Download - As veni sa dau nume de flori genunchilor tai
Constantin PredaAş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
consilier editorial: ion turlacufotografia autorului: paul buciutatehnoredactare şi corectură: daniel predadtp & design: mihai băileşteanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiPREDA, CONSTANTIN Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi / Constantin Preda. - Craiova : Autograf MJM, 2013 ISBN 978-606-8039-81-7
821.135.1-92
Constantin Preda
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
Craiova
anei, anei, anei...
5
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
a explodat neatent (violent) nebuna floare de cais
a explodat neatent (violent) nebuna floare de caiseu bat ninsori, şi doruri, şi toamne la maşina de scris
te-aş iubi tăcut, viscolit, îndârjitcum picătura de sânge iubeşte lama de cuţit
aş veni-ntre pulpele tale tiptilsă-ţi dau foc la coacăze. oranj inutil
te-aş iubi îndârjit, viscolit şi tăcutmi-ai răspunde astral, şi dement, şi atât
mi-ai scrie cu sânii pe piept un amurg, un poemm-ai ruga în genunchi, sub icoane, să te am, să te chem
te-aş iubi cum doar dumnezeu iubeşte luminaca un iconar fugit într-o biserică din bucovina
te-aş iubi îndârjit, viscolit şi tăcutmi-ai răspunde astral, şi floral, şi zăcut
a explodat neatent (violent) nebuna floare de caistu goală, doar cu eşarfa mea albastră pe umeri, mă chemi în abis
a explodat neatent (violent) nebuna floare de caiseu încărunţesc – şi devin mugur – la maşina de scris
6
Constantin Preda
sunt cel mai frumos necredincios dintre atei
sunt cel mai frumos necredinciossunt cel mai frumos necredincios dintre ateidovada vie, un cuţit înfipt până la ossunt uliul dintr-un pod cu porumbei
am în mine-ngropate fântâniam în mine-ngropate comoridoar cocorii deasupra – stăpânidoar bătăile inimii – sărbători
mi-am înscenat propria moarteam participat la propria înmormântareun crin venise, doamne, de departecu toiagul poeziei prin ninsoare
am conferenţiat în gubernia fluturiloram prezidat congrese de nori şi tăceream rang important în ţara săruturilorconduc un minister al aromei de mere
mi-am înscenat propria moarte mi-am înscenat propria înmormântaretrei crini mi-au dus sicriul prin ninsoarealţi crini mi-au dus sicriul într-o carte
7
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
balada rochiei cu gust de cireşe amare anei
abia ieşisei din adolescenţăaveai rochia cu gust de cireşe amaresfinţii se băteau să te treacă la corigenţăaveai toată preoţimea la picioare
abia ieşisei din copilărieerai frumoasă ca dunărea-n amurgbăteau clopotele la mitropolieun fluture îţi adormise pe umărul stâng
abia ieşisei din copilărieaveai rochia cu gust de cireşe dulci-amăruite chemam, mă chemai, ne iubeam hai-huisub tivul tău descopeream cea mai frumoasă alegorie
niciodată nu se va mai repeta vara aceeacea mai frumoasă vară din câte-au fost vreodată pe pământplângeau în tine şi copila şi femeiamă credeai cireş sălbatic, mă credeai sfânt
niciodată nu se va mai repeta sălbatica minunede-atunci ţin slujbe sfinţii pe la mănăstiribat clopotele-a floare de cireş şi-a rugăciunebat clopotele-a smirnă şi a jeluiri
8
Constantin Preda
am încercat mereu ca să te uit dar vai / mă-ntorc din drum cireşele de mai
am încercat din răsputerisă rup din calendar ziua de ieri
am încercat mereu a te uitasub un rever de vifor şi lalea
am încercat să rup din calendarun zbor ciudat de fluture de var
căzusem, doamne, la pământmurisem în amurgul din cuvânt
de dor murisem, de neploise desprimăvăra şi era joi
bătea lumina în prisacăbătea în lemnul umbrei de la toacă
am încercat mereu ca să te uit, dar vaimă-ntorc din drum cireşele de mai
am încercat mereu ca să te uit, dar mâineîmi va lătra în colţul inimii un câine
9
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
azi inima mea e ca o cruce
azi inima mea e ca o crucede fluturi orbi cioplită-ntr-o răscruce
azi inima mea e ca o liturghiede fluturi orbi purtată prin pustie
azi inima mea e ca o crucede-abia sub un piept de flori o mai pot duce
azi inima mea e ca o cruceîşi cată ţintirim şi n-o pot duce
10
Constantin Preda
când toţi mă credeau fericit
când toţi mă credeau fericitatunci, mie, îmi înflorea în piept cel mai frumos ranape-un drum de moină şi cuţit înflorea-n biserică icoana
inima mea devenise un fel de bisericăinima mea devenise un fel de icoanădumnezeu îmi turna vin – sânge de iepure – în canăiar mâna sa mirosea a mugure de piersică
de-atunci am ajuns să-mi iubesc, ca nimeni altul, rănilede-atunci am decis să nu mai strig după ajutoroh, doamne, sunt sosie de cocornu-mi mai ajung nici zările, depărtările
când toţi mă credeau fericitatunci, mie, îmi înflorea în piept cel mai frumos ranape-un drum de moină şi cuţit înflorea-n biserică icoana
11
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
cântec de mirt
zece pustnici în genunchite sărută-n jos pe trunchi
zece pustnici, tei sau zeivor din palme să le bei
zece pustnici îţi sorb tivulînfloratul, milostivul
zece pustnici într-o doarăbat mătănii şi-apoi zboară
zece pustnici fericiţifură doruri de la sciţi
zece pustnici la hotarete sculptează-n bob de sare
zece pustnici prin drumbăvite ridică, doamne,-n slăvi
zece pustnici sus în munţiplâng cu rochia-ţi pe frunţi
12
Constantin Preda
zece pustnici într-un birtîţi scriu cântece de mirt
zece pustnici vor să-ţi plângăîntr-un colţ pe coapsa stângă
zece pustnici vor şi vorsă fii partea lor de nor
zece pustnici beţi, năuciîşi fac inima răscruci
zece pustnici în genunchite sărută-n jos pe trunchi
13
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
tocmai
tocmainestatorniciameamă faceatâtdestatornic
14
Constantin Preda
cineva-mi ţinteşte inima. ninge pustiu
cineva-mi ţinteşte inima. ninge pustiuinima mea-i floare de colţ. ninge târziu
cineva-mi ţinteşte fruntea. ninge frumosaltcineva-mi ţinteşte mâna cu care scriu. maiestuos
