General Comment No. 13: Equality before the courts and the right to a fair and public hearing by an independent court established by

law (Art. 14) : . 04/13/1984. CCPR General Comment No. 13. (General Comments)

Convention Abbreviation: CCPR

GENERAL COMMENT 13

Equality before the courts and the right to a fair and public hearing

by an independent court established by law

(Article 14)

(Twenty-first session, 1984)

1. The Committee notes that article 14 of the Covenant is of a complex nature and that

different aspects of its provisions will need specific comments. All of these provisions are

aimed at ensuring the proper administration of justice, and to this end uphold a series of

individual rights such as equality before the courts and tribunals and the right to a fair and

public hearing by a competent, independent and impartial tribunal established by law.

Not all reports provided details on the legislative or other measures adopted specifically

to implement each of the provisions of article 14.

2. In general, the reports of States parties fail to recognize that article 14 applies not only

to procedures for the determination of criminal charges against individuals but also to

procedures to determine their rights and obligations in a suit at law. Laws and practices

dealing with these matters vary widely from State to State. This diversity makes it all the

more necessary for States parties to provide all relevant information and to explain in

greater detail how the concepts of "criminal charge" and "rights and obligations in a suit

at law" are interpreted in relation to their respective legal systems.

3. The Committee would find it useful if, in their future reports, States parties could

provide more detailed information on the steps taken to ensure that equality before the

courts, including equal access to courts, fair and public hearings and competence,

impartiality and independence of the judiciary are established by law and guaranteed in

practice. In particular, States parties should specify the relevant constitutional and

legislative texts which provide for the establishment of the courts and ensure that they are

independent, impartial and competent, in particular with regard to the manner in which

judges are appointed, the qualifications for appointment, and the duration of their terms

of office; the condition governing promotion, transfer and cessation of their functions and

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 1

the actual independence of the judiciary from the executive branch and the legislative.

4. The provisions of article 14 apply to all courts and tribunals within the scope of that

article whether ordinary or specialized. The Committee notes the existence, in many

countries, of military or special courts which try civilians. This could present serious

problems as far as the equitable, impartial and independent administration of justice is

concerned. Quite often the reason for the establishment of such courts is to enable

exceptional procedures to be applied which do not comply with normal standards of

justice. While the Covenant does not prohibit such categories of courts, nevertheless the

conditions which it lays down clearly indicate that the trying of civilians by such courts

should be very exceptional and take place under conditions which genuinely afford the

full guarantees stipulated in article 14. The Committee has noted a serious lack of

information in this regard in the reports of some States parties whose judicial institutions

include such courts for the trying of civilians. In some countries such military and special

courts do not afford the strict guarantees of the proper administration of justice in

accordance with the requirements of article 14 which are essential for the effective

protection of human rights. If States parties decide in circumstances of a public

emergency as contemplated by article 4 to derogate from normal procedures required

under article 14, they should ensure that such derogations do not exceed those strictly

required by the exigencies of the actual situation, and respect the other conditions in

paragraph 1 of article 14.

5. The second sentence of article 14, paragraph 1, provides that "everyone shall be

entitled to a fair and public hearing". Paragraph 3 of the article elaborates on the

requirements of a "fair hearing" in regard to the determination of criminal charges.

However, the requirements of paragraph 3 are minimum guarantees, the observance of

which is not always sufficient to ensure the fairness of a hearing as required by paragraph

1.

6. The publicity of hearings is an important safeguard in the interest of the individual and

of society at large. At the same time article 14, paragraph 1, acknowledges that courts

have the power to exclude all or part of the public for reasons spelt out in that paragraph.

It should be noted that, apart from such exceptional circumstances, the Committee

considers that a hearing must be open to the public in general, including members of the

press, and must not, for instance, be limited only to a particular category of persons. It

should be noted that, even in cases in which the public is excluded from the trial, the

judgement must, with certain strictly defined exceptions, be made public.

7. The Committee has noted a lack of information regarding article 14, paragraph 2 and,

in some cases, has even observed that the presumption of innocence, which is

fundamental to the protection of human rights, is expressed in very ambiguous terms or

entails conditions which render it ineffective. By reason of the presumption of innocence,

the burden of proof of the charge is on the prosecution and the accused has the benefit of

doubt. No guilt can be presumed until the charge has been proved beyond reasonable

doubt. Further, the presumption of innocence implies a right to be treated in accordance

with this principle. It is, therefore, a duty for all public authorities to refrain from

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 2

prejudging the outcome of a trial.

