curs informatica aplicata anul 1 (1)
TRANSCRIPT
INFORMATICĂ APLICATĂ
1
NOTE DE CURS – INFORMATICĂ APLICATĂ
CUPRINS CAPITOLUL I. .......................................................................................................................................3 NOŢIUNI INTRODUCTIVE ................................................................................................................3
1.1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII CALCULATOARELOR................................................3 1.2 SISTEME INFORMATICE............................................................................................................4 1.3 ARHITECTURA UNUI SISTEM DE CALCUL...........................................................................7 1.4 NOTIUNI DE BAZA PENTRU WINDOWS ................................................................................8
CAPITOLUL II.....................................................................................................................................13 PROCESOARE DE TEXTE: MICROSOFT WORD.......................................................................13
2.1 Noţiuni de tehnoredactare .............................................................................................................13 2.2 Elementele ecranului Word...........................................................................................................14 2.3 Comenzi si operaţii fundamentale.................................................................................................16
2.3.1 Introducerea textului ...........................................................................................................16 2.3.2 Selectarea textului ................................................................................................................17 2.3.3 Formatarea avansată a textului .........................................................................................18 2.3.5 Operaţii de intrare - ieşire...................................................................................................19
2.4 Formatarea textului .......................................................................................................................22 2.4.1 Formatarea caracterelor .....................................................................................................22 2.4.2 Formatarea paragrafelor ....................................................................................................23 2.4.3 Formatarea paginii ..............................................................................................................25
2.5 Lucrul cu tabele.............................................................................................................................25 2.5.1. Crearea unui tabel ...............................................................................................................25 2.5.2 Modificarea unui tabel .......................................................................................................27 2.5.3 Formatarea unui tabel ..........................................................................................................29 2.5.4 Convertirea unui text in tabel .............................................................................................29 2.5.5 Despartirea unui tabel .........................................................................................................30 2.5.6 Table AutoFormat ...............................................................................................................30
2.6. Meniul Insert ................................................................................................................................30 2.6.1 Inserarea unui final de pagina ...........................................................................................30 2.6.2 Numerotarea paginilor ........................................................................................................31 2.6.3 Inserarea antetelor şi a notelor de subsol ..........................................................................31 2.6.4 Inserarea simbolurilor..........................................................................................................32
2.6.5 Inserarea notelor de picior si de sfarsit de document.......................................................32 2.6.6. Inserarea imaginilor intr-un document ............................................................................32 2.6.7 Inserarea unei zone de text in Document...........................................................................33 2.6.8 Inserarea unui document in alt document ........................................................................33 2.6.9 Inserarea unei hiperlegaturi şi a unui semn de carte .......................................................33
2.7 Lucrul pe coloane..........................................................................................................................34 2.8 Lucrul cu documente lungi ...........................................................................................................35
2.8.1 Crearea cuprinsului .............................................................................................................35 2.8.2 Crearea unui index ..............................................................................................................36
2.8.3 Creearea bibliografiei.............................................................................................................37 2.8.4 Crearea unui cuprins al desenelor......................................................................................38
2.9 Spell Checker ................................................................................................................................38 2.10 Obiecte legate sau împăturite ......................................................................................................39
INFORMATICĂ APLICATĂ
2
CAPITOLUL III ...................................................................................................................................40 UTILIZAREA MEDIULUI DE LUCRU MICROSOFT EXCEL ...................................................40
3.1 Registrul de calcul tabelar.............................................................................................................40 3.2 Tabele Pivot .................................................................................................................................58 3.3 Utilizarea pachetului Data Analysis..............................................................................................63 3.4 Tendinţe şi prognoze .....................................................................................................................65 3.5 Utilizarea SOLVER-UL în MS EXCEL.......................................................................................66
Bibliografie .............................................................................................................................................73
INFORMATICĂ APLICATĂ
3
Capitolul I.
Noţiuni introductive
1.1 Scurt istoric al dezvoltării calculatoarelor
În ultimii 70 de ani calculatoarele au evoluat continuu, specialiştii în domeniu împărţind
această perioadă în cinci etape, denumite generaţii de calculatoare. Criteriile care au stat la baza
acestei clasificări includ: arhitectura sistemelor; tehnologia de construcţie a componentelor,
modalităţile de procesare a programelor, caracteristicile sistemelor de operare, limbajele de programare
folosite.
Prima generaţie în evoluţia calculatoarelor (1938-1953) a fost caracterizată de utilizarea
tuburilor electronice iar calculatoarele erau destinate calculelor ştiinţifice şi comerciale. În această
perioadă se încadrează calculatoarele Harvard Mark 1 şi ENIAC.
Generaţia a doua (1954 - 1963) a fost caracterizată de folosirea tranzistorului pentru realizarea
circuitelor logice. Calculatoarele din cea de-a doua generaţie aveau în jur de 100 de instrucţiuni
complexe, memorie de tip magnetic şi dispozitive periferice.
Limbajul de programare Fortan a apărut în anul 1956 iar limbajele Algol şi Cobol (Common
Business Oriented Language - limbaj orientat spre aplicaţiile de afaceri) au apărut după anul 1960. În
anul 1955 a devenit operaţional primul calculator cu tranzistori, denumit TRADIC (Transistor Digital
Computer).
Generaţia a treia de calculatoare (1964 - 1980) se caracterizează prin utilizarea circuitelor
integrate pe scară mică (SSI - Small ScaleIntegration) şi medie (MSI - Medium Scale Integration).
Generaţia a patra de calculatoare (1981 - prezent) se caracterizează prin construcţia de
calculatoare ce utilizează circuite integrate pe scară mare(LSI -Large Scale Integration) şi foarte mare
(VLSI - Very Large Scale Integration). Folosirea microprocesorului şi a microprogramării a oferit
calculatoarelor posibilitatea utilizării unui set complex de instrucţiuni şi asigură un grad sporit de
flexibilitate.
În această perioadă a fost scos pe piaţă primul calculator personal (PC- Personal Computer) de
către firma IBM în anul 1981. Toate calculatoarele personale ce au fost construite ulterior şi au păstrat
arhitectura originală IBM au fost denumite calculatoare compatibile IBM-PC. Primul IBM-PC avea
următoarele caracteristici: Microprocesor pe 16-biţi 8088, Memorie ROM BASIC; Floppy-disc de
360KB; Sistem de operare DOS 1.0. În 1985 Intel introduce microprocesorul 80386 (primul membru
pe 32-biţi din familia 80x86). În 1986 firma Compaq introduce primul sistem bazat pe 80386. În 1989
Intel introduce microprocesorul 80486, ce includea coprocesor matematic. În 1992 apar procesoarele
Intel Pentium (cu 64-biţi pentru magistrala de memorie), AMD şi Cyrix (procesoare compatibile -
INFORMATICĂ APLICATĂ
4
„clone”). În 1996 apare Intel Pentium Pro. În 1998 apare Intel Pentium II. În 2000 apare Intel Pentium
IV la 1.5 GHz. În 2003 este depăşită graniţa de 3 Ghz de funcţionare a procesoarelor comerciale.
Calculatoarele din cea de-a cincea generaţie (prezent - viitorii ani), sunt încă în faza de
dezvoltare. Ele se bazează pe utilizarea inteligenţei artificiale, a circuitelor integrate specializate şi a
procesării paralele. Există unele aplicaţii ale celei de-a cincea generaţii de calculatoare care sunt deja
utilizate astăzi, cum ar fi recunoaşterea vorbirii. Utilizarea procesării paralele şi a superconductorilor
face viabilă inteligenţa artificială. Scopul principal al celei de-a cincea generaţii de calculatoare este
acela de a dezvolta echipamente capabile să răspundă limbajului natural uman şi să fie capabile de
învăţare şi organizare proprie.
Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem
economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte şi sisteme pentru prelucrarea
automată a informaţiei. Din acest punct de vedere informatica este definită ca fiind ştiinţa care se
ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de
calcul. În accepţiunea curentă, informatica cuprinde toate activităţile legate de proiectarea, realizarea şi
exploatarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, în scopul creşterii eficienţei activităţilor
umane.
1.2 Sisteme informatice
Conceptul de sistem desemnează un ansamblu de elemente dependente între ele, formând un tot
organizat care pune ordine în gândirea teoretică sau activitatea practică dintr-un domeniu sau altul. Un
sistem economic reprezintă un ansamblu de elemente interdependente, prin intermediul cărora se
realizează obiectul de activitate al unei unităţi economice. În analiza structurii organizatorice şi
funcţionale a unui sistem economic se disting următoarele componente: sistemul decizional; sistemul
operaţional; sistemul informaţional.