cineva-mi ţinteşte inima. ninge postumport cocardă de ginere şi frac de scrum
cineva-mi ţinteşte inima. dor de trăgacise luminează cerul. se umple cu maci
cineva-mi ţinteşte inima. zăpada-i înroşită de sângeun fir de poezie deasupra lunii curge
cineva-mi ţinteşte inima. un asasin milosaltcineva îmi cată fruntea. câteva lacrimi mai jos
ninge pustiu. bocet de glonţninge târziu. inima mea-i floare de colţ
15
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
iubita mea din frăgezimi de rouă
iubita mea din frăgezimi de rouăsă ne scundem în clopotniţă când plouă
să ne jucăm de-a mama şi de-a tatasă strângem mure cu lopata
să ne ascundem în clopotniţă când ningeşi dumnezeu ne suflă-n lampă şi n-o stinge
să ne ascundem în clopotniţă spre searăsă ne iubim pe-o husă de chitară
să ne ascundem în clopotniţă-n amurgo, doamne, sânii tăi cu boturi de cireşe date-n pârg
să ne jucăm de-a-ndrăgostiţii lui magritteeu – peste tine ca un şarpe-ncolăcit
să ne jucăm de-a zeii lui brâncuşisă punem zeilor cireşe pe la uşi
iubita mea din frăgezimi de rouăsă ne scundem în clopotniţă când plouă
16
Constantin Preda
mâinile-mi pe piept vor deveni ninsori
un crivăţ mi s-a-nfipt în tâmpla stângăşi-mi sângerează tâmpla sărutată de pumnalalt crivăţ stă pe inimă să plângăboceşte prin ninsoare călăreţul fără cal
voi lăcrima, când voi muri, ştiu bineşi mâinile-mi pe piept vor deveni ninsoriun crivăţ va dormi peste colinealt crivăţ îmi va risipi poemele prin nori
a nins abulic, hieratic, azi-noaptepeste livada cu pomi fructiferiun fierăstrău cu dinţi de laptedesparte inima mea de ziua de ieri
un crivăţ mi s-a-nfipt în tâmpla stângăşi-mi sângerează tâmpla sărutată de pumnalalt crivăţ stă pe inimă să plângăboceşte prin ninsoare călăreţul fără cal
17
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
oh, amieze cu nebuni
pe răzoare cu petuniitrec nebuni legaţi cu funii
trec nebuni urcaţi pe scărivor să zboare peste zări
trec nebuni cu decoraţiiau în inimă oraţii
au în loc de mâini zambilede sub coapse de copile
prin răzoare cu narcisetrec nebuni trataţi cu vise
trec nebuni de la ospiciiîn cvadrigă de capricii
trec nebuni trataţi cu mircu poeme – elixir
trec nebuni trataţi cu visedin lumină de caise
oh, amieze cu nebunilăcrimarii în fântâni
18
Constantin Preda
lacrima ana
eşti cel mai frumos miracol care mi se-ntâmplăi-a scris un crin cu degetul la tâmplă
i-a scris un crin cea mai frumoasă scrisoarelacrimei ana, care şi-acum o cată prin ninsoare
19
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
mi-am mutat casa într-un munte de sare
mi-am mutat casa într-un munte de saremi-am mutat casa într-un munte de suneteviaţa mea e cea mai frumoasă lumânarece arde-ntr-o vară de tunete
mi-am mutat casa într-un fir de ideemi-am mutat casa sub cea mai îndepărtată stea nomadăfiecare suspin ascunde o femeiefiecare uşă, o zăpadă care stă să cadă
mi-am mutat casa într-o toamnă de criptămi-am mutat casa într-un poem de tămâiela marginea burgului cântă o scripcăuniversul, tot, încape într-o şoaptă de gutuie
mi-am mutat casa într-un murmur bizarce frumos e patul ce miroase-a moscacolo te voi iubi sălbatic şi barbartrupurile noastre se simt, deja se şi cunosc
mi-am mutat casa sub un munte de saremi-am mutat casa într-un munte de suneteviaţa mea – cea mai frumoasă întrebarece arde-ntr-o vară, într-o ţară de tunete
20
Constantin Preda
iubito calcă-mă pe şale
iubito calcă-mă pe şaleşi adu vin zăcut din becicu gust de înverzită valeunde se bat în capete berbeci
când trece vara cu careleprin munţi pribegieu sunt mai-marelece dă peste trupul tău legi
pe cinstite, pe bunefă sufletu` să-mi sunee epodă de rune un pasternak pe strune
cuib de iulii cu papuci turceştiviaţa mea îţi stă la scarăcu putne moldovineştişi cu cozii în ciubară
21
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
ninge crunt, ninge atât de frumos
ninge crunt, ninge atât de frumosde parcă mi-ar fi ajuns cuţitul zăpezii până la os
ce destin de gutuie, ce iluminare curatăşi umbra zăpezii parc-ar fi înjunghiată
au şi zăpezile melancolia lordesprinsă parcă dintr-o margine de nor
ninge iconoclast din cioburi de ardeziininge frumos din clopote de frezii
ninge cărunt, ninge din cioburi de oglinzininge evlavios din macii aburinzi
ninge cărunt, ninge cărunt şi frumosdumnezeu străbate viforul pe jos
bate-un clopot de zăpadă, bate, bateîn micul meu abis numit eternitate
bate-un clopot de gutuie, bate, bateviforul se plimbă prin poem cu mâinile la spate
22
Constantin Preda
ninge narcotic, ninge ceresc, ninge păgânn-am putere nici bătaia de clopot s-o mai îngân
ninge metafizic, devenim fluizigeamul ferestrei ţi-e teamă să-l deschizi
ninge în transă, ninge abulic, ninge suicidarsurâde-n ştreanguri fragede un fluture de var
ninge cărunt, ninge cărunt şi frumosdumnezeu străbate viforul pe jos
23
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
iscălitură pe pântecul tău fierbinte
prin felul meu de-a te iubipot tulbura şi îngerii
prin felul meu de-a te strigacontinui a te tulbura
prin felul meu de-aţi spune-n şoaptăm-adulmeci ca pe o cireaşă coaptă
prin felul meu de-a plânge miercuripot prinde aerul în cercuri
prin felul meu de-a-ngenuncheaating pământul cu o stea
prin felul meu de-a plânge în odaieaud lumina cum mă taie
prin felul meu de-a pune vers în scrumprintre cireşi voi debuta postum
prin felul meu de a fi tristdezbrac narcisele, dau acatist
24
Constantin Preda
prin felul meu de-a auzi zambilele cum crescpe coapsa ta mă iscălesc
prin felul meu de-a te iubi, nebunpe nicovală bat podele de alun
prin felul meu de a fi vultur, de a fi cneazpe pântec îţi aduc lumina în extaz
prin felul meu de-a respira sub apăpot tulbura şi cerbii când se-adapă
prin felul de-a te striga pe moinăaud în candeli câte-o doină
prin felul meu de-a-ngenunchea divinmă iscălesc, pe pântec, constantin
25
