decolonizare

6
PREMISELE la 27august 1946, bătrânul politician Edouard Herriot declara înAdunarea Naŝională că «Franŝa va deveni colonia fostelor salecolonii». Realităŝile generate de cel de-al doilea război mondial au făcut vetust conceptul "asimilării” căruia i s-a substituit proiectul asocierii”. Asocierea preconiza recunoaşterea originalitătii coloniilor şi, reciproc, a metropolei”ceea ce însemna o federalizare a Imperiului, în evidentă contradictie cu traditia centralistă a Frantei. Noul concept, un virtual parteneriat, s-a dovedit în fapt o încercare cosmetică de a disimula falia careîmpărŝea Imperiul în teritorii de categoria întâi (metropola) şi teritorii de categoria a doua (coloniile). Dezbaterile asupra modalităŝilor de asociere au consumat un întreg deceniu. Abia la 22 iunie 1955, Edgar Faure declara în Adunare că «era colonialismului a luat sfârşit, cea a asocierii abia începe». Însă,atunci când Franta a înŝeles că teritoriile de peste mări au propria personalitate, era deja prea târziu: sunase ora independenŝei. După Conferinta de la Brazzaville, din 1944, s-au înfiintat Adunări Teritoriale locale, cu un grad limitat de autonomie. Importanta acestor institutii de sorginte colonială constă în faptul că, în interiorul lor, se va plămădi viata politică din teritoriile franceze, pregătindu-le pentru emancipare. Inceputul emanciparii nationale a statelor lumii conform celor 14 puncte ale lui Wilson Problemele intimpinate de Franta in interiorul tarii ceea ce a permis lupta de eliberare din colonii Participarea coloniilor la ostilitati, cu recruti şi voluntari dar şi cu însemnate resurse minerale, a conferit autohtonilor mândria de a se simti utili acestei lumi.Realităŝilerăzboiului, nemiloasele confruntări albi-albi, i-au făcut pe africanisă se înalŝe mai presus de barierele rasiale, depăşind prejudecăŝilemarginalizării. Conştiinŝele s-au maturizat. Elanul naŝional, cumotivaŝiile sale intrinseci, s-a bucurat de un real sprijin pe planul relaŝiilor internaŝionale. Personalitatea africană, conturată printruda pasionată a mai multor generaŝii, evolua spre momentul desăvârşirii. Aparitia unor lideri nationali in interiorul statelor Africane si tendinta lor de a se elibera de colonizator Asocierea preconiza recunoaşterea originalitătii coloniilor şi, reciproc, a metropolei”ceea ce însemna o federalizare a Imperiului, în evidentă contradictie cu traditia centralistă a Frantei.

Upload: daniel-neamtu

Post on 10-Nov-2015

11 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

decolonizarea tarilor africii

TRANSCRIPT

PREMISELEla 27august 1946, btrnul politician Edouard Herriot declara nAdunarea Naional c Frana va deveni colonia fostelor salecolonii. Realitile generate de cel de-al doilea rzboi mondial au fcut vetust conceptul "asimilrii cruia i s-a substituit proiectul asocierii. Asocierea preconiza recunoaterea originalittii coloniilor i, reciproc, a metropoleiceea ce nsemna o federalizare a Imperiului, n evident contradictie cu traditia centralist a Frantei. Noul concept, un virtual parteneriat, s-a dovedit n fapt o ncercare cosmetic de a disimula falia caremprea Imperiul n teritorii de categoria nti (metropola) i teritorii de categoria a doua (coloniile). Dezbaterile asupra modalitilor de asociere au consumat un ntreg deceniu. Abia la 22 iunie 1955, Edgar Faure declara n Adunare c era colonialismului a luat sfrit, cea a asocierii abia ncepe. ns,atunci cnd Franta a neles c teritoriile de peste mri au propria personalitate, era deja prea trziu: sunase ora independenei.Dup Conferinta de la Brazzaville, din 1944, s-au nfiintat Adunri Teritoriale locale, cu un grad limitat de autonomie. Importanta acestor institutii de sorginte colonial const n faptul c, n interiorul lor, se va plmdi viata politic din teritoriile franceze, pregtindu-le pentru emancipare.

Inceputul emanciparii nationale a statelor lumii conform celor 14 puncte ale lui Wilson

Problemele intimpinate de Franta in interiorul tarii ceea ce a permis lupta de eliberare din colonii

Participarea coloniilor la ostilitati, cu recruti i voluntari dar i cu nsemnate resurse minerale, a conferit autohtonilor mndria de a se simti utili acestei lumi.Realitilerzboiului, nemiloasele confruntri albi-albi, i-au fcut pe africanis se nale mai presus de barierele rasiale, depind prejudecilemarginalizrii. Contiinele s-au maturizat. Elanul naional, cumotivaiile sale intrinseci, s-a bucurat de un real sprijin pe planul relaiilor internaionale. Personalitatea african, conturat printruda pasionat a mai multor generaii, evolua spre momentul desvririi.

Aparitia unor lideri nationali in interiorul statelor Africane si tendinta lor de a se elibera de colonizator

Asocierea preconiza recunoaterea originalittii coloniilor i, reciproc, a metropoleiceea ce nsemna o federalizare a Imperiului, n evident contradictie cu traditia centralist a Frantei.

UNIUNEA FrancezaSchita Uniunii Franceze, n fapt o retuare cosmetic aImperiului, a fost trasat la Brazzaville.Schita Uniunii Franceze, n fapt o retuare cosmetic aImperiului, a fost trasat la Brazzaville.A urmat institutionalizarea sa, prin Constitutia de la 13 octombrie 1946 ce a pus bazele celeide-a IV-a Republici franceze.Dei, prin Constitutie, toti locuitorii Uniunii sunt cetteni francezi, dublul colegiu i diferentiaz:cetteni de statut metropolitan (colegiul I) i cetteni de statut local (la vot participnd doar cei ce ntruneau censul, erau instruiti, fuseser notabili sau luptaser pe front) cuprini n colegiul al II-lea.Existenta primului colegiu asigura colonitilor europeni o reprezentare privilegiat i chiar aristocratic.

LEGEA-CADRU introducerea votului universal pentru toi brbaii i femeile ceau mplinit vrsta de 21 de ani;suprimarea sistemului electoral cu doucolegii;nlocuirea administraiilor centrale ale celor dou grupe deteritorii (AOF i AEF), cu administraii teritoriale pentrufiecare colonie;pstrarea AOF i AEF, conduse de cte un guvernator generalfrancez i un Mare Consiliu (Parlament);dotareafiecrei colonii cu o Adunare Teritorial, aleas prinvot universal,responsabil de conducerea afacerilor locale icu un Consiliu de Guvernmnt (al crui vicepreedinte este un african) responsabil de administrarea teritoriului;efia fiecrui teritoriu rmne n sarcina guvernatoruluifrancez, responsabil pentru actele sale n faa cabinetului de laParis.

COMUNITATEA FRANCEZACea de-a treia etap a decolonizrii posesiunilor franceze sedeclaneaz n 1958. Caracteristica sa: comprimarea timpului; nmai puin de doi ani statele din AOF i AEF trec de la autonomie(septembrie 1958) la independen (pe ntreg parcursul anului1960). Cum se explic o asemenea evoluie? Pe de o parte, prinspiritul nnoitor, pragmatic, adus de legea-cadru. Pe de alt parte,datorit crizei algeriene, care impunea Franei cutarea unui modelal decolonizrii. n prima jumtate a anului 1958, clasa politic francez se afla ntr-un impas de netrecut, cauzat de evoluiile din Algeria. Pe fondul acestor incertitudini crescnde este rechemat la guvernare, dup lungi ani de eclips, generalul Charles de Gaulle,pe care contemporanii l percepeau drept cel mai ilustru dintrefrancezii pe care istoricii l consider cel mai reputat preedinte (sau, n general, om politic) francez din secolul nostru. De la nceput, generalul deGaullelua contact cu un proces n plin micare. El iniiaz unvast plan de reforme printre care i o reform constituional, ceredefinea raporturile dintre Frana i coloniile sale.

ALGERIATeritoriul a fost guvernat sub diferite forme i a fost teritoriul cu una dintre cele mai lungi perioade de dominaii franceze. Algeria a fost intens colonizat n aceast perioad, colonii europeni fiind cunoscui sub numele de pied-noir. Cu toate acestea, populaia musulman a rmas majoritar pe ntreaga perioad, iar excluderea ei de la viaa politic i economic a teritoriului a fcut ca aceasta s revendice o autonomie sportit i n cele din urma independena. Tensiunile dintre cele dou grupuri au atins apogeul n 1954 cnd au avut loc primele manifestri violente ce au dus la declanarea Rzboiului din Algeria. Rzboiul a luat sfrit n 1962 odat cu ncheierea Acordurilor de la Evian iar n iulie 1962 Algeria a devenit un stat independent.

CAMERUNDup nfrngerea Germaniei n primul rzboi mondial, Camerun a fost mprit sub mandatul Ligii naiunilor ntre Camerunul francez i Cameroons-urile britanice n 1919. n 1960, Camerunul francez i-a declarat independena, devenind republica Camerun. n 1961 i s-a alturat partea sudic a Camerunului britanic. Restul Camerunului britanic a fost ncorporat n Nigeria. Noul guvern de coaliie a fost condus de Ahmadou Ahidjo, care a anihilat grupurile rebele rmase dinainte de ctigarea independenei. Ahidjo s-a retras n 1982 i a fost nlocuit de actualul preedinte, Paul Biya. Acesta a ctigat numeroase alegeri, dei s-au semnalat unele neregulariti n cadrul acestora.

MAROC

Prin Tratatul de la Fez, se ncheie de facto independena rii. Franta a stabilit oficial un protectorat peste Maroc la 30 martie, 1912. Sultanul Abdelhafid a abdicat n favoarea fratelui su Yusef dup semnarea tratatului.Pe 17 aprilie 1912, infanteriti marocani s-au rasculat n garnizoana francez din Fez.Marocanii nu au putut s ia cetatea i au fost nvini de o for de relief francez. La sfritul lunii mai 1912, fortele marocane au atacat din nou fr succes, garnizoana francez consolidat la Fez. n stabilirea protectoratul peste o mare parte din Maroc, francezii au cucerit Algeria i Tunisia; au luat din urm ca model pentru politica lor marocan. Au fost, totui, diferene importante. Prima, protectoratul a fost stabilit doar doi ani nainte de izbucnirea primului rzboi mondial, care a adus cu ea o nou atitudine fa de dominaia colonial. n al doilea rnd, Marocul a avut o tradiie de o mie de ani de independen; dei ar fi fost puternic influenate de civilizaia musulman Iberia, aceasta nu a fost niciodat supus dominaiei otomane. Aceste circumstane, precum i apropierea de Maroc spre Spania a creat o relaie special ntre cele dou ri.Coasta de fildes n urma decolonizrii politice, puterea colonial, anume Frana, a renunat la suveranitatea sa asupra teritoriului la data de 7 august 1960, dar nu i la influena economic i militar (trupe franceze sunt poziionate i astzi n ar, iar majoritatea investitorilor sunt francezi). Primul preedinte dup proclamarea independenei a fost Flix Houphout-Boigny (citit Ufue-Buani). Colonialitii francezi au procedat n Coasta de Filde aa cum procedaser i celelalte puteri coloniale n Africa sub-saharian : s-au bazat pe populaiile animiste din sud, mai nainte victime ale sclavagismului practicat de emiratele musulmane din nord, pentru a i asigura n aceste ri o administraie i o armat credincioas (emiratele din nord se opuseser colonialitilor pe planul militar). Pentru aceasta, au cretinat, educat i promovat preferenial populaiile din sud, mai apropiate de coast. Nigerul a fcut parte din Africa de Vest francez, n decembrie 1958 devenind republic autoguvernabil n cadrul comunitii franceze, iar de la 3 august 1960, republic independent. Primul guvern a fost condus de Hamani Diori, liderul Partidului Progresist din Niger, care era favorabil meninerii structurilor sociale tradiionale i a unor legturi economice strnse cu Frana. TUNISIA n 1881, odat cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez. n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la Vichy. Dup rzboi, Tunisiei i-a fost dat autonomie n 1954 ca urmare a unor revolte populare. Independena i-a fost acordat la data de 20 martie 1956. Monarhia iniiat de Frana a fost abolit n 1957, i Partidul Neo-Destour (Noua Constituie), condus de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a devenit preedinte pe via n 1959. Volta Superioar francez a fost fondat la 1 martie 1919, ca urmare a temerilor franceze de o nou apariie a revoltelor armate precum i pe considerente economice. Pentru consolidarea administraiei, guvernul colonial a separatactualele teritorii ale Burkinei Faso de cele ale Senegalului Superior i Negerului. Noua colonie a fost numit Volta Superioar i primul ei guvernator a fost and Franois Charles Alexis douard Hesling. Acesta a iniiat un program ambiios de construcie de drumuri i a promovat creterea produciei de bumbac pentru export. Politica bumbacului bazat pe munca forat a euat i economia a stagnat, astfel c la 5 septembrie 1932 colonia a fost desfiat i mprit ntre Coasta de Filde, Sudanul Francez i Niger. Coasta de Filde a primit cea mai mare parte, cu majoritatea populaiei i cu oraele Ouagadougou i Bobo-Dioulasso. Decizia de divizare a coloniei a fost revizuit n timpul micrilor anti coloniale ce au urmat dup Al Doilea Rzboi Mondial. La 4 septembrie 1947 colonia a fost refcut ntre fostele granie ca parte a Uniunii Franceze. La 11 decembrie 1958 a devenit autoguvernant i a luat numele de Republica Volta Superioar. n 1910, colonia francez a fost denumit Africa Ecuatorial Francez. n timpul celui de-Al Doilea Rzboi Mondial, colonia s-a alturat Forelor Aliate. La 1 decembrie 1958, ara a devenit Republica Centrafrican i i-a proclamat independena la 13 august 1960. De la obinerea independenei, ara a pstrat limba francez ca limb oficial, folosit n documentele administrative, n timp ce sango acioneaz ca agent unificator al rii, permind fiecruia s se neleag, chiar i fr o educaie colar avansat. NOUL TIP DE COLONIALISM :Uniunea Franceza a fost inlocuita in noua constitutie franceza din 1958 prin Comunitatea Franceza. Numai Guineea a refuzat, dupa o consultare populara, sa faca parte din noua organizatie, pe care o considera tot de factura coloniala. In timpul razboiului din Algeria, Comunitatea Franceza s-a autodizolvat, tuturor coloniilor africane fiindu-le recunoscuta independenta, dupa convocarea unor referendumuri locale. Unele foste colonii au ales sa fie in continuare parte a Frantei, capatand statutul de departemente si teritorii de peste mari. Criticii neocolonialismului au afirmat ca noua Franafrique este doar o forma mascata a mai vechii guvernari coloniale. Ei au afirmat ca in vreme ce de Gaulle recunostea pe de-o parte independenta fostelor colonii, pe de alta parte crea noi legaturi care sa impiedice indepartarea de Paris a noilor natiuni aparute pe harta politica a lumii. c Particularitatile decolonizarii in Africa franceza tin majoritar de pastrarea limbii franceze ca limba de comunicare Desi tarile africa si-au obtinut independenta fata de Franta,ele au ramas in strinse legaturi economice cu aceasta Avantul decolonizarii a fost politica mai liberala a Comunitatii Franceze fata de aceste regiuni,in care s-a permis avantul national al societatii