8. Among the minimum guarantees in criminal proceedings prescribed by paragraph 3,

the first concerns the right of everyone to be informed in a language which he

understands of the charge against him (subpara. (a)). The Committee notes that State

reports often do not explain how this right is respected and ensured. Article 14 (3) (a)

applies to all cases of criminal charges, including those of persons not in detention. The

Committee notes further that the right to be informed of the charge "promptly" requires

that information is given in the manner described as soon as the charge is first made by a

competent authority. In the opinion of the Committee this right must arise when in the

course of an investigation a court or an authority of the prosecution decides to take

procedural steps against a person suspected of a crime or publicly names him as such.

The specific requirements of subparagraph 3 (a) may be met by stating the charge either

orally or in writing, provided that the information indicates both the law and the alleged

facts on which it is based.

9. Subparagraph 3 (b) provides that the accused must have adequate time and facilities

for the preparation of his defence and to communicate with counsel of his own choosing.

What is "adequate time" depends on the circumstances of each case, but the facilities

must include access to documents and other evidence which the accused requires to

prepare his case, as well as the opportunity to engage and communicate with counsel.

When the accused does not want to defend himself in person or request a person or an

association of his choice, he should be able to have recourse to a lawyer. Furthermore,

this subparagraph requires counsel to communicate with the accused in conditions giving

full respect for the confidentiality of their communications. Lawyers should be able to

counsel and to represent their clients in accordance with their established professional

standards and judgement without any restrictions, influences, pressures or undue

interference from any quarter.

10. Subparagraph 3 (c) provides that the accused shall be tried without undue delay. This

guarantee relates not only to the time by which a trial should commence, but also the time

by which it should end and judgement be rendered; all stages must take place "without

undue delay". To make this right effective, a procedure must be available in order to

ensure that the trial will proceed "without undue delay", both in first instance and on

appeal.

11. Not all reports have dealt with all aspects of the right of defence as defined in

subparagraph 3 (d). The Committee has not always received sufficient information

concerning the protection of the right of the accused to be present during the

determination of any charge against him nor how the legal system assures his right either

to defend himself in person or to be assisted by counsel of his own choosing, or what

arrangements are made if a person does not have sufficient means to pay for legal

assistance. The accused or his lawyer must have the right to act diligently and fearlessly

in pursuing all available defences and the right to challenge the conduct of the case if

they believe it to be unfair. When exceptionally for justified reasons trials in absentia are

held, strict observance of the rights of the defence is all the more necessary.

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 3

12. Subparagraph 3 (e) states that the accused shall be entitled to examine or have

examined the witnesses against him and to obtain the attendance and examination of

witnesses on his behalf under the same conditions as witnesses against him. This

provision is designed to guarantee to the accused the same legal powers of compelling the

attendance of witnesses and of examining or cross-examining any witnesses as are

available to the prosecution.

13. Subparagraph 3 (f) provides that if the accused cannot understand or speak the

language used in court he is entitled to the assistance of an interpreter free of any charge.

This right is independent of the outcome of the proceedings and applies to aliens as well

as to nationals. It is of basic importance in cases in which ignorance of the language used

by a court or difficulty in understanding may constitute a major obstacle to the right of

defence.

14. Subparagraph 3 (g) provides that the accused may not be compelled to testify against

himself or to confess guilt. In considering this safeguard the provisions of article 7 and

article 10, paragraph 1, should be borne in mind. In order to compel the accused to

confess or to testify against himself, frequently methods which violate these provisions

are used. The law should require that evidence provided by means of such methods or

any other form of compulsion is wholly unacceptable.

15. In order to safeguard the rights of the accused under paragraphs 1 and 3 of article 14,

judges should have authority to consider any allegations made of violations of the rights

of the accused during any stage of the prosecution.