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
mă voi sinucide într-o zi
mă voi sinucide într-o zimă vor beatifica doar fluturii
va fi un fel de bal, de parastascu poezia mea-n iconostas
în prima zi de paşte şi pontificatpe lama unui vers crucificat
mă voi sinucide într-o zimă vor canoniza doar fluturii
va fi un fel de bal, de parastascu fete goale în iconostas
va fi un chef cu vin, cu apă viepentru virginele din ţigănie
mă voi sinucide, doamne, într-o bună zisporind puterea lumii de-a iubi
va fi un fel de parastas cu flori, cu lăutario sărbătoare pentru maglavit şi clopotari
26
Constantin Preda
o melodie de pământ
o melodie de pământ, ca jurământ,peste cireşul de pământ, îndurerat, ce sunt
o melodie de pământ în sacristieo melodie de cireşe sângerând în poezie
ofer inel de cununie unei florieu sunt cireşul dintre două sărbători
eu sunt cireşul dintre două trecerigroparii-o ţin în arte şi petreceri
o melodie de cireşe – asta suntcu purpură şi jubilaţii de pământ
27
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
o, te-am visat, o, te-am visat
o, te-am visat, o, te-am visataveai capotul descheiat
aveai capotul desfăcutşi-un nufăr pregătit pentru sărut
aveai capotul descheiat şi-un crâng de maci pe cerga de la pat
aveai dantelă amăruiete sărutam cu gură de gutuie
o, te-am visat că mă chemaisă-ţi beau din galbenul cireşelor de mai
să-ţi beau lumina pârguită dintre sâniştiută doar de fluturii nebuni
o, te-am visat cum mă încolăceaişerpoaică blândă cu venin dulce de mai
o, am visat cum te încolăceamplângea un înger trist pe biblia din geam
o, te-am visat, o, te-am visatn-aveai capot, doar trup miresmat
28
Constantin Preda
onorat auditoriu, onorată doamnă
onorat auditoriu, onorată doamnăam sufletul ca un amurg târziu de toamnă
onorată doamnă, onorat auditoriuplâng sitarii, între clopote, la sanatoriu
plâng sitarii, între clopote, la schitdumnezeu de-o lampă veche s-a îndrăgostit
plâng sitarii, între clopote, la orăştieclopotarii beau absint pe veresie
onorat auditoriu, onorată lampăplâng sitarii sub un tiv trandafiriu de vampă
onorat auditoriu, onorată stampădumnezeu s-a-ndrăgostit de şarpele din lampă
29
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
o, fluture afemeiat, o, fluture afemeiat
o, fluture afemeiat, o, fluture afemeiatcu un cuţit de raze-n inimă-mplântat
o, fluture afemeiat, o, fluture afemeiatte-mbeţi cu picături de rouă pe crucea de la pat
o, fluture afemeiat, o, fluture afemeiateşti salahor de zeitate, suspin îndoliat
o, fluture înmiresmat, o, fluture înmiresmatcâte femei, în miez de noapte, nu te-or fi strigat
o, fluture înlăcrimat, o, fluture înlăcrimatte-mbeţi cu fâlfâit de rochii şi păcat
o, fluture înlăcrimat, o, fluture înlăcrimatcenuşa unui cântec de-a pururi necântat
30
Constantin Preda
plânge îngerul meu cu un cuţit în spate
plânge îngerul meu cu un cuţit în spatel-aş obloji, jungherul e-mplântat pe jumătate
plânge îngerul meu, toiagul i-e de nufăreu sunt lumina unui crin înzăpezit şi sufăr
plânge îngerul meu cu lancea în spinarese sprijină doar într-un fir de lumânare
plânge îngerul meu cu un jungher în spatel-aş obloji, dar sângerează jumătate
plânge îngerul meu, toiagul i-e de nufărchiar eu sunt îngerul înjunghiat. îţi scriu şi sufăr
31
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
poetul
un poet este petala unei naţiilăcrimar de imne şi oraţii
plânge-ntre cărţi şi mângâie cu barbaşi cerul înstelat şi apele şi iarba
un poet este petala unei naţiicolb de pe cazanii risipit în spaţii
32
Constantin Preda
mâinile mele – frumos pe piept împreunate
mâinile mele-frumos pe piept împreunatepar două narcise de fulger retezate
mâinile mele de fum şi de ţărânăpar morţii cea mai frumoasă arvună
mâinile acestea – care(cândva) au modelat statuiîncă păstrează în ele arome de gutui
mâinile mele – care ţi-au înflorit pe sânisunt plânse – acum de doi hulubi bătrâni, nebuni
mâinile mele – sărutate cândva de tineîncă păstrează în ele un damf de flori şi trecători alpine
mâinile mele, jelite de rochii, frumos pe piept împreunatepar două duminici peste livadă aşezate
mâinile mele – două pisanii, două sărbătoriîmbrăţişează, azi, porunci de lumânări
mâinile mele – pe margini de sicriuîncă iubesc, încă-nfloresc şi încă scriu
33
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
de dorul tău aş hohoti prelung
de dorul tău aş hohoti prelungcând cad zăpezi la câmpulung
de dorul tău aş hohoti mereuîn gara dintre nori şi dumnezeu
de dorul tău mereu aş suspinate-aş îmbrăca-n odăjdii de lalea
de dorul tău aş rătăci-n amurgcând trec cocori la câmpulung
când trec cocori, când plâng cocorişi dumnezeu ţi-ascunde rochia în nori
de dorul tău, de dorul tăuaş coborî pe frânghie în hău
de dorul tău, pe crucea unui visaş coborî în gara din abis
aş coborî pe-o lamă de cuţitîn gara unui dor înzăpezit
34
Constantin Preda
de dorul tău pe sfinţi i-aş implorasă-ţi coase-n mănăstiri odăjdii de lalea
de dorul tău aş hohoti prelungcând cad zăpezi la câmpulung
de dorul tău aş hohoti prelungpe sub bătăi de clopote la câmpulung
35
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
eu port pe umăr steagul celui mai frumos ţipăt
mă plimb prin inima meaca un mânz pe dealul cu lucernăstrig în fântâna din inima meaca un fântânar dintr-o pace eternă
eu duc în piept la rever ţipătul tăude biserică părăsităeu port pe umăr steagul celui mai frumos ţipăt,steagul proorocului rătăcit prin câmpie,steagul nebuniei, steagul incestului, steagul şacalului orbdin pâlcul cu trestii
mă plimb prin inima meaca lumina unei duminici de aprilieprin grădina cu zvonuri, prin grădina cu păsări
nici nu ştiu ce am să facnici nu ştiu cum să scap de atâta bunătate
36
Constantin Preda
îngere, îngere
îngere, îngerefă-mi sufletul să nu mai sângere
îngere, îngeredă-mi putere din umila ta înfrângere
37
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
jelanie
