Penitenciarul numarul 13 (sef Vitalie Munteanu)

Comentarii (aşa le trebu ! duşi naibii in seberia toţi ...; Sa moara arsi de vii ca eu cu mana mea le dau foc; inca are prea bune conditi acolo;

Carcerele din Penitenciarul 13 din Chișinău sunt niște găuri, niște rămășite din trecut. Acestea au fost concluziile distinsului promovator al drepturilor omului și fostul Ministru de Justiție al Franței, Robert Badinter, care aflându-se într-o vizită la Chișinău a vizitat și Penitenciarul 13 din capitală, azi, 16 aprilie. "Cer să le închideți. Aștept o telegramă sau un email spunându-mi că ceea ce am văzut nu mai există", a precizat Badinter.

Fostul ministru a rămas "atins profund în sensul conștiinței umane" după ce a văzut condițiile de detenție din penitenciar. "Sunt niște găuri nu celule, cu patul strâns pe parcursul zilei și 2 metri la dreapta și 2 la stînga. Este imposibil să ținem acolo chiar și adulții, nemaivorbind de minori. Carcerul trebuie să fie o celulă ca altele, cu ore de plimbare și lecții în timpul zilei. Este absolut inadmisibil pentru o societate democratică ceea ce am văzut astăzi", a declarat Robert Badinter.Potrivit francezului, condițiile sanitare în care sunt ținuți deținuții nu corespund actualității, iar 8 persoane plasate într-o celulă este un lucru ieșit din comun: "Veceurile sunt din evul mediu și mai ales cu robinetul de apă deasupra..." .

Ministrul Justiției din Republica Moldova, Alexandru Tănase, a reiterat faptul că este nevoie urgent de a construi un penitenciar nou. "Dacă dorim ca după ce sunt eliberați să se reintegreze în societate și detenția lor trebuie să fie în condiții umane", a precizat Tănase.

Referindu-se la perioada de detenție provizorie, Badinter a cerut ca acest termen să fie conform normelor europene, pentru că deținuții, în special minorii sunt reținuți pentru o perioadă excesivă.

Cei 26 minori care se aflau în dimineața zilei de azi în penitenciar au fost deținuți pentru viol, furt, omor, dar și alte infracțiuni grave sau mai puțin grave. Deși au dreptul la un avocat, nu toți din ei și-l permit. Condamnații își văd apropiații doar o singură dată în lună.

Perioada în care arestații sunt ținuți în carcer poate varia între 3 și 15 zile. Cauza pentru care pot ajunge în "gaură" este încălcarea disciplinei în pușcărie. Cei care se aflau astăzi în carcer erau pentru că a fost depistat la unul din ei un telefon mobil, un altul pentru vorbe vulgare rostite și al treilea pentru că a discutat cu un deținut din altă celulă decât a sa.

Deținuții Penitenciarului 13 au și ore de plimbare în care aceștia ies într-o încăpere specială, cu pereți din piatră iar deasupra cu niște gratii care le permit acestora să vadă cerul. Aici mai au o masă de tenis, o bară fixă, sac de box, și alte aparate făcute din "bucăți", greutăți inventate din câteva sticle cu apă legate între ele.

UNIMEDIA menționează că Penitenciarul 13 din Chișinău are 164 de ani, cuprinde 166 celule și 6 carcere. Pușcăria nu a fost reparată niciodată, aceasta suportând anual doar niște reparații cosmetice. 

Lumina naturală este accesibilă, cu toate acestea în celulă este semiîntuneric. Sistemul de iluminare electrică reprezintă un risc semnificativ pentru securitatea persoanelor plasate aici. Astfel unica priză din celulă este defectă şi prezintă pericol de electrocutare a deţinuţilor, iar de la becul electric sunt trase două fire electrice artizanale care sunt cuplate la un prelungitor cu prize şi care reprezintă o sursă de energie electrică.

a. Astfel podelele sunt de beton, simţindu-se umiditate sporită.

b. O carenţă importantă o constituie imposibilitatea şi neasigurarea deţinuţilor cu posibilitatea de a-şi satisface necesităţile fiziologice în condiţii decente şi curate, conform prevederilor art. 245 Cod de Executare. Astfel, veceul este situat imediat lîngă paturile de dormit şi este despărţit de restul celulei de o portieră.

c. De asemenea deţinuţii nu sunt asiguraţi cu posibilitatea de a-şi menţine igiena zilnică.

d. Deţinuţilor le sunt date saltele cu un grad avansat de uzură, rupte şi murdare. La momentul vizitei saltele nici nu erau pe paturi, acestea fiind uzate. Deţinutul E.V. a menționat că celula este îmbibată cu insecte parazitare – ploșnițe, saltelele la fel fiind pline cu aceste insecte.

e. O altă carenţă atestată în instituţia vizitată o constituie starea insalubră generală din celula nr. 118. Celula era văruită, însă umiditatea ridicată şi podelele de beton, precum şi posibilitatea plasării a mai multor persoane neţinînd cont de normativele spaţiilor locative pot constitui sursa răspîndirii şi infectării cu boli contagioase.

Rolul psihologului:

Natalia Păun, psiholog la Penitenciarul nr. 13 din Chișinău:„Părinții pleacă peste hotare, pentru că asta este situația economică și politică a țării. Trebuie să le asigure un trai decent copiilor. Ei compensează dragostea față de copiii rămași acasă prin bani, însă nu conștientizează că, peste câțiva ani, banii nu vor mai fi de folos. Copiii care sunt lipsiți de grija părintească, 90 la sută din dezvoltarea lor psihologică și emoțională va fi precară, iar comportamentul lor va fi unul deviant și cu conotații delicvente. Trebuie de consiliat atât copiii, cât și părinții”.

Sunt cazuri când condamnaţii se comportă agresiv. Iar o metodă de a-i linişti şi pe care o foloseşte nu doar în aceste momente este umorul. “Aici simţul umorului funcţionează foarte bine. Trebuie să te comporţi ca şi cu un copil capricios care nu ascultă. Să le inoculezi altă temă de discuţie”.

Fiecare caz e complicat şi individual, nu există destine simple. Deţinuţii care doresc o

consultaţie psihologică scriu cerere sau solicită verbal o discuţie. În majoritatea cazurilor

aceştia au nevoie să-şi descarce sufletul. Sunt însă şi unii care solicită psihologul doar

pentru a-şi exercita forţa de manipulare. Unii cer să le scrie caracteristici bune pentru

procesele judeciare sau, dimpotrivă, caracteristici negative, adică să scrie că se află în

depresie şi că în orice moment pot să facă ceva nechibzuit. “Tot mai des în procesele

de judecată se acordă atenţie acestor caracteristici. Dar eu simt când ei vor să obţină

oarecare beneficii dintr-o caracteristică a psihologului”.

A avut un caz în care unui deţinut din categoria „blatnîie” i-a murit mama. “M-a rugat să-

l aduc la mine în cabinet. A plăns ca un copil. Acest deţinut, care era o autoritate nu

doar la închisoare, un dur care se juca cu destinele oamenilor, stă în faţa ta şi plânge, şi

spune cât îi e de greu. El nu avea nevoie de consultaţie, el avea nevoie de un om care

să îl asculte, şi totuşi, să nu ştie nimeni că el a plâns”.

Natalia îi acceptă pe toţi, dar mai ales pe cei care luptă pentru o îmbunătăţire a propriei situaţii, şi este foarte bucuroasă când cineva îi cere ceva de citit în domeniu. Consultă maximum 3 deţinuţi pe zi şi trebuie să găsească cheia către starea fiecăruia. Munca sa e apreciată – prin cuvinte de mulţumire sau chiar prin scrisori de dragoste: “E clar că au un regim închis şi nu beneficiază de prea multă comunicare cu femeile, şi nici nu pot să se manifeste ca bărbaţi. Pot să-mi spună că nu mi se potriveşte culoarea rujului, de parcă ei sunt experţi în domeniu, dar sunt interesanţi în felul lor. Unii se supără dacă nu le răspund la scrisori, dar eu le explic că nu au şanse”.

Îi pare rău, totuşi, că nu poate comunica cu ei şi după ce sunt eliberaţi. “Poţi să cheltui foarte mult timp pentru un deţinut, dar după ce pleacă nu ştii ce o să fie cu el. Dispare din orizontul tău şi mai departe nu poţi şti dacă l-ai ajutat sau nu. Psihologia nu are efect de moment, urmările pot fi simţite şi peste un an, doi”. Statisticile arată că 70 la sută dintre deţinuţi revin în puşcărie după eliberare.

Natalia are peste 40 de ani. Nu regretă deloc că îşi petrece anii în închisoare, ocupându-se de starea sufletească a celor mai complicaţi oameni din societate. Dacă reuşeşte să-i facă să zâmbească, chiar şi printre lacrimi, dacă ajută o mamă, un minor, un fiu, un frate, fie ei condamnaţi obişnuiţi, “blatnîe”, complicaţi, e cea mai mare satisfacţie a ei din acea zi.