Dialogul ca modalitate de exprimare orală

-clasa a IX-a, Schița lecției -

Def. schimbul de replici dintre două sau mai multe personae, având ca scop transmiterea informațiilor despre sine sau despre ceea ce interesează partenerii de discuție.

Obs! Disticție

- dialog literar – mod de expunere specific îndeosebi genului dramatic și epic – convorbirea dintre personaje

- dialogul ca modalitate de comunicare orală

- dialogul scris

Mărci

- linia de dialog (marchează vorbirea directă)

- ghilimele (marchează o replică, separă vorbirea directă de cea indirectă, substituie linia de dialog)

Tehnici:• adecvarea la situația de comunicare (partener, context) presupune aceleași reguli precum cele discutate la monolog. Așadar, atenție la alegerea tipului de limbajul (formal, informal), la auditoriu (vârstă, numărul persoanelor, relația dintre voi, competența voastră în domeniul abordat etc.), la contextul în care se realizează comunicarea (în clasă, în afara clasei, în fața unor martori etc.), la reacția partenerului/ partenerilor.• elementele nonverbale (gesturi, mimică, poziția corpului) și paraverbale (tonalitate, accent, pauze în vorbire, ritm).• adecvarea la scopul comunicării (informare, argumentare/ persuasiune).Tipuri:

1. Conversaţia cotidiană este o formă familiară/ informală de comunicare orală, dialogată. Ea se creează continuu, prin interacţiunea vorbitorilor, fără a fi guvernată de reguli stricte, fără limitări în privinţa temelor şi fără a necesita un cadru special al desfăşurării.

• Reguli ale dialogului indiferent de tipul dialogului, acesta presupune respectarea câtorva reguli, între care acordarea atenţiei partenerului, pre-luarea/ cedarea cuvântului la momentul oportun, dozarea participării la dialog.

Dialogul presupune şi folosirea unor formule de iniţiere (alo, buna-ziua, salut etc.), de menţinere (înţeleg, te ascult, desigur etc.) şi de închidere (la revedere, pa, cu bine etc.) a contactului verbal.

2. Discuţia argumentativă, raportată la conversaţie, poate fi caracterizată prin restricţii privind cadrul desfăşurării, tematica şi finalitatea.

- partenerii își asumă pe rând rolul de emițător într-o ordine prestabilită- ambianță oficială- tematica este cunoscută dinainte- vorbitorii se exprimă în funcție de rolul social și competența profesională

Argumentare şi contraargumentare în dialog presupun, în general, trei etape: afirmaţia, motivarea şi concluzia. În ceea ce priveşte tehnica şi limbajul, contraargumentarea presupune reluarea argumentelor partenerului şi combaterea lor punct cu punct, prin demonstrarea netemeiniciei acestora.

Atenţie! Indiferent de opinia ta, evită tonul excesiv, jignirea partenerului (care se poate produce nu doar prin cuvinte, ci şi prin gesturi nepotrivite, prin mimică, prin lipsa atenţiei.