Anul I Nr. 6 Preţul 3 lei IULIE 1932
RĂSĂRITUL NOSTRUo r GAN PEDAGOGIC CULTURAL Şl SOCIAL AL SURDO MUŢILOR DIN ROMANIA
REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA a p a r e l u n a r A B O N A M E N T E :STR. TURDA NO. 75, BUCUREŞTI II D i r e c t o r : V . D IM IT R IU - L E O R D A A utorită i, in s t i t u ţ i i ............. L e i 1000
P articu la ri şi surdo-m uţi . . ,, loo
CĂTRE CITITORIIŞI ABONAŢII NOŞTRI
Numărul de faţă — No. 6 — îşi continuă apariţia în capitala României-Mari.
Evenimentele nespus de dureroase care a precedat apariţia acestui organ pedagogic, cultural şi social dar şi de luptă hotărîtă în contra celor ce — chemaţi să ne ajute în nenorocirea noastră: sprijinindu-ne şcoala şi pe acei dascăli cari sângerau pentru ticăloşirea adusă acestei instituţii de cultură naţională — ne pângăresc cu atâta neruşinare.
Noi însă vom merge înainte pe calea binelui şi a adevărului care, astăzi mai mult ca ori cînd, este însăşi temelia vieţii şi trebue să existe în sufletele tuturor, care în scurta lor trecere prin viaţă, faptele lor rămân un exemplu covârşitor al voinţei umane, când sunt bune; şi un oprobiu viabil
. de blestem transmisibil ur- ' maşilor, când sunt rele şi
rău voitoare.Caraghioslâcul feroce şi
feudali al câtorva interesaţi cari ar dori să vadă „apusul" cel veşnic al „Răsări- tul"-ui nostru pentru că prin această mistuire să nu i se poată da faptele rele în vileagul opiniei publice, îi trădează de la început în chiar ochii celor cărora se adresează, caraghioşi.
Noi însă nu avem nevoe să fim cunoscuţi de cei ce se complac în mocirla păcatului care nu se iartă, ci ne adresăm şi ne gândim la cei ce ştiu şi înţeleg durerile şi cerinţele noastre de îmbunătăţirea vieţii şi a şcoalei prin introducerea învăţământului superior.
RĂSĂRITUL NOSTRU
EXPOZIŢIA SCULPTORULUI DIMITRIU-LEORDA (In medalion : sculptorul V. D.- Leorda)
O chestie de conştiinţaIn actualitatea vieţii mate
rialiste de astăzi, când chestiunile cele mai primordiale de interes obştesc pentru un stat civilizat, sunt neglijate, — conştiinţa de sine nu mai există.
A stfe l în vremurile acestea când însu fleţit de cel mai înalt sentiment de umanitate şi de dorinţa de a preservi unei institu ţii de binefacere socială — care dela război încoace se înclină spre decădere şi dezorganizare — mi-a fost dat să văd oameni şi dintre acei ce, ani de-a rândul, i-am crezut de treabă şi capabili de o înţelegere înaltă. ,
Crudă dezamăgire !Crudă şi nespus de tristă
cu cât dezamăgirea vine de acolo de unde am învăţat şi unde mai apoi, am învăţat pe alţii : onestitatea pe cărarea vieţi şi aspiraţiunea la o meserie frumoasă care aproape atingea apogeul fru mosului în artă şi care timp de 6 ani cât mi-a foşt drag să deţin această catedră de of iciere a frumosului — rău retribuită, — a făcut obiectul de admiraţie a celor ce au avut ocazia să asiste sau să viziteze una din expoziţiile şcoalei noastre.
Numai dorinţa de a f i de folos, şcoalei şi sărmanelor fiin ţe lipsite de auz şi graiu cărora le-am asigurat existenţa, mi-a dat puterea să rezist propriei mele suferinţe. In şcoală au fost şi dascăli în ţe
legători cari au ştiut să aprecieze activitatea mea, apreciere ce mi-a fost un balsam de reînoire sufletească în noianul de amărăciune din ultimul timp, care m’a desgustat şi silit să mă desprind din- tr’o atmosferă viciată, nepotrivită aspiraţiunilor mele şi mai ales rolului de răspundere dăscălesc pe care îl înţeleg integru şi disciplinat în faţa căror virtuţi, mahalagismul, invidia şi meschinăria intrigilor se dezbracă.
Când un om are de îndeplinit o datorie, o va îndeplini cu ori câte piedici îi va sta în cale.
Aşa şi eu îmi voiu îndeplini datoria mea către ţara mea fiindcă aşa simt că trebue să o fac şi pentrucă am o conştiinţă care niciodată nu e absentă.
Ş i nfci nu voiu căuta să plac la oamenii cari nu merită multă consideraţiune, nici dintr’un punct de vedere, asta s‘ar chema sclavie.
Nici regele nu are prea multă libertate dar ori cum, el este sclavul datoriei iar nici de cum al imbecililor.
Ş i pe cât îm i va sta în puterea mea, voiu lupta pentru triumful cauzei drepte la care şi surdo-muţii au tot dreptul : învăţăm ântul superior.
Până atunci cerem să ni se restitue localul nostru donat nouă cu limba de moarte de marii binefăcătorii noştri.
V. DIMITRIU-LEORDA
învăţământul practic în şcoalele de surdomuţi
de prof. Fs. GheveciuAstfel cum sunt organiza
te institu tele de surdomuţi- azi. cuprind 2 părţi distincte şi bine definite :
a) învăţăm ântul voirjbirei şib) învăţăm ântul practic.Amibele de o im portanţă
capitală penltru surdomut, pentrucă datorită oomlbi naţiei ambelor învăţăminte, su rdom utul este pus pe picior de egalitate cu normalul, némái fiind un soi de povară pen tru cei d in jur.
In rândurile ce urmează, ne vom ocupa despre felul cum e organizat învăţământu l practic în şcoalele de su rdomuţi şi dacă acest învăţă- mânf dă roadele cuvenite, a- diică, dacă suiridomuJtull la absolvirea lui, poate să fie un bun lucrătjar, câştigâmdu-şi existenţa prin propiria-i sudoare.
Toate şcoalele ide suir|do- m uţi existente azi în ţară, nu au o organizaţie uniform ă a învăţăm ântului practic.
Fiecare şcoală îşi are un num ăr de ateliere m|ai m ulte sau irtai puţine ca alt».
îndeletn iciri practice comune pentru toate şcoalele par a f i inumai : desemnuiL cismăria şi croitoria. Unele au în plus : tipogrfie . tâm- plărie, îm pletituri de răchită, etje. •
D intre toate institu tele de surdom uţi din ţară, cea mai bine înzestrată din punct de vedere al învăţământului practic, pare a fi şcoala dellla Focşani, — fiind în acellaş tim p, cél mai vechiu institu t aii ţării, — întrulcât pofeedă următoarele atéliere practice: desemn uil şi sculptura, cismăria, croitoria, tâmjplăria şi îm pletituri de răchită.
In al doilea rând, pare a fi şcoala dela Cernăuţi, care posedă : în afară de cismărie, croitorie, desemn şi tipografie ; urmând apoi celelalte şcoli.
Vom vorbi despre fiecare îndeletnicire practică în parte:
a) Dasemnul:O ocupaţiune prin excelen
ţă intelectuală, în trucât surdomutul ce_şi alege ca viitoare îndeletnicire desemnul, trebue să fie un sp irit fin prin excelenţă, un admirabil observator, pentru a putea pătrunde cu ochiul cele mai mici cute, care frăm ântate în creerul lui subtili, să redee pe hărţie armonia liniilor şi umbrelor văzute, constituind ce- eace numim obişnuit „frumos“ sau „foarte frumois“.
Se spune de unii, că surdomuţii au înclinaţie în genere spre artele frumoase, ceeace nu-i tocmai adevărat, căci realitatea desminte categoric a- firm aţiunea aceasta.
D intre surdomuţi, pot să_şi câştige existenţa în viitor cu practica artelor frumoase, numai aceia oare au o structură cenuşie, deosebită m ult de a celorlalţi şi în cele mai multe cazuri, structura cenuşie a acestora este cu m ult superioară normalilor, dovada, o face operiie lor proprii, ce le_au dat la iveală.
Spiritu l cireator face abstracţie de un sim plu sim ţ colector de senzaţii (auiditive) de m ulte ori dăunătoare, individului, în desvolltarea lui spre frum osul din arită.
Aşadar, artele frulmoase ce se practică î.n şcoale, în orele de desemn, la acestea, n u i-au
parte to ţi surdomuţii!, pentru m otivele binecuvântate mai sus.
Culm se desvoltă studiul artelor frumoase în şcoalele de surdomuţi dela noi, e greu de spus un cuvânt bun, pentrucă ar însemna să .ne lăudăm noii, pe noi înşine, ceeace nu miroase a bine, ca şi lauda de sine.
Totuşi, din cele ce ştiu, din auzite sau din sqriis, mii-arn făcut convingerea că la toate şcoalele de surdomuţi, pe tărâmul artelor ifiriuimoase se munceşte frumois şi1 conşltiin- cios, atât din partea elevilor cât şi din partea dascălilor.
Constatarea aceasta nu am făcut-o numai eu, ci au mai făcut-o şi allţii, care au venit în contact cu şcoalele de surdomuţi şi au avut dorinţa să se intereseze, cam ce se face prin atelierele de arte f ru moase ale şcoallei.
Urm area a fost că, oamenii aceştia au dus departe cuvântu l bun despre locaşurile de lum ină al.e surdom uţilor.
Chiar creaţiunille m icilor ucenici ai artelor frumoase, au dus vestea şi faim a şcoale- lor respective, nu numai, între graniţiile ţă rii noastre, ci şi peste hotare au arătat că, şcoalele noastre de surdomuţi, cuprind în sânul lor e- lelmente artistice de valoare.
Despre creaţiunille artistice ale micilor suţdlamuţi dela noi, care au luat drulmul s tră inătăţii, pentru a le arăta şi altora, ce pot m icuţii noştri, a scris ziarul „Universul“ î.n pagina „artisltice-jcullturale“ despre a rtiştii surdom uţi ai şcoalei dela Focşani.
Vom reveni.
------ X X X — - -
O adeziune preţioasă
D. colonel Al. Vasilesicu- Lascar, preşedintele asociaţiei „Virtutea militară" de război, a cerut să fie înscris membru în „Asociaţia amicală a surdo-muţilor din România" de sub preşedinţia de onoare a M. S. Regina Maria, spre a lupta cu glasul d-sale cauza noastră.
Comitetul Asociaţiei, mişcat de această rară dovadă de simpatie a unui distins militar, a admis cererea d-lui colonel, numindu-l membru de onoare al asociaţiei alături de d-nii prof. dr. N. Minovici, N. N. Să- Veanu, fost ministru, dr. E. Costinescu, general Hera- clie Nicoleanu, Eugeniu Botez (Dean Bart), C. Chir iac.
PROFESORUL NOSTRU— D u b la sa activ itate —
de B ră tilă 1. V icto run fost elev al d-sale
Um senii,menit proffimld de re cunoştinţă pentru Acela* care mi-a îtKsît sfătuitor morali şi p rie ten sufletesc în t impui copilăriei, a tâ t mie cât şi generaţiei de elevi cari sa u perindat prin clasa d -sa le ; d-il Di-< m itriu Le o r da, profesorul nostru de desen şi caligrafie, p re cum şi un elan de revoltă contra nepăsare i şi ignoranlteî acelora din a cărora pricină şi-a dat demisia din învăţământ, îmi impune a vorbi despre dubla d-sale activitate, munca neîntreruptă şi sforţările depuse în tr’un scop nlobiil şi cn totul dezin teresat: ridicarea institutului de su rdo-niuţi din Focşanii din semi-obscuritatea în care a căzut p rin răpirea vechiului său local spaţios şi confortabil şi m utarea şcoalei în nişte eicioabe — ppetra Ţinui nenorocit regim politic.