arhimandrit de-as fi, tot te-aş iubicu foc de maci aprins din gelozii
arhiepiscop de-aş fi, tot te-aş iubio, ce ţi-aş face prin hulubării
ateu de-aş fi, tot te-aş iubiaş lua-o razna peste sihăstrii
prooroc de-aş fi, tot te-aş iubicu tine prin icoane aş păcătui
tâlhar de-aş fi, tot te-aş iubiţi-aş scrie paşii prin orfevrării
arţar de-aş fi – sau tei – tot te-aş iubiîn miez de iarnă-aş înflori
ieromonah de-aş fi, tot te-aş iubio, fluture pierdut prin ceainării
proscris de-aş fi, tot te-aş iubipe eşafod, sub ştreang de flori de păpădii
38
Constantin Preda
mitropolit de-aş fi, tot te-aş iubiîntr-o clopotniţă cu maci te-aş jefui
derviş de-aş fi, tot te-aş iubiţi-aş face din petunii pirostrii
paracliser de-aş fi, tot te-aş iubipe glezne-n sus ţi-aş jelui
vicar de-aş fi, te-aş proslăviţi-aş scrie psalmi fără să ştii
şi sfânt de-aş fi, tot te-aş iubiţi-aş plânge rochia între două-mpărăţii
39
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
risc de avalanşă în câmpie
risc de avalanşă în câmpiese răstoarnă văile în munţibate-un clopot la mitropoliebate clopotul cu zei cărunţi
risc de avalanşă peste dealuridumnezeu schiază pe un dâmb subţireo mireasă zboară peste valuriluna, beată, cântă-n cimitire
risc de avalanşă peste munţirisc de avalanşă în câmpiedumnezeu se-ntoarce de la schi pe punţicare se sfârşesc în veşnicie
e un mic ocol în toateavalanşele întârzie în hăuricerbi frumoşi ne strigă din ecouria moarte bate-un clopot. şi-a singurătate
risc de avalanşă şi veciebrazii zgâlţâie lumina din ţâţâniîngheţaţi sunt strugurii în viedumnezeu presară izmă în fântâni
40
Constantin Preda
risc de avalanşă în parângrisc de avalanşă şi melancoliesânul tău suspină ca o mierlă-n crângsânul tău sub bluză pare-o melodie
risc de avalanşă ca un abur alb de cearădumnezeu coboară munţii în clăparininge furios în miez de varăde se-aude moartea-n clopotari
41
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
ultima zi din viaţa unui nufăr
stau sub arcade, stau în aşteptarese va oferi capul meu pe tavăînaltei curţide după portalurirenasc trădătoriisunt în aşteptarea cenuşiipe care-o vor ascunde în urne, prin colţuri de tablouri,pe necuprinsuri de măriîntr-un anotimp cu duminici tăiatecu catedrale plutind în derivă
stau pe sub arcade, stau în aşteptarese va oferi capul meu pe tavăînaltei curţide după vitralii mişună vânzătorii, prietenii,neguţătorii de sufleteîntr-o zi în care şi gândurile sfinţilor se pot auzi
42
Constantin Preda
mi se face uneori un dor
mi se face uneori un dorde te-aş striga cu ţipăt de cocor
de te-aş striga cu voce de luminăsub lacăte de fragi, sub chei de ghilotină
mi se face uneori un dorfrate cu firul de mohor
mi se face un dor şi strigo, doamne, cu nesaţ de cutcurig
mi se face uneori un dorde parcă am în loc de inimă un nor
mi se face, doamne, uneori un dorşi-n gara dintre două ierni adânci urc şi cobor
43
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
tot ce-am atins, tot ce-am iubit
tot ce-am atins, tot ce-am iubitun înger orb mi-a poruncit
tot ce-am atins, ce-am respiratun crin pe cruce a aflat
alt crin cu gulerul înzăpezits-a lăudat că el mi-a poruncit
tot ce-am atins, tot ce-am atinsstă-n liturghia florii ce a nins
tot ce-am atins, ce mâine voi atingestă-n călimara cu narcise care ninge
tot ce-am atins, tot ce-am iubitmiroase-a zarzăr înflorit
44
Constantin Preda
sunt mai aproape de păcat decât de rugăciune
sunt mai aproape de păcat decât de rugăciunesunt mai aproape de jungher decât de cero, vis frumos de blând armurierfemeia,între zei,e o minune
sunt mai aproape de păcat ca de icoanăsunt mai aproape de pumnal decât de zeiincest floral cu falşi protoiereiîmi lăcrimează, totuşi, dumnezeu sub fiecare rană
sunt mai aproape de păcat şi de scandalsunt fluture, sunt cerb, sunt incunabul greuo, vis frumos, carnal, cu damf de baldeşi-s tâlhar, eu cred în dumnezeu
sunt mai aproape de păcat decât de-nchinăciuneîmi duc cu mine tainele-n mormântîn fiecare flacără surâde un tăciunesunt fluture, sunt cerb, sunt incunabul de pământ
sunt mai aproape de păcat decât de rugăciunesunt mai aproape de jungher decât de cero, vis frumos de blând armurierfemeia,între sfinţi,e o minune
45
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
scrisoare către alice năstase buciuta
sărutul meu, o, doamne, ce sărutparcă am buzele de lut
sărutul meu, o, doamne, ca un crezlumina morţii o îmbrăţişez
sărutul meu, o, doamne, cast, divinîn faţa morţii mă închin
sărutul meu – sărut de inorogcenuşa aruncaţi-mi-o-n abis, vă rog
sărutul meu – înmiresmat amnarlumină galbenă de felinar sărutul meu – sărut de lup bătrân de marece şi-a făcut catargul lumânare
sărutul meu – sărut nebun de humămedalie, amurg, catarg, cutumă
sărutul meu – cel mai frumos dintre săruturisărutul meu – o patrie de fluturi
46
Constantin Preda
sărutul meu miroase-a smirnă din scripturăsărutul meu e ca un fulger sfânt pe gură
sărutul meu – sărut sălbatic, piersiciusărutul meu, ca macul, sângeriu
sărutul meu – sărut îndoliatînmiresmări cu doruri de bărbat
sărutul meu – şi dulce şi amarsărut de episcop şi clopotar
47
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
toamna îmi pune perfuzii şi plânge
toamna îmi pune perfuzii şi plângevişinul din grădina spitalului a înflorit a doua oarăcât de frumos îmi curge lumina prin sângedumnezeu trece cu o pasăre galbenă la subţioară
toamna plânge în hohot şi îmi pune perfuziivişinul din dreptul ferestrei a înflorit a doua oarăinima mea nici din moarte nu vinde iluziiinima mea către inima ta strigă şi zboară
toamna îmi pune perfuzii şi plângecea mai frumoasă infirmieră, toamna, se-apleacă peste inima meao biserică de fluturi simt prin vene că-mi curgeşi-o altă biserică, etern, în mine-ar însera
toamna îmi pune perfuzii şi plângede ce plângi femeie, de ce plângi tu, soră a measpune-mi de ce prin vene un pumnal îmi curgenu vrei, toamnă, tu să fii, etern, femeia mea?
