar E. insuficienþã cardiacã
155. Dupã administrare de doze mari, de 4-hidroxi-propranolol, pot apãrea reacþii adverse mani-
festate prin: A. erupþii cutanate B. astenie C. hipertensiune arterialã D. bradicardie E. hipotensiune arterialã
156. Se pare cã 4-hidroxipropranololul potenþeazã efectele farmacologice ale propranololului. Se
eliminã sub formã conjugatã cu acidul glucuronic: A. pe cale renalã B. pe cale digestivã C. prin piele D. prin bilã E. prin mucoase
157. Propranololul este un beta-adrenolitic neselectiv având spectru larg de acþiune. Este indicat în:
A. anginã pectoralã B. hipertensiunea arterialã C. hipotensiunea arterialã D. aritmii cardiace E. profilaxia migrenelor
158. Propranololul se obþine în urma reacþiei dintre:
A. 1-α-naftiloxiacetonã B. bromurã de potasiu C. brom D. propilaminã E. izopropilamina
159. Propranololul are urmãtoarele sinonime:
A. inderal B. coretal C. dociton D. timolol E. obsidan
101
160. Reacþiile adverse ale tamsulosinului se manifestã prin:
A. cefalee B. tulburãri digestive C. astenie D. hipertensiune arterialã E. hipotensiune arterialã
161. Tamsulosinul determinã creºterea fluxului urinar maxim prin reducerea tensiunii în muscu-
latura netedã din: A. vezica biliarã B. prostatã C. vezica urinarã D. stomac E. uretrã
162. Tamsulosinul are urmãtoarele sinonime:
A. trimazosin B. amsulosin C. hytrin D. omnic E. flomax
163. Terazosinul este un derivat de chinazolinã antagonist selectiv al receptorilor alfa1-adrenergici
folosit ca antihipertensiv: A. creºte rezistenþa vascularã perifericã B. scade rezistenþa vascularã perifericã C. creºte tonusul vezicii urinare D. reduce tonusul vezicii urinare E. amelioreazã dinamica vezicalã ºi simptomatologia în adenomul de prostatã
164. Reacþiile adverse produse de terazosin se manifestã prin:
A. astenie B. congestie nazalã C. hipotensiune ortostaticã D. hipertensiune arterialã E. somnolenþã
165. Doxazosinul are urmãtoarele sinonime:
A. cardura B. tamsulosin C. dozasin D. zoxon E. kamiren
166. Doxazosinul este un antagonist selectiv al receptorilor alfa1-adrenergici, care acþioneazã prin:
A. creºterea rezistenþei B. scãderea rezistenþei periferice C. creºterea tensiunii arteriale D. scãderea tensiunii arteriale E. tahicardie
102
167. Prazosinul este un derivat de chinazolinã cu acþiune antihipertensivã prin blocare alfa1-se-
lectivã. Prazosinul provoacã: A. contracþie arterialã ºi venoasã B. dilataþie arterialã ºi venoasã C. bradicardie D. tahicardie moderatã E. spasme musculare
168. Prazosinul este un derivat de chinazolinã indicat în:
A. hipertensiunea arterialã B. hipotensiunea arterialã C. insuficienþã cardiacã D. tulburãri hepatice E. tulburãri de circulaþie
169. Sinteza prazosinului foloseºte ca materie primã 3,4-dimetoxibenzaldehida ºi comportã mai
multe etape, în care rezultã urmãtorii compuºi intermediari: A. 3,4-dimetoxi-6-nitrobenzaldehida B. acid 3,4-dimetoxi-6-amino-benzoic C. amida acidului 3,4-dimetoxi-6-aminobenzoic D. imida acidului 3,4-dimetoxi-6-nitrobenzoic E. 6,7-dimetoxi-6-nitrobenzaldehida
170. Prazosinul are urmãtoarele sinonime:
A. adversuten B. hytrin C. minipress D. amsulosin E. hypovase
171. Fentolamina este un blocant alfa-adrenergic utilizat pentru:
A. prevenirea formãrii edemelor B. prevenirea HTA C. tratamentul unor afecþiuni digestive D. în tratamentul tulburãrilor circulatorii cu ischemie E. în tratamentul unor afecþiuni vasculare periferice
172. Fentolamina se obþine prin condensarea urmãtorilor compuºi:
A. N-o-hidroxianilina B. N-m-hidroxifenil-N-p-metilfenil-glicolului C. etilendiamina D. N-p-metilfenilglicolul E. dietilaminoetanol
173. Dintre efectele alfa-adrenolitice ale tolazolinei menþionãm:
A. vasoconstricþiei arteriolarã B. vasodilataþie arteriolarã C. scãderea temperaturii corpului D. hiperemie la nivelul extremitãþilor E. creºterea temperaturii cutanate
103
174. Tolazolina este bine absorbitã dupã administrare oralã:
A. este total metabolizatã B. are biotransformare redusã C. produºii de degradare rezultaþi sunt foarte activi D. se eliminã prin urinã în mare mãsurã nemetabolizatã E. se eliminã prin transpiraþie
175. Tolazolina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:
A. benzen B. toluen C. aldehida aceticã D. anhidrida aceticã E. aldehidã formicã
176. Reacþiile adverse produse de tolazolinã se manifestã prin:
A. tahicardie B. tulburãri digestive C. palpitaþii D. bradicardie E. aritmii
177. Tolazolina are urmãtoarele sinonime:
A. dibenamina B. divascol C. perifen D. pridazol E. priscol
178. Fenoxibenzamina determinã blocarea ireversibilã a receptorilor alfa-adrenergici, efectele sale
constând în: A. scãderea rezistenþei periferice B. tahicardie C. creºterea debitului cardiac D. hipotensiunea ortostaticã E. bradicardie
179. Fenoxibenzamina este capabilã sã blocheze:
A. adrenalina B. receptorii serotoninergici C. histamina D. atropina E. acetilcolina
180. Dintre efectele secundare, ale fenoxibenzaminei, mai frecvent întâlnite menþionãm:
A. miozã B. bradicardie C. tahicardie D. midriazã E. congestie nazalã
104
181. Fenoxibenzamina este utilizatã în tratamentul:
A. afecþiunilor vasculare periferice B. afecþiunilor hepatice C. insuficienþei circulatorii periferice D. afecþiunilor digestive E. degerãturilor
182. Fenoxibenzamina este indicatã în:
A. pregãtirea preoperatorie a pacienþilor cu feocromocitom B. pregãtirea postoperatorie, în general C. tratamentul postoperator al pacienþilor cu afecþiuni cardiace D. tratamentul cronic al pacienþilor cu afecþiuni digestive E. tratamentul cronic al pacienþilor cu tumori inoperabile
183. Principalele substanþe din clasa beta-haloalchilaminelor sunt:
A. tolazolina B. dibenamina C. fentolamina D. fenoxibenzamina E. prazosinul
184. Care sunt denumirile comerciale ale dietilamidei acidului lisergic?
A. metisergid B. methergin C. metilergometrina D. lisergid E. L.S.D.25
185. Lisergidul are proprietãþi psihotomimetice ºi halucinogene, producând simptome
asemãnãtoare schizofreniei: A. depersonalizare B. stãri de excitare C. depresie D. vertij E. euforie
186. Metisergida produce o serie de efecte secundare, dar toate de intensitate micã. Dintre acestea
amintim: A. somnolenþã B. dureri epigastrice C. euforie D. crampe musculare E. tulburãri psihice
187. Metisergida trebuie utilizatã numai sub supraveghere medicalã deoarece administrarea sa timp
îndelungat predispune la apariþia fibrozei: A. hepatice B. retroperitoneale C. uterine D. pleuropulmonare E. renale
105
188. Metilergometrina are urmãtoarele sinonime:
A. lisergid B. metilergonovina C. sansert D. methergin E. tolazolinã
189. Egometrina are urmãtoarele sinonime:
A. ergonovina B. ergotrat C. ergobazina D. nicerium E. ergomet
190. Acþiunea principalã a ergometrinei se manifestã printr-o stimulare a contracþiilor uterine,
ceea ce determinã utilizarea sa ca: A. ocitocic B. hemostatic uterin C. depresiv SNC D. excitant SNC E. analgezic
191. Ergometrina, alcaloid izolat din cornul de secarã, este indicatã în:
A. profilaxia adenomului de prostatã B. ca analgezic, asociat cu morfina C. profilaxia ºi controlul metroragiilor postpartum D. antiinflamator nesteroidian E. involuþie uterinã imperfectã
192. Acþiunea nicergolinei este asemãnãtoare dihidroergotoxinei, fiind indicat în:
A. insuficienþã circulatorie cerebralã ºi perifericã B. insuficienþã coronarianã C. migrenã D. infarct de miocard E. demenþã senilã
193. Nicergolina se absoarbe dupã administrare oralã ºi parenteralã. La nivelul þesuturilor, dar mai
ales în ficat, au loc procese de: A. oxidare B. hidrolizã C. halogenare D. ruperea legãturilor esterice E. demetilare
194. Reacþiile adverse produse de dehidroergotoxinã apar foarte rar sub formã de:
A. euforie B. greaþã, însoþitã de vomã C. cefalee D. crampe abdominale E. erupþii cutanate
106
195. Dihidroergotoxina este parþial metabolizatã la nivelul ficatului ºi se eliminã prin:
A. piele B. bilã C. urinã D. plãmâni E. fecale
196. Dihidroergotoxina este indicatã în:
A. tulburãri de circulaþie B. tulburãri de comportament C. arteriopatii ale membrelor inferioare D. tulburãri vasomotorii E. ischemie cerebralã
197. Dihidroergotoxina este un amestec de alcaloizi, din grupa ergotoxinei, dihidrogenaþi la C9-C10:
A. dihidroergotamina B. dihidroergometrina C. dihidroergocornina D. dihidroergocriptina E. dihidroergocristina
198. Dihidroergotoxina are urmãtoarele sinonime:
A. secatoxin B. ergoceps C. ergotract D. hidergine E. redergin
199. Dihidroergotamina are urmãtoarele sinonime:
A. dihydergot B. ergoceps C. ergotonin D. secatoxin E. tonopres
200. Nicergolina are urmãtoarele sinonime:
A. nicerium B. secatoxin C. sermion D. ergoceps E. varson
201. Dihidroergotamina este indicatã în:
A. hipotensiune ortostaticã B. migrene C. parkinsonism D. depresii E. profilaxia postoperatorie a trombozei venelor profunde ºi a emboliei pulmonare
202. Reacþiile adverse produse de dihidroergotaminã se manifestã prin:
A. greaþã, vomã B. tulburãri de circulaþie C. ameþeli
107
D. urticarie E. dureri precordiale
203. Ergotamina are urmãtoarele sinonime: A. gynergen B. cornhidral C. codergocrin D. varson E. cofedol
204. Ergotamina este indicatã în:
A. profilaxia ºi controlul metroragiilor postpartum B. crampe abdominale C. hemoragii în cazul operaþiilor cezariene D. hipotensiune ortostaticã E. metroragii grave
205. Ergotamina trebuie utilizatã timp scurt pentru a preveni apariþia intoxicaþiei cronice
(ergotism), care se manifestã prin: A. crampe abdominale B. vasodilataþie perifericã C. vasoconstricþie perifericã D. hipotensiune ortostaticã E. tulburãri nervoase
206. Ergotamina nu se foloseºte în:
A. metroragii grave B. insuficienþã renalã ºi hepaticã C. cardiopatie ischemicã D. afecþiuni vasculare periferice E. sarcinã ºi alãptare
207. Alcaloizii din cornul de secarã au structurã chimicã complexã, ei fiind derivaþ ai acizilor:
A. ergometrinei B. ergolinei C. izolisergic D. lisergidului E. lisergic
208. Alcaloizii din ergot sunt împãrþiþi în mai multe grupe, astfel:
A. ergocristinã B. ergotaminã C. ergocorninã D. ergotoxinã E. ergometrinã
209. Alcaloizii din cornul de secarã au acþiune alfa-adrenoliticã, care se manifestã prin:
A. vasoconstricþie arterialã, venoasã ºi carotidianã B. scãderea presiunii în arterele craniene ºi intracraniene C. vasodilataþie D. creºterea presiunii în arterele craniene E. tulburãri digestive
108
210. Simpatoliticele sunt acele substanþe medicamentoase care blocheazã efectele activãrii
sinapselor simpatice de la nivelul: A. musculaturii netede B. musculaturii scheletice C. miocardului D. glandelor exocrine E. ficatului
211. Neurosimpatoliticele produc efectele lor prin stabilizarea membranei neuronale sau a membra-
nelor veziculelor de stocare. Ele acþioneazã indirect prin împiedicarea eliberãrii de norepine-frinã la nivelul terminaþiilor nervoase simpatice. Neurosimpatoliticele acþioneazã prin meca-nisme diferite, astfel:
A. umplerea depozitelor de mediatori chimici din terminaþiile nervoase simpatice B. golirea (depletirea) depozitelor de mediatori chimici din terminaþiile nervoase simpatice C. stimularea biosintezei mediatorilor chimici D. inhibarea biosintezei mediatorilor chimici E. inhibarea eliberãrii de norepinefrinã din depozitele granulare
212. Efectele neurosimpatoliticelor la nivelul diferitelor aparate ºi sisteme se manifestã prin:
A. tahicardie, hipertensiune B. bradicardie, hipotensiune, vasodilataþie C. bronhoconstricþie D. hipersecreþie glandularã E. mioza
213. Rezerpina este un alcaloid extras din diferite specii de Ranwolfia (fam. Apocinaceae), care
produce: A. tahicardie B. bradicardie C. scãderea activitãþii reninei D. hipotensiune arterialã E. scãderea rezistenþei vasculare periferice
214. Rezerpina este indicatã în:
A. anxietate B. tulburãri vegetative C. tulburãri hepatice D. afecþiuni dermatologice E. hipertensiune arterialã
215. Reacþiile adverse produse de rezerpinã se manifestã prin:
A. somnolenþã, cefalee B. excitaþie SNC C. hipotermie D. tulburãri digestive E. sindrom neurologic parkinsonian
216. Administrarea prelungitã de rezerpinã produce:
A. apariþia cancerului de sân B. hipertensiune C. retenþie hidrosalinã D. tahicardie E. activarea bolii ulceroase
109
217. Guanetidina are urmãtoarele sinonime:
A. raunervil B. abapressin C. sanotensin D. octadin E. ismelin
218. Guanetidina este un derivat al guanidinei care se obþine, prin sintezã, din cicloheptanonã prin
tratare cu hidroxilamina, rezultând: A. cetoximã B. lactamã C. lactimã D. octahidroazocina E. octahidroazociniletilamina
219. Guanetidina se foloseºte numai în cazuri de hipertensiune severã, sau când pacientul nu
rãspunde la tratamentul fãcut cu alte antihipertensive. Este considerat ca medicament de rezervã pentru:
A. sindromul Raynaud B. forme severe de hipotensiune C. afecþiuni hepatice D. congestie cerebralã E. forme medii ºi severe de hipertensiune
220. Reacþiile adverse produse de guanetidinã se manifestã prin:
A. hipotensiune ortostaticã B. edeme C. bronhospasm D. astenie, disurie, fenomene depresive E. hipertensiune
221. Metildopa are urmãtoarele sinonime:
A. presinol B. farcodopa C. dopegyt D. bretylol E. aldomet
222. Metildopa, din punct de vedere chimic este:
A. 3-amino-beta-metil-tirozinã B. 3-hidroxi-alfa-metil-tirozinã C. 3-nitro-alfa-hidroxi-tirozinã D. L-3-(3,4-dihidroxifenil)-2-metilalaninã E. D-3-(3,4-diaminofenil)-2-metilalaninã
223. Metildopa se obþine prin sintezã folosind ca materie primã 3-metoxi-4-hidroxifenilacetona,
trecând prin mai multe etape în care rezultã urmãtorii intermediari: A. alfa-nitrovanililpropionitril B. alfa-hidroxivanililpropionitril C. beta-hidroxibenzilpropionitril D. alfa-aminovanililpropionitril E. alfa-acetilaminovanililpropionitril
110
224. Metildopa are structura chimicã asemãnãtoare catecolaminelor; în organism este transformatã în:
A. beta-fenildopa B. beta-etildopa C. alfa-metildopa D. beta-metiladrenalinã E. alfa-metilnoradrenalinã
225. Metildopa inhibã sistemul simpatic prin efect central. Determinã:
A. creºterea tensiunii arteriale B. scãderea tensiunii arteriale ºi a debitului cardiac C. creºterea debitului cardiac D. scãderea rezistenþei vasculare periferice E. creºterea rezistenþei vasculare periferice
226. Metildopa trebuie administrat cu prudenþã bolnavilor cu:
A. aterosclerozã cerebralã B. diabet zaharat C. tulburãri hepatice D. convulsii tetanice E. cardiopatie ischemicã
227. Printre reacþiile adverse pe care le dã metildopa amintim:
A. agranulocitozã B. hematurie C. anemie hemoliticã D. calculi biliari E. leucopenie
228. p-toluen-sulfonatul de (o-bromobenzil)-etil-dimetilamoniu are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. aldomet B. bretylol C. bretylan D. darenthin E. bretilium
229. Bretilium este un compus cuaternar de amoniu, care:
A. realizeazã concentraþii active în terminaþiile simpatice postganglionare B. acþioneazã prin stimularea eliberãrii mediatorului chimic (NE) C. acþioneazã prin împiedicarea eliberãrii mediatorului chimic (NE) din organism D. este un antiaritmic eficient E. este utilizat în tratamentul aritmiilor ventriculare grave
230. Reacþiile adverse produse de bretilium sunt:
A. hipotensiune arterialã B. hipertensiune arterialã C. tahicardie D. bradicardie E. accentueazã toxicitatea digitalicelor
231. Clonidina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:
A. 2-[(2,6-diaminofenil)-imino]-imidazolidinã B. 2-[(2,6-dinitrofenil)-imino]-imidazol C. 2,6-dicloro-N-2-imidazolidiniliden-benzenaminã
111
D. 2,6-diamino-N-2-imidazolil-benzenaminã E. 2-[(2,6-diclorofenil)-imino]-imidazolidinã
232. Clorhidratul de 2-[(2,6-diclorofenil)-imino]-imidazolidinã are urmãtoarele denumiri comerciale: A. darenthin B. haemiton C. catapres D. catapresan E. clonidina
233. Clonidina se obþine, folosind ca materie primã sulfanilamida, în mai multe etape, rezultând
urmãtorii compuºi intermediari: A. 2,6-dinitroanilina B. 2,6-diaminofeniltioureea C. 2,6-diclorofeniltioureea D. 2,6-dicloroanilina E. 2,6-diclorosulfanilamida
234. Clonidina, ca toþi agoniºtii alfa2-adrenergici care acþioneazã la nivelul sistemului nervos
central, este utilizatã ca agent antihipertensiv în formele de HTA: A. grave B. uºoare C. severe D. moderate E. secundare
235. În urma tratamentului cu clonidinã apar efectele secundare manifestate prin:
A. depresie, somnolenþã B. hipersalivaþie C. hiposalivaþie D. tahicardie E. bradicardie
236. Clorhidratul de 2-[(4-qmino-2,6-diclorofenil)-imino]-imidazolidin are urmãtoarele denumiri
comerciale: A. clonidinã B. apraclonidina C. iodipine D. catapresan E. bretylium
237. Apraclonidina este un agonist alfa2-adrenergic presinaptic, relativ slectiv, utilizat pentru pre-
venirea sau controlul creºterii presiunii intraoculare care: A. se administreazã 1-2 pic/zi soluþie oftalmicã, în glaucom B. se administreazã oral C. nu se administreazã oral sau parenteral D. utilizarea sa este de scurtã duratã E. se administreazã parenteral
238. Reacþiile adverse produse de apraclonidinã se manifestã prin:
A. edem generalizat B. edemul pleoapelor C. hipersalivaþie D. lãcrimare E. hiperemie
112
239. Compusul 4-cloro-5-(2-imidazolin-2il-amino)-6-metoxi-2-metilpirimidinã are urmãtoarele
denumiri comerciale: A. moxonidina B. cynt C. physiotens D. tenaxum E. tenex
240. Moxonidina acþioneazã la nivelul sistemului nervos central, având acþiune asemãnãtoare
clonidinei. Efectul sãu se manifestã prin reducerea activitãþii nervilor simpatici, producând: A. creºterea HTA B. diminuarea eliberãrii de noradrenalinã C. bradicardie D. diminuarea vasoconstricþiei ºi rezistenþei vasculare periferice E. scãderea HTA
241. Guanfacina, din punct de vedere chimic, este:
A. N-amino-2-(2,6-diclorofenil)-acetamida B. N-metil-2-(2,6-diclorofenil)-benzamida C. N-amidino-2-(2,6-diclorofenil)-acetamida D. N-nitro-2-(2,6-diclorofenil)-benzilamida E. N-(aminoiminometil)-2,6-dicloro-benzenacetamida
242. Clorhidratul de N-amidino-2-(2,6-diclorofenil)-acetamida are urmãtoarele denumiri:
A. guanfacina B. estulic C. tenex D. cynt E. tenaxum
243. Guanfacina este un agonist alfa2-adrenergic presinaptic selectiv, agent cu acþiune centralã care:
A. inhibã tonusul simpatic B. determinã scãderea HTA C. nu altereazã debitul cardiac D. stimuleazã tonusul simpatic E. creºte HTA
244. Guanfacina se administreazã cu precauþie în caz de:
A. tulburãri digestive B. cardiopatie ischemicã C. insuficienþã circulatorie cerebralã D. afecþiuni hepatice E. insuficienþã renalã
245. Compusul 2-[(diciclopropil-metil)-amino]-2-oxazolina are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. rilmenidina B. guanfacina C. oxaminozolina D. tenaxum E. estulic
113
246. Rilmenidina este un agonist alfa2-adrenergic presinaptic central ºi periferic foarte slab ºi agonist
selectiv al receptorilor imidazolici I1 de la nivelul centrilor vasomotori bulbari. În urma admi-nistrãrii sale produce:
A. scãderea tensiunii arteriale B. creºterea tensiunii arteriale C. scãderea rezistenþei vasculare periferice D. nu produce variaþii ale debitului cardiac E. nu afecteazã echilibrul metabolic
247. Rilmenidina nu este indicatã pentru persoanele care au:
A. insuficienþã renalã severã B. tulburãri digestive C. depresie severã D. afecþiuni dermatologice E. consumat bãuturi alcoolice
248. Reacþiile adverse produse de rilmenidinã se manifestã prin:
A. tulburãri digestive B. erupþii cutanate C. crampe musculare D. astenie, palpitaþii, obosealã E. tulburãri de comportament
114
5. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC (COLINERGIC) PARASIMPATOMIMETICE (COLINOMIMETICE, AGENÞI COLINERGICI)
Complement simplu 1. Mediatorul chimic (neurotransmiþãtorul) specific sistemului colinergic (parasimpatic) este:
A. atropina B. adrenalina C. acetilcolina D. noradrenalina E. clonidina
2. Acetilcolina, mediatorul chimic specific sistemului colinergic, exercitã douã tipuri de efecte:
muscarinice ºi nicotinice. Efectele muscarinice se datoreazã stimulãrii receptorilor colinergici de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice, acþionând pe musculatura netedã a tubului digestiv, bronhii, uretere, mimând acþiunea:
A. noradrenalinei B. adrenalinei C. efedrinei D. atropinei E. muscarinei
3. Toate efectele muscarinice produse de acetilcolinã sunt anulate de:
A. nicotinã B. atropinã C. pilocarpinã D. adrenalinã E. lobelinã
4. Efectele nicotinice ale acetilcolinei se datoreazã acþiunii sale asupra receptorilor colinergici de la
nivelul sinapselor centrale ºi apar numai la doze mari de acetilcolinã ºi numai dupã blocarea acþiunii muscarinice prin administrare de:
A. adrenalinã B. nicotinã C. lobelinã D. atropinã E. efedrinã
5. Efectele nicotinice produse de acetilcolinã nu sunt suprimate de:
A. atropinã B. efedrinã C. noradrenalinã D. epinefrinã E. muscarinã
6. Acetilcolina are întrebuinþãri limitate, ca medicament, datoritã faptului cã este repede:
A. neutralizatã B. esterificatã C. hidrolizatã D. eterificatã E. diazotatã
115
7. Clorura de 2-acetil-oxi-2-metil-etil-trimetilamoniu are urmãtoarea denumire: A. aceclidina B. urecolina C. myocholina D. carbacolina E. metacolina
8. Metacolina are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
C3H7 – COO – CH – CH2 – NCH3
CH3CH3
B.
CH3 – COO – CH – CH2 – N
CH3
CH3
CH3
CH3
⊕· Cl
C.
C2H5 – COO – CH – CH2 – N(C2H5)2
CH3
D.
CH3 – COO – CH – CH2 – N(CH3)3
C2H5
⊕· Cl
E.
CH3 – COO – CH – CH2 – N(C2H5)3
C2H5
⊕· Cl
9. Acetilcolina are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
CH3 – COO – CH – CH2 – N(CH3)3
CH3
⊕· Cl
B.
C2H5 – COO – CH – CH2 – N(C2H5)3
CH3
⊕· Cl
C.
CH3 – COO – CH – CH2 – N(CH3)3
C2H5
⊕· Cl
D. CH3 – COO – CH2CH2 – N(CH3)3
⊕· Cl
E. CH3 – COO – CH2CH2 – N(C2H5)3
⊕· Cl
10. Metacolina este esterul acetic al betametilcolinei ºi se poate obþine prin condensarea trimetil-
aminei cu: A. monocloracetona B. dicloracetona C. 1,3-dicloroacetona D. 1-hidroxi-acetona E. 1,3-dihidroxiacetona
11. Din punct de vedere farmacodinamic metacolina are efecte care predominã asupra aparatului:
A. digestiv B. respirator C. cardiovascular D. urinar E. genital
116
12. Efectele metacolinei sunt rapid ºi complet blocate de: A. neostigminã B. fizostigminã C. efedrinã D. adrenalinã E. atropinã
13. Efectele metacolinei sunt intensificate ºi prelungite de neostigminã ºi:
A. acetilcolinã B. fizostigminã C. atropinã D. adrenalinã E. norepinefrinã
14. Clorura de carbamoilcolinã are urmãtoarea denumire:
A. duvoid B. aceclidinã C. betametacolina D. carbacol E. betanecol
15. Carbacolul se obþine prin condensarea, în soluþie benzenicã, a trimetilaminei cu:
A. cloroetiluretanului B. etiluretanului C. metiluretanului D. clorometiluretanului E. diclorometiluretanului
16. Acþiunea farmacologicã a carbacoluului este asemãnãtoare:
A. metacolinei B. atropinei C. acetilcolinei D. efedrinei E. epinefrinei
17. Dacã în locul grupãrii NH2 a funþiei carbamoil se introduce un rest de hidrazinã activitatea pro-dusului:
A. este de duratã mai scurtã B. este de duratã mai lungã C. scade D. creºte E. dispare
18. Clorura de N-di(n)butil-carbamoilcolinã are însuºiri opuse acetilcolinei ºi substanþelor para-
simpatomimetice, dar are acþiune asemãnãtoare: A. metacolinei B. atropinei C. carbacolinei D. epinefrinei E. efedrinei
117
19. Clorura de carbamoil-beta-metilcolinã are urmãtoarea denumire: A. acetilcolinã B. metacolinã C. carbacolinã D. betanecol E. epinefrinã
20. Betanecolul este nu ester carbamic, având exclusiv efecte:
A. muscarinice B. atropinice C. nicotinicce D. lobelinice E. histaminice
21. Clorhidratul de aceclidinã este un medicament parasimpatomimetic utilizat în tratamentul:
A. ulcerului B. astmului bronºic C. afecþiunilor hepatice D. glaucomului E. herpesului
22. Clorhidratul de alfa-etil-beta-(1-metil-5-imidazolil-metil)-gama-butirolactonã are urmãtoarea
denumire: A. eserinã B. neostigminã C. fisostigminã D. epinefrinã E. pilocarpinã
23. Pilocarpina este un medicament parasimpatomimetic cu acþiune directã la care predominã efectele:
A. nicotinice B. muscarinice C. atropinice D. histaminice E. acetilcolinice
24. Nicotina este un alcaloid, având urmãtoarea structurã chimicã:
A.
