Martin Heidegger

Martin Heidegger (n. 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden - d. 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau) a fost un unul din cei mai importanți filozofigermani din secolul al XX-lea. Lucrarea sa capitală, "Sein und Zeit" ("Ființă și timp", 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre,Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt.

După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai

târziu se transferă la facultatea de filosofie, studiind în același timp matematica și științele naturii. La

filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. În 1913 obține

titlul de „doctor în filosofie”. Începând cu anul 1923 este profesor la Universitatea din Marburg,

pentru ca în 1928 să fie chemat la Freiburg, ca urmaș al lui Husserl la catedra de filosofie.

În 1927publică lucrarea "Sein und Zeit", în care pune bazele ontologiei fundamentale, prin care se

rupe cu tradiția sistemelor ontologice ce dăinuiau încă de la Platon. În 1933, după venirea la putere

a lui Hitler, se înscrie în partidul nazist (NSDAP), unde a fost membru din mai 1933 până în mai

1945[1]. Întrebarea dacă această aderare a fost formală sau angajantă ideologic constituie încă o vie

dezbatere între comentatorii de astăzi.

Este numit rector al Universității din Freiburg, dar demisionează după un semestru, pentru a se

putea consacra sarcinilor didactice. În cuvântările sale publice critică, din punctul său de vedere

romantic-conservativ, depersonalizarea și înstrăinarea din societatea modernă. Comportamentul său

politic este ambiguu, pe de o parte respinge concepțiile rasiale ale nazismului și se declară împotriva

arderii cărților „suspecte” pe teritoriul universității, pe de altă parte nu întreprinde nimic pentru a

împiedicaantisemitismul în creștere, care afecta o parte din corpul didactic și din studenți. Tinde să

se izoleze și organizează seminarii „privatissime” pentru un număr restrâns de doctoranzi aleși după

criterii foarte stricte. Printre aceștia s-a nuărat și românulAlexandru Dragomir. Lucrează la a doua sa

lucrare fundamentală, Beiträge zur Philosophie („Contribuții la filosofie”), care va apărea abia

postum, în 1989. După sfârșitul războiului este supus procesului de „denazificare” și suspendat de la

universitate. În1950 este reintegrat în corpul universitar; doi ani mai târziu este pensionat.

În 1974 începe editarea operelor sale complete în peste 100 de volume.

Heidegger a murit la 26 mai 1976 la Freiburg.