disertatie studiul privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
TRANSCRIPT
Introducere
Pretutindeni şi din totdeauna evaziunea fiscală a fost condamnată. Cu toate acestea
perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat de-a lungul timpului, el persistă în toate ţările
şi în toate perioadele, în ciuda sancţiunilor.
Evaziunea fiscală e unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă
importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale cărei consecinţe nedorite caută să le limiteze
cât mai mult, eradicarea fiind practic imposibilă. Statul trebuie să se preocupe sistematic şi eficient
de preîntâmpinarea şi limitarea fenomenului de evaziune fiscală. Statul prin puterile publice, poate
şi să incite la evaziune fiscală, urmarind în principal două scopuri: un scop pozitiv argumentat de
dorinţa de a stimula formarea capitalului şi un scop negativ reflectat în sprijinirea unor grupuri de
interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinţe.
Multitudinea obligaţiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales
povara acestor obligaţii au făcut să stimuleze în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a
inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în
special activa şi ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor , îi ating în cel mai
sensibil interes: interesul bănesc.
Evaziunea fiscală e o noţiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiţie legală a
fraudei fiscale. Dacă se vorbeşte de fraudă se vorbeşte în aceiaşi măsură de fraudă legală sau
legitimă, de fraudă ilegală, de evaziune internaţională, evaziune legală şi ilegală, de paradisuri
fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din faţa impozitului, de libertatea alegerii căii
celei mai puţin impozitate sau subestimarea fiscală, fraudă la lege sau economia subterană.
Evaziunea legală sau mai bine spus tolerată exprimă acţiunea contribuabililor de a ocoli
legea, recurgând la o combinaţie neprevazută de legiuitor şi deci tolerată prin scăparea din vedere.
Ea nu poate fi posibilă decât datorită unei inadvertenţe sau lacune a legii şi e frecventă mai ales în
epoci când apar noi forme de întreprinderi sau noi categorii de impozite. Contribuabilii găsesc
anumite mijloace şi exploatând insuficienţele legislaţiei eludează în mod legal sustrăgându-se în
total sau în parte plăţii impozitelor, tocmai datorită acestei insuficiente a legislaţiei.
Procedând astfel contribuabilii râmân în limita strictă a drepturilor lor şi statul nu se poate
apăra decât printr-o legislaţie bine studiată, clară, precisă, ştiinţifică. Singurul vinovat de
producerea evazinii prin astfel de mijloace este doar legiuitorul.
1
CAPITOLUL 1 Consideratii privind conceptul şi formele de evaziune fiscală
1.1 Conceptul de evaziune fiscalăÎn sensul dat de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, evaziunea fiscală reprezintă
“sustragerea de la obligaţiile fiscale”1, termenul folosit fiind consderat de origine franceză
(évasion).
Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunere a unei părţi mai mari sau mai mici
din materia impozabilă. Ca fenomen, evaziunea fiscală se întalneşte deopotrivă atât pe plan
naţional, cât şi internaţional.
Într-o definiţie mai completă, evaziunea fiscală este prezentată ca fiind, "sustragerea prin
orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale
extrabugetare de câtre persoanele fizicie şi persoanele juridice române sau straine..."2
Literatura şi practica de specialitate dă multiple interpretari conceptului de evaziune
fiscală. Potrivit acestea , evaziunea fiscală reprezintă “totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu
ajutorul cărora cei interesaţi sustrag , în totalitate sau în parte , materia lor impozabilă obligaţiilor
stabilite prin legile fiscale”.3
În lucrarea sa “Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor” elaborată de Carmen Corduneanu,
precizează că “evaziunea fiscală constă în sustragerea contribuabilior de la plata obligaţilor fiscale
care le revin , în mod parţial sau total , utilizand lacunele legislative sau recurgând la manevre
ingenioase, în scopul ascunderii materiei impozabile”.
Juriştii români au fost preocupaţi înca de la începutul secolului de definirea evaziunii
fiscale, în acest scop dându-se diferite definiţii cum ar fi de exemplu: totalitatea procedeelor licite şi
ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligaţiunilor
stabilite prin legile fiscale, sau sustragerea de la plata obligaţiunilor fiscale prin transmiterea unor
date eronate privind sursele şi veniturile impozabile.
Evaziunea fiscală este rezultanta logica a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii
imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi nepriceperii
legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin
aceasta la evaziune.
Prima definire a evaziunii fiscale a fost dată între cele două râzboaie mondiale. Conform
acesteia frauda îmbracă o concepţie extensivă, noţiunea de evaziune fiscală e inclusă în cea de
fraudă. Ea a fost susţinută de Lerouge sau M.A. Piatier.
1 Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998, pag. 3532 Legea pentru combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005 publicata în M.O. nr. 672/27.07.20053 Dan Drosu Şaguna, Mihaela Tutungiu, “Evaziunea fiscală”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1995, pag. 20
2
Cel mai cunoscut sens dat evaziunii fiscale e "arta de a evita căderea în câmpul de atracţie
a legii fiscale" concept care aparţine lui M.C. de Brie şi P.Charpentier.
Cel de-al treilea concept aparţine lui Maurice Duverger, care consideră că evaziunea
fiscală e un termen generic, şi desemnează manifestarea de fugă din faţa impozitelor. Aceasta e o
definiţie în sens larg a evaziunii fiscale care ajunge să înglobeze şi frauda.
În lucrarea sa , autorul francez Jean Claude Martinez “ La Fraude Fiscale “ pune accentul
pe sensurile evaziunii fiscale , afirmând că “ dacă se vorbeste într-adevar de fraudă , se vorbeşte în
aceeaşi măsură de fraudă legală sau legitimă, de fraudă ilegală, de evaziune fiscală de paradisuri
fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din faţa impoztului, de libertatea alegerii caii
celei mai puţin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau evaziune fiscală”1.
Evaziunea fiscală e unul din fenomenele economico - sociale complexe de maximă
importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale carei consecinţe nedorite caută să le limiteze
cât mai mult, eradicarea fiind practic imposibila. Statul trebuie să se preocupe sistematic şi eficient
de preîntâmpinarea şi limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Statul prin puterile publice, poate şi
să incite la evaziune fiscală, urmărind în principal două scopuri: un scop pozitiv argumentat de
dorinţa de a stimula formarea capitalului şi un scop negativ reflectat în sprijinirea unor grupuri de
interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinte.
Astfel evaziunea fiscală apare ca un element dorit sau nu al politicii fiscale. Unul dintre
secretele japonezilor în ce priveste formarea capitalului e evaziunea fiscală care e încurajată oficial.
În mod legal un japonez adult e scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de 5
ori mai multe conturi de acest fel decât numărul populaţiei, inclusiv copiii. Din această cauză au
rata cea mai mare de formare a capitalului.
Din alt punct de vedere, efectul cotelor înalte şi puternic progresive au dispărut şi ca
urmare a faptului că ele au stimulat apariţia prevederilor legale şi a altora ce sprijină evaziunea
fiscală, în speţă, aşa numitele portiţe legale, ce permit reducerea procentuală a cotelor de
impozitare. Intervenţia statului în menţinerea unui anumit grad de evaziune fiscală în scopurile
arătate, trebuie analizată prin prisma raporturilor dintre efect şi eforturi.
Multitudinea obligaţiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales
povara acestor obligaţii au facut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a
inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost intotdeauna în
special activă şi ingenioasa pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor îi atinge în cel
mai sensibil interes: interesul bănesc.
1 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanţe Publice, Sinteze şi aplicaţii”, Ediţia a II-a, Ed. Conphys 2007, Jean Claude Martinez, “ La Fraude Fiscale “, Presses universitaires de France, 1990
3
1.2 Formele evaziunii fiscale În funcţie de modul cum poate fi savarşita, evaziunea fiscală cunoaşte două forme de
manifestare: evaziune care poate fi realizată la adăpostul legii (evaziune legală) şi evaziune care se
realizează cu încălcarea legii, fiind, deci, ilicită sau frauduloasă.
Evaziunea fiscală realizată la adapostul legii permite sustragerea unei parţi din materia
impozabilă fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune. Evaziunea legală este
posibilă deoarece legislaţia din diferite ţari permite scoaterea de sub incidenţa impozitelor a unor
venituri, parţi de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte şi fapte care, în condiţiile
respectării riguroase a cerinţelor principiilor generalităţii şi echităţii impunerii, nu ar trebui să scape
de la impozitare.
Prin evaziunea fiscală legală se înţelege activitatea contribuabilului de a ocoli legea,
recurgând la o combinaţie neprevăzută a acesteia, şi deci tolerată prin scăparea din vedere.
Această formă de evaziune fiscală este posibilă atunci când legea este lacunară sau
prezintă inadvertenţe. În această situaţie, contribuabilul încearcă să se plaseze într-o poziţie cât mai
favorabilă, pentru a beneficia în cât mai mare măsură de avantajele oferite de reglementările fiscale
aflate în vigoare.
Evaziunea fiscală legală se realizează atunci când o anumită parte din veniturile sau averea
unor persoane sau categorii sociale este sustrasă de la impunere, datorită modului în care legislaţia
fiscală dispune stabilirea obiectivului impozabil.
Contribuabilii găsesc anumite mijloace şi, exploatând insuficienţele legislaţiei fiscale şi
financiare, eludează în mod legal prevederile acestora, sustrăgându-se total sau în parte plăţii
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume. Procedând astfel, contribuabilii rămân în limita
strictă a drepturilor lor şi statul nu se poate apără decât elaborând o legislaţie bine studiată, clară,
exactă şi cuprinzătoare. În aceste cazuri, singurul vinovat de producerea evaziunii fiscale este doar
legiuitorul.
În practica de specialitate, această formă de evaziune fiscală este favorizată de1:
acordarea unor facilităţi fiscale sub forma unor exonerări, scutiri parţiale, reduceri,
deducei,etc;
scoaterea de sub incidenţă impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare şi a
celor provenite din plasamente în titluri de stat;
nereglementarea cheltuielilor generale ale societatilor comerciale, aceasta creând
posibilitatea supraevaluării, nejustificate economic a acestora;
impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice , pe baza unor
norme de venit, crează condiţii pentru contribuabili care realizeaza venituri mai mari
decat media, să nu platească impozit pentru diferenţa respectivă;
1 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanţe Publice, Sinteze şi aplicaţii”, Ediţia a II-a, Ed. Conphys 20074
exploatarea unor lacune ale legii,etc.
Evaziunea legală sau mai bine spus tolerată exprimă acţiunea contribuabililor de a ocoli
legea, recurgând la o combinaţie neprevazută de legiuitor şi deci tolerată prin scaparea din vedere.
Ea nu pote fi posibilă decât datorită unei inadvertenţe sau lacune a legii şi e frecventă mai ales în
epoci când apar noi forme de întreprinderi sau noi categorii de impozite. Contribuabilii găsesc
anumite mijloace şi exploatând insuficientele legislaţiei eludează în mod "legal" sustrăgându-se în
total sau în parte plăţii impozitelor, tocmai datorită acestei insuficiente a legislaţiei. Procedând
astfel contribuabilii rămân în limită strictă a drepturilor lor şi statul nu se poate apăra decât printr-o
legislaţie bine studiată, clară, precisă, ştiintifică. Singurul vinovat de producerea evaziunii prin
astfel de mijloace este doar legiuitorul.
În practica faptele de evaziune bazate pe interpretarea favorabilă a legii, sunt foarte
diversificate în functţe de inventivitatea contribuabilului şi largheţea legii, dar cele mai frecvent
folosite sunt următoarele: practica unor societăţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat
în achiziţii de maşini şi utilaje pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit, scăderea
din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă şi publicitate; constituirea de fonduri de
amortizare sau de rezervă într-un cuantum mai mare decat cel justificat din punct de vedere
economic, etc..
Evaziunea fiscală frauduloasă (frauda fiscală) constituie o formă de eludare agravantă,
fiind studiată, analizată, legiferată şi sancţionată, ori de câte ori este depistată. Aceasta constă deci,
în ascunderea ilegală, totală sau partială, a materiei impozabile de către contribuabili,în scopul
reducerii sau obligaţiilor fiscale ce le revin.
Evaziunea fiscală frauduloasă se întâlneşte pe o scară mult mai largă decât evaziunea licită
şi se infaptuieşte cu încalcarea prevederilor legale, bazându-se, deci, pe frauda şi pe rea credinţa.
Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul
statului un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor
cheltuieli de ordin social sau economic.
Frauda fiscală se săvârşeşte prin încălcarea flagrantă a legii, profitându-se de modul specific
în care se face impunerea. Prin evaziune fiscală frauduloasă (ilicită) se înţelege acţiunea
contribuabilului de a încălca (viola) prescripţia legală, cu scopul de a se sustrage de la plata
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume cuvenite statului.
Evaziunea fiscală frauduloasă (frauda fiscală) se manifestă atunci când contribuabilul,
obligat să furnizeze date în sprijinul declaraţiei de impunere, recurge la disimularea obiectului
impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau a altor căi de sustragere de la plata
impozitului datorat.
5
În activitatea fiscală, formele de evaziune frauduloasă sunt practic nelimitate, dar cele
frecvent utilizate şi întâlnite sunt:1
înregistrările cu scop de a micşora rezultatele;
înfiinţarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;
înscrierea de cifre nereale în registrele contabile;
amortismentele nelegale şi amortismentele supraevaluate;
întocmirea de declaraţii false;
întocmirea de documente de plăţi fictive;
crearea de rezerve latente;
alcătuirea de registre contabile nereale;
nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor;
trecerea în conturi personale a unor părţi din beneficiu;
compensaţii de conturi;
reducerea cifrei de afaceri;
nedeclararea materiei impozabile;
crearea de conturi pasive la care se găsesc alocate diferite rezerve;
declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
falsificarea sau crearea pur şi simplu a unor piese şi acte justificative;
executarea de registre de evidenţă duble, un exemplar real şi altul fictiv;
contabilizări de cheltuieli şi facturi fictive;
erori de adunare şi raportare;
diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri, prin
înregistrarea în cheltuielile unităţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor,
ori înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate;
vânzările fără factură, precum şi emiterea de facturi fără vânzare operaţiunile reale
supuse impozitării;
falsificarea bilanţului, că mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convenţie
între patron şi contabilul-şef (director economic), ei fiind astfel ţinuţi să răspundă
solidar pentru fapta comisă.
Din cele prezentate mai sus se poate desprinde ideea că indiferent dacă agentul economic
foloseşte calea neînregistrării corecte ( nedeclarării la organul fiscal) a tuturor veniturilor realizate
din activitatea de bază ori din alte surse sau pe aceea a încărcării nejustificate a costurilor de
producţie, a cheltuielilor de circulaţie ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul
urmărit de aceasta este unul singur, şi anume diminuarea profitului impozabil şi, pe această baza
reducerea la minimum a impozitului datorat.1 Iulian Văcărel “Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti 2007, ediţia a XI-a
6
Pe măsura adâncirii cooperării economice internaţionale şi a dezvoltării pe multiple
planuri a relaţiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite şi cu un nivel de fiscalitate diferite,
evaziunea fiscală nu se mai manifestă doar ca un fenomen intern, naţional, ci a devenit unul
internaţional.
Evaziunea fiscală internaţională este stimulată de existentă unor mici entităţi juridice cu
statut special sau de tip statutal, cunoscute în literatura secolului XX ca paradisuri fiscale sau oaze
fiscale.
Paradis fiscal este, potrivit definiţiei date de R. Brunet, „acel teritoriu în care persoanele
fizice şi societaţile comerciale consideră că sunt mai puţin puncţionate fiscal decât în altă parte”1.
Referitor la problema evaziunii fiscale internaţionale, profesorul J.C.L.Hiscamp, de la
Universitatea Erasmus din Rotterdam, concluziona, în cadrul unui colocviu că „vina” aparţine
guvernului care, ameliorând legislaţia fiscală, permite contribuabilului să folosească evaziunea
fiscală pentru a-şi diminua plăţile de taxe şi impozite.
Prin urmare, dacă obligaţiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legislaţia
elaborată la nivelul fiecarei ţări sau entităţi juridico-administrative independente şi dacă nimeni nu
este obligat să plătească ceea ce legea nu-l obligă, atunci oricine poate să caute soluţii pentru a se
apăra împotriva unei impuneri pe care o consideră excesivă. Se poate considera, cel puţin teoretic,
că evaziunea fiscală internaţională, este, deci, o forma a evaziunii fiscale licite, iar paradisul fiscal o
soluţie de realizare a acesteia.
De cele mai multe ori, însa profitând, de avantajele oferite de paradisurile fiscale
companiile „off-shore”, înregistrate pe teritoriile acestora, recurg la spălarea banilor proveniţi din
frauda fiscală naţională, astfel evaziunea fiscală împletindu-se armonios cu alte infracţiuni
economice, cum sunt: contrabanda şi spălarea banilor.
Evaziunea fiscală diferă de la o ţară la alta, în funcţie de legile şi realităţile fiscale ale
acestora, iar eficacitatea sistemului fiscal se măsoară nu atât prin nivelul veniturilor fiscale atrase la
buget, cât prin gradul de consimţire la impozit. Nivelul evaziunii fiscale într-un anumit stat este
invers proporţional cu gradul de consimţire la impozit al contribuabililor din acel stat.
România deţine în prezent locul II în clasificarea UE privind evaziunea fiscală, conform
unui raport al Asociaţiei Contribuabililor Italieni şi Klrs Network of Business Ethics.
Evaziunea fiscală atinge în România 18% din PIB fiind depaşită doar de italieni cu 23%
din PIB.
Bulgaria se menţine cu 18% în topul primelor trei evazioniste din Europa, iar ţările cu cei
mai buni plătitori de taxe sunt Marea Britanie ( evaziune 6%), Belgia (evaziune 5%) şi Suedia
( evaziune 3%).
1 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanţe Publice, Sinteze şi aplicaţii”, Ediţia a II-a, Ed. Conphys 2007, R. Brunet, „Zonesfranches at Paradis Fiscaux”, Ed. Fayard-Reclus, Paris, 1986
7
1.3 Evaziunea fiscală în România
În perioada de după 1989, în România, o serie de societăţi comerciale au pus în aplicare
diverse modalităţi şi tehnici, din ce în ce mai elaborate, prin care s-au sustras fraudulos de la plata
obligaţiilor fiscale, mijloacele şi pârghiile de ordin legislativ şi administrativ fiind insuficiente
pentru a le contracara. În aceste condiţii, frauda fiscală a căpătat dimensiuni alarmante, atât prin
cazurile numeroase, cât mai ales prin sumele mari de bani cu care a fost prejudiciat bugetul public.
Examinând problema evaziunii fiscale în România, se poate constata că de la marea
reformă a impozitelor directe din anul 1921 şi în special din anul 1929, legea românescă s-a orientat
în principal spre organizarea unui sistem de impunere şi de găsire a mijloacelor celor mai eficace
pentru prevenirea şi reprimarea evaziunii fiscale. În anul 1923 s-a desfiinţat impunerea minimală şi
s-au atenuat sancţiunile severe prevazute de legea din 1921 impotriva practicilor evazioniste, fiscul
ramanand aproape dezarmat în faţa spiritului antifiscal manifestat de unii contribuabili şi a lipsei de
pregatire a organelor de aplicare a legii.
Legea contribuţiilor directe din 1923, pe lângă părţi bune a avut şi lacune, ce faceau ca
sarcina fiscală să nu fie legal repartizată, pentru a asigura unor întreprinderi posibilitatea de a nu
plăti impozitul. Spre exemplu, faptul că imobilele aparţinând întreprinderilor industriale nu erau
supuse impozitului pe clădiri, avea drept consecinţă ca în anii când activitatea acestora se solda cu
pierderi, fiscul pierdea şi impozitul funciar pe care întreprinderile l-ar fi plătit sub rubrica “impozit
pe cladiri”.
Cea mai răspandită formă de evaziune fiscală a avut-o inflaţiunea amortizărilor, procedeu
ce consta în acţiunea întreprinderilor de a exagera valoarea cladirilor şi instalatiilor pe care le
posedau şi de a cere şi de a obtine de la fisc dreptul de a scadea din beneficiu un fond de amortizare
corespunzător unor investiţii mai mari decât cele reale. În aceeaşi perioada, în Germania, s-a creat
un obstacol automat acestui gen de evaziune prin funcţionarea impozitului pe avere, alături de
impozitul pe profit. Întreprinzătorul nu mai supraevalua clădirile şi instalaţiile deoarece ar fi plătit
un impozit mult mai mare la rubrica impozit pe avere.
Efectele aplicării legii din 1923 au constat în scaderea îngrijoratoare a randamentului
impozitelor directe. Această situaţie determina legiferarea specială a măsurilor de represiune a
evaziunii fiscale şi o modificare totală a metodelor de impunere, pentru acele categorii de
contribuabili ce se puteau sustrage fiscului cu uşurinţă.
Legiferarea măsurilor de represiune a evaziunii fiscale şi modificarile aduse legii
contribuţiilor directe marchează în România începutul luptei antievazioniste. Începând din 1929
legislaţia fiscală română are tendinţa din ce în ce mai pronunţată de a restrânge sfera de aplicare a
metodei constatării directe prin declaraţia contribuabilului şi de a o înlocui prin sistemul impunerii
8
fixe şi minimale, pe baza semnelor exterioare şi prezumţiilor. Scopul legii din 1929 a fost de a mări
masa impozabilă şi de a limita posibilităţile de evaziune.
Un adevărat cod al evaziunii fiscale a fost introdus în legea contributiilor directe şi
celelalte legi de impozite şi taxe. Legea contributiilor directe din 1933 clasifică abaterile de la legi
în contravenţiune simplă şi contravenţiune calificată. În literatura juridică a vremii se făcea
diferenţa între infracţiunea fiscală, abaterea fiscală şi evaziune.
Astfel, infracţiunea fiscală era considerată orice abatere, neascultare a legilor fiscale
sancţionata cu o pedeapsa fiscală, neurmarea sau nesupunerea la legile fiscale puanând să rezulte fie
dintr-un fapt de abstentiune, fie dintr-o acţiune. Se aprecia că infracţiunea fiscală apare ca o
consecinţă a dreptului pe care îl are statul de a impune şi de a pedepsi. Sancţiunile pentru astfel de
fapte erau amenzile, care mergeau pâna la de patru ori impozitul la diferenţa venitului sustras.
Pentru actele de corupţie împotriva agenţilor fiscali era prevăzută închisoarea
contravenţională. Ion Stan în lucrarea “Fraude şi sancţiuni fiscale” facea urmatoarele aprecieri:
“legislaţia română este un mozaic de legi necoordonate din punct de vedere al sancţiunilor”.
Infracţiunile nu sunt întotdeauna net definite, iar tehnica aplicării lor nu este amănunţită şi precisă,
ceea ce îngreunează nu numai sarcina organelor fiscale chemate a le aplica ci şi cercetările în
domeniul dreptului fiscal şi judecarea contravenţiilor .
Fiecare lege fiscală are sistemul sau deosebit de penalităţi, procedura proprie şi termene de
apel şi recurs cu totul diferite de la un impozit la altul, astfel că se comit cu uşurinţă de către
funcţionarii Ministerului Finanţelor, erori şi confuzii.
La 29 decembrie 1947 o noua lege vine sa sancţioneze evaziunea fiscală; legea 344 era
foarte aspra urmărind cu toată seriozitatea pe evazionişti şi pe toţi cei ce nu-şi respectau obligaţiile
faţă de stat, dând însă posibilitatea celor în cauză să intre în legalitate şi să-şi lichideze obligaţiile
fiscale, chiar dacă s-ar fi retras în trecut în totalitate sau în parte de la plata impozitelor. Faptele de
evaziune erau asimilate crimei de sabotaj şi se sancţionau cu pedepsele prevăzute în legea pentru
reprimarea speculei şi a sabotajului.
Tranziţia la economia de piaţa a ţărilor care au avut economii centralizate implică
schimbări esenţiale în toate domeniile vieţii economice şi sociale. Aşadar reforma economica
trebuie să aibă neaparat ca o componentă esenţială şi reforma fiscală care să permită întarirea
administraţiei fiscale prin existenţa unui sistem fiscal care să conducă la eficienţa activitaţilor
economico-sociale. Promovarea unei reforme fiscale în ţările aflate în tranziţie la economia de piaţă
trebuie să constituie una din priorităţile majore.
În condiţiile unei economii planificate, sistemul de preţuri este rigid, nereflectând situaţia
reala din economie; capitalul este tratat în cea mai mare parte ca un bun fără valoare, ceea ce
9
implica o rata a dobanzii foarte scăzuta; salariile personalului scad simţitor. În ţările dezvoltate însă,
sistemul fiscal este simplu de administrat, transparent şi stabil.
În momentul în care se adoptă un nou sistem fiscal trebuie avut în vedere impactul pe care
acesta îl are asupra firmelor în adoptarea deciziilor de dezvoltare, întrucât tendinţa de a confisca
veniturile accentueaza evaziunea fiscală şi corupţia, care la rândul lor sunt amplificate de inflaţie,
care de obicei conduce la practicarea unui sistem de impozitare indexat. De asemenea este necesara
luarea în calcul a efectelor sistemului fiscal asupra investiţiilor straine.
Evaziunea fiscală este consecinţa acţiunii unor situaţii, ori a unor fapte ilegale între care
pot fi enumerate1:
- imperfecţiunile legii, în sensul că actele normative prin intermediul cărora se
reglementează conduita de impozitare nu sunt îndeajuns de elaborate, şi impozitele nu
sunt suficient de clare, explicite
- lipsa de uniformitate în activitatea organelor financiare cu privire la stabilirea şi
perceperea taxelor şi impozitelor, determinată de inexistenţa unor norme metodologice
de aplicare a legii
- conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de
disimulare a materiei impozabile
- lipsa de exigenta ori corupţia funcţionarilor publici în cadrul organelor fiscale.
Etapa tranzitorie de la economia dirijată la economia de piaţă, caracterizată prin
modificări structurale ale relţtiilor economice, favorizeaza faptele ilegale, îndeosebi corupţia,
traficul de influenţă, înşelăciunea şi, desigur, evaziunea fiscală.
Capitolul 2 Cauze, efecte şi măsuri de prevenire
şi combatere a evaziunii fiscale
2.1 Cauzele evaziunii fiscale
1 Stela Aurelia Toader, "Evaziune fiscală în România în peroiada de tranziţie", Ed. Pro Universitaria, Bucureşti 200710
Evaziunea fiscală este favorizată de o serie de factori care se pot grupa, pentru o mai buna
sistematizare, în:1
Factori psiho-sociali, care ţin atât de pornirile şi convingerile interioare ale
contribuabilului cât şi de conduită generală şi mediul social din care acesta face parte:
Inclinaţia contribuabilului spre evaziune fiscală este un factor originar al orcărei
evaziuni fiscale, ea existând în orice individ căruia i se ia, pe cale de autoritate, o
parte din venitul ce-i aparţine de drept, sau pe care il considera aşa.
Deficieţtele de educaţie fiscală, profesia, religia şi chiar starea civilă pot avea, de
asemenea, relevanţă asupra deciziei de savarşire a evaziunii fiscale.
Corupţia constituie un alt factor favorizat al evaziunii fiscale. În acest sens, Adam
Smith scria în “Avuţia naţiunilor” că “în acele guverne corupte unde există cel
puţin o suspiciune generală cu privire la o cheltuiala inutilă sau o utilizare greşită a
venitului public, legile nu sunt respectate în totalitate”. Mai mult decât atât,
posibilitatea de eschivare de la plata impozitelor, printr-o inţelegere formală cu
inspectorii fiscali, ridica esenţial atractivitatea evaziunii fiscale.
Norma socială constituie un alt factor important în definirea conformării fiscale a
contribuabilului. Atunci când norma socială este aceea de sustragere de la plata
impozitelor, numărul celor care recurg la evaziune fiscală este posibil să crească.
Factori de natură economică, care ţin de percepţia contribuabilului cu privire la
nivelul venitului ramas dupa plata impozitului şi capacitatea acestuia de a satisface
nevoile individuale a contribuabilului.
Sunt opinii potrivit cărora înclinaţia spre evaziune fiscală este în raport invers proporţional
cu nivelul veniturilor impozabile şi direct proporţional cu rata fiscalităţii.
În privinţa raportului care există între nivelul veniturilor impozabile şi înclinaţia spre
evaziune fiscală, se susţine ca, în ţările în curs de dezvoltare, frauda fscală atinge 80-90% din
veniturile fiscale ce ar trebui percepute de aceste ţări.2 În aceste ţări, însă, nivelurile reduse ale
veniturilor supuse impunerii sunt acompaniate de sisteme fiscale în care domneşte dezordinea, atât
ceea ce priveşte legiferarea fiscală, cât şi în urmărirea aplicării legislaţiei respective, cu efecte
directe asupra proliferării corupţiei aparatului fiscal şi mărimii veniturilor fiscale atrase la buget.
Gradul de fiscalitate, în România, s-a înscris în trendul specific ţărilor europene
dezvoltate, acesta a avut o tentă confiscătoare, pentru contribuabilul român cu venit mediu, în
măsura în care sumele băneşti disponibile dupa impozitare nu-i asigurau decat mijloacele
indispensabile subzistenţei, şi nu acoperirea într-un grad satisfacător a nevoilor umane. Această
1 Mihai Aristotel Ungureanu ”Finanţe publice. Sinteze şi aplicaţii”, editia a -II- a, Ed. Conphys, 2007, pag 1282 Nicolae Hoanţă, ”Evaziune Fiscală. Sancţiuni. Prevenire”, Revista “Impzite şi taxe”, nr. 5/ Mai 1996
11
stare de fapt a avut ca efect inhibarea motivaţiei de a muncii şi orientarea contribubilului catre
obţinerea unor venituri cu caracter ilicit.
Factori de ordin legislativ şi administrativ, care ţin, pe de o parte de percepţia cu privire
la modul de aşezare a impozitelor, la echitatea sistemului fiscal precum şi de percepţia privitoare la
destinaţiile date, de stat, sumelor colectate din impozite, iar pe de altă parte de percepţia
contribuabilului cu privire la modul în care organele statului aplica legea fiscală şi eventualele
sancţiuni care decurg din nerespectarea ei.
Factorii economici şi cei pshio-sociali sunt amplificaţi, întotdeauna de:
Legislaţia fiscală deficitară;
În domeniul sancţionării sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, România a
beneficiat de o lege a combaterii evaziunii abia în anul 1994 ( Lege nr. 87/1994 privind combaterea
evaziunii fiscale) şi actualizată de Legea 241/2005. Până în acel moment, aparatul fiscal neavând
instrumentul necesar pentru a acţiona în legalitate, pentru diminuarea fraudei fiscale, consecinţa
fiind amplificarea fenomenului evazionist.
O alta cauza a evaziunii fiscale de data aceasta a celei realizate la adăpostul legii o
constituie acordarea mult prea lejera şi nefundamentată a facilităţilor fiscale.
Din anul 1990 şi până în prezent, în România, s-a emis un număr foarte mare de acte
normative conţinând numeroase facilităti fiscale, în scopul dezvoltării activităţii economice, în
special, prin atragerea de capital străin. Aceste facilităţi fiscale au fost folosite, din plin, ca eritabile
instrumente de evaiune fiscală “legala”.
Fiscalitatea excesivă (sub raportul numărului mare al obligatiilor fiscale şi a actelor
normative instituitoare şi al deselor modificări ale acestora);
Fiscalitatea exagerată din partea statului este o altă cauză importantă care duce la evaziune
fiscală. Din punct de vedere legislativ, o fiscalitate exagerata este înţeleasă prin prisma numărului
foarte mare de obligaţii fiscale la care a fost obligat contribuabilul romăn, în perioada realizată, dar
şi al instabilităţii în timp a legislatiei instituitoare de impozite şi taxe.
Existenţa unui aparat fiscal ineficient, etc.
În ceea ce priveşte cauzele de ordin administrativ trebuie precizate, aici, dotarea
insuficientă cu mijloace materiale necesare administraţiei în vederea atribuţiilor ce îi revin, personal
insuficient, numeric şi calitativ, astfel, instituţiile financiare având posibilitatea de a controla
12
eficient doar o mică parte a persoanelor fizice şi juridice, precum salarizarea inadecvată a organelor
de control pe linia depistării şi combaterii evaziunii fiscale, cu efect asupra raportării corecte a
neregulilor constatate.
Ca fenomen cu multiple implicaţii negative pe plan financiar, economic şi social
evaziunea fiscală se impune a fi combatută. Lupta împotriva evaziunii fiscale are în vedere limitarea
la maxim posibil a acesteia şi a efectelor sale negative, aceasta ducandu se pe două planuri, pe o
parte pe planul prevenirii, iar pe de altă parte pe planul represiunii fenomenului.
Mijloacele prin care se poate realiza aceasta diferă de la o forma a evaziunii la alta.
În privinţa evaziunii fiscale legale, aceasta poate fii evitată, numai, prin îmbunătăţirea
cadrului juridic prin care a devenit posibilă, însă, de cele mai multe ori existenţa unor interese
politice, economice şi sociale, determină tolerarea tacită acestui fenomen.
Metodele şi tehnicile de combatere a fraudei fiscale, în special în planul prevenirii
acestuia, trebuie să aibă în vedere, în principal perfecţionarea sistemului fiscal pe de o parte, şi pe
de alta parte perfecţionarea controlului fiscal.
Perfecţionarea sistemului fiscal se poate realiza prin îmbunătăţirea politicii fiscale,
bugetare şi prin reducerea presiunii fiscale.
Trebuie asigurată menţinerea unui sistem fiscal cât mai echitabil, pe cât posibil fără prea
multe excepţii de la regula generală de impunere, eliminarea sau reducerea la maxim a exonerărilor,
reducerilor, anumitor deduceri, care dau naştere la multiple interpretări din partea administraţiilor şi
contribuabililor, cât şi la nemulţumiri din partea celor care nu beneficiază de ele.
Perfecţionarea controlului fiscal, ca parghie de combatere a evaziunii fiscale, trebuie să
urmărească , în primul rând1:
Organizarea structurilor de control fiscal, planificarea şi strategia programului de
control;
Specializarea personalului din structura controlului fiscal şi motivarea corespunzatoare
a acestuia;
Asigurarea mijloacelor de acţiune necesare (dotare tehnica, baze de date usor
accesibile, sistem informaţional flexibil);
Perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control între diversele
administraţii fiscale naţionale;
Eiminarea corupţiei.
În ceea ce priveşte reprimarea fenomenului evazionist, aceasta se poate realiza printr-o
sancţionare corespunzătoare a celor vinovaţi.1 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanţe publice. Sinteze şi aplicaţii” Ediţia a II-a, Editura Conphys 2007
13
Studiile efectuate şi aplicate în deosebi în ţările puternic dezvoltate au demonstrat că
aplicarea celor mai aspre măsuri au nu numai un rol reparator de a încasa impozitul stabilit cu
ocazia descoperirii lui, ci şi un rol reventiv pentru descurajarea acestor fapte prin aplicarea corectă
şi fără discriminare a sancţiunilor precum şi prin mediatizarea cazurilor descoperite. De aceea,
sancţiunile fiscale trebuie să fie diversificate şi suficient de aspre în raport cu gravitatea faptelor, la
nivelul impozitului sustras de recidivă, etc. Trebuie avut, însă, în vedere faptul că într-o economie
cu un înalt nivel al corupţiei în rândul funcţionărilor publici, ratele de penalizare foarte înalte pot
determina nu atât reducerea evaziunii fiscale cât mai ales intensificara corupţiei.
2.2 Efectele evaziunii fiscaleImpozitele sunt, prin natura lor, legale şi destinaţia lor clasică este o sarcină contributivă
normală, pe care cetăţeanul o suportă faţă de stat, în vederea îndestulării nevoilor reclamate de
existenţa statului, de funcţiile şi obligaţiile acestuia, pentru realizarea condiţiilor dezvoltării
societăţii.
Impozitele constituie o formă de prelevare a unei părţi din venitul sau din averea
persoanelor fizice sau juridice, la dispoziţia statului, pentru acoperirea cheltuielilor sale.
Această prelevare se face în mod silit, fără contraprestaţie şi cu titlu nerambursabil.
Impozitele şi taxele au o multitudine de funcţii, începând cu funcţia de bază a alimentării
bugetului de stat şi terminând cu funcţiile sociale şi politice.
Analizând funcţiile impozitelor şi taxelor, în interdependenţă cu fenomenul de evaziune
fiscală, se pot constata mai multe tipuri de efecte, şi anume:
efecte asupra formării veniturilor statului;
efecte economice;
efecte sociale;
efecte politice.
Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor statului
Existenţa fenomenului de evaziune fiscală duce în mod direct şi obligatoriu la diminuarea
volumului veniturilor statului. Aceasta determină automat un buget de stat mai mic, care nu mai
poate să acopere crearea de fonduri financiare necesare statului pentru îndeplinirea funcţiilor de
bază. În această situaţie, statul trebuie să ia măsuri cu efect imediat – creşterea cotelor de impunere
la impozitele existente şi chiar înfiinţarea de noi impozite şi taxe. Aceasta duce la o creştere a
presiunii fiscale care, la rândul ei, determină o creştere a rezistenţei la impozitare şi o creştere a
fenomenului de evaziune fiscală. Se produce un cerc vicios, din care se poate ieşi, dacă se reduce
semnificativ fenomenul evaziunii fiscale şi, implicit, se reduce volumul de venituri ce se sustrag de
la bugetul de stat. 14
Reducerea evaziunii fiscale determină, în mod imediat, o creştere a volumului veniturilor
statului, în condiţiile aceluiaşi nivel de impozitare şi a aceleiaşi politici fiscale.
În acest mod, în care nevoia de bani a statului este satisfăcută, fondurile sunt sigure şi
încasate la timp, este posibil a se lua măsura reducerii cotelor de impunere (relaxare fiscală).
Se poate observa că fenomenul de evaziune fiscală influenţează, în mod negativ volumul
veniturilor statului prin două mecanisme:
unul direct; prin fapte de evaziune fiscală privează direct bugetul de stat de o parte a
veniturilor ce i se cuvin, prin neplata obligaţiilor fiscale;
un altul indirect, prin determinarea administraţiei centrale de a majora cotele de
impozitare şi deci de a creşte presiunea fiscală, rezistentă la impozitare şi ponderea
fenomenului de evaziune fiscală.
De asemenea, necolectarea şi nevărsarea la timp a sumelor ce se cuvin bugetului de stat
afectează în mod negativ execuţia bugetară. În acest caz, se produc grave dezechilibre în bugetul de
stat, între nivelul real al veniturilor şi nivelul cheltuielilor stabilite. În acest mod apare deficitul
bugetar pentru care Ministerul Economiei şi Finanţelor trebuie să contracteze împrumuturi externe
şi interne, pentru finanţarea şi refinanţarea deficitelor bugetare. Aceste deficite sunt amplificate şi
uneori generate de existenţa şi amploarea fenomenului de evaziune fiscală.
Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală
Pentru îndeplinirea rolului şi funcţiilor statelor cu economie de piaţă, structura bugetară
îndeplineşte o serie de funcţii importante. În primul rând, bugetul de stat este un mijloc de asigurare
a echilibrului general economic. Planurile adoptate au un caracter pur orientativ pentru agenţii
economici. Bugetul de stat este un fundament al măsurilor de reglare a proceselor economice, de
intervenţie a statului în viaţa economică.
În al doilea rând, bugetul de stat este un mijloc pentru corectarea conjuncturii economice.
Măsurile adoptate sunt diferite de la o ţară la alta, unele ţări au acordat prioritate luptei antişomaj şi
altor căi cu efecte deflaţioniste.
Pentru a-şi îndeplini aceste funcţii, bugetul de stat are nevoie de un volum crescut al
veniturilor şi mai ales de venituri sigure şi la termenele prevăzute. În cazul când veniturile bugetare
sunt mai mici, bugetul de stat nu mai are forţa financiară necesară îndeplinirii scopurilor propuse.
Efectele fenomenului de evaziune fiscală diminuează considerabil veniturile bugetului de
stat şi, implicit, diminuează forţa financiară de care are nevoie acesta. Efectele pot fi atât asupra
contribuabililor ce îşi respectă obligaţiile fiscale, cât şi asupra celor care nu îşi respectă obligaţiile
fiscale.
15
Că o consecinţă directă a menţinerii unei fiscalităţi ridicate sau a creşterii acesteia, apare
diminuarea veniturilor, ce rămân la dispoziţia persoanelor fizice sau juridice pentru consum
personal şi acumulare. Contribuabilii care varsă la buget o mare parte a veniturilor lor sub formă de
impozite şi taxe sunt lipsiţi de mijloace financiare, pentru a-şi continua activitatea în condiţii bune.
De asemenea, programele de subvenţionare şi sprijinire de către stat a acelor contribuabili
care au de suferit, în sensul că nu primesc subvenţiile sau le primesc la cote reduse şi cu întârziere.
Aceasta determină o dereglare gravă sau încetarea activităţii a unor agenţi economici, situaţie care
poate produce dezechilibre la nivelul economiei naţionale.
Pe de altă parte, existenţa unui volum mic de venituri, ce ajung la bugetul de stat,
determină menţinerea de cote de impozitare mari sau chiar creşterea unora dintre ele.
În cazul agenţilor economici, care nu-şi respectă obligaţiile fiscale, influenţa este în sensul
obţinerii unor venituri crescute la dispoziţia lor, care nu pot fi introduse în circuitul economic,
deoarece se descoperă evaziunea fiscală. Aceste venituri vor merge în conturi bancare camuflate sau
vor pătrunde în economia subterană, întreţinând în acest mod evaziunea fiscală.
Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală
Sustragerea de la plata impozitelor constituie o faptă foarte gravă, care conduce la
diminuarea veniturilor de la bugetul de stat şi în această situaţie statul nu-şi poate îndeplini funcţiile
şi sarcinile sale. Bugetul de stat reprezintă un instrument de realizare a unor obiective social-
economice, prin intermediul subvenţiilor şi al facilităţilor fiscale.
Subvenţiile se realizează atât pe calea cheltuielilor directe, efectuate din resurse bugetare,
cât şi pe calea renunţării statului la anumite venituri bugetare. Acordarea de facilităţi fiscale se
referă la măsuri care să stimuleze anumite activităţi economice (scutiri, reduceri, amânări,
reeşalonări).
Acestea se pot realiza numai în condiţiile în care există fonduri suficiente la bugetul de
stat. În condiţiile în care fenomenul evaziunii fiscale este însemnat, bugetul de stat se micşorează, şi
aceste programe guvernamentale nu mai pot fi duse la bun sfârşit.
Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală
După decembrie 1989, toate campaniile electorale au avut în cuprinsul lor lupta împotriva
corupţiei, a economiei subterane, a fenomenului de evaziune fiscală, pentru asigurarea supremaţiei
legii.
În condiţiile existenţei evaziunii fiscale ridicate, în economia românească apare o
neîncredere accentuată a contribuabililor în puterile politice şi în special în cele aflate la guvernare.
Acest factor de nemulţumire a cetăţenilor este determinat de sentimentul de inechităţi sociale şi
16
economice, ce sunt produse şi amplificate de evaziunea fiscală crescută, având o importanţă
deosebită asupra evoluţiei sistemului politic din ţara noastră.
Din toate aspectele prezentate în acest capitol rezultă importanţa majoră a faptului că
fenomenul de evaziune fiscală trebuie sever diminuat, pentru a înlătura acest lanţ de efecte negative.
2.3 Combaterea evaziunii fiscale şi instrumentele folosite în acest scopFenomenul evazionist are o evoluţie determinantă de acţiunea concentrată a unor factori,
cum sunt: dinamica economiei reale, dimensiunea legislativă, şi instituţională, nivelul fiscalităţii,
alţi factori interni sau externi.
Prin urmare, fenomenul evazionist este unul complex, cu implicaţii negative pe multiple
planuri şi, ca atare, el trebuie urmărit în permanenţă, pentru a putea fi combătut în mod cât mai
eficient.
Practica fiscală internaţională atestă ca un sistem fiscal modern trebuie sa aibă şi
componente care să permită educarea şi informarea promptă a contribuabililor în legatură cu
obligaţiile lor privind întocmirea corectă a declaraţiilor de impunere, a ţinerii unor evidente corecte
a veniturilor şi cheltuielilor ocazionate de activitatea desavărşită, pedepsele şi sancţiunile care se
aplică celor care încalcă prevederile legale.
În România, printre măsurile care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale,
menţionăm1:
Unificarea legislaţiei fiscale şi o mai bună sistematizare şi corelare a acesteia cu
ansamblul cadrului legislativ din economie;
Eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală şi
o mai buna corelare a facilităţilor fiscale;
În legislaţia fiscală trebuie să se regăsească, pe lângă prevederile punitive, şi cele care
pot determina un comportament economic normal, care să conducă la limitarea ariei
evaziunii fiscale;
Reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanţelor, astfel încât
să se elimine paralelismele şi suprapunerile din activitatea organelor de control
financiar şi fiscal, în ceea ce priveşte supravegherea fiscală, controlul fiscal şi
combaterea evaziunii fiscale, şi asigurarea coordonării unitare în profil teritorial şi la
nivel central a tuturor activităţilor de control;
Trecerea în prim plan a controlului prin excepţie (sondaj) şi pe un plan secundar a
controlului permanent şi excesiv;
1 Iulian Văcărel, “Finanţe publice”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Editia a XI-a, Bucureşti 200717
Editarea unei publicaţii specializate de către Ministerul Finanţelor, care să faciliteze
interpretarea unitara a cadrului normativ privind identificarea şi combaterea evaziunii
fiscale;
Stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu şi stimulente pentru
cointeresarea aparatului fiscal;
Implementarea unui sistem informatic care să furnizeze datele necesare pentru
identificarea, analiza şi combaterea fenomenului evazionist;
Instituirea unui sistem intern de pregatire permanentă a personalului din aparatul
Ministerului Finanţelor cu atribuţii în identificarea şi combaterea evaziunii fiscale.
Ca o concluzie finală, se poate afirma ca fără o analiză profundă şi sistematică a
mecanismelor interne ale fenomenului evazionist este greu să se pună în mişcare instrumente şi
măsuri care să conducă la combatere şi prevenirea evaziuni fiscale.
Pentru a stabili şi aplica cele mai bune şi eficiente măsuri de combatere a evaziunii fiscale
trebuie în primul rând să cunoaştem cauzele acestui fenomen, etiologia să şi efectele economice,
sociale, politice şi morale pe care le produce.
Eficacitatea procesului de stopare sau măcar de limitare severă a fenomenului de evaziune
fiscală constă în capacitatea de a înlătura cauzele ce produc sau pot favoriza faptele respective şi nu
de înlăturare a efectelor acestui fenomen.
De aici rezultă în mod clar importanţa cunoaşterii fenomenului de evaziune fiscală, a
mecanismului de transpunere în realitate şi factori psihologici şi morali, ce îl determină pe
contribuabil să recurgă la acte de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale legale.
Având în vedere cauzele fenomenului de evaziune fiscală, principala direcţie de
combatere a acestuia se face prin măsuri legislative (instrumente de lucru). În acest sens au fost
elaborate:
Legea privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată în
M.O. Nr. 672/27.07.2005 şi
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei.
În prima parte a Legii nr. 241/2005 este definită noţiunea de evaziune fiscală şi sunt
stabilite obligaţiile contribuabililor care desfăşoară activităţi permanente sau temporare, generatoare
de venituri impozabile.
În partea a doua sunt prevăzute capitole distincte de infracţiuni şi pedepse, cât şi
contravenţii şi sancţiuni.
Dintre infracţiuni menţionăm1:1 Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată in M.O. nr. 672/27.07.2005
18
refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele
justificative şi actele de evidenţă contabilă, precum şi bunurile materiale supuse
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii
obligaţiilor bugetare;
întocmirea incompletă şi necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de
astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta
a avut drept consecinţă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile;
punerea în circulaţie, în orice mod fără drept, sau deţinerea în vederea punerii în
circulaţiei, fără drept, a documentelor financiare şi fiscale;
sustragerea de la obligaţiile fiscale prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea
prevede obligaţia înregistrării sau prin exercitarea de activităţi neautorizate în scopul
obţinerii de venituri;
sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligaţiilor fiscale, în scopul obţinerii
de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei
impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor, că urmare a unor operaţiuni
fictive;
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în acte contabile sau în alte documente
legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea
de operaţiuni sau cheltuieli nereale în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa
sau contribuţia;
organizarea şi conducerea de evidenţe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte
contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte
mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile;
emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu ştiinţă de documente
fiscale false.
Contravenţiile sunt acele fapte care, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât,
potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, care au un pericol social mai mic şi dintre ele
menţionăm1:
nedeclararea, în termenele prevăzute de lege, de către contribuabili, a veniturilor şi
bunurilor supuse impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;
calcularea eronată a impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor, cu consecinţa diminuării
valorii creanţei fiscale cuvenite statului;
1 Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată in M.O. nr. 672/27.07.200519
nepredarea de către contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor
justificative şi contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligaţiile
fiscale;
refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor
şi taxelor, în vederea stabilirii veridicităţii declaraţiei de impunere şi a realităţii
înregistrării acestora;
nereţinerea şi nesăvârşirea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabilii
cărora le revin asemenea obligaţii, a impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor care se
realizează prin stopaj la sursă;
nedepunerea actelor, situaţiilor sau a oricăror alte date în legătură cu activitatea
efectuată de unitatea şi subunităţile de care răspund contribuabilii, cerute de organele
financiar-fiscale, în vederea cunoaşterii realităţii financiar-contabile din acea unitate
sau subunităţi, precum şi utilitatea, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, a
documentelor cu regim special;
neaducerea la îndeplinire, la termen, a dispoziţiilor date prin actul de control încheiat
de organele financiar-fiscale;
neonorarea, în mod nejustificat, de către bănci sau instituţii financiare, la care
contribuabilii au deschise conturi de disponibilităţi băneşti, a tipurilor de creanţă
fiscală emise de organele competente, în vederea urmăririi silite a impozitelor, taxelor
şi a contribuţiilor neachitate la termen, inclusiv a dobânzilor;
Sancţiunile fiscale sunt multiple şi ele pot fi clasificate în raport cu severitatea şi modul
de aplicare, astfel1:
amenda fiscală (contravenţională) este mijlocul cel mai obişnuit pentru sancţionarea
abaterilor fiscale, considerate contravenţii şi se aplică de organul de control în sumă
fixă;
amenda penală, aplicată de instanţa judecătorească pe baza actelor de control fiscal
pentru fapte considerate infracţiuni;
dobânda reparatorie sau majorările de întârziere şi penalităţile pentru neplata integrală
şi la termen a impozitelor şi taxelor datorate;1 Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată in M.O. nr. 672/27.07.2005
20
confiscarea bunurilor, că o măsură complementară, potrivit legii;
repararea prejudiciului adus statului în cazul evaziunii fiscale prin aceea că organul de
control are legiferat dreptul de a stabili, prin estimare, nivelul impozitului sau taxei
datorate, utilizând orice documente şi informaţii referitoare la activitatea şi perioada
desfăşurată.
Această ultimă măsură, alături de sancţiunile fiscale menţionate mai sus, care fac obiectul
noilor reglementări, constituie o dezvoltare şi reconsiderare a sistemului fiscal din ţara noastră.
CAPITOLUL 3 STUDIUL DE CAZ PRIVIND
COMBATEREA ŞI PREVENIREA EVAZIUNII
FISCALE PE EXEMPLUL MUNICIPIULUI FOCŞANI
3.1 Organele competente în combaterea evaziunii fiscaleLipsa unui control bine organizat şi dotat cu un personal priceput şi corect poate conduce
la forme de mare amploare ale evaziunii fiscale. Pentru organizarea şi funcţionarea controlului
financiar şi Gărzii Financiare, la 22 martie 1991 s-a adoptat legea nr.30, publicata în M.O. al
României nr.64 din 27 martie 1991. În conformitate cu art.1 din legea 30/1991, Ministerul
Finanţelor, în numele statului efectuează aparatul specializat controlulului şi administrării
mijloacelor financiare ale organelor centrale şi locale, ale administraţiei de stat, precum şi ale
instituţiilor de stat şi verifică respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea
21
desfaşurată de către regii autonome, societăţi comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu
îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.
Cel de al doilea aliniat al aceluiaşi articol menţionează ca aparatul specializat al
Ministerului Finanţelor acţionează operativ pentru prevenirea şi combaterea fraudelor,
contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de preţuri, luând măsurile prevăzute de
lege.
În art.4 se precizează că controlul financiar al statului se organizează şi funcţionează în
Ministerul Finanţelor şi se realizează prin Direcţia Generală a controlului financiar de stat şi Garda
Financiară.
Prin lege, atribuţiile ce revin Direcţiei Generale a controlului financiar de stat şi unităţilor
subordonate acesteia sunt:
controlează administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru
cheltuielile de funcţionare şi intreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei
de stat şi unităţilor finanţate de la buget;
controlează utilizarea fondurilor acordate de catre stat pentru realizarea de investiţii de
interes general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii
prevăzute de lege;
verifică folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementarilor
financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu
capital de stat;
verifică exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţele prevăzute de lege şi de
actele de constituire a societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmărind
stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare
şi fiscale faţă de stat;
îndeplineşte şi alte atribuţii de control stabilite potrivit legii în sarcina Ministerului
Finanţelor.
De asemenea, sunt reglementate şi atribuţiile Gărzii Financiare:
aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind
împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor;
respectarea normelor de comert, urmărind să impiedice activităţile de contrabandă şi
orice procedee interzise de lege;
să verifice existenţa şi autenticitatea documentelor justificative, pe timpul tranportului,
precum şi în locurile de desfăşurare a unor activităţi de producţie, prestări de servicii,
22
acte şi fapte de comerţ, când există indicii de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale sau de realizare a unor procedee interzise de lege;
să verifice registrele sau orice alte documente din care rezulta indeplinirea obligaţiilor
fiscal;
să constate contravenţii şi să aplice sancţiunile corespunzătoare;
să sesizeze organele de urmarire penala în legătură cu infracţiunile constatate cu ocazia
exercitării atribuţiilor de serviciu în urma constatarilor rezultate din controlul financiar,
Ministerul Finanţelor are dreptul în conformitate cu dispoziţiile art.7 din legea nr.
30/1991 să dispuna:
luarea de măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în
activitatea financiar-contabilă a administraţiilor centrale şi locale, precum şi a
regiilor autonome;
corectarea şi completarea bilanţurilor contabile şi vărsarea la buget a impozitelor şi
a altor venituri legal datorate statului;
aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul preţurilor şi
tarifelor;
suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile
şi fiscale.
Nerespectarea, neducerea la îndeplinirea la termen a dispoziţiilor date prin actul de control
încheiat de organul financiar-fiscal constituie în sistemul legii nr. 241/2005 contravenţie şi se
sancţionează ca atare.
3.2 Rezultatele acţiunilor de prevenire şi combatere în perioada 2006-2010
Acţiunile desfăşurate de organele de inspecţie fiscală ale Administraţiei Finanţelor Publice
Municipale au avut ca obiectiv prioritar prevenirea şi combaterea faptelor de evaziune fiscală la
contribuabilii aflaţi în aria de competenţă a administraţiei.
Asfel în perioada 2006 - 2010 , s-au desfăşurat un număr de 20.426 inspecţii parţiale şi
generale care au condus la atragerea la bugetul general consolidat a sumei de 179.100 mii lei din
care: diferenţe de impozite şi taxe 149.060 mii lei, accesorii aferente veniturilor stabilite
suplimentar 23.120 mi lei şi amenzi 6.920 mii lei.
Din totalul veniturilor stabilite , s-a încasat operativ în timpul controalelor suma de
119,850 mii lei.
Explicatii 2006 2007 2008 2009 2010
23
Total stabilit 20000 25000 35750 45700 52650
incasat 10000 12000 25800 35040 37010
TVA stabilit 7000 8750 20400 25100 28140
incasat 3500 4400 16900 22200 23000
Imp profit stabilit 4000 4000 3500 11200 9870
incasat 1500 2300 3950 6800 7100
Imp salariu stabilit 120 90 250 40 100
incasat 62 70 200 30 50
Imp dividente stabilit 1100 1500 2100 1700 2400
incasat 1036 1200 1680 1150 1850
Alte Impzite stabilit 1580 4910 800 950 2350
incasat 1520 1560 400 1200 1750
Contributii stabilit 1500 750 1000 1100 5620
incasat 310 410 790 3700 3150
Majorari stabilit 3200 3500 3200 3700 3250
incasat 710 860 1120 1500 1260
Amenzi stabilit 1500 1500 1500 1500 920
incasat 1360 1200 760 760 610
Situaţia evaziunii fiscale în perioada 2006-2010 este urmatoarea rezultată din tabelul
numărul 1, de mai jos:
Tabel –mii RON-
Sursa datelor: Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea
Din prezentarea grafică a evoluţiei totale (anexa numărul 1), rezultă că atât sumele
stabilite suplimentar cât şi valoarea încasată a acestora au avut un trend ascendent de la an la an.
24
2006 2007 2008 2009 2010
20000 2500035750
4570052650
1000012000
25800
3504037010
Evoluţia evaziunii totale în perioada 2006-2010
Stabilit Incasat
Cea mai mare crestere s-a înregistrat la taxa pe valaore adăugată, în special în anul 2010
faţa de anii anteriori, motivat în special de modificarea legislaţiei în concordanţă cu Directivele
Uniunii Europene la începutului anului şi adoptarea greoaie a contribuabililor la noile
condiţii (anexa numărul 2).
TVA IMP Profit Imp Salariu Dividente Alte Imp Contributii Majorari Amenzi0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
Evoluţia surselor atrase în perioada 2006-2010
2006 2007 2008 2009 2010
De la începutul anului 2010, organele de inspecţie, în baza programului propriu de
activitate, au realizat 2.316 acţiuni de inspecţie financiar fiscală la agenţii economici de pe raza
judeţului.
25
Urmare acestor acţiuni de control, s-a stabilit ca obligaţie suplimentară de plată suma de
52,65 milioane lei, în următoarea structură:
diferenţe de impozite, taxe, contribuţii sociale - 42,21 milioane lei
accesorii - 9,52 milioane lei
amenzi contravenţionale - 0,92 milioane lei
Diferenţele de impozite şi taxe reprezintă 80,17% din totalul obligaţiilor atrase la bugetul
general consolidat. Încasările în timpul controlului s-a ridicat la 20.50 mil. Lei.
Obligaţiilor stabilite suplimentar la bugetul general consolidat sunt mai mari cu 33,16%
faţă de aceiaşi perioadă a anului precedent.
În acţiunile de inspecţie desfăşurate pe parcursul anului 2010, organele de specialitate din
cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală Vrancea au constatat nerespectarea prevederilor legale în
domeniul fiscal în principal la agenţii economici care desfăşoară activitate în domeniul confecţiilor,
comerţului en-gros, al construcţiilor, al masei lemnoase şi al agriculturii.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea prin organele sale de control a efectuat în
primul trimestru al anului 2011, un număr de 740 inspecţii fiscale, din care: 427 inspecţii fiscale
generale; 153 inspecţii fiscale parţiale; 74 cercetări la faţa locului; 21 controale încrucişate şi 65
controale inopinate.
Urmare inspecţiilor fiscale desfăşurate de la începutul anului 2011 au fost atrase
suplimentar la bugetul general consolidat 11,03 milioane lei, în următoarea componenţă:
diferenţe de impozite, taxe şi contribuţii - 8,70 milioane lei (78,88% din totalul sumelor
atrase);
accesorii -1,96 milioane lei (17,77% din totalul sumelor atrase);
amenzi -0,35 milioane lei (3,17% din totalul sumelor atrase);
confiscari -0,02 milioane lei (0,18% din totalul sumelor atrase).
Sumele încasate la buget urmare inspecţiilor fiscale desfăşurate au fost de 6,11 milioane
lei, peste 55% din totalul obligaţiilor stabilite suplimentar.
Pentru faptele de natură infracţională depistate au fost înaintate Parchetului de pe lângă
Tribunalul Judeţean Vrancea pentru continuarea cercetărilor 10 dosare penale cu un prejudiciu adus
bugetului general consolidat în valoare de 2,20 milioane lei.
În cadrul diferenţelor de impozite şi taxe stabilite suplimentar, ponderea cea mai mare o
deţine taxa pe valoarea adăugată cu 60,34% (5,25 milioane lei), urmată de impozitul pe profit cu
17,24% (1,50 milioane lei). 26
Inspecţiile parţiale şi generale efectuate în 2011 au avut ca finalitate emiterea unui număr
de 543 decizii de impunere în sumă totală de 8 milioane lei şi instituirea a 25 măsuri asiguratorii în
valoare de 1,28 milioane lei.
În trimestrul I 2011 au fost desfăşurate 65 controale inopinate concretizate în aplicarea a
20 amenzi contravenţionale în valoare de 11.200 lei. Prin aceste controale inopinate, organele de
inspecţie au urmărit prevenirea faptelor de natura evaziunii fiscale, respectarea obligaţiei de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, respectarea prevederilor legale în domeniul alimentaţiei
publice şi barurilor, cât şi achitarea impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.
Cu ocazia inspecţiilor fiscale au fost aplicate amenzi contravenţionale în principal pentru:
nerespectarea prevederilor Ministerului Finanţelor Publice referitoare la întocmirea şi utilizarea
documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate; declararea în mod eronat
la organul fiscal teritorial a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului general
consolidat; nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor recapitulative sau depunerea
de astfel de declaraţii cu sume incorecte ori incomplete.
În acţiunile de inspecţie desfăşurate, organele de specialitate din cadrul DGFP Vrancea au
constatat nerespectarea prevederilor legale în domeniul fiscal în principal la agenţii economici care
desfăşoară activitate în domeniul agroalimentar, construcţiilor, masei lemnoase, comerţului cu
ridicata, confecţiilor şi comerţului cu amănuntul.
Principalele deficienţe constatate cu ocazia inspecţiilor fiscale desfăşurate au fost:
necolectarea sau deducerea eronată a taxei pe valoarea adăugată aferentă cheltuielilor
nedeductibile;
necolectarea taxei pe valoarea adăugată aferentă cheltuielilor cu mărfurile degradabile
pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare;
exercitarea necuvenită a dreptului de deducere TVA în situaţii în care cumpărăturile nu sunt
aferente operaţiunilor taxabile sau nu au fost prezentate documente justificative în susţinere;
repartizarea de dividende fără a calcula şi vira impozitul pe dividende aferent.
Acţiunile de inspecţie fiscală generală din această perioadă s-au axat pe domeniile cu risc
ridicat de evaziune (comercializarea produselor petroliere, aclool, tutun, construcţii, etc.) dar
concomitent s-au desfăşurat şi verificări inopinate în pieţe, târguri şi oboare.
De aseameanea, în aceeaşi perioadă, organele de inspecţie fiscală au desfăşurat acţiuni
comune cu organele de poliţie, Direcţia Silvică şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de
27
Vânãtoare care au avut ca scop combaterea infracţionalitatii în domeniul forestier şi al materialului
lemnos dar şi combaterea contrafacerilor şi comercializării ilegale de vin şi alte băuturi alcoolice.
Principalele cauze care au condus la depistarea cazurilor de evaziune au fost următoarele:
- neevidenţierea în totalitate a veniturilor obţinute din activitatea desfaşurată cu
consecinţa diminuării impozitului pe profit şi a taxei pe valoare adaugată;
- evidenţierea în contabilitate de operaţiuni economice fictive care au avut drept
consecinţă diminuarea bazei impozabile avută în vedere la stabilirea impozitelor şi
taxelor datorate bugetului general consolidat;
- supradimensionarea cheluielilor prin înregistrarea de documente care nu au calitate de
document justificativ;
- necolectarea taxei pe valoare adaugată aferentă veniturilor din subvenţii încasate altele
decat cele pentru investiţii;
- necolectarea taxei pe valaore adaugată pentru livrări intracomunitare către un client
care nu a prezentat cod valid de înregistrare ca plătitor de taxa;
- deducerea taxei pe valoare adaugată pentru achiziţii de bunuri care nu s-au regăsit
practic la societate, etc.
Măsurile dispuse în timpul controlului în vederea înlăturării deficienţelor constatate s-au
concretizat în stabilirea de venituri suplimentare şi acesorii aferente şi virarea operativă a acestora la
bugetul general consolidat, sancţionarea contravenţională cu amenda pentru încălcarea prevederilor
legale, iar în cazul în care faptele comise au întrunit elementele constitutive pentru a fi considerate
infracţiuni au fost întocmite dosare care s-au înaintat organelor penale în vederea continuării
cercetărilor.
Administraţia finanţelor publice municipală este unitatea fiscală, teritorială, organizată la
nivel de minicipiu, subordonată directorului executiv prin care se realizează în plan teritorial
atribuţiile Direcţiei generale a finanţelor publice.
Activitatea de inspecţie fiscală este coordonată de un şef administraţie adjunct şi se
realizează prin următoarele structuri:
- Serviciul (biroul, compartimentul) inspecţie fiscală persoane fizice;
- Serviciul (biroul, compartimentul) inspecţie fiscală persoane juridice;
- Biroul (compartimentul) selectare dosare şi programare control, coordonare şi sinteza
activităţii de inspecţie fiscală.
Activitatea de inspecţie fiscală se realizează de organele de specialitate ale Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, în limita competenţelor stabilite.
Din punct de vedere metodologic se subordoneaza Direcţiei generale a finanţelor publice
judeţene – Activitatea de inspecţie fiscală.
