dimensiuni culturale - photography and more – my travel ... · pdf fileamerica latina,...
TRANSCRIPT
Dimensiuni culturale
Conceptul de cultură
A. R. Radcliffe-Brown (1949)
“Ca sociolog, realitatea căreia îi aplic termenul “cultură” este procesul tradiţiei culturale, procesul prin care, în cadrul unui grup social sau al unei clase sociale, limbajul, credinţele, ideile, gusturile estetice, cunoştinţele, abilităţile şi o mulţime de tipuri de deprinderi sunt transmise (“tradiţie” înseamnă “transmitere”) de la persoană la persoană şi de la o generaţie la alta.”
Robert Murphy (1979)
“Cultura înseamnă întreaga tradiţie creată de către o societate şi transmisă de la o generaţie la alta. Ea se referă deci la normele, valorile şi standardele care determină comportamentul oamenilor, şi include moduri, distincte pentru fiecare societate, de a ordona lumea şi de a o face inteligibilă. Cultura este… un set de mecanisme de supravieţuire, dar ne oferă în acelaşi timp o definiţie a realităţii. Ea este matricea în cadrul căreia ne naştem, este nicovala pe care sunt formate persoanele şi destinele noastre.”
Cultura
este învăţată, deprinsă
nature vs. nurture; tipuri de învăţare
este împărtăşită
idiosincrazii vs. reacţii condiţionate cultural
este transmisă inter-generaţional
obiceiuri locale vs. deprinderi culturale
este simbolică
transmisă cu ajutorul simbolurilor, a unor semnificaţii ataşate în mod arbitrar (în sensul că nu există o legătură implicită între semnificant şi semnificat) obiectelor de către un anumit grup cultural
semn (ex. cuvântul – rostit sau scris – “alb”) / semnificat (culoarea alb) / semnificaţie (puritate, pace)
Cultura
este adaptativă
cultura este un sistem deschis, care se modifică şi se adaptează în timp
ex. modul de raportare la sexualitate în epoca victoriană vs. anii 1960-1970
este integrată
elementele unei culturi comunică şi se condiţionează reciproc
ex. dansul în culturile din nordul şi sudul Europei; modul în care dansul este relevant pentru “caracterul” culturii respective – şi felul în care interacţionează cu alţi factori – regulile de politeţe, ierarhiile sociale etc.
Cultura
Cum este transmisă?
Simboluri: limbaj, cuvânt, comportament, acţiune
Knowing how/knowing that
gene vs. meme (R. Dawkins)
Universali culturali – elemente care pot fi identificate, într-o formă sau alta, în toate culturile umane Obiceiuri şi ritualuri legate de marcarea evenimentelor importante (naştere,
căsătorie, maturizare, moarte)
Regulile de politeţe
Obiceiurile alimentare
Tabuurile
Dansul
Jocul
Horace Miner – Body ritual among the Nacirema
(American Anthropologist, 1956)
“Credinţa fundamentală care stă la baza întregului sistem pare să fie
cea conform căreia corpul omenesc este urât, iar înclinaţia sa
naturală este către neputinţă şi boală. Prizonier al unui astfel de
corp, singura speranţă a omului constă în a înlătura aceste
caracteristici prin folosirea puternicelor influenţe exercitate de ritual
şi ceremonie.
Fiecare gospodărie are unul sau mai multe altare dedicate acestui
scop… Punctul central al altarului este o cutie sau un dulap construit
în zid. În acest dulap sunt păstrate numeroasele vrăji şi poţiuni
magice fără de care nici un băştinaş nu crede că ar putea trăi.
Aceste pregătiri sunt efectuate de o mulţime de doctori specializaţi.
Cei mai puternici dintre aceştia sunt vrăjitorii, al căror sprijin trebuie
răsplătit cu daruri substanţiale. Totuşi, vrăjitorii nu le oferă clienţilor
lor reţete tămăduitoare, ci decid lista de ingrediente, pe care apoi le
scriu într-un limbaj străvechi şi secret. Această scriere este înţeleasă
doar de vrăjitori şi de specialiştii în ierburi care, în schimbul altui dar,
oferă vraja dorită…
Nacirema manifestă o groază şi o fascinaţie aproape patologică faţă de gură,
a cărei stare se crede că are o influenţă supranaturală asupra tuturor
relaţiilor sociale. Dacă n-ar exista ritualurile gurii, ei cred că le-ar cădea dinţii,
le-ar sângera gingiile, li s-ar scofâlci maxilarele, i-ar părăsii prietenii sau
iubitele lor i-ar respinge. Ei mai cred, de asemeni, că între caracteristicile
orale şi cele morale este o relaţie strânsă. De exemplu, există o spălare
rituală a gurii pentru copii despre care se spune că le îmbunătăţeşte fibra
morală.
Ritualul corporal zilnic efectuat de fiecare include şi un ritual al gurii. În ciuda
faptului că aceşti oameni sunt atât de meticuloşi în privinţa îngrijirii gurii,
acest ritual implică o practică ce îl uimeşte pe străinul neiniţiat, considerând-
o ca fiind revoltătoare. Mi s-a relatat că ritualul constă în introducerea în gură
a unui mic mănunchi de fire de păr de porc, împreună cu anumite prafuri
magice, apoi se remarcă prin mişcarea mănunchiului într-o serie de gesturi
extrem de formalizate.”
Conceptul de cultură
Valori culturale. Tradiţie.
Stereotipuri şi prejudecăţi. Exemple.
Etnocentrism. Elemente etnocentrice în propria
cultură. Reprezentări cu privire la
“normalitate”.
Relativism?
Diferenţe culturale: the iceberg
-La nivelul simbolurilor culturale (manifeste, uşor de “tradus” într-un alt limbaj
cultural)
- La nivelul credinţelor, valorilor sau presupoziţiilor
“Inteligenţă culturală”
Capacitatea de a te raporta în mod adecvat la alte culturi, de a comunica şi a dezvolta relaţii cu membrii acestora, de a aprecia valorile, tradiţiile şi practicile lor
Presupune empatie, toleranţă, flexibilitate mentală, sociabilitate, sensibilitate etc.
Importantă în administrarea diferenţelor culturale, prin faptul că: Atenuează barierele culturale şi încurajează comunicarea,
Îţi permite să faci predicţii legate de opiniile sau comportamentele celuilalt,
Deschide oportunităţi de colaborare reciproc avantajoase.
Edward T. Hall – Beyond Culture (1976)
Modul de comunicare: culturi înalt vs. slab contextuale
Într-o cultură slab contextuală comunicarea este directă, mesajele sunt
explicite, iar relaţiile sunt relativ impersonale şi rezervate (culturile anglofone, germanice şi scandinave). Într-o cultură înalt contextuală, comunicarea este indirectă şi, într-o măsură importantă, implicită. Ea presupune existenţa unei zone comune de opinii, valori şi atitudini împărtăşite (cultura franceză, arabă şi japoneză).
Structurarea timpului : monocronice vs. policronice
Culturile monocronice sunt caracterizate prin ordine, planificare
riguroasă, punctualitate şi perseverenţă (germanii). Cele policronice sunt caracterizate prin flexibilitate, simultaneitatea activităţilor şi importanţa acordată relaţiilor interpersonale (francezii, americanii).
Culturi înalt contextuale
Culturi slab contextuale
Mesajele sunt implicite, fiind interpretate în cadrul contextului în care au fost emise.
Mesajele sunt explicite, interpretate literal în afara contextului.
Negocierea este precedată de o perioadă de observare, fapt ce permite participanţilor să se cunoască, să stabilească o relaţie de încredere reciprocă.
Obiectul negocierii este abordat direct, în funcţie de agenda zilei, în scopul ajungerii rapide la un rezultat.
Comunicare se bazează pe o mulţime de formule de politeţe, expresii nuanţate, care depind de interlocutor şi de contextul comunicării.
Comunicarea este directă, exprimând, fără ambiguităţi sau eufemisme, acordul sau dezacordul.
Comunicarea favorizează demersul intuitiv, limbajul complex, abordarea calitativă
Strategia de comunicare se caracterizează prin: prezentare logică, limbaj concis, demers tehnic şi abordare cantitativă.
Relaţiile dintre persoane sunt durabile, indivizii implicându-se emoţional în mod profund.
Relaţiile dintre persoane sunt relativ puţin durabile, indivizii neimplicându-se profund din punct de vedere emoţional.