moartea îmi dă târcoale, toamna îmi pune perfuziio umbră frumoasă (bizară) îmi atestă elegiao altă umbră surâde şi face aluziitu, lopătarule, ce ai în sânge numai poezia
48
Constantin Preda
toamna îmi pune perfuzii şi-ar vrea să-mi spună o povestecum numai mama mi-a mai spus, pe vremuri, în copilăria meao, doamne, simt în atrii două răzvrătiri celesteo, doamne, simt în atrii un ţipăt de lalea
toamna îşi pune tâmpla pe inima mea şi plângevişinul a înflorit, în nori, a doua oarăcât de frumos îmi şiroieşte oltenia prin sângecând dumnezeu, peste patrii, cântă şi zboară
49
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
cintezele-ţi de sub fustă
cintezele-ţi de sub fustăîţi fac coapsa mai augustă
cintezele-ţi de sub bluzăîţi fac coapsa foc şi spuză
cintezele-ţi de sub poaleîmi scot bărăganu-n cale
50
Constantin Preda
scrisoare găsită pe pragul mănăstirii de la vlădiceni
crucea de azi e mai grea decât crucea de iericrucea de ieri e mai dulce decât crucea de nicăieri
51
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
te iubesc cum doar dumnezeu te-ar mai putea iubi
te iubesc de parcă l-aş trăda pe dumnezeute iubesc de parcă l-aş trăda pe sfântul petruam, în loc de inimă, un curcubeuport un palton de moină şi de fetru
te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân` la tinete iubesc de parcă l-aş trăda pe dumnezeusfânt ascuns în lacrimă de derbedeute iubesc, e-atâta mov pe serpentine
te iubesc, o, doamne, până la nemărginirete iubesc, am trupul de ninsorinici nu simt când moartea cu lumina ei subţireîmi retează mâinile din subţiori
te iubesc, o, doamne, mai ales când plecite iubesc, o, doamne, mai ales când viibraţele ţi le aştern potecicandele aprinse-n sihăstrii
te iubesc de parcă însuşi dumnezeu ar vreate iubesc de parcă însuşi dumnezeu ar consimţisfinţii toţi îmi dau acceptul de a te iubisfinţii toţi îmi dau puterea de a lăcrima
52
Constantin Preda
te iubesc cum doar dumnezeu te-ar mai putea iubimi-ai furat moartea, mi-ai furat lumina, mi-ai furat pustiadincolo de moarte-i numai poeziate iubesc, o, doamne, mai ales când vii
te iubesc de parcă l-aş trăda pe dumnezeute iubesc de parcă l-aş trăda pe sfântul petruam, în loc de inimă, un curcubeuport un palton de moină şi de fetru
53
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
vine moartea cu vorbe mieroase
vine moartea cu reverenţe, cu vorbe mieroasevine moartea cu eşarfă de mătase
vine moartea agale, vine moartea tiptilvine moartea agale, cu surâs de copil
vine moartea ca un vânt de la miazănoaptevine moartea ca un cânt cu miros de mere coapte
vine moartea – mireasă, mă invită pe ringul de dansce-mpăcare sublimă, ce tango, ce balans
vine moartea – mireasă din zăpada altui veacvine moartea – mireasă şi-mi pune un mac roşu la frac
vine moartea cu tăceri, cu vorbe frumoasevine moartea cu mângâieri, şase-şase
vine moartea o clipă, s-adoarmă pe umărul meubujorul roşu o va lovi cu barda lui dumnezeu
vine moartea mirosind a fân, cu amurgul în pletevine moartea cu versuri hai-hui să mă-mbete
54
Constantin Preda
vine moartea şi-mi leagă eşarfa la ochivine moartea şi-mi cântă de alean, de deochi
vine moartea, o aud cum se gudură la picioarevine moartea ca o leoaică, sub un zaplaz de lumânare
vine moartea cu reverenţe, cu vorbe mieroasevine moartea cu eşarfă de mătase
55
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
zece fluturi îţi fac patul
zece fluturi îţi fac patulşi tot ei îţi beau păcatul
zece crini îţi scriu baladede prin ţări de flori nomade
zece tei îţi cântă-n strunăzece zei îţi dau arvună
zece maci îţi scriu poemeo caisă-n tine geme
zece mierle-ţi dorm în casăşi-ţi fac bluza tămâioasă
zece crini îţi scriu pervazulzece ulmi îţi beau necazul
zece fluturi îţi fac patulşi tot ei îţi plâng păcatul
56
Constantin Preda
sunt la o răscruce
sunt la o răscrucecu miros de cruceşi sufletu-mi nu ştieîncotro s-o apuce
57
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
stăm pe malul lacului şi scrutăm zarea
stăm pe malul lacului şi scrutăm zareaasfinţitul a intrat de ieri în apepărul tău în care tremură cicoareacu miresme calde stă să mă îngroape
iubita mea de lucruri vagi sedusănisipu-ţi fură formele cele mai sfinteiar mâna mea e răbdătoare şi cumintecrin virginal de sarmizegetusă
stăm pe malul lacului şi scrutăm zareaadolescenţi duc mantii moi pe umeritu plopi îi crezi ce flutură şi-i numeridar ei sunt larii zilei şi-nserarea
stăm pe malul lacului şi scrutăm zareaasfinţitul a intrat de ieri în apepărul tău în care tremură cicoareacu miresme calde stă să mă îngroape
58
Constantin Preda
vino să aprindem felinare de iarbă
vino să aprindem felinare de mosc, felinare de iarbăsă-i punem lui dumnezeu cireşe galbene în barbă
ţie să-ţi pun cireşe roşii pe burico vară, o toamnă, o iarnă şi-un pic
vino să aprindem felinare şi lămpi cu gutuila tine-n munţii cu meandre, să cobor, să mă sui
să mi te zbaţi sub piept, ca şarpele, un ceas, o zi, o varăsă-ţi beau din rotunjimi de măr, de pară, de chitară
gura mea să-ţi numere pistruii de prin văi şi de pe coapsăvara să se zbată şi să curgă, leneşă baladă, leneşă sinapsă
să intru-n tine şi-n amonte, şi la mijloc, şi-n avalţipătul să-mbrace dealul, ca un nechezat de cal
ia-mă cu tine-n regatul tău de cireşe şi pistruisă te tot fur, puştoaică şi lupoaică, pe maluri de bahlui
umbra mea să-ţi facă reverenţe, să-ţi cadă în genunchiumbra mea de tei, de verişor primar, de unchi
vino să aprindem felinare de nuc, felinare de iarbăsă-i punem şi lui sfântu’ petru cireşe galbene în barbă
59
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
viaţa mea este chiar poezia mea
viaţa mea este chiar lacrima mea(eroul meu sunt chiar eu, uneori)viaţa mea este poezia meaam depins tot timpul doar de plânsul argilei,de cântecul mierlei, de nesomnul toamnelor târziişi de lumina pe care îngerii au imprimat-ocurgerii mele în pagini
viaţa mea, una aspră, cu zboruri frânte,semănând cu o viaţă de miner, de salahor,de săritor la trapez,viaţa mea, una aspră, dusă la extreme,semănând cu o viaţă de înghiţitor de săbii,de copil ce aprinde lumânări în sala de oglinzi a Poeziei,de sfânt care şi-a lăsat oasele în cele mai adâncimine de sare
viaţa mea este chiar lacrima mea
60
Constantin Preda
şi sfinţii lăcrimează uneori
şi sfinţii lăcrimează uneoripeste părinţii mei ce-au devenit pământ de flori
şi sfinţii lăcrimează în bisericipeste părinţii mei – lumină strânsă-n predici
şi sfinţii lăcrimează printre floripărinţii mei – tablou cu îngeri păzitori
şi sfinţii lăcrimează în halouri, toamna, sfericipărinţii mei – icoane de biserici
şi sfinţii lăcrimează cât sunt ei de sfinţiîi dor bujorii care lăcrimează, toamna, în părinţi
61
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
un schior a murit în noaptea de anul nou
un schior a murit pe pârtia de schitocmai când cobora pe pantacea mai abruptă a ceruluiun schior a intrat frontalîntr-un molid cu fluturi (acesta-i tabloul)martori i-au fost doar norii
un tânăr de 19 ani a murit pe pârtia de schi,în noaptea de anul nou,undeva în maramureşi-am văzut la televizor trupul fără vlagă, inert,dus într-un sac, pe o sanie, de alţi schioride la echipa de intervenţie
numai salvamontist să nu fiipe-o astfel de vreme, în astfel de vremuri,numai crivăţ să nu fiinumai zăpadă vinovatănumai călăreţ fără calnumai zăbală fără duhnumai noapte lungă să nu fiinumai lampă fără vrabie
un schior a murit pe pârtia de schitocmai când cobora pe pantacea mai abruptă a anului
62
Constantin Preda
melopee
vreau să mă cert cu tine, să-ţi propunlumina mea de fluture nebun
vreau să mă cert cu tine, să te-mpaccu gura mea de staroste să te dezbrac
vreau să mă cert cu tine, să-ţi îngânsfârcul de ţâţă, pârguit, păgân
vreau să mă cert cu tine, să mă ieiun fel de-apostol peste apostolul andrei
să-ţi mângâi ţâţa cu vin de mai, bisericesciubita mea cu chip dumnezeiesc
să-ţi mângâi ţâţa cu vin de mai, gălbuieu, crivăţ şi taifun, cu ochi cereşti, căprui
vreau să mă cert cu tine, să-ţi propunboncăluitul meu de cerb frumos, nebun
vreau să mă cert cu tine, să te-mpaccu gura mea de staroste să te dezbrac
63
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
dumnezeu priveşte prin gaura cheii
dumnezeu priveşte prin gaura cheiicând ţi se zbenguie pe sub fustă iezişorii şi mieii
dumnezeu priveşte de după pârleazul liveziicum îţi pasc pe sub bluză mieluţii şi iezii
dumnezeu trage cu ochiul prin crăpătura uşiicând umbli goală doar în taiorul mătuşii
dumnezeu trage cu ochii prin geamlâcul bisericiicând şoldul tău are ceva din neobrăzarea americii
dumnezeu priveşte când te dezbraci în oglindăşi rochia ta miroase a pelin şi a struguri atârnaţi la grindă
dumnezeu trage cu ochiul când te scalzi în şiştare cu lapteiar popii îţi fură rochia din maci şi miliarde de şoapte
dumnezeu te priveşte hulpav, fără ruşineşi trimite ghioceii pe sub poala ta să se închine
dumnezeu te priveşte hulpav, dumnezeu sunt chiar euşi intru prin gaura cheii sub formă de curcubeu
64
Constantin Preda
cel mai frumos poet dintre poeţi
cel mai frumos poet dintre poeţi(îmbrăţişat de gloanţe şi săgeţi)
cel mai frumos poet dintre poeţise sinucide-n pragul dintre dimineţi
65
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
piersică adulterină / cu furoul de lumină
piersică adulterinăcine noaptea ţi se-nchină?
piersică adulterinăcu furoul de lumină
piersică fără vreo vinădintr-o frescă bizantină
piersică scăldată-n rouăvino să te dau în două
piersică scăldată-n cântecvino să-ţi adorm pe pântec
piersică de pus pe pernăpeste floarea de lucernă
piersică de pus la hamîţi bat îngerii la geam
piersică de pus în patsub rubaşcă de bărbat
66
Constantin Preda
pe eşarfă de mătaseîntr-un han cu geamuri joase
piersică adulterinăcu şoldul de nectarină
piersică prinsă-n furouprintre macii din tablou
piersică prinsă-n altarprintre sfinţi cu paşi de var
piersică adulterinăepiscopii ţi se-nchină
piersică de dunărecu rochia tulbure
piersică, nimfă calină,piersică în pârg, mezină
piersică, of, piersicănu eşti uşă de biserică
67
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
nu sunt ctitor de biserici
nu sunt ctitor de bisericisunt un fluture falit jur pe-o lamă de cuţitşi pe pictorii iberici
sunt un crin contradictoriunu sunt ctitor de bisericiport eşarfă de ivoriujur pe candela din piersici
sunt acelaşi, mereu altulsunt un crin îndrăgostitfur lumină din înaltulcer de maci înzăpezit
nu sunt ctitor de bisericisunt un fluture falitjur pe-o lamă de cuţitşi pe pictorii iberici
68
Constantin Preda
cântec de murmurat sub eşarfa mea albastră
în halta din ibăneşti îngerii beau vin din ceşti
în halta din dorohoibate-un clopot de trifoi
în gara cu tei şi ulmiun mărfar plânge pe culmi
cu eşarfa mea legatăparcă de ultima roată
cu eşarfa mea te-mbracipeste pântecu-ţi de maci
în gara din ibăneştitrec mărfare cu poveşti
în gara din târgu jiuun sitar bea vin mieriu
noaptea la cheile turziipe eşarfa mea plâng sturzii
69
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
în gara din botoşanitrec mărfare cu pifani
în halta din piatra oltsuspină un zarzăr copt
în halta din dorohoiplâng doi cuci din paşti în joi
în halta cu mov de stampăconstantin îţi suflă-n lampă
în gara din ibăneştidumnezeu îţi toarnă-n ceşti
70
Constantin Preda
de câte ori un fluture se poate-ndrăgosti?
de câte ori un fluture se poate-ndrăgosti?logodnic de cenuşă pentru-o zi
de câte ori un fluture se poate întrista?chiar dumnezeu, atunci, începe-a lăcrima
de câte ori un fluture se poate crede elf sau zeu?cenuşa sa o plânge dumnezeu
de câte ori un fluture se poate-ndrăgosti?cenuşa sa e modul sacru de-a iubi
de câte ori un fluture se crede dumnezeu?cenuşa sa devine curcubeu
71
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
scrisoare către alice năstase buciuta
lumina surâsului meu aparţine altui veacrochia ta e din suspine de mac
lumina surâsului meu aparţine altui anotimpfoşnetul rochiei tale – altui cer, altui răstimp
lumina surâsului meu aparţine unui cântec de dropievoi întemeia, în câmpie, prima şcoală a foşnetului de rochie
voi întemeia un azil pentru clopotari, pentru cucii bătrânişi-o biserică pentru mierlele adormite în pruni
şi-o biserică pentru lalele, pentru cutcurigi, pentru jdericu buze de fluture voi săruta ziua de ieri
voi ctitori o parohie pentru rândunici, pentru stânjenei, pentru ielefoşnetul rochiei tale îl voi îngropa de-a pururi în stele
72
Constantin Preda
rugăciune
te-aş desface ca pe-o caisă, te-aş desface ca pe o piersicădupă care aş fugi să mă închin într-o biserică
te-aş dezbrăca, uşor, ca şi când aş decoji o portocalăşi te-aş privi când îmi vorbeşti (de fluturi şi de kant) în pielea goală
te-aş săruta, cu buze moi, ca pe-o gutuieşi aş intra în tine-ncet pe-o cărăruie
te-aş răsturna, te-aş dezgoli şi te-aş iubiîn mii de dezmierdări de sfinţi m-ai regăsi
de toată mierea florilor te-aş jefuim-ai alunga, m-ai rechema, m-ai jindui
m-ai pedepsi, m-ai invoca, m-ai pune în genunchicu gura mea de mac sfios să te măsor pe pântec şi pe trunchi
o, doamne, tu cu gura ta de portocalăm-ai tâlhări-n clopotniţa de crini, în pielea goală
te-ai răzbuna pe dumnezeu şi ai strigam-ai jindui, m-ai rechema, m-ai trage la rindea
73
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
miracol
eşti cel mai frumos miracol care mi se-ntâmplălumina unei liturghii pe gură şi pe tâmplă
eşti cel mai frumos miracol care mi s-a întâmplato lampă de narcise sub crucea de la pat
eşti cel mai frumos miracol care mi se va-ntâmplabeţie de prooroc în pat de haimana
74
Constantin Preda
doamne, la târgu` frumos
la târgu` frumos, la târgu` frumosmerg şi îngerii pe jos
doamne, la târgu` frumosplânge-un strugur tămâios
la târgu` frumos, la târgu` frumosbate-un clopot blând-duios
doamne, la târgu` frumosplânge-un sfânt de zahăr tos
la târgu` frumos, la târgu` frumosbeau amurg şi te miros
la târgu` frumos, la târgu` frumosîţi plâng de la brâu în jos
îţi sorb de la brâu în josvinul cărnii, tămâios, tocmai la târgu` frumos
75
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
drum de jungher, drum de cuţit
drum de jungher, drum de cuţit doamne, ce-am păcătuit
am iubit femei de ambrăprin clopotniţe de stambă
m-au iubit femei şi îngeriprin clopotniţe de plângeri
drum de cuţit, drum de jungherhaite de lupi, floare de ger
drum de prăpăstii, drum solitardespic o piersică şi dau de var
drum de cuţit, drum de gutuitâlhar nebun şi fante-şui
drum de jungher, drum de păcatîn crini subţiri încătuşat
bătut cu bice de femeicu cântece de alelei
76
Constantin Preda
iertat apoi şi iar bătutdin drept de înger decăzut
eu, clopotar de fărdelegicireşii-n bănci mi-au fost colegi
eu, clopotar trist, abătutdin drept de vişin decăzut
77
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
cât de frumoşi sunt macii, cât de puri
cât de frumoşi sunt macii, cât de purilumina lor de-abia poţi să o înduri
cât de frumoşi sunt macii, cât de greide parcă în petale-au zbenguit de miei
cât de frumoşi sunt macii, cât de cuminţile picură prin vene iluminări de sfinţi
cât de frumoşi sunt macii, doar tu mai crezi, mai ştiiam să te-mbrac în rouă, în nori şi poezii
cât de frumoşi sunt macii, la glezna lui isuscând dorm la tine-n poală spre decolteu mai sus
cât de frumoşi sunt macii, ce plâns maiestuos,când dorm la tine-n poală, pe pântec şi mai jos
cât de frumoşi sunt macii pe cartea din altarecou de zeitate în vis de clopotar
cât de frumoşi sunt macii, cu gura ta mă sorbdin năluciri de stele, o, vis de flutur orb
78
Constantin Preda
scrisoare găsită pe pragul mănăstirii de la vlădiceni
eu sunt lumânărarul, umilul, marele întemeietor de miracolecel care primeşte cuţitul în inimă la cele mai frumoase spectacole
79
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
vine uneori şi plânge pe umărul meu
vine uneori şi plânge pe umărul meucu lacrimi de copil chiar dumnezeu
cu lacrimi de copil uimit de lumedin ţara primăverilor postume
vine uneori umil şi calmca un cireş cu aură de psalm
ca un cireş fugit dintr-o livadăcu cârja albă de zăpadă
vine uneori şi-mi plânge peste umărtrec cârduri de cocori prin inimă şi-i număr
trec cârduri de cocori peste livadă, în amurgîl dojenesc pe dumnezeu, mă minunez şi plâng
80
Constantin Preda
trăiesc din mila unui nufăr
am ajuns la mila unui nufărîmi dăruie lumina sa când plâng şi scriu şi sufăr
am ajuns la mila unui nufăr carepoartă sceptru alb de lumânare
trăiesc din mila unui nufăr, zăuîmi duc litania din hău în hău
mor caii, orbi, sub şaua mea subţiresunt morţii, astăzi, cel mai frumos mire
am ajuns la mila blândă-a unui nufărscriu şi plâng şi-am toate gările în cufăr
81
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
rochia de mentă
cel mai mult îmi place când te-mbraci şi îţi tremură sălbatic coapsa, sânii parc-ai frământa colaci parc-ar înflori salcâmii o, doamne, -mi place mai ales când te dezbraci de rochia de mentă şi ai trupul necules şi o teamă de elevă corigentă cel mai mult îmi place când mă-mbeţi cu descântece din cuiburi mici de dropii când m-alungi, de fapt m-apropii cu elixiruri de poeţi cel mai mult îmi place când m-atingi şi-ţi încleştezi picioarele pe trupul meu nebun mâinile-ţi miros a cutcurigi mâinile-ţi miros a şarpe furişat prin fân cel mai mult îmi place când te-aşezi deasupra mea şi-ncepi a frământa prescuri încet, încet, mă modelezi, mă furi cum iarba crudă e furată ,-n dimineţi, de iezi
82
Constantin Preda
cel mai mult îmi place când te joci şi, râzând, îmi pui picioarele pe umeri odată cu cireşele de mai te coci iubita mea din raiuri despletite şi supuneri cel mai mult îmi place-n miez de vară când ca pe-o caisă te desfac în două şi ai, doamne, braţele de rouă şi lumină de copilă care zboară
83
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
liturghie
am visat un schit azi-noapteaveai o rochie de şoapte
aveai o rochie-nfloratăn-o mai văzusem niciodată
aveai un şal de mănăstireo, ce poveste de iubire
o, ce poveste, ce povestede prin desenele rupestre
o, ce poveste, ce sfialăun flutur ne zărise-n pielea goală
noi, tolăniţi pe sub perdeatrăgeam din pipe de lalea
noi, tolăniţi pe sub psaltiresorbeam amurgul din potire
sorbeam absintul din pahareo, ce suspine, ce fanfare
84
Constantin Preda
noi, tolăniţi pe sub icoanebăteam săruturi în piroane
o, ce poveste, ce sfialăploua-n amurg cu toropeală
ploua-n amurg cu poeziebătea un clopot ca de liturghie
85
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
am o tristeţe care tulbură cocorii-n zbor lui ştefan mitroi
am o nelinişte ce arde, frigede-abia merg pe catalige
am o tristeţe care tulbură cocorii-n zborla cea mai mică adiere de mohor
am o tristeţe care izbăveştesunt prins în chingi, sunt prins în cleşte
am o tristeţe care zboară peste patriisunt prins sub fragi, sunt prins sub gratii
am o tristeţe de copil, de nuntă spartătristeţea mea-i pe nicio hartă
am o tristeţe care ţine trenurile-n locbeau vodcă spânzurat în ştreang de busuioc
am o nelinişte ce arde, frigede-abia merg pe catalige
am o tristeţe ce opreşte vulturii în zborbeau vodcă într-o crâşmă cu perdele de mohor
86
Constantin Preda
nu sunt uşă de biserică
nu sunt uşă de bisericăn-am fost şi niciodată nu voi fimi-e gândul la coapsa ta sfericăatunci când mă închin îmi place a te jefui
am pe buze gust de piersicăo, doamne, cum te-aş jefuinu sunt uşă de bisericăroagă-mă-n altar a te iubi
sunt nebunul ce paşte calul în bisericăsunt nebunul ce fură mireasma din teiport cămasă de americăşi o eşarfă de jidvei
sunt nebunul ce paşte calul în bisericăsunt nebunul ce prinde vrăbii cu sticla de lampăbeau maci în lumea mea de stampăşi am fantasme cu coapsa ta sferică
87
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
rugăminte
mi s-a părut, mi s-a părutcă dumnezeu e abătut
mi s-a părut – aşa să fie oare? –că şi-a cioplit o luntre dintr-o lumânare
ca să străbată zărileşi să unească depărtările
dă-mi, doamne, mie, suferinţa taputerea unui înger de a lăcrima
dă-mi, doamne, mie, sacru, dorul tăuneliniştea şi dimineţile ce se sfârşesc în hău
dă-mi, doamne, mie, sfântă crucea tasă mă îngrop în vers şi-n lacrimă cu ea
88
Constantin Preda
m-am retras în rugăciune doamnei floarea calotă
m-am retras în rugăciunecă mi-e sufletul tăciune
m-am retras în poezieca un lup bătrân în vie
m-am retras în munţi de sarecoborând pe-o lumânare
unde fluturii ţin predicisub mănunchiuri de biserici
unde corbii trec în zborîn costume de mohor
unde timpul n-are rostunde vulturii ţin post
unde cerbii plâng şi zacşi beau vinuri vechi de mac
m-am retras, oh, m-am retrascu rugina vremii-n glas
89
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
m-am retras, oh, m-am retraslacrimă-n iconostas
m-am retras în rugăciunecă mi-e sufletul tăciune
90
Constantin Preda
şi e frig şi lapoviţă
burniţează, burniţeazăbat clopote la amiază
şi e frig şi lapoviţăşi-am o inimă pestriţă
şi-am o inimă suavăcum e floarea de otavă
şi-am o inimă-ntr-o doarăba pestriţă, ba amară
burniţează, burniţeazăpeste turle, la amiază
peste turle-n miez de noapteîn târgul cu mere coapte
vai, ninge-n clopotniţădoamne, ce viforniţă
vai, ninge-n cuiburi de berzesfinţii stau să lăcrimeze
vai, ninge-n cuiburi de cucibat clopote-n miez de nuci
91
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
aproape melopee
scrie-ţi-aş a mia oarătu, stareţă-domnişoară
scire-ţi-aş în zi de joica albinele în roi
pe valea izei, peste munţi, peste potecicu haitele de lupi adulmecând berbeci
pe valea izei scrie-ţi-aş vioi, lălâutu, înflorată pe sub brâu
să vin de după ceafă să te mângâi, să te muşcnici măcar un fluture nu ştiu să mai împuşc
să vin de după ceafă să te mângâi, să te-ncolăcesciubita mea cu glas de vin bisericesc
scrie-ţi-aş c-un fluture pe şalemai abrupt, mai pe sub vale
92
Constantin Preda
cea mai frumoasă scrisoare de dragoste
e scris în cărţi, e scris în stelete-aş îmbrăca în rochii de lalele
te-aş îmbrăca în rochii de cuvintem-aş transforma în crin pe coapsa ta fierbinte m-aş transforma în vin de mure, dehşi-aş fugi cu tine la ada kaleh
să mă săruţi şi să mă beisă fim motiv de bârfă pentru zei
copilă îmbrăcată-n rochie de doamnăla ada kaleh în prima zi de toamnă
în prima zi de iarnă dintr-o varăsă-l pun pe dumnezeu să-ţi plângă la chitară
doamnă îmbrăcată în şaluri de copilăai grijă de bătaia mea de inimă, umilă
ai grijă cum mă torni, cum mă dezmierzi şi cum mă beideja suntem bârfiţi de zei şi ghiocei
93
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
slujbă
o, ce lumină, ce impietateerai în toiul slujbei şi te rugai pe coate
o, ce lumină, ce murmur în amurgvisai ca pe sub coapse ca fulgerul să-ţi curg
o, ce sfială, ce impietateaveai genunchii roşi şi-un crin răsfrânt pe spate
o, ce imbolduri, ce plete răsfiratecea mai frumoasă slujbă, un car de voluptate
o, ce lumină şi câtă nedreptatemaci roşii, în vitralii, vindeau de zor păcate
o, ce lumină-n toiul slujbei şi ce singurătateo, ce vitralii, doamne, ce sfârcuri vinovate
o, ce vitralii atât de vinovatevisai că te pătrund, eram la jumătate
95
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
Cuprins
a explodat neatent (violent) nebuna floare de cais ............................5sunt cel mai frumos necredincios dintre atei .....................................6balada rochiei cu gust de cireşe amare ..............................................7am încercat mereu ca să te uit dar vai / mă-ntorc din drum cireşele de mai ....................................................8azi inima mea e ca o cruce .................................................................9când toţi mă credeau fericit .............................................................10cântec de mirt ..................................................................................11tocmai...............................................................................................13cineva-mi ţinteşte inima. ninge pustiu .............................................14iubita mea din frăgezimi de rouă ......................................................15mâinile-mi pe piept vor deveni ninsori .............................................16oh, amieze cu nebuni .......................................................................17lacrima ana .......................................................................................18mi-am mutat casa într-un munte de sare .........................................19iubito calcă-mă pe şale .....................................................................20ninge crunt, ninge atât de frumos ....................................................21iscălitură pe pântecul tău fierbinte ...................................................23mă voi sinucide într-o zi ....................................................................25o melodie de pământ .......................................................................26o, te-am visat, o, te-am visat ............................................................27onorat auditoriu, onorată doamnă ...................................................28o, fluture afemeiat, o, fluture afemeiat ............................................29plânge îngerul meu cu un cuţit în spate ...........................................30poetul ...............................................................................................31mâinile mele-frumos pe piept împreunate ......................................32
96
Constantin Preda
de dorul tău aş hohoti prelung .........................................................33eu port pe umăr steagul celui mai frumos ţipăt ...............................35îngere, îngere ...................................................................................36jelanie ...............................................................................................37risc de avalanşă în câmpie ................................................................39ultima zi din viaţa unui nufăr ............................................................41mi se face uneori un dor ..................................................................42tot ce-am atins, tot ce-am iubit ........................................................43sunt mai aproape de păcat decât de rugăciune ...............................44scrisoare către alice năstase buciuta ................................................45toamna îmi pune perfuzii şi plânge ..................................................47cintezele-ţi de sub fustă ...................................................................49scrisoare găsită pe pragul mănăstirii de la vlădiceni ........................50te iubesc cum doar dumnezeu te-ar mai putea iubi .........................51vine moartea cu vorbe mieroase ......................................................53zece fluturi îţi fac patul .....................................................................55sunt la o răscruce .............................................................................56stăm pe malul lacului şi scrutăm zarea .............................................57vino să aprindem felinare de iarbă ...................................................58viaţa mea este chiar poezia mea ......................................................59şi sfinţii lăcrimează uneori ................................................................60un schior a murit în noaptea de anul nou ........................................61melopee ...........................................................................................62dumnezeu priveşte prin gaura cheii .................................................63cel mai frumos poet dintre poeţi ......................................................64piersică adulterină / cu furoul de lumină .........................................65nu sunt ctitor de biserici ...................................................................67cântec de murmurat sub eşarfa mea albastră ..................................68de câte ori un fluture se poate-ndrăgosti? ......................................70scrisoare către alice năstase buciuta ................................................71rugăciune ..........................................................................................72miracol ..............................................................................................73doamne, la târgu` frumos .................................................................74drum de jungher, drum de cuţit ......................................................75
97
Aş veni să dau nume de flori genunchilor tăi
cât de frumoşi sunt macii, cât de puri ..............................................77scrisoare găsită pe pragul mănăstirii de la vlădiceni .......................78vine uneori şi plânge pe umărul meu ...............................................79trăiesc din mila unui nufăr ................................................................80rochia de mentă ...............................................................................81liturghie ............................................................................................83am o tristeţe care tulbură cocorii-n zbor ..........................................85nu sunt uşă de biserică .....................................................................86rugăminte .........................................................................................87m-am retras în rugăciune .................................................................88şi e frig şi lapoviţă .............................................................................90aproape melopee .............................................................................91cea mai frumoasă scrisoare de dragoste ..........................................92slujbă ................................................................................................93
Sponsor:Fundaţia Poilystart Craiova,
Str. Ion Maiorescu, nr. 4.Preşedinte – Cristian DOBRE
Tiparul executat la Imprimeria Editurii
MJMStr. Felix Aderca, Bl.7, parter, 200410-Craiova
Telefon: 0251-419661; 0745512223;e-mail: [email protected]; [email protected]
www.edituramjm.ro; www.autografmjm.ro
IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA