Deseuri si Tehnici de Valorificare II

Proiect – Deseuri medicale: obiecte intepătoare si tăietoare

Întocmit : IPMI, anul IV, grupa 3741

Cuprins

1. Generalităti……………………………………………………………21.1. Încadrarea în categoria de deseuri……………………………...............…...21.2. Descriere............……………………………………………………...………..21.3. Surse majore ale deseurilor..............................................................................31.4. Cantităti de deseuri generate...........................................................................4

2. Legislatia natională de încadrare a tipului de deseuri......................7

3. Legislatia europeană de încadrare a tipului de deseuri..................13

4. Paralelism între legislatia europeană si cea natională....................19

5. Tehnologii de colectare si transport a deseurilor medicale întepătoare – tăietoare.......................................................................215.1. Gestionarea deseurilor……………………………………………………...215.2. Colectarea si separarea pe categorii a deseurilor........................................215.3. Depozitarea temporară a deseurilor.............................................................235.4. Transportul deseurilor...................................................................................245.5. Containere pentru deseuri ascutite...............................................................25

5.5.1. Cărucioare cu pedale si brate pentru podea……………………….265.5.2. Containere cu volum mare………………………………………….265.5.3. Containere transportabile pentru deseuri ascutite si tăioase……..275.5.4. Containere universale pentru deseuri ascutite…………………….275.5.5. Containerele SHARPSTAR………………………………………...28

5.6. Fluxul propus al containerelor…………………………………………….28

6. Tehnologii de valorificare si/ sau neutralizare a de deseurilor medicale întepătoare – tăietoare.......................................................296.1. Identificarea celor mai bune soluţii pentru tratarea şi eliminarea

deşeurilor medicale........................................................................................30 6.2. Criterii privind alegerea metodei de tratare a deseurilor spitalicesti…...316.3. Incinerarea…………………………………………………………………..326.4. Tratamente de neutralizare...........................................................................36

6.4.1. Dezinfectia chimică..............................................................................376.4.2. Tratarea în autoclave..........................................................................38

6.5. Măruntirea......................................................................................................396.6. Depozitarea finală..........................................................................................41

7. Bibliografie.........................................................................................42

1.Generalităti

1

1.1. Încadrarea în categoria de deseuri:

 DEȘEURI REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE UNITĂȚILOR SANITARE ȘI DIN ACTIVITĂȚI VETERINARE ȘI/SAU CERCETĂRI CONEXE (cu exceptia deseurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu au legatură directă cu activitatea sanitară)

18 01 deseuri rezultate din activitătile de prevenire, diagnostic si tratament desfasurate în unitătile sanitare18 01 01 obiecte ascutite (cu exceptia 18 01 03)18 01 02 fragmente si organe umane, inclusiv recipienti de sânge si sânge conservat (cu exceptia 18 01 03)18 01 03* deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infectiilor18 01 04 deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infectiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte disponibilă, scutece)18 01 06* chimicale constând din sau continând substante periculoase18 01 07 chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 0618 01 08* medicamente citotoxice si citostatice18 01 09 medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 0818 01 10* deseuri de amalgam de la tratamentele stomatologice18 02 deseuri din unitătile veterinare de cercetare, diagnostic, tratament si prevenire a bolilor18 02 01 obiecte ascutite (cu exceptia 18 02 02)18 02 02* deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infectiilor18 02 03 deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infectiilor18 02 05* chimicale constând din sau continând substante periculoase18 02 06 chimicale, altele decât cele specificate la 18 02 0518 02 07* medicamente citotoxice si citostatice18 02 08 medicamente, altele decât cele specificate la 18 02 07.

1.2. Descriere

Deşeuri înţepătoare-tăietoare: deşeurile care pot provoca leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere;

-deşeuri ascuţite – ex.: ace, ace cu fir, ace de seringă infectate cu produs patologic, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, lame de sticlă, lamele de sticlă, pipete, flacoane hemocultură, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infecţios ; Aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale ;

1.3. Surse majore ale deşeurilor:

2

Producători mari:

Spitale Judeţene şi Municipale

Clinici Universitare

Institute de Cercetare Medicală şi Farmaceutică

Agenţia Naţională a Medicamentului

Institute de Medicină Legală

Serviciile Judeţene de Medicină Legală

Unităţi Preclinice ale Universităţilor de Medicină şi Farmacie

Unităţi de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi produselor biologice

Producători medii:

Centre de diagnostic şi tratament

Centre de transfuzii

Centre de colectare şi conservare a sângelui

Laboratoare

Servicii de prosectură ale spitalelor

Spitale de pneumologie

Cabinete medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice

Spitalele şi clinicile private

Producători mici:

Laboratoare de tehnică dentară

Laboratoare de sănătate mentală

Stabilimente şi ospicii de îngrijire a bolnavilor pisihici cronici Spitale de recuperare

Baze de tratament balnear

Săli mortuare şi de autopsie

Centre medicale din alte tipuri de institute, fabrici, şcoli, licee şi grădiniţe

Centre cosmetice şi alte tipuri de tratamente de înfrumuseţare

Unităţi farmaceutice

Centre de optică medicală

Centre de acupunctură

1.4. Cantităti de deseuri generate:

3

Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale este reglementată prin acte normative specifice ale Ministerului Sănătăţii. Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu prioritate programe, strategii de management şi proceduri medicale care să prevină generarea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil cantităţile produse. Unităţile sanitare elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu codurile de procedură, pe baza reglementărilor în vigoare.

Institutul de Sănătate Publică Bucureşti gestionează baza de date naţională privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

Din cantitatea totală de deşeuri produse în unităţile sanitare, 75 – 90% sunt deşeuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajere şi numai 10 – 25% sunt deşeuri periculoase. Atât cantităţile, cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activităţile medicale variază în funcţie de mai mulţi factori: mărimea unităţii sanitare, specificul activităţilor şi al serviciilor prestate, numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat şi pe perioada întregului an.

Deşeurile medicale periculoase fac obiectul unor măsuri speciale de colectare şi gestionare ulterioară, iar cantitatea acestora este înregistrată separat. Evoluţia cantităţilor de deşeuri periculoase rezultate din activităţile medicale în perioada 2004 – 2008 este prezentată în TABELUL 1.

Tabel 1.1. Evolutia cantitătilor de deseuri medicale periculoase, în perioada 2004 – 2008[1]

4

Tabel 1.2. Evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase în perioada 2005 – 2008[1]

Judeţul Nr. unităţilor sanitare representative/ judeţ

Cantitatea totală dedeşeuri rezultate dinactivitatea medicalăkg/24h

Deşeuri asimilabile cuCele menajere rezultatedin activitatea medicalăkg/24h

Deşeuri infecţioaserezultate dinactivitatea medicalăkg/24h

Deşeuri înţepătoaretăietoare rezultate dinactivitatea medicală kg/24h

Alba 12 3117.11 2319.23 665.34 132.54

Arad 18 3053.11 2267.62 654.01 131.48Argeş 10 2617.91 1926.07 566.18 125.66Bacău 8 3448.81 2550.08 731.43 167.3Bihor 20 4326.94 3299.91 846.99 180.04Bistriţa 3 1784.94 1245.22 440.96 98.76Braşov 13 4072.46 3058.65 826.28 187.53Brăila 5 2508.6 1802.98 582.2 123.42Botosani 18 2750.61 2198.66 448.68 103.27Buzău 9 3311.78 2425.32 722.11 164.35Caras-Severin

8 2671.52 1936.89 614.52 120.11

Călărasi 6 1342.53 1057.66 226.83 58.04Cluj 16 7109.13 5228.03 1573.16 307.94Constanta 13 4532.38 3266.73 1045.61 220.04Dâmbovita 13 3325.62 2466.58 718.38 140.66Dolj 11 4636.3 3459.64 982.07 194.59Galati 9 2919.36 2156.63 627.36 135.37Giurgiu 7 793.19 647.57 120.3 25.32Gorj 8 2533.54 1853.52 557.86 122.16Harghita 5 2492.72 1785.03 593.55 114.14

5

Judeţul Nr. unităţilor sanitare representative/ judeţ

Cantitatea totală dedeşeuri rezultate dinactivitatea medicalăkg/24h

Deşeuri asimilabile cuCele menajere rezultatedin activitatea medicalăkg/24h

Deşeuri infecţioaserezultate dinactivitatea medicalăkg/24h

Deşeuri înţepătoaretăietoare rezultate dinactivitatea medicală kg/24h

Ialomita 4 1023.1 801.08 188 34.02Iasi 17 7090.15 5232.94 1537.64 319.57Ilfov 5 1118.1 877.41 203.26 37.43Maramures 12 3996.47 2974.73 835.76 185.98Mehedinti 5 1904.14 1346.46 454.94 102.74Mures 5 2409.39 1715 560.29 134.1Neamt 8 3728.49 2616.08 917.98 194.43Olt 7 2788.15 2029.66 626.5 131.99Prahova 19 4590.31 3491.19 908.93 190.19Satu Mare 5 2139.67 1530.89 498.45 110.33Sălaj 6 1692.44 1178.06 427.31 87.07Sibiu 7 2953.45 2159.69 656.08 137.68Suceava 15 4170.79 3122.4 870.47 177.92Teleorman 9 2027.22 1607.07 340.48 79.67Timis 14 6628.98 4842.23 1480.62 306.13Tulcea 4 1734.53 1208.16 429.1 97.27Vaslui 7 3272.07 2249.69 851.71 170.67Vâlcea 8 2498.71 1824.83 552.2 121.68Vrancea 8 3257.43 2247.22 830.96 179.25Bucuresti 56 18803.7 14127.61 3861.48 814.61TOTAL 454 147502.45 108925.84 31815.07 6761.54Total tone/24h 147.50 108.93 31.82 6.76Total tone/an 53838 39758 11613 2468Cantitatea estimata de deseuri periculoase t/an 14080