28
Inspecţia fiscală din cadrul structurii de administrare a Administraţiei finanţelor publice
municipale reşedinţă de judeţ, are următoarele atribuţii principale:
- efectuează inspecţii fiscale la persoane juridice în vederea verificării bazelor de im-
punere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii în-
deplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi
contabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente
acestora;
- constată şi investighează fiscal toate actele şi faptele ce rezultă din activitatea con-
tribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea
declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în ved-
erea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
- analizează şi evaluează informaţiile fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale
cu informaţiile proprii sau din alte surse;
- sancţionează, potrivit legii, faptele constatate şi dispune măsuri pentru prevenirea şi
combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale;
- examinează documentele aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
- verifică concordanţa dintre datele din declaraţiile fiscale şi cele din evidenţa contabilă
a contribuabilului;
- discută constatările şi solicită explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabi-
lilor sau împuterniciţii acestora, după caz;
- solicită informaţii de la terţi ;
- stabileşte corect bazele de impunere, diferenţele datorate în plus sau în minus faţă de
creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fis-
cale;
- verifică locurile unde se realizează activităţile generatoare de venituri impozabile;
- dispune măsuri asigurătorii în condiţiile legii ;
- aplică sancţiuni potrivit prevederilor legale şi sigilii asupra bunurilor;
- confiscă, în conditiile legii, bunurile sustrase de la plata impozitelor şi taxelor, precum
şi sumele dobândite ilicit;
- sesizează organele de urmarire penală, cu avizarea prealabilă a sesizării de serviciul/
biroul juridic, în legatură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi a con-
trolului financiar şi care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.
3.3 Studiul privind combaterea evaziunii fiscale pe exemplul
29
S.C. ACTIV EST S.R.L.
Date despre contribuabil
SC ACTIV EST SRL are domiciliul fiscal în Focşani, judeţul Vrancea, str. Republicii, nr.
36 este înmatriculată la O.R.C. Vrancea sub nr. J39/512/1991, are CUI 1463215 şi a devenit
plătitoare de TVA începând cu data infiinţării.
Societatea are un capital social în valoare de 10.000 lei integral privat.
Societatea desfăşoară activitate de comerţ cu ridicata specializat al altor alimente, CAEN
5138.
Societatea are următorii asociaţi :
POPESCU ION – 50% din capitalul social.
POPESCU CRISTINA – 50% din capitalul social.
La data controlului societatea are declarate următoarele conturi bancare :
RO16 RNCB 3160 0000 0760 0001 – BCR Focşani.
RO63 TREZ 6921 069X XX00 0206 – Trezoreria Focşani.
Conform bilanţului anual societatea înregistrează în ultimii patru ani următoarea evoluţie a
cifrei de afaceri şi rezultatului exerciţiului :
Sursa datelor: Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea.
30
Anul Cifra de afaceri
- lei -
Profit (pierdere)
- lei -
2005 452.142 28.789
2006 1.155.140 44.850
2007 2.042.926 106.131
2008 2.815.954 192.157
2005 2006 2007 20080
500000
1000000
1500000
2000000
2500000
3000000
Cifra de afaceriProfit(pierdere)
Principalii furnizori şi clienţi ai societăţii sunt :
Furnizori :
SC PESCADOR SRL Galaţi
SC AVICOD SRL Codlea
Clienţi:
SC RODIS SRL Focşani
SC SUPERFIN SRL Adjud
În luna mai 2008 a fost selectată şi programată pentru inspecţie fiscală generală societatea
comerciala ACTIV EST SRL cu sediul în Focşani, str. Republicii, nr. 36.
Obiectul de activitate al societăţii este comerţ cu ridicata specializat al altor alimente –
CAEN 5138.
În realizarea atribuţiilor de inspecţie fiscală se aplică procedura de control inopinat, care
constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu
privire la existenţa unor fapte de încalcare a legislaţiei fiscale, fără a fi anunţat în prealabil
contribuabilul.
La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului
legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu (vezi anexa 1), semnat de conducatorul organului de
control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnata în registrul unic de control.
Înaintea desfăşurării unei inspecţii fiscale, contribuabilul are dreptul să fie inştiinţat
legătură cu acţiunea care urmează să se desfaşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală.
(vezi anexa 5)
31
Avizul de inspecţie fiscală va cuprinde menţiuni privind:
- temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
- data probabila de incepere a inspecţiei fiscale;
- impozitele si perioadele impozabile ce urmeaza a fi supuse inspecţiei fiscale;
- posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspecţiei fiscale.
Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru
motive justificate.
Ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că în luna decembrie 2008 societatea
efectuează inventarierea patrimoniului, dar fără ca rezultatele acesteia sa fie valorificate până la data
controlului.
Ca urmare, în timpul controlului, s-a procedat la valorificarea inventarului efectuat de
societate din care a rezultat o lipsă cantitativă la produsul „peşte congelat” de 100.000 kg. în valoare
de 285.400 lei neînregistrată în evidenţa contabilă.
Consecinţa faptei comise o reprezintă diminuarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de
stat, respectiv impozit pe profit şi taxa pe valoare adăugată (TVA), cuantumul acestora şi majorările
de întârziere aferente fiind stabilite în timpul controlului.
Întrucât fapta comisă întruneşte elementele infracţiunii prevăzute in Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a procedat la sesizarea organelor de cercetare
penală în vederea continuării investigaţiilor.
S-au solicitat explicaţii de la administratorul societaţii care a afirmat că a avut cunoştinţă
despre lipsa înregistrată la inventariere, dar nu a evidenţiat-o în contabilitate pentru că la acea dată
nu era în posesia surselor financiare necesare achitării obligaţiilor fiscale generate de această
operaţiune.
Consecinţa faptei comise o reprezintă diminuarea profitului impozabil cu suma de 285.400
lei.
Valoarea impozitului pe profit neevidenţiat şi nevirat în termenul legal aferent lipsei de
inventar este de 45.664 lei, iar majorările de întârziere calculate până la data incheierii prezentului
raport sunt în suma de 1.416 lei (45.664 lei*31 zile*0,1%) .
În perioada verificată societatea realizează operaţiuni cu drept de deducere şi depune la
termen deconturile de TVA la organul fiscal teritorial.
Aferent perioadei verificate societatea nu a beneficiat de rambursare TVA cu control
ulterior .
32
Aferent achiziţiilor de mărfuri şi bunuri societatea înregistrează taxa pe valoarea
adăugată deductibilă în jurnalul de cumpărări şi care concordă cu balanţa de verificare şi decontul
de TVA.
Având în vedere prevederile legale menţionate mai sus, în timpul controlului, s-a procedat
la stabilirea TVA datorată bugetului de stat pentru lipsurile constatate în gestiune în valoare de
285.400 lei care s-a cifrat la suma de 54.226 lei, cu termen scadent 25.01.2008.
Pentru suma stabilită suplimentar şi neachitată la termen au fost calculate majorări de
întârziere în sumă de 5.964 lei (54.226 lei*110 zile*0,1%)
Fapta comisă întruneşte elementele infracţiunii prevăzute din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, motiv pentru care s-a întocmit procesul verbal anexă la
prezentul raport de inspecţie fiscală care va sta la baza sesizării organelor de cercetare penală în
vederea continuării investigatiilor. (vezi anexa 4)
Raportul de inspecţie fiscală cuprinde:
date despre inspectia fiscală: prezentarea organelor de inspecţie fiscal care
efectuează verificarea, temeiul juridic al inspecţiei fiscale, numarul si data transmiterii
avizului de inspecţie fiscală, perioada supusa verificării, numarul de inregistrare si data
inceperii inspecţiei fiscale inscrise în Registrul unic de control, perioada în care s-a
desfasurat inspectia fiscală, precum si locul de desfasurare, obligaţiile fiscale si perioadele
care fac obiectul inspecţiei fiscale, modul de indeplinire a dispozitiilor stabilite prin ultimul
act de control;
date despre contribuabil: datele de identificare ale contribuabilului, forma de proprietate,
principalii acţionari/asociaţi si evolutia capitalului social, informaţii referitoare la
acţionari/asociaţi, în situatia în care sunt constatate relatii de participare la alt contribuabil cu
care are relatii de afaceri, verificarea corectitudinii listei conturilor bancare cu cele
communicate de unitatile bancare organelor competente, evolutia cifrei de afaceri si a
rezultatului exerciţiului financiar, conform ultimelor 3 bilanturi anuale, indiferent de
perioada verificata, verificarea evidentei documentelor cu regim special, cu prezentarea
actelor cu care au fost achizitionate, prezentarea subunitatilor contribuabilului cu precizari
indiferent, daca este cazul, pentru cele care prezintă un interes fiscal deosebit, persoana care
asigură administrarea acivitaţii contribuabilului verificat, persoana care raspunde de
conducerea contabilitatii, persoana desemnata sa reprezinte contribuabilul pe durata
inspecţiei , prezentarea relatiilor de afiliere dintre contribuabilul verificat si alti contribuabili
care au calitatea de client sau furnizori;
33
constatari fiscale: informaţii despre obligatia fiscală care a facut obiectul inspecţiei fiscale,
obiectivele minimale avute în vedere în actiunea de inspecţie fiscală, baza de impunere,
solutionarea deconturilor , valoarea adăugată cu sume negative cu optiune de rambursare;
alte constatari: organizarea şi conducerea evidentei contabile, utilizarea şi tinerea
registrelor;
discuţia finală cu contribuabilul: prezentarea sintezei punctului de vedere al
contribuabilului, concluzii asupra analizei punctului de vedere al contribuabilului;
sinteza constatarilor inspecţiei fiscale: pentru fiecare impozit, taxa sau contributie la care s-
au calculat diferente sau accesorii în sarcina contribuabilului trebuie prezentate anumite
informaţii obligatorii.
Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris , în care se vor prezenta
constatarile inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal. La finalizarea inspecţiei fiscale , raportul
intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde şi diferente în plus sau în
minus, dupa caz , fata de creanta fiscală existenta la momentul inceperii inspecţiei fiscale.
În cazul în care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie
privind nemodificarea bazei de impunere.( vezi anexa 3) Aici sunt analizate datele cu privire la
obligaţiile fiscale supuse inspecţiei:
- Impozitul pe salarii
În perioada verificată societatea a avut un număr de 7 salariaţi , pentru care a constituit,
evidenţiat şi virat la termenul legal un impozit pe salarii în suma de 22.540 lei.
În urma verificărilor efectuate nu au fost constatate deficiente privind modul de
constituire, evidenţiere şi declarare a impozitului.
- Impozitul pe dividende
În perioada verificată, societatea nu a repartizat şi achitat dividende pentru care să
datoreze impozit.
-Contributia de asigurări sociale în calitate de :
ANGAJATOR
În perioada verificată societatea figurează cu un număr de 7 salariaţi pentru care constituie
evidenţiază şi virează la termen o contribuţie în suma de 69.310 lei.
Urmare verificării efectuate nu au fost constatate deficiente privind modul de constituire,
evidenţiere şi declarare a contribuţiei.
ASIGURAT
34
În perioada verificată societatea figurează cu un număr de 7 salariaţi pentru care constituie
evidenţiază şi virează la termen o contribuţie în suma de 32.740 lei.
Urmare verificării efectuate nu au fost constatate deficiente privind modul de constituire,
evidentiere şi declarare a contributiei.
- Contribuţia de asigurări pentru accidente de munca şi boli profesionale datorata
de la angajator
În perioada verificată societatea constituie, evidenţiază şi virează la termen o contribuţie în
suma de 1.900 lei.
Urmare verificării efectuate nu au fost constatate deficiente privind modul de constituire,
evidenţiere şi declarare a contribuţiei.
ANGAJATOR
În perioada verificată societatea figurează cu un număr de 7 salariaţi pentru care constituie
evidenţiază şi virează la termen o contribuţie în suma de 8.900 lei.
Urmare verificării efectuate nu au fost constatate deficiente privind modul de constituire,
evidenţiere şi declarare a contribuţiei.
ASIGURAT
În perioada verificată societatea figurează cu un număr de 7 salariaţi pentru care constituie
evidenţiază şi virează la termen o contribuţie în suma de 3.290 lei.
Urmare verificării efectuate nu au fost constatate deficienţe privind modul de constituire,
evidenţiere şi declarare a contribuţiei.
- Contribuţia de asigurări sociale de sănătate în calitate de:
ANGAJATOR
În perioada verificată societatea figurează cu un număr de 7 salariaţi pentru care constituie
evidenţiază şi virează la termen o contribuţie în suma de 24.140 lei.
Urmare verificării efectuate nu au fost constatate deficiente privind modul de constituire,
evidenţiere şi declarare a contribuţiei.
ASIGURAT
În perioada verificată societatea figurează cu un număr de 7 salariaţi pentru care
constituie evidenţiază şi virează la termen o contribuţie în suma de 22.340 lei.
Urmare verificării efectuate nu au fost constatate deficiente privind modul de constituire,
evidenţiere şi declarare a contribuţiei.
35
Contribuabilul trebuie informat asupra neobligativitatii colaborarii sale în procedura de
impozitare daca constatarile pot fi folosite şi în scopul cercetarii penale, atragandu-i-se atentia ca tot
ceea ce spune va putea fi folosit impotriva sa. Atentionarea se va face în scris cu precizarea datei şi
orei comunicarii.
Contribuabilul trebuie informat pe parcursul desfasurarii inspecţiei fiscale asupra
constatarilor esentiale, în masura în care prin aceasta nu se impiedica derularea şi scopul inspecţiei.
La incheierea inspecţiei, organul fiscal va purta o discutie finala cu contribuabilul.
Discutia se va purta în special asupra starilor de fapt contradictorii, aprecierea juridica a
constatarilor în urma inspecţiei, precum şi consecintele lor fiscale. (vezi anexa 4)
Discuţia finală nu este necesară în cazul în care contribuabilul renunţă la acestă discuţie.
Data, ora, locul şi punctele de discuţie se comunică contribuabilului în timp util.
Inspectorul fiscal trebuie să sesizeze organele de urmarire penala în legatura cu anumite
constatări efectuate cu ocazia activităţii de inspecţie fiscală şi care ar putea întruni elemente
constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de Codul de procedura penală.
În urma controlului inopinant, efectuat de Ionescu George, având funcţia de consilier
superior în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vrancea – Activitatea de inspecţie fiscală,
au rezultat următoarele: (vezi anexa 10)
În luna decembrie 2007 societatea efectuează inventarierea patrimoniului, dar fără ca
rezultatele acesteia să fie valorificate până la data controlului.
Ca urmare, în timpul controlului, s-a procedat la valorificarea inventarului efectuat de
societate din care a rezultat o lipsă cantitativă la produsul „peşte congelat” de 100.000 kg. în valoare
de 285.400 lei neînregistrată în evidenţa contabilă.
S-au solicitat explicaţii de la administratorul societăţii care a afirmat că a avut cunoştinţă
despre lipsa înregistrată la inventariere, dar nu a evidenţiat-o în contabilitate pentru că la acea dată
nu era în posesia surselor financiare necesare achitării obligaţiilor fiscale generate de această
operaţiune.
Consecinţa faptei comise o reprezintă diminuarea impozitului pe profit cu suma de 45.664
lei şi a taxei pe valoarea adăugată cu suma de 54.226 lei.
Majorările de întârziere calculate până la data încheierii prezentului proces verbal sunt în
sumă de 7.380 lei.
La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, (vezi
anexa 6) pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele şi
informaţiile solicitate pentru inspectia fiscală. In declaratie se va mentiona şi faptul ca au fost
restituite toate documentele solicitate şi puse la dispozitie de contribuabil.
36
La terminarea controlului au fost restituite toate actele şi documentele puse la dispoziţia
organelor de inspecţie fiscală, cu excepţia celor reţinute pentru care s-a întocmit proces-verbal de
ridicare de înscrisuri.
Prezentul proces-verbal s-a întocmit în 4(patru) exemplare, înregistrate în Registrul unic
de control sub nr.10, din care un exemplar a fost lăsat contribuabilului, iar 3(trei) exemplare au fost
luate de organele de inspecţie fiscală.
37
Concluzii şi propuneri
În urma verificărilor efectuate de inspecţia fiscală generală la societatea comercială
ACTIV EST S.R.L. cu sediul în localitatea Focşani, având ca obiect de activitate comerţ cu ridicata
specializat al altor alimente, CAEN 5138, s-a constatat că societatea efectuează inventarierea
patrimoniului, dar fără ca rezultatele acestea să fie valorificate până la data controlului. Ca urmare,
în timpul controlului, s-a procedat la valorificarea inventarului efectuat de societate din care a
rezultat o lipsă cantitativă la produsul „peşte congelat” de 100.000 kg. în valoare de 285.400 lei
neînregistrată în evidenţa contabilă.
Consecinţa faptei comise o reprezintă diminuarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de
stat, respectiv impozit pe profit în sumă de 45.664 lei şi TVA cu suma de 54.226 lei, cuantumul
acestora şi majorările de întârziere aferente fiind stabilite în timpul controlului în sumă de 7.380 lei.
Întrucât fapta comisă întruneşte elementele infracţiunii prevăzute la art.9 din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a procedat la sesizarea organelor de
cercetare penală în vederea continuarii investigaţiilor.
Din cele mai vechi timpuri, contribuabili au căutat să reducă obligaţiile fiscale recurgând
la cele mai diverse şi ingenioase metode. Natura omenească are tendinţa să pună interesul particular
înaintea interesului general şi să considere impozitul ca o povară şi nu ca o legitimă contribuţie la
cheltuielile publice necesare pentru bunul mers al societăţii.
A înşela fiscul se consideră o probă de abilitate, nu de necesitate, a plăti ceia ce pretinde
fiscul este o dovadă de naivitate, nu de integritate. Aceasta reprezintă în natura omenească un spirit
de a se sustrage de la obligaţiile faţă de fisc, fiind puternic manifestat pretutindeni.
Creşterea alarmantă a cazurilor de neevidenţiere corectă a operaţiunilor economice,
înregistrările fictive în contabilitate, distrugerea intenţionată de documente, folosirea unor evidenţe
duble, întocmirea şi prestarea de date nereale în bilanţuri şi balanţe, au făcut necesară luarea de
măsuri ferme de stopare sau cel puţin de diminuare severă a fenomenului de evaziune fiscală.
Controlul contribuabililor cu privire la respectarea dispoziţiilor legale, de organizare şi
desfăşurare a activităţilor economice, producătoare de venituri impozabile sau bunuri supuse
impozitelor şi taxelor se efectuează de organele financiar-fiscale din cadrul Ministerului Economiei
şi Finanţelor şi din unităţile teritoriale subordonate, Garda Financiară şi alte persoane împuternicite
de lege.
Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care le
are , ci îl vor determina să ia o serie de măsuri şi precauţii pentru a se sustrage de la obligaţiile faţă
de stat.
38
În concluzie statul va trebui să adopte cât mai urgent un mod operativ şi eficient de
derulare a controlului fiscal, având drept consecinţă ţinerea sub control a fenomenelor economice
ilegale ce se manifestă în economie.
Pentru conbaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună nişte sancţiuni drastice, ci
ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil şi poate în primul rând o
educaţie fiscală a cetăţenilor.
Legile fiscale trebuie să fie simple, clare, precise şi relativ stabile, să se facă o deosebire
între cazurile când legile sunt încălcate cu intenţie de fraudă sau când sunt încălcate din culpă, din
neglijenţă, sau din cauze independente de voinţa contribuabilului.
39
BIBLIOGRAFIE
1. Cezar Basno Introducere în teoria finanţelor publice , Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
2. Dorin Clocotici, Gh. Gheorghiu Evaziune fiscală, Ed. Luminalex, Bucureşti,1996
3. Dorin Clocotici, Gh. Gheorghiu Dolul, frauda şi evaziunea fiscală, Ed. Luminalex,
Bucureşti, 1996.
4. C. M. Drăgan Contabilitatea instituţiilor publice 2005 armonizată
cu standardele internaţionale, Ed. Asociaţia
Europeană de Studii de Consultanţă, Bucureşti 2004
5. Grigore Lacrita şi Mihai Aristotel
Ungureanu (coordonatori)
Dictionarul Codului de Procedura Fiscală, Ed. Sitech
2010
6. Grigore Lacrita şi Mihai Aristotel
Ungureanu şi coordonatorii
Dictionar Legislativ Privind Codul Fiscal, Ed.
Didactica şi Pedagogica 2010
7. Nicolae Hoanţă O cheie de control pentru depistarea evaziunii
fiscale laT.V.A. , revista Impozite şi taxe nr.5, mai
1997
8. Jean Claude Martinez La Fraude Fiscale, Presses universitaires de France,
1990
9. Ani Matei Analiza compatativă, evaluare şi management
Strategic în sectorul public, Ed. Economică,
Bucureşti 2001
10. Lucica Matei Management public, Ed. Economică, Bucureşti 2001
11. Tatiana Moşteanu Finanţe publice, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti
2002
12. Tatiana Moşteanu Finanţe publice, Ed. Universitară, Bucureşti 2004
13. Tatiana Moşteanu Presiunea fiscală, revista Impozite şi taxe, nr.5, mai
1997, pag. 63
14. Nicolae D. Popescu Finanţe publice, Ed. Economică, Bucureşti 2002.
15. Stela Aurelia Toader Evaziune fiscală în România în peroiada de tranziţie,
Ed. Pro Universitaria, Bucureşti 2007
16. Mihai Aristotel Ungureanu Finanţe publice. Sinteze şi aplicaţii, editia a -III- a,
Ed. Conphys, 2009
17. Mihai Aristotel Ungureanu Finanţe publice, Universitatea Romano-Americana,
40
Ed. Conphys, 2003
18. Mihai Aristotel Ungureanu
(coordinator)
Controlul Fiscal şi Evaziunea Fiscală, Ed Conphys,
2010
19. Iulian Văcărel Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 2007, ediţia a VI-a
20. Iulian Văcărel Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 2000
21. Iulian Văcărel Politici economice şi financiare de ieri şi de azi, Ed.
Economică, Bucureşti 1996
22. Iulian Văcărel Finanţe publice. Teorie şi practică, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti 1991
23. Iulian Văcărel şi colectivul Finanţe publice, ediţia II, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 2000
24. Iulian Văcărel Sistemul impozitelor şi taxelor în U.E. şi în
România, Academia Română, Bucureşti 2001
25. Iulian Văcărel şi colectivul Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 2004
26. Gheorghe Vizitiu Evaziune fiscală, Ed. Luminalex, Bucureşti 2003
27. *** Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale
28. *** Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
Procedură Fiscală
29. *** Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
30. *** Legea nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul
fiscal.
31. *** Lege nr. 487/2006 din 27/12/2006 a Bugetului
Asigurarilor Sociale de Stat pe anul 2007
32. www.mfinanţe.rowww.guv.rowww.ec.europa.eu/eurostatwww.insse.ro
41