N
CH3NH
B.
NH
N
CH3
C.
N CH3
D.
NN CH3
118
E.
NN C2H5
25. Compusul 1-metil-2-(benzoilmetil)-6-(gama-fenil-beta-hidroxietil)-piperidinã are urmãtoarea
denumire: A. lobelinã B. nicotinã C. muscarinã D. acetilcolinã E. atropinã
26. Lobelina este un parasimpatomimetic cu acþiune asemãnãtoare:
A. efedrinei B. adrenalinei C. muscarinei D. atropinei E. nicotinei
27. Lobelina are acþiune parasimpatomimeticã, fiind indicatã în insuficienþã respiratorie acutã în
cazurile de asfixie la nou-nãscuþi, dar datoritã acþiunii depresive este contraindicatã la persoanele cu afecþiuni:
A. alergice B. respiratorii C. renale D. hepatice E. cardiace
28. Sparteina este un alcaloid obþinut prin extracþie din planta Sarothamus scoparium, având la
bazã nucleul: A. chinuclidinic B. chinolizidinic C. chinolinic D. izochinolinic E. chinoxalinic
29. Sparteina este un alcaloid, având la bazã nucleul lupinanic, conform structurii chimice de mai
jos:
A.
N
B.
N
N
C.
NN
119
D.
N
E.
NN 30. Clorhidratul de 2-(piperidino-metil)-ciclohexanonã are urmãtoarea denumire:
A. pimeclon B. sparteinã C. lobelinã D. atropinã E. acetilcolinã
31. Fizostigmina este un alcaloid izolat din seminþele mature, uscate, ale plantei Physostigma vene-
nosum, având urmãtoarea structurã chimicã:
A.
NN
H3C – HN – OOC
CH3 CH3
CH3
B.
NN
NH2
CH3 CH3
CH3
C.
NH
NH
HOOC CH3
D.
NN
O2N
CH3 CH3
CH3
E.
NN
HOOC
CH3 CH3
CH3 32. Fizostigmina este un alcaloid cu nucleu:
A. pirimidinic B. pirolidinic C. pirolic D. indolic E. pirazinic
120
33. Fizostigmina este o substanþã foarte sensibilã la luminã, cãldurã, umezealã, colorându-se de la roz pânã la brun datoritã formãrii:
A. rubanului B. eserolinei C. fizostigmolului D. rubeinei E. rubreserinei
34. În urma descompunerii fizostigminei datoritã unei conservãri defectuoase rezultã eserolina, cu-
noscutã ºi sub denumirea de: A. distigminã B. fizostigmol C. eserol D. neostigminã E. demecariu
35. Prin tratare cu o soluþie diluatã de hidroxizi alcalini, fizostigmina hidrolizeazã cu formare de
metilaminã, dioxid de carbon ºi: A. ruban B. eserol C. eserolinã D. fizostigmol E. neostigminã
36. Eserolina este un compus bazic cu funcþie fenolicã, care prin pirolizã trece în:
A. 5-hidroxi-1,3-dimetil-indol B. 5-metoxi-1,3-dietil-indol C. 5-nitro-1,3-dihidroxi-indol D. 5-acetil-1,3-dimetil-indol E. 5-acetoxi-1,3-dimetoxi-indol
37. Fizostigmina este un inhibitor competitiv al:
A. butirilcolinesterazei B. pseudocolinesterazei C. colinesterazei D. acetilcolinesterazei E. acetilcolinei
38. Esterul dicarbamic al 3-hidroxi-fenil-trimetilamoniu (bromhidrat) are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. eserolina B. piridostigmina C. carbacol D. fizostigmina E. neostigmina
39. Neostigmina este un parasimpatomimetic cu acþiune:
A. indirectã B. directã C. anticolinesterazicã D. de duratã lungã E. beta-adrenoliticã
121
40. Cea mai importantã utilizare a neostigminei este în: A. ulcer gastric B. ulcer duodenal C. miastenia gravis D. alergii E. antiinflamator
41. Bromura de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-dimetilcarbamatul are urmãtoarea denumire:
A. piridostigmina B. fizostigmina C. neostigmina D. acetilcolina E. carbacolina
42. Piridostigmina se obþine din clorura de dimetilcarbamil prin condensare cu:
A. beta-aminopiridinã B. beta-etilpiridinã C. metil-piridinã D. beta-hidroxipiridinã E. beta-nitropiridinã
43. Piridostigmina are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
N
CH3
COO – N(CH3)2
B.
COO – N(C2H5)2
C.
N
COO – N(C2H5)2
C2H5
⊕· Cl
D.
CH3
COO – N(C2H5)2
E.
N
OCO – N(CH3)2
CH3
⊕· Br
44. Piridostigmina, se pare cã acþioneazã în acelaºi mod ca ºi neostigmina, inactivând:
A. acetilcolinesteraza B. pseudocolinesteraza C. butirilcolinesteraza D. colinesteraza E. kinaza
122
45. Bromhidratul de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-hexametilen bis-(N-metil-carbamat) are urmãtoarea denumire:
A. piridostigmina B. fizostigmina C. distigmina D. neostigmina E. eserolina
46. Demecariul are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
N(CH3)3
O – CO – N – CH2 – (CH2)8 – CH2 – N – COO
CH3CH3
N(CH3)3
n
⊕
· 2Br
⊕
B.
N(C2H5)3
OOC – N – (CH2)10 – N – COO
CH3CH3
N(C2H5)3
n
⊕
· 2Cl
⊕
C.
N(CH3)3
OOC – N – (CH2)10 – N – COOCH3
N(CH3)3
CH3 n
⊕
· 2Cl
⊕
H H
D.
N(C2H5)3
OOC – NH – (CH2)10 – NH – COOC2H5
N(C2H5)3
C2H5 n
⊕
· 2Br
⊕
E.
N(C3H7)3
OOC – N – CH2 – (CH2)8 – CH2 – N – COO
N(C3H7)3
n
CH3 CH3
⊕
· 2Br
⊕
123
47. Eficacitatea demecariului este comparabilã cu a celorlalte medicamente inhibitoare anticolinesterazice, fiind întrebuinþat în tratamentul:
A. ulcerului duodenal B. afecþiunilor hepatice C. ulcerului gastric D. glaucomului E. afecþiunilor renale
48. În caz de supradozare cu demecariu se foloseºte ca antidot:
A. colina B. piridostigmina C. metacolina D. acetilcolina E. atropina
49. Diclorhidratul de [oxalil-bis-(iminoetilen)-bis-(o-clorobenzil)-dietilamoniu] are urmãtoarea de-
numire: A. piridostigmina B. ambenonium C. demecariul D. fizostigmina E. metacolina
50. Ambenoniul acþioneazã prin suprimarea efectului acetilcolinesterazei, durata de acþiune este
lungã, iar efectele secundare sunt reduse. Este utilizat în tratamentul: A. ulcerului duodenal B. ulceraþiile pielii C. miasteniei gravis D. afecþiunilor hepatice E. ulcerului gastric
51. Clorhidratul de etil-(m-hidroxifenil)-dimetilamoniu are urmãtoarea denumire:
A. ambenoniu B. edrofoniu C. isoflurofat D. demecariul E. metacolina
52. Edrofoniul se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre 3-dimetilaminofenol cu:
A. iodura de metil B. sulfat de dimetil C. iodura de etil D. bromurã de metil E. sulfat de izopropil
53. Edrofoniul are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
OH N(CH3)2
C2H5
n
⊕ · Cl
124
B. CH3 N(CH3)2
C2H5
n
⊕
· Cl
C.
NH2 N(CH3)3
n
⊕
· Cl
D.
N
N(CH3)3
n
⊕
· Cl
E.
N
OH N(CH3)3
n
⊕· Cl
54. Edrofoniul este un anticolinesterazic activ, având acþiune predominantã asupra musculaturii
striate. Este utilizat ca agent potenþial de diagnostic în: A. afecþiuni renale B. afecþiuni hepatice C. ulcere D. miastenia gravis E. oftalmologie
55. Diisopropil fluorofosfatul are urmãtoarea denumire comercialã:
A. fizostigmina B. piridostigmina C. demecariu D. edrofoniu E. isoflurofat
56. Isoflurofatul are urmãtoarea structurã chimicã:
A. PCH3
CH3 F
O
B.
P
(i)H7C3O
(i)H7C3O F
O
C.
P
H5C2
H5C2 F
O
D.
P
H9C4
H9C4 F
O
E.
P
H5C2
CH3 F
O
125
57. Isoflurofatul inhibã ireversibil colinesteraza, acþiunea sa putând sã dureze câteva zile, sau sãptãmâni. A fost utilizat în tratamentul:
A. ulcerului duodenal B. miasteniei gravis C. glaucomului D. ulcerului gastric E. afecþiunilor hepatice
58. Ecotiofatul este un inhibitor ireversibil al colinesterazei, fiind utilizat ca agent anticolinesterazic
cu acþiune de lungã duratã folosit în tratamentul: A. glaucomului B. miasteniei gravis C. ulcerului gastric D. afecþiunilor hepatice E. antistaminic
59. Hexaetiltetrafosfatul ºi tetraetilpirofosfatul prezintã acþiune anticolinesterazicã, fiind utilizat ca:
A. protector al pielii B. adjuvant în tratamentul unor afecþiuni hepatice C. antidoturi în intoxicaþii cu atropinã D. insecticide E. agenþi antibacterieni
60. Esterul dietilic al acidului [(dimetoxi-fosfinotioil)-tio]-succinic are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. insoflurofat B. ecotiofat C. tetraetilpirofosfat D. hexaetiltetrafosfat E. malation
61. Structura chimicã a malationului este:
A.
O = PS
S – CH – COOC2H5
CH2 – COOC2H5
B.
PS
S – CH – COOC2H5
CH2 – COOC2H5
H3CO
H3CO
C.
PS
S – CH – COOCH3
CH2 – COOCH3
HO
HO
D.
PS
S – CH – COOCH3
CH2 – COOCH3
HO
HO
E.
PS
S – CH – COOC3H7
CH2 – COOC3H7
NH2
NH2
126
62. Denumirea comercialã a compusului: O,O-dietil-O-p-nitro-fenil-fosforotiolat este: A. pralidoxima B. malation C. paration D. ecotiofat E. tetraetilpirofosfat
63. Parationul este un inhibitor slab al colinesterazei; acesta, în þesuturile insectelor, este transfor-
mat într-un inhibitor mult mai puternic al colinesterazei numit: A. paraoxon B. malation C. pralidoxima D. ecotiofat E. obidoxima
64. Clorhidratul de 2-formil-1-metil-piridiniu-oximã are urmãtoarea denumire:
A. ecotiofat B. malation C. paraoxon D. pralidoxima E. tetraetilpirofosfat
65. Pralidoxima este o sare cuaternarã de amoniu folositã ca antidot în otrãviri cu paration. De ase-
menea, are efect antagonist pentru anumiþi carbamaþi, dintre care amintim: A. ecotiofat B. metacolina C. pilocarpina D. acetilcolina E. neostigmina
66. Diclorhiddratul de 1,1’-(oxidimetilen)-bis-[4-formilpiridiniu]-dioximã are urmãtoarea denumire:
A. pralidoxima B. obidoxima C. ecotiofat D. metacolina E. acetilcolina
67. Esterul acidului bis-(1-metiletil)-fosforofluoridic are urmãtoarea denumire comercialã:
A. pralidoxima B. obidoxima C. fluostigmina D. fizostigmina E. malation
68. Fluostigmina este un agent colinergic utilizat în oftalmologie, având aceeaºi acþiune ca ºi:
A. ecotiofatul B. malationul C. obidoxima D. fluostigmina E. paration
127
69. Pralidoxima are efect antagonist pentru anumiþi carbamaþi ºi este folositã ca antidot în otrãviri cu:
A. fluostigmina B. ecotiofat C. obidoxima D. paration E. malation
70. Primul inhibitor al colinesterazei utilizat în tratamentul maladiei Alzheimer a fost:
A. ecotiofatul B. pralidoxima C. piridostigmina D. edrofoniu E. tacrina
128
5. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC (COLINERGIC) PARASIMPATOMIMETICE (COLINOMIMETICE, AGENÞI COLINERGICI)
Complement multiplu 71. Obidoxima este un reactivator de colinesterazã indicat în intoxicaþii cu insecticide din grupa
compuºilor organofosforici (Paration). Are efecte: A. simpatomimetice B. muscarinice C. simpatolitice D. nicotinice E. ganglioplegice
72. Fluostigmina are urmãtoarele sinonime:
A. dyflos B. toxogoni C. diflupyl D. diflurphate E. floropryl
73. Fluostigmina, din punct de vedere chimic, este:
A. diisobutil-fosforofluoridat B. diisopropil-fosforofluoridat C. esterul acidului 1-metil-etil-fosforic D. esterul acidului 1-metilpropil-fosforofluoridic E. esterul acidului bis-(1-metiletil)-fosforofluoridic
74. Denumirea chimicã a diclorhidratului de 1,1’-(oxidimetilen)-bis-[4-formilpiridiniu]-dioximã
are urmãtoarea denumire comercialã: A. obidoxima B. dyflos C. isofluorphate D. protopam E. toxogonin
75. Obidoxima este un reactivator de colinesterazã, având efecte:
A. muscarinice, antagonizate de noradrenalinã B. muscarinice, antagonizate de atropinã C. nicotinice, antagonizate de fizostigminã D. muscarinice, antagonizate de adrenalinã ºi magneziu E. nicotinice, antagonizate de atropinã ºi magneziu
76. Efectele secundare produse de obidoximã se manifestã prin:
A. senzaþie de frig B. slãbiciune muscularã C. tulburãri de vedere, ameþeli D. tensiune la nivelul capului E. senzaþie de cãldurã
129
77. Pralidoxima, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de: A. 2-formil-1-metil-piridiniu-oximã B. 2-butil-1-metil-piridiniu-oximã C. 2- piperidin-aldoximã-etil D. 2- piperazin-aldoximã-etil E. 2- piridin-aldoximã-metil
78. Parationul este un inhibitor slab al colinesterazei. Este metabolizat în microzomii hepatici cu
formare de: A. p-hidroxifenol B. p-aminofenol C. p-nitrofenol D. dimetilfosfat E. dietilfosfat
79. Esterul dietilic al acidului [(dimetoxifosfinotioil)-tio]-butanoic are urmãtoarele denumiri co-
merciale: A. pralidoxima B. paration C. malation D. prioderm E. obidoxima
80. Hexaetiltetrafosfatul ºi tetraetilpirofosfatul prezintã acþiune anticolinesterazicã, fiind utilizaþi
ca insecticide. Fructele ºi legumele sunt stropite cu amestecul celor doi compuºi. Manipularea lor trebuie fãcutã astfel încât persoanele care le manipuleazã nu trebuie sã:
A. inhaleze vaporii acestor compuºi B. utilizeze aceste substanþe C. le utilizeze ca medicamente D. nu vinã în contact cu ochii sau pielea E. le foloseascã în sinteza altor compuºi
81. Ecotiofatul are urmãtoarele sinonime:
A. echotiophat B. prioderrm C. phospholine D. paration E. obidoxima
82. Ecotiofatul este un inhibitor ireversibil al colinesterazei, fiind utilizat ca agent:
A. colinesterazic B. anticolinesterazic C. acþiune de lungã duratã D. acþiune de scurtã duratã E. folosit în tratamentul glaucomului
83. Efectele secundare muscarinice ale ecotiofatului se manifestã prin:
A. tahicardie B. bradicardie C. bronhospasm D. cataractã specificã E. colici abdominale
130
84. Ecotiofatul este contraindicat în: A. astm bronºic B. tahicardie C. ulcer duodenal D. bradicardie E. tulburãri digestive
85. Edrofoniul are urmãtoarele sinonime:
A. enlon B. isoflurat C. reversol D. pralidoxima E. tensilon
86. Edrofoniul se obþine în urma reacþiei dintre:
A. 3-dimetilaminofenol B. 3-dietilnitrofenol C. iodurã de etil D. iodurã de butil E. oxid de argint ºi acid clorhidric
87. Edrofoniul este un anticolinesterazic activ, având acþiune:
A. asupra musculaturii netede B. asupra musculaturii striate C. de duratã medie D. de lungã duratã E. de scurtã duratã
88. Mecanismul de acþiune al edrofoniului este complex:
A. indirect, pseudocolinesterazic B. direct, colinesterazic C. indirect, anticolinesterazic D. indirect, musculotrop E. direct, musculotrop
89. Ambenonium are urmãtoarele sinonime:
A. malation B. obidoxima C. mysuran D. prioderm E. mytelase
90. Clorura de ambenoniu acþioneazã prin suprimarea efectului anticolinesterazei:
A. durata de acþiune este lungã B. durata de acþiune este medie C. efectele secundare sunt mai reduse D. efectele secundare sunt pronunþate E. durata de acþiune este scurtã
91. Eficacitatea ºi toxicitatea produse de demecariu sunt comparabile cu celelalte medicamente in-
hibitoare anticolinesterazice: A. produce miozã de duratã mai mare B. produce midriazã de scurtã duratã C. este întrebuinþat în glaucom cu unghi descchis D. este utilizat în afecþiuni hepatice E. se foloseºte ºi în tratamentul glaucomului cronic
131
92. Distigmine bromid are urmãtoarele sinonime: A. obidoxima B. mysuran C. distigmina D. ubretid E. prioderm
93. Bromura de distigminã este un anticolinesterazic reversibil care:
A. stimuleazã peristaltismul tubului digestiv B. creºte tonusul muºchilor striaþi C. este indicat în atonie intestinalã postoperatorie D. este folosit în miastenia gravis E. este folosit în afecþiuni cardiace
94. Distigmina este contraindicatã în:
A. tulburãri de circulaþie perifericã B. insuficienþã cardiacã C. bradicardie D. tahicardie E. vagotonie severã
95. Efectele bromurii de distigminã sunt antagonizate de:
A. neuroleptice B. pilocarpinã C. antihistaminice H1 D. fizostigminã E. anticolinergice
96. Efectele adverse ale distigminei apar numai în caz de supradozare, ºi se manifestã prin:
A. efecte muscarinice (greaþã, vomã, miozã) B. contracþii tetanice C. erupþii cutanate D. efecte nicotinice (spasme musculare, dificultãþi de deglutiþie) E. tremor general
97. Piridostigmina are urmãtoarele sinonime:
A. neostigminã B. mestinon C. fizostigminã D. kalimin E. mytelase
98. Piridostigmina, din punct de vedere chimic, este:
A. bromurã de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-dimetilcarbamat B. bromurã de 3-metoxi-1-hidroxipiridiniu-carbamat C. bromurã de 3-(dimetilcarbamoiloxi)-1-metilpiridiniu D. 3-[[(dietil-amino)-carboxi]-il]-1-metilpiridiniu bromid E. 3-[[(dimetil-amino)-carbonil]-oxi]-1-metil-piridiniu bromid
99. Piridostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. clorura de dicarbamil B. beta-hidroxipiridinã C. bromura de metil D. clorurã de carbonil E. beta-metilpiridinã
132
100. Piridostigmina are efecte predominante la nivelul: A. musculaturii netede B. musculaturii scheletice C. aparatului genito-urinar D. tubului digestiv E. inimii
101. Piridostigmina este un anticolinesterazic utilizat în tratamentul:
A. miasteniei gravis B. atoniei intestinale C. constipaþiei atone D. tahicardiei paroxistice E. bradicardiei
102. Metilsulfonatul de neostigminã este utilizat:
A. ca antiaritmic în tratamentul tahicardiei supraventriculare B. ca antialergic C. în diagnosticul ºi tratamentul miasteniei gravis D. preoperator ca tonic al vezicii urinare E. postoperator ca tonic al vezicii urinare
103. Neostigmina are urmãtoarele sinonime:
A. miostin B. piridostigmina C. mestinon D. prostigmin E. neoeserina
104. Neostigmina, din punct de vedere chimic, este:
A. 3-[[(dietilamino)-carbamoil]-oxi]-trietilbenzoaminium B. 3-[[(dimetilamino)-carbonil]-oxi]-N,N,N-trimetilbenzenaminium C. (m-aminofenil)-trietilamoniu-bromid D. (m-hidroxifenil)-trimetilamoniu-bromid-dimetilcarbamat E. esterul dicarbamic al 3-hidroxi-fenil-trimetilamoniu
105. Neostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. clorura de dimetilcarbamil B. 3-dimetilaminofenol C. bromura de metil D. bromura de propil E. dietilaminobenzil
106. Neostigmina este un parasimpatomimetic cu acþiune directã, moderat reversibil formând un
complex cu acetilcolinesteraza. Acest complex inhibã activitatea enzimei de a hidroliza acetilcolina, determinând acumulare de acetilcolinã endogenã cu apariþia de efecte: A. simpatolitice B. simpatomimetice C. muscarinice D. parasimpatolitice E. nicotinice
133
107. Efectele de tip muscarinic produse de neostigminã sunt predominante la nivelul tubului digestiv ºi vezicii urinare:
A. stimuleazã musculatura netedã B. inhibã musculatura netedã C. scade presiunea arterialã D. produce bradicardie E. produce tahicardie
108. Efectele de tip nicotinic produse de neostigminã se manifestã la nivelul musculaturii striate:
A. stimuleazã ºi musculatura netedã B. la doze mari are acþiune inhibitoare asupra ganglionilor vegetativi C. produce tahicardie D. la doze mici are acþiune de stimulare asupra ganglionilor vegetativi E. produce bradicardie
109. Neostigmina este indicatã ºi în:
A. afecþiuni hepatice B. atonie intestinalã postoperatorie C. incontinenþã urinarã D. retenþie urinarã postoperatorie E. glaucom cronic simplu ºi secundar
110. Reacþiile adverse produse de neostigminã se manifestã prin:
A. relaxare muscularã B. colaps C. spasme ale musculaturii striate D. miozã E. crampe abdominale
111. Neostigmina este contraindicatã în:
A. astm bronºic B. ulcer gastric C. ulcere corneene D. keratitã E. glaucom
112. Fiziostigmina este indicatã în:
A. astm bronºic B. ulcer gastric C. ulcere corneene D. keratitã E. glaucom
113. Fiziostigmina se mai întrebuinþeazã ºi:
A. în sindroamele parkinsoniene B. în sindromul anticolinergic central din postanestezie C. în tratamentul unor afecþiuni digestive D. ca antidot în supradozarea medicamentelor anticolinergice E. în intoxicaþii cu barbiturice
134
114. Dozele mari de fizostigmina au acþiune paralizantã asupra musculaturii striate; toxicitatea sa se manifestã ºi prin:
A. tahicardie B. dispnee C. vomã D. dureri abdominale E. tremurãturi ale membrelor
115. Fiziostigmina, la doze mari, produce efecte secundare manifestate prin:
A. efecte centrale stimulatoare B. excitarea centrilor corticali motori, urmatã de deprimare C. efecte centrale inhibitoare D. efecte somatice stimulatoare E. paralizia musculaturii striate
116. Sinteza fizostigminei se poate realiza folosind urmãtoarele substanþe:
A. etoxitriptofan B. etoxitriptamina C. N-metilfenetidina D. izocianat de propil E. izocianat de metil
117. Fizostigmina prezintã urmãtoarele tipuri de efecte:
A. muscarinice B. la nivelul ochiului C. nicotinice inhibitoare somatice D. nicotinice stimulatoare somatice (contracþia muºchilor striaþi) E. nicotinice stimulatoare centrale (tahipnee)
118. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: 1,2,3,3a-beta-8a-beta-hexahidro-1,3a,8-tri-
metilpirolo[2,3b]indol-5il-metil-carbamat? A. piridostigmina B. neostigmina C. eserina D. eserolina E. fizostigmina
119. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: 2-(piperidino-metil)-ciclohexanonã?