16. Article 14, paragraph 4, provides that in the case of juvenile persons, the procedure

shall be such as will take account of their age and the desirability of promoting their

rehabilitation. Not many reports have furnished sufficient information concerning such

relevant matters as the minimum age at which a juvenile may be charged with a criminal

offence, the maximum age at which a person is still considered to be a juvenile, the

existence of special courts and procedures, the laws governing procedures against

juveniles and how all these special arrangements for juveniles take account of "the

desirability of promoting their rehabilitation". Juveniles are to enjoy at least the same

guarantees and protection as are accorded to adults under article 14.

17. Article 14, paragraph 5, provides that everyone convicted of a crime shall have the

right to his conviction and sentence being reviewed by a higher tribunal according to law.

Particular attention is drawn to the other language versions of the word "crime"

("infraction", "delito", "prestuplenie") which show that the guarantee is not confined only

to the most serious offences. In this connection, not enough information has been

provided concerning the procedures of appeal, in particular the access to and the powers

of reviewing tribunals, what requirements must be satisfied to appeal against a

judgement, and the way in which the procedures before review tribunals take account of

the fair and public hearing requirements of paragraph 1 of article 14.

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 4

18. Article 14, paragraph 6, provides for compensation according to law in certain cases

of a miscarriage of justice as described therein. It seems from many State reports that this

right is often not observed or insufficiently guaranteed by domestic legislation. States

should, where necessary, supplement their legislation in this area in order to bring it into

line with the provisions of the Covenant.

19. In considering State reports differing views have often been expressed as to the scope

of paragraph 7 of article 14. Some States parties have even felt the need to make

reservations in relation to procedures for the resumption of criminal cases. It seems to the

Committee that most States parties make a clear distinction between a resumption of a

trial justified by exceptional circumstances and a re-trial prohibited pursuant to the

principle of ne bis in idem as contained in paragraph 7. This understanding of the

meaning of ne bis in idem may encourage States parties to reconsider their reservations to

article 14, paragraph 7.

©1996-2001

Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights Geneva, Switzerland

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 5

Traducere din limba engleză

OFICIUL ÎNALTULUI COMISAR PENTRU DREPTURILE OMULUI

Observația generală nr. 13: Egalitate în fața instanțelor și dreptul la o audiere echitabilă și

publică realizată de o instanță independentă înființată conform legii (art. 14): 13.04.1984

Observație generală nr. 13 (observații generale) conform CCPR

Abreviere convenție: CCPR

OBSERVAȚIE GENERALĂ NR. 13

Egalitate în fața instanțelor și dreptul la o audiere echitabilă și publică realizată de o instanță

independentă înființată conform legii

(Articolul 14)

Sesiunea nr. 21, 1984

1. Comitetul observă faptul că articolul 14 al Convenției este complex și că diferite aspecte ale

prevederilor sale vor necesita observații particulare. Toate aceste prevederi au drept scop să

asigure o administrare adecvată a justiției și în acest scop să sprijine o serie de drepturi

individuale precum egalitatea în fața instanțelor și a tribunalelor și dreptul la o audiere

echitabilă și publică realizată de o instanță competentă, independentă și imparțială înființată

prin lege. Nu toate rapoartele au furnizat detalii privind măsurile legislative și alte măsuri

adoptate în mod expres pentru a implementa toate prevederile articolului 14.

2. În general, rapoartele Statelor nu recunosc faptul că articolul 14 se aplică nu numai procedurilor

pentru formularea de acuzații penale împotriva persoanelor, ci și procedurilor pentru stabilirea

drepturilor și obligațiilor lor în cadrul unui proces. Legile și practicile care privesc aceste

aspecte variază în mare măsură de la stat la stat. Această diversitate necesită în mai mare

măsură ca statele părți să ofere informațiile relevante și să explice mai detaliat modul în care

conceptele de ”acuzație penală” și ”drepturi și obligații în cadrul unui proces” sunt interpretate

în cadrul sistemelor lor legale.

3. Comitetul consideră că ar fi util dacă, în rapoartele lor viitoare, statele părți ar putea furniza mai

multe informații detaliate privind măsurile luate pentru a se asigura că egalitatea în fața

instanțelor, inclusiv accesul egal la instanțe, audierile echitabile și publice, precum și

competența, imparțialitatea și independența sistemului judiciar sunt consacrate prin lege și

garantate în practică. În special, statele părți trebuie să indice textele constituționale și

legislative relevante care prevăd înființarea de instanțe și să se asigure că acestea sunt

independente, imparțiale și competente, în special privind felul în care sunt numiți judecătorii,

calificările necesare numirii lor și durata mandatelor acestora; condițiile care reglementează

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 6

promovarea, transferul și încetarea funcțiilor lor și independența efectivă a sistemului judiciar

de ramura executivă și legislativă (guvern și parlament).

4. Prevederile articolului 14 se aplică tuturor instanțelor și tribunalelor ce intră în sfera de aplicare

a respectivului articol, fie că sunt comune sau specializate. Comitetul observă existența, în mai

multe țări, de instanțe militare și speciale care judecă civili. Acest aspect ar putea pune

probleme mari în ceea ce privește administrarea echitabilă, imparțială și independentă a justiției.

De multe ori motivul înființării unor astfel de instanțe este de a permite aplicarea de proceduri

extraordinare, care nu respectă standardele aplicabile în mod curent în justiție. Deși Convenția

nu interzice existența unor astfel de categorii de instanțe, cu toate acestea prevederile sale arată

în mod clar că judecarea persoanelor civile de astfel de instanțe ar trebui să fie excepțională și

să aibă loc în condiții care să furnizeze garanțiile depline prevăzute în articolul 14. Comitetul a

observat o lipsă gravă de informații în acest sens în rapoartele anumitor state părți ale căror

instituții judiciare includ instanțe pentru judecarea persoanelor civile. În anumite țări, astfel de

instanțe militare și speciale nu furnizează garanții stricte pentru administrarea adecvată a

justiției conform prevederilor articolului 14, garanții esențiale pentru protecția eficientă a

drepturilor omului. Dacă Statele decid, în cazul unor pericole publice după cum prevede

articolul 4, să se abată de la procedurile normale prevăzute în articolul 14, ele trebuie să se

asigure că astfel de derogări nu depășesc cadrul strict al necesităților situației respective efective

și că respectă celelalte prevederi ale articolului 14.

5. A doua frază din articolul 14, alineatul 1 prevede că: ”orice persoană are dreptul la o audiere

echitabilă și publică”. Alineatul 3 al acestui articol dezvoltă cerințele unei ”audieri echitabile”

în ceea ce privește formularea de acuzații penale. Cu toate acestea, prevederile alineatului 3 sunt

garanții minime, a căror respectare nu este întotdeauna suficientă pentru a asigura

imparțialitatea unei audieri, după cum prevede alineatul 1.

6. Caracterul public al audierilor este o măsură de protecție semnificativă în interesul persoanelor

și al societății în general. În același timp, articolul 14, alineatul 1 confirmă faptul că instanțele

au competența de a exclude o parte sau întregul public, pentru motive precizate în acel alineat.

Trebuie observat faptul că, în afara cazurilor excepționale, Comitetul consideră că o audiere

trebuie să fie deschisă pentru public în general, inclusiv pentru membrii presei și că nu poate fi

limitată numai la o categorie specială de persoane. Trebuie observat faptul că, chiar și în

cazurile în care publicului nu îi este permis să asiste la un proces, hotărârea trebuie, cu câteva

excepții strict definite, făcută publică.

7. Comitetul a observat o lipsă de informații privind articolul 14, alineatul 2 și, în anumite cazuri a

observat chiar faptul că, prezumția de nevinovăție, care este fundamentală în protejarea

drepturilor omului este formulată în termeni foarte ambigui sau prevede condiții care ar putea să

o facă inaplicabilă. Ca urmare a prezumției de nevinovăție, sarcina probei este în sarcina

acuzării, iar inculpatul se bucură de beneficiul îndoielii. Nu poate fi luată în calcul nici o

vinovăție înainte ca acuzația să fi fost dovedită dincolo de orice dubiu. Mai mult, prezumția de

nevinovăție implică dreptul de a fi tratat conform acestui principiu. Astfel, toate autoritățile

publice au obligația de a se abține să anticipeze rezultatul unui proces.

8. Printre garanțiile minime din cadrul procedurilor penale prevăzute de alineatul 3, prima dintre

ele se referă la dreptul oricărei persoane ce a fi informat într-o limbă pe care aceasta o înțelege

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 7

cu privire la acuzația care i se aduce (sub-alineatul (a)). Comitetul observă că rapoartele statelor

de multe ori nu explică cum este respectat și asigurat acest drept. Articolul 14 (3) (a) se aplică

în toate cazurile care implică acuzații penale, inclusiv celor în care persoanele nu sunt arestate.