Sistemul decizional este format din ansamblul de specialişti care, prin metode şi tehnici
specifice prognozează şi planifică, decid, organizează, coordonează, urmăresc şi controlează
funcţionarea sistemului operaţional, cu scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.
Sistemul operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane, materiale şi financiare precum şi
întregul ansamblu organizatoric, tehnic şi funcţional, care asigură realizarea efectivă a obiectivelor
stabilite prin deciziile transmise de sistemul decizional.
Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor
informaţionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi tehnicilor, prin care se asigură
prelucrarea datelor necesare sistemului decizional. Sistemul informaţional asigură gestiunea tuturor
informaţiilor din cadrul unui sistem economic, folosind toate metodele şi procedeele de care dispune.
Ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut, frecvenţă, calitate, volum, formă,
INFORMATICĂ APLICATĂ
5
suport), necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi
de lucru, formează un flux informaţional.
Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume, acea parte a
acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere, stocare şi prezentare a
datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional,
sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se
asigură prelucrarea automată a datelor. Resursele sistemului informatic se grupează în următoarele
categorii:
· cadrul organizatoric al activităţii supuse informatizării, deci activitatea care face obiectul
sistemului informatic şi datele primare vehiculate în cadrul acesteia;
· metodele şi tehnicile de proiectare a sistemului informatic;
· ansamblul de echipamente prin intermediul cărora se realizează culegerea, verificarea,
prelucrarea, memorarea şi transmiterea datelor, respectiv redarea rezultatelor prelucrării,
reunite sub denumirea generică de HARDWARE;
· sistemul de programe care asigură utilizarea eficientă a resurselor hardware precum şi
rezolvarea unor clase de probleme specifice unui anumit domeniu, programe reunite sub
denumirea de SOFTWARE;
· baza informaţională;
· ansamblul de resurse umane implicate.
Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem informaţional constă în operaţii de
culegere, transmitere, prelucrare şi stocare.
Culegerea datelor constă în sesizarea lor la locurile unde sunt generate şi transpunerea lor pe
suporturi adecvate prelucrării automate. La acest moment datele se numesc date primare.
Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în rezultate finale, în
urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor, specificul
echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.
Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare,
către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrărilor către beneficiari.
Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) lor pe suporturi de memorie
specifice, în scopul unor consultări şi prelucrări ulterioare.
Sistemele informatice moderne utilizează reţelele de calculatoare ca suport hardware şi
sistemele de gestiune a bazelor de date ca suport software, baza de date fiind nucleul informaţional al
oricărui sistem informatic.
Deschiderea largă oferită de Internet face din utilizarea bazelor de date distribuite pe reţele de
calculatoare implementate la nivelul firmei şi interconectate în reţele mai mari, soluţia cea mai viabilă
INFORMATICĂ APLICATĂ
6
şi cea mai des aplicată pentru valorificarea eficientă în procesul de manangement a performanţelor
remarcabile oferite de performanţele PC-urilor de astăzi.
Marea varietate a calculatoarelor a impus clasificarea lor după diferite criterii: cost, capacitate,
complexitate, aplicaţii.
Calculatoarele sunt, în general, grupate în patru categorii de bază: microcalculatoare,
minicalculatoare, calculatoare mainframe şi supercalculatoare. Tipul calculatorului se determină
după următoarele criterii:
· tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP) sau al microprocesorului – cele mai mari
calculatoare tind să utilizeze unităţi centrale de prelucrare constituite separat, de mare viteză, cu
componente complexe;
· cantitatea de memorie principală pe care microprocesorul opoate utiliza – un calculator
echipat cu o memorie principală de mare capacitate poate memora programe mai complexe şi
chiar mai multe programe diferite în acelaşi timp;
· capacitatea de stocare a memoriei auxiliare – sistemele de calcul tind să fie echipate cu
dispozitive periferice de memorare de mare capacitate;
· viteza perifericelor de ieşire este o altă caracteristică – cele mai mari calculatoare sunt dotate
cu dispozitive de ieşire rapide, a căror viteză se măsoară, de exemplu, în sute de mii de linii
care pot fi tipărite pe minut;
· viteza de prelucrare exprimată în milioane de instrucţiuni pe secundă (MIPS - Millions of
Instructions Per Second) variază de la 3 - 4 MIPS la cele mai mici calculatoare, până la mai
mult de 200 MIPS pentru supercalculatoare;
· numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp – calculatoarele
personale admit numai un singur utilizator, alte tipuri acceptă mai mult de doi sau trei
utilizatori în acelaşi timp, iar cele mai mari calculatoare suportă sute de utilizatori simultan;
· costul sistemului care poate varia foarte mult.
Microcalculatorul, numit adesea calculator personal (PC – Personal Computer), reprezintă tipul
de calculator care utilizează un microprocesor ca unitate centrală de prelucrare (UCP) şi care poate fi
folosit numai de o singură persoană la un moment dat. Există un mare număr de variante, în ceea ce
priveşte dimensiunea, de la calculatoare personale portabile (laptop) la puternice staţii de lucru
(desktop workstations) care sunt utilizate pentru calcule inginereşti şi ştiinţifice. Staţiile de lucru
utilizează sistemele de operare UNIX sau Windows NT/2000/XP şi sunt echipate cu procesoare
puternice (cum ar fi Digital Alpha, PowerPC sau MIPS) sau cu procesoare Intel Pentium.
Calculatoarele personale lucrează folosind sistemul de operare Windows sau un alt sistem de
operare similar, fiind folosite pentru aplicaţii standard. Microcalculatoarele pot fi folosite cu uşurinţă
de neprogramatori datorită numărului mare de pachete de programe de aplicaţii disponibile.
INFORMATICĂ APLICATĂ
7
1.3 Arhitectura unui sistem de calcul
Sistemul de calcul dispune pe lângă componenta fizică (hardware) şi o componentă logică
(software) alcătuită din ansamblul programelor şi procedurilor care asigură îndeplinirea funcţiilor
sistemului de calcul şi din programele aplicative care asigură prelucrarea automată a datelor
(software). Mulţimea datelor care urmează a fi prelucrate este organizată în fişiere sau baze de date.
Principalele componente ale unui sistem de calcul pot fi sistematizate astfel:
La nivelul unui sistem de calcul există două categorii de programe:
· programe de sistem care coordonează activitatea componentelor fizice ale sistemului şi asistă
utilizatorul la dezvoltarea programelor de aplicaţii (software de bază), cel mai important fiind
sistemul de operare;
· programe de aplicaţii care sunt destinate să rezolve probleme specifice unei clase de probleme
(software de aplicaţii).
Sistemul de operare constă dintr-o colecţie integrată de programe de sistem, ce oferă
utilizatorului posibilitatea folosirii eficiente a resurselor sistemului de calcul (memorie internă, timp
UCP, control magistrală, dispozitive periferice), concurând la dezvoltarea programelor de aplicaţie.
Arhitectura unui sistem de calcul se defineşte ca fiind ansamblul integrat de unităţi
funcţionale, în conformitate cu un set de principii şi reguli standardizate, formând un tot unitar şi
având ca scop realizarea funcţiilor sistemului la un anumit standard de performanţă.
Componentele funcţionale ce formează arhitectura unui sistem de calcul sunt:
· unitatea centrală (UC) care cuprinde: unitatea de comandă-control (UCC), unitatea aritmetico-
logică (UAL), memoria internă (MI);
· unităţi de memorie (memoria externă);
· unităţile de intrare- ieşire.
INFORMATICĂ APLICATĂ
8
Unităţile de intrare, unităţile de ieşire şi unităţile de memorie externă se mai numesc şi unităţi
periferice. La calculatoarele personale, unitatea standard de intrare este tastatura, iar unitatea standard
de ieşire este monitorul. Hard-discul şi floppy-discul fac parte din unităţile de memorie externă.
Unitatea aritmetico- logică (UAL) efectuează operaţiile aritmeticologice, iar unitatea de
comandă-control dirijează şi controlează toate operaţiile efectuate de calculator. Cele două unităţi
alcătuiesc împreună unitatea centrală de prelucrare (UCP)- denumită şi procesor. Tehnologia actuală
de fabricaţie într-o formă miniaturizată, i-a conferit acestuia denumirea de microprocesor.
1.4 Notiuni de baza pentru Windows
În mod normal taskbar este asezata la marginea de jos a desktop-ului. Poti face clic pe taskbar
si tinand apasat misti mouse-ul la o alta margine si taskbar se va muta acolo. In taskbar se gaseste
butonul Start, diferite icon-uri pentru accesare rapida a programelor respective, precum si cat este ora
(eventual data).
Icon-ul My Computer iti da acces la continutul computerului. Poti ajunge la drive-re (=discuri)
si la altele, facand dublu clic pe acest icon.
