cursuri + seminarii ppe
DESCRIPTION
Politici Publice EuropeneTRANSCRIPT
Politici publice europene – Mirela Cerkez
Curs 1 – 16.10.2013Evoluţia Uniunii Europene de la apariţia primelor comunităţi până la Tratatul de la Lisabona
Perioada 1947-1957
- teama SUA de întărirea puterii Rusiei (Stalin);
La îndemnul SUA:
- crearea OECE (Organizaţia Europeană de Cooperare Economică) -> planul Marshall;
- Tratatul de la Bruxelles (1948) – diplomatic şi militar, semnat de Marea Britanie, Franţa, Benelux + SUA, Canada, Norvegia, Danemarca, Islanda, Portugalia; Tratatul Atlanticului de Nord (NATO)
- Consiliul Europei – înfiinţat în 1949, Danemarca, Irlanda, Italia, Norvegia, Suedia, Franţa, Marea Britanie, Benelux; avea rol consultative, cu sediul la Strassbourg. Uniune de state care îşi propune să susţină democraţia, pluralismul politic; are competenţe foarte vaste, dar nu are competenţe de apărare.
COMINFORM ≠ Consiliul Europei
- s-a creat o contra-pondere a URSS la planul Marshall (CAER –Consiliul Economic de Ajutor Reciproc)
Primele instituţii ale UE
CECO – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului; CEE – Comunitatea Economică Europeană; EURATOM (CEEA) – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice; EFTA
1. CECO
- 1945 -> Jean Monnet – plan prin care încerca să depăşească faptul că pierduse controlul asupra exploatărilor miniere, apreciat de de Gaulle.
- 1949 -> planul Schumann (Monnet) – exploatarea în comun a cărbunelui din Franţa şi Germania; poate lua decizii independente de guvernele Franţei şi Germaniei.
- a luat fiinţă prin tratatul de la Paris (1951): Franţa, Germania (democr.), Italia, Benelux;
- organ de conducere: Înalta Autoritate;
- preşedinte: Jean Monnet;
- Consiliul de Miniştrii era format din reprezentanţii guvernelor statelor member;
- deciziile importante se luau prin unanimitate, iar cele mai puţin importante, prin majoritate.
- are Curte de Justiţie;
- bugetul – din surse proprii care provenea din taxe plătite de întrepinderi.
2. CEE şi EURATOM
1
Politici publice europene – Mirela Cerkez
- Jean Monnet (Franţa nu-l susţinea);
- Paul Henri Spaak -> să extindă colaborarea către transport şi energie;
- Conferinţa de la Messina (1955)
- Reuniţi în Conferinţa de la Messina, între 1-3 iunie 1955, miniştri de externe ai „celor şase” au recunoscut că logica întreprinderii începute în 1951 impunea depăşirea C.E.C.O., extinzând cooperarea europeană la întreaga economie. Conferinţa de la Messina a reprezentat momentul ce a constituit începutul procesului de constituire a celorlalte două comunităţi europene. Cu acest prilej a fost instituit un comitet interguvernamental sub preşedinţia lui P. H. Spaak cu sarcina de a elabora un raport asupra “posibilităţii creării unei uniuni generale economice, ca şi a unei uniuni în domeniul nuclear”.
- Vor crea o viaţă comună fără taxe vamale;
- Au creat un comitet care să formulize propuneri: - tratat pentru piaţa comună;
- unul pentru energia atomică;
- Tratatele de la Roma (1957) – Marea Britanie nu a semnat
3. A înfiinţat EFTA (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb) – nu a adus avantajele economice scontate => 1961 Marea Britanie şi-a depus candidature la Piaţa comună - CCE (1957)
Transformarea OECE în OECD, care există şi azi + Canada, Turcia.
Perioada 1958 – 1969 (de Gaulle)
A fost general -> Realpolitik
- 1958 -> a propus SUA ca Franţa împreună cu Marea Britanie să împărtăşească cu SUA decizia asupra utilizării resurselor nucleare. SUA susţinea Marea Britanie.
- 1967 -> Marea Britanie rescrie cererea de adeziune la CCE cu pretenţii mai mici. Dorea întărirea interguvernamentalismului în Europa
- Tratatul de fuziune al celor 3 comunităţi (CECO, CEE, CEA) – 1965 Tratatul de la Bruxelles; - a fost pus în aplicare în 1967 din cauza “crizei scaunului gol”, a fost rezolvată şi depăşită prin compromisul de la Luxembourg. Odată cu el a apărut ideea de preşedinţie rotativă.
- Rezultă un singur consiliu de miniştrii, cu o singură comisie; tratatele erau separate.
Prima extindere – Marea Britanie, Danemarca, Irlanda; prima reuniune în 1969 în Praga.
Reguli: Niciodată nu va accepta modificarea textelor tratatelor constitutiei, doar măsurile tranzitorii.
2
Politici publice europene – Mirela Cerkez
- Marea Britanie a reuşit să obţină o serie de păsuiri – Mecanismul corrector de la Dublin
A doua extindere: Grecia (1980); A treia extindere: Spania + Portugalia (1986)
Curs 2 – 23.10.2013
Sistemul monetar European
Schmitter -> de căutat
- 1970 – uniunea vamală nu funcţiona bine dacă nu exista uniune monetară => Consiliul de la Haga;
- Primul Ministru din Luxembourg Pierre Werner -> a vorbit despre moneda comună;
- 1971 -> Uniunea Economică şi Monetară, care propune uniune monetară, pentru a nu mai exista speculaţii;
- “Şarpele monetar” -> constrângere cât să fluctueze (de căutat);
Bretton Woods (1978) – proiect franco-german -> a intrat în vigoare în 1979, proiectul prin care s-a creat ECU -> ______
.Instituţionalizarea Consiliului Europei
- Consiliul Europei are mai multe formaţiuni: Consiliul de Miniştrii/Consiliul European;
- Au inventat mecanismul cooperării politice, înscris în Actul Unic European – Consiliul Europei (1974 – preşedintele Franţei Valery Giscard d’Estanig); CSCE -> OSCE; a intrat în vigoare în 1987;
- Jaques Delors (1985 – preşedinte al Comisiei Europene)
Prevederile Actului Unic European
- modificarea tratatelor comunitare: extinderea votului cu majoritate calificată;
- consolidarea puterilor Parlamentului Europei -> I s-a dat puterea de a amenda propunerile adoptate de Consiliu;
- primeşte rolul de a-şi da aviz în privinţa extinderii UE;
- trebuie să fie consultat în cadrul tuturor propunerilor de politici;
- s-a extins competenţa comunităţilor la noi politici (de coeziune socială şi economic)
II. Cooperarea în materie de politică externă
- trebuie să se consulte între ele cu privire la diferite poziţii care la adoptă faţă de evenimente;
Tratatul de la Maastricht (tratatul privind UE – 1992)
- împarte UE în 3 bucăţi: 1. comunitar; 2+3. Interguvernamentale;
1. CECO, CE, EURATOM (de la Roma) – comunităţile aveau putere de decizie mai mare;
3
Politici publice europene – Mirela Cerkez
2+3 -> unanimitate;
1. Apar noi prevederi:
- competenţele comunităţii sunt extinse la mediu, cercetare, coeziune;
- cetăţenie europeană – are dreptul să facă petiţie la Parlamentul Europei – Ombudsman;
- trebuie consultat Parlamentul când este aleasă Comisia + Preşedintele;
- se stabileşte codecizia ca regulă uzuală de luare a deciziilor;
- apare Banca Central Europeană;
2. Politica extinderii şi de securitate comună – decid numai statele membre;
3. Justiţie şi afaceri interne – decide Consiliul;
- A IV-a extindere a Uniunii Europene (1995) – Austria, Suedia, Finlanda, Elveţia, Norvegia (ultimele 2 retrase);
- Compromisul de la Ioannina – modificarea regulilor decizionale din cauza extinderii; (de căutat)
Curs 3 – 30.10.2013
Tratatul de la Amsterdam (’99)
- Păstrează împărţirea pe piloni.
- Apare politica socială şi ocuparea forţei de muncă;
- Vize, dreptul de azil, imigrare -> se mută din pilonul 3 în 1.
- Se întăreşte puterea Parlamentului European prin faptul că trebuie să aprobe numirea Preşedintelui Comisiei;
- Se extinde procedura de codecizie;
- Numărul parlamentarilor să nu fie mai mare de 700.
- Pilonul 2: politica europeană de securitate comună.
! Javier Solana
- Pilon 3: Justiţie şi Afaceri Interne -> conceptul de cooperare consolidată.
Crearea zonei euro (’98)
- 12 state (Marea Britanie, Danemarca, Suedia nu au vrut)
- Este numit primul preşedinte al Băncii Centrale Europene: Wim Duisenberg (’98); Jean Claude Trichet (2003), Mario Draghi (2011).
- Se stabileşte valoarea în euro a celor 11 monede. În 2002 s-a folosit € pentru prima dată.
4
Politici publice europene – Mirela Cerkez
- A 5-a extindere a UE
1. ’89 – ţările membre – Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelandă -> Grupul G24 (oferea asistenţă ţărilor candidate). FMI – rol de observator.
2. ’89 – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
3. Posibilitatea de a se împrumuta de la Banca Europeană pentru Investiţii
4. Programul PHARE -> Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstructia Economiei. Scopul initial -> restructurarea economică prin privatizarea instituţiilor de stat.
5. Încheierea acordurilor de asociere între UE şi statele candidate prin care se liberaliza comerţul.
Agenda 2000 – Comisia Europeană făcea evaluări;
- Au apărut SAPARD (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) şi ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare).
- 2004: UE se extinde către Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria.
- 2007: România şi Bulgaria.
Tratatul de la Nisa (2003)
- Prevede că din 2005 vor intra în vigoare o serie de modificări instituţionale referitoare la dimensiunea comisiei, ponderea voturilor în cadrul Consiliului şi noul program pentru majoritatea calificată.
- Se extinde procedura de codecizie.
- Au mărit numărul de mandate ale Parlamentului European (732).
- Au reglementat numărul de voturi pe care îl avea fiecare stat membru (total – 345; România – 14 voturi).
- Se stabilesc noi reguli pentru majoritatea calificată
- 255/345 -> condiţie suplimentară: să fi votat favorabil majoritatea statelor (14/27) -> dubla majoritate;
- se stabileşte că chiar dacă UE va depăşi numărul de 27, numărul comisarilor nu va mai creşte.
- cetăţenii să aibă dreptul să propună politici publice în Europa ( min. 1 mil);
Tratatul de la Lisabona (2009) -> încă în vigoare
1. Exista o singură personalitate juridică -> UE;
2. Consiliul European are preşedinte – Herman Van Rompuy (Belgian), mandate 2 ani şi jumătate. Se poate prelungi o singură dată.
3. Apare funcţia Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate -> Catherine Ashton (5 ani; când se schimbă comisia, se schimbă şi funcţia).
5
Politici publice europene – Mirela Cerkez
4. S-a format Serviciul pentru Acţiune Externă.
5. Se modifică conducerea în ceea ce priveşte majoritatea calificată. (intră în vigoare în 2014)
- Avem menţionate în tratat referitor la______________. Dacă mai mult de jumătate din ele se opun, n-au voie să înainteze cu propunerea respectivă.
Curs 4 – 06.11.2013
Politica bugetară
- La început existau 3 bugete, câte unul pentru fiecare comunitate.
- ’67 -> tratat de fuziune prin care rezultă un buget pentru toate 3 comunităţile.
- În perioada aceasta, bugetul UE era format din contribuţiile statelor membre, iar fiecare stat membru avea o contribuţie stabilită prin negocieri.
- ’70 se introduce sistemul resurselor proprii.
- până în ’80 UE are un buget anual care îngreuna implementarea politicii europene.
„Sistemul doisprezecimilor” – Delors -> să se negocieze bugetul pe mai mulţi ani = cadrul financiar multiannual. Există şi bugete anuale.
1. Pachetul Delors 1 (’88-’92)
- introduce ideea că statele membre trebuie să contribuie la bugetul UE proportional cu PIB-ul.
- limitarea creşterii cheltuielii agricole (se stabileşte un procent din PIB-ul comunităţii).
„Politica de coeziune socială şi economică” (fondurile structurale)
- nu au voie să transfere fonduri dintr-un capital bugetar în altul, dar au voie să transfere dintr-un an în altul.
2. Pachetul Delors 2 (’93-’99)
- apare fondul de coeziune, creat pentru Spania, Portugalia, Grecia, Italia.
- e acceptat numai statelor cele mai sărace din UE, este nerambursabil şi ajunge direct la guverne.
3. 2000-2006
- statele să nu mai primească din fondurile structurale mai mult de 4% din PIB;
4. 2007-2013
- s-a introdus un fond special de ajustare a efectelor globalizării.
5. 2014-2020 – 920 mld €;
- Există 5 capitole:
6
Politici publice europene – Mirela Cerkez
Creştere inteligentă şi favorabilă incluziunii; Creşterea durabilă – resurse naturale; Europa în lume; Buget administrativ; Securitate şi cetăţenie; Fondul de coeziune (guvernul nu poate să facă ce vrea -> proiecte de mediu şi transport);
Credite disociate sau nedisociate:
sunt folosite pentru plata unor vizează plata unor acţiuni ce se desfăşoară în
acţiuni ce se desfăşoară pe mai mulţi ani cadrul unui exerciţiu financiar
Cheltuieli obligatorii sau neobligatorii:
decurg din tratatele constitutive administrative
şi internaţionale semnate de UE
OLAF (Office de Lutte Anti-Fraude) – instituţii europene care se ocupă ca bugetul să fie folosit corect.
Resurse proprii: taxe vamale, TVA-ul, alte venituri (amenzi şi sancţiuni, vânzarea de bunuri mobiliare şi imobiliare, impozitul pe venit plătit de pers. UE şi contribuţiile.
Curs 5 – 13.11.2013Politica agricolă comună
- A fost instituită prin Tratatul de la Roma (’57) la iniţiativa Franţei (ţara cu agricultura cea mai dezvoltată).
- Obiective: garantarea aveniturilor agricultorilor; stabilizarea produselor pieţei agricole; securitatea alimentară; menţinerea preţurilor la consummator. Au fost abandonate pentru că implica din partea UE o activitate foarte mare pe piaţă.
- Protecţia mediului şi susţinerea comunităţilor viabile -> acum;
- Existau organizaţii comune de piaţăPrincipii comune:1. unitatea de piaţă (eliminarea tuturor taxelor din calea comerţului);2. preferinţa comunitară (produsele agricole erau protejate prin taxe vamale);3. solidaritatea financiară (FEOGA);Politica agricolă a adus efecte negative.Măsuri:
- Să stabilească anumite cantităţi (pe ţări) – MacSherry (’92) -> reformă.
- Protecţia mediului;
- Negocierile dintre SUA şi statele UE în cadrul organizaţiei mondiale a comerţului (GAT).
7
Politici publice europene – Mirela Cerkez
I. Prima rundă de negocieri s-a încheiat in Uruguay (’86 - ’93), încheiate cu acordul Blair House.II. Componenta de dezvoltare rurală -> runda DOHA “de căutat”Organizaţie a fermierilor Europeni (COPA) -> foarte important, deşi nu e instituţia UE.Parlamentul Europei -> rol consultativ;Comisarul pentru agricultură provine dintr-o ţară cu o cultură agricolă foarte puternică.PAC scade şi în termeni de cheltuieli, dar şi ca capacitate de a produce un impact asupra fermierilor.
Curs 6 – 27.11.2013
Politica de coeziune economică, socială şi teritorială (politica regională)
-> scopul de a reduce decalajele de dezvoltare economică dintre regiunile Europei. (fondurile structurale)
- a devenit semnificativă în ’88 (pachetul Delors 1);
- ’88 – ’99 => se stabilesc principiile de funcţionare ale fondurilor:
1. Complementaritatea – ele trebuie să finanţeze activităţi complementare cu cele existente deja în statul membru;
2. Principiul parteneriatului;
3. Principiul subsidiarităţii;
4. Multianualitatea – plan pe termen lung;
5. Concentrarea.
- După Tratatul de la Maastricht au introdus obligativitatea previziunilor cu privire la impact.
- 2007-2013 -> perspective financiare;
1. Obiectivul convergenţă -> prin care dă fonduri ţărilor slab dezvoltate – România;
Fondul European de Dezvoltare Socială;
2. Obiectivul Fondul de coeziune – competiţie regională şi finanţare pentru rezolvarea unor crize (Germania).
3. Cooperare teritorială.
- Se introduce coeziunea teritorială printre competenţele comune ale UE;
- Creşte rolul Parlamentului European;
- Cresc fondurile pentru regiunile ultra-periferice.
Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică:
8
Politici publice europene – Mirela Cerkez
1. Regiunile socio-economice mari între 3-7 mil. loc. (macroregiuni).
2. Regiunile NUTS 2 (între 800.000 – 3 mil. loc.): N-V, Centru, N-E, S-E, Sud Muntenia, Bucureşti-Ilfov, V, S-V.
3. NUTS 3 (150.000 -800.000 loc.).
Curs 7 – 04.12.2013Politica socială şi de ocupare
I. Tratatul de la Roma- cooperare în materie de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi trai;- plată egala pentru femei şi bărbaţi;- libera circulaţie a muncitorilor;
Relaţia dintre Comisia Europeană şi Consiliul Europei1. Încorporarea în Tratatul de la Amsterdam (’97) a 2 documente ale Consiliului Europei: Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor şi Carta socială europeană (’61) a Consiliului Europei.2. Carta UE a drepturilor fundamentale care preia principalele prevederi din cele două documente, dar este document redactat şi asumat de UE.3. Extinderea problematicii nondiscriminării.4. Actul Unic European prin care apare o modificare importantă: Consiliul decide să voteze cu majoritate calificată probleme legate de sănătate şi securitate la locul de muncă.
- ’91 -> directiva pentru munca atipică (ex.: în timpul nopţii);- ’92 -> directiva privind concediul de maternitate;
2. Tratatul de la Maastricht – primul pas către crearea unei componente a UE în domeniul politicii sociale;
3. Tratatul de la Amsterdam (complet)- mandatată să formeze politici în domeniul social – protecţia lucrătorilor la încheierea contractului de muncă;- măsuri de finanţare pentru integrarea celor excluşi de pe piaţa muncii;
1. Pilonul drepturilor legiferate, care se bazează pe metoda standard; Ex.: directiva privind drepturile procedurale în cazul concedierilor colective
2. Pilonul legiferării prin acord colectiv (dif. faţă de pct. 1 este că nu au fost decise doar prin consultarea statelor membre UE).
3. Pilonul SEO (Strategia Europeană de Ocupare) – Metoda Deschisă de Coordonare (MDC).Pt. pct. 1: - directiva privind drepturile angajaţilor în cazul schimbării proprietarilor întreprinderilor;- directiva privind compensarea de stat a angajaţilor companiei insolvabile;- directiva privind timpul de lucru;Pt. pct. 2: - directiva privind concediul de îngrijire a copilului;
9
Politici publice europene – Mirela Cerkez
- directiva privind munca cu fracţiune de normă;- directiva privind munca pe durată nedeterminată;Pt. pct. 3: - Capacitatea de reinserţie profesională, antreprenoriat, adaptabilitate şi egalitate de şanse;- Ocupare deplină, calitate şi producţie la locul de muncă, coeziune şi incluziune socială;
Curs 8 – 11.12.2013Politica de concurenţă
politica antitrust; controlul ajutoarelor de stat
- ’97 -> UE a interzis fuziunea Boeing cu McDonald Douglas;- 2004 -> UE a interzis fuziunea General Electric cu Honeywell- a obligat EDF să ramburseze 900 mil €, considerând că au fost scutiri de taxe acordate de guvernul francez;
Anii 2000 – intensificare a agenţiilor în domeniul concurenţeiAre 5 componente (direcţii de acţiune):
1. Interdicţia de acorduri între firme care limitează concurenţa.2. Interzicerea abuzurilor de poziţie dominantă.3. Controlul ajutoarelor acordate de un stat membru unei firme/categorii de firme. (a început în
anii ’80)4. Controlul fuziunilor care creează poziţii dominante.5. Liberalizarea utilităţilor publice.
Curs 9 – 17.12.2013Politica de mediu
În tratatele constitutive de la Paris şi Roma, politica de mediu nu apărea în lista competenţelor UE.
Conferinţa de la Paris (’72) – s-a decis : chestiunile de mediu nu mai trebuie rezolvate doar de state individual ci este nevoie şi de colaborare din partea instituţiilor UE.
1970 - Directiva privind emisiile autovehiculelorMăsuri:- implementarea de sisteme de gestiune şi audit comun; introducerea de etichete ecologice.- ofereau sprijin pentru combaterea delictului de mediu;- sprijinirea consumatorilor prin campanie de mediu;- integrarea dimensiunii de mediu în alte politici comune;- finanţarea acţiunilor pentru dezvoltare durabilă;’82-’92 -> Directiva care privea speciile pe cale de dispariţie;’85 -> Directiva privind impactul unui proiect asupra mediuluiTratatul de la Maastricht şi Amsterdam – apar competenţe mixte între statele membre şi UE.UE îşi propune să acţioneze şi în sfera teritoriului în probleme de mediu.
10
Politici publice europene – Mirela Cerkez
Crearea ISPA (2000) – program care ajută statele candidate la UE să ajungă la standard de mediu asemănătoare cu cele care erau deja membre. (apa potabilă, tratarea apelor reziduale, poluarea aerului)
Instituţii care influenţează:IMPELL – reţea care vizează respectarea dreptului în domeniul mediuluiGrupuri ecologiste: WWF, Birdlife
11