A. spiramicinã B. spiractine C. karion D. fizostigminã E. pimeclon
120. Pimeclonul are efecte de tip micotinic, mai intense decât ale lobelinei, dar de duratã mai lungã.
Este utilizat ca: A. analeptic cardiac B. analeptic respirator C. antidot în intoxicaþii cu narcotice D. antidot în cazuri de supradozare cu hipnotice E. analgezic în dureri acute
135
121. Parasimpatomimeticele cu acþiune indirectã se mai numesc: A. colinolitice B. colinomimetice C. adrenolitice D. anticolinesterazice E. adrenomimetice
122. Colinomimeticele cu acþiune indirectã se împart în:
A. alfa-blocante B. beta-blocante C. reversibile D. beta-adrenolitice E. ireversibile
123. Dintre colinomimeticele cu acþiune indirectã reversibile amintim:
A. epinefrina B. edrofoniu C. piridostigmina D. neostigmina E. fizostigmina
124. Dintre colinomimeticele cu acþiune indirectã ireversibile fac parte:
A. alcaloizi B. medicamente C. steroizi D. insecticide E. agenþi organofosforici
125. Colinesterazele sunt enzime care hidrolizeazã acetilcolina, rezultând colinã ºi acid acetic. Existã
douã tipuri de colinesteraze: A. colinesteraza adevãratã (butirilcolinesteraza) B. colinesteraza adevãratã de tip „e“ (acetilcolinesteraza) C. pseudocolinesteraza (acetilcolinesteraza) D. pseudocolinesteraza nespecificã, pseudocolinesteraza de tip „s“ (butirilcolinesteraza) E. anticolinesteraza (butirilcolinesteraza)
126. Degradarea acetilcolinei de cãtre acetilcolinesterazã are loc în trei etape:
A. formarea unui complex enzimã-substrat B. hidroliza complexului enzimã-substrat C. formarea unui intermediar acetil-enzimã D. polimerizarea intermediarului, acetil-enzimã E. hidroliza intermediarului acetil-enzimã, regenerând enzima ºi acid accetic
127. Care sunt denumirile comerciale ale compusului 1,2,3,3a-beta-8a-beta-hexahidro-1,3a,8-tri-
metilpirolo[2,3b]indol-5il-metilcarbamat? A. adrenalina B. norepinefrina C. fizostigmina D. efedrina E. eserina
136
128. Fizostigmina este un alcaloid sensibil la luminã, cãldurã, umezealã cu formare de: A. eserolinã B. colinã C. acetilcolinã D. pilocarpinã E. rubreserinã
129. Prin tratare cu soluþie diluatã de hidroxizi alcalini, fizostigmina hidrolizeazã, rezultând:
A. dioxid de carbon B. metilaminã C. triptofan D. fizostigmol E. aceclidinã
130. Fizostigmina prezintã urmãtoarele tipuri de efecte:
A. muscarinice (contracþia muºchilor striaþi) B. muscarinice (la nivelul ochiului) C. nicotinice stimulatoare somatice (la nivelul ochiului) D. nicotinice stimulatoare somatice (contracþia muºchilor striaþi) E. centrale (tahipnee)
131. La doze mari de fizostigminã apar efecte secundare manifestate prin efecte:
A. centrale stimulatoare (excitarea centrilor corticali motori) B. centrale inhibitoare C. somatice stimulatoare D. somatice inhibitoare E. paralizia musculaturii striate
132. Fizostigmina este indicatã în:
A. ulcer peptic B. ulcere corneene C. keratitã D. dermatite E. glaucom
133. Cercetãrile efectuate cu privire la structura molecularã a fizostigminei au condus la sinteza unor
medicamente mai active ºi mai puþin toxice. Dintre acestea menþionãm: A. neostigmina B. piridostigmmina C. edrofoniul D. ambenoniu E. clavitonul
134. Neostigmina are urmãtoarele sinonime:
A. miostin B. fizostigminã C. prostigmin D. eserolinã E. neoeserina
137
135. Neostigmina, din punct de vedere chimic, este: A. 3-[[(dimetilamino)-carbonil]-oxi]-N,N,N-trimetil-benzenaminiu (bromhidrat) B. (m-aminofenil)-trimetilamoniu-bromid-dicarbamat C. (m-hidroxifenil)-trimetilamoniu-bromid-dicarbamat D. (m-hidroxifenil)-trietilamoniu-bromid-monocarbamat E. esterul dicarbamic al 3-hidroxi-fenil-trimetilamoniu (bromhidrat)
136. Neostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. clorurã de dimetilcarbamil B. 3-hidroxifenil-dimetilaminã C. 3-aminofenil-metilaminã D. bromurã de metil E. bromurã de izopropil
137. Efectele de tip muscarinic produse de neostigminã sunt predominante la nivelul tubului digestiv
ºi vezicii urinare: A. stimuleazã musculatura striatã B. stimuleazã musculatura netedã C. produce tahicardie D. scade presiunea arterialã E. produce bradicarie
138. Reacþiile adverse produse de neostigminã se manifestã prin:
A. crampe abdominale B. midriazã C. spasme ale musculaturii striate D. miozã E. spasme ale musculaturii netede
139. Neostigmina este contraindicatã în:
A. astm bronºic B. infarct de miocard C. ileus mecanic D. ulcer gastroduodenal E. boala Parkinson
140. Metilsulfatul de neostigminã este utilizat:
A. preoperator, ca tonic al vezicii urinare B. postoperator, ca tonic al vezicii urinare C. în miastenia gravis D. antiaritmic E. în atonie intestinalã
141. Piridostigmina are urmãtoarele sinonime:
A. eserolina B. mestinon C. kalimin D. mysuran E. tosmilen
142. Piridostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. clorura de dietilcarbamil B. clorura de dimetilcarbamil C. beta aminopiridinã D. beta-hidroxipiridinã E. bromura de metil
138
143. Piridostigmina are efecte predominante la nivelul: A. musculaturii scheletice B. tubului digestiv C. inimii D. aparatului genital E. pielii
144. Piridostigmina este utilizatã în tratamentul:
A. bradicardie B. tahicardie paroxisticã C. atoniei intestinale D. miasteniei gravis E. constipaþie atonã
145. Bromhidratul de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-hexametilen-bis-(N-metil-carbamat) are urmãtoa-
rele denumiri: A. distigmina B. ubretid C. kalimin D. mysuran E. tosmilen
146. Bromura de distigminã este un anticolinesterazic reversibil, având aceleaºi efecte ca ºi fizo-
stigmina însã: A. efectul este mai lent B. durata de acþiune este de 10 ore C. durata de acþiune mai lungã (24 ore) D. efectul este rapid E. durata de acþiune este de 3 ore
147. Bromura de distigminã este indicatã în:
A. atonie intestinalã postoperatorie B. contracþia musculaturii netede C. atonie, postoperatorie a vezicii urinare D. incontinenþã urinarã E. tulburare neurogenã a micþiunii
148. Bromura de distigminã este contraindicatã persoanelor care prezintã:
A. hipertensiune B. hipotensiune C. bradicardie D. insuficienþã cardiacã E. astm bronºic
149. Efectele bromurii de distigminã sunt antagonizate de:
A. neuroleptice B. analgezice C. antihistaminice H1 D. hipnotice E. anticolinergice
139
150. Efectele adverse ale bromurii de distigminã apar numai în caz de supradozare ºi se manifestã prin:
A. tahicardie B. greaþã, vomã C. midriazã D. bradicardie E. miozã
151. Efectele adverse nicotinice ale bromurii de distigminã se manifestã prin:
A. vasodilataþie perifericã B. spasme musculare C. dificultãþi în deglutiþie D. astenie muscularã E. contracþie muscularã
152. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: m-(hidroxifenil)-trimetilamoniu-bromid-
decametilen (metilcarbamat)? A. demecariul B. mysuran C. humorsol D. ambenonium E. tosmilen
153. Demecariul este un anticolinesterazic cu acþiune reversibilã care:
A. se întrebuinþeazã sub formã de colire B. produce miozã de lungã duratã C. produce midriazã de lungã duratã D. este folosit în tratamentul glaucomului E. nu se administreazã bolnavilor cu glaucom congestiv acut
154. Care sunt denumirile comerciale ale clorhidratului de [oxalil-bis-(imino-etilen)-bis-(o-cloro-
benzil)-dietilamoniu]? A. ubretid B. tesmilen C. mytelase D. mysuran E. ambenonium
155. Ambenoniul acþioneazã prin suprimarea efectului acetilcolinesterazei, dar:
A. durata de acþiune este scurtã B. durata de acþiune este lungã C. efectele secundare sunt pronunþate D. efectele secundare sunt mai reduse E. este bronhoconstrictor
156. Denumirea comercialã a clorhidratului de etil-(m-hidroxifenil)-dimetilamoniu este:
A. tensilon B. reversol C. enlon D. edrofoniu E. ambenoniu
140
157. Edrofoniu se obþine în urma reacþiei dintre urmãtoarele substanþe: A. 3-dihidroxiaminofenol B. 3-dimetilaminofenol C. iodura de propil D. iodura de etil E. oxid de argint ºi acid clorhidric
158. Mecanismul de acþiune al clorurii de edrofoniu este complex:
A. indirect, musculotrop B. indirect, anticolinesterazic C. direct, anticolinesterazic D. direct, musculotrop E. prin blocare beta-adrenergicã
159. Diisopropilfluorofosfatul are urmãtoarele denumiri:
A. enlon B. isoflurofat C. reversol D. floropryl E. tensilon
160. Dintre anticolinergicele cu acþiune ireversibilã sunt compuºii organofosforici ca:
A. paration B. enlon C. pirofosforamida D. reversol E. paraoxon
161. S-esterul-(2-mercaptoetil)-trimetilamoniu cu o,o-dietilfosforo-tionat are urmãtoarele denumiri:
A. ecotiofat B. paration C. phospholine D. reversol E. paraoxon
162. Efectele secundare muscarinice produse de ecotiofat se manifestã prin:
A. dermatite B. cataractã C. bronhospasm D. bradicardie E. colici abdominale
163. Esterul dietilic al acidului [(dimetoxi-fosfinotioil)-tio]-succinic are urmãtoarele denumiri co-
merciale: A. malation B. ecotiofat C. floropryl D. isofluorofat E. prioderm
164. Ecotiofatul este contraindicat în:
A. astm bronºic B. antiinflamator C. ulcer duodenal D. bradicardie E. tulburãri spastice digestive
141
165. Ecotiofatul este un inhibitor ireversibil al colinesterazei, fiind utilizat ca agent anticolinesterazic: A. cu acþiune de lungã duratã B. cu acþiune de scurtã duratã C. este folosit în tratamentul glaucomului D. este folosit în ORL E. are acþiune beta-adrenergicã
166. Diclorhidratul de 1,1’-(oxidimetilen)-bis-[4’-formil-piridiniu]-dioximã are urmãtoarele denu-
miri: A. malation B. obidoxima C. ecotiofat D. prioderm E. toxogonin
167. Obidoxima este un reactivator de colinesterazã care are douã tipuri de efecte:
A. muscarinice, antigonizate de adrenalinã B. muscarinice, antigonizate de atropinã C. nicotinice, antigonizate de efedrinã D. nicotinice, antigonizate de atropinã ºi magneziu E. beta-blocante adrenergice
168. Esterul acidului bis-(1-metiletil)-fosforofluoridic are urmãtoarele denumiri:
A. malation B. fluostigmina C. diflupyl D. dyflos E. floropryl
169. Efectele secundare produse de obidoximã se manifestã prin:
A. erupþii cutanate B. parestezii, hipotensiune C. tulburãri de vedere, cefalee D. ameþeli, somnolenþã E. senzaþie de cãldurã
170. Clorhidratul de 2-formil-1-metil-piridiniu-oximã are urmãtoarele denumiri:
A. fluostigmina B. diflupyl C. pralidoxima D. dyflos E. protopam
142
6. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)
Parasimpatolitice neurotrope
Complement simplu
1. Tropanul este format din doi heterocicli condensaþi, un nucleu pirolidinic ºi altul piperidinic
având un atom de azot comun ºi substituit, de aceea tropanul este considerat a fi o: A. aminã secundarã B. sare cuaternarã de amoniu C. aminã terþiarã D. amidã E. aminã primarã
2. Dintre derivaþii funcþionali ai tropanului cel mai important este:
A. acidul tropic B. tropanolul C. tropanona D. acidul tropinic E. tropanolul ºi tropanona
3. Majoritatea compuºilor obþinuþi prin modificarea structurii atropinei, substituie acidul tropic cu
alþi acizi ºi pãstreazã porþiunea: A. tropinicã B. atropicã C. scopinicã D. tropenonicã E. amprotropinicã
4. Obþinerea tropanolului a fost efectuatã de Robinson, în condiþii fiziologice, prin condensarea
metilaminei, dialdehidei acidului succinic ºi acidul: A. scopinic B. atropic C. acetonmonocarboxilic D. acetondicarboxilic E. valerianic
5. Obþinerea acidului tropic a fost realizatã prin condensarea formaldehidei cu:
A. alfa-aminoacetatul de etil B. alfa-bromacetatul de etil C. alfa-bromacetatul de butil D. beta-bromacetatul de etil E. beta-nitroacetatul de propil
6. Atropina sulfat se obþine prin neutralizarea atropinei cu soluþie alcoolicã de acid sulfuric, având
urmãtoarea denumire comercialã: A. mesopin B. levsin C. atropisol D. scopinã E. scopolinã
143
7. Hiosciamina este izomerul levogir al racemicului: A. metilscopolaminei B. hioscinei C. scopolinei D. scopinei E. atropinei
8. Hiosciamina este de douã ori mai activã decât atropina, dar:
A. mai toxicã B. puþin toxicã C. lipsitã de toxicitate D. toxicitatea este medie E. foarte toxicã
9. Sulfatul de hiosciaminã are urmãtoarea denumire comercialã:
A. scopolinã B. scopinã C. hioscinã D. levsin E. atropisol
10. Scopolamina, din punct de vedere chimic, este:
A. bromurã de 3-(2’-fenoxi-3’-hidroxipropil)-6,7-epoxi-8-azabiciclooctan B. bromhidrat de 3-(2’-fenil-3’-hidroxipropionil-oxi)-6,7-epoxi-8-metil-8-
azabiciclo(3,2,1)octan C. clorurã de 3-benzil-3’-hidroxibutil-oxi-6,7-epoxi-8-azabiciclo-octan D. iodurã de 3-benzoil-3’-butil-oxi-6,7-epoxi-8-azabiciclo-octan E. iodurã de 3-tolil-3’-propil-oxi-6,7-epoxi-8-azabiciclo-octan
11. Scopolamina este esterul acidului tropic cu:
A. hioscina B. scopolina C. scopina D. tropenol E. tropenona
12. Scopina, din punct de vedere chimic, este:
A. ester B. eter C. acid D. aldehidã E. aminoalcool
13. Compusul 6,7-beta-epoxi-3-alfa-tropanolul are urmãtoarea denumire:
A. scopinã B. scopanol C. scopolaminã D. tropenol E. tropenonã
14. Bromura de 6,7-epoxi-3-hidroxi-8-metil-1H,5H-tropanium are urmãtoarea denumire comercialã:
A. methylscopolamina B. butilscopolamina C. homatropina D. novatropina E. mesopin
144
15. Metilscopolamina este unul dintre cele mai active medicamente cu acþiune: A. anticoagulantã B. antifibrilantã C. antiinflamatoare D. antisecretoare E. antiagregantã
16. Denumirea N-butil-scopolaminei este:
A. mesopin B. buscopan C. homatropina D. scopinã E. scopolinã
17. Buscopanul se obþine prin tratarea scopolaminei cu bromurã de:
A. izobutil B. etil C. n-butil D. izopropil E. ciclohexil
18. Bromhidratul de 1-alfa-H-3-alfa-H-tropan-3-ol-mandelat are urmãtoarea denumire:
A. hiosciaminã B. metscopolaminã C. scobutil D. mesopin E. homatropina
19. Homatropina este un anticolinergic cu acþiune selectivã asupra musculaturii netede a:
A. ochiului B. stomacului C. aparatului respirator D. aparatului locomotor E. intestinului
20. Care este denumirea comercialã a compusului 3-alfa-hidroxi-8-metil-1-alfa H, 5-alfa H-tropanium-
bromid-mandelat: A. mesopin B. scobutil C. metscopolamina D. metilhomatropina E. homatropina
21. Bromura de 3-alfa-hidroxi-8-izopropil-1-alfa H,5-alfa H-tropanium-tropat are urmãtoarea
denumire comercialã: A. homatropina B. ipratropium C. oxitropium D. clidinium E. edrofoniu
145
22. Ipratropiul este un derivat de amoniu cuaternar cu proprietãþi anticolinergice, având efect specific:
A. antiinflamator B. analgezic C. anestezic local D. vasoconstrictor E. bronhodilatator
23. Bromura de 6-beta,7-beta,epoxi-8-etil-3-alfa-hidroxi-1-alfaH,5-alfaH-tropanium-tropat are
urmãtoarea denumire: A. oxitropium B. clidiniu C. ipratropium D. edrofoniu E. mepenzolat
24. Oxitropium este un anticolinergic, cu proprietãþi asemãnãtoare ipratropiumului, dar cu acþiune
de lungã duratã, indicat în tratamentul: A. pancreatitei B. ulcerului duodenal C. ulcerului peptic D. astmului bronºic E. enterocolitei
25. Bromura de 1-metil-3-benziloiloxichinuclidiniu are urmãtoarea denumire comercialã:
A. oxivent B. mepenzolat C. clidinium D. pipenzolat E. atrovent
26. Clidiniul se obþine în urma reacþiei de esterificare a acidului benzilic cu:
A. 3-hidroxichinolina B. 3-hidroxichinuclidina C. 3-metilizochinolina D. 3-aminochinuclidina E. 3-hidroxiizochinolina
27. Clidiniul este un agent anticolinergic, datoritã acþiunii sale antispastice, singur, sau în asociere
cu un tranchilizant minor ca: A. medazepam B. diazepam C. oxazepam D. hidroxizin E. clordiazepoxid
28. Clorhidratul de 1,2,2,6-tetrametil-4-piperidil-mandelat are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. eucatropina B. clidinium C. homatropina D. atrovent E. oxivent
146
29. Eucatropina este un anticolinergic utilizat pentru proprietãþile sale: A. vasodilatatoare B. miotice C. antiinflamatoare D. midriatice E. antivirotice
30. Bromura de 3-hidroxi-1,1-dimetilpiperidinium-benzilat are urmãtoarea denumire:
A. eucatropina B. pipenzolat C. mepenzolat D. ipratropium E. oxitropium
31. Mepenzolatul este un agent anticolinergic cu acþiune selectivã marcatã la nivelul musculaturii
netede a: A.intenstinului subþire B. colonului C. stomacului D. pancreasului E. splinei
32. Bromura de 3-hidroxi-1-metil-1-etil-piperidiniu-benzilat are urmãtoarea denumire:
A. mepenzolat B. piperidolat C. ciclopentolat D. poldine E. pipenzolat
33. Pipenzolatul este un agent de blocare a terminaþiilor colinergice, având acþiune rapidã ºi
prelungitã, fiind utilizat ca: A. antispastic B. analgezic C. antiinflamator D. antipiretic E. anestezic local
34. Pipenzolatul este un agent anticolinergic care nu se administreazã pacienþilor cu:
A. ulcer peptic B. ulcer duodenal C. glaucom D. pancreatitã E. hepatitã cronicã
35. Clorhidratul de 3-difenilacetil-oxi-N-etil-piperidinã are urmãtoarea denumire:
A. ciclopentolat B. glicopirolat C. poldine D. piperidolat E. mepenzolat
147
36. Piperidolatul are acþiune spasmoliticã specificã asupra musculaturii netede a tractului gastro-intestinal. Efectul rapid asupra metilitãþii gastrointestinale se datoreazã efectului sãu:
A. analgezic B. anestezic local C. antiinflamator D. antipiretic E. antihistaminic
37. Piperidolatul este utilizat ca adjuvant în tratamentul afecþiunilor funcþionale gastrointestinale
caracterizate prin spasm ºi hipermotilitate asociate cu durere. Nu se utilizeazã în: A. ulcer gastric B. hepatite C. pancreatite D. dermatite E. ulcer peptic
38. Metilsulfatul de 2-(hidroximetil)-1,1-dimetil-pirolidinium-benzilat are urmãtoarea denumire:
A. poldine B. piperidolat C. mepenzolat D. glicopirolat E. ciclopentolat
39. Principala utilizare a poldine-metilsulfatului este ca adjuvant în terapia:
A. afecþiunilor oculare B. hepatitei C. ulcerului peptic D. dermatitelor E. ulcerului duodenal
40. Esterul acidului alfa-(1-hidroxiciclopentil)-2-(dimetilamino)-etil-benzen-acetic are urmãtoarea
denumire: A. oxibutinine B. piperidolat C. glicopentolat D. cyclopentolat E. poldine
41. Ciclopentolatul este o aminã terþiarã cu acþiune anticolinergicã, indicatã în scop diagnostic, în
examinarea fundului de ochi, pentru obþinerea: A. opacifierii B. secreþiei lacrimale C. miozei D. contracþiei pupilei E. midriazei
42. Bromura de 3-hidroxi-1,1-dimetil-pirolidinium-alfa-ciclopentil-mandelat are urmãtoarea denu-
mire comercialã: A. glycopyrrolate B. ciclopentolat C. oxibutinine D. poldine E. piperidolat
148
43. Esterul acidului alfa-ciclohexil-alfa-hidroxi-4-(dietilamino)-2-butinil-benzenacetic are urmã-toarea denumire:
A. piperidolat B. ciclopentolat C. oxibutynine D. glicopirolat E. poldine
44. Oxibutynina este un medicament anticolinergic cu acþiune predominantã asupra aparatului:
A. digestiv B. respirator C. genital D. urinar E. cardiovascular
45. Datoritã metabolizãrii intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea oxibutininei, dupã
administrare oralã, este de: A. 10% B. 6% C. 2% D. 4% E. 1%
46. Clorhidratul de difenilacetat de 2-dietil-amino-etil are urmãtoarea denumire:
A. driptan B. robin C. hidroxiadifenina D. dactil E. adifenina
47. Adifenina este un ester bazic al acidului difenilacetic, care se obþine pornind de la:
A. fenilacetonitril B. benzilacetonitril C. fenilacetamidã D. etilacetonitril E. etilacetamidã
48. Adifenina este un anticolinergic cu acþiune asemãnãtoare:
A. scopinei B. scopolaminei C. atropinei D. tropanolului E. helkamonului
49. Dintre esterii bezici ai acidului hidroxiacetic amintim:
A. oxibutinina B. adifenina C. oxifenoniu D. tiotropium E. robinul
149
50. Bromura de tiotropiu este un compus cuaternar de amoniu cu acþiune anticolinergicã similarã cu cea produsã de:
A. oxitropiu B. ipratropiu C. clidiniu D. pipenzolat E. piperidolat
51. Tiotropiu este un anticolinergic, antagonist specific receptorilor muscarinici, cu acþiune
prelungitã. Se utilizeazã în tratamentul de întreþinere al: A. pancreatitelor B. hepatitelor C. afecþiunilor digestive D. afecþiunilor coronariene E. bronhopneumopatiei cronice
52. Tiotropium se administreazã zilnic, în dozã unicã, pe cale:
A. inhalatorie B. oralã C. intramuscularã D. rectalã E. intravenoasã
53. Tiotropium se utilizeazã ca bronhodilatator în tratamentul de întreþinere al bronhopneumopatiei
cronice obstructive, dar nu se foloseºte în tratamentul formelor acute de: A. contracþii ale cordului B. spasme biliare C. bronhospasm D. spasm piloric E. contracþii ale vaselor mari
54. Bromura de dietil-(2-hidroxietil)-metil-amoniu-alfa-fenil-ciclohexanglicolat are urmãtoarea
denumire: A. ipratropium B. adifenina C. tiotropium D. oxifenonium E. poldine
55. Oxifenoniul se obþine prin sintezã în urma reacþiei de condensare dintre acidul alfa-ciclohexil-
alfa-fenilglicolic ºi: A. monoetilaminocloretan B. dietilaminocloretan C. dietilaminoclormetan D. monoetilaminodiclormetan E. dietilaminoclorpropan
56. Clorhidratul de 2-(alfa-fenil-alfa-ciclohexil-alfa-hidroxi-acetil-oxi-metil)-1,4,5,6-tetrahidro-1-
metil-pirimidinã are urmãtoarea denumire: A. tiotropin B. mepenzolat C. adifenina D. oxifenoniu E. oxyfenciclimina
150
57. Oxyfenciclimina se obþine prin condensarea acidului alfa-fenil-alfa-ciclohexil-hidroxiacetic cu: A. 1,4,5,6-tetrahidro-1-metil-pirimidin-2il-clormetil B. 1,2,3,4-tetrahidro-1-etil-pirimidin-2-clormetil C. 1,4,5,6-tetrahidro-1-metil-piridin-2-clormetil D. 1,4,5,6-tetrahidro-1-etil-piperidin-2-clormetil E. 1,4,5,6-tetrahidro-1-propil-piridil-2-clormetil
58. Oxyfenciclimina este un anticolinergic periferic ºi antisecretorie. Durata de acþiune, datoritã
structurii sale chimice, este relativ lungã: A. 10 h B. 6 h C. 12 h D. 5 h E. 2 h
59. Dintre esterii bazici ai acidului formic amintim:
A. mepenzolatul B. oxyfenoniul C. oxyfenciclimina D. dicyclomina E. piperidolatul
60. Dicyclomina este un anticolinergic care prezintã 1/8 din acþiunea atropinei, de care se deose-
beºte prin acþiunea sa musculotropã mai mare decât cea produsã de: A. hiosciaminã B. papaverinã C. scopolaminã D. butilscopolaminã E. metilscopolaminã
61. Dintre esterii bazici ai acidului 4-aminobenzoic amintim:
A. oxyfenoniul B. otilonium C. dicyclomina D. glicopirrolat E. piperidolat
62. Otilonium este un anticolinergic periferic, selectiv pentru regiunea:
A. toracelui B. inimii C. lombarã D. intestinului subþire E. colonului
63. Dintre esterii bazici ai acidului xanten-9-carboxilic menþionãm:
A. oxyfenoniul B. glicopyrrolatul C. metantelina D. propantelina E. otilonium
151
64. Metantelina se poate obþine folosind ca materie primã: A. acid alfa-fenil-alfaciclohexil-hidroxiacetic B. acid alfa-fenilacetic C. xantena D. acid o-clorobenzoic E. toluen
65. Metantelina este un agent anticolinergic neselectiv, puternic, care reacþioneazã la nivelul recep-
torilor nicotinici de la nivelul ganglionilor sistemului nervos simpatic ºi parasimpatic. Este contraindicatã în:
A. afecþiuni pulmonare B. ulcer duodenal C. ulcer peptic D. glaucom E. edeme
66. Supradozarea cu metantelinã poate produce acþiune:
A. curarizantã B. ganglioplegicã C. spasmoliticã musculotropã D. bronhodilatatoare E. antihistaminicã
67. Efectul curarizant apãrut în urma supradozãrii cu metantelinã poate fi contracarat cu:
A. acetilcolinã B. hiosciaminã C. atropinã D. piridostigminã E. metilsulfat de neostigminã
68. Bromura de 2-(hidroxietil)-diizopropil-metil-amoniu-xanten-9-carboxilat are urmãtoarea denu-
mire comercialã: A. piperidolat B. propantelinã C. otiloniu D. metantelinã E. ipratropiu
69. Dintre eterii bazici (eteri ai aminoalcoolilor) menþionãm:
A. biperiden B. orfenadrina C. clorfenoxamina D. benztropina E. otiloniu
70. Biperidenul are acþiune anticolinergicã slabã. Acþiunea sa neurotropã este slabã, dar are
acþiune de tip musculotrop aproape egalã cu cea produsã de: A. papaverinã B. atropinã C. hiosciaminã D. orfenadrinã E. metantalinã
152
71. Biperidenul este utilizat în toate tipurile de afecþiuni de tip Parkinson, dar este contraindicat în: A. hepatite B. afecþiuni ale colonului C. ulcere gastrice D. toate formele de epilepsie E. dermatite
72. Clorhidratul de alfa-ciclopentil-alfa-fenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. metantalina B. hiosciamina C. atropina D. papaverina E. cycrimina
73. Cycrimina este un anticolinergic, antispastic puternic, folosit ca adjuvant în tratamentul:
A. afecþiunilor colonului B. paraliziei agitante C. glaucomului D. dermatitelor E. afecþiunilor coronariene
74. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-α-fenil-1-pirolidin-propanol are urmãtoarea denumire comercialã:
A. orfenadrina B. cycrimina C. prociclidinã D. papaverina E. metantelina
75. Clorhidratul de (3-ciclohexil-3-hidroxi-3-fenilpropil)-trietilamoniu are urmãtoarea denumire
comercialã: A. tridihexethyl B. prociclidinã C. cycrimina D. orfenadrina E. metantelina
76. Tridihexetilul are acþiune ganglioplegicã, însã predominã activitatea perifericã de tip atropinic.
Este utilizat ca antispastic ºi antisecretor, fiind fãrã valoare terapeuticã în: A. gastrite B. ulcer duodenal C. ulcer peptic D. sindromul Parkinson E. spasm piloric
77. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-alfa-fenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. oxyfenoniul B. cycrimina C. tridihexetil D. prociclidinã E. trihexifenidil
153
78. Trihexifenidilul este un anticolinergic, folosit ca antispastic. De asemenea, este utilizat în tratamentul: A. vaginitelor B. bolii Parkinson C. afecþiunilor cardiovasculare D. dermatozelor E. faringitelor
79. Aminoamidele pãstreazã aceleaºi caracteristici structurale majore ca cele ale tuturor anticoliner-
gicelor active. Dintre acestea menþionãm: A. cycrimina B. trihexifenidilul C. isopropamida D. oxyfenoniul E. prociclidina
80. Compusul N-etil-alfa-(hidroximetil)-N-(4-piridilmetil)-benzacetamida are urmãtoarea denumire:
A. tropicamida B. prociclidina C. isopropamida D. cycrimina E. trihexifenidil
81. Tropicamida este o aminã terþiarã, cu acþiune anticolinergicã activã, utilizatã în:
A. cardiologie B. dermatologie C. urologie D. oftalmologie E. ginecologie
82. Tropicamida, ca ºi alte medicamente midriatice, este contraindicatã în: A. gastrite B. iritaþii ale colonului C. afecþiuni hepatice D. afecþiuni digestive E. glaucom
83. Metilsulfatul de (4-difenilmetilen)-1,1-dimetilpiperidiniu are urmãtoarea denumire: A. pirenzepina B. difemanil C. etopropazina D. pirefar E. telenzepina
84. Structura chimicã a difenamilului este:
A. (H5C6)2 – CH N(CH3)2 · CH3SO4
⊕
B.
CH N – CH3 · SO4HH5C6
H5C6
⊕
C.
NCH3
CH3
H5C6
H5C6
C⊕
· CH3SO4
D.
N
CH3
CH3
H5C6
H5C2
C⊕
· SO4H
E.