Cand stergi un obiect (fisier, dosar, etc) Windows XP il trimite in acest dosar (Recycle Bin = Cosul de
gunoi). Poti reface (restore) aceste obiecte sau, daca le stergi de aici, le vei pierde permanent.
Icon-urile programelor, dosarelor (folderelor) si documentelor care nu au sageata in coltul
dreapta reprezinta obiectul respectiv, avand astfel acces direct la el.
(Obs.: Daca stergi un shortcut icon, obiectul respectiv ramane nesters, el fiind in alta parte in computer
(va dispare doar icon-ul shortcut de pe desktop), dar daca stergi un icon al unui obiect atunci se va
sterge obiectul respectiv, deoarece acesta este salvat aici pe desktop si nu in alta parte ca in cazul icon-
ului shortcut (cu sageata stanga-jos)).
INFORMATICĂ APLICATĂ
9
Icon-uri cu o sageata in coltul stanga-jos reprezinta shortcut (scurtatura = o cale mai rapida sa
accesezi obiectul respectiv (program, document, dosar, etc)).
Drive-rele sunt folosite pentru stocarea de informatii, de date. In general toate computerele au
cel putin doua: un hard drive (hardisc), folosit pentru stocarea unui volum mare de date, si un CD
drive, care stocheaza un volum mai mic de date, dar acesta poate fi transportat de la un computer la
altul. Hard drive-ul este de obicei C:\ (este notat astfel), iar drive-ul CD este notat cu D:\ (obs. de
multe ori hard drive-ul este impartit in doua, adica C:\ si cu D:\ vor constitui hard drive-ul, iar E:\ va
fi pentru drive-ul CD. Daca exista un floppy drive (pentru discheta) acesta va fi notat A:\, iar daca
exista un DVD drive (acesta poate citi un CD, la fel ca si CD drive-ul, dar poate sa si inregistreze
informatie pe CD si pe DVD), acesta va fi notat cu urmatoarea litera F:\, etc. Drive-rele sunt folosite
pentru stocarea de informatii, de date. In general toate computerele au cel putin doua: un hard drive
(hardisc), folosit pentru stocarea unui volum mare de date, si un CD drive, care stocheaza un volum
mai mic de date, dar acesta poate fi transportat de la un computer la altul. Hard drive-ul este de obicei
C:\ (este notat astfel), iar drive-ul CD este notat cu D:\ (obs. de multe ori hard drive-ul este impartit
in doua, adica C:\ si cu D:\ vor constitui hard drive-ul, iar E:\ va fi pentru drive-ul CD. Daca exista
un floppy drive (pentru discheta) acesta va fi notat A:\, iar daca exista un DVD drive (acesta poate citi
un CD, la fel ca si CD drive-ul, dar poate sa si inregistreze informatie pe CD si pe DVD), acesta va fi
notat cu urmatoarea litera E:\, mamory stick-ul va fi notat cu F:\, etc.
Dosarele (folders) sunt folosite pentru a organiza informatia pe drive-re. Toate fisierele ce formeaza
un program sunt stocate impreuna in dosarul lor special. Fisierele pe care tu le faci vei dori, de
asemeni, sa le salvezi in mod organizat folosind dosarele. Tu vei dori sa pastrezi fisiere care au aceeasi
tematica, de exemplu, in acelasi dosar.
Pentru a crea un nou folder:
1. In partea stanga faci clic pe drive-ul sau dosarul in care vrei sa creezi un nou dosar.
2. Clic dreapta in orice zona libera din partea dreapta. Va apare un meniu.
3. Alege New.
4. Clic Folder.
5. Tipareste un nume pentru dosarul acesta.
Pentru a sterge un fisier sau un dosar:
1. Clic dreapta pe fisierul sau dosarul pe care vrei sa-l stergi. Va apare un meniu.
2. Clic Delete. Windows Explorer te va intreba Are sure you want to send this object to the
recycle bin? (Esti sigur ca vrei sa trimiti acest obiect la Cosul de Gunoi?)
3. Clic Yes.
Pentru a copia un fisier sau un dosar:
1. Clic dreapta pe fisierul sau dosarul pe care vrei sa-l copii. Va apare un meniu.
2. Clic Copy. Acum fisierul sau dosarul respectiv va fi in memoria Clipboard.
INFORMATICĂ APLICATĂ
10
Windows Explorer este un loc unde tu poti vedea driver-ele (discurile C:\.(eventual D:\, care
reprezinta hardiscul computerului) discheta A:\, discul E:\ si poti manipula dosarele si fisierele (adica
sa vezi unde sunt, si eventual sa le muti in alta parte. Folosind Windows Explorer, tu poti taia (Cut),
copia (Copy), lipi (Paste), shimba numele (Rename), si sterge (Delete) dosarele sau fisierele.
Windows XP te poate ajuta sa gasesti rapid un fisier sau dosar aflat in driver-ele computerului (pe hardiscul
computerului ( C:\ eventual si D:\ ) sau pe CD-ul care il pui tu in computer). Pentru o cautare rapida a unui
fisier sau a unui dosar:
1. Clic butonul Start. Va apare meniul Start.
2. Clic optiunea Search.
3. Se va deschide fereastra de dialog Search Results.
4. Alege o optiune (Files or Folder, Computers, People sau Internet - vezi imaginea de mai sus).
5. Tipareste in casutele respective criteriile tale de cautare. Pentru ajutor vezi tabelul de mai jos.
6. Clic Search. Rezultatele cautarii vor apare in partea dreapta (initial acest spatiu este gol).
Pentru a schimba data si/sau ora:
1. Clic butonul Start. Va apare meniul Start.
2. Dublu clic pe Control Panel.
3. Se deschide fereastra Control Panel in care cauti si faci clic pe icon-ul Date and Time.
4. In zona Date , alege ziua, luna si anul, alegand optiunile dorite.
5. Alege ora dorita.
Un shortcut pe desktop, reprezentat de obicei ca un icon, este un mic fisier care face trimitere la un program,
dosar sau fisier. Facand dublu clic pe icon-ul shortcut se va deschide obiectul pe care-l reprezinta. Icon-ul
shortcut contine o mica sageata in partea stanga-jos. Icon-urile shortcut sunt ca niste indicatoare care te duc
direct la obiectul pe care-l reprezinta – deci stergandu-le (delete) de pe desktop nu inseamna ca se va sterge si
obiectul reprezentat de acestea, ci doar acel indicator de pe desktop
Pentru a face un shortcut pentru un obiect aflat intr-un meniu:
1. Clic Start. Va apare meniul Start.
2. Localizeaza obiectul caruia vrei sa-I faci un shortcut. Daca se afla intr-un submeniu mergi acolo.
3. Clic si, tinand butonul mouse-ului apasat, misti mouse-ul cu obiectul respectiv la dreapta, pana ajungi
pe desktop. Acolo eliberezi butonul mouse-ului.
Pentru a face un shortcut pentru obiecte aflate in Windows Explorer:
1. Deschide Windows Explorer (apasa simultan tasta Windows si E daca iti amintesti).
2. Micsoreaza fereastra Windows Explorer (astfel incat sa vezi desktop-ul).
3. Localizeaza in Windows Explorer obiectul caruia vrei sa-I faci un shortcut.
4. Clic buton dreapta si tinand apasat misti mouse-ul cu obiectul respectiv pe desktop. Va apare un meniu.
5. Clic Create Shortcuts Here.
O fereastra este o arie de pe desktop in interiorul careia programele pot lucra.
Daca ai cateva ferestre deschise in acelasi timp, fereastra de deasupre este fereastra activa. Tu poti lucra numai
in fereasta activa. Pentru a schimba fereastra activa, urmeaza una din caile de mai jos:
1. Clic oriunde pe fereastra care vrei sa o faci activa.
INFORMATICĂ APLICATĂ
11
2. Tinand apasata tasta ALT, apasa tasta Tab (de pe tastatura) pana ce selectezi fereastra dorita.
3. Toate ferestrele deschise sunt afisate pe taskbar. Faci clic pe butonul cu numele ferestrei ce vrei sa o
faci activa.
Meniurile iti ofera o cale sa trimiti comenzi computerului (sa-i spui ceea ce sa faca). Cand deschizi o
fereastra meniurile sunt listate de la stanga la dreapta sub bara de nume, in bara de meniu. Cand faci clic pe un
anumit meniu apare un meniu cu o lista de optiuni. Aici selectezi o optiune (o comanda) facand clic pe ea. Daca
se deschid alte submeniuri mergi pana gasesti ce doresti. In cazul in care in lista mai sunt si alte optiuni care nu
sunt afisate, in partea de jos a listei este o sageata (un v suprapus) si facand clic pe ea, se vor afisa toate
optiunile din meniul respectiv. Cand faci clic pe o optiune iti poate apare o fereastra de dialog unde tu trebuie sa
dai eventual niste detalii pentru comanda ta.
Daca in dreptul anumitor optiuni vezi niste caractere inseamna ca apasand pe tastele caracterelor respective
in acelasi timp, poti da computerului comanda respectiva. Deci e un mod mai rapid de a lucra.
Comenzile Cut, Copy si Paste sunt comenzi aproape universale. Acestea sunt aproape in toate programele
care lucreaza pe computer si au aceleasi functii. Le poti folosi cand lucrezi cu discuri, programe, dosare, fisiere,
text,etc.
Cut (a taia): Cand folosesti Cut la ceva tu stergi acel ceva din locatia respectiva si pui in memoria
Clipboard. Aceasta informatie va sta in memoria Clipboard pana cand folosesti din nou comanda Cut sau
Copy. De fiecare data cand tu folosesti comanda Cut sau Copy tu inlocuiesti informatia din Clipboard cu ceea
ce, cu o clipa mai inainte, tu ai folosit Cut sau Copy asupra ei. Tu poti sa Paste (lipesti) informatia din
Clipboard ori de cate ori doresti.
Copy (a copia):
Copy este similara cu Cut, doar ca originalul nu este sters ci ramane in continuare in locatia respectiva si in
acelasi timp aceeasi informatie este pusa in memoria Clipboard. Aceasta informatie va sta in memoria
Clipboard pana cand folosesti din nou comanda Cut sau Copy. De fiecare data cand tu folosesti comanda Cut
sau Copy tu inlocuiesti informatia din Clipboard cu ceea ce, cu o clipa mai inainte, tu ai folosit Cut sau Copy
asupra ei. Tu poti sa Paste (lipesti) informatia din Clipboard ori de cate ori doresti.
Paste (a lipi):
Tu poti pune informatia din Clipboard oriunde vrei tu. Folosind comanda Paste (se citeste peist)
informatia asupra careia tu ai folosit ultima data comanda Cut sau Copy se poate pune oriunde este pozitionat
cursorul.
Clipboard:
Clipboard este o memorie in care este stocata informatia asupra careia s-a folosit comanda Cut sau
Copy. De fiecare data cand executi Cut sau Copy tu inlocuiesti informatia veche din Clipboard cu ceea ce, cu
o clipa in urma, tu ai executat Cut sau Copy. Poti folosi Paste de cate ori doresti. Informatia din clipboard se
pierde odata cu oprirea calculatorului.
Intotdeauna cand vezi trei puncte (...) in continuarea unei optiuni dintr-un meniu, inseamna ca selectand
optiunea respectiva se va deschide o fereastra de dialog. Tu folosesti aceasta fereastra sa trimiti comenzi
computerului. In general toate ferestrele de dialog au un buton Ok si unul Cancel (anuleaza).
INFORMATICĂ APLICATĂ
12
Campurile (Field) cu meniu drop-down (cade jos) au in partea dreapta un buton (cu o sageata in jos).
Cand faci clic pe acest buton iti va apare o lista de optiuni unde tu poti alege. In cazul in care nu sunt afisate
toate optiunile, va apare in partea dreapta, a acestui tip de meniu, o bara de derulare pe verticala. Derulezi in sus
sau in jos pana gasesti optiunea dorita si faci clic pe ea. Meniul se va inchide si optiunea aleasa de tine, ramane
vizibila in acest camp.
Windows XP precum si alte programe folosesc butoanele radio pentru a putea alege anumite optiuni
in mod exclusiv, adica tu poti alege una dintre optiunile prezentate (ca la aparatele radio unde nu poti asculta pe
lungimi de unde scurte si in acelasi timp si pe lungimi de unde lungi). Butoanele radio sunt in general rotunde.
Pentru a selecta o optiune faci clic in interiorul cercului respectiv si iti apare un punct in cerc aratand care este
optiunea selectata.
Casutele Checkbox reprezinta o alta metoda de a selecta optiuni. In acest caz potem alege in acelasi timp
mai multe optiuni. Sunt reprezentate in general sub forma de un patratel gol. Daca faci clic in interiorul lui apare
acel semn v, eventual x aratand ca optiunea este selectata. Poti apasa din nou in patratel si optiunea nu mai este
selectata.
INFORMATICĂ APLICATĂ
13
CAPITOLUL II
Procesoare de texte: Microsoft Word
2.1 Noţiuni de tehnoredactare
Prin tehnoredactare se înţelege pregătirea tehnică şi grafică a unui manuscris înainte de a
începe operaţia de tipărire. Editoarele de texte permit, pe lângă tehnoredactare, combinarea textului cu
imagini, stabilirea de antete şi subsoluri, editarea de tabele, editarea de ecuaţii, etc. Documentul
reprezintă ansamblul de texte, imagini, grafice, etc, aparţinând aceleiaşi lucrări, deci cu legătură logică
între ele.
Tehnoredactarea se realizează pe trei nivele:
1. Nivelul document: se stabilesc caracteristici globale (formatul paginii, margini, antete şi
subsoluri);
2. Nivelul paragraf: prin paragraf se înţelege textul cuprins între două <Enter>-uri succesive.
La acest nivel se stabilesc caracteristicile paragrafului: indentări, deplasări spre interior, modul de
aliniere al paragrafului;
3. Nivelul caracter: se lucrează asupra caracterelor din interiorul paragrafelor pentru obţinerea
unor efecte: cuvinte cheie, citate, sublinieri, îngroşări, înclinare, introducerea unor caractere speciale
(figuri, semne speciale) .
În etapa de tehnoredactare există şi operaţii care nu se încadrează în nici una dincele trei nivele:
încărcarea imaginilor, realizarea index-ului, a cuprinsului. Acestea se realizează, de obicei, după
trecerea prin cele trei nivele.
În cursul tehnoredactării trebuie avute în vedere elementele prin care se caracterizează o
porţiune de text: font, stil de afişare, efecte speciale, indici, dimensiune caractere, spaţiul dintre
caractere.
Un paragraf se caracterizează prin: aliniere, indentare (deplasare spre interior sau exterior) faţă
de marginea paginii, coloanei, cadrului, alineatul (pozitiv sau negativ) – deplasarea primei linii a
paragrafului spre interior sau exterior, spaţiul dintre liniile paragrafului, spaţiul de deasupra şi de
dedesubtul paragrafului, caracteristici suplimentare (încadrarea în chenar, umbrire, aranjarea, pe
coloane, etc).
După terminarea tehnoredactării se fac corecturile pe document, apoi urmează etapa de tipărire.
INFORMATICĂ APLICATĂ
14
2.2 Elementele ecranului Word.
Principalele elemente ale interfetei sunt:
Dintre toate barele de lucru, bara standard şi respectiv de formatare sunt cel mai des folosite:
Bara standard
Bara de formatare
New
Open
Close
Save
PrintPreview
Spelling
Cut
Copy
Paste
Painter
Undo
RedoFormat
InsertHyperlink
WebToolbar
Tables& Borders
Insert Table
InsertExcelWorksheet
Columns
Drawing
DocumnetMap
Show/Hide
Zoom
OfficeAssistant
Stilul
Fontul
Marimeafontului
Bold
Italic
Subliniat
Superscript
Subscript
Aliniatstanga
Centru
Aliniatdreapta
Justify
Listanumerotata
Listanenumerotata
Descresteindent
Creste indent
Borduraexterioara
Marcare
Culoarefont
Zona de lucru
Bara de meniu
Bara standard
Bara de formatare
Bara de desenareBara de stare
INFORMATICĂ APLICATĂ
15
Bara standard şi respectiv de formatare ofera posibilitatea de a da comenzi programului pe o cale mai scurta (deci nu trebuie sa mai cauti optiunea dorita in bara de meniuri, ci facand doar clic pe o unealta din aceasta bara reprezentata de un icon). In cazul in care tu nu ai afisate bara de unelte standard si cea pentru text, urmeaza urmatorii pasi:
1. Clic meniul View. 2. Selecteaza optiunea Toolbars. Va apare un submeniu. 3. Verifica ca optiunile Standard si Formatting sa fie bifate (au un V in fata lor). Daca deja sunt
bifate apasa tasta Esc de trei ori (aflata in stanga-sus pe tastaturii), pentru a iesi din acest meniu.
4. Daca nu sunt bifate, clic Customize 5. Clic fila Toolbars 6. Pune cursorul in patratelul din fata optiunii nebifate si faci clic pentru a selecta acea optiune.
(Fasand clic in patratelul unei optiuni deja selectate, semnul bifat va disparea si optiunea nu va mai fi selectata.)
7. Clic Close pentru a inchide fereastra de dialog.
Rigla
Rigla este in general aflata sub bara de unelte si este folosita pentru a putea schimba rapid formatul documentului. Daca rigla nu este afisata urmezi urmatorii pasi:
1. Clic meniul View 2. Daca optiunea Ruler (rigla) este deja bifata, apasa tasta Esc sa iesi din acest meniu. 3. Daca Ruler nu este bifata, clic pe aceasta optiune. Acum rigla va apare in fereastra ta sub bara
de unelte.
Moduri de afisare
In Word, tu poti afisa un document in cinci feluri: Normal, Web Layout, Print Layout, Reading Layout sau Outline Layout.
Normal View – daca textul este pe mai multe coloane, in acest caz afisarea va fi pe o singura coloana, Web Layout – afisarea este ca si cum ar apare intr-un browser (Internet Explorer) Print Layout – afiseaza documentul cum arata cand este tiparit (optiunea mea preferata) Reading Layout – afisare mai confortabila cand vrem sa citim documentul
Verifica daca esti in Normal View:
1. Clic meniul View 2. Icon-ul din fata optiunii Normal ar trebui sa aiba marginea colorata. Daca este asa, apasa tasta
Esc sa iesi din meniu. 3. Daca acel icon nu are marginea colorata, clic pe optiunea Normal. Acum, documentul este in
Normal View.
INFORMATICĂ APLICATĂ
16
2.3 Comenzi si operaţii fundamentale
2.3.1 Introducerea textului
Textul se introduce folosind tastatura. Tasta "Caps Lock" vă permite să comutaţi între modurile
de scriere cu litere mici/mari. Tastele "Alt" si "Control" sunt folosite in combinatie cu o litera, de
obicei pentru a deschide un meniu, respectiv pentru a efectua o comanda (shortcut).
Combinaţia Alt+Shift (uneori Ctrl+Shift) vă permite să comutaţi intre scrierea în engleză şi
scrierea cu litere româneşti (sau o alta limbă selectată în computer).
În scrierea cu litere româneşti, acestea pot fi gasite pe tastatură, de obicei, astfel:
[ ® ă ]®î ;®ş ‘®ţ \® â
În scrierea cu litere româneşti, simbolurile (, ), {, }, [, ], @, %, . , ; : “ ‘ z, y - îşi schimbă
poziţia pe tastatură.
Elementele principale ale unui text sunt: caracterul, cuvântul (orice şir de caractere delimitat
de spaţiu), rândul, paragraful (orice şir de caractere delimitat de două apăsări ale tastei "Enter") şi
pagina.
Optiuni de setare
Inainte de a continua vei activa bara de stare, bara de derulare verticala, bara de derulare orizontala,
caracterele ce nu se tiparesc si lista cu ultimile documente deschise. Urmeaza urmatorii pasi:
1. Clic meniul Tools (=unelte).
2. Clic Options (=optiuni).
3. Clic fila View (=vedere).
4. In sectiunea Show (=arata), verifica daca sunt bifate (semnul v in interiorul patratelului din fata
fiecarei optiuni) Status Bar (=bara de stare), Horizontal Scroll Bar (bara de derulare
orizontala) si Vertical Scroll Bar (bara de derulare verticala).
5. Daca nu sunt bifate, pune cursorul in interiorul patratelului din fata fiecarei optiuni si faci clic.
(Daca faci clic in mod repetat semnul bifat va dispare si apoi apare din nou)
6. In sectiunea Formatting Marks (=caractere formatare), verifica sa fie bifata optiunea All
(=toate).
7. Daca nu este bifata aceasta optiune, faci clic in patratelul din fata pentru a o bifa (selecta).
8. Clic fila General.
9. Verifica sa fie bifata optiunea Recently Used File List (=lista ultimilor documente deschise).
Daca nu este bifata, faci clic in interiorul patratelului din fata, sa alegi aceasta optiune. In
dreapta verifica casuta Entries (=intrari) sa fie de minim 4 (cate documente sa arate in lista).
Nota: In cazul in care aceasta optiune apare scrisa in culoarea gri (scrisa mai “sters”) inseamna
ca nu se poate activa, deoarece este oprita in programul WindowsXP. Vezi in pagina
INFORMATICĂ APLICATĂ
17
WindowsXP cum se activeaza acolo lista cu ultimele fisiere deschise (acolo se face in general,
pentru toate programele). Apoi revenim in pagina noastra si folosind pasii de mai sus bifam
aceasta optiune pentru programul Word.
10. Verifica in casuta Measurement Units (= unitati de masura) sa fie Centimeters (= centimetri).
Daca nu, faci clic pe sageata de deschidere a meniului pull-down (= cade-jos) si clic
Centimeters.
11. Clic OK si fereastra se va inchide.
2.3.2 Selectarea textului
Pentru a efectua o operatie asupra unui text, acesta trebuie întâi selectat. Selectarea
textului se poate face cu ajutorul tastaturii sau a mouse-ului. Selectarea textului folosind tastatura se
face folosind aceleaşi combinaţii de taste ca pentru deplasarea în document, dar ţinând apăsată şi tasta
SHIFT+săgeţi. De exemplu, combinaţia SHIFT+HOME selectează textul de la poziţia cursorului, până
la începutul rândului.
Selectarea cu ajutorul mouse-ului se face urmand regulile de mai jos:
Pentru a selecta
Orice portiune de text Trageti mouse-ul peste text
Un grafic Clic pe grafic
O propoziţie Ţineţi apăsat CTRL, apoi faceţi clic oriunde în propoziţie
Un bloc larg de text Faceti clic la inceputul textului de selectat, derulaţi până la sfârşitul
selecţiei, ţineţi apasată tasta SHIFT şi faceţi clic.
Operaţii simple asupra textului selectat:
· Comenzile Cut, Copy, şi Paste.
Perechea de comenzi Cut-Paste are ca efect tăierea textului selectat şi inserarea lui în alt loc
din document. Perechea Copy-Paste funcţioneaza analog, dar are ca efect copierea textului selectat şi
inserarea lui în alt loc din document, cu păstratea textului selectat la locul iniţial. Butoanele
corespunzatoare acestor comenzi se gasesc în bara de formatare şi au shortcut-urile respectiv Ctrl-X,
Ctrl-C, Ctrl-V.
· Comenzile Undo şi Redo
Comanda Undo are rolul de a anula ultima operaţie efectuată. Comanda Redo reface comanda
anterior anulată. Ele se pot aplica succesiv anulând, respectiv refăcand nu doar ultima comanda ci şi
comenzi mai vechi.
Comenzile se gasesc fie in meniul Edit, fie in bara standard.
· Comenzile Bold, Italic, Underline
INFORMATICĂ APLICATĂ
18
Se pot aplica asupra unui text selectat în prealabil şi apăsarea butoanelor corespunzatoare din
bara de formatare sau se pot aplica asupra unui text ce urmează a fi introdus, caz în care se activează
(se apasă) butoanele corespunzatoare înainte de începerea scrierii. Efectul comenzilor ramâne activ
până la o nouă apăsare (pentru dezactivare) a acestor butoane.
2.3.3 Formatarea avansată a textului
Toate comenzile descrise mai jos se pot aplica fie asupra unui text selectat în prealabil, fie
asupra unui text care urmează a fi introdus:
· Schimbarea fontului
Un set de caractere se numeste font, iar pentru a putea deosebi fonturile intre ele, acestea au
primit nume, de exemplu Times New Roman sau Arial, etc.
· Mărimea caracterelor
Unitatea folosită pentru a desemna mărimea unui caracter este punctul (point, prescurtat pt).
Această unitate nu aparţine sistemului metric, dar se poate da o corespondenţă între această unitate de
măsur si sistemul metric: un inch (1") = 2.54 cm = 72 pt.
Mărimea de scriere a unui text obisnuit este de 12 pt = 4.23 mm.
· Stiluri de caracter
Stilul de character este definit de o combinatie de stiluri simple (bold, italic sau underline, un
font si o marime asociata, o culoare a textului, etc). Folosirea stilurilor de caracter este utilă atunci
când dorim să aplicăm în mod repetat această combinaţie. Efectuarea comenzii: Se apasa mica sageata
cu varful in jos din stanga zonei "Style" (Stil), iar din lista derulata se alege stilul dorit.
· Liste numerotate şi nenumerotate
Folosirea unei liste este utilă în cazurile în care se doreşte efectuarea unei numerotări.
Pentru aceasta, se apasă butonul corespunzator listei simple sau numerotate din bara de formatare.
