Download - Acţiunea Fiziologică a Fierului
Metabolismul uman al fierului în organism, constă din 3 faze: asimilare (resorbție, încorporare), distribuire și eliminare
(excreție). Fiindcă doar 5 ÷ 10 % din fierul ce ajunge prin hrană în intestine, poate fi
resorbit, la un necesar zilnic de peste 2 mg, trebuie pentru recuperarea sa, ca alimentele
să conțină peste 20 mg de fier. Fierul participă esențial la preluarea și asimilarea
oxigenului, la anumite funcțiuni specific celulare și în general, la întregul metabolism
uman. Toate acestea depind de îndestulătoarea prezență a fierului în
organism.
CIRCUITUL ŞI ROLUL FIERULUI
Aproximativ 75% din conţinutul de fier al organismului se află în globulele roşii
(hematii) din sânge, sub forma hemoglobinei, un compus proteina-fier responsabil de
transportul fierului de la plămâni spre toate celelalte părţi ale corpului. Aproximativ 5%
din fierul din organism se află într-o substantă numită mioglobina. Această
proteină, o forma a hemo globinei care se gaseste în muşchi, transportă şi păstrează
oxigenul, pe care apoi îl eliberează în scopul utilizării pentru fiecare celula din corp.
TRANSPORTUL Şl STOCAREA OXIGENULUI
Fierul este prezent într-o varietate de enzime şi catalizatori care ajută ca transformările chimice să aibă loc, peste tot în organism. Multe dintre enzimele care conţin fier sunt
implicate în producerea de energie.
PRODUCEREA DE ENERGIE
Studiile au arătat că nivelurile ridicate ale fierului, alături de alţi indicatori ai alimentării cu fier care sunt ridicaţi, pot deveni factori de risc pentru bolile cardiovasculare. Fiecare om
ar trebui să-şi monitorizeze aceste niveluri sub control medical.
Necesarul zilnic de fer diferă foarte mult în funcţie de vârstă, cu începere de la 8 mg/zi
între 1 an şi 6 ani, continuând cu 12 mg/zi în adolescenţă la băieţi şi 15 mg/zi la fete şi menţinându-se la aceste valori la vârsta
adultă.
BOLILE CARDIOVASCULARE
Fierul are de asemenea o importanţă capitală în menţinerea multora dintre funcţiile sistemului nostru
imunitar. În timp ce prea mult sau prea puţin din acest mineral poate crea neplăceri, cele mai mari
probleme se datoreaza carenţei de fier.Deoarece organimul absoarbe fierul cu dificultate
(aproximativ 10% din ferul ingerat este absorbit), corpul depozitează fer în oase, ficat, rinichi, splină şi
măduvă. Întrucât rata de absorbţie a ferului este atât de scăzută, este important consumul zilnic de produse
bogate în fier.
SISTEMUL IMUNITAR
Alimentele care au un continut ridicat de fier sunt carnea (în special ficatul), carnea de pui şi
pestele. Alte surse substanţiale le reprezintă ouăle,pudra de cacao, pâinea şi cerealele
(oricare cereală integrală sau îmbogăţită cu fier), legumele cu frunze(spanac), cartofii şi
alte legume(fasole,brocoli), fructele(struguri,portocale) si laptele.
SURSE ALIMENTARE
Fierul este disponibil ca supliment individual şi ca parte a mai multor formule cu multivitamine
şi minerale. Cea mai obisnuita formă este sulfatul de fier, care este foarte ieftin şi care
poate irita tractul digestiv. Se recomandă glicinatul de fier, fumaratul si gluconatul de
fier, pentru că ele sunt mai puţin iritante pentru tractul digestiv şi mai putin susceptibile
să provoace constipatie.
SUPLIMENTE
Doza zilnică optimă - ODI
Pentru o sănatate generală bună, doza zilnică optimă pentru fier este de:15 - 25 mg pentru bărbaţi 18-30 mg pentru femei.
Pierderile normale zinice, exceptând - la femei - menstruația, sunt în general reduse. Ele se produc prin descuamarea pielii, și prin transpirație, urină, scaun. O pierdere de fier de 1 mg pe zi, pentru un bărbat adult,
este considerată ca fiind normală și poate fi compensată prin conținutul în fier al alimentației. Prin
hemoragii, pierderile produse pot deveni totuși considerabile, fiindcă conținutul de fier a 2 ml de sânge este de 1 mg.La o menstruație se pierde o cantitate de sânge de 30 - 60 ml în mod normal, adică o pierdere de
aprox. 15-30 miligrame de fier, dar la hipermenoree (menstruație abundentă) se poate ajunge și la 800 ml
pierdere de sânge, și deci lipsa de fier devine mai mare.
Principala boala datorată carenţei de fier este anemia hipocromică, a celulelor microcitice, denumită în mod obişnuit anemia carenţei de fier. În aceasă formă de
anemie, hematiile sunt mai mici decat normal şi palide la culoare, datorită conţinutului scăzut de hemoglobină din sânge. Din cauza conţinutului scăzut de hemoglobină din
sânge,ţesuturile organismului devin avide de oxigen, lucru care conduce la apariţia unor probleme cum ar fi lipsa de atenţie, oboseala, irascibilitatea, dificultăţi la înghiţire,
paloare, palpitaţii în timpul efortului şi o stare generală de rău.
Statistici recente estimează că aproximativ 10% din populaţia globului suferă de anemie.
SIMPTOMELE CARENŢEI DE FIER
Fierul este un element esențial pentru aproape toate organismele vii. El este inclus, de regulă în
formă stabilă, în metaloproteine,
deoarece în formă liberă sau expusă duce la
producerea de radicali liberi care în general
sunt toxici pentru celule. Fierul se poate combina
cu orice tip de biomoleculă și, ca atare, va adera la membrane, acizi nucleici, proteine
etc.
Importanța în biologie și medicină