NC2H5
C2H5
H5C6
H5C6
CH⊕
· SO4H
154
85. Clorhidratul de 10-[2-(dietilamino)-propil]-fenotiazinã are urmãtoarea denumire comercialã: A. etopropazina B. telenzepina C. difemanil D. propiverina E. pirenzepina
86. Etopropazina are acþiune terapeuticã similarã anticolinergicelor, dar se utilizeazã în special în
tratamentul simptomatic al: A. iritaþiei de colon B. ulcerului duodenal C. ulcerului peptic D. bolii Parkinson E. hepatitelor
87. Pirenzepina este un derivat de benzodiazepinã, aminã terþiarã triciclicã, cu structurã asemãnã-
toare: A. etopropazinei B. fenotiazinei C. amitriptilinei D. difemanilului E. imipraminei
88. Care este denumirea comercialã a compusului 4,9-dihidro-3-metil-4-(4-metil-1-piperazinil)-
acetil-10H-tieno-[3,4b]-[1,5]benzodiazepin-10-onã? A. pirenzepina B. telenzepina C. propiverina D. etopropazina E. difemanil
89. Clorhidratul de alfa,alfa-difenil-1-piperidinil-butiramida are urmãtoarea denumire comercialã:
A. etopropazina B. propiverina C. fenpipramida D. pirenzepina E. difemanil
90. Care este denumirea clorhidratului de 1-metil-4-piperidil-difenilpropoxiacetat?
A. propiverina B. fenpipramida C. pirenzepina D. difemanil E. etopropazina
155
6. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)
Parasimpatolitice neurotrope
Complement multiplu
91. Bromura de etil-dimetil-(1-metil-3,3-difenilpropil)-amoniu are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. propiverina B. ripirin C. cisrelax D. cetiprin E. emepronium
92. Emeproniul este indicat în:
A. dermatite B. incontinenþã urinarã C. hipertonie vezicalã D. polakiurie E. tenesme în timpul cistitei acute sau cronice
93. Care sunt denumirile comerciale ale compusului 2-[(1R)-3-[bis-(1-metil-etil)-amino]-1-fenil-
propil]-4-metil-fenol(tartrat)? A. detrol B. telenzepina C. detrusitol D. detrunorm E. tolterodina
94. Tolterodina este un antagonist specific competitiv al receptorilor muscarinici. Este indicat în
simptomele vezicii urinare hiperreactive: A. polakiurie B. senzaþie imperioasã de micþiune C. anurie D. edem generalizat E. incontinenþã urinarã
95. Reacþiile adverse produse de tolderodinã se manifestã prin:
A. uscãciunea gurii B. tulburãri abdominale ºi neurologice C. tulburãri cardiace D. dispepsie E. scãderea secreþiei lacrimale
96. Tolterodina este contraindicatã în:
A. glaucom B. atonie intestinalã C. miastenie D. insuficienþã hepaticã E. dermatite
156
97. Care sunt denumirile comerciale ale clorhidratului de 1-metil-4-piperidil-difenilpropoxiacetat? A. propiverina B. detrol C. detrunorm D. mictonorm E. mictonetten
98. Propiverina este un parasimpatolitic indicat la pacienþii care suferã de:
A. senzaþie de micþiune imperioasã B. atonie vezicalã C. vezicã neurogenã datoratã unor leziuni ale mãduvei spinãrii D. polipozã vezicalã E. incotinenþã urinarã idiopaticã
99. Propiverina este contraindicatã în caz de:
A. obstrucþie a intestinului gros B. miastenia gravis C. obstrucþie vezicalã cu retenþie urinarã D. atonie intestinalã E. bronºitã cronicã
100. Reacþiile adverse produse de propiverinã se manifestã prin:
A. bradicardie B. hipertensiune arterialã C. tahicardie D. scãderea tensiunii arteriale E. uscãciunea gurii
101. Clorhidratul de α,α-difenil-1-piperidinil-butiramida are urmãtoarele întrebuinþãri:
A. în afecþiuni ale tubului digestiv B. în dermatologie C. în tulburãri ale funcþiei hepatice D. în bronºite cronice E. în afecþiuni inflamatorii
102. Fenpipramida este un anticolinergic contraindicat în:
A. afecþiuni cardiace B. retenþie urinarã ºi edem de prostatã C. esofagitã de reflux D. stenozã ºi spasm piloric E. ileus paraliticus
103. Pirenzepina are urmãtoarele sinonime:
A. prantal B. gastrizin C. pirefar D. gastrozepin E. pirehexal
104. Pirenzepina este indicatã în tratamentul:
A. ulcerului gastric ºi duodenal B. tulburãri de comportament C. gastritã D. dermatite E. afecþiuni ale stomacului datorate administrãrii unor medicamente
157
105. Reacþiile adverse produse de pirenzepinã se manifestã prin: A. uscãciunea gurii B. stimularea secreþiei salivare C. tulburãri de acomodare D. scãderea poftei de mâncare E. creºterea poftei de mâncare
106. Clorhidratul de 10-[2-(dietilamino)-propil]-fenotiazinã are urmãtoarele denumiri:
A. prantal B. etopropazina C. gastrizin D. pirehexal E. parsidol
107. Efectele secundare produse de etopropazina sunt comune celorlalte medicamente anticoli-
nergice ºi se manifestã prin: A. somnolenþã B. ameþealã C. miozã D. uscãciunea gurii E. midriazã
108. Care sunt denumirile comerciale ale metilsulfatului de (4-difenilmetilen)-1,1-dimetilpiperi-
dinium? A. parsidol B. difemanil C. pirehexal D. prantal E. gastrozepin
109. Difemanilul are acþiune specificã la nivelul funcþiei gastrice, fiind util în:
A. astm bronºic B. ulcerul peptic C. dermatite D. hiperhidrozã E. stop cardiac
110. Care este denumirea comercialã a N-etil-alfa-(hidroximetil)-N-(4-piridilmetil)-benzaceta-
midei? A. tropicamida B. parsidol C. difemanil D. prantal E. mydriacyl
111. Tropicamida este o aminã terþiarã, având urmãtoarele caracteristici:
A. este un anticolinergic activ B. este un simpatomimetic C. este utilizat în oftalmologie D. este utilizat în ORL E. produce dilatarea pupilei
158
112. Acþiunea midriaticã a tropicamidei permite: A. efectuarea operaþiei de cataractã B. examinarea fundului de ochi C. tratamente ORL D. tratamentul iritelor acute E. tratamente antiinflamatoare
113. Reacþiile adverse produse de tropicamidã se manifestã prin:
A. senzaþie de usturime B. arsurã în momentul aplicãrii C. inflamaþie D. edem E. urticarie
114. Dintre medicamentele mai cunoscute din clasa aminoamidelor amintim:
A. difemanil B. artane C. isopropamida D. parsidol E. tropicamida
115. Iodura de (3-carbamoil-3,3-difenilpropil)-diizopropilmetilamoniu are urmãtoarele denumiri:
A. mydriacyl B. priamide C. darbid D. tremin E. isopropamida
116. Principala caracteristicã a isopropamidei este durata lungã de acþiune. O singurã dozã produce
efecte: A. antiinflamatoare B. antispastice C. anticonvulsivante D. antisecretoare E. antivomitive
117. Isopropamida se utilizeazã ca adjuvant în tratamentul:
A. ulcerului peptic B. hepatitei acute C. hiperaciditate D. pancreatitã acutã E. hipermotilitate gastrointestinalã
118. Isopropamida prezintã efecte secundare comune pentru toate anticolinergicele:
A. urticarie B. uscãciunea gurii C. edeme D. midriazã E. dificultate de urinare
119. Isopropamida este contraindicatã în:
A. afecþiuni digestive B. ulcer peptic C. glaucom D. ulcer duodenal E. hipertrofie de prostatã
159
120. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-alfafenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarele denumiri: A. trihexifenidil B. mydriacyl C. artane D. tremin E. pipanol
121. Clorhidratul de (3-ciclohexil-3-hidroxi-3-fenilpropil)-trietilamoniu are urmãtoarele denumiri:
A. mydriacyl B. tridihexethyl C. artane D. claviton E. pathilon
122. Tridihexethylul are acþiune anticolinergicã, fiind util ca adjuvant în numeroase ºi variate afec-
þiuni gastrointestinale: A. ulcer peptic B. hiperaciditate gastricã, hipermotilitate C. spasm piloric D. spasme la nivelul colonului E. astm bronºic
123. Tridihexethylul trebuie administrat cu atenþie la pacienþii cu:
A. glaucom B. hepatitã C. insuficienþã coronarianã D. pancreatitã E. decompensare cardiacã
124. Tridihexethylul este contraindicat la pacienþii cu:
A. edeme B. obstrucþie vezicalã C. ulcer duodenal sau piloric D. hipertrofie de prostatã E. stenozã gastricã
125. Prociclidina este un anticolinergic periferic, utilizat în afecþiuni periferice. Se administreazã
cu prudenþã la pacienþii cu: A. afecþiuni cardiace B. glaucom C. tahicardie D. hipertrofie de prostatã E. hepatite
126. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-alfa-pirolidinpropanolul are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. claviton B. prociclidinã C. pagitan D. kemadrin E. pathilon
127. Clorhidratul de alfa-ciclopentil-alfa-fenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarele denumiri:
A. cycrimina B. prociclidina C. kemadrin
160
D. pathilon E. pagitan
128. Efectele secundare produse de cycriminã sunt cele de tip atropinic ºi se manifestã prin:
A. uscãciunea gurii B. edeme C. tulburãri de vedere D. palpitaþii E. dureri epigastrice
129. Biperidenul se întrebuinþeazã în toate tipurile de afecþiuni de tip Parkinson ºi ajutã la elimi-
narea akineziei, rigiditãþii ºi tremorului. Se foloseºte ºi în afecþiunile spastice nelegate de parkinson ca:
A. spasme ale musculaturii striate B. scleroze multiple C. afecþiuni renale D. lezarea mãduvei spinãrii E. paralizie cerebralã
130. Orfenadrina se foloseºte în special ca adjuvant al altor agenþi cum sunt:
A. benztropina B. prociclidina C. cicrimina D. trihexifenidil E. biperiden
131. Citratul de N,N-dimetil-2[(o-metil-alfa-fenilbenzil)-oxi]-etilamina are urmãtoarele denumiri
comerciale: A. orfenadrina B. biperiden C. akineton D. phenoxen E. noflex
132. Metansulfonatul de 3-alfa-(difenilmetoxi)-1alfaH,5alfaH-tropan are urmãtoarele denumiri:
A. orfenadrina B. benztropina C. akineton D. norflex E. cogentin
133. Propantelina este contraindicatã în urmãtoarele afecþiuni:
A. glaucom cu unghi închis B. cistitã cronicã C. adenom de prostatã D. megacolon toxic E. atonie intestinalã
134. Propantelina trebuie administratã cu prudenþã la bolnavii cu afecþiuni:
A. edem generalizat B. hipertiroidism C. cardiace severe D. aritmii supraventriculare E. cardiopatie ischemicã
161
135. Reacþiile adverse produse de propantelinã se manifestã prin: A. uscãciunea gurii B. deglutiþie dificilã C. tulburãri de vedere D. aritmii E. tulburãri hepatice
136. Propantelina este indicatã în afecþiuni:
A. gastrointestinale B. hepatitã C. ulcer gastric ºi duodenal D. colicã renalã ºi uretralã E. colitã ulceroasã
137. Bromura de N-metil-N-(1-metiletil)-N-[2-[9H-xanten-9il-carbonil)-oxi]-etil]-2-propil-amoniu
are urmãtoarele denumiri comerciale: A. propantelina B. cogentin C. phenoxen D. probantinã E. neopepulsan
138. Metoda de obþinere a propantelinei este asemãnãtoare metantelinei, ºi are loc în urma
reacþiilor între urmãtoarele componente: A. sarea de potasiu a acidului benzen-2-carboxilic B. sarea de potasiu a acidului xanten-9-carboxilic C. N,N-dietilaminocloretan D. N,N-diizopropil aminocloroetan E. bromurã de metil
139. Metoda de obþinere a metantelinei se bazeazã pe reacþia dintre:
A. bromurã de izopropil B. xantena C. acid xanten-9-carboxilic D. dietilamino-1-cloro-etan E. bromurã de metil
140. Metantelina este un agent anticolinergic neselectiv, care reacþioneazã la nivelul receptorilor
nicotinici de la nivelul ganglionilor sistemului simpatic ºi parasimpatic. Este indicat în: A. gastrite B. pancretitã C. hiperhidrozã D. ulcer peptic E. dermatitã
141. Reacþiile secundare produse de metantelinã sunt de tip atropinic, manifestate prin:
A. midriazã B. cicloplegie C. uscãciunea gurii D. edeme E. tulburãri de comportament
162
142. Bromura de dietil-(2-hidroxietil)-metil-amoniu-p-[o-(octil-oxi)-benzamido]-benzoat are urmã-toarele denumiri:
A. bantina B. otilonium C. dixamonum D. spasmomen E. spasmocyl
143. Bromura de N,N-dietil-N-metil-N-[2-[(9H-xanten-9il-carbonil)-oxi]-etil]-amoniu are urmã-
toarele denumiri: A. metantelina B. propantelina C. dixamonum D. otiloniu E. banthine
144. Otiloniul este indicat în afecþiuni spastice ale tractului gastrointestinal:
A. hepatite B. bronºite C. gastroduodenite, enterite D. gastrite, esofagite E. colon iritabil
145. Diciclomina este utilizatã pentru efectul spasmolitic pe diverºi muºchi netezi, în special pe cei
de la nivelul tractului gastro-intestinal: A. afecþiuni respiratorii B. spasmolitic C. afecþiuni genitale D. în dismenoree E. în disfuncþii biliare
146. Clorhidratul de 2-(dietilamino)-etil-[biciclohexil]-carboxilat are urmãtoarele denumiri co-
merciale: A. metantelina B. dicycloverina C. dicyclomina D. bentyl E. bentylol
147. Oxifenciclimina se foloseºte în tratamentul:
A. bronºitelor acute B. spasme ale cãilor urinare C. colecistite D. spasmului piloric E. ulcerului gastroduodenal
148. Oxifenciclimina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. acid alfa-metil-alfa-benzil-hidroxiacetic B. acid alfa-fenil-alfa-ciclohexil-hidroxiacetic C. acid beta-etil-alfa-ciclohexil-aminoacetic D. 1,4,5,6-tetrahidro-1-metil-pirimidin-2il-clormetil E. 1,4,5,6-hexahidro-1-etil-pirimidin-2il-cloretil
163
149. Reacþiile adverse produse de oxifenoniu se manifestã prin: A. anurie B. disurie cu retenþie de urinã C. tahicardie D. tulburãri de vedere E. uscãciunea gurii
150. Oxifenoniul trebuie administrat cu prudenþã în:
A. dermatologie B. afecþiuni hepatice ºi renale C. cardiopatie ischemicã D. boli pulmonare cronice E. tahiaritmii supraventriculare
151. Oxifenoniul este un anticolinergic indicat în:
A. hepatitã B. ulcer gastroduodenal C. bronºitã cronicã D. gastritã hiperacidã E. afecþiuni reumatismale
152. Oxifenonium se obþine în urma reacþiei de condensare între:
A. acidul alfa-ciclohexil-alfa-fenilglicolic B. dimetilhidroxicloroetan C. dietilaminocloroetan D. bromurã de izopropil E. bromurã de metil
153. Bromura de dietil-(2-hidroxietil)-metil-amoniu-alfa-fenil-ciclohexanglicolat are urmãtoarele
denumiri: A. antrenil B. antispasmin C. oxifenonium D. helkamon E. bentyl
154. Tiotropium se utilizeazã ca bronhodilatator în tratamentul de întreþinere al bronhopneumo-
patiei cronice obstructive: A. astm bronºic B. bronºite cronice C. rinite alergice D. emfizem pulmonar E. pneumonie acutã
155. Adifenina este un anticolinergic cu acþiune asemãnãtoare atropinei; produce:
A. midriazã pasivã B. creºterea presiunii intraoculare C. tahicardie D. diminuarea secreþiilor gastrice, salivare, bronºice E. bradicardie
164
156. Adifenina este întrebuinþatã pentru proprietãþile sale antispastice în crize: A. hepatice B. reumatismale C. urinare D. ulcer gastric ºi gastrite E. dismenoree
157. Adifenina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. fenilacetonitril B. fenilacetamidã C. clorurã de tionil D. clorurã de sulfuril E. dietilaminoetanol
158. Clorhidratul de difenilacetat de 2-dietil-aminoetil are urmãtoarele denumiri:
A. adifenina B. glicopirolat C. diphacil D. cistrin E. trasentine
159. Reacþiile adverse produse de oxibutininã se manifestã prin:
A. uscãciunea gurii B. constipaþie C. tulburãri de vedere D. dureri sau arsuri gastrice E. diaree
160. Oxibutinina nu se administreazã persoanelor cu:
A. glaucom B. disurie C. hipertrofie de prostatã D. miastenie E. oligurie
161. Oxibutinina este un medicament anticolinergic cu acþiune predominantã asupra aparatului
urinar, fiind indicat în: A. vezicã urinarã spasticã neurogenã B. enurezis nocturn prin imaturitate vezicalã C. anurie D. senzaþie imperioasã de urinare la femei E. oligurie
162. Clorhidratul de 4-(dietilamino)-2-butiril-alfa-fenil-ciclohexan-glicolat are urmãtoarele denumiri:
A. oxibutynine B. trasentine C. cistrin D. dridase E. driptan
163. Glycopirolatul, din punct de vedere chimic, este bromurã de:
A. 3-metoxi-1,1-dietil-pirolidiniu-α-ciclopentil B. 3-hidroxi-1,1-dimetil-pirolidinium-α-ciclopentil C. 3-amino-1,1-dihidroxi-dietil-pirolidinium-α-ciclopentil D. 3-(α-fenil-α-hidroxi-α-ciclopentil-acetiloxi)-1,1-dimetil-pirolidiniu E. 3-nitro-1,1-dietil-pirolidiniu-α-ciclopentil
165
164. Glycopirolatul este utilizat în tratamentul: A. ulcerului peptic B. astm bronºic C. hiperaciditãþii D. hipermotilitãþii E. afecþiuni inflamatorii
165. Efectele secundare produse de glicopirolat sunt tipice atropinei ºi se manifestã prin:
A. diaree B. uscãciunea gurii C. relaxare muscularã D. retenþie urinarã E. constipaþie
166. Reacþiile adverse produse de ciclopentolat se manifestã prin:
A. creºterea presiunii intraoculare B. reacþii psihotice C. tahicardie D. halucinaþii E. bradicardie
167. Ciclopentolatul, din punct de vedere chimic, este:
A. esterul acidului α-(1-hidroxiciclopentil)-2-(dimetilamino)-etil-benzenacetic B. acidul α-(1-aminociclopentil)-2-(dietilamino)-benzenacetic C. 2-(dimetilamino)-etil-1-hidroxi-α-fenilciclopentanacetat D. 2-(dietilamino)-metil-1-amino-α-fenilciclopentanacetat E. clorhidrat de α-hidroxi-α-fenil-α-(1-hidroxiciclopentil)-acetil-oxi-etil-N,N-dimetilamoniu
168. Ciclopentolatul este indicat în scop diagnostic:
A. pentru obþinerea miozei B. pentru obþinerea midriazei C. pentru viciile de refracþie D. în examinarea fundului de ochi E. în examinarea ORL
169. Piperidolatul, din punct de vedere chimic, este:
A. clorhidrat de 1-etil-3-piperidil-difenilacetat B. clorhidrat de 3-difenilacetil-oxi-N-etil-piperidinã C. esterul acidului β-etil-3-piperidil-benzen-acetic D. esterul acidului α-fenil-3-piperidinil-benzen-acetic E. clorhidrat de 3-dietilacetil-oxi-N-metil-piperidinã
170. Clorhidratul de 1-etil-3-piperidil-difenilacetat are urmãtoarele denumiri chimice:
A. poldine B. crapinom C. dactil D. ciclopentolat E. piperidolat
171. Piperidolatul este un anticolinergic, antispastic utilizat ca adjuvant în tratamentul afecþiunilor
gastrointestinale, dintre care amintim: A. spasm gastroduodenal B. dischinezie biliarã C. spasm piloric D. cardiospasm E. contracþiile musculaturii striate
166
172. Pipenzolatul are urmãtoarele sinonime: A. cyclogil B. expal C. propedil D. piptal E. poliptal
173. Mepenzolatul este un agent anticolinergic care acþioneazã prin blocarea terminaþiilor coli-
nergice, având acþiune rapidã ºi prelungitã. Efectele sale se manifestã astfel: A. înlãturã spasmul piloric duodenal B. stimuleazã secreþia gastricã C. inhibã secreþia gastricã D. acþioneazã la nivelul musculaturii netede a colonului E. are acþiune asupra musculaturii striate
174. Mepenzolatul se obþine în urma reacþiei dintre:
A. 3-hidroxipiridinã B. 3-metoxipiperidina C. iodura de metil D. iodura de izopropil E. acid difenilhidroxiacetic
175. Bromura de 3-(α,α’-difenil-α-hidroxiacetil-oxi)-1,1-dimetil-piperidiniu are urmãtoarele denumiri:
A. mepenzolat B. pipenzolat C. piptal D. cantil E. cantril
176. Bromura de 1-metil-3-benziloiloxichinuclidiniu are urmãtoarele denumiri:
A. clidinium B. piptal C. epirax D. librax E. quarzan
177. Clidiniul este un agent anticolinergic utilizat în:
A. ulcer de cornee B. tratamentul ulcerului peptic C. hiperclorhidrie D. colon spastic E. ulcer de colon
178. Clidiniul este contraindicat în:
A. rinitã B. corizã C. hipertrofia de prostatã D. urticarie E. glaucom
179. Clidiniul se obþine în urma reacþiei dintre:
A. acid dietilacetic B. acid difenilhidroxiacetic C. bromurã de izopropil D. bromurã de metil E. 3-hidroxichinuclidina
167
180. Oxitropium are urmãtoarele sinonime: A. oxivent B. epirax C. otiloniu D. venlox E. pipenzolat
181. Ipratropium trebuie administrat cu prudenþã la pacienþii cu:
A. glaucom B. afecþiuni hepatice C. dermatite D. afecþiuni ORL E. adenom de prostatã
182. Ipratropiul este un derivat de amoniu cuaternar cu proprietãþi anticolinergice, indicat în:
A. afecþiuni digestive B. colon iritabil C. urticarie D. rinite E. bronhospasm
183. Reacþiile adverse produse de ipratropiu se manifestã prin:
A. cefalee B. greaþã C. uscãciunea gurii ºi faringelui D. stimularea secreþiei lacrimale E. palpitaþii
184. Dupã administrare nazalã de ipratropiu pot apãrea:
A. epistaxis B. uscãciunea mucoasei nazale C. iritaþie localã D. edeme E. urticarie
185. Ipratropiul are urmãtoarele sinonime:
A. epirax B. atrovent C. oxivent D. expal E. ipravent
186. Metilhomatropina are urmãtoarele sinonime:
A. homatrocel B. homatropina metilbromid C. scobutil D. novatropina E. mesopin
187. Metilhomatropina este utilizatã:
A. în spasmele musculaturii netede gastrointestinale B. în ORL C. ca adjuvant în oftalmologie D. ca antiinflamator E. ca adjuvant în tratamentul ulcerului peptic
168
188. Homatropina se utilizeazã sub fomrã de soluþie apoasã oftalmicã 1-2% în tratamentul unor afecþiuni oculare:
A. conjunctivite B. irite C. iridociclite D. keratite E. bursite
189. Homatropina este un anticolinergic cu acþiune selectivã pe musculatura netedã a ochiului. Se
utilizeazã extern în terapia localã pentru: A. a produce miozã B. a produce midriazã C. stimularea structurii ciliare a ochiului D. paralizarea structurii ciliare a ochiului (cicloplegie) E. stimularea musculaturii striate
190. Buscopanul are acþiune parasimpatoliticã ºi este contraindicat în:
A. tahicardie B. ileus paraliticus C. hipertrofia prostatei D. bradicardie E. glaucom
191. Reacþiile adverse produse de butilscopolaminã se manifestã prin:
A. diaree B. constipaþie C. greutate în deglutiþie D. retenþie urinarã E. uscãciunea gurii
192. Butilscopolamina este indicatã în:
A. ulcer varicos B. hipermotilitate gastrointestinalã C. spasme biliare D. ulcer gastric ºi duodenal E. astm bronºic
193. Butilscopolamina este utilizatã în:
A. diaree B. spasme ale tractului urinar C. constipaþie spasticã D. dismenoree E. spasme uterine
194. Butilscopolamina este anticolinergic de semisintezã, care exercitã o acþiune specificã anti-
spasticã, prin diminuarea tonusului ºi peristaltismului asupra: A. tractului gastrointestinal B. musculaturii striate C. cãilor biliare D. cãilor urinare E. cãilor respiratorii superioare
169
195. Metilscopolamina este indicatã în terapia: A. ulcerului peptic B. hipermotilitãþii gastrice C. hiperaciditãþii gastrice D. stenozei pilorice congenitale E. hipoaciditãþii gastrice
196. Metilscopolamina are urmãtoarele sinonime:
A. metscopolaminã B. hyoscinã metilbromid C. pamine bromide D. scobutil E. mesopin
197. Scopolamina prezintã aceleaºi efecte parasimpatolitice ca ºi atropina dar de:
A. intensitate mai mare B. duratã medie de acþiune C. intensitate mai micã D. duratã de acþiune mai scurtã E. duratã lungã de acþiune
198. Efectele produse de scopolaminã la nivelul ochiului, se instaleazã mai repede, iar durata de
acþiune este mai scurtã; acestea sunt: A. mioza B. midriaza C. conjunctivita D. cicloplegia E. blefarita
199. Scopina, este un aminoalcool, care se obþine prin condensarea:
A. etilaminei B. metilaminei C. acidului acetonmonocarboxilic D. acidului acetondicarboxilic E. dimetilaminei
200. Hiosciamina are urmãtoarele sinonime:
A. pamine B. daturine C. mesopin D. duboisine E. scobutil
201. Hiosciamina este, izomerul levogir al atropinei, utilizatã în tratamentul:
A. afecþiunilor tractului urinar B. tulburãrilor de comportament C. afecþiunilor genitale D. spasmelor vezicii urinare E. edeme alergice
202. Atropina este indicatã în:
A. bronºite cu hipersecreþie B. colici biliare C. colici nefretice D. spasm piloric E. stop cardiac
170
203. Atropina este un anticolinergic natural, care se poate obþine ºi prin sintezã, în mai multe etape: A. obþinerea eterului final B. obþinerea esterului final C. obþinerea acidului tropic D. obþinerea acidului atropic E. obþinerea tropanolului
204. Tropanul este format din doi heterocicli condensaþi, având atomul de azot comun:
A. heterociclu pirolidinic B. heterociclu diazinic C. heterociclu oxazolic D. heterociclu piperidinic E. heterociclu pirimidinic
205. Dintre derivaþii funcþionali ai tropanului amintim:
A. tropanolul B. tropenolul C. tropina D. tropenona E. tropanona
206. Reacþiile adverse produse de fenpipramidã se manifestã prin:
A. hiposalivaþie B. hipersalivaþie C. constipaþie D. diaree E. vomã
171
7. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)
Parasimpatolitice musculotrope (Spasmolitice musculotrope)
Complement simplu 1. Clorhidratul de 1-(3,4-dimetoxibenzil)-6,7-dimetoxi-izochinolinã are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. chinoparina B. papaveraldina C. papaverinol D. papaverinã E. octaverina
2. Papaverina se obþine prin sintezã plecând de la:
A. dimetoxifenol B. dimetoxibenzen C. dietoxibenzen D. difenilbenzen E. dimetoxianilina
3. Papaverina se poate obþine, prin sintezã, prin diferite metode, printre cea care foloseºte ca
materie primã: A. 3,4-dietoxibenzaldehida B. dimetoxiacetaldehida C. alcool dimetoxibenzilic D. acid dietoxibenzilic E. aldehida veratricã
4. Prin înlocuirea celor patru grupe metoxil din structura papaverinei cu alte grupãri alcoxil, printre
care grupa etoxil, se obþine un compus mult mai activ, având urmãtoarea denumire comercialã: A. etaverinã B. papaverinol C. papaveraldina D. chinopanina E. octaverina
5. Prin oxidarea blândã a papaverinei la gruparea metilenicã ce leagã nucleul benzenic de cel izo-
chinolinic se obþine: A. papaveraldina B. chinoparina C. papaverinol D. octaverina E. etaverina
6. Înlocuirea grupei metilenice, din structura papaverinei, cu o grupã carbonil conduce la un
compus mai toxic decât papaverina, având denumirea urmãtoare: A. chinoparina B. etaverina C. papaverinol D. papaveraldina E. neupaverina
172
7. Prin înlocuirea radicalului benzil din structura papaverinei cu un radical fenil disubstituit cu grupe metoxil se obþine un compus mai activ ºi mai puþin toxic, numit:
A. papaverinol B. chinoparina C. neupaverina D. papaveraldina E. etaverina
8. Prin înlocuirea radicalului benzil din structura papaverinei cu un radical fenil disubstituit cu
grupe metilendioxi se obþine un compus mai activ ºi mai puþin toxic, numit: A. papaverinol B. etaverina C. chinoparina D. papaveraldina E. neupaverina
9. Prin înlocuirea radicalului benzil din structura papaverinei cu un radical fenil trisubstituit cu
grupãri etoxil se obþine un compus mai activ ºi mai puþin toxic, numit: A. octaverina B. etaverina C. papaveraldina D. papaverinol E. chinoparina
10. Prin deschiderea ciclului tetraizochinolinic din structura tetrahidropapaverinei se obþine un
compus care are acþiune terapeuticã mult mai scãzutã decât cea produsã de papaverinã, având urmãtoarea denumire:
A. bis-(dietoxifeniletil)-amina B. bis-(dietoxibenzil)-amina C. bis-(dimetoxifeniletil)-amina D. bis-(dimetoxibenzil-etil)-amina E. bis-(difenoxibenzil-etil)-amina
11. Cercetãrile efectuate asupra compuºilor de bis-(betafeniletil)-aminã au arãtat cã aceºtia au acti-
vitate, comparativ cu papaverina: A. identicã B. foarte bunã C. medie D. mai slabã E. nulã
12. Studiul unor compuºi de bis-(betafenilpropil)-etilaminã a menþionat cã cel mai bun dintre ei
este o aminã terþiarã, de 2-3 ori mai activã decât papaverina, denumitã: A. neupaverina B. alverina C. etaverina D. chinoparina E. octaverina
13. S-a constatat cã unele amine simpatomimetice prezintã proprietãþi antispastice fiind utilicate ca:
A. vasoconstrictoare B. bronhoconstrictoare C. vasodilatatoare cerebrale D. antiinflamatoare
173
E. bronhodilatatoare 14. Dintre aminele terþiare cu acþiune mai puternicã ºi mai prelungitã decât cea produsã de
papaverinã menþionãm: A. civerina B. etaverina C. chinoparina D. octaverina E. neupaverina
15. Clorhidratul de 6,7-dietoxi-[1-(3,4-dietoxibenzil)]-izochinolinã are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. octaverina B. chinoparina C. etaverina D. civerina E. neupaverina
16. Compusul 3-metil-6,7-dimetoxi-1-[(3-metoxi-4-etoxi)-benzil]-izochinolinã are urmãtoarea de-
numire comercialã: A. neupaverina B. chinoparina C. etaverina D. dioxilina E. civerina
17. Clorhidratul de 6,7-dimetoxi-1-(3,4,5-trietoxifenil)-izochinolinã are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. etaverina B. octaverina C. chinoparina D. civerina E. neupaverina
18. Compusul 1-(3,4-dietoxibenziliden)-6,7-dietoxi-1,2,3,4-tetrahidro-izochinolinã are urmãtoare
denumire: A. neupaverina B. alverina C. civerina D. chinoparina E. drotaverina
19. Relaxarea musculaturii netede a tractului gastrointestinal ºi urinar produsã de drotaverinã se
explicã prin proprietatea sa de a inhiba: A. fosfodiesteraza B. acetilcolinesteraza C. monoaminooxidaza D. adenilciclaza E. fosfatidilkinaza
20. Clorhidratul de 3-metil-6,7-metilendioxi-[1-(3,4-metilendioxibenzil)-izochinolinã are urmãtoarea
denumire: A. alverina B. civerina C. eupaverina D. chinoparina
174
E. neupaverina 21. Compusul 3,4-dimetoxibenzoat de 4-[N-etil-[N-1-(4-metoxifenil)-propan-2-il]-amino-butil are
urmãtoarea denumire comercialã: A. mebeverina B. civerina C. alverina D. chinoparina E. neupaverina
22. Mebeverina este un antispastic musculotrop selectiv, având acþiune directã asupra musculaturii
netede a: A. stomacului B. vezicii urinare C. intestinului subþire D. vezicii biliare E. colonului
23. Clorhidratul de metil-o-[p-(2-piperidino-etoxi)-benzoil]-benzoat are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. mebeverina B. pitofenona C. chinoparina D. alverina E. neupaverina
24. Compusul 2-metilamino-6-metil-5-heptena are urmãtoarea denumire comercialã:
A. pitofenona B. alverina C. chinoparina D. isometheptena E. eupaverina
25. Isometheptena are efect paralizant direct asupra musculaturii netede:
A. a colonului B. uretrale C. intestinale D. vezicale E. stomacale
26. Isometheptena are urmãtoarea structurã chimicã:
A.
CH3 – C = CH – CH2CH2 – CH – CH3
CH3 NH – CH3
B.
CH3 – C = CH – CH2CH2 – CH – CH3
OH NH2
C.
CH3 – C = CH – CH2CH2 – CH – CH3
NH2 OH
D.
C2H5 – C = CH – CH2CH2 – CH – C2H5
OH OH
E.
C2H5 – C = CH – CH2CH2 – CH – C2H5
NH2 NH2
175
27. Mebeverina este un relaxant al musculaturii netede, nu are proprietãþi:
A. adrenergice B. ganglioplegice C. simptomimetice D. simpatolitice E. anticolinergice
28. Eupaverina se obþine prin sinteza în urma reacþiei dintre nitroetan ºi:
A. veratrol B. piperonal C. acid veratric D. aldehidã veratricã E. acid hipuric
29. Octaverina se obþine prin condensarea 3,4-dimetoxifeniletilaminei cu clorura acidului:
A. 3,4,5-fenoxibenzoic B. 3,4,5-trietoxibenzilic C. 3,4-dietoxibenzoic D. 3,4,5-trimetoxibenzoic E. tricloracetic
30. Octaverina are aceleaºi însuºiri farmacologice ca ºi:
A. eutaverina B. chinoparina C. papaverina D. civerina E. alverina
176
7. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)
Parasimpatolitice musculotrope (Spasmolitice musculotrope)
Complement multiplu 31. Pitofenona este un spasmolitic musculotrop utilizat în:
A. tratamentul spasmelor de diferite cauze B. tratamentul diabetului C. afecþiuni digestive D. asociere cu alte substanþe E. afecþiuni ale pielii
32. Isometheptina este cel mai activ compus din categoria spasmoliticelor musculotrope, care:
A. stimuleazã terminaþiile norvoase simpatice B. inhibã terminaþiile nervoase simpatice C. este utilizatã ca relaxant al musculaturii netede vezicale ºi uretrale D. produce vasoconstricþie perifericã E. creºte presiunea sanguinã
33. Mebeverina este un antispastic musculotrop utilizat în:
A. ulcer varicos B. sindromul de colon iritabil C. inflamaþii ale tubului digestiv D. boli ale veziculei biliare E. ulcer peptic
34. Eupaverina este un spasmolitic utilizat în:
A. afecþiuni pulmonare B. spasme vasculare periferice C. dermatologie D. spasme gastrointestinale E. ORL
35. Eupaverina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. piperonal B. piperidinã C. nitroetan D. metoxid de sodiu E. clorura acidului homopiperonilic
36. Drotaverina este indicatã ca antispastic în spasmele musculaturii:
A. cãilor biliare B. bronºice C. tractului urinar D. striate E. scheletice
37. Drotaverina se foloseºte ºi ca adjuvant în tratamentul:
A. ulcerului gastric ºi duodenal B. gastritã C. constipaþie spasticã D. pancreatitã E. conjunctivitã
177
38. Reacþiile adverse produse de drotaverinã sunt rare ºi se manifestã prin: A. urticarie B. cefalee C. vertij D. palpitaþii E. greaþã
39. Eupaverina are urmãtoarele sinonime:
A. drotaverina B. mebeverina C. moxaverina D. sintaverina E. colospasmin
40. Mebeverina are urmãtoarele sinonime:
A. spastalin B. moxaverina C. colospasmin D. drotaverina E. duspatalin
41. Octaverina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. 3,4-dimetoxi-beta-feniletilaminei B. 3,4-etoxi-metoxi-fenilaminei C. clorura acidului 3,4,5-trietoxibenzoic D. clorura acidului 3,4,5-trimetoxibenzoic E. oxiclorura de fosfor
42. Dioxilina este utilizatã în afecþiuni vasculare spastice periferice:
A. tromboflebite B. afecþiuni hepatice C. embolii pulmonare ºi periferice D. anginã pectoralã E. pentru ameliorarea vasospasmului reflex
43. Sinteza dioxilinei se realizeazã în urma reacþiei dintre:
A. beta-3,4-dimetoxi-feniletilaminei B. clorura acidului (3-etoxi-4-metoxifenil)-acetic C. halogenurã de metil D. clorura acidului acetic E. clorurã de fenil
44. Compusul 3-metil-6,7-dimetoxi-1-[(3-metoxi-4-etoxi)-benzil]-izochinolinã are urmãtoarele de-
numiri: A. octaverina B. dioxilina C. ethab D. papaveril E. paveril
45. Acþiunea farmacologicã a etaverinei este asemãnãtoare papaverinei, dar este:
A. de 3-4 ori mai puþin activã B. de 3-4 ori mai activã decât papaverina C. de scurtã duratã D. duratã mai lungã E. de duratã medie
178
46. Etaverina are acþiune asemãnãtoare papaverinei, fiind utilizatã în: A. insuficienþã vascularã cerebralã B. insuficienþã cardiacã C. afecþiuni cardiovasculare D. vertij E. caz de aritmii
47. Etaverina este utilizatã în:
A. colici biliare ºi renale B. cefalee C. astm bronºic D. ulcer gastric ºi duodenal E. spasme intestinale
48. Papaverina relaxeazã musculatura netedã a aparatului:
A. gastrointestinal B. urinar C. bronhopulmonar D. locomotor E. genital
49. Papaverina este utilizatã ºi datoritã acþiunii sale ca:
A. vasoconstrictor coronarian B. vasodilatator coronarian C. excitant asupra miocardului D. depresiv asupra miocardului E. vasodilatator cerebral
50. Papaverina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:
A. aldehida veratricã B. acid benzoic C. acid hipuric D. anhidrida aceticã E. acetat de sodiu
51. Papaverina se poate obþine prin sintezã prin diferite metode, printre care ºi cea care se bazeazã
pe reacþia dintre: A. acid veratric B. veratrol C. clorurã de acetil D. acid azotos E. acid fosforic
52. Papaverina acþioneazã ca antispastic; relaxeazã musculatura netedã a vaselor mari, în special
ale: A. coronarelor B. arterelor hepatice C. arterelor pulmonare D. sistemului central E. sistemului periferic
179
53. Papaverina are urmãtoarele sinonime: A. cerespan B. dioxilin C. pavabid D. mebeverina E. pavacap
54. Etaverina are acþiune terapeuticã asemãnãtoare papaverinei, de care se deosebeºte prin faptul cã
este: A. de 3 ori mai puþin activã B. de 3 ori mai activã C. de duratã medie D. de duratã prelungitã E. toxic hepatic
55. Etaverina are urmãtoarele sinonime:
A. ethavex B. ethab C. perparina D. isovex E. mebeverina
180
8. GANGLIOPLEGICE
Complement simplu 1. Primul ganglioplegic utilizat în terapeuticã a fost:
A. mecamilamina B. pentoloniul C. hexametoniul D. tetrilamoniul E. inversin
2. Hexametoniul este un ganglioplegic care trebuie administrat cu prudenþã deoarece produce:
A. stimulare SNC B. obiºnuinþã C. depresie D. edeme E. urticarie
3. Hexametoniul, din punct de vedere chimic, este:
A. clorurã de pentametilen-1,5-bis-trifenilamoniu B. bromurã de pentametilen-1,5-bis-tributilamoniu C. clorurã de pentametilen-1,5-bis-trietilamoniu D. bromurã de hexametilen-1,6-bis-trietilamoniu E. diclorurã de hexametilen-1,6-bis-trimetilamoniu
4. Dibromura de 3-metil-3-azapentan-1,5-bis-(etil-dimetilamoniu) are urmãtoarea denumire
comercialã: A. inversin B. pentoloniu C. azametoniu D. hexametoniu E. tetrilamoniu
5. Azametoniul este un hipotensiv cu acþiune de scurtã duratã utilizat în:
A. oftalmologie B. ORL C. dermatologie D. ginecologie E. urologie
6. Dihidrogenotartratul de pentametilen-1,5-bis-metil-pirolidiniu are urmãtoarea denumire
comercialã: A. hexametoniu B. inversin C. azametoniu D. pentoloniu E. mecamilamina
181
7. Pentoloniul este un ganglioplegic cu acþiune mai prelungitã utilizat datoritã efectului puternic: A. hipertensiv B. hipotensiv C. analgetic D. antiinflamator E. antitrombotic
8. Clorhidratul de 3-metil-amino-izocamfan are urmãtoarea denumire comercialã:
A. tetrilamoniu B. hexametoniu C. azametoniu D. pentoloniu E. mecamilamina
9. Mecamilamina se obþine prin sintezã folosind ca materie primã:
A. eugenol B. camfor C. camfen D. rezorcinol E. izocamfen
10. Mecamilamina este o aminã secundarã cu un puternic efect ganglioplegic, aproape identic cu
cel produs de: A. hexametoniu B. pentoloniu C. azametoniu D. tetrilamoniu E. pempidina
11. Mecamilamina este utilizatã în tratamentul:
A. astmului bronºic B. bloc de ramurã ventricularã stângã C. hipertensiunii arteriale D. infarct de miocard E. tulburãri digestive
12. Prin metilarea mecamilaminei se obþine 3-dimetilaminoizocamfan, având urmãtoarea denumire
comercialã: A. pentoloniu B. azametoniu C. pempidina D. dimecamina E. trietilamoniu
13. Dimecaina, ganglioplegic obþinut prin metilarea mecamilaminei, este un compus cu acþiune:
A. stimulantã B. antiinflamatoare C. de duratã medie D. de scurtã duratã E. prelungitã
182
14. Hidrogenotartratul de 1,2,2,6,6-pentametilpiperidina are urmãtoarea denumire: A. pentoloniu B. penpidina C. mecamilamina D. hexametoniu E. azametoniu
15. Pempidina se obþine prin sintezã folosind ca materie primã 2,6-dimetil-2,5-heptadien-4-onã,
prin adiþia: A. alcoolului metilic B. acetaldehidei C. formaldehidei D. formamidei E. amoniacului
16. Materia primã utilizatã pentru prepararea pempidinei, adicã 2,6-dimetil-2,5-hepatadien-4ona se
mai numeºte: A. foronã B. fericianurã C. formaldehidã D. veratrol E. camfen
17. Pempidina este un ganglioplegic utilizat în tratamentul:
A. infarctului de miocard B. astmului bronºic C. hipertensiunii arteriale D. tulburãrilor de circulaþie E. crizelor reumatice
18. Bromhidratul de 2,2,6,6-tetrametilchinuclidinã are urmãtoarea denumire comercialã:
A. dimecainã B. hexametoniu C. pempidina D. temechina E. azametoniu
19. Temechina se obþine prin condensarea 2,2,6,6-tetrametilpiperidil-4-onei cu:
A. cianurã de propil B. cianat de etil C. cianacetat de etil D. cianacetat de butil E. cianat de izopropil
20. Temechina este un ganglioplegic cu acþiune de duratã:
A. medie B. lungã C. scurtã D. foarte scurtã E. nulã
183
21. Compusul 2-oxo-10-bornansulfonatul de (+)-1,3-dibenzil-decahidro-2-oxoimidazo[4,5c]-tieno[1,2α]-tiolium are urmãtoarea denumire:
A. trimetafan B. camfan C. temechina D. azametoniu E. pentoloniu
184
8. GANGLIOPLEGICE
Complement multiplu 22. Mecamilamina are duratã lungã de acþiune, efectul sãu fiind mai pronunþat decât la:
A. tetrilamoniu B. pempidina C. hexametoniu D. pentoloniu E. azametoniu
23. Mecamilamina prezintã un avantaj faþã de celelalte ganglioplegice deoarece absorbþia sa la
nivelul tractului gastrointestinal este absorbitã: A. lent B. repede C. neuniform D. dispersatã E. uniform
24. Trimetafanul este indicat în:
A. controlul tensiunii arteriale în timpul intervenþiilor chirurgicale B. afecþiuni hepatice C. urgenþe hipertensive D. tratamentul edemului pulmonar acut E. tulburãri digestive
25. Trimetafanul are urmãtoarele sinonime:
A. temechina B. trimethaphan C. pempidina D. arfonad E. azametoniu
26. Temechina se obþine prin condensarea 2,2,6,6-tetrametilpiperidil-4-onei cu cianacetat de etil,
rezultând urmãtorii compuºi intermediari, din diferite etape ale reacþiei: A. 2,2,6,6-tetrametil-(carbetoxician-metilen)-piperidina B. 2,2,6,6-tetrametil-(carbetoxician-metil)-piperidina C. acidul 2,2,6,6-tetrametilpiperazinil-4-acetic D. acidul 2,2,6,6-tetrametilpiperidil-4-acetic E. 2,2,6,6-tetrametil-4-(beta-hidroxietil)-piperidina
27. Pempidina se obþine prin adiþia amoniacului la 2,6-dimetil-2,5-heptadien-4-onã, rezultând
urmãtorii compuºi intermediari, trecând prin mai multe etape ale reacþiei: A. 2,2,6,6-tetrametilpiperazinã B. 2,2,6,6-tetrametil-4-piperidonã C. triacetonamidã D. triacetonaminã E. 2,2,6,6-tetrametilpiperidinã
185
28. Pempidina afecteazã ganglionii vegetativi parasimpatici ºi simpatici, fiind folositã în trata-mentul hipertensiunii arteriale. Se administreazã:
A. subcutan B. oral C. i.m. D. i.rahidian E. i.v.
29. Efectul produs de pempidinã, dupã administrare i.v., este:
A. maxim dupã 3 ore B. maxim dupã 10-30 minute C. de duratã de 10 minute D. de duratã de 5-6 ore E. maxim dupã 5 ore
30. Efectul pempidinei, dupã administrare oralã este:
A. maxim dupã 1-2 ore B. maxim dupã 5 minute C. de duratã de 1-2 ore D. de duratã de 15-30 ore E. maxim dupã 30 minute
31. Pempidina, pe lângã acþiunea ganglioplegicã, mai are ºi alte acþiuni, ºi anume:
A. antiinflamatoare B. curarizantã C. anestezicã generalã D. anestezicã localã E. deprimantã cardiacã
32. Dozele crescute de mecamilaminã, care traverseazã bariera hematoencefalicã, pot determina
apariþia unor tulburãri destul de grave, manifestate prin: A. tremor B. confuzie mintalã C. convulsii D. accese maniace, stãri de depresie E. anestezie generalã
33. Mecamilamina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:
A. 3-etil-amino-camfan B. 3-metil-amino-izocamfan C. 3-etil-amino-izocamfen D. N-2,3,3-tetraetil-2-bornanaminã E. N-2,3,3-tetrametil-2-norbornanaminã
34. Clorhidratul de 3-metil-amino-izocamfan are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. mecamilamina B. vegolisen C. inversin D. pendiomid E. pentoloniu
186
35. Bromura de 3-metil-3-azapentan-1,5-bis are urmãtoarele denumiri comerciale: A. pentoloniul B. azametoniul C. inversin D. vegolysen E. pendiomid
36. Azametoniul este un hipertensiv de scurtã duratã utilizat pentru:
A. ameliorarea tensiunii arteriale B. creºterea tensiunii arteriale C. reducerea spasmelor dureroase D. scãderea tensiunii intraoculare E. creºterea tensiunii intraoculare
37. Hexametoniul este un ganglioplegic utilizat ca:
A. vasodilatator B. vasoconstrictor C. hipertensiv D. hipotensiv E. antihipertensiv
38. Hexametoniul este indicat în:
A. hipertensiunea arterialã severã B. hipotensiune C. tulburãri vasculare periferice D. edeme cerebrale postoperatorii E. edeme pulmonare acute
39. Hexametoniul este indicat în tulburãri vasculare periferice, ca:
A. tulburãri digestive B. tromboflebite C. urticarie D. embolii arteriale acute E. vertij
40. Dibromura sau diclorura de hexametilen-1,6-bis-trimetilamoniu are urmãtoarele denumiri co-
merciale: A. hexametoniul B. pentoloniu C. azametoniul D. vegolysen E. pempidina
41. Hexametoniul se obþine în urma reacþiei dintre:
A. acid acetic B. 1,6-hexametilendiaminã C. bromurã de metil D. formaldehidã E. acid formic
42. Dintre derivaþii cuaternari de amoniu, cu acþiune ganglioplegicã, amintim:
A. mecamilamina B. hexametoniu C. pempidina D. azametoniu E. pentoloniu
187
43. Dintre aminele cu acþiune ganglioplegicã amintim: A. pempidina B. pentoloniu C. temechina D. azametoniu E. mecamilamina
44. Compuºii cu acþiune ganglioplegicã pot fi clasificaþi, din punct de vedere chimic, astfel:
A. derivaþi cuaternari de amoniu B. amide C. amine D. derivaþi ai acidului sulfuric E. derivaþi de sulfoniu
45. Ganglioplegicele blocheazã receptorii colinergici de la nivelul neuronilor ganglionari. Ele
acþioneazã la nivelul: A. inimii ºi vaselor B. tubului digestiv C. rinichilor D. globilor oculari E. epidermei
46. Reacþiile adverse produse de ganglioplegice se manifestã prin:
A. colaps B. hipotensiune C. tahicardie D. tulburãri digestive E. prurit
47. La nivel cardiovascular ganglioplegicele produc:
A. blocarea controlului simpatic vasomotor ºi cardiostimulator B. arterio- ºi venodilataþie C. hipotensiune D. tahicardie E. bradicardie
48. La nivelul tubului digestiv ganglioplegicele acþioneazã astfel:
A. micºoreazã motilitatea gastricã B. creºte motilitatea gastricã C. scade secreþia gastricã D. creºte secreþia gastricã E. produce stazã intestinalã
49. Ganglioplegicele acþioneazã astfel:
A. scade filtrarea glomerularã B. scade fluxul plasmatic renal C. produce oligurie sau anurie D. produce poliurie E. creºte fluxul plasmatic renal
188
50. Ganglioplegicele acþioneazã la nivelul globului ocular producând: A. midriazã B. creºte tensiunea intraocularã C. paralizia acomodãrii D. creºte tensiunea intraocularã E. scade tensiunea intraocularã
51. Pentoloniul este un ganglioplegic cu urmãtoarele însuºiri:
A. acþiune prelungitã B. acþiune de scurtã duratã C. puternic hipotensiv D. efecte secundare puternice E. efecte secundare slabe
189
9. BLOCANTE NEUROMUSCULARE (Curarizante, Miorelaxante periferice)
Complement simplu 1. Blocantele neuromusculare, sunt substanþele medicamentoase care prin blocarea trasmisiei coli-
nergice, produc paralizia musculaturii: A. netede B. mixte C. striate D. nu produc paralizie muscularã E. scheletice
2. Blocantele neuromusculare sunt utilizate în:
A. oftalmologie B. chirurgie C. dermatologie D. ORL E. alergologie
3. Avantajele pe care le prezintã aceste substanþe se referã la faptul cã nu au efect anestezic,
analgezic, dar sunt numai: A. stimulante musculare B. produc contracþii musculare C. excitante ale SNC D. relaxante musculare E. produc urticarie
4. Reprezentantul tipic al blocantelor neuromusculare este:
A. curara B. mecamilamina C. pentoloniu D. azametoniu E. pempidina
5. Substanþele care fac parte din grupa agenþilor depolarizanþi produc depolarizarea membranei
musculare, identicã cu cea produsã de acetilcolinã la nivelul ganglionilor ºi joncþiunii neuro-musculare, fiind vorba de efect:
A. muscarinic B. beta-adrenergic C. nicotinic D. alfa-adrenergic E. mixt
6. Prototipul grupei agenþilor depolarizanþi este:
A. acetilcolina B. colina C. muscarina D. pilocarpina E. succinilcolina
190
7. Acþiunea agenþilor depolarizanþi este antagonizatã de curarizantele antidepolarizante ºi potenþatã de:
A. muscarinã B. neostigminã C. atropinã D. scopolaminã E. homatropinã
8. Diclorura de succinilcolinã are urmãtoarea denumire:
A. metocurine B. hexafluorenium C. decametoniu D. suxametoniu E. pancuroniu
9. Succinilcolina se obþine prin sintezã prin douã metode, ambele bazându-se pe o reacþie de:
A. transesterificare B. hidrolizã C. acetilare D. nitrare E. oxido-reducere
10. Suxametoniul se obþine în urma reacþiei dintre succinatul de dimetil ºi:
A. dietilaminoetanol B. metilaminoetanol C. dimetilaminoetanol D. dietilaminopropanol E. dimetilaminopropanol
11. Succinilcolina se poate obþine în urma reacþiei dintre diclorura acidului succinic ºi clorurã de:
A. acetilcolinã B. acetil C. metil D. izopropil E. clorurã de colinã
12. Dozele mari de succinilcolinã pot induce:
A. stimularea respiraþiei B. deprimarea temporarã a respiraþiei C. stimularea cardului D. deprimarea funcþiei cardiace E. deprimarea totalã, ireversibilã, a respiraþiei
13. Succinilcolina este consideratã a fi cel mai bun agent blocant depolarizant caracterizat prin
durata de acþiune: A. foarte scurtã B. lungã C. medie D. scurtã E. retard
14. Dibromhidratul de hexametilen-1,6-bis-(9-fluorenil-dimetilamoniu) are urmãtoarea denumire:
A. hexafluorenium B. decametoniu C. suxametoniu D. metocurine
191
E. pancuroniu 15. Dibromura de decametilen-bis-trimetilamoniu are urmãtoarea denumire comercialã:
A. hexafluoreniu B. suxametoniu C. decametoniu D. metocurine E. pancuroniu
16. Decametoniul are urmãtoarea structurã chimicã:
A. [(CH3)3-N+-(CH2)6-N+-(CH3)3] · 2Br– B. [CH3-(CH2)2N+-(CH2)5-N+(CH2)2-CH3] · 2Br– C. [C2H5-(CH2)2-N+-CH2CH2- N+-(CH2)2-C2H5] · 2Br– D. [(C6H5)3N+-(CH2)8-N+(C2H5)3] · 2Br– E. [(CH3)3N+-(CH2)10-N+-(CH3)3] · 2Br–
17. Decametoniul se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre decametilen-1,10-diamina ºi:
A. acetaldehidã B. formaldehidã C. propionaldehidã D. butiraldehidã E. valeraldehidã
18. Decametoniul este un curarizant depolarizant folosit ca relaxant al musculaturii scheletice, în
combinaþie cu: A. analgezice-antipiretice B. antiinflamatoare C. hipnotice barbiturice D. anestezice generale barbiturice E. antiparkinsoniene
19. Þinând seama de caracteristicile morfologice ale antagoniºtilor joncþiunii neuromusculare, au
fost puse în evidenþã douã tipuri de grupe de molecule; unele lungi ºi subþiri, flexibile, cu greutate molecularã micã, denumite:
A. leptocurare B. tubocurare C. muscarine D. fizostigmine E. pahicurare
20. Un alt grup de antidepolarizante, alcãtuit din molecule voluminoase este cunoscut sub de-
numirea de: A. tubocurare B. carbamilcolinã C. pahicurare D. rapacuroniu E. leptocurare
21. Diiodura de dimetiltubocurarinã are urmãtoarea denumire comercialã:
A. vecuronium bromide B. pancuroniu C. galaminã D. metocurine iodide E. alcuronium chloride
192
22. Metocurinul este mai activ decât clorhidratul de tubocurarinã de câteva ori, ºi anume:
A. 4 ori B. 2 ori C. 10 ori D. 20 ori E. 5 ori
23. Metocurinul este mult mai activ decât (+)-tubocurarina ºi prezintã avantajul cã acþioneazã mai
puþin la nivelul musculaturii: A. cardiace B. digestive C. respiratorii D. genitale E. urinare
24. Dibromura sau diclorura de hexametilen-1,6-bis-(carbamoilcolina) are urmãtoarea denumire
comercialã: A. rapacuroniul B. metocurinul C. (+)-tubocurarina D. pancuroniu E. imbretil
25. Triiodura de 1,2,3-tris-(2-trielilamoniuetoxi)-benzen are urmãtoarea denumire comercialã:
A. pancuroniu B. galaminã C. rapacuroniu D. imbretil E. alcuroniu
26. Materia primã folositã pentru sinteza galaminei o constituie:
A. pirocatecolul B. hidrochinona C. rezorcinolul D. pirogalolul E. crezolul
27. Galamina se obþine prin condensarea pirogalolului cu:
A. 1-dietilamino-2-cloretan B. 1-dimetilamino-2-clormetan C. 1-aminoetil-2-cloretan D. 1-diaminoetil-2-clorpropan E. 1-dipropilamino-2-cloretan
28. Galamina este un curarizant antidepolarizant, care produce relaxarea musculaturii scheletice,
dupã administrare i.v., la interval de: A. 1 orã B. 5 ore C. 1-2 minute D. 30 minute E. 2 ore
193
29. Galamina este contraindicatã la pacienþii cu:
A. infecþii bacteriene B. leucemie C. depresii D. boala Parkinson E. miastenia gravis
30. În caz de supradozare cu galamina se foloseºte ca antidot:
A. acetilcolina B. neostigmina C. atropina D. colina E. scopolamina
31. Bromhidratul de 2-beta-1,6-dipiperidino-5-alfa-androstan-3-alfa-17-beta-diol-diacetat are
urmãtoarea denumire comercialã: A. pancuromium bromide B. galamina C. metocurin D. hexafluorenium bromide E. decametoniu
32. Pancuroniul este un agent antidepolarizant, care este parþial metabolizat la nivel:
A. digestiv B. renal C. hepatic D. pancreatic E. se eliminã ca atare
33. Pancuroniul este un agent antidepolarizant, se eliminã în mare parte nemodificat prin:
A. piele B. limfã C. sânge D. fecale E. urinã
34. Bromura de 1-(3alfa-17beta-dihidroxi-2beta-piperidino-5alfa-androstan-16beta,5alfa-il)-1-
metilpiperidinium are urmãtoarea denumire: A. pancuronium bromide B. vecuronium bromide C. decametoniu D. hexafluorenium bromide E. mecurin
35. Vecuronium este un curarizant antidepolarizant cu potenþã asemãnãtoare pancuroniului dar de
duratã: A. medie B. foarte lungã C. mai lungã D. mai scurtã E. egalã
194
36. Vecuronium are potenþã asemãnãtoare pancuroniului, efectul se instaleazã la 2-3 minute de la administrare ºi dureazã:
A. 20-30 minute B. 2 ore C. 5 ore D. 10 minute E. 50 minute
37. Clorhidratul de N,N’-dialilnortoxiferinium are urmãtoarea denumire:
A. vecuronium bromide B. pancuronium bromide C. alcuronium chloride D. decametoniu E. mecurin
38. Alcuronium este un relaxant muscular de semisintezã, care nu traverseazã placenta în cantitãþi
semnificative; a fost utilizat pe scarã larã în: A. stãri convulsive B. anestezie C. chirurgie D. dermatologie E. obstetricã
39. Bromura de 4,4’-(3alfa-17beta-dihidroxi-5alfa-androstan-2beta-16beta-ilen)-bis-[1,1-dimetil-
[piperaziniu]-diacetat] are urmãtoarea denumire: A. vecuronium bromide B. pipecuronium bromide C. alcuronium D. pancuronium bromide E. mecurin
40. Pipecuroniul este un compus cu nucleul steroidic (androstan) ce se caracterizeazã prin prezenþa
a douã cicluri: A. pirazinice B. pirimidinice C. piperidinice D. piperazinice E. piridinice
41. Pipecuroniul este un blocant neuromuscular antidepolarizant, rapid antagonizat de:
A. atropina B. anticolinersterazice C. homatropina D. ergotamina E. fentolamina
42. Pipecuroniul este utilizat ca miorelaxant în anestezia generalã, dar este contraindicat în:
A. afecþiuni digestive B. afecþiuni respiratorii C. convulsii D. miastenia gravis E. afecþiuni cardiace
195
43. Bromura de 1-(2beta,3alfa,5alfa,16beta,17beta)-17-(acetiloxi)-3-hidroxi-2-(4-morfolinil)-androstan-16il-1-(2-propenil)-pirolidiniu are urmãtoarea denumire:
A. rocuronium bromide B. pancuronium bromide C. vecuronium D. alcuronium E. pipecuronium bromide
44. Rocuroniul este curarizant antidepolarizant cu acþiune miorelaxantã rapidã ºi de duratã:
A. lungã B. scurtã C. medie D. foarte lungã E. foarte scurtã
45. Rocuroniul este un curarizant antidepolarizant, care acþioneazã competitiv cu acetilcolina.
Metabolizarea se face la nivelul: A. pancreasului B. intestinului C. stomacului D. rinichiului E. ficatului
46. Clorhidratul de (R)-1,2,3,4-tetrahidro-2-(3-hidroxipropil)-6,7-dimetoxi-2-metil-1-(3,4,5-trime-
toxibenzil)-izochinoliniu-4-octendioat are urmãtoarea denumire: A. rapacuroniu B. mivacurium chloride C. rocuroniu D. pancuroniu bromide E. alcuronium bromide
47. Mivacurium este un agent blocant neuromuscular antidepolarizant, selectiv, care se eliminã prin
bilã ºi urinã, dupã ce este hidrolizat de cãtre: A. colinesteraze B. acetilcolinesteraze C. butirilcolinesteraza D. esterazele hepatice E. proteinkinaze
48. Benzensulfonatul de 2-(2-carboxietil)-1,2,3,4-tetrahidro-6,7-dimetoxi-2-metil-1-veratrilizo-
chinoliniu, pentametilen ester, are urmãtoarea denumire: A. atracurium B. mivacurium C. rocuroniu D. rapacuroniu E. alcuroniu
49. Care este denumirea comercialã a clorhidratului de 1,2,3,4-tetrahidro-2-(3-hidroxipropil)-6,7,8-
trimetoxi-2-metil-1-(3,4,5-trimetoxi-benzil)-izochinoliniu? A. mivacurium chloride B. rocuronium bromide C. doxacurium chloride D. pancuronium bromide E. alcuronium bromide
196
50. Care este denumirea comercialã a dibromurii 1,1’-azo-bis[3-metil-2-fenil-1H-imidazo[1,2a]- piridin-4-ium]?
A. doxacurium B. rocuroniu C. rapacuroniu D. alcuroniu E. fazadiniu
197
9. BLOCANTE NEUROMUSCULARE (Curarizante, Miorelaxante periferice)
Complement multiplu 51. Fazadiniu este un blocant neuromuscular antidepolarizant:
A. cu acþiune rapidã B. se metabolizeazã în ficat C. efectul dureazã 30-60 minute D. eliminarea se face prin urinã sau pe cale hepaticã, nemodificatã E. cu acþiune lentã
52. Fazadiniu este un blocant neuromuscular, care, printre altele, produce:
A. tulburãri de circulaþie B. modificãri ale pulsului C. afecþiuni digestive D. modificãri ale presiunii arteriale E. creºte ritmul cardiac
53. Doxacurium este un curarizant antidepolarizant având acelaºi efect ºi aceleaºi întrebuinþãri ca ºi
alcuroniul, dar este de: A. 2,5-3 ori mai puþin activ decât pancuroniul B. 2,5-3 ori mai activ decât pancuroniul C. 10-12 ori mai puþin activ decât metacuriul D. 10-12 ori mai activ decât metacuriul E. 5 ori mai activ decât D-tubucurarina
54. Atracurium este inactivat printr-un proces nonenzomatic, adicã:
A. oxidare B. degradate Hoffmann C. ciclizare D. hidrolizã estericã catalizatã de esteraze nespecifice E. în metabolizare nu sunt implicate colinesterazele
55. Reacþiile adverse produse de atracurium se manifestã prin:
A. erupþii cutanate B. hipotensiune tranzitorie C. bronhospasm D. tulburãri neurologice E. tulburãri de comportament
56. Atracurium este un blocant neuromuscular antidepolarizant:
A. neselectiv B. competitiv C. selectiv D. cu duratã medie de acþiune E. revenirea la normal este rapidã
57. Atracurium este un blocant neuromuscular antidepolarizant utilizat în:
A. realizarea intubaþiei endotraheale B. pentru contracþiile musculaturii striate C. pentru relaxarea musculaturii striate în timpul intervenþiilor chirurgicale D. chirurgia oftalmicã deoarece nu afecteazã tensiunea intraocularã E. dermatologie
198
58. Reacþiile adverse produse de mivacurium se manifestã prin: A. bradicardie B. tahicardie trecãtoare C. hipotensiune D. eritem E. urticarie
59. Mivacurium este un agent blocant neuromuscular antidepolarizant selectiv care:
A. are acþiune de scurtã duratã B. este utilizat ca adjuvant în anestezia generalã C. se administreazã numai sub supraveghere medicalã D. se administreazã oral E. are acþiune de lungã duratã
60. Clorhidratul de (R)-1,2,3,4-tetrahidro-2-(3-hidroxipropil)-6,7-dimetoxi-2-metil-1-(3,4,5-tri-
metoxibenzil)-izochinoliniu-4-octendioat are urmãtoarele denumiri comerciale: A. atracurium B. mivacurium C. fazadiniu D. mivacron E. doxacurium
61. Rapacuroniul este un curarizant antidepolarizant care determinã:
A. scãderea ritmului cardiac B. creºterea ritmului cardiac C. creºterea tensiunii arteriale D. bradicardie E. scãderea tensiunii arteriale
62. Rocuroniul este indicat ca adjuvant în anestezia generalã pentru asigurarea relaxãrii muscula-
turii scheletice în timpul intervenþiei chirurgicale. Se administreazã parenteral, doza fiind sta-bilitã în funcþie de:
A. metoda utilizatã pentru efectuarea anesteziei B. tipul de anestezie utilizat C. durata intervenþiei chirurgicale D. durata anesteziei E. starea generalã a pacientului
63. Rocuroniul este un agent curarizant antidepolarizant, având:
A. acþiune miorelaxantã rapidã B. duratã medie de acþiune C. duratã de acþiune foarte scurtã D. proprietatea de a se fixa pe receptorii colinergici nicotinici E. proprietatea de a se fixa pe receptorii muscarinici
64. Piperocuroniul este un blocant neuromuscular antidepolarizant, care prezintã avantajul cã nu:
A. produce blocarea receptorilor colinergici B. elibereazã histaminã C. produce reacþii secundare D. produce efecte cardiovasculare importante E. are efect miorelaxant
199
65. Alcuroniul este un relaxant muscular de semisintezã care: A. poate sã producã reacþii anafilactice B. nu produce reacþii anafilactice C. nu traverseazã placenta în cantitãþi semnificative D. traverseazã placenta E. a fost utilizat pe scarã largã în obstetricã
66. Clorhidratul de 1,4,4’-didemetil-4,4’-di-2-propenil-toxiferin are urmãtoarele denumiri:
A. vecuroniu B. rapacuroniu C. alcuroniu D. rocuroniu E. alloferin
67. Vecuroniul este un curarizant antidepolarizant, fiind un aminosteroid biscuaternar:
A. efectele cardiovasculare sunt maxime B. cu potenþã asemãnãtoare pancuroniului C. de duratã mai lungã decât cea produsã de pancuroniu D. de duratã mai scurtã decât cea produsã de pancuroniu E. efectele cardiovasculare sunt minime
68. Vecuronium este un antidepolarizant, la care efectul se instaleazã la 2-3 minute de la adminis-
trare ºi dureazã 20-30 minute. Se eliminã pe cale: A. biliarã B. digestivã C. prin piele D. respiratorie E. renalã
69. Pancuroniul este antagonist competitiv de:
A. acetilcolinã B. aldehidã formicã C. anticolinesterazice D. acid formic E. ioni de potasiu
70. Acþiunea pancuroniului este crescutã prin inhalarea anestezicelor cu:
A. eter B. propilenglicol C. halotan D. enfluran E. metoxifluran
71. Reacþiile adverse produse de pancuroniu se manifestã prin:
A. bradicardie B. tahicardie C. spasm D. uneori, hipertensiune arterialã E. bronhospasm
200
72. Pancuroniul se administreazã, de personal specializat, numai la pacienþi spitalizaþi, iar în caz de supradozare se administreazã:
A. acetilcolinã B. neostigminã C. sparteinã D. efedrinã E. atropinã
73. Pancuronium, din punct de vedere chimic este bromhidrat de:
A. 1,1’-[(2β,3α,5α,16β,17β)-3,17-bis-(acetiloxi)-androstan-2,16-di-il]bis[1-metil]-piridinium B. 1,1’-(3α,17β-dihidroxi-5α-androstan-2β,16β-il-en)-bis-[1-metilpiperidiniu]-diacetat C. 2β,16β-dipiperidino-5α-androstan-3α,17β-diol-diacetat D. 2β,16β-dipiperazino-5α-androstan-3α,17β-diol-diacetat E. 2β,16β-dipirimidino-5α-androstan-3α,17β-diol-diacetat
74. Pancuroniul este un agent antidepolarizant indicat pentru relaxare muscularã, fiind utilizat:
A. adjuvant al anesteziei generale B. pentru oprirea convulsiilor în tetanos C. în operaþii cezariene (nu trece în circulaþia fetalã) D. în intervenþii chirurgicale cu risc crescut (hepatici, renali, astmatici) E. are acþiune ganglioplegicã
75. Reacþiile adverse produse de galaminã se manifestã prin:
A. bradicardie B. eritem cutanat C. bronhospasm D. tahicardie E. creºterea presiunii arteriale
76. Galamina este contraindicatã la pacienþii cu:
A. miastenia gravis B. maladia Parkinson C. viroze D. malarie E. alegie la iod
77. Galamina se administreazã cu prudenþã ºi în doze mai mici în cazuri de:
A. hipokaliemie B. hiperkaliemie C. insuficienþã renalã, hepaticã, cardiacã D. hipertensiune arterialã E. hipotensiune arterialã
78. Galamina este un curarizant antidepolarizant, care produce relaxarea musculaturii scheletice;
efectul sãu fiind, dupã asministrare i.v., ºi: A. apare dupã 1-2 minute B. este maxim în 30 minute C. este maxim în 3-5 minute D. dureazã 2 ore E. dureazã 20-30 minute
201
79. Galamina este un curarizant antidepolarizant folosit ca relaxant muscular pentru intervenþii chi-rurgicale ºi nechirurgicale. Este utilizat în:
A. intervenþii toracice ºi abdominale B. hipnozã C. împiedicarea spasmelor musculare D. combaterea convulsiilor în tetanos E. endoscopii
80. Galamina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:
A. pirogalol B. rezorcinol C. fenol D. 1-dietilamino-2-cloretan E. iodurã de metil
81. Galamina are urmãtoarele sinonime:
A. gallamone B. pavulone C. gallaminum D. alloferin E. retensin
82. Plecând de la studiul structurii chimice a(+)-tubocurarinei s-a stabilit cã pentru obþinerea acþiunii
curarizante maxime sunt necesare urmãtoarele: A. grupãrile cuaternare de amoniu B. distanþa între cele douã grupãri cationice sã fie de 7-13 atomi C. activitate maximã au compuºi cu 14-18 atomi de carbon D. activitate maximã au compuºii cu 5-7 atomi de carbon E. distanþa între cele douã grupãri cationice sã fie de 4-6 atomi
83. Metocurinul prezintã efecte secundare mai reduse decât la (+)-tubocurarinã, manifestate prin:
A. erupþii cutanate B. tulburãri cardiovasculare C. prurit D. eliberare de histaminã E. greaþã, vomã
84. (+)-Tubocurarina este un curarizant antidepolarizant, care produce paralizia musculaturii volun-
tare. Acþiunea sa este inhibatã sau inversatã la administrare de: A. scopolamina B. inhibitori ai acetilcolinesterazei C. hiosciamina D. neostigmina E. edrofoniul
85. (+)-Tubocurarina este inactivã la administrare oralã deoarece:
A. se absoarbe rapid B. se eliminã lent C. se absoarbe insuficient la nivelul tractului gastrointestinal D. se absoarbe lent E. eliminarea din organism este rapidã
202
86. Prin administrare parenteralã (i.v.), (+)-tubocurarina, în funcþie de dozã, produce: A. pareza musculaturii membrelor B. relaxarea musculaturii membrelor C. relaxarea musculaturii netede intestinale ºi a vezicii urinare D. stop respirator ºi moarte (doza letalã fiind de 0,25-4 mg/kg) E. paralizie respiratorie ºi hipotensiune
87. Pentru intubaþie endotrahealã (+)-tubocurarina se administreazã i.v. în doze de 0,5-0,6 mg/kg,
iar efectul: A. se instaleazã în mai puþin de 2 minute B. se instaleazã în 10 minute C. este maxim dupã 3-6 minute D. este maxim dupã 30 minute E. dureazã 20-40 minute
88. (+)-Tubocurarina este utilizatã:
A. ca adjuvant al anesteziei B. ca relaxant muscular în intervenþii chirurgicale C. pentru controlul în tetanos D. pentru controlul în electroºoc E. pentru analgezie
89. Dacã (+)-tubocurarina este administratã subcutanat sau intramuscular efectele apar:
A. la doze mai mari B. la doze mai mici C. apar mai lent D. apar rapid E. durata acþiunii este mai lungã
90. Efectul curarizant al (+)-tubocurarinei poate fi intensificat ºi prelungit de unele:
A. anestezice generale B. analgezice antipiretice C. tranchilizante minore D. antiinflamatoare E. antibiotice
91. Este necesarã o atenþie deosebitã la administrarea (+)-tubocurarinei, astfel:
A. nu se administreazã în acelaºi timp, sau înaintea, curarizantelor depolarizante B. se amestecã în aceeaºi seringã cu hipnotice administrate i.v. C. se amestecã în aceeaºi seringã cu tiopental D. nu se amestecã în aceeaºi seringã cu tiopental E. nu se amestecã în aceeaºi seringã cu hipnotice administrate i.v.
92. Se evitã administrarea (+)-tubocurarinei în anumite afecþiuni ca:
A. miastenia gravis B. cardiopatie ischemicã C. distrofie muscularã (dupã poliomielitã) D. insuficienþã respiratorie E. insuficienþã renalã
93. Reacþiile adverse produse de (+)-tubocurarinã se manifestã prin:
A. urticarie B. hipotensiune C. bradicardie D. congestia pielii în jumãtatea superioarã a corpului E. bronhospasm (rareori)
203
94. Dimetil (+)-tubocurarina, prin fuziune alcalinã, suferã un proces de degradare rezultând: A. acid veratric B. acid anisic C. acid benzoic D. acid formic E. fenol
95. În urma degradãrii Hoffmann, dimetil-(+)-tubocurarina pierde doi atomi de azot, trecând în o,o-
dimetilbebirilen, compus ce conþine în structura sa: A. patru cicluri aromatice B. douã cicluri aromatice C. patru grupe metoxil D. patru duble legãturi E. douã grupe eterice
96. Efectele secundare produse de decametoniu se manifestã prin:
A. relaxare muscularã B. contracþii musculare C. stimularea respiraþiei D. deprimarea respiraþiei E. hipotensiune arterialã
97. În caz de supradozare cu decametoniu se foloseºte ca antidot:
A. pentoloniu B. hexametoniu C. galamina D. pentametoniu E. fazadiniu
98. Decametoniul este un curarizant depolarizant folosit ca relaxant al musculaturii scheletice. Se
administreazã parenteral, dupã care: A. efectul se instaleazã dupã 30 minute B. efectul se instaleazã imediat C. efectul este maxim dupã 60 minute D. efectul este maxim dupã 4 minute E. decurarizarea începe dupã zece minute ºi este completã dupã 2 ore
99. Decametoniul se obþine, prin sintezã, în urma reacþiei dintre:
A. bromurã de metil B. decametilen-1,10-diaminã C. acetaldehidã D. formaldehidã E. acid formic
100. Hexafluorenium este utilizat clinic pentru:
A. modificarea dozei galaminei B. modificarea dozei succinilcolinei C. creºterea duratei de acþiune a succinilcolinei D. creºterea duratei de acþiune a acetilcolinei E. a mãri efectele de relaxare muscularã a acetilcolinei
204
101. Succinilcolina este consideratã a fi cel mai bun blocant depolarizant caracterizat de: A. durata scurtã de acþiune B. efectul apare dupã 1 minut de la administrare C. efectul dureazã 2 minute D. efectul dispare complet în 8-10 minute E. durata lungã de acþiune
102. Succinilcolina se foloseºte ca adjuvant în anestezia generalã pentru relaxarea muºchilor sche-
letici în timpul: A. intervenþiilor chirurgicale B. tratamentului local cu antiinflamatoare C. reducerii fracturilor ºi dislocãrilor articulare D. stimulãrii contracþiilor E. diminuãrii contracþiilor în timpul terapiei prin electroºoc ºi tetanos
103. Succinilcolina este contraindicatã în:
A. rigiditate muscularã B. disfuncþii hepatice severe C. tulburãri de circulaþie D. edem pulmonar E. hipercalcemie
104. Succinilcolina are urmãtoarele sinonime:
A. anectine B. suxametoniu C. quelicin D. scolinã E. galaminã
105. Dibromura de decametilen-bis-trimetilamoniu are urmãtoarele denumiri comerciale:
A. mylaxen B. decametonium C. hexametoniu D. syncurin E. anectine
106. Succinilcolina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. succinat de propil B. succinat de dimetil C. dietilaminoetan D. dimetilaminoetanol E. clorurã de metil
107. Þinând seama de caracteristicile morfologice ale antagoniºtilor joncþiunii neuromusculare, au
fost puse în evidenþã urmãtoarele grupe de molecule, denumite: A. leptocurare B. ganglioplegice C. miorelaxante D. sedative E. pahicurare
205
108. Acþiunea succinilcolinei, spre deosebire de cea produsã de (+)-tubocurarinã, nu este antagoni-zatã de:
A. neostigminã B. atropinã C. scopolaminã D. fizostigminã E. edrofoniu
109. Reacþiile adverse produse de succinilcolinã apar în caz de supradozare ºi se manifestã prin:
A. aritmie B. hipotensiune C. fibrilaþie ventricularã D. spasme bronºice sau de laringe E. relaxare muscularã
206
10. MEDICAMENTE ANTIHISTAMINICE
Complement simplu 1. Care este denumirea comercialã a compusului: 4-imidazol-etilaminã?
A. betazol B. difenhidramina C. histidina D. systral E. histamina
2. Compusul 3-(2-aminoetil)-pirazol are urmãtoarea denumire:
A. betazol B. histidina C. systral D. histamina E. difenhidramina
3. Betazolul este un analog histaminic, derivat de pirazol, care stimuleazã:
A. respiraþia B. circulaþia C. secreþia gastricã D. funcþia renalã E. funcþia inimii
4. Majoritatea antihistaminicelor H1 conþin, ca ºi histamina, grupa:
A. propilaminã B. etilaminã C. etilenimino D. etilenamino E. aminobutil
5. Clorhidratul de 2-(benzhidriloxi)-N,N-dimetil-etilamina are denumirea:
A. betazol B. histidina C. systral D. difenhidramina E. histamina
6. Difenhidramina este indicatã în tratamentul unor afecþiuni:
A. hepatice B. alergice C. digestive D. cardiace E. dermatologice
7. Clorhidratul de 2-[(4-bromofenil)-fenilmetoxi]-N,N-dimetiletilamina are urmãtoarea denumire:
A. systral B. histidina C. histamina D. difenhidramina E. bromodifenhidramina
207
8. Compusul 2-(4-cloro-α-metil-α-fenilbenzoiloxi)-N,N-dimetiletilamina are urmãtoarea denumire: A. clorfenoxamina B. bromodifenhidramina C. histidina D. histamina E. systral
9. Clorfenoxamina se obþine prin sintezã pornind de la:
A. 4-aminoacetofenonã B. 4-nitroacetofenonã C. 4-nitrozoacetofenonã D. 4-cloroacetofenonã E. 4-acetilacetofenonã
10. Clorfenoxamina are urmãtoarea acþiune principalã:
A. antiemeticã B. antibronºiticã C. antihistaminicã D. anafilacticã E. antiinflamatorie
11. Hidrogenofumaratul de (R)-2-[2-[(R)-4-cloro-α-metil-benzhidriloxi]-etil]-1-metil-pirolidina:
A. clorfenoxamina B. bromodifenhidramina C. histamina D. systral E. clemastina
12. Clemastina se obþine prin condensarea alcoolului metil-4-clorofenilbenzilic cu:
A. 2-(2-clormetil)-1-metil-pirolidina B. 2-(2-clometil)-1-metil-pirolidina C. 2 -(2-cloretil)-1-etil-pirolidina D. 2 -(2-cloretil)-1-metil-pirol E. 2 clormetil-pirol
13. Clemastina este un antihistaminic utilizat ºi în tratamentul:
A. edemului Quincke B. afecþiunilor hepatice C. tulburãrilor digestive D. dermatitelor E. astmului bronºic
14. Succinatul de N,N-dimetil-2-[(α-metil)-α-(2-piridil)-benziloxi]-etilamina are urmãtoarea denumire:
A. betazol B. systral C. doxilamina D. difenhidramina E. histamina
15. Doxilamina se obþine prin sintezã pornind de la acetonã, care se condenseazã cu:
A. pirazina B. piperazina C. piridazina D. piridina E. pirimidina
208
16. Doxilamina are acþiune antihistaminicã puternicã cu potenþã similarã: A. histaminei B. doxilaminei C. histidinei D. betazolului E. difenhidraminei
17. Carbinoxamina este un antihistaminic puternic, utilizat pe cale oralã, în diverse stãri alergice.
De asemenea se utilizeazã pentru tratamentul rinitelor alergice, în asociere cu: A. pseudoefedrina B. adrenalina C. efedrina D. noradrenalina E. izoprenalina
18. Hidrogenmaleatul de 2-[4-cloro-α-[2-(dimetilaminoetoxi)-benzil]-piridina are urmãtoarea de-
numire: A. betazol B. systral C. carbinoxamina D. doxilamina E. histamina
19. Clorhidratul sau citratul de N,N-dimetil-2-[2-(fenilmetil)-fenoxi]-etilamina are urmãtoarea de-
numire: A. clemastina B. doxilamina C. carbinoxamina D. feniltoloxamina E. clorfenoxamina
20. Tripelenamina este, din punct de vedere chimic:
A. N-benzen-2-piridil-N’,N’-dimetiletilendiamina B. N-benzil-N-(2-piridil)-N’,N’-dimetiletilendiamina C. N-tolil-N-pirimidil-N’,N’-dimetiletilendiamina D. N-benzil-N-(2-piridil)-N,N-dietilendiamina E. N-benzil-N-(2-pirimidil)-N,N-dimetilamina
21. Tripelenamina este un antihistaminic care se obþine prin tratarea 2-aminopiridinei cu:
A. beta-dimetilaminocloretan B. beta-dietilaminocloretan C. alfa-diizopropilaminocloretan D. alfa-diizopropilaminoetan E. beta-dietilaminoetanol
22. Compusul N-(4-clorobenzil)-N-(2-piridil)-N’N’-dimetil-etilendiamina are urmãtoarea denumire:
A. tripelinamina B. antergan C. cloropiramina D. clemastina E. doxilamina
209
23. Cloropiramina este un antihistaminic cunoscut ºi sub denumirea de: A. tripelenamina B. doxilamina C. antergan D. clemastina E. nilfan
24. Maleatul de 2-[(2-dimetilamino)-etil]-(p-metoxibenzil)-amino]-piridinã are urmãtoarea denu-
mire: A. tripelenamina B. mepyramina C. antergan D. nilfan E. clemastina
25. Mepiramina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de:
A. 20 ore B. 10 ore C. 30 minute D. 4-6 ore E. 2 ore
26. Clorhidratul de 2-[(2-dimetilaminoetil)-(p-metoxibenzil)-amino]-pirimidinã are urmãtoarea de-
numire: A. tonzilamina B. tripelenamina C. clorfenoxamina D. mepiramina E. antergan
27. Tonzilamina are acþiune antihistaminicã, fiind mai puþin tonicã decât:
A. mepiramina B. nilfanul C. tripelenamina D. anterganul E. clemastina
28. Compusul 2-(N-benzilanilino-metil)-2-imidazolina are urmãtoarea denumire:
A. mepiramina B. nilfan C. clemastina D. antergan E. antazolina
29. Antazolina este mai puþin activã decât alte antihistaminice, dar prezintã avantajul cã este lipsitã
de acþiune iritantã localã, de aceea se utilizeazã în special: A. parenteral B. topic C. oral D. sub formã de suspensie E. sub formã de emulsie
210
30. Compuºii din clasa piperazinei pot fi consideraþi ca derivaþi de etilendiaminã sau etilendiamine ciclice, denumite:
A. piperidine B. ciclidine C. pirimidine D. ciclizine E. pirazine
31. Compusul 1-benzhidril-4-metil-piperazina se mai numeºte:
A. antergan B. antazolina C. ciclizina D. clorciclizina E. meclozina
32. Ciclizina se obþine prin condensarea clorurii de benzhidril cu:
A. N-metilpirimidina B. N-metilpiridazina C. N-metilpiperidina D. N-metilpirazina E. N-metilpiperazina
33. Ciclizina este un antihistaminic cu durata de acþiune de 4-6 ore, indicatã pentru combaterea:
A. febrei B. rãului de miºcare C. tulburãrilor digestive D. afecþiunilor respiratorii E. proceselor inflamatorii
34. Clorhidratul de (RS)-1-(4-clorobenzhidril)-4-(3-metilbenzil)-piperazina se numeºte:
A. antergan B. antazolina C. ciclizina D. meclozina E. clorciclizina
35. Meclozina este un antihistaminic cu duratã lungã de acþiune:
A. 12-24 ore B. 10 ore C. 6 ore D. 2 ore E. 30 minute
36. Clorhidratul de 1-(4-terþbutil-benzil)-4-(4-clorobenzhidril)-piperazina are urmãtoarea denumire:
A. antergan B. meclozina C. buclizina D. clorciclizina E. ciclizina
211
37. Buclizina este un antihistaminic cu proprietãþi sedative ºi anticolinergice slabe. Se utilizeazã în principal ca:
A. antipiretic B. analgezic C. antihemoroidal D. antiinflamator E. antiemetic
38. Compusul 1-(difenilmetil)-4-(3-fenil-2-propenil)-piperazina are urmãtoarea denumire:
A. buclizina B. cinarizina C. ciclizina D. meclozina E. antergan
39. Cinarizina este un antihistaminic moderat cu activitate blocantã a:
A. circulaþiei periferice B. musculaturii netede C. musculaturii striate D. canalelor de calciu E. circulaþiei cerebrale
40. Cetirizina este un antihistaminic din generaþia a II-a, cu duratã de acþiune de:
A. 12-24 ore B. 5-6 ore C. 4 ore D. 60 minute E. 30 minute
41. Acidul (RS)-2-[4-(4-clorbenzhidril)-1-piperazinil]-etoxiacetic are urmãtoarea denumire co-
mercialã: A. buclizina B. cinarizina C. ciclizina D. cetirizina E. antergan
42. Cetirizina este un antihistaminic cu acþiune de lungã duratã, rezultat (ca metabolit) în urma
oxidãrii grupei alcoolice primare din structura: A. hidrozixinei B. diazepamului C. oxazepamului D. medazepamului E. meprobamatului
43. Compusul (RS)-3-fenil-3-(2-piridil]-N,N-dimetil-propilamina are urmãtoarea denumire:
A. bromofeniramina B. clorfeniramina C. feniramina D. cinarizina E. ciclizina
212
44. Feniramina se obþine prin sintezã prin condensarea 2-clor-piridinei cu: A. p-aminobenzensulfonamida B. p-aminobenzoat de dimetilaminoetanol C. metilbenzen D. clorura de benzoil E. cianura de benzil
45. Maleatul de (RS)-3-(4-clorofenil)-3-(2-piridil)-N,N-dimetilpropilamina are urmãtoarea denu-
mire: A. feniramina B. clorfeniramina C. bromofeniramina D. cinarizina E. buclizina
46. Clorfeniramina este unul din cele mai bune antihistaminice, cu duratã de acþiune de:
A. 10-12 ore B. 60 minute C. 8-10 ore D. 4-6 ore E. 30 minute
47. Clorhidratul sau maleatul de 2-[(1E)-1-(4-metilfenil)-3-(1-pirolidinil)-1-propenil]-piridina are
urmãtoarele denumiri: A. triprolidina B. cinarizina C. buclizina D. clorfeniramina E. feniramina
48. Dimetindenul este un antihistaminic, care poate fi considerat ca fiind un derivat nesaturat de:
A. propandiol B. propenã C. propilaminã D. butandiol E. butenã
49. Hidrogenmaleatul de (RS)-10-(2-dimetilaminopropil)-fenotiazina are urmãtoarea denumire:
A. meclozina B. triprolidina C. dimetinden D. acrivastina E. prometazina
50. Prometazina se obþine prin condensarea fenotiazinei cu:
A. 2-dietilamio-1-clorpropan B. 2-dimetilamino-1-clorpropan C. 2-dimetilamino-1-cloracetona D. 2-dimetilamino-1-brompropan E. 2-dimetilamino-1-aminopropan
213
51. Prometazina este un antihistaminic cu durata de acþiune de: A. 10-12 ore B. 4-6 ore C. 3 ore D. 60 minute E. 30 minute
52. Metilsulfatul de tiazinamium este compusul rezultat în urma condensãrii prometazinei cu:
A. clormetil B. sulfat de dietil C. clorurã de propil D. sulfat de dimetil E. izopropilbenzen
53. Oxonemazina este, din punct de vedere chimic, S,S-dioxidul:
A. alimenazinei B. dimetindenei C. prometazinei D. meclozinei E. acrivastinei
54. Compusul 10-(3-chinuclidinilmetil)-fenotiazina are urmãtoarea denumire:
A. prometazina B. alimenazina C. mequitazina D. meclozina E. acrivastina
55. Clorhidratul de 4-(5H-dibenzo[a,d]ciclohepten-5-iliden)-1-metil-piperidina are urmãtoarea de-
numire: A. oxomemazina B. prometazina C. azatadina D. alimenazina E. ciproheptadina
56. Cicloheptadina este un antihistaminic cu durata de acþiune de:
A. 10-12 ore B. 4-6 ore C. 18 ore D. 60 minute E. 30 minute
57. Azatadina este un antihistaminic, având duratã lungã de acþiune ºi anume de:
A. 18 ore B. 6 ore C. 30 minute D. 24 ore E. 60 minute
58. Loratadina este un antihistaminic din generaþia a II-a cu acþiune de lungã duratã:
A. 24 ore B. 10 ore C. 18 ore D. 6 ore E. 2 ore
214
59. Desloratadina este un antagonist histaminic selectiv H1, fiind principalul metabolit al: A. oxomemazinei B. ciproheptadinei C. loratadinei D. azatadinei E. prometazinei
60. Fumaratul de 9-10-dihidro-4-(1-metil-4-piperidiliden)-4H-benzo[4,5]ciclohepta[1,2-6]tiofen-
10-ona are urmãtoarea denumire: A. fexofenadina B. astemizol C. terfenadina D. azatadina E. ketotifen
215
10. MEDICAMENTE ANTIHISTAMINICE
Complement multiplu 61. Acetatul de 3-[3-(piperidilmetil)fenoxi]propilcarbamoilmetil are urmãtoarele denumiri:
A. roxatidina B. nizatidina C. roxane D. famotidina E. roxit
62. Roxatidina este biotransformatã la nivel:
A. renal B. plasmatic C. aparatului respirator D. hepatic E. excretor
63. Roxatidina are proprietãþi farmacodinamice ºi farmacotoxicologice similare:
A. famotidinei B. potenþa de 2 ori mai mare decât ce a nizatidinei C. cimetidinei D. ranitidinei E. nizatidinei
64. Compusul N-[4-(6-metilamino-7-nitro-2-tia-5-aza-6-hepten-1-il-2-tiazolilmetil]-N,N-dimetil-
amina are urmãtoarele denumiri: A. ranitidina B. nizatidina C. famotidina D. axid E. cimetidina
65. Famotidina este un antihistaminic cu acþiune similarã cimetidinei, dar:
A. cu potenþã mult mai mare B. cu potenþã mai scãzutã C. este bine suportatã de organism D. reacþiile adverse sunt mai accentuate E. reacþiile adverse sunt foarte rare
66. Famotidina este un antihistaminic H2, cunoscut ºi sub urmãtoarele denumirile comerciale:
A. famodar B. ranitidina C. famodin D. gastrosidin E. quamatel
67. Clorhidratul de N-{2-[5-(dimetilaminometil)-2-furfuriltio]-etil}-N’-metil-2-nitro-1,1-etilen-
diamina are urmãtoarele denumiri: A. famodar B. ranitidina C. histodil D. ulcoran E. zantac
216
68. Ranitidina este un antihistaminic H2, care: A. are acþiune asemãnãtoare cimetidinei B. are potenþã mai scãzutã decât cimetidina C. are potenþã mai mare decât a cimetidinei D. este utilizatã în tratamentul ulcerului cornean E. este utilizatã în tratamentul ulcerului gastric
69. Cimetidina are urmãtoarele sinonime:
A. altramet B. histodil C. tagamet D. ranitidinã E. famotidinã
70. Cimetidina este un antihistaminic H2, având urmãtoarele caracteristici:
A. nucleul de bazã este imidazolic B. nucleul de bazã este pirazolul C. este un inhibitor al secreþiei gastrice D. absorbþia sa este scãzutã de antiacide E. se administreazã în ulcerul duodenal
71. Din categoria substanþelor antihistaminice H2 fac parte acele medicamente care:
A. blocheazã receptorii histaminici H1 B. blocheazã receptorii histaminici H2 C. stimuleazã efectul excitosecretor gastric al histaminei D. împiedicã efectul excitosecretor gastric al histaminei E. stimuleazã respiraþia
72. Indicaþiile medicamentelor care blocheazã receptorii histaminici H2 sunt:
A. ulcerul duodenal B. ulcerul gastric C. ulcerul coneean D. sindromul Zollinger-Ellison E. esofagita de reflux
73. Deosebirile între diferitele substanþe antihistaminice H2 se referã la:
A. toxicitatea B. dozele eficace C. modul de administrare D. proprietãþile farmacocinetice E. reacþiile adverse
74. Dintre medicamentele antihistaminice H2 menþionãm:
A. cimetidina B. ranitidina C. famotidina D. nizatidina E. antergan
75. Acidul spaglumic se utilizeazã sub formã de:
A. soluþie injectabilã B. soluþie oftalmicã în conjunctivite alergice C. unguente oftalmice D. aerosoli, ca antialergic în rinite sezoniere E. emulsii
217
76. Acidul (11Z)-11-[3-(dimetilamino)-propiliden]-6,11-dihidrodibenz[b,e]-oxepin-2-acetic are urmãtoarele denumiri:
A. mizzolen B. olopatadina C. metiamida D. opatanol E. patanol
77. Olopatadina este un antihistaminic selectiv H1 care:
A. inhibã eliberarea din mastocite a mediatorilor proinflamatori B. inhibã eliberarea de aceticolinã C. este indicatã în conjunctivita alergicã sezonierã D. împiedicã formarea epinefrinei E. este indicatã în tratamentul astmului bronºic
78. Compusul 2-[[1-[(p-fluorobenzil)-2-benzimidazolil]-4-piperidinil]-metilamino]-4(3H)-pirimi-
dinona are urmãtoarele denumiri: A. mizolastina B. patanol C. mizzolen D. naaxia E. mistamine
79. Mizolastina este un antihistaminic din generaþia a II-a având urmãtoarele caracteristici:
A. duratã scurtã de acþiune (10 minute) B. duratã lungã de acþiune (24 ore) C. are acþiune vasodilatatoare D. este lipsit de proprietãþi sedative ºi anticolinergice E. este utilizat în tratamentul rinitelor ºi conjunctivitelor alergice
80. Acidul [3S-[1(cis),3α,4β]]-1-[4-ciano-4-(4-fluorofenil)-ciclohexil]-3-metil-4-fenil-4-piperidin-
carboxilic are urmãtoarele denumiri: A. levocabastina B. mizzolen C. livostin D. patanol E. levophata
81. Levocabastina este un antihistaminic din generaþia a II-a, având:
A. potenþã mare B. potenþã micã C. acþiune rapidã D. acþiune lentã E. acþiune prelungitã
82. Compusul 4’-terþbutil-4-[4-(difenilmetoxi)-piperidino]-butirofenona are urmãtoarele denumiri:
A. kestin B. ebastina C. livostin D. ebastel E. estivan
218
83. Ebastina este un antihistaminic din generaþia a II-a, care: A. are duratã lungã de acþiune (24 ore) B. este lipsit de proprietãþi sedative ºi anticolinergice C. este metabolizatã hepatic la carebastinã D. are proprietãþi sedative E. este metabolizatã în rinichi
84. Ebastina este un antihistaminic din generaþia a II-a utilizat în:
A. urticarie cronicã B. afecþiuni digestive C. rinite alergice D. tulburãri de circulaþie E. prurit
85. Azelastina este un antihistaminic din generaþia a II-a, care se foloseºte în:
A. rinitã sezonierã alergicã B. urticarie C. rinite alergice nesezoniere D. prurit E. conjunctivite ºi rinoconjunctivite alergice
86. Clorhidratul de 4-[(4-clorofenil)-metil]-2-(hexahidro-1-metil-1H-azepin-4-il)-1(2H)-ftalazinona
are urmãtoarele denumiri: A. estivan B. azelastina C. kestin D. astelin E. allergodil
87. Tartratul de 1,2,3,4-tetrahidro-2-metil-9-fenil-2-azafluoren are urmãtoarele denumiri:
A. fenindamina B. astelin C. pemovin (pernovin) D. estivan E. thephorin
88. Compusul 4-(N-benzil)-anilino-1-metilpiperidina are urmãtoarele denumiri:
A. thephorin B. bamipin C. pernovin D. levocabastina E. soventol
89. Bamipinul este un antihistaminic cu efecte sedative ºi anestezice locale moderate utilizate în:
A. dermatoze pruriginoase B. tulburãri de circulaþie C. rãu de miºcare D. prurit, urticarie E. înþepãturi de insecte, arsuri solare
219
90. Acidul (RS)-4-{1-hidroxi-4-[4-(hidroxidifenilmetil)-piperidin-1-il]-butil}-α,α-dimetil-fenilacetic are urmãtoarele denumiri:
A. terfenadina B. fexofenadina C. carboxi-terfenadina D. astemizol E. telfast
91. Terfenadina este indicatã în:
A. rinite ºi conjunctivite alergice B. edem Quincke C. urticarie D. afecþiuni reumatismale cronice E. eczeme, prurit
92. Reacþiile adverse produse de terfenadina se manifestã prin:
A. vertij B. tulburãri digestive C. tremor D. cefalee E. fotosensibilizare
93. Reacþiile adverse produse de astemizol se manifestã prin:
A. fotosensibilizare B. tremor C. creºterea transaminazelor D. mialgii, edeme, insomnii E. uºoarã creºtere în greutate
94. Astemizolul este un antihistaminic din generaþia a II-a indicat în:
A. rinite B. viroze C. manifestãri alergice în zona ORL D. urticarie cronicã E. conjunctivite alergice
95. Din punct de vedere chimic, astemizolul este:
A. 1-(4-fluorofenil)-N-[1-(4-metoxibenzil)-benzimidazol B. 1-(4-fluorobutil)-N-[1-(4-etoxibenzil)-benzimidazol C. 1-(4-fluorobenzil)-N-[1-(4-metoxifenetil)-4-piperidil]-1H-benzimidazol-2il-amina D. 1-(4-fluorobenzil)-N-[1-(4-etoxibenzil)-benzimidazol E. 1-(4-fluorobenzil)-2-[1-(4-metoxifenetil)-4-piperidil-amino]-benzimidazol
96. Fumaratul de 9,10-dihidro-4-(1-metil-4-piperidiliden)-4H-benzo[4,5]-ciclohepta[1,2-b]tiofen-
10-ona are urmãtoarele denumiri: A. astemizol B. ketotifen C. telfast D. zaditen E. ketol
220
97. Ketotifenul este un: A. derivat de dibenzocicloheptatrienã B. derivat de tiofenbenzocicloheptadienã C. derivat de tiolbenzocicloheptatrienã D. ceto-derivat al dibenzazepinei E. ceto-tiofen izoster analog al ciproheptadienei
98. Ketotifenul este un antihistaminic H1 cu acþiune:
A. antiinflamatoare B. antiasmaticã C. antiviroticã D. anafilacticã E. antifungicã
99. Efectul anafilactic ºi antiasmatic produse de ketotifen se manifestã prin:
A. stimularea eliberãrii de histamina din mastocitele pulmonare B. inhibarea eliberãrii histaminei din granulele mastocitelor pulmonare C. stimularea factorilor de agregare plachetarã D. inhibarea factorilor de agregare plachetarã E. inhibarea eliberãrii acetilcolinei
100. Ketotifenul este indicat în:
A. tratamentul de fond al astmului bronºic B. tratamentul tulburãrilor de circulaþie perifericã C. rinite ºi conjunctivite alergice D. afecþiuni digestive E. urticarie cronicã
101. Reacþiile adverse produse de ketotifen se manifestã prin:
A. obosealã, somnolenþã B. stimularea secreþiei salivare C. scãderea secreþiei salivare D. ameþeli, cefalee, greþuri E. tulburãri de ritm cardiac
102. Desloratatina este un antihistaminic din generaþia a II-a:
A. lipsit de efect sedativ B. are efect sedativ C. cu acþiune de lungã duratã (24 ore) D. cu acþiune de scurtã duratã (30 minute) E. este principalul metabolit al loratadinei
103. Reacþiile adverse produse de desloratadinã se manifestã prin:
A. dureri abdominale B. cefalee C. anxietate D. astenie E. uscãciunea gurii
104. Desloratadina este un antihistaminic H1 indicat în:
A. rinita alergicã B. tulburãri digestive C. tulburãri de ritm cardiac D. afecþiuni hepatice E. urticarie cronicã
221
105. Desloratadina, din punct de vedere chimic, este un derivat de piperidinã, având urmãtoarele sinonime:
A. descarbetoxiloratadina B. aerius C. flonidan D. idulian E. clarinex
106. Loratadina este un antihistaminic din generaþia a II-a, având urmãtoarele sinonime:
A. claritin B. flonidan C. symforal D. avil E. romergan
107. Loratadina este un antihistaminic din generaþia a II-a:
A. cu acþiune de lungã duratã (24 ore) B. lipsitã de efecte sedative ºi anticolinergice C. are ºi acþiune antiserotoninicã D. este metabolizatã intens la desloratadinã E. are efecte sedative
108. Loratadina, fiind un antihistaminic H1 cu acþiune de lungã duratã este indicatã în:
A. conjunctivite alergice B. afecþiuni digestive C. rinitã aperiodicã D. dermatoze alergice E. rinitã sezonierã polinicã
109. Loratadina, în asociere cu pseudoefedrina, este indicatã în alergii la nivelul:
A. aparatului genito-urinar B. aparatului respirator C. aparatului cardio-vascular D. zona oftalmicã E. tegumente
110. Azatadina este un antihistaminic având urmãtoarele caracteristici:
A. duratã lungã de acþiune (24 ore) B. duratã scurtã de acþiune (30 minute) C. antiserotoninic D. sedativ moderat E. anticolinergic moderat
111. Azatadina este indicatã în diferite afecþiuni alergice:
A. rinitã alergicã B. urticarie C. prurit D. dermatite E. inflamaþii
222
112. Maleatul de 6,11-dihidro-11-(1-metil-4-piperidiliden)-5H-benzo[5,6]-ciclohepta[1,2-b]piridina are urmãtoarele denumiri:
A. azatadina B. claritin C. idulian D. optimine E. peritol
113. Clorhidratul de 4-(5H-dibenzo[a,d]-ciclohepten-5-iliden)-1-metil-piperidina are urmãtoarele
denumiri: A. loratadina B. azatadina C. ciproheptadina D. alimenazina E. peritol
114. Ciproheptadina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. suberona B. 5H-dibenzo[a,d]-ciclohepten-5-ona C. clorura de 1-metil-pirimidilmagneziu D. clorura de 1-metil-4-piperidilmagneziu E. clorura de 1-etil-4-pirazinilmagneziu
115. Cicloheptadina este un antihistaminic, având urmãtoarele caracteristici:
A. durata de acþiune 4-6 ore B. duratã lungã de acþiune (24 ore) C. antiserotoninic, anticolinergic D. sedativ E. stimulant al apetitului
116. Ciproheptadina este un medicament antihistaminic indicat în:
A. rinite alergice B. edeme C. urticarie D. eczeme E. înþepãturi de insecte
117. Pentru stimularea apetitului, ciproheptadina se utilizeazã în:
A. tulburãri digestive B. anorexie C. convalescenþã D. dureri acute E. boli cronice
118. Reacþiile adverse produse de peritol se manifestã prin:
A. sedare B. anestezie C. somnolenþã D. hiposalivaþie E. greþuri
223
119. Compusul 10-(3-chinuclidinilmetil)-fenotiazina are urmãtoarele denumiri: A. trimeprazin B. doxergan C. mequitazina D. butix E. primalan
120. Mequitazina este un antihistaminic, având urmãtoarele caracterisitici:
A. acþiune de scurtã duratã B. acþiune de lungã duratã C. posedã efecte stimulante centrale D. lipsit de efecte deprimante centrale E. inhibã degranularea mastocitelor
121. Mequitazina este indicatã în:
A. vertije B. rinite alergice C. urticarie D. conjunctivite E. edem Quinke
122. Oxomemazina are acþiune:
A. antiemeticã B. antihistaminicã C. sedativã D. anestezicã localã E. antitusivã
123. Oxomemazina are acþiune antihistaminicã, fiind indicatã în:
A. stãri alergice cu manifestãri cutanate B. hipersomnie C. hiposomnie D. tulburãri de circulaþie E. tuse de diverse etiologii
124. Oxomemazina are urmãtoarele sinonime:
A. trimeprazin B. dysedon C. butix D. primalan E. doxergan
125. Alimenazina este antihistaminic cu:
A. acþiune de 30 minute B. acþiune de 6-8 ore C. sedativ, antiemetic D. efect antipruriginos marcat E. stimulent al SNC
126. Alimenazina este un antihistaminic utilizat:
A. ca adjuvant în afecþiuni dermatologice pruriginoase B. în afecþiuni hepatice C. în rinite, conjunctivite D. în tulburãri de circulaþie perifericã E. în urticarie
224
127. Alimenazina este un antihistaminic, având urmãtoarele sinonime: A. dysedon B. trimeprazin C. butix D. multergan E. theralene
128. Tiazinamium este compusul rezultat în urma condensãrii celor douã substanþe:
A. oxomemazinei B. prometazinei C. mequitazinei D. sulfatul de dimetil E. alimenazinei
129. Tiazinamium are acþiune antihistaminicã puternicã ºi anticolinergicã, fiind indicat în:
A. afecþiuni hepatice B. afecþiuni alergice C. tulburãri digestive D. astm bronºic E. bronºite cronice
130. Reacþiile adverse produse de tiazinamium se manifestã prin:
A. somnolenþã B. vertij C. ameþeli D. greaþã E. vomã
131. Metilsulfatul de N,N,N-trimetil-N-[1-metil-2-(10-fenotiazinil)-etil]-amoniu are urmãtoarele
denumiri: A. dysedon B. tiazinamium C. primalan D. multergan E. trimeprazin
132. Prometazina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de 4-6 ore. Prezintã efecte sedativ-
hipnotice importante, precum ºi: A. antiemetice B. analgezice C. anestezice locale D. anticolinergice E. antiparkinsoniene
133. Clorhidratul de prometazinã se obþine în urma reacþiei dintre:
A. fenotiazinã B. 2-clorofenotiazinã C. 2-dimetilamino-1-clorpropanol D. 2-dietilamino-1-clorpropan E. amidurã de sodiu
225
134. Hidrogenmaleatul de (RS)-10-(2-dimetilaminopropil)-fenotiazinã are urmãtoarele denumiri: A. semprex B. fenistil C. romergan D. phenergan E. prometazina
135. Dimetindenul este un antihistaminic cu durata de acþiune de 4-6 ore, sedativ moderat, anti-
colinergic slab, indicat în: A. dermatite alergice B. tulburãri digestive C. boli virotice (rubeolã, rujeolã, varicelã) D. rinite alergice E. înþepãturi de insecte
136. Dimetindenul are urmãtoarele sinonime:
A. semprex B. dimetpirinden C. romergan D. fenistil E. prometazina
137. Acrivastina este un analog structural al triprolidinei cu acþiune antihistaminicã care:
A. la concentraþii terapeutice nu manifestã acþiune anticolinergicã B. penetrarea la nivelul barierei hematoencefalice este limitatã C. efectul sedativ este mai redus comparativ cu triprolidina D. se utilizeazã ºi în asociaþie cu pseudoefedrina în afecþiuni ale cãilor respiratorii su-
perioare E. la concentraþii terapeutice manifestã acþiune anticolinergicã
138. Compusul 2-[(1E)-1-(4-metilfenil)-3-(1-pirolidinil)-1-propenil]-piridina are urmãtoarele de-
numiri: A. fenistil B. actidilon C. actidil D. semprex E. triprolidina
139. Cei mai importanþi compuºi din clasa propilaminelor sunt feniraminele, dintre care amintim:
A. feniramina B. triprolidina C. acrivastina D. dimetinden E. romergan
140. Clorfeniramina este unul din cele mai potente antihistaminice, cu duratã de acþiune de 4-6 ore
ºi efect sedativ moderat. Este indicatã în: A. afecþiuni hepatice B. rinite alergice C. urticarie D. eczeme E. edem Quincke
226
141. Reacþiile adverse produse de clorfeniraminã se manifestã prin: A. agitaþie B. somnolenþã C. edeme D. ameþeli E. sedare
142. Feniramina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. 2-clor-piridinã B. cianura de benzil C. dimetilaminocloretan D. cianacetat de etil E. dietilaminoclorpropan
143. Levocetirizina este:
A. enantiomerul (R) al cetirizinei B. enantiomerul (S) al cetirizinei C. antagonist puternic ºi selectiv al receptorilor H1 periferici D. antagonist neselectiv al receptorilor H1 E. indicat ºi are aceleaºi reacþii adverse ca ºi cetirizina
144. Acidul (RS)-2-[4-(4-clorbenzhidril)-1-piperazinil]-etoxiacetic are urmãtoarele denumiri:
A. xyzal B. cetirizina C. denoral D. alerid E. zyrtec
145. Citirizina este indicatã în:
A. rinite alergice aperiodice B. conjunctivite alergice C. rinoconjunctivite cu prurit ocular D. înþepãturi de insecte E. afecþiuni digestive
146. Cinarizina este indicatã în:
A. tulburãri circulatorii cerebrale B. rãu de miºcare C. sechele dupã accidente vasculare cerebrale ºi traumatisme craniocerebrale D. migrenã E. tulburãri digestive
147. Cinarizina este antihistaminic moderat cu activitate blocantã a canalelor de calciu. Prezintã
urmãtoarele caracteristici: A. produce vasodilataþie arteriolarã cerebralã B. amelioreazã circulaþia labirinticã C. favorizeazã pãtrunderea oxigenului ºi glucozei în neuroni D. creºte rezistenþa la hipoxie E. scade rezistenþa la hipoxie
148. Cinarizina are urmãtoarele sinonime:
A. cetirizina B. cinarizina C. cinniprine D. cynazin E. stugeron
227
149. Buclizina are urmãtoarele sinonime: A. denoral B. postafen C. alerid D. longifene E. stugeron
150. Meclozina are urmãtoarele sinonime:
A. meclizina B. paracloramina C. emetostop D. bonine E. denoral
151. Meclozina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de 12-24 ore, având proprietãþi:
A. tranchilizante majore B. sedative C. antiparkinsoniene D. anticonvulsivante E. anticolinergice slabe
152. Meclozina se foloseºte în special pentru acþiunea antiemeticã, fiind indicatã în:
A. greaþã B. vertij C. tulburãri labirintice D. rãu de miºcare E. tulburãri digestive
153. Reacþiile adverse produse de meclozinã se manifestã prin:
A. poliurie B. uscãciunea gurii C. vertij D. retenþie urinarã E. tulburãri de acomodare
154. Compusul (RS)-1-(4-cloro-α-fenilbenzil)-4-metilpiperazina are urmãtoarele denumiri:
A. antasten B. clorciclizina C. marezine D. trihistan E. histantina
155. Clorciclizina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. p-clorobenzaldehida B. N,N-dimetilpiperazinã C. N-metilpiperazinã D. clorurã de fenoxid de sodiu E. halogenurã de fenilmagneziu
156. Ciclizina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de 4-6 ore, având ºi efectele urmãtoare:
A. sedativ slab B. stimulant SNC C. antiemetic D. anticolinergic slab E. miorelaxant
228
157. Ciclizina se obþine prin condensarea urmãtoarelor substanþe: A. clorura de benzil B. clorura de acetil C. clorura de benzhidril D. N,N-dimetilpiperazina E. N-metilpiperazina
158. Antazolina are urmãtoarele sinonime:
A. imidamina B. ciclizina C. fenazolina D. antistine E. antasten
159. Antazolina este mai puþin activã decât alte antihistaminice, având efect:
A. sedativ slab B. sedativ puternic C. anestezic general D. anestezic local moderat E. anticolinergic moderat
160. Clorhidratul de 2-[(2-dimetilaminoetil)-(p-metoxibenzil)-amino]-pirimidina are urmãtoarele
denumiri: A. bromopiramina B. anthisan C. tonamil D. anahist E. tonzilamina
161. Mepiramina se poate obþine în urma reacþiei dintre:
A. beta-dimetilaminocloretan B. 2-aminopiridinei C. 2-nitrozopiridinei D. 4-metoxibenzaldehidei E. acidului formic
162. Mepiramina se poate obþine în urma reacþiei dintre:
A. 2-aminopiridinã B. beta-dimetilaminocloretan C. clorurã de 4-metoxibenzil D. amidurã de sodiu E. clorurã de 4-etoxifenil
163. Cloropiramina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. tonzilamina B. neo-antergan C. pyranisamina D. pyrilamina E. neoantergan
164. Mepiramina are urmãtoarele sinonime:
A. 2-aminopiridina B. 2-nitropiridina C. β-dimetilaminocloretan D. clorura de 4-clorfenil E. clorura de 4-clorbenzil
229
165. Acþiunea antihistaminicã a cloropiraminei se instaleazã în 12-20 minute ºi dureazã 4-6 ore. Este indicatã în:
A. conjunctivitã alergicã B. corizã alergicã C. dermatoze alergice D. înþepãturi de insecte E. afecþiuni renale
166. Tripelenamina este un antihistaminic care:
A. are proprietãþi sedative moderate B. are efect antivomitiv C. este un anestezic local slab D. este un anestezic general E. are proprietãþi anticonvulsivante
167. Dintre derivaþii halogenaþi ai tripelenaminei mai activi ºi cu toxicitate mai micã menþionãm:
A. cloropiramina B. clorciclizina C. clocinizina D. clorfeniramina E. bromopiramina
168. Hidrogenmaleatul de 2-[4-cloro-α-[2-(dimetilaminoetoxi)-benzil]-piridina are urmãtoarele de-
numiri: A. carbinoxamina B. bistrimin C. clistin D. doxilamina E. palgic
169. Doxilamina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. acetonã B. acetofenonã C. piridinã D. piperidinã E. beta-dimetilaminocloretan
170. Doxilamina are acþiune antihistaminicã puternicã:
A. puþin toleratã de organism B. bine toleratã de organism C. este utilizatã ºi ca hipnotic D. se utilizeazã ca antivomitiv în asociere cu clorhidratul de piridoxinã E. este folositã ºi ca antivirotic
171. Clemastina are acþiune antihistaminicã cu efect prelungit (10-12 ore) indicatã în:
A. urticarie B. rinite alergice C. boala serului D. eczeme E. varicelã
230
172. Clemastina se obþine în urma reacþiei dintre: A. alcool metil-4-clorofenilbenzilic B. alcool propil-4-cloroetilbenzilic C. 2-(2-clormetil)-1-etil-pirol D. 2-(2-cloretil)-1-metil-pirolidina E. amidurã de sodiu
173. Clemastina are urmãtoarele sinonime:
A. meclastina B. systral C. bromazine D. tavegyl E. tavist
174. Clorfenoxamina se obþine în urma reacþiei dintre:
A. 4-clorobutirofenonã B. 4-cloroacetofenonã C. bromurã de propilmagneziu D. bromurã de fenilmagneziu E. beta-dimetilaminocloretan
175. Clorfenoxamina are urmãtoarele tipuri de acþiune:
A. antihistaminicã B. anticolinergicã centralã C. sedativã D. miorelaxantã, anestezicã localã E. anticonvulsivantã
176. Clorfenoxamina are acþiune antihistaminicã (durata 3-6 ore), utilizatã în:
A. urticarie B. eczeme C. rinite alergice D. boala Parkinson E. convulsii de diferite cauze
177. Difenhidramina are urmãtoarele sinonime:
A. systral B. benadryl C. meclastina D. bromazine E. benzhidramina
178. Difenhidramina are acþiune:
A. antihistaminicã B. antitusivã C. sedativã D. calmantã E. antitusivã
231
REZULTATE LA TESTELE GRILĂ CHIMIE FARMACEUTICĂ, ANUL IV, SEMESTRUL II,
2011-2012
1. STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Complement simplu
1. B 2. E 3. C 4. D 5. A 6. B 7. E 8. C 9. E 10. D 11. A 12. E 13. C 14. B 15. D
16. A 17. E 18. C 19. B 20. D 21. C 22. A 23. D 24. B 25. D 26. C 27. A 28. A 29. D 30. B
31. E 32. C 33. A 34. D 35. B 36. E 37. C 38. A 39. D 40. B 41. D 42. B 43. E 44. C 45. A
46. D 47. B 48. E 49. C 50. A 51. D 52. B 53. E 54. C 55. A 56. D 57. B 58. E 59. C 60. A
61. C 62. A 63. D 64. B 65. E 66. C 67. A 68. D 69. B 70. E 71. C 72. A 73. D 74. B 75. E
Complement multiplu
76. ABC 77. BE 78. BE 79. ACE 80. CE 81. ACDE 82. AE 83. ACE 84. BCD 85. ABE 86. BCD 87. ABCE 88. BDE 89. ACE 90. BCE
91. ACDE 92. AC 93. BDE 94. BD 95. BDE 96. ACE 97. ABD 98. ABE 99. BCDE 100. ABCD 101. BD 102. ABCD 103. BCE 104. ABCD 105. ACE
106. BCDE 107. BDE 108. ABC 109. CDE 110. BDE 111. ACE 112. ABD 113. BCE 114. BC 115. AB 116. ACE 117. ACE 118. ACE 119. AB 120. BDE
121. BCDE 122. ACE 123. ABD 124. BE 125. CE 126. BD 127. ABC 128. BCD 129. BD 130. BDE 131. AE 132. ACE 133. CE 134. ACE 135. BDE
136. BE 137. CDE 138. BE 139. BE 140. CE 141. ACE 142. ACE 143. ABCE 144. ACDE 145. BCDE 146. ACE 147. ACE 148. AC 149. AD 150. AB 151. BC
232
2. ANESTEZICE LOCALE
Complement simplu
1. D 2. B 3. A 4. B 5. C 6. B 7. B 8. B 9. C 10. C 11. C 12. C 13. A
14. B 15. E 16. D 17. C 18. A 19. B 20. E 21. D 22. C 23. A 24. B 25. E 26. D
27. C 28. A 29. B 30. E 31. D 32. C 33. A 34. B 35. E 36. D 37. C 38. A 39. B
40. E 41. B 42. D 43. A 44. C 45. E 46. B 47. D 48. A 49. C 50. E 51. B 52. D
53. A 54. C 55. E 56. B 57. D 58. A 59. C 60. E 61. C 62. E 63. B 64. A 65. D
Complement multiplu
66. ACD 67. BD 68. AD 69. AC 70. ACD 71. CE 72. ACE 73. ABCD 74. BCE 75. BCD 76. ACE 77. BCDE 78. CE 79. BCDE 80. AD 81. BE 82. AC 83. AC 84. BDE
85. ABDE 86. AE 87. ACE 88. CDE 89. ACE 90. ABC 91. ACE 92. BDE 93. ACE 94. ACDE 95. AE 96. BD 97. BE 98. CD 99. BE 100. CE 101. ACD 102. CDE 103. ABD
104. BCDE 105. BCDE 106. ABDE 107. BE 108. AD 109. CE 110. ACE 111. AD 112. ACE 113. ABCD 114. BDE 115. BCE 116. BCDE 117. ABCD 118. CE 119. ABCD 120. AE 121. BD 122. ACE
123. BE 124. ABCD 125. ABC 126. ACE 127. BCE 128. ABCE 129. CE 130. BCE 131. ACDE 132. BDE 133. ACE 134. AD 135. BE 136. ABCD 137. AD 138. BE 139. ACE 140. BD 141. ADE
142. ABC 143. AD 144. BDE 145. ABDE 146. ACDE 147. ADE 148. ABD 149. BCE 150. BE 151. CE 152. BDE 153. ADE 154. BDE 155. BE 156. BD 157. ABCE
233
3. SNV – SN SIMPATIC SIMPATOMIMETICE (ADRENOMIMETICE)
Complement simplu
1. E 2. C 3. B 4. D 5. A 6. E 7. C 8. B 9. D 10. A 11. C 12. B 13. D 14. A 15. E 16. C 17. B 18. D
19. A 20. C 21. B 22. D 23. A 24. E 25. C 26. B 27. D 28. A 29. C 30. B 31. D 32. A 33. C 34. B 35. D 36. A
37. C 38. B 39. D 40. A 41. B 42. C 43. E 44. D 45. A 46. B 47. C 48. E 49. D 50. A 51. B 52. C 53. E 54. E
55. D 56. A 57. B 58. C 59. E 60. D 61. A 62. B 63. C 64. E 65. D 66. A 67. B 68. C 69. E 70. D 71. A 72. B
73. C 74. E 75. D 76. A 77. B 78. C 79. E 80. D 81. A 82. B 83. C 84. E 85. D 86. A 87. B 88. C 89. E 90. D
Complement simplu
91. BD 92. AE 93. ACDE 94. CE 95. BE 96. ADE 97. ABCD 98. BD 99. AB 100. BDE 101. BDE 102. BD 103. BD 104. AD 105. BDE 106. AD 107. BD 108. ABDE 109. BD 110. ABCD
111. BDE 112. BCDE 113. ACE 114. BDE 115. BD 116. AC 117. BD 118. ACDE 119. ACE 120. AE 121. ABDE 122. BCE 123. ACE 124. ACE 125. ABDE 126. BCE 127. ACE 128. BCE 129. ADE 130. ACE
131. BDE 132. ABC 133. BE 134. ACDE 135. AD 136. AC 137. AE 138. ACD 139. AE 140. ACDE 141. ACDE 142. ABCD 143. BDE 144. AB 145. CE 146. ACE 147. BCDE 148. BD 149. BD 150. ABE
151. ACDE 152. BD 153. ABCD 154. ACE 155. BE 156. BCDE 157. ACE 158. ACD 159. BCDE 160. BE 161. ABDE 162. BD 163. BE 164. BD 165. AC 166. ABCD 167. CE 168. BC 169. CE 170. ACE
171. ABDE 172. ACDE 173. ACE 174. ACE 175. ACE 176. BDE 177. ABCE 178. ACE 179. ABDE 180. ACDE 181. BDE 182. AE 183. AD 184. ACDE 185. BCDE 186. BDE 187. ACE 188. ADE
234
4. SNV – SN SIMPATIC SIMPATOLITICE (ADRENOLITICE)
Complement simplu
1. E 2. C 3. A 4. D 5. C 6. E 7. B 8. A 9. D 10. C 11. E 12. B 13. A 14. D 15. C 16. E 17. B
18. A 19. D 20. C 21. A 22. D 23. B 24. E 25. C 26. A 27. D 28. B 29. E 30. C 31. A 32. D 33. B 34. E
35. C36. A 37. D 38. B 39. E 40. C 41. D 42. B 43. E 44. C 45. A 46. D 47. B 48. E 49. C 50. D 51. B
52. E53. C 54. A 55. D 56. B 57. E 58. C 59. D 60. B 61. C 62. D 63. A 64. D 65. B 66. E 67. C 68. D
69. B70. A 71. D 72. A 73. C 74. E 75. B 76. D 77. A 78. C 79. E 80. B 81. D 82. A 83. C 84. E 85. B
86. D 87. A 88. C 89. E 90. B 91. A 92. C 93. E 94. B 95. D 96. A 97. C 98. E 99. B 100. D
Complement multiplu
101. ACD 102. BC 103. BCDE 104. BD 105. AE 106. ABCD 107. CDE 108. BDE 109. BE 110. BCD 111. ACE 112. BE 113. BDE 114. AE 115. BDE 116. ABDE 117. BCDE 118. ACDE 119. BCDE 120. BCDE 121. ABCD 122. ACE 123. ACE 124. BCDE 125. ABDE 126. BCE 127. BCDE 128. ABCD 129. BD 130. BD
131. ABDE 132. BE 133. AE 134. ABCE 135. ABCE 136. ACE 137. ABC 138. BDE 139. ACDE 140. ABCD 141. BE 142. AE 143. ABCE 144. BD 145. ABDE 146. ACD 147. ADE 148. BD 149. AE 150. AC 151. BDE 152. CE 153. ABCE 154. BDE 155. ABDE 156. AD 157. ABDE 158. ACE 159. ACE 160. ABCE
161. BE 162. BDE 163. BDE 164. ABCE 165. ACDE 166. BDE 167. BD 168. ACE 169. ABCE 170. ACE 171. BDE 172. BC 173. BDE 174. BD 175. AE 176. ABCE 177. BCDE 178. ABCD 179. BCE 180. ACE 181. ACE 182. AE 183. BD 184. DE 185. ABCE 186. ABDE 187. BD 188. BD 189. ABCE 190. AB
191. CE 192. ACE 193. BDE 194. BCDE 195. BE 196. ACDE 197. CDE 198. ABDE 199. ACE 200. ACE 201. ABE 202. ACE 203. AE 204. ACE 205. CE 206. BCDE 207. CE 208. BDE 209. AB 210. ACD 211. BDE 212. BCDE 213. BCDE 214. ABE 215. ACE 216. ACE 217. BCDE 218. ABDE 219. AE 220. ABCD
221. ABCE 222. BD 223. BDE 224. CE 225. BD 226. AE 227. ACE 228. BCDE 229. ACDE 230. ACE 231. CE 232. BCDE 233. CDE 234. ABDE 235. ACE 236. BC 237. ACD 238. BDE 239. ABC 240. BCDE 241. CE 242. ABC 243. ABC 244. BCE 245. ACD 246. ACDE 247. ACE 248. ABCD
235
5. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC (COLINERGIC) PARASIMPATOMIMETICE (Colinomimetice, Agenţi colinergici)
Complement simplu
1. C 2. E 3. B 4. D 5. A 6. C 7. E 8. B 9. D 10. A 11. C 12. E 13. B 14. D
15. A 16. C 17. E 18. B 19. D 20. A 21. D 22. E 23. B 24. C 25. A 26. D 27. E 28. B
29. C 30. A 31. A 32. D 33. E 34. B 35. C 36. A 37. D 38. E 39. B 40. C 41. A 42. D
43. E 44. B 45. C 46. A 47. D 48. E 49. B 50. C 51. B 52. C 53. A 54. D 55. E 56. B
57. C 58. A 59. D 60. E 61. B 62. C 63. A 64. D 65. E 66. B 67. C 68. A 69. D 70. E
Complement multiplu
71. BD 72. ACDE 73. BE 74. AE 75. BE 76. BCDE 77. AE 78. CE 79. CD 80. AD 81. AC 82. BCE 83. BCDE 84. ACDE 85. ACE 86. ACE 87. BE 88. CE 89. CE 90. AC
91. ACE 92. CD 93. ABCD 94. ABCE 95. ACE 96. AD 97. BD 98. ACE 99. ABC 100. BDE 101. ABCD 102. ACE 103. ADE 104. BDE 105. ABC 106. CE 107. ACD 108. BD 109. BDE 110. BCDE
111. BCDE 112. CDE 113. BD 114. BCDE 115. ABDE 116. ACE 117. ABDE 118. CE 119. BCE 120. BD 121. BD 122. CE 123. BCDE 124. BDE 125. BD 126. ACE 127. CE 128. AE 129. ABD 130. BDE
131. ACE 132. BCE 133. ABCD 134. ACE 135. ACE 136. ABD 137. BDE 138. ACD 139. ACDE 140. BCD 141. BC 142. BDE 143. ABC 144. BCDE 145. AB 146. AC 147. ACDE 148. BCDE 149. ACE 150. BDE
151. BCD 152. ACE 153. ABDE 154. CDE 155. ABCD 156. ABCD 157. BDE 158. ABCD 159. BD 160. ACE 161. AC 162. BCDE 163. AE 164. ACDE 165. BC 166. BE 167. BD 168. BCDE 169. BCDE 170. CE
236
6. PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE) PARASIMPATOLITICE NEUROTROPE
Complement simplu
1. C 2. E 3. A 4. D 5. B 6. C 7. E 8. A 9. D 10. B 11. C 12. E 13. A 14. D 15. D 16. B 17. C 18. E
19. A 20. D 21. B 22. E 23. A 24. D 25. C 26. B 27. E 28. A 29. D 30. C 31. B 32. E 33. A 34. C 35. D 36. B
37. E 38. A 39. C 40. D 41. E 42. A 43. C 44. D 45. B 46. E 47. A 48. C 49. D 50. B 51. E 52. A 53. C 54. D
55. B 56. E 57. A 58. C 59. D 60. B 61. B 62. E 63. C 64. C 65. D 66. A 67. E 68. B 69. D 70. A 71. D 72. E
73. B 74. C 75. A 76. D 77. E 78. B 79. C 80. A 81. D 82. E 83. B 84. C 85. A 86. D 87. E 88. B 89. C 90. A
Complement multiplu
91. BCDE 92. BCDE 93. ACE 94. ABE 95. ABDE 96. ABCD 97. ACDE 98. ACE 99. ABCD 100. CDE 101. AC 102. BCDE 103. BCDE 104. ACE 105. ACE 106. BE 107. ABDE 108. BD 109. BD 110. AE 111. ACE 112. ABD 113. AB 114. CE
115. BCE 116. BD 117. ACE 118. BDE 119. CE 120. ACDE 121. BDE 122. ABCD 123. ACE 124. BCDE 125. BCD 126. BD 127. AE 128. ACE 129. BDE 130. ABCD 131. AE 132. BE 133. ACDE 134. BCDE 135. ABCD 136. ACDE 137. ADE 138. BDE
139. BCDE 140. ABCD 141. ABC 142. BDE 143. ACE 144. CDE 145. BDE 146. BCDE 147. BCDE 148. BD 149. BCDE 150. BCDE 151. BD 152. ACE 153. ABCD 154. BD 155. ABCD 156. ACDE 157. ACE 158. ACE 159. ABCD 160. ABCD 161. ABD 162. ACDE
163. BD 164. ACD 165. BDE 166. ABCD 167. ACE 168. BCD 169. ABD 170. BCE 171. ABCD 172. BCDE 173. ACD 174. ACE 175. ADE 176. ACDE 177. BCDE 178. CE 179. BDE 180. AD 181. AE 182. DE 183. ABC 184. ABC 185. BE 186. BDE
187. AE 188. BCD 189. BD 190. ABCE 191. BCDE 192. BCD 193. BCDE 194. ACD 195. ABCD 196. ABC 197. AD 198. BD 199. BD 200. BD 201. AD 202. ABCD 203. BCE 204. AD 205. ACE 206. AC
237
7. PARASIMPATOLITICE MUSCULOTROPE (SPASMOLITICE MUSCULOTROPE)
Complement simplu
1. D 2. B 3. E 4. A 5. C 6. D 7. B 8. E 9. A 10. C
11. D 12. B 13. E 14. A 15. C 16. D 17. B 18. E 19. A 20. C
21. A 22. E 23. B 24. D 25. C 26. A 27. E 28. B 29. D 30. C
Complement multiplu
31. AD 32. ACDE 33. BCDE 34. BD 35. ACDE 36. AC 37. ABCD 38. BCDE
39. CD 40. ACE 41. ACE 42. CDE 43. ABC 44. BDE 45. BD 46. ACE
47. ACDE 48. ABC 49. BDE 50. ACDE 51. BCD 52. ACE 53. ACE 54. BDE 55. ABCD
8. GANGLIOPLEGICE
Complement simplu
1. D 2. B 3. E 4. C 5. A 6. D 7. B
8. E 9. C 10. A 11. C 12. D 13. E 14. B
15. E 16. A 17. C 18. D 19. C 20. B 21. A
Complement multiplu
22. CD 23. BE 24. ACD 25. BD 26. ABDE 27. BDE 28. BE 29. BD 30. AD 31. BDE
32. ABCD 33. BE 34. AC 35. BE 36. ACD 37. ADE 38. ACDE 39. BD 40. AD 41. BCDE
42. BDE 43. ACE 44. ACE 45. ABCD 46. ABCD 47. ABCD 48. ACE 49. ABC 50. ACE 51. ACE
238
9. BLOCANTE NEUROMUSCULARE (Curarizante, Miorelaxante periferice)
Complement simplu
1. E 2. B 3. D 4. A 5. C 6. E 7. B 8. D 9. A 10. C
11. E 12. B 13. D 14. A 15. C 16. E 17. B 18. D 19. A 20. C
21. D 22. A 23. C 24. E 25. B 26. D 27. A 28. C 29. E 30. B
31. A 32. C 33. E 34. B 35. D 36. A 37. C 38. E 39. B 40. D
41. B 42. D 43. A 44. C 45. E 46. B 47. D 48. A 49. C 50. E
Complement multiplu
51. ABCD 52. BDE 53. BD 54. BDE 55. ABC 56. BCDE 57. ACD 58. BCDE 59. ABC 60. BD 61. BE 62. ACE
63. ABD 64. BD 65. ACE 66. CE 67. BDE 68. AE 69. ACE 70. ACDE 71. BDE 72. BE 73. ABC 74. ABCD
75. BCDE 76. AE 77. ACE 78. ACE 79. ACDE 80. ADE 81. ACE 82. ABC 83. BD 84. BDE 85. CDE 86. ACDE
87. ACE 88. ABCD 89. ACE 90. ACE 91. ADE 92. ACDE 93. BDE 94. AB 95. ACDE 96. BDE 97. BD 98. ABDE
99. BDE 100. BCE 101. ABCD 102. ACE 103. ABDE 104. ABCD 105. BD 106. BDE 107. AE 108. ADE 109. ABCD
10. MEDICAMENTE ANTIHISTAMINICE
Complement simplu
1. E 2. A 3. C 4. D 5. D 6. B 7. E 8. A 9. D 10. C 11. E 12. B
13. A 14. C 15. D 16. E 17. A 18. C 19. D 20. B 21. A 22. C 23. E 24. B
25. D 26. A 27. C 28. E 29. B 30. D 31. C 32. E 33. B 34. D 35. A 36. C
37. E 38. B 39. D 40. A 41. D 42. A 43. C 44. E 45. B 46. D 47. A 48. C
49. E 50. B 51. B 52. D 53. A 54. C 55. E 56. B 57. D 58. A 59. C 60. E
239
Complement multiplu
61. ACE 62. BD 63. BE 64. BD 65. ACE 66. ACDE 67. BDE 68. ACE 69. ABC 70. ACE 71. BD 72. ABDE 73. BDE 74. ABCD 75. BD 76. BDE 77. AC 78. ACE 79. BDE 80. ACE 81. ACE 82. ABDE 83. ABC 84. ACE
85. ACE 86. BDE 87. ACE 88. BE 89. ACDE 90. BCE 91. ABCE 92. BDE 93. ACDE 94. ACDE 95. CE 96. BDE 97. BE 98. BD 99. BD 100. ACE 101. ACD 102. ACE 103. BDE 104. AE 105. ABE 106. ABC 107. ABCD 108. ACDE
109. BDE 110. ACDE 111. ABCD 112. ACD 113. CE 114. BD 115. ACDE 116. ACDE 117. BCE 118. ACDE 119. CDE 120. BDE 121. BCDE 122. BCDE 123. ACE 124. BE 125. BCD 126. ACE 127. BE 128. BD 129. BDE 130. AC 131. BD 132. ABCD
133. ACE 134. CDE 135. ACDE 136. BD 137. ABCD 138. BCE 139. ABCD 140. BCDE 141. BDE 142. ABC 143. ACE 144. ADE 145. ABCD 146. ABCD 147. ABCD 148. BCDE 149. BD 150. ABCD 151. BE 152. ABCD 153. BDE 154. BDE 155. ACE 156. ACD
157. CE 158. ACDE 159. ADE 160. CDE 161. ABDE 162. ABCD 163. BCDE 164. ACE 165. ABCD 166. ABC 167. AE 168. ACE 169. BCE 170. BCD 171. ABCD 172. ADE 173. ADE 174. BDE 175. ABCD 176. ABCD 177. BE 178. ABC