dezvoltarea socio-e mo ţională
DESCRIPTION
Dezvoltarea socio-e mo ţională. 0-3 ani. Prepared by J. W. Taylor V. Abilitatea emoţională. Exprimarea emoţiilor Recunoaşterea emoţiilor Reglarea emoţională Denham (1998). Abilitatea emoţională. 1) Exprimarea emoţiilor - PowerPoint PPT PresentationTRANSCRIPT
Dezvoltarea socio-emoţională
0-3 ani
Prepared byJ. W. Taylor
V
Abilitatea emoţională
1) Exprimarea emoţiilor
2) Recunoaşterea emoţiilor
3) Reglarea emoţională
Denham (1998)
Abilitatea emoţională
1) Exprimarea emoţiilor
? Există emoţii distincte, discrete, caracterizate prin reacţii corporale şi expresii faciale distincte, de la început?
Relativ dificilă identificarea corectă a emoţiilor exprimate de copii în primele luni de viaţă
Mai ales identificarea emoţiilor negative dificilă!
Sisteme de codare a expresiilor emoţionale
AFFEXIzard & Dougherty(1980)
Evaluarea situaţională a emoţiilor The LAB-TAB (Goldsmith & Rothbart, 1999)
Scale N Mean item-total correlation
Alpha
Anger proneness Banging against the barrier Intensity of force Intensity of anger expression Intensity of distress vocalizations
82 0.81 0.81
Interest-Persistence Duration of looking Manipulation of stimuli Intensity of interest expression
88 0.88 0.85
Fear Intensity of fear expression Intensity of distress vocalizations Intensity of bodily fear Intensity of escape
67 0.83 0.83
Pleasure Smiling Laughter Positive vocalizations Positive motor acts Intensity of smiling
84 0.79 0.77
Abilitatea emoţională
1) Exprimarea emoţiilor
a) Pozitive
Interes
Plăcere
de la naştere
Bucurie
Zâmbetul
Iniţial reflex
Zâmbetul social direcţionat către ceilalţi doar la 6-8 săptămâni
La 6-7 luni zâmbetul preferenţial către persoanele familiare
Bucurie La 3-4 luni şi râsul zgomotos
Pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă, iniţiative ale copilului de provocare a râsului – clovn!
Abilitatea emoţională
1) Exprimarea emoţiilor
b) Negative
Distres relativ nediferenţiat, generalizat
la naştere
Distres
Dificil de interpretat emoţiile negative şi pentru că adesea copiii au emoţii incongruente cu situaţiile pe care le experienţează
Emoţiile negativeFurie şi tristeţe
În jur de 2 luni, expresiile faciale de furie şi tristeţe pot fi diferenţiate de distres/durere în unele contexte
Emoţiile negativeFrica
Apare la 6-7 luni – în relaţie cu persoanele nefamiliare
Frica de străini se intensifică şi durează până la aprox. 2 ani, dar există o foarte mare variabilitate interindividuală şi intraindividuală
Alte frici (de ex., de sunete puternice) sunt evidente în jur de 7 luni şi tind să intre în declin la 12 luni
Anxietatea de separare
Distres puternic la separarea de figura de ataşament
Tinde să se intensifice între 8 şi 13-15 luni, apoi începe să se reducă
După 15 luni şi reducerea nevoii de contact fizic cu adultul, dar creşterea nevoii de contact psihologic (prin limbaj, privire, zâmbet, indici non-verbali)
Anxietatea de separare
Acest patern este prezent în diferite culturi
Influenţată de răspunsul mamei – Hsu (2004)
Emoţiile conştiente Saarni et al. (2006)
Empatie, gelozie, jenă, vină, ruşine, mândrie – se leagă de conştientizarea propriei persoane şi de conştientizarea reacţiilor celorlalţi în raport cu noi
Apar în jur de 1.5-2.5 ani
La 15-24 luni, copiii încep să
se ruşineze dacă sunt în
centrul atenţiei
Vina şi ruşinea
Vina se asociază cu empatia pentru ceilalţi, şi presupune regret, remuşcare, dorinţa de a repara greşeala
Ruşinea nu e legată de grija pentru ceilalţi
Pot fi identificate devreme, dar experienţierea lor depinde de practicile parentale
Conştientizarea propriei persoane – conştiinţa de sine
Conştientizarea propriei persoane – conştiinţa de sine
conştientizarea propriei autonomii (“eu sunt cel care pot face ceva”) - AGENCY
recunoaşterea de sine (se recunoaşte în oglindă)
referirea verbală la propria persoană – apar pronumele personale “eu”, “mine” în vocabular
După 1.5 ani - amplificarea dorinţei de împărtăşire a emoţiilor
Abilitatea emoţională
2) Recunoaşterea emoţiilor Deja la 3-6 luni
La 8-12 luni apare referenţierea socială
Fanta vizuală! (Gibson & Walk, 1960)
A căuta indicii (ton, expresie emoţională) pentru dezambiguizarea situaţiilor noi sau incerte
Referenţierea socială
• Interes şi încurajare din partea adultului > ACŢIUNE• Frică şi interdicţie > STOP
Abilitatea emoţională
3) Reglarea emoţională
Reglarea emoţională Procesul de iniţiere, inhibare sau modulare a
stărilor interne
proceselor fiziologice
cogniţiilor
comportamentelor
legate de emoţii
Tranziţia de la reglarea de către adulţi la autoreglare
În primele 6 luni de viaţă, părinţii reglează arousalul emoţional al copiilor prin
- controlul expunerii la evenimente activatoare- strategii de liniştire – legănat, supt, înfăşat,
muzică, “white noise”
Tranziţia la autoreglare În jur de 3-4 luni copiii încep
să recurgă la strategii fizice de autoliniştire: suptul degetului, atingerea/mângâierea corpului, a hainelor, a unei pături
Tranziţia la autoreglare În jur de 6 luni, strategii de distragere
atenţională – evitarea privirii
Posibile datorită mecanismelor atenţionale
EXOGENE dar mai ales
ENDOGENE
Între 1 şi 2 an, din ce în ce mai
performante strategiile
de distragere atenţională
În jur de 1.5 ani apare controlul impulsurilor prin limbaj
(când este nemulţumit copilul nu mai recurge atât de des la violenţă fizică, ci la exprimarea verbală)
2-3 ani: progrese şi în capacitatea de amânare a recompensei
Diferenţe individuale în emoţie şi reglarea
emoţională
Temperamentul
“diferenţe interindividuale constituţionale (cu bază biologică) în emoţii, comportamente motorii, reactivitate atenţională şi autoreglare” (Rothbart & Bates, 1998)
Temperamentul
Temperament Aceste diferenţe apar în
diverse situaţii şi sunt relativ stabile în timp
•Uşor – 40%•Dificil – 10%•Slow-to-warm-up – 15%•Neclasificat – 35%
Structura temperamentului(Thomas & Chess, 1977)
Temperamentul infantil
Stella Chess şi Alexander Thomas, pe baza rapoartelor parentale, delimitează 3 categorii:
Uşor (40%): adaptare uşoară la experienţe noi, rutine stabilite rapid, dispoziţie emoţională pozitivă, uşor de liniştit
Dificil (10%): adaptare lentă la nou, reacţii predominant negative şi intense la stimuli, funcţionare neregulată a corpului
Slow-to-warm-up (15%): dificil la început, apoi mai uşor
Alte clasificări
Kagan (1994), Kagan & Snidman (2004)
Temperament inhibat vs. dezinhibat
TemperamentInhibitat, timid, anxios
• Reacţii negative, evitarea stimulilor noi
• Activarea sistemului vegetativ simpatic – rată cardiacă ridicată, hormoni de stres (cortizol)
Dezinhibat, sociabil• Reacţii positive,
apropierea de stimuli noi
• Activare predominant parasimpatică
Rothbart (1989), Rothbart & Bates (1998)
3 mari dimensiuni ale temperamentului:
Extraversiune – nivel de activitate, impulsivitate
Afectivitate negativă – iritabilitate, furie, frică
Control/autoreglare – distractibilitate, focalizarea atenţiei, capacitatea de liniştire
Importanţa persoanelor de referinţă pentru dezvoltarea emoţională - ATAŞAMENTUL
Ataşamentul
Legătura emoţională, de lungă durată cu CEL PUŢIN un individ - figură de ataşament/de referinţă (părinte sau persoana cea mai apropiată care se ocupă de îngrijirea sa)
Ataşamentul
Relaţiile timpurii cu părinţii influenţează relaţiile viitoare ale copilului, precum şi sentimentul propriei valori – stima de sine