Clasa de desen a fost cel! mai mult timp instalată înitr’o cocioabă cu lut pe jos. ce fus p St* aillădată grajd de vite. Joasă şi slab lum inată era în aşa fel amenajai'ă, că bieţii elevi — şi nu mai puţin profesorul, — iarna îngheţau de frig sau erau asfixiaţi de fumul răspândii de soba deseori stricată, ia r vara asuidau de căldură. Şi totuşi diin clasa aceasta m izerabilă, din mâinile acestor elevi au ieşit desene şi tablouri admirabille ce au fost îndelung admira te la expoziţiile şcolare deschise la fiecare fine de an. _
Ceeace denotă talentul şi a- pleoarea ce-o au cei miai m ulţi surdo-uniuţi spre arte le f ru moase. _
D 4ui D im itriu Leorda, i se da'toreşte în cel mai înalt grad progresul elevilor săi. Dându- le libertate deplină în alegerea subiectelor după gustul fiecăruia la probă atrăgânldu- le atenţia asupra greşelilor, dar obişnuinldu-d a şi le cori ja singuri, îucurajâudu-i deopotrivă pe toţi. In acellaş t imp introduce desenul dulpă matură, dându-i o dezvoltare nebănuită. La toamnă se va deschide în Bucureşti o expoziţie cu desene inclusiv după natu ră la care se va putea rem arca progresul ce l-au făcut elevii d-sale în ultim ii ani'. D ar ceia ce a făcut atracţia deplină a lecţiunelor sale sunt convorbirile ce d-sa dintr'un sp irit bine-voitoir de educaţie le întreţinea cu elevii. _
Stăpân pe o mimică p e rfectă, înţeleasă de toţi elev ii , având o cultură vasta, autodidactă, se în treţinea cu elevii, povestind u-le lucruri intere- sânte — neştiulte de ei — cari
le frapa curiozitatea şi atenţia Simplicitatea d-sale distiinsla lipsită de rezervă, bună-voin- ţa sa amabilă către eleva, îi a trăgea, înspirându-le stimă şi simpatie. Convorbirile având un caracter ştiinţific, educativ şi moral; altele fiinld vesele şi amuzante, orele de dla- să se scurgeau pe nesim ţite în mod agreabil şi folositor educaţiei elevilor.
Naturali că prin contactul zilnic cu elevii şi felul d-sale de a se purta cu dânşii şi-i a propia sufleteşte. Ascultat şi stim at de elevi, d-sa a fost în şcoală o autoritate morală personificată, la oare nu odată au apelat ceilalţi dascăli când aveau de-aîace eu elevi recalcitranţi.
La expoziţiile de desen deschise de d. Dimitriu, Înmiea a rămas uimită de desenele şi tablourile ireproşabil executa te de elevii d-sale. Expoziţia de desen a „Casei şcoale- lor“ ne-a prem iat desenele. In fine anul trecut, a alcătuit 2 albume cu desene după natură ale elevilor săi, tri meţând unul la expoziţia internaţională de desen de la Geneva, altul în dar din partea surdomuţilor, copiilor japonezi din Tokio. Albumele cu desene au fost îndeajuns apreciate şi admirate de cunoscători, pentru talentul şi fineţia execuţiei lor.
însufleţit de un ideal nobil lipsit de arşice in teres a scos cu mari sacrificii ziarul „Răsăritul nostru“, cu care face un mare pas spre civilizaţie; încercând a ridica pe surdo- muţi la nivelul cultural la care au ajuns în alte state.
Scopul ce-1 urm ăreşte în ziar e să atragă aten ţia statului Român, asupra necesitatei ridi cărei şcoalei de surdomuţi la rangul de înalta inŞti tuţie naţională de educaţie a m icuţilor infirmi lipsiţi de auz şi graiu; precum şi a se specializa cursurile după mod d u l celor din străinătate. Totodată ziarul e un organ cultural, în care educatorii surdo-imuţilor discuta şi t r a tează metode pedagogice, p rivitoare la o raţionalizare a în- văţămânftnlui.
Plecarea d-sale din şcoală este o m are pierdere pentru aceasta, d. Dimiitriu fiind u nul din cei mai experim entaţi maeştri ai surdo-uruiţilor, un cunoscător psichollog profund — apropiat sufleteşte de ei prin aceia că s’a ridicat din m ijlocul lor. Lipsa sa va fi îndelung resim ţita,
expoziţie de sculptură ̂ a , sculptorului V. Dim itriu- beorda. Va expune şi câţiva
foşti elevi ai m aestrului cu desene luate după natură m creion, pastel şi cerneală.
Sala unde va avea loc această expoziţie se va anunţa ulterior prin ziarul „Universul” si în al nostru.
’ - 0—
A apărut darea de seamă asupra congresului profesorilo r de surdo-miiţi de la Harnburg, de prof. Dimitrie Rusceac, directorul In stitu tu lui de orbi şi surdo-muţi „Regina Maria” din Cernăuţi.
Lucrarea este foarte interesantă şi cuprinde — în linii generale — o expunere asupra congresului ţinu t la Harnburg la care a luat parte profesori de surdo-muţi a vre-o 12 state diferite.
Se poate cere direct de la autor : Cernăuţi, str. Aviator Gagea No. 4, costul fiind 20 lei,, exemplarul revistei.
Colonelul pictor Eugen Nicodem
Sunt oameni simpli prin- mele unui om aş putea zi tre noi cari pricep adevărul ce personalitatea lui. că cea m ai m are legătură j ~ Jcare ne uneşte nu poate n decât ARTA sau MIZERIA .
Pictorul Nicodem era unul aceştia, care a fostdintre
Perfect! dar ca m ilitar a fost un chefliu incorigibil pen tru că a c ă u ta t distracţii în a lt m ediu liber. Era doar suflet de a rtis t şi în ar-
I N F OR MA Ţ I IHarul „Răsăritul nostru"
ce apărea la Focşani, apa* re de acum înainte în Bucureşti, str. Turda No. 75.
Rugăm pe d-nii abonaţi, cari au primit până acumziarul nostru, să ne trimea-•tă costul abonamentului pe adresa nouei administraţii (Buc. str. Turda, 75).
începând de numărul viitor — pe August — administraţia ziarului „Răsăritul nostru" nu va mai expedia numeri le zi arului decât celor ce au expediat costul a- bonamentuiui sau au făcut declaraţie prin scris că se abonează.
Asta pentru a evita chei- tueli zadarnice.
Pictorul Ionel Nicolau, absolvent al Institu tu lu i de surdo-muţi din Focşani seria 1929, a murit în etate de 23 ani, în urma nenorocitului accident sau sinucidere din 6 Iunie a. c„ la Bârlad.
A fost unul din cei mai distinşi elevi ai sculptorului V. Dimitriu-Leorda.
Moartea lui prea timpurie lasă regrete unanime în cercul celor cari l’au cunoscut şi apreciat.
La congresul „Uniunii intelectuale a surdo-muţii or ce se va ţine la Londra (A n glia) în zilele de 15, 16, 17 şi 18 Se\ptembrie a. c., sub preşedinţia principelui moştenitor al Angliei, a fost invitat ca delegat al României sculptorul V. Dimitriu-Leorda.
Pe lângă Asociaţia amicală a surdo-muţilor din România, cu sediul în str. Schitu Mă- gureanu No. 6, s’a în fiin ţa t un clulb „Cercul surdo-m uţilo r” sub preşedinţia d-lui Alexandru Clarinet. ,,Cer\cul’’ are de Scop : ţinerea conferinţelor culturale şi educative, ajutorarea celor bătrâni şi neputincioşi şi excursii.
Prim a excursie a acestui cerc are loc în luna Iu lie şi August.
înscrierile se primesc la secretariatul cercului, d. E r nest Săvescu.
Directorul ziaruilui nostru nu a trimes nici o scrisoare de scuză nimănui pentru articolele publicate în ziarul nostru No. 5 şi ceiace s'a svonit este o imistiificare cu scopul de a realibita pe cei înfieraţi în ochii cetitorilor.
Credem că e de prisos alte desminţiri.
Redacţia noastră nu retrage nimic din ce se publică cu chibzuială şi răspundere de ceiace este adevărat ; cel mult regretă că s'au putut întâmpla astfel de fapte ce au trebuit să fie aduse la cunoştinţa publicului care singur este în măsură să le judece.
Statui, busturi, monumente istorice şi funerare, plăcii comemorative In marmură şi bronz, execută atelierul sculptorului
V. DIMITRIU-LEORDA Str. Turda No. 75
—0 —ROCHII, MANTOURI
confecţionează D-na SYLV1A Str. Turda No. 75
înţeles nu num ai a tâ t pentru | m ată nu exista pen tru el de a rta lui care iese din comun, ‘ cât pen tru că m ai ş tia şi sa intelectualizeze şi cele mai neînsem nate impresii direct senzoriale.
Concluzia: a rtistu l este o personalitate aşa de p u tern ică încât fixează clipa din viaţă asupra cărora profanul nu ştie dacă el însuş există ori este o um bră.
Arta revarsă am orul ei până în cele mai mici lucruri precum iubirea merge crescând atunci când nu este un simplu capriciu — cum pare a fi cazul la m ulţi profani.
Un om superior are dorinţele lui to t asa de superioare căci trebue suflet m are ca să le înţelegi.
Viaţa este de m ulte ori tris tă a tunci când nu te în-
cât a r ta crudă de a omorî oamenii, ceeace nu este nimic constructiv decât patrio- ticeşte vorbind cu gândul la duşman.
„Arta construeşte pentru sufletul omenesc în prosperare şi în deplină fră ţie“.
Era şi el patrio t, pentru care a b inem erita t şi „Legiunea de onoare“ conferită pe front de m isiunea franceză condusă de reg re ta tu l general H. Berthelot. Asta e totu l: să fii adevărat şi sincer apără to r al Patriei. Nici eu nu concep altceva sufleteşte ca; cea mai m are datorie insă, el adm ira a r ta fără con- diţiuni şi se aruncă în braţele ei de m arm oră ca un am an t condam nabil — dacă
ţelege nimeni, dar un a rtist | vreţi — însă am an t
P rin luna Octombrie a. c., are loc în Bucureşti, prima
NICOLAE NICULESCU CROITORIA BARBATEASCA
Str. Dr. Felix 115
are sa găsească totdeauna prietenii... când va fi dincolo de viată!..
Ca suflet de artist, Nicodem îmi spunea că: fiecare a rtis t a re un subiect favorit pe care vrea să-l facă pentru el şi în care să redea un m axim um de pasiune — că el fa ţă de viaţa pe care a p u rta t-o pe umeri, ca o povară a firii lui prea expansive — vrea să se descotorosească de dulcile am intiri p r in tr’un tablou în care să zugrăvească: un chefliu în faptul m ijind al dim ineţii şi o femeie uşoară în tr ’o cameră de bohem. E ceva m ai pu ţin ca o scenă d in viaţa de > bohem a lui H. M ur ger.
Este apologia unui ofiţer care a dus o v iaţă destrăbăla tă cu femei uşoare. Era idealul lui în acest subiect ?
Da!.. însă de vină este m ediul în care a t ră i t şi asigur că el nu era artistic. Exprimă însă un adevăr şi asta este esenţialul în artă .
Explicaţia o găsim mai m ult în tem peram entul său decât în felul lui de a simţi lucruri cu un caracter mai înalt, ceeace, desigur — dacă a r fi fost înţeles — era favoritu l a lto r subiecte mai m ăreţe.
— D ar — încă odată — om ul este sclavul firei lui, a dică a tem peram entului, fă ră care a rtis t nu poate exista.
M ed iu l! asta e totul.Ca m ilita r — tim p de 33
ani — se acomodase prea m ult, Nicodem era sclav scăpat din sclavie, făcea chef liber.
R ezultatu l ?Nu poţi concepe decât un
subiect de liberare... aşa cum fac ţigan ii cari spânzură pe ta tă l lor.
Nicodem, pe când era locotenent, a avut o prietenă franţuzoaică — in tom para- bilă, cum zicea el — pe care o chem a Camille şi care a vea o prietenă Rence. Isie i-au pozat şi l-au insp irat şi to t sub îndem nul lor a avut o expoziţie de aproape o sută de tablouri — la Botoşani — ce au fost vândute În câteva zile.
T răiască femeia, aşa cum ne trebuie nouă — zicea el— de câte ori îşi am in tea de ele, cărora le-a răm as recunoscător. La am intirea acesto ra m ă asigura că ra r de to t putem în tâ ln i aşa fiin ţe de cari depinde viitorul, nu-
La în trebarea m ea de ce greşise cariera şi când începuse să picteze, m i-a spus :
Nu ştiu şi eram deja ofiţer; am văzut un tablou: „Phoebus cerând permisie de la ta tă l său, Apollo, să conducă carul soarelui“ . Este singura oară când am plâns! Dece ? Am fost în stră in a t de firea mea însăş !“
Sculptorul V. Dum itriu- Leurda
P. S. — Am dat publica- ţiun ii rândurile de m ai sus nu num ai pen tru a aduce un prinos de pioasă am intire u
. nuia d intre prietenii mei cei { m ai buni, ce m i-a fost d a t să
am, cât pen tru a repara o nedreptate cu care memoria acestuia ce a fost Eugen Nicodem, pe cât de valoros m ilita r pe a tâ t de distins cunoscător în a r ta de care a da t a tâ tea strălucite probe, care la m oartea lui năprasnică a fost învăluit de ignoranţa vulgului provincial.
Anul acesta, la 5 M artie, s’au îm plinit 3 ani dela m oar- tea-i.
--------------------------□ * □ -------------
In atentia d-lui Ministru al - Instruciiunii publice
La Institutul de surdomuţi din Focşani există 4 ateliere practice : croitoria, cizmăria, tâmplăria şi împletituri de răchită.
Se cunoaşte trecuthl de renume al acestui învăţământ de importanţă socială care a asigurat existenţa atâtor surdo-muţi care prin natura lor infirmă nu pot apuca căile avânturilor intelectuale, deoarece nu există încă în România învăţăm ântul superior.
Dar dela război încoace acest învăţământ este f. neglijat şi bieţii absolvenţi nu ştiu mai nimic şi din această cauză sunt siliţi să mai făcă încă 3—4 ani ucenicie în afară de şcoală.
Ar fi de dorit că d. ministru al instrucţiei să ordone o anchetă prin organele de control şi inspecţii speciale repetate, în care caz se va vedea adevărul; incapacitatea de lucru şi mai ales reaua voinţă a maiştrilor care, după cum am constatat nici nu sunt destul de pregătiţi pen~ tru această înaltă îndatorire socială.
Tip. ziarului „UNIVERSUL”