Tabel 1.3. Estimări privind tipurile şi cantităţile de deşeuri rezultate din activitatea medicală pentru anul 2007 [2]

TIPURI DE DESEURI

ANUL INFECTIOS INTEPATOR MENAJER2007 10 kg 0,5 kg 5 kg2008 15 kg 1 kg 6 kg2009 18 kg 1,5 kg 6,5 kg

Tabel 1.4. Cantitătile de deseuri generate – situatia pe ultimii 3 ani (media/luna) [3]

6

2. Legislatia natională de încadrare a deseului:[4]

1. IntroducereCulegerea datelor referitoare la deşeurile rezultate din activităţile medicale se va face

prin metoda investigaţiei-sondaj şi este necesară pentru completarea bazei naţionale de dateprivind deşeurile şi pentru evidenţa gestiunii deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr.155/1999.2.4. deşeurile înţepătoare-tăietoare corespund codului 18 01 01 - obiecte ascuţite (deexemplu: ace folosite);4.4.2. Colectarea deşeurilor pe categoriiEtapa de colectare separată a deşeurilor la locul de producere pe 3 categorii este urmată decântărire. Categoriile de deşeuri sunt:- deşeuri asimilabile celor menajere;- deşeuri înţepătoare-tăietoare;- deşeuri infecţioase.Deşeurile colectate pe cele 3 categorii se ambalează conform normelor tehnice.

Ordin nr. 219 din 01/04/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicalePublicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 06/06/2002

Art. 1. Se aprobă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, prevăzute în anexa nr. 1.

ANEXA Nr. 1 NORME TEHNICE privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale

CAPITOLUL II Definiţii

Art. 6. Prin prezentul ordin sunt definiţi următorii termeni: c) deşeurile periculoase - deşeurile rezultate din activit ăţi medicale, care constituie un risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi care sunt generate în unitatea sanitară în cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor şi recuperare medicală, inclusiv de cercetare medicală şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a medicamentelor şi produselor biologice; g) deşeurile înţepătoare-tăietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere;

Metodologie din 01/04/2002

rezultate din activitãtile medicale

de culegere a datelor pentru baza nationalã de date privind deseurile

Intrare în vigoare: 06/06/2002

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 06/06/2002

7

CAPITOLUL III Clasificări

Art. 7. Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe criterii practice, după cum urmează: 1. deşeurile nepericuloase 2. deşeurile periculoase se clasifică în: a) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice, b) deşeurile infecţioase c) deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infecţios. Aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale; d) deşeurile chimice şi farmaceutice

CAPITOLUL IV Colectarea la locul de producere (sursă)

Art. 9 . Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.

CAPITOLUL V Ambalarea deşeurilor

Art. 10. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul. Art. 11. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare sunt: a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi farmaceutice); b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere). Art. 12. Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoareînţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol biologic". Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc. Art. 14. Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic". Cutiile se avizează din punct de vedere sanitar de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei - Direcţia generală de sănătate publică.

8

Art. 15. Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare trebuie să aibă următoarele caracteristici: a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să impiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile înţepătoare-tăietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din exteriorul unităţii sanitare; b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba română. Inscripţia trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive; c) să fie avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei după ce a fost supus procedurilor de testare specifică a rezisten ţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către laboratoare acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor determinând calitatea produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să îşi modifice nici una dintre caracteristicile privitoare la structură, formă, culoare. Art. 16. În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise la art. 14 şi 15, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma "Pericol biologic". Art. 24. Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare a secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.

CAPITOLUL VI Depozitarea temporară

Art. 25. Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare. Art. 26. Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală. Art. 27. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară. Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru depozitare temporară le vor construi sau le vor amenaja ulterior. Art. 28. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente: a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate; b) un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igienă în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.

CAPITOLUL VII Transportul

Art. 31. Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale.

9

Art. 32. Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate. Art. 36. Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie să răspundă următoarelor cerinţe minime: a) compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistente la agenţii chimici folosiţi la dezinfecţie; b) să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului; c) să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat containerelor, pentru a se evita pierderile de orice fel din timpul transportului; d) să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident.

CAPITOLUL VIII Eliminare finală

Art. 38. Eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deşeuri. Art. 39. Deşeurile periculoase produse de unităţile sanitare trebuie eliminate prin procedee autorizate, specifice fiecărei categorii de deşeuri. Art. 40. Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru starea de sănătate a populaţiei. Art. 41. Metodele folosite pentru eliminarea finală a deşeurilor rezultate din activitatea medicală sunt: a) incinerarea - incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare; b) depozitarea în depozitul de deşeuri - la nivelul unităţii sanitare deşeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, cum ar fi: autoclavare, dezinfecţie chimică, dezinfecţie cu microunde, încapsulare, iradiere, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.

Art. 3. Se aprobă Condiţiile de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite, a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, prevăzute în anexa nr. 3.

ANEXA Nr. 3 CONDIŢII de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite, a deşeurilor rezultate din activităţile medicale

Art 3. Cutiile cu pereţi rigizi se folosesc pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare, de exemplu: seringi de unică folosinţă, ace, catetere, perfuzoare cu tubulatură şi ace, lame de bisturiu de unică folosinţă, sticlărie (spartă sau nu) care a venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, deşeurile de la secţiile de hemodializă.

10

Ordin nr. 1029 din 18/08/2004 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 853 din 17/09/2004 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicalePublicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 853 din 17/09/2004

Art. 14. Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma «Pericol biologic».

Criteriu din 10/08/2005 de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicalăvarianta consolidata cu modificarile din Ordinul 1248/2005 si 456/2006

3. Minimizarea cantităţii de deşeuri3.1. Separarea deşeurilor medicale pe categorii şi, implicit, reducerea cantităţii de deşeuri reprezintă un principiu de bază pentru introducerea metodelor şi tehnologiilor de neutralizare a deşeurilor medicale.3.2. Reducerea pe cât posibil a cantităţii de deşeuri medicale (periculoase şi nepericuloase) se realizează şi prin reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri generate în unitatea sanitară, care se pretează la aceste operaţiuni.3.4. Minimizarea cantităţii de deşeuri implică următoarele etape:a) reducerea la sursă a deşeurilor se poate realiza prin:▪ achiziţionarea de materiale care generează cantităţi mici de deşeuri;▪ utilizarea de metode şi echipamente moderne ce nu generează substanţe chimice periculoase▪ gestionarea corectă a depozitelor de materiale şi reactivi;b) separarea la sursă - asigurarea că deşeurile sunt colectate în ambalajele corespunzătoare fiecărei categorii;c) recuperarea şi reciclarea la sursă:d) tratarea deşeurilor - utilizarea metodelor de neutralizare pentru deşeurile periculoase;e) eliminarea finală în condiţii corespunzătoare. După reducerea pe cât posibil a cantităţii de deşeuri, deşeurile tratate se elimină prin metode de eliminare finală cu impact minim asupra mediului.

5. Procedee termice5.2 Procesul de neutralizare pentru deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală, acceptat până la data de 31 decembrie 2008, este numai sterilizarea termică, concomitent cu utilizarea instalaţiilor de incinerare existente şi a celor care vor fi achiziţionate, în conformitate cu Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi cu Planul de implementare a Directivei 76/2000 privind incinerarea deşeurilor."

11

6. Operaţiuni de procesare mecanică a deşeurilor medicale periculoaseDeşeurile medicale periculoase ce se pretează a fi tratate în echipamente de neutralizare prin sterilizare termică trebuie să fie supuse unor operaţiuni de procesare mecanică în scopul minimizării cantităţii, iar deşeurile trebuie să fie de nerecunoscut. Operaţiunile de procesare mecanică sunt reprezentate de: mărunţire, tocare, pisare, amestecare, agitare, separare, compactare.

12

3. Legislatia europeană de încadrare a deseului

DIRECTIVA 2006/12/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUIdin 5 aprilie 2006 privind deşeurile[5]

Articolul 1(6) În scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului, statele membre, pe lângăluarea unor măsuri responsabile pentru a asigura eliminarea şi recuperarea deşeurilor,trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de deşeuri, în special prin promovareaunor tehnologii curate şi a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate, luând înconsiderare oportunităţile existente şi potenţiale ale pieţei pentru deşeuri recuperate. (9) Pentru a atinge obiectivele menţionate, statele membre trebuie să elaboreze planuri degestionare a deşeurilor.

Articolul 3(1) Statele membre iau măsuri adecvate pentru a încuraja:(a) în primul rând, prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a caracterului lornociv, în special prin: (i) dezvoltarea unor tehnologii curate care utilizează mai raţional resursele naturale; (ii) progresul tehnic şi introducerea pe piaţă a produselor proiectate pentru a nucontribui sau a contribui în cea mai mică măsură posibilă, prin caracteristicile defabricaţie, utilizarea sau eliminarea lor la creşterea cantităţii sau a caracteruluinociv a deşeurilor şi a riscurilor de poluare; (iii) dezvoltarea tehnicilor adecvate pentru eliminarea definitivă a substanţelorpericuloase din conţinutul deşeurilor destinate recuperării;(b) în al doilea rând: (i) recuperarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau regenerare sau orice altproces, în vederea extracţiei materiilor prime auxiliare; sau (ii) utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.

Articolul 4(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că deşeurile se recuperează sause elimină fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără a utiliza procese sau metode care arputea fi dăunătoare pentru mediu, în special:

(a) fără riscuri pentru apă, aer sau sol, sau pentru animale ori plante;(b) fără a cauza neplăceri prin zgomot sau mirosuri;(c) fără a afecta în mod negativ regiunile rurale sau zonele de interes special.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice abandonarea, descărcarea saueliminarea necontrolată a deşeurilor.

Articolul 15În conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, costurile de eliminare a deşeurilor trebuie suportate de:(a) deţinătorul care îşi transferă deşeurile unei societăţi de colectare sau unei întreprinderi şi/sau(b) deţinătorii precedenţi sau producătorul produsului de unde provin deşeurile.

13

DIRECTIVA 91/689/CEE A CONSILIULUIdin 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase [6]

Articolul 14. În sensul prezentei directive „deşeuri periculoase” înseamnă:- deşeuri care figurează pe o listă ce va fi elaborată potrivit procedeului stabilit la articolul 18 al Directiva 75/442/CEE pe baza anexelor I şi II la prezenta directivă, nu mai târziu de 6 luni înainte de data de punere în aplicare a prezentei directive. Aceste deşeuri trebuie să aibă una sau mai multe din caracteristicile enumerate la anexa III. Lista ţine seama de originea şi compoziţia deşeurilor şi, după caz, de valorile limită ale concentraţiei. Această listă este revizuită periodic şi, în cazul în care este necesar, prin aceeaşi procedură,- orice alte deşeuri care sunt considerate de către un stat membru că deţin oricare din proprietăţile enumerate la anexa III. Astfel de cazuri se notifică Comisiei şi se revizuiesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE pentru a adapta lista.

Articolul 21. Statele membre iau măsurile necesare pentru a dispune ca pe fiecare loc unde descărcarea de deşeuri periculoase are loc, deşeurile să fie înregistrate şi identificate.2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a cere ca unitatea şi întreprinderea care elimină, valorifică, colectează sau transportă deşeuri periculoase să nu amestece diferite categorii de deşeuri periculoase sau să amestece deşeurile periculoase cu deşeurile nepericuloase.4. În cazul în care deşeurile sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale, separarea trebuie să fie efectuată, unde este fezabilă tehnic şi economic.

Articolul 51. Statele membre iau măsurile necesare să asigure că, în cursul colectării, transportului şi depozitării temporare, deşeurile sunt corespunzător ambalate şi etichetate în acord cu standardelor internaţionale şi Comunitare în vigoare.2. In cazul deşeurilor periculoase, inspecţiile privind colectarea şi operaţiunile de transport făcute pe baza articolului 13 din Directiva 75/442/CEE se referă mai ales la originea şi destinaţia unor asemenea deşeuri.3. În cazul în care deşeurile periculoase sunt transferate, trebuie să fie însoţite de un formular de identificare care conţine detaliile specificate în anexa I secţiunea A din Directiva 84/631/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1984 privind supravegherea şi controlul în cadrul Comunităţii Europene a transporturilor transfrontieră de deşeuri periculoase9, astfel cum a fost modificată prin Directiva 86/279/CEE.

ANEXA I CATEGORII SAU TIPURI GENERICE DE DEŞEURI PERICULOASE ENUMERATE ÎN FUNCŢIE DE NATURA LOR SAU ACTIVITATEA CARE LE-A PRODUS

ANEXA I.A.Deşeurile care deţin una din proprietăţile enumerate în anexa III şi care constau în:1. substanţe anatomice: deşeuri de spital sau alte deşeuri clinice;2. componente farmaceutice, medicinale şi veterinare;

14

ANEXA III PROPRIETĂŢIALE DEŞEURILOR CARE FAC CA ACESTEA SĂ FIE PERICULOASE

H4 „Iritante”: substanţe şi preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamaţii.H5 „Nocive”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.H6 „Toxice”: substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale.H7 „Cancerigene”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot induce cancerul sau creşterea incidenţei lui.H8 „Corosive”: substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea.H9 „Infecţioase”: substanţe cu conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.H14 „Ecotoxice”: substanţe şi preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

DECIZIA COMISIEI de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase [7]

ANEXĂ Lista deşeurilor stabilită în conformitate cu articolul 1 litera (a) din Directiva75/442/CEE privind deşeurile şi cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEEprivind deşeurile periculoase

1. Prezenta listă de deşeuri este o listă armonizată. Aceasta va fi revăzută periodic şi, în cazde nevoie, remaniată conform procedurii prevăzute la articolul 18 din Directiva75/442/CEE. Este important să se specifice că înscrierea pe listă nu înseamnă că materiasau obiectul în cauză este deşeu în toate cazurile. Înregistrarea este valabilă doar dacămateria sau obiectul în cauză răspunde definiţiei termenului de „deşeu” care figurează înarticolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE.3. Diferitele tipuri de deşeuri care figurează pe listă sunt definite într-o manieră completăprin codul de şase cifre pentru rubricile de deşeuri şi prin codurile cuprinzând între douăşi patru cifre pentru titlurile de capitole şi secţiuni. 4. Deşeurile care figurează pe listă şi sunt însoţite de un asterisc (*) sunt deşeuripericuloase în sensul articolului 1 alineatul (4) primul paragraf din Directiva91/689/CEE. Aceste deşeuri sunt supuse dispoziţiilor Directivei 91/689/CEE privinddeşeurile periculoase, exceptând cazul în care se aplică articolul 1 alineatul (5) dinprezenta directivă.5. În sensul prezentei directive se înţelege prin „substanţă periculoasă” o substanţă care afost sau care va fi clasată ca periculoasă prin Directiva 67/548/CEE sau prin modificărileei ulterioare;

15

INDEX Capitolele din listă (poziţii de două cifre)

18 Deşeuri din activităţi de asistenţă medicală pentru om şi animale şi/sau din cercetări înacest domeniu (cu excepţia deşeurilor menajere de la gospodării sau restaurante carenu rezultă direct din astfel de activităţi)

DIRECTIVA 2000/76/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI privind incinerarea deseurilor

Articolul 1 Obiective

Prezenta directivă are ca obiect prevenirea sau limitarea pe cât posibil a efectelor negative ale incinerării si coincinerării de deseuri asupra mediului si în special poluarea datorată emisiilor în aer, sol, apele de suprafată si apele subterane, precum si a riscurilor pe care acestea le prezintă pentru sănătatea oamenilor.

Acest obiectiv trebuie atins prin impunerea unor conditii de exploatare si a unor cerinte tehnice stricte, prin stabilirea de valori limită de emisie pentru instalatiile de incinerare si de coincinerare de deseuri din Comunitate si prin respectarea în egală măsură a cerintelor din Directiva 75/442/CEE.

Articolul 2 Domeniul de aplicare

(1)Prezenta directivă se aplică instalatiilor de incinerare si coincinerare.

Articolul 5 Livrarea si receptia deseurilor

(1) Operatorul instalatiei de incinerare sau de coincinerare ia toate măsurile de precautie necesare privind livrarea si receptia deseurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafatăsi a apelor subterane, precum si mirosurile, zgomotul si riscurile directe pentru sănătatea oamenilor. Aceste măsuri trebuie să respecte cel putin cerintele prevăzute la alineatele (3) si (4).(2) Operatorul determină masa fiecărei categorii de deseuri, înainte să se accepte receptiadeseurilor în instalatia de incinerare sau de coincinerare.(3) Înainte ca deseurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalatie de incinerare sau de coincinerare, operatorul trebuie să aibă la dispozitia sa informatii privind deseurile, în special pentru a verifica conformitatea cu cerintele avizului.Aceste informatii cuprind:(a) toate informatiile administrative privind procesul de productie, (b) compozitia fizică si, în măsura posibilului, compozitia chimică a deseurilor, precum si toate celelalte informatii care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de incinerare prevăzut;(c) riscurile inerente deseurilor, substantele cu care ele nu pot fi amestecate si măsurile de precautie ce trebuie luate în momentul manipulării lor.(4) Înainte ca deseurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalatie de incinerare sau de coincinerare, operatorul efectuează cel putin următoarele proceduri de receptie:

16

(a) verificarea documentelor impuse de dispozitiile Directivei 91/689/CEE si, după caz, de dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea si controlul transporturilor de deseuri în interiorul, la intrarea si la iesirea din Comunitatea Europeană, precum si de dispozitiile privind transporturile de substante periculoase;(b) prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare, pentru a verifica prin efectuarea de controale conformitatea lor cu prevederile legale si pentru a permite autoritătilor competente să determine tipul deseurilor tratate, cu exceptia cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă, spre exemplu în cazul deseurilor din activităti medicale cu riscuri de infectare. Aceste probe trebuie să fie păstrate cel putin o lună după incinerare.

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deseuri

Articolul 1 Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabileste proceduri si regimuri de control pentru transferul de deseuri, în functie de originea, destinatia si ruta transferului, de tipul de deseu transferat si de tipul de tratament care se aplică deseului la destinatie.(2) Prezentul regulament se aplică transferurilor de deseuri:(a) între state membre, în interiorul Comunitătii sau în tranzit prin tări terte;(b) importate în Comunitate din tări terte;(c) exportate din Comunitate în tări terte;(d) aflate în tranzit pe teritoriul Comunitătii, în drum din sau spre tări terte.

Partea 2Deseuri enumerate în anexa la Decizia 2000/532/CE

18 DEȘEURI PROVENITE DIN ACTIVITĂȚI DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ SAU VETERINARĂ ȘI/SAU DIN CERCETĂRI CONEXE (CU EXCEPȚIA DEȘEURILOR DE LA PREPARAREA HRANEI ÎN BUCĂTĂRII SAU RESTAURANTE, CARE NU PROVIN DIRECT DIN ACTIVITĂȚILE DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ)18 01 | deseuri provenite din maternităti, de diagnostic, tratament sau prevenire a bolilor la om 18 01 01 | obiecte ascutite (cu exceptia celor de la rubrica 18 01 03) |18 01 02 | deseuri anatomice si organe, inclusiv pungi de sânge si rezerve de sânge (cu exceptia celor de la rubrica 18 01 03) |18 01 03* | deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infectiilor |18 01 04 | deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infectiilor (de exemplu pansamente, mulaje de ghips, cearsafuri, îmbrăcăminte de unică folosintă, scutece) |18 01 06* | produse chimice pe bază de sau continând substante periculoase |18 01 07 | produse chimice, altele decât cele mentionate la rubrica 18 01 06 |18 01 08* | medicamente citotoxice si citostatice |18 01 09 | medicamente, altele decât cele mentionate la rubrica 18 01 08 |18 01 10* | deseuri de amalgam dentar |

17

18 02 | deseuri provenite din cercetarea, diagnosticarea, tratamentul sau prevenirea bolilor la animale |18 02 01 | obiecte ascutite (cu exceptia celor de la 18 02 02) |18 02 02* | deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infectiilor |18 02 03 | deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infectiilor |18 02 05* | produse chimice pe bază de sau continând substante periculoase |18 02 06 | produse chimice, altele decât cele mentionate la rubrica 18 02 05 |18 02 07* | medicamente citotoxice si citostatice |18 02 08 | medicamente, altele decât cele mentionate la rubrica 18 02 07 |

18

4. Paralelism între legislatia europeană si cea natională [10]

Legislatie europeană Legislatie românească

Directiva Cadru privind deseurile nr.75/442/EEC, amendată de Directiva nr. 91/156/EEC

Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgentă nr.78/2000 privind regimul deseurilor

Directiva nr.91/689/EEC privind deseurile periculoase

Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgentă nr.78/2000 privind regimul deseurilor

Directiva nr.99/31/EC privind depozitarea deseurilor

Hotarârea de Guvern nr.349/2005 privind depozitarea deseurilor modificată prin Hotarârea de Guvern 210/2007 pentrumodificarea si completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar in domeniul protectiei mediuluiOrdinul Ministrului Mediului si Gospodăririi Apelor nr.95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare si procedurilor preliminare de acceptare a deseurilor la depozitare si lista natională de deseuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deseuriOrdinul Ministrului Mediului si Gospodăririi Apelor nr.757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor modificat prin Ordinul Ministrului Mediului si GospodăririiApelor nr. 1230/2005

Directiva nr.2000/76/EC privind incinerarea deseurilor

Hotărârea de Guvern nr.128/2002 privind incinerarea deseurilor modificată si completată de Hotărârea de Guvern nr.268/2005

Ordinul Ministrului Mediului si Gospodăririi Apelor nr.756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor

19

Decizia nr.2000/532/CE, amendată de Decizia nr.2001/119 privind lista deseurilor (care inlocuieste Decizia nr.94/3/CE privind lista deseurilor si Decizia nr.94/904/CE privind lista deseurilor periculoase)

Hotararea de Guvern nr.856/2002 privind evidenta gestionării deseurilor si aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase modificată prin Hotarârea de Guvern nr.210/2007

Regulamentul nr.259/93 privind controlul transportului deseurilor în, dinspre si înspre Comunitatea Europeană

Hotarârea de Guvern nr.895/2006 pentru aplicarea de la data aderãrii României la Uniunea Europeană a Regulamentului Consiliului nr. 259/93/CEE privind supravegherea si controlul transporturilor de deseuri în, înspre si dinspre Comunitatea Europeanã, adoptat la 1 februarie 1993

Legea 6/1991 pentru aderarea României la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminării acestora

Legea 265/2002 pentru acceptarea amendamentelor la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase

20

5. Tehnologii de colectare si transport a deseurilor medicale întepătoare – tăietoare

5.1. Gestionarea deseurilor - componenta a managementului de mediu în spitale

Sistemul de gestionare a deseurilor periculoase rezultate din activitatea de ingrijire medicală face parte din sistemul de management de mediu si se referă la totalitatea procedurilor de eliminare a deseurilor

Sistemul de gestiune a deseurilor trebuie sâ fie precizat si adaptat fiecarei unităti de ingrijire medicală ss farmaceutică si presupune parcurgerea urmatoarelor etape:a) prevenirea producerii deseurilor;b) colectarea separată pe categorii a deseurilor în ambalaje specifice;c) depozitarea intermediară pană la preluarea lor;d) transportul spre instalatia de neutralizare finală;e) neutralizarea finală. Este important de subliniat ca unitătile de ingrijire medicală, publice sau private, unitătile de producere, depozitare si păstrare a medicamentelor sunt responsabile de eliminarea deseurilor rezultate din activitatea lor. Introducerea unui sistem corect de îndepărtare si neutralizare a deseurilor periculoase este necesară pentru prevenirea oricărui risc de contaminare a mediului spitalicesc si a mediului inconjurator, precum si a riscurilor de accidente de muncă. Ne referim deci, la colectarea si circuitul deseurilor în unitatea medicală, precum si la conditiile de transport si tratament in afara unitătii.

5.2. Colectarea si separarea pe categorii a deseurilor [1, 2]

Deseurile medicale speciale sunt atât inestetice cât si periculoase pentru personalul spitalului cat si pentru colectori. De aceea, trebuie selectate la sursă, adică la compartimentele de spital specifice, si impachetate cu grijă pentru a evita scurgerile si ruperile sacilor în timpul transportului.

Potrivit noilor reglementări, deşeurile spitaliceşti vor fi colectate în două încăperi: un compartiment pentru deşeuri periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere şi un compartiment pentru deşeuri asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor în vigoare, privind sănătatea populaţiei. Spaţiul va avea potenţial septic, va fi separate funcţional de restul construcţiei, va fi prevăzut cu sifon de pardoseală, suprafaţă lavabilă, temperatură scăzută şi va fi, periodic, dezinsectat şi dezinfectat. Personalul care manipulează deşeurile va deţine un echipament de protecţie, incluzînd mănuşi, halat, cizme, ochelari, mască.

Unitătile sanitare realizează separarea pe categorii a deseurilor generate într-un procent de aproximativ 100%. În ceea ce priveste recipientele pentru colectarea deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, aproximativ 96% din unitătile sanitare folosesc recipiente corespunzatoare în conformitate cu Ordinului MS nr. 219/2002, restul de 4% nu utilizează ambalaje corespunzatoare, neacoperind cele două categorii de deseuri infectioase si întepătoare - tăietoare.

Ambalajul în care se face colectarea si care vine direct în contact cu deseurile periculoase este de unică folosintă si se elimină odată cu continutul. Codurile de culori ale ambalajelor in care se colectează deseuri rezultate din activitatea medicală sunt:

galben pentru deseurile periculoase negru pentru deseurile nepericuloase.

Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase.

21

Dacă nu se realizează separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.

Figura 5.1. Colectarea deseurilor medicale ascutite – intepătoare

Pentru deseurile infectioase care nu sunt taietoare –intepătoare se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci de polietilenă sau saci din polietilenă galbeni, marcati cu pictograma "Pericol biologic".

Deseurile întepătoare-taietoare se colectează în cutii galbene, marcate cu pictograma "Pericol biologic", dotate cu capac special care să împidice scoaterea deseurilor după umplerea cutiei. Al doilea ambalaj în care se depun sacii si cutiile pentru deseuri periculoase este reprezentat de containere mobile, aflate in spatiul de depozitare temporară. Containerul trebuie să fie etans si prevăzut cu sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire in incinerator. Deseurile nepericuloase se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscriptionati "Deseuri nepericuloase".

22

Figura 5.2. Pictograma pericol biologic

Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare a secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.5.3. Depozitarea temporara a deseurilor [1, 2]

Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la locul de producere.

Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare.

Durata depozitării temporare a deseurilor va fi cât mai scurtă posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igiena in vigoare.

Pentru deseurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăsească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unitătii si 24 de ore pentru transport si eliminare finală.

Figura 5.3. Spatiu de depozitare – recipienti colectare selectivă deseuri periculoase

Spatiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară si să aibă două compartimente: un compartiment pentru deseurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită accesul numai persoanelor autorizate si un compartiment pentru

23

deseurile nepericuloase, amenajat conform normelor de igienă în vigoare privind mediul de viata al populatiei.

72% din unitătile sanitare detin un spatiu de depozitare temporară amenajatcorespunzator, întrunind conditiile stipulate de legislatia în vigoare, iar 15% din unităti detin spatii de depozitare necorespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar. 1% din unitătile sanitare nu au nevoie de spatii de depozitare temporară, deoarece deseurile generate sunt transportate direct la locul de eliminare finală (fie spitalele respective mai au înca un crematoriu în functiune, sau detin un echipament propriu de neutralizare a deseurilor periculoase).

Containerele mobile sunt utilizate în spatiile de depozitare temporară a deseurilor, în proportie de 83% din unitătile sanitare, 16% din unităti nu au în dotare containere mobile, 89% din unitătile sanitare care utilizează containere mobile, le dezinfectează, iar 11% din unităti nu efectuează dezinfectia acestora, deoarece în majoritatea cazurilor, acestă activitate este preluată de catre firma prestatoare de servicii de transport/tratare/eliminare finala a deseurilor periculoase.

5.4. Transportul deseurilor [1, 2,11] Transportul deseurilor periculoase în incinta unitătii se face pe un circuit separat de cel

al pacientilor si vizitatorilor. Deseurile sunt transportate în carucioare speciale sau containere mobile, care se spală si se dezinfectează dupa fiecare utilizare, la locul unde sunt descărcate.

În majoritatea cazurilor, transportul deseurilor în unitătile sanitare se realizează manual pe scări sau cu liftul, într-un procent de 70%. 28% din unităti utilizează cărucioare speciale si lift, iar un procent mic (2%) au mai multe alternative de transport.

În multe dintre cazuri reiese faptul că transportul deseurilor se realizează pe acelasi circuit cu al pacientilor si vizitatorilor, ceea ce reprezintă o deficientă majoră a sistemului de gestionare a deseurilor.

Transportul extern (în afara unitătii sanitare) al deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare, elaborate de Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei si Ministerul Sănătătii si Familiei.  Transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, pe drumurile publice spre locul de eliminare finală, se face pe rute avizate de Directia de Sănătate Publică Judeteană.

Autovehiculul utilizat pentru transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute la art. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul României.

24

Figura 5.4. Transportul deseurilor medicale periculoase

Vehiculul care transportă deseurile periculoase trebuie amenajat special si avizat sanitar de Ministerul Sănătătii si Familiei.

Vehiculul care transportă deseurile periculoase trebuie să corespundă urmatoarelor cerinte minime:

compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina soferului; să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului; să fie utilat cu sisteme etanse de închidere a usilor compartimentului destinat

containerelor; să contină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deseurilor periculoase în

mediu în caz de accident.Conducătorul auto trebuie să aibă cunostinte referitoare la natura încarcăturii si la

normele de igienă privind deseurile periculoase rezultate din activitatea medicală.Operatorii economici care transportă deseuri periculoase rezultate din activitatea

medicală, trebuie să solicite un referat tehnic pentru autovehiculul care transportă deseurile, adresându-se în acest sens unuia dintre institutele de sănătate publică din tară. Operatorii economici sunt obligati să obtină acest referat tehnic de evaluare (care are o valabilitate de 2 ani).

În vederea obtinerii referatului tehnic pentru autovehiculul utilizat pentru transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, operatorii economici se vor adresa unuia dintre institutele de sănătate publică din Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi sau Timisoara, unde vor depune un dosar care va contine:a) cerere de eliberare a referatului tehnic; b) declaratie pe propria răspundere privind documentatia prezentată, că aceasta corespunde cu originalul si că autovehiculul este dotat cu aer conditionat sau instalatie de aer conditionat in stare de functionare; c) copie de pe certificatul de înregistrare al firmei; d) licenta de transport sau certificatul de transport în cont propriu; e) copia conformă a licentei de transport rutier public de mărfuri sau copia conformă a certificatului de transport rutier în cont propriu de mărfuri, pentru vehiculele rutiere a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca sau semiremorca, depăseste 3,5 tone;

25

f) documente privind instruirea consilierului de siguranta si a conducătorului auto asupra riscurilor transportului de deseuri periculoase rezultate din activitatea medicală si a metodelor de reducere a posibilitătilor de aparitie a eventualelor incidente;g) copie de pe cartea de identitate a autovehiculului; h) certificat de înmatriculare al autovehiculului (inclusiv revizia tehnică); i) fisa tehnică a autovehiculului.

5.5. Containere pentru deseuri ascutite

Figura 5.5. Containere pentru deseuri ascutite si tăietoare

Depozitarea deseurilor ascutite si tăioase – prevenirea riscurilor Tyco Healthcare a fost una dintre primele organizatii de produse medicale care s-a concentrat pe problema sigurantei si prevenirii rănilor prin înteparea cu ace si a produs o gamă de sigurantă în SUA înca din 1988.

Containerele pentru deseuri ascutite sunt o metodă sigură si convenabilă de a vă dispoza de ace si seringi contaminate, tuburi de sticlă, lame de scalpel, si orice alte deseuri medicale ascutite si tăioase din facilitatea de îngrijire. Pot fi folosite pentru depozitarea, transportul si distrugerea în sigurantă a obiectelor ascutite potential infectate.

5.5.1. Cărucioare cu pedale si brate pentru podea SHARPSCART cu volum mare facilitează transportul cu o singură mână prin pedale operate cu piciorul care ridică sau deschid capacul. - Capacul poate rămâne deschis când nu este folosit pentru a reduce expunerea la continut.

26

- Mânerul ergonomic este telescopic în timpul transportului si retractabil în timpul stationării. - Containerele grele pot fi indepărtate din drum cu efort minim.

5.5.2. Containere cu volum mare Proiectate pentru sectiile cu volum mare de deseuri, containerele cu volum mare sunt usor de asamblat, iar în ele se pot depozita usor obiecte ascutite sau tăioase mari, contoare cu vârf ascutit, instrumente endoscopice, etc. - Mânerele pentru transport si suporturile cu rotite disponibile permit transportul usor si ridicarea containerelor pline si grele. - Capacele cu etansare optională asigură depozitarea fără scurgere a continutului. - Containerele se blochează pentru depozitarea definitivă. - Containerele nefixate economisesc spatiu important de depozitare. - Deschiderea cu rotor ajustabil si capacele rabatabile permit depozitarea obiectelor ascutite si tăioase cu o mare varietate de mărimi si închiderea permanentă sau temporară. - Capacul glisabil si ajustabil permite depozitarea obiectelor ascutite si tăioase si poate fi păstrat închis atunci când containerul nu este folosit pentru a reduce expunerea la continutul său.

5.5.3. Containere transportabile pentru deseuri ascutite si tăioase Containerele transportabile pentru deseuri ascutite si tăioase au o mărime convenabilă pentru transportare usoară. - Capacitatea de 1.5 litri are o bază pătrată pentru stabilitate suplimentară - Operare simplă, cu o singură mănă se deschide si se închide orificiul containerului. - Mărimea convenabilă permite transportarea în genti pentru unităti de ambulantă, pompieri si interventii sau îngrijire. - Închiderea prin îmbucare permite închiderea sau deschiderea cu o singură mână.

27

5.5.4. Containere universale pentru deseuri ascutite Indiferent dacă deseurile sunt lantete, pipete si seringi, fiecare sectie are propriile necesităti de eliminare a deseurilor. Această colectie de containere universale oferă un produs pentru fiecare necesitate. - Orificiul orizontal economic măreste volumul containerului. - Deschiderile orizontale mari permit depozitarea siringilor mari. - Containerele se blochează pentru depozitarea definitivă. - Containerele nefixate economisesc spatiu important de depozitare. - Suporturile si bratele disponibile fixează containerele oriunde este nevoie.

5.5.5. Containerele SHARPSTAR Containerele SHARPSTAR pentru camere sunt proiectate pentru utilizare în saloanele cu pacienti în care siguranta si confortul sunt de maximă importantă. Ideal pentru sectiile de pediatrie si cele cu risc maxim, containerul SHARPSTAR este singurul container pentru deseuri ascutite si tăioase care a primit aprobarea Aliantei spitalelor pentru copii.- Indicatorul de umplere completă ajută la prevenirea depozitării în exces a deseurilor. - Capacul rezistent la deschidere cu design anti-soc limitează accesul la continutul containerului în sectiile cu risc maxim. - Orificiul orizontal economic măreste volumul containerului. - Are integrat un control de reglare pasivă pentru a ajuta la reducerea depozitării în exces a deseurilor.

5.6. Fluxul propus al containerelor

28

Ambalajele pentru transport (de ex. containere pe roţi) trebuie reutilizate în mod constant şi returnate spitalului. Este important ca aceste containere să fie întreţinute de către operatorul instalaţiei de tratare la standarde de calitate referitor la curăţenie.

Containerele odată golite vor fi complet dezinfectate şi spălate (interior şi experior),înainte de a fi reintroduse în circuit. Containerele curăţate trebuie păstrate separat de cele conţinând deşeuri, atât pe perioada transportului cât şi a depozitării. În schema de mai jos se prezintă fluxul recomandat al containerelor:

Figura 5.6. Fluxul propus al containerelor6. Tehnologii de valorificare si/ sau neutralizare a de deseurilor

medicale întepătoare – tăietoare [1]

Procesele si metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deseurilor trebuie să nu pună în pericol sănătatea populatiei si a mediului, respectând urmatoarele principii:

să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau vegetatie să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut să nu afecteze peisajele sau zonele protejate, fiind interzisă abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolata a deseurilor.

În conformitate cu principiul "poluatorul plăteste", costurile operatiilor de eliminare a deseurilor se suportă de catre detinătorul de deseuri care încredintează deseurile unui colector si/sau de către detinătorul anterior al deseurilor sau producătorul produsului din care a rezultat deseul. Detinătorii si producătorii de deseuri, în conformitate cu dispozitiile art. 19 din O.U.G. nr. 78/2000, au obligatia: de a preda deseurile, pe bază de contract, unor colectori sau să asigure valorificarea sau eliminarea deseurilor prin mijloace proprii; de a desemna un angajat care să urmarească si să asigure îndeplinirea obligatiilor prevăzute de lege în sarcina detinătorilor/producătorilor de deseuri; să permită autoritătilor de inspectie si control accesul la metodele, tehnologiile si instalatiile pentru tratarea, valorificarea si eliminarea deseurilor, precum si la documentele care se referă la deseuri; să separe deseurile în vederea valorificării sau eliminării acestora.

Metodele de eliminare a deseurilor trebuie să asigure distrugerea rapidă si completă a factorilor cu potential nociv pentru mediu si pentru starea de sănătate a populatiei.

29

Potrivit art. 41 din Normele Tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitătile medicale aprobate prin O.M.S. nr. 219/2002, metodele folosite pentru eliminarea finală a deseurilor periculoase rezultate din activitătile medicale sunt incinerarea în incineratoare care respectă normele si standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosfera, si depozitarea în depozitul de deseuri.

Deseurile nepericuloase nu necesită tratamente speciale si se includ în ciclul de eliminare a deseurilor municipale, cu exceptia resturilor alimentare provenite din spitalele de boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.

La nivelul unitătii sanitare, deseurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare (autoclavare, dezinfectie chimică, dezinfectie cu microunde, încapsulare, iradiere) înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deseuri.

Aproximativ 25% din cantitatea totală a deseurilor produse într-o unitate medicală sunt deseuri periculoase, în prezent, cantitatea de deseuri rezultate din activitătile medicale fiind în continuă crestere, mai ales ca urmare a utilizării materialelor de unică folosintă. În aceste conditii, este evidentă importanta reducerii cantitătii de deseuri.

Separarea deseurilor medicale în deseuri periculoase si nepericuloase constituie primul pas pentru reducerea cantitătii de deseuri. De asemenea, scăderea cantitativă a deseurilor medicale se obtine si prin reutilizarea si reciclarea categoriilor de deseuri medicale care pot face obiectul acestor tipuri de operatiuni. Reducerea cantitătii de deseuri rezultate din activitatea medicală are o importanta deosebită, dat fiind faptul că prin această masura se realizează protejarea mediului înconjurator, o mai bună protectie a muncii si, nu în ultimul rând, protejarea sănătătii populatiei.

Deocamdată, deşeurile sînt incinerate în instalaţiile improvizate din cadrul unităţilor spitaliceşti, în timp ce deşeurile de natură chimică (eprubete, cutii folosite în analizele microbiologice) sînt neutralizate în cadrul laboratoarelor şi apoi incinerate sau deversate în canale.

6.1. Identificarea celor mai bune soluţii pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor medicale periculoase [12]

Baza pentru identificarea celor mai bune solutii de tratare pentru deşeurile periculoase medicale este de a identifica nevoile primare. Pentru cazul instalaţiilor de tratare acest lucru înseamnă să se identifice care este cantitatea de deşeuri generată şi de către cine. Ca bază pentru această analiză au fost alese cele opt regiuni de dezvoltare din România. Acestea au fost create în 1998, în scopul de a coordona mai bine dezvoltarea regională.

30

Pentru fiecare regiune, a fost calculată cantitatea de deşeuri medicale estimată a fi generată. Pe baza concluziilor din Raportul: "Evaluarea situaţiei actuale a gestionării deşeurilor medicale şi baza de date naţională privind deşeurile medicale", s-a estimat că se generează pe pat de spital ocupat 0,09 tone de deşeuri biopericuloase (= 0,25 kg pe pat şi zi), în medie pe an.

Figura 6.1. Regiunile de dezvoltare ale României – cele 8 regiuni

În plus, pentru fiecare judeţ şi regiune a fost investigat numărul şi capacitatea instalaţiilor de tratare a deşeurilor medicale existente şi numărul de instalaţii de tratare a deşeurilor periculoase planificate. În tabelul de mai jos este comparată cantitatea estimată de deşeuri şi capacitatea de tratare a deşeurilor periculoase din instalaţiile existente. Aşa cum se poate observa, capacitatea de tratare a deşeurilor periculoase este mai mare decât suma cantităţilor de deşeuri medicale periculoase generate cu mai mult de 300%. Chiar şi în cel mai rău caz (ex. epidemii sau pandemii de gripă aviară sau H1N1, etc) există în România posibilitatea eliminării în condiţii securitate a deşeurilor medicale periculoase.

No. Regiunea Deşeuri bio-periculoase (t/an)

Capacitate de tratare deşeuri bio-periculoase (t/an)

Acoperire

1 Nord-Est 1878 12823 683%2 Sud-Est 1326 4307 325%3 Sud Muntenia 1327 34 3%4 Sud-Vest Oltenia 1128 6904 612%5 Vest 1222 4606 377%6 Nord-Vest 1691 3460 205%7 Centru 1577 1200 76%8 Bucureşti-Ilfov 1474 9840 668%

Total 11622 43174 371%

Tabel 6.2. Cantitatea de deşeuri medicale generată vs. capacitatea de tratare

În graficul de mai jos este prezentat, pe fiecare regiune, necesitatea existentă pentru tratare (deşeuri medicale periculoase generate) precum şi capacitatea de deja existentă de tratare. Cu excepţia Regiunii Sud, capacitatea existentă de tratare depăşeşte în mod clar nevoile. Deşeurile medicale periculoase din Regiunea Sud ar putea fi cu uşurinţă transportate la Bucureşti.

31

Figura 6.3. Deşeuri medicale periculoase pentru tratare vs. capacităţi de tratare

Notă: Majoritatea instalaţiilor de tratare sunt incineratoare care tratează diferite tipuri de deşeuri periculoase, nu doar deşeurile medicale periculoase. Capacităţile care par disponibile sunt în realitate utilizate pentru tratarea deşeurilor periculoase industriale.

6.2. Criterii privind alegerea metodei de tratare a deseurilor spitalicesti

Alegerea metodei de tratare a deşeurilor spitaliere trebuie să fie făcută pe baza diferitor factori, care depind în mare măsură de condiţii locale:

eficacitatea dezinfectării deşeurilor; inofensivitatea pentru sănătatea omului şi mediul înconjurător; gradul de reducere a masei şi volumului deşeurilor; cantitatea deşeurilor şi capacitatea sistemului de tratare; tipuri de deşeuri supuse tratării; necesităţile infrastructurii; tehnologiile şi echipamentul de tratare disponibili pe loc; spaţiu disponibil; locul de aflare a unităţii de prelucrare şi depozitare a deşeurilor; instruirea personalului; investiţii iniţiale şi costul de exploatare; acceptarea tehnologiei de către societatea; legislaţia din domeniu.

6.3. Incinerarea [11,12]

Incinerarea este cea mai folosită metodă de tratare a deşeurilor spitaliere în lume. Avantajele incinerării sunt: reducerea semnificativă a volumului deşeurilor (cu cca 90 % din

North-Est SudMuntenia

West Center

Waste generated Treatment capacity

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

North-Est Sud-Est SudMuntenia

Sud-WestOltenia

West North-West

Center Bucharest-Ilfov

Deşeuri generate Capacitate de tratare

32

volumul iniţial), a masei lor, sterilizarea garantată şi posibilitatea de a tratata majoritatea tipurilor de deşeuri fără prelucrarea lor preliminară.

Figura 6.4. a) Incinerator inacceptabil din b) Incinerator modern din Timisoara punct de vedere al protecţiei mediului

Caracteristicile deşeurilor potrivite pentru incinerarea: valoarea de căldură produsă minimă: 2000 – 3500 kcal/kg (8370 – 14640 kJ/kg); conţinutul substanţelor combustibile > 60 %; conţinutul substanţelor necombustibile < 5 %; umiditate < 30 %;

Tipurile de deşeuri ce nu pot fi incinerate: buteliile cu gaze sub presiune; cantităţi mari de deşeuri chimice cu reactivitatea înaltă; sărurile de argint, deşeurile foto- şi radiografice; mase plastice halogenate ca clorură de polivinil; deşeurile cu conţinutul mare de mercur, cadmiu ca termometrele, bateriile; fiole sudate sau fiole ce conţin metale grele;

Avantaje reziduurile devin irecognoscibile reducere cu 90% a volumului iniţial

33

distrugere în siguranţă a agenţilor biologici potrivită pentru anumite deşeuri chimice şi farmaceutice

Dezavantaje costuri de investiţie ridicate pentru sistemul de tratare a gazelor de ardere rezultate de

la incinerare şi pentru sistemul de monitorizare continuă a emisiilor rezultate impact ridicat asupra mediului costuri de operare şi întreţinere ridicate capacitate inflexibilă – trebuie să funcţioneze continuu timp de aşteptare îndelungat înainte să fie posibilă repararea şi întreţinerea este nevoie de personal cu pregătire specială probleme la eliminarea cenuşei zburătoare şi a cenuşei obişnuite

Figura 6.5. Mic incinerator gata să părăsească fabrica

Un incinerator cu grătar este un incinerator de tip pirolitic utilizat pentru tratarea deşeurilor solide, în special pentru deşeurile din sectorul medical. În cele ce urmează va fi descrisă o instalaţie (sistem cu două linii) cu o capacitate de 2x250 kg / h. O linie este concepută pentru a trata 3,0 tone de deşeuri pe zi, cu o putere calorică inferioară de 3.500 kcal / kg (= 14655 kJ / kg). Pentru a fi tratate deşeurile sunt alimentate în incinerator printr-un buncăr de alimentare. Deşeurile sunt gazeificate în prima cameră de tratare şi gazele de combustie sunt re-arse în cea de a doua cameră (secundară) la o temperatură de 1200 ° C, cu un timp de retenţie minim de 2 secunde. Sistemul de tratare a gazelor de ardere este astfel conceput încât să respecte standardul european al emisiilor (Directiva 2000/76/EC-4/12/2000).

34

Figura 6.6. Schiţa unui incinerator cu grătar

Sistemul automat de alimentare:

Sistemul de alimentare este proiectat pentru a primi deşeurile fie ambalate în pungi de plastic (ambalate în recipienţi de încărcare refolosibili), ambalate într-un ambalaj combustibil (de exemplu, într-o cutie de plastic sau cutii de carton de unică folosinţă). Pentru a putea controla conţinutul de oxigen în prima cameră de ardere, sistemul de alimentare este format dintr-o pâlnie prevăzută cu închidere pneumatică (închisă pe partea pâlniei şi o uşă ghilotină pentru partea camerei de ardere. După încărcarea deşeurilor prin pâlnie, acesta este închisă şi sigilată pentru a preveni pătrunderea de aer. Apoi uşa ghilotină este deschisă şi deşeurile sunt împinse în cuptor de către un cilindru hidraulic. O nouă încărcare a cuptorului este posibilă după atingerea parametrilor stabiliţi, vizibili în panoul de control.

Prima cameră de combustie:

Incineratorul funcţionează pe principiul de ardere pirolitică a deşeurilor, într-un mediu de oxigen limitat, în conformitate cu principiile gazeificării. Acestea presupun o atmosferă reducătoare care produce un gaz bogat în CO combustibil care va fi ars în cea de a doua cameră. În principiu, procesul se automenţine. Totuşi, este necesară şi o sursă de combustibil

35

suplimentar (de exemplu carburant), în cazul în care deşeurile au o putere calorică inferioară de 2.000 kcal / kg. Instalaţia este concepută pentru a accepta deşeurile cu o putere calorică de până la 7000 kcal / kg, fără riscul supraîncărcării termice a cuptorului, echipamentelor de recuperare a energiei şi sistemului de purifiacre a gazelor. Pentru pre-încălzirea instalaţiei sunt prevăzute două arzatoare. Îndepărtarea cenuşei este automată.

A doua cameră de combustie:

În camera a doua, gazul de ardere produs, cu un conţinut ridicat de CO va fi incinerat în flux forţat de aer. Post-combustia are loc la o temperatură de 1200 ° C, cu un timp de retenţie de 2 secunde. Din cea de a doua cameră de ardere gazele de ardere trec prin schimbătorul de căldură şi de acolo intră în instalaţia de purificare a gazelor de ardere. În cazul unor probleme cu sistemul de gaze de ardere este prevăzut un sistem de by-pass pentru evacuarea gazelor.

Sistemul de tratare a gazelor de ardere:

În prima etapă, gazele de ardere vor fi răcite de la 1200°C la aproximativ 150 °C -200 ° C cedând căldura unui cazan de recuperare de energie. În a doua etapă, particulele de praf grosier sunt separate printr-un separator centrifugal. În camera de reacţie care urmează, gazele de ardere sunt tratate prin neutralizare cu substanţe chimice (CaCO3 hidratat şi cărbune activ), care sunt injectate în fiecare reactor. În timp ce CaCO3 va neutraliza acizii ca HCl, SO2, HF, cărbunele activ va absorbi dioxinele şi furani. Reacţiile chimice principale care se desfăşoară în reactor sunt:

Ca CO3 + 2 HCl CaCl2 + CO2 + H2O

Ca CO3 + 2 HF Ca F2 + CO2 + H2O

Ca CO3 + H2 SO4 Ca SO4 + CO2 + H2O

Particulele solide rezultate vor fi eliminate cu ajutorul unui filtru ceramic.După cum s-a demonstrat experimental, gazele de ardere tipice rezultate din arderea

deşeurilor medicale conţin în jur de 5 ng/Nm3 dioxine / furani. Conform producătorului aproximativ 3 ng/Nm3 în formă de particule vor fi eliminate prin filtrele ceramice şi de regulă 2 ng/Nm3 în stare gazoasă vor fi absorbite de carbonul active injectat. După filtrare, gazele de ardere purificate vor fi exhaustate prin intermediul coş de fum.

Pentru a curăţa filtrul se injectează un jet de aer comprimat în interiorul elemenţilor acestuia în contracurent cu sistemul de purificare. Pulberea eliberată, aglomerată în elementele filtrante, va cădea în bazinul de colectare situat sub carcasa filtrului.

Costurile incinerarii

Datorită creşterii exigenţei standardelor referitoare la concentraţiile la emisii precum şi a înăspririi legilaţiei de mediu, costul pentru incinerarea deşeurilor periculoase va creşteexponenţial în viitor.

36

Figura 6.7. Predictie privind costurile incinerării

6.4. Tratamente de neutralizare

Astăzi sunt disponibile diferite tipuri de sisteme de tratare termică. Toate aceste tehnologii au un element comun: aburul ca mediu de tratare. În cazul în care apa este încălzită, temperatura creşte până când ajunge la punctul de fierbere sau la temperatura de saturaţie când se transformă în abur. La presiunea atmosferică temperatura de saturaţie a apei este de 100 °C. La presiuni mai mari, temperatura de saturaţie este mai mare. De exemplu, la o presiune de 3.2 bar, apa fierbe la 134 °C. Autoclavele şi alte sisteme bazate pe abur, în general, funcţionează în condiţii saturate.

Sistemele termice inactivează microorganismele prin căldură (coagularea proteinelor). Procesul de inactivare combină efectele umidităţii, căldurii şi presiunii. Comparativ cu utilizarea aerului cald ( dezinfecţie uscată cu aer cald), o atmosferă de aburi are anumite avantaje pentru tratarea deşeurilor medicale:

Aburul conţine mai multă energie calorică şi poate deci transfera mai multă căldură deşeurilor decât aerul.

In condiţii umede germenii sunt mai sensibili la căldură decât în condiţii uscate. Datorită umezelii chiar şi sporii se vor expanda şi îşi vor pierde rezistenţa normală la temperatură.

Aburul sub presiune acţionează prin hidroliză. Acest proces a fost utilizat pentru dezinfectarea sau sterilizarea instrumentelor

medicale în spitale încă din 1876, când Charles Chamberland a construit primul sterilizator cu abur sub presiune. Deşeurile infecţioase medicale pot conţine mulţi patogeni similari care sunt asociaţi cu instrumentarul medical contaminat. Prin urmare, utilizarea autoclavelor pentru a reduce sau a elimina încărcarea potenţială bio-periculoasă conţinută în deşeurile medicale a constituit un progres.

Sistemele de tratare termică utilizate astăzi, diferă în principal prin modul în care se elimină aerul din camera de tratare şi din deşeuri şi deci şi prin garantarea unei atmosfere de

37

abur saturat pentru proces. Pentru calitatea dezinfecţiei termice sau sterilizării, parametrii de proces cei mai importanţi sunt:

Îndepărtarea completă a aerului şi înlocuirea cu abur pentru a evita aşa –numitele “probleme create de insulele reci” – pungi de aer în camera de tratare acolo unde aerul nu este înlocuit cu abur.

Calitatea aburului saturat utilizat (minimizarea gazelor inerte) Timpul şi temperatura la care se realizează tratarea (măsurată după ce deşeurile au

atins temperatura de process)În cele ce urmează se trec în revistă diferite procese şi sisteme de tratare:

6.4.1. Dezinfecţia chimică

La dezinfectarea deşeurilor sunt folosiţi dezinfectanţi lichizi (ex. dioxid de clor dizolvat, hipoclorit de sodiu, acid peracetic, etc.). Pentru a garanta contactul dintre dezinfectanţi şi toate deşeurile, acestea trebuie mărunţite înainte de operaţiunea de dezinfecţie.Pentru rezultate bune, trebuie controlate pH-ul, temperatura şi prezenţa altor substanţe chimice. Trebuie menţinut volumul dezinfectantului. Cu timpul, dezinfectantul îşi poate pierde eficienţa

Avantaje Cost iniţial scăzut Potrivite pentru cantităţi mici Mărunţirea reduce volumul şi face deşeurile irecognoscibile

Dezavantaje costuri de operare ridicate din cauza utilizării substanţelor chimice nivel scăzut şi nesigur de dezinfectare probleme de operare şi întreţinere legate de mărunţire expunerea angajaţilor la riscuri capacitate maximă redusă poate crea probleme la eliminarea deşeurilor tratate poate crea probleme cu apele uzate (poluarea mediului pe termen lung)

Conform ghidurilor tehnice ale ONU privind gestionarea deşeurilor medicale, metodele de tratare chimică nu sunt recomandate din cauza problemelor pe care le pot generareferitor la protecţia mediului şi siguranţă muncii!

38

6.4.2. Tratarea in autoclave

Figura 6.8. Autoclave cu pre vacum

O autoclavă clasică constă dintr-o cameră de metal ermetică cu o uşă de încărcare şi cu manta prin care circulă abur. Aburul este introdus atât în manta cât şi în interiorul camerei care este proiectată să reziste la presiuni ridicate. Încălzirea mantalei exterioare reduce formarea de condens pe pereţii camerei interioare.

Autoclavele gravitaţionale se bazează pe gravitaţie în procesul de schimb termic dintre aerul rece şi abur (care e mai greu decât aerul). Aburul intră în partea de sus a aparatului şi treptat înlocuieşte aerul mai rece existent, în timp ce se deplasează spre ieşirea din partea de jos a camerei. Eliminarea integrală a aerului din cameră este esenţială pentru a asigura penetrarea căldurii în deşeuri. Eficienţa sistemului depinde, prin urmare, de metoda de ambalare şi încărcare a deşeurilor în autoclavă pentru a preveni formarea de pungi de aer. Aerul din aceste pungi nu poate fi dezlocuit de abur, iar deşeurile vor fi parţial tratate.

Problemele apar în cazul în care deşeurile sunt ambalate în saci, aceştia împiedicând dezlocuirea aerului de către abur.

Încărcarea autoclavelor

a) b)

Figura 6.9 a) Deseurile infectioase sunt incarcate intr-un container b) Containerul este impins direct in autoclava

39

Pentru a minimiza problemele create de pungile de aer, au fost dezvoltate sisteme care aplică o prelucrare mecanică (mărunţire) înainte de tratarea cu abur cu scopul de a îmbunătăţi transferului de căldură în deşeuri, realizând o încălzire mai uniformă a deşeurilor şi făcând deşeurile de nerecunoscut. Pentru a face sistemul de tratare continuu (nu în şarje de deşeuri) se poate utiliza un şnec care se roteste in interiorul unui cilindru încălzit cu ulei, care transportă deşeurile. Aceste sisteme de noi au fost denumite autoclave “avansate”.

Avantaje Impact scăzut asupra mediului Sistem uşor de folosit cu costuri mici de întreţinere

Dezavantaje Nivelul de dezinfecţie şi temperatura de dezinfectare scăzute Masa deşeurilor creşte prin creşterea umidităţii (condens) dacă nu este posibilă

o etapă post vacuum Nu este aprobată în toate ţările Pot fi întâmpinate probleme cu germenii patogeni noi care sunt dificil de tratat.

Acest proces ar putea să nu îndeplinească cerinţe viitoare.

Notă: Pre-mărunţirea nu ar trebui să se facă înainte de dezinfecţie pentru a proteja lucrătorii împotriva expunerii la agenţii patogeni eliminaţi în aer prin procesul mecanic. Excepţie ar fi dacă sfărâmarea sau măcinarea este parte integrantă dintr-un sistem închis conceput în aşa fel încât curentul de aer din procesul mecanic este dezinfectat înainte de a fi eliberat în mediul înconjurător. Aceste tipuri de sisteme sunt dificil de operat şi, prin urmare, nu se recomandă pentru România.

6.5. Maruntirea

Deşeurile medicale dezinfectate pot fi mărunţite pentru a reduce volumul şi pentru a uşura manipularea şi eliminarea lor. Acest tocător poate procesa aproximativ 200 kg/h.

Figura 6.10. Măruntirea deseurilor

40

Un model comun de tocător are lame pe două laturi paralele ce se rotesc în direcţii opuse la o viteză relativ scăzută. Tocătoarele trebuie să prelucreze multe tipuri de deşeuri, unele necesitând tăiere cu lamele ascuţite şi altele necesitând zdrobire.

Mărunţirea nu minimizează întotdeauna riscul accidentelor cu obiecte înţepătoare-tăietoare. Uneori problema este mai mare, deoarece obiectele înţepătoare-tăietoare care erau înainte încărcate în containere speciale sunt neambalate şi lăsate înmediul înconjurător.

Figura 6.11. Probleme cu maruntirea obiectelor ascutite -tăietoare

Mărunţirea poate într-adevăr reduce volumul deşeurilor cu peste 80%, dar: În timpul procesului de decontaminare, volumul deşeurilor este în mod normal deja

redus cu până la 50%. Mărunţirea este costisitoare şi necesită întreţinere regulată şi costisitoare. Deşeurile infecţioase reprezintă doar până la 20% din cantitatea totală de deşeuri dintr-

o unitate sanitară – mărunţirea deşeurilor decontaminate rezultând, prin urmare, într-o reducere a volumului deşeurilor cu numai 5- 10%.

41

6.6. Depozitarea finală a deseurilor

Figura 6.12. Depozit sigur pentru deseurile periculoase

42

7. Bibliografie:

1. RAPORTUL ANUAL PRIVIND STAREA MEDIUL ÎN ROMÂNIA PENTRU ANUL 2008 – preluat de la Agentia Nationala pentru Protectia Mediului

2. MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE – Raport sintetic 2007

3. PLANUL DE GESTIONARE A DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚI MEDICALE, SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ – LABORATORUL DE ANALIZE MEDICALE.

4. http://www.deseurimedicale.ms.ro/index.php/legislaie/legislaie-deeuri-medicale

5. http://www.anpm.ro/Files/Directiva%202006_12_200711204243781.pdf

6. http://www.anpm.ro/Files/Directiva%2091_689_200711204641671.pdf

7. http://www.colectarebaterii.ro/uploads/Legislatie_de_mediu_baterii/Decizia %20Comisiei%20Europene%202000-532-CE.pdf

8. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do? uri=CONSLEG:2000L0076:20081211:RO:PDF

9. http://anpm.ro/Files/Directiva%2094_62_20071120581468.pdf

10. http://www.primariatm.ro/uploads/files/wwwwwwwww/Anexa1.Legislatie%20ptr. %20PJGD.pdf

11. ORDIN PRIVIND APROBAREA METODOLOGIEI DE EVALUARE A AUTOVEHICULELOR UTILIZATE PENTRU TRANSPORTUL DEȘEURILOR PERICULOASE REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ – intocmit de Ministerul Sanatătii

12. RAPORT PRIVIND CELE MAI PERFORMANTE ȘI EFICIENTE PROCEDEE ȘI TEHNOLOGII DE ELIMINARE FINALĂ A DEȘEURILOR PERICULOASE MEDICALE, în conformitate cu normele UE, Proiect PHARE, România, Proiect implementat în perioada: 1.12.2008 – 30.11.2009

43