CULTURI INALT CONTEXTUALE CULTURI SLAB CONTEXTUALE
America Latina, Orientul Mijlociu,
China, Japonia
America de Nord, Europa Occidentala/
Nord
Relatii interpersonale durabile/
intense, implicare emotionala
Comunicare frecvent implicita,
importanta mesajelor indirecte si a
comunicarii non- si paraverbale
Sefii raspund personal pentru
actiunile subordonatilor, solidaritate
Acorduri mai degraba orale decat
scrise
Acces dificil pentru străini
Relatii interpersonale relativ
slabe/detasate, neimplicare emotionala
Mesaje explicite, exprimare directa,
sinceritate
Sistem birocratic de stabilire a
autoritatii si raspunderii, individualism
Acorduri mai degraba scrise decat
orale
Accesul strainilor este incurajat
Culturi monocronice Culturi policronice
Timpul este perceput că fiind obiectiv si
avand o curgere inexorabila
Timpul este perceput ca fiind subiectiv,
sau cel putin dependent intr-o
oarecare masura de contextul
evenimentelor
Curgere lineara
Interventia umana asupra timpului tine de
segmentare (etapizare) si ordonare
Curgerea timpului - multi-nivelara,
flexibila, intensitati diferite
Timpul – resursa rara, trebuie utilizat in mod
eficient
Time is money.
Timpul – resursă abundentă, folosirea lui
este subordonată nevoii de a
comunica si dezvolta relatiile
CULTURI MONOCRONICE
CULTURI POLICRONICE
America de Nord, Europa Occidentala/
Nord
America Latina, Orientul Mijlociu
planificare riguroasa a activitatilor,
caracter secvential
operativitate in realizarea activitatilor
punctualitate in relatiile de afaceri
perseverenta, consecventa in atingerea
scopului
mai multe activitati se pot desfasura in
paralel, in functie de urgentele
momentului
importanta mentinerii si dezvoltarii
relatiilor interpersonale
abordare mai flexibila a angajamentelor
cu caracter temporal (termene, program
etc.)
satisfacerea intereselor tuturor partilor
implicate
Orient Occident
ATITUDINEA
MOD DE
RAPORTARE
introvertita, rezervata
formalism (traditii, eticheta)
extrovertita,
directete (importanta
redusa a
ceremonialului,
ritualurilor etc. )
Geert Hofstede – Culture’s Consequences (2001)
Raportarea la colectivitate Individualism Colectivism
Distanţa faţă de putere Scăzută Ridicată
Gradul de evitare a incertitudinii Scăzut Ridicat
“Orientarea de gen” Masculinitate Feminitate
Orientarea temporală Pe termen scurt Pe termen lung
Gradul de evitare a incertitudinii
Orientare pe termen lung sau scurt
Modul in care o cultura se raporteaza la timp si modul in care isi reprezinta interesele si prioritatile pe axa temporala
In societatile orientate pe termen lung, indivizii pun accent pe activitatile, caracteristicile sau atitudinile care influenteaza viitorul: perseverenta, planificare, cumpatare etc.
In societatile cu orientare pe termen scurt, indivizii ofera prioritate caracteristicilor sau atitudinilor care sunt influentate de trecut sau prezent: stabilitate si securitate, protejarea onoarei, respect pentru traditie, reciprocitate.
Romania * 90 30 42 90 Romania * 90 30 42 90
Richard Gesteland
1) Orientarea spre afacere vs. orientarea spre relaţii (deal focus vs relationship focus).
2) Culturi informale vs. formale
3) Culturi cu raportare rigidă vs. fluidă la timp (Rigid-Time vs Fluid-Time Cultures).
4) Culturi expresive vs. rezervate
Orientarea spre afacere vs. orientarea
spre relaţii
Deal-focus: animat de realizarea scopului
propus, încheierea contractului, eficienta
Relationship focus: orientat spre persoane,
spre stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor;
succesul relatiilor profesionale depinde intr-o
masura importanta de succesul comunicarii /
relationarii
Culturi informale vs. culturi formale
Culturile informale caracterizează societăţile egalitare, în care nu există bariere legale sau cutumiare în relaţiile dintre membrii colectivităţii sau norme rigide de comportament, raporturile dintre indivizi fiind directe şi deschise.
Culturile formale sunt ierarhice şi procedurale, insistând pe respectarea unor norme şi reguli de comportament stricte. Relaţiile sociale sunt protocolare, iar nerespectarea protocolului este admonestată.
Culturi cu raportare rigidă vs. fluidă la
timp
Reluare a distincţiei culturi monocronice vs
policronice, vizând în primul rând modul de
raportare la angajamentele cu caracter
temporal (respectarea agendei de lucru,
punctualitate).
Culturi expresive vs. culturi rezervate
Culturile expresive utilizează mijloace de comunicare cu mare impact în registrul emoţional, fie că este vorba de comunicare paraverbală (volum ridicat şi modulare a vocii, tăceri semnificative) sau nonverbală (apropiere spaţială, atingeri, privire directă, insistentă, gesturi demonstrative).
Distincţia este similară celei dintre culturile înalt şi slab contextuale.