Comanda este activă atât timp cât este apasat butonul, şi se deactivează la o nouă apăsare a acestuia.
· Aranjarea textului in rand; comenzile Left, Center, Right, Justify
Comanda Left aliniaza textul in rand faţă de marginea stângă a rândului.
Comanda Center aliniaza textul faţă de mijlocul rândului şi este utilă în special în scrierea
titlurilor.
Comanda Right aliniaza textul faţă de marginea dreaptă a rândului şi se foloseşte de obicei la
introducerea antetelor, datelor, semnaturilor, etc.
Comanda Justify se foloseste pentru alinierea simultană a textului, atât faţă de marginea din
stânga, cât şi faţă de cea din dreapta.
INFORMATICĂ APLICATĂ
19
2.3.4 Vizualizarea unui document
Un document poate fi vizualizat la diferite scări de mărime. Scara obişnuită este de 100%,
indicată în bara standard, în casuta "Zoom". Această scară poate fi uşor modificată în modul următor:
se face clic pe săgeata ataşată acestei căsuţe, apoi din lista derulată se alege procentul dorit. Alte trei
opţiuni utile sunt :
a. opţiunea "Page Width" prezintă pagina în întreaga sa lăţime pe ecran.
b. opţiunea "Whole Page" prezintă pe ecran întreaga pagină,
c. opţiunea "Two Pages" prezintă pe ecran două pagini simultan.
2.3.5 Operaţii de intrare - ieşire
Salvarea unui document (Save) Salvare a unui document constă în depozitarea acestuia pe un mediu (de regulă un mediu
magnetic -discheta, disc hard, etc) astfel încât să poată fi regăsit, modificat, tipărit, etc, la o dată
ulterioară datei creării. Comanda respectivă poate fi găsita în meniul File, sau în bara standard. La
apelarea ei se deschide o fereastră de dialog cu utilizatorul, pentru a- i permite acestuia să specifice
parametrii salvării: numele fişierului, calea (litera unitatii de disc şi directorul unde este stocat), tipul
documentului. Fereastra are urmatorul aspect:
La sfârşit se apasă butonul "Save" şi se incheie operaţiunea.
Această procedură nu se repetă la fiecare salvare a documentului. Calculatorul are nevoie de
datele anterioare doar la prima salvare, ele ramânând implicite pentru urmatoarele salvări. Dacă se
Calea unde se salveaza
Numeledocumentului
Tipul documentului
INFORMATICĂ APLICATĂ
20
doreste salvarea documentului cu unul dintre parametrii anteriori modificaţi (ex: salvarea sub alt nume
sau în alt director) se foloseşte comanda "Save As" din meniul File.
Deschiderea unui document existent (Open)
Dacă se doreşte încărcarea pentru lucru a unui document salvat anterior pe disc, se foloseşte
comanda Open din meniul File. Se pot deschide mai multe documente deodată, dar doar unul este
documentul curent. Documentele deschise pot fi gasite pe bara cea mai de jos.
Inchiderea unui document (Close)
Apelarea comenzii Close din meniul File provoacă închiderea documentului. Dacă acesta nu a fost în
prealabil salvat, înaintea închiderii apare o fereastră care interoghează utilizatorul în acest sens. Se
apasă butonul corespunzător efectului dorit. Apăsarea butonului "Cancel" determina anularea comenzii
Close şi întoarcerea în document.
Creearea unui nou document (New)
Creearea unui nou document se realizeaza cu comanda New din meniul File. Apare o fereastra
din care se poate alege tipul documentului ce se doreste creat. Tipurile de documente ce pot fi create
sunt: General, Scrisori si faxuri, Memo, Legal Pleadings, Publicatii, Alte documente, Pagini Web, etc.
Tiparirea unui document
Tiparirea unui document reprezintă punctul final în elaborarea unui document. Comanda
propriu-zisă de tipărire este precedată de o serie de comenzi care au ca scop pregatire documentului
pentru tiparire in condiţii optime. Aceste comenzi sunt previzualizarea lui (Print Preview),
modificarea marginilor paginii, a distanţei dintre rânduri, etc.Tiparirea propriu-zisă se apeleaza cu
Numele imprimantei Parametriiimprimantei
Optiunile de tiparire
Domeniulpaginilortiparite
Numarulde copii
Toate paginilecele pare sauimpare
INFORMATICĂ APLICATĂ
21
comanda Print… din acelasi meniu File sau din bara standard. Ea deschide urmatoarea fereastra de
dialog cu utilizatorul. Aceste comenzi se aplica la fel, la multe programe, dar pentru a fi sigur verifica
eventual inainte de a le folosi.
Icon Tastatura Cale Meniu Descriere Comanda
Ctrl-n File > New Creaza un nou.
Ctrl-o File > Open Deschide un fisier existent.
Ctrl-s File > Save Salveaza modificarile facute la fisierul
curent.
Ctrl-p File > Print Tipareste (la imprimanta) fisierul
curent.
Ctrl-f Edit > Find Gaseste textul dorit in documentul
curent.
Ctrl-x Edit > Cut Cut (sterge si pune in Clipboard)
selectia curenta.
Ctrl-v Edit > Paste Paste (pune) informatia din Clipboard
in documentul curent in locul unde este
pozitionat cursorul.
Ctrl-c Edit > Copy Copy (copie) selectia curenta in
Clipboard.
Ctrl-z Edit > Undo Anuleaza ultima comanda data.
Programul va fi ca inaintea executiei
ultimei comenzi.
Ctrl-y Edit > Redo Reface. Anuleaza ultima comanda
Undo
Format > Font Aplica un model de font pentru selectia
curenta.
Format > Font Aplica o marime de font pentru selectia
curenta.
INFORMATICĂ APLICATĂ
22
Ctrl-b Format > Font Face Bold selectia curenta.
Ctrl-i Format > Font Face Italic selectia curenta.
Ctrl-u Format > Font Subliniaza selectia curenta.
Ctrl-l Aliniaza la stanga selectia curenta.
Ctrl-r Aliniaza la dreapta selectia curenta.
Ctrl-e Aliniaza la centru selectia curenta.
Ctrl-j Face Justify pentru selectia curenta.
2.4 Formatarea textului
2.4.1 Formatarea caracterelor
Dacă alegeti comanda Font din meniul Format, fereastra care apare conţine trei secţiuni: Font,
Character Spacing, Animations.
Secţiunea Font-Font
Sectiunea Font conţine zonele: Font, Font Style, Size, Underline, Color, Effects. Primele trei
zone ale ferestrei vă permit schimbarea fontului, a stilului si a marimii, asemanator cu barele de stare.
În plus, puteţi să:
· alegeţi modul de subliniere a cuvintelor: subliniat simplu, subliniat doar cuvintele, sublinierea cu
linie dubla sau intrerupta
· stabiliti culoarea textului (zona Color);
· aplicati diverse efecte, etc.
Sectiunea Font-Character Spacing
Alegeţi acum zona Character Spacing, a aceleiasi ferestre. De aici puteţi să:
· alegeţi spaţierea cuvintelor, folosind opţiunile: Normal, Expanded, Condensed;
· alegeţi poziţia literelor în rând, cu ajutorul opţiunilor Normal, Raised (urcat) sau Lowered
(coborat), etc.
INFORMATICĂ APLICATĂ
23
2.4.2 Formatarea paragrafelor
Spaţierea liniilor unui paragraf
Spaţierea liniilor determină cantitatea de spaţiu dintre liniile de text. În mod implicit, Word
foloseşte spaţierea single. Spaţierea aleasă va afecta întreg textul selectat, sau doar paragraful ce
contine cursorul. Iata in continuare opţiunile de spaţiere:
Single Este spaţierea pentru fiecare linie care se potriveste celui mai mare font din
linie, plus o cantitate mică de spaţiu ce depinde de fontul utilizat.
1.5 linii Este o spatiere de 1 şi jumătate din spaţierea pentru single.
Double (dublu) spaţierea va fi dublă pentru fiecare linie faţă de cazul Single
Multiple Spaţierea liniilor este incrementată sau decrementată cu un procent specificat de
utilizator. De exemplu, stabilirea unui coeficient de 1.2 inseamna o crestere a
spaţierii cu 20%, iar un coeficient de 0.8 inseamna o descreştere a spatierii cu
20%.
At Stabileste cantitatea de spaţiere aleasa. Aceasta optiune este valabila doar pentru
opţiunile At least, Exactly sau Multiple.
Dacă o linie conţine un caracter mai mare, grafic sau formula, Word-ul măreşte spaţierea
pentru acea linie. Pentru a avea toate liniile egal spaţiate, selectaţi Exactly in zona Line spacing si
apoi in zona At alegeţi acea spaţiere care este destul de mare pentru a se potrivi cu cel mai larg
caracter sau grafic din linie. In cazul in care caracterul tot mai apare tăiat, selectaţi o valoare mai mare.
Spaţierea unui paragraf
Dacă se doreşte spaţierea unui paragraf (sau a mai multor paragrafe, în
prealabil selectate) se deschide fereastra de dialog Paragraph a meniului
Format şi se alege secţiunea "Indents and Spacing". Pentru a adăuga spaţiu
înainte sau după un paragraf, se introduce spaţierea dorită în zonele Before şi
After.
Indentarea unui paragraf
Exista trei moduri de a indenta un paragraf, descrise in figura urmatoare:
- Text cu indent al primei linii
- Text cu indent neagtiv: puteti micsora indentul sau introduce o valoare negativa in zona By a cutiei
de dialog Paragraph (meniul Format).
- Text cu paragraf "hanging" (atarnat). Indentul "atarnat" se foloseste frecvent pentru referinte
bibliografice, definitii, liste, etc.
Indentarea se stabileşte deschizând cutia de dialog Paragraph a meniului Format.
INFORMATICĂ APLICATĂ
24
First Line Indent
Hanging Indent
Left Indent
Un alt mod mai simplu şi rapid de a indenta un
paragraf este prin folosirea liniarului. Daca el nu este vizibil,
se pune in pagină deschizand meniul View şi alegând
opţiunea Ruler. Apoi se localizeaza în partea din stânga a
liniarului markerii de indent. Folosirea markerilor este foarte
simplă: se prinde cu mouse-ul de markerul respectiv, şi se
trage la stanga sau la dreapta, în funcţie de tipul paragrafului
dorit şi de lungimea indent-ului. Un indent odată stabilit, el
poate fi modificat în cutia de dialog Paragraph a meniului Format. Un paragraf poate fi indentat şi la
dreapta, prin folosirea markerului din partea dreapta a liniarului.
Controlul "ruperii" unui paragraf
Dacă dorim ca un paragraf să nu se rupă în două părţi la inceputul unei noi pagini, avem cateva
optiuni posibile in cutia de dialog Paragraph a meniului Format, sectiunea "Line and Page Breaks".
Aceste optiuni sunt:
· Widow/Orphan control - previne Word de la a lasa ultima linie a unui paragraf la inceputul paginii
urmatoare (Widow - Vaduva) sau ca prima linie a unui paragraf sa inceapa in ultima linie a unei
pagini (Orphan - Orfan).
· Keep lines together - previne un început de pagina in mijlocul unui paragraf.
· Keep with next - previne un inceput de pagina intre paragraful selectat si cel urmator.
· Page break before - insereaza fortat o pagina inaintea paragrafului selectat.
Chenarul şi umbra unui paragraf
Dacă utilizatorul doreşte să marcheze într-un mod mai deosebit o anumită porţiune de text, (de
ex. o definiţie) poate apela la opţiunile de adăugare de chenar sau umbra unui text. Pentru aceasta se
deschide cutia de dialog Borders and Shading a meniului Format. Aceasta fereastra contine trei
sectiuni: Borders, Page Border si Shading.
· Secţiunea Borders
Principalele zone ale acestei ferestre sunt: Setting (stabileşte tipul bordurii), Style (stabileşte tipul
liniei), Color (stabileşte culoarea), Width (stabileşte grosimea liniei).
· Secţiunea Page
Această fereastră are aproape aceleaşi zone ca şi sectiunea precedentă, dar chenarul se aplică paginii
intregi.
· Secţiunea Shading
De aici se poate alege un model şi o culoare de umplere (umbrire) a chenarului respectiv.
INFORMATICĂ APLICATĂ
25
2.4.3 Formatarea paginii
Modificarea marginilor
Deschideţi fereastra de dialog Page Setup din meniul File. Modificarea marginilor se face
alegând secţiunea Margins şi introducând în zonele Top, Bottom, Left, Right, valorile dorite pentru
marginea de sus, jos, stanga respectiv dreapta a paginii. Unităţile de măsură implicite sunt in inch (1
inch=2.54 cm). In zona From edge se alege distanţa faţă de marginea paginii la care dorim să apară
eventualele antete, respectiv note de subsol. Domeniul de aplicare a modificării respective se poate
alege din zona Apply to: întregului document, secţiunii (paginii) considerate sau doar de la punctul în
care se află cursorul în continuare.
Modificarea dimensiunii paginilor
Dimensiunea paginii se alege din sectiunea Paper Size a ferestrei de dialog Page Setup. Se
deschide lista din zona Paper size şi se alege una din marimile predefinite: A4, A5, Letter, Legal, etc.
De asemenea, se poate da o dimensiune stabilită de utilizator, alegând optiunea Custom Size. In zonele
Width (latime) si Height (inaltime) se trec dimensiunile paginii. O alta optiune utila este orientarea
paginii, tip Portrait (portret), cu dimensiunea maxima orientata vertical, sau Landscape (peisaj), cu
dimensiunea maximă a paginii orientată orizontal.
2.5 Lucrul cu tabele
2.5.1. Crearea unui tabel
Un tabel poate fi creat în trei moduri
diferite, în funcţie de complexitatea sa.
· Crearea unui tabel simplu
Se apasa butonul Insert table din bara standard şi
se trage mouse-ul peste zona apărută în funcţie de
dimensiunea tabelului.
· Crearea unui tabel din meniu.
Se apelează ferestrei de dialog Insert Table… din
meniul Table. În zonele respective se introduce
numărul de coloane şi de linii din care dorim să fie
constituit tabelul. Opţiunea Auto din zona
Column width face ca tabelul să aibă coloane
egale între marginile paginii.
· Crearea unui tabel complex
INFORMATICĂ APLICATĂ
26
Se apasa butonul Tables and Borders din bara standard si apare bara de lucru cu acelasi nume, bara
dedicata lucrului cu tabele şi chenare.
Aceeaşi bară poate fi apelată din meniul View - Toolbars…Se alege instrumentul creion - Draw Table
si se pozitioneaza in pagina in locul unde se doreste aparitia tabelului, apoi se trage mouse-ul in
pagina. Cu ajutorul acestui instrument se pot trasa tabele complexe, cu celule inegale sau taiate in
doua, etc. Daca se doreşte stergerea unei linii se activează instrumentul alaturat - Eraser.
Deplasarea prin tabel şi operaţii de selecţie în tabel se pot face cu ajutorul mouse-ului sau cu
ajutorul tastaturii.
Crearea unui tabel, folosind meniul:
1. Alege Table > Insert > Table (=tabel). Se va deschide o fereastra de dialog.
2. Pune 4 in casuta Number of columns (=nr. de coloane)
3. Pune 5 in casuta Number of Rows (=nr. de randuri)
4. Selecteaza Auto in casuta Column width (=latimea coloanei). Alegand optiunea Auto, Word
va determina automat latimea coloanei. De asemeni, tu poti pune o valoare a latimii pe care o
doresti.
5. Clic OK. Tabelul tau ar trebui sa arate astfel:
Crearea unui tabel, folosind bara de unelte:
1. Clic icon –ul Insert Table (=introduce tabel) din bara de unelte
2. Selecteaza nr. de coloane pe vericala si orizontala pe care le doresti
3. Apasa Enter sau faci clic pentru a crea tabelul.
INFORMATICĂ APLICATĂ
27
Folosind tasta Tab ne putem misca de la o celula la alta, de la stanga la dreapta. Daca apasam tasta
Shift+Tab ne miscam de la dreapta la stanga in celule. Exemplu:
1. Clic in prima celula din stanga-sus.
2. Apasa tasta Tab de 9 ori. Cursorul se muta de 9 ori.
3. Apasa Shift+Tab de 6 ori. Cursorul se misca inapoi 6 celule.
Nota: Tu te poti muta intr-o celula daca faci clic in celula respectiva. Deasemeni te poti muta
in alte celule folosind tastele sageti.
Introducerea textului intr-un tabel
Pentru a intruduce text intr-un tabel doar faci clic in celula si apoi tiparesti textul dorit, apoi te muti in
alta celula si incepi sa tiparesti acolo, etc.
Creaza un tabel si apoi introdu text astfel rezultatul sa fie ca acest tabel.
2.5.2 Modificarea unui tabel
I. Adaugarea de linii sau coloane
1. Selectati linia deasupra careia doriţi să inseraţi o nouă linie sau coloană în stânga căreia doriţi
să introduceţi noua coloană. Dacă doriţi să introduceţi mai multe linii sau coloane, selectaţi tot
atâtea linii, respectiv coloane, câte doriţi să inseraţi.