Comitetul observă de asemenea că dreptul de a fi informat ”prompt” cu privire la acuzație cere

ca informația să fie comunicată în modul descris, imediat ce acuzația este prima dată formulată

de o autoritate competentă. În opinia Comitetului, un astfel de drept trebuie aplicat atunci când

în cursul unei anchete o instanță sau o autoritate judiciară decide să ia măsuri procedurale

împotriva unei persoane suspectate de o infracțiune sau o numește public drept ”suspect”.

Această cerință particulară a sub-alineatului 3 (a) poate fi îndeplinită indicând acuzația verbal

sau în scris, cu condiția ca informația să indice atât legea, cât și faptele invocate pe care se

bazează aceasta.

9. Sub-alineatul 3 (b) prevede că inculpatul trebuie să dispună de timpul și mijloacele adecvate

pentru a-și pregăti apărarea și să comunice cu un avocat ales de el. Ce înseamnă ”timpul

adecvat” depinde de condițiile fiecărui caz, însă mijloacele trebuie să includă accesul la

documente și alte dovezi de care are nevoie inculpatul pentru a-și pregăti cazul, precum și

posibilitatea de a angaja un avocat și de a comunica cu el. Atunci când inculpatul nu dorește să

se apere personal sau să ceară unei persoane sau organizații acest lucru, el ar trebui să poată să

recurgă la un avocat. Mai mult, acest sub-alineat cere ca avocatul să comunice cu inculpatul în

condiții de deplin respect al confidențialității discuțiilor lor. Avocații trebuie să poată consilia și

să reprezinte clienții conform standardelor și raționamentelor profesionale, fără nici o restricție,

influență, presiune sau ingerință nejustificată din partea nici unei părți.

10. Sub-alineatul 3 ( c ) prevede că inculpatul va fi judecat fără nici o întârziere nejustificată.

Această garanție se referă nu numai la termenul până la care trebuie să înceapă un proces, ci și

la termenul până la care acesta trebuie să se termine și hotărârea să fie pronunțată; toate etapele

trebuie să aibă loc ”fără întârzieri nejustificate”. Pentru aplicarea efectivă a acestui drept,

trebuie să existe o procedură care să asigure că procesul are loc ”fără întârzieri nejustificate”

atât în primă instanță, cât și în apel.

11. Nu toate rapoartele au tratat toate aspectele dreptului la apărare după cum este definit în sub-

alineatul 3 (d). Comitetul nu a primit întotdeauna informații suficiente privind protecția

dreptului inculpatului de a fi prezent în cursul formulării oricărei acuzații împotriva sa, sau

privind modul în care sistemul legal îi asigură opțiunea de a se apăra în persoană sau de a fi

asistat de un avocat ales de el, sau ce măsuri pot fi luate dacă o persoană nu are suficiente

mijloace de a plăti pentru asistența juridică. Inculpatul și avocatul său trebuie să aibă dreptul de

a acționa cu atenție, fără nici o teamă în exercitarea oricăror apărări și dreptul de a contesta

desfășurarea cazului dacă ei consideră că este inechitabil. Atunci când în mod excepțional și

pentru motive justificate au loc procese in absentia, respectarea strictă a drepturilor la apărare

este cu atât mai mult necesară.

12. Sub-alineatul 3 ( c ) prevede că inculpatul va avea dreptul de a se confrunta cu martorii ce sunt

împotriva sa și să obțină participarea și confruntarea martorilor care acționează în numele său în

aceleași condiții în care acționează martorii împotriva sa. Această prevedere este menită să

garanteze că inculpatul deține aceleași competențe legale de a impune participarea martorilor și

de a se confrunta sau de a interoga orice martor disponibil în cursul urmăririi penale.

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 8

13. Sub-alineatul 3 (f) prevede că dacă inculpatul nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în

instanță el are dreptul să fie asistat de un interpret, în mod gratuit. Acest drept este independent

de rezultatul procedurilor și se aplică străinilor, precum și cetățenilor. Acest drept este de

importanță fundamentală în cazurile în care necunoașterea limbajului utilizat de instanțe sau

dificultățile de înțelegere pot fi un obstacol major în aplicarea dreptului la apărare.

14. Sub-alineatul 3 (g) prevede că inculpatul nu poate fi obligat să depună mărturie împotriva

propriei persoane sau să se declare vinovat. În analiza acestei măsuri de protecție, prevederile

articolelor 7 și 10, alineatul 1 trebuie avute în vedere. De multe ori, pentru a convinge un

inculpat să mărturisească sau de a depune mărturie împotriva sa, sunt utilizate metode care

încalcă aceste prevederi. Legea ar trebui să impună ca dovezile furnizate prin astfel de metode

sau prin orice altă formă de constrângere să fie total inacceptabile.

15. Pentru a proteja drepturile inculpatului în baza alineatelor 1 și 3 din articolul 14, judecătorii

trebuie să aibă autoritatea de a analiza orice afirmație privind încălcări ale drepturilor

inculpatului în orice etapă a urmăririi penale.

16. Articolul 14, alineatul 4 prevede că în cazul minorilor, procedura se va face astfel încât să țină

cont de vârsta lor și de necesitatea promovării reabilitării lor. Nu au fost suficiente rapoarte care

să fi furnizat informații suficiente privind astfel de aspecte relevante cum ar fi vârsta minimă de

la care un minor poate fi acuzat de săvârșirea unei infracțiuni, vârsta maximă la care o persoană

este încă considerată a fi minoră, existența de instanțe și proceduri speciale, legile privind

procedurile împotriva minorilor și felul în care astfel de măsuri în beneficiul minorilor țin cont

de ” necesitatea promovării reabilitării lor”. Minorii trebuie să se bucure de aceleași garanții și

de aceeași protecție după cum sunt acordate adulților conform articolului 14.

17. Articolul 14, alineatul 5 prevede că orice persoană condamnată pentru o infracțiune va avea

dreptul ca condamnarea și pedeapsa sa să fie re-examinată de o instanță superioară conform

legii. Se atrage atenția în special în privința altor versiuni lingvistice ale termenului

”infracțiune” (”infraction”, ”delito”, ”prestuplenie”) ceea ce indică că garanția nu este limitată

numai la faptele cele mai grave. În această privință, nu au fost furnizate suficiente informații

privind procedurile de apel, în special privind accesul și competențele instanțelor de apel, care

sunt cerințele pentru a formula apel împotriva unei hotărâri și modul în care procedurile în fața

instanțelor de apel iau în considerare cerințele unui proces echitabil și public prevăzute în

alineatul 1 al articolului 14.

18. Articolul 14, alineatul 6 prevede posibilitatea unei despăgubiri acordate conform legii în

anumite cazuri de erori judiciare după cum sunt descrise aici. Din mai multe rapoarte ale

statelor rezultă faptul că acest drept de multe ori nu este respectat sau nu este garantat suficient

de legislația internă. Statele ar trebui, atunci când este necesar, să completeze legislația lor

pentru a fi conformă cu prevederile Convenției.

19. În analiza rapoartelor Statelor, opinii diferite au fost de multe ori exprimate cu privire la

domeniul de aplicare al alineatului 7 al articolului 14. Anumite state părți au simțit chiar nevoia

de a exprima rezerve privind procedurile de reluare a cauzelor penale. Comitetul consideră că

majoritatea statelor fac o diferență clară între reluarea unui proces justificată de circumstanțe

excepționale și interzicerea unei re-judecări conform principiului ne bis in idem (Ne bis in

idem“ este un principiu de drept care limitează sancţionarea unei persoane pentru săvârşirea

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 9

unei infracţiuni pentru care a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă)

prevăzut în alineatul 7. Această interpretare a principiului ne bis in idem poate încuraja statele

părți să re-evalueze rezervele lor privind articolul 14, alineatul 7.

© 1996 – 2001

Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului

Geneva, Elveția

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 10

I, the undersigned BUNOAICA DANA, authorized interpreter and translator for English, according to

the authorization no. 8818/2003, issued by the Ministry of Justice of Romania, do hereby certify the

accuracy of the translation from Romanian to English, that the text submitted for translation was

translated completely and without omission, and the translation did not cause any change in the content

and meaning of the document.

Anexa 3 Petitie 1116/17.10.2019 Inalt Comisariat ONU 1984- 11