2. Alegeti comanda Insert Rows sau Insert Columns din meniul Table.
II. Modificarea lăţimii unei coloane (sau inălţimii unei linii)
1. Selectati coloanele (sau liniile) ale carei latimi (înălţimi) doriţi sa le ajustati
2. Din meniul Table alegeti Table properties din care alegeţi Cell Height sau Width
III. Ruperea unui tabel in doua tabele
1. Faceti clic in linia care doriti sa fie prima linie a celui de-al doilea tabel
2. Din meniul Table, alegeti comanda Split Table.
IV. Spargerea unei celule in mai multe celule
1. Selectati celula sau celulele ce doriti sa le spargeti
2. Din meniul Table alegeti comanda Split Cells…
3. Alegeti modul de rupere: in linii sau coloane si numarul de linii sau coloane in care doriti sa
rupeti celula respectiva.
Adaugarea unui rand de celule in interiorul tabelului
Pune cursorul oriunde in tabel - Alege Table > Insert > Rows Above (rand deasupra)
INFORMATICĂ APLICATĂ
28
Schimbarea latimii coloanei
Vei selecta intregul tabel si vei modifica latimea coloanelor:
1. Clic oriunde in tabel
2. Alege Table > Select > Table. Tabelul este selectat.
3. Alege Table > Table Properties (=proprietatile tabelului)
4. Alege fila Column
5. Scrie 3 cm in casuta Preferred width (=latimea preferata). Word va pune toate coloanele sa
aiba latimea de 3 cm.
6. Clic OK.
Nota: In cazul in care textul are mai multe cuvinte intr-o celula, si nu incape pe lungime in celula,
atunci textul se va scrie in mai multe randuri in celula.
Daca, punem latimea unei coloane sa fie mai mica decat lungimea unui singur cuvant din celula,
atunci Word va modifica latimea coloanei respective astfel sa fie egala cu lungimea celui mai lung
cuvant din coloana de celule respective.
Pentru a modifica latimea unei singure coloane:
1. Clic oriunde in coloana
2. Alege Table > Select > Column. Coloana este selectata.
3. Alege Table > Table Properties (=proprietatile tabelului)
4. Alege fila Column
5. Scrie valoarea dorita in casuta Preferred width (=latimea preferata).
6. Clic OK.
Modificarea latimii coloanei folosind indicatorul latime
Tu poti modifica latimea unei coloane punand cursorul pe linia ce separa doua coloane. Cand esti exact
deasupra acelei linii cursorul se transforma in indicator de latime. Dupa ce apare acest indicator faci
clic si tinand apasat in jos misti mouse-ul in directia dorita (stanga sau dreapta). Latimea coloanei se
va modifica.
Tabele - adaugarea unei noi coloane
Adaugarea unei noi coloane la tabel
Pentru a adauga o noua coloana intre 2 coloane ale tabelului:
1. Pune cursorul oriunde in coloana
2. Alege Table > Insert > Columns to the Left (=adauga coloana la stanga). Va apare o noua
coloana care o completezi cu cu urmatoarele date.
INFORMATICĂ APLICATĂ
29
2.5.3 Formatarea unui tabel
I. Formatarea automată a unui tabel
1. Faceţi clic în tabel
2. Din meniul Table alegeţi comanda Table AutoFormat.
3. Alegeţi formatul dorit din cutia Formats.
II. Schimbarea orientării unui text în tabel
1. Selectaţi (faceti clic) în celula care conţine textul
2. Din meniul Format alegeţi comanda Text Direction…
3. Faceţi clic pe tipul de orientare dorită.
III. Adăugarea unui chenar la tabel
1. Pentru a adauga chenar unui tabel sau doar la anumite celule, selectaţi- le.
2. Deschideti fereastra Borders and Shading din meniul Format şi alegeţi secţiunea Borders.
3. Selectaţi opţiunile dorite şi apăsaţi butonul OK.
IV Prevenirea ruperii unei linii la sfârşit de pagina
1. Selectaţi întregul tabel sau doar coloanele ce doriti sa le aliniati
2. Din meniul Table alegeţi comanda Table properties
3. Decuplati optiunea Allow row to break across pages.
V Sumarea unei linii sau coloane de numere
1. Faceti clic in celula in care doriţi sa apară rezultatul sumei
2. Din meniul Table alegeti Formula…
3. Word propune =SUM(ABOVE). Faceti OK daca formula este corectă, altfel, alegeţi formula
dorită din casuţa Paste function
2.5.4 Convertirea unui text in tabel
Poti converti un text in tabel, cu conditia sa existe un delimitator precum virgula, apasarea tastei
Enter (face un nou paragraf) sau apasarea tastei Tab. In exemplul de mai jos folosesti un text care are
virgula ca delimitator:
1. Scrie urmatoarele:
Tara, Continent, Masina
Japonia, Asia, Toyota
Franta, Europa, Citroen
Coreea, Asia, Hunday
Italia, Europa, Fiat
2. Selecteaza textul
3. Alege Table > Convert > Text to Table (=text in tabel)
4. Tipareste 3 in casuta Number of columns (=nr. de coloane)
INFORMATICĂ APLICATĂ
30
5. Alege optiunea Auto in casuta Column width (=latimea coloanei)
6. Alege optiunea Commas (=virgula) in zona Separate Text At (=separare text la)
7. Clic OK.
2.5.5 Despartirea unui tabel
Despartirea unui tabel in doua tabele se face astfel:
1. Pune cursorul oriunde pe un rand din interiorul tabelului (ex. Pune in celula Franta)
2. Alege Table > Split Table. Acum ai doua tabele.
2.5.6 Table AutoFormat
Poti folosi Table AutoFormat sa aplici margini (border), culoare de fond, efecte speciale, etc. Cand
se deschide fereastra de dialog AutoFormat tu poti alege un model de tabel pe care Word il are (vezi
ca are o lista lunga la dispozitie) si in partea de jos a ferestrei vezi cum arata tabelul respectiv. In zona
Apply special format to alegi ce vrei pentru a face schimbari la modelele de tabeluri existente.
Aplicarea AutoFormat la tabelul tau:
1. Clic oriunde in tabel
2. Alege Table> Table AutoFormat
3. Clic optiunea Table Clasic2 in casuta Table Styles (=modeluri de tabele)
4. In zona de jos la Aplly special Formats to (=aplica formate speciale), clic in patratelul din fata
optiunii Last Row (=ultimul rand) si Last Column (=ultima coloana) astfel incat sa nu fie
bifate.
5. Clic Apply.
2.6. Meniul Insert
2.6.1 Inserarea unui final de pagina
Se numeste "Page Break" punctul in care se termina o pagina si incepe alta. In momentul in
care o pagina este umpluta, Word insereaza automat un PB (Page Break). Dacă dorim să terminăm o
pagină într-un anumit punct, putem insera forţat un PB, numit si "hard" PB, procedând în felul
următor:
1. Pozitionam cursorul in punctul unde dorim sa inceapa noua pagina
2. Din meniul Insert, alegem Break
3. Facem clic pe Page break.
INFORMATICĂ APLICATĂ
31
Inserarea unui final de secţiune 1. Poziţionăm cursorul în punctul unde dorim să înceapă noua pagină
2. Din meniul Insert, alegem Break
3. In zona Section breaks alegem tipul de secţiune pe care o dorim.
Next page inserează un final de secţiune, rupe pagina şi începe noua secţiune pe pagina urmatoare.
Continuous inserează un final de secţiune şi începe noua secţiune pe aceeaşi pagină.
Odd page sau Even page inserează un final de secţiune şi începe noua secţiune pe următoarea
pagină numerotată par sau impar.
O secţiune este o delimitare din punct de vedere logic a unui document, de exemplu, un capitol,
subcapitol sau o zona de text cu optiuni de formatare deosebite faţă de restul documentului. O nouă
secţiune se crează atunci când dorim să schimbăm proprietăţi ca de exemplu numarul de coloane, sau
antetele şi notele de subsol.
2.6.2 Numerotarea paginilor
1. Din meniul Insert, alegem Page Numbers.
2. In cutia Position decidem daca numarul de
pagina dorim sa apara in partea de sus sau
de jos a paginii, iar in cutia Alignment
selectam alinierea numarului de pagina: la
stanga, centru, dreapta, in interiorul sau
exteriorul paginii.
2.6.3 Inserarea antetelor şi a notelor de subsol
Un antet sau o notă de subsol este text sau grafică. Un antet este tiparit de obicei in partea de
sus iar o nota in partea de jos. Antetele sau notele pot cuprinde de exemplu numarul de pagina, data,
numele documentului sau capitolul, numele autorului, un desen, etc.
Pentru a crea un antet sau o nota de subsol:
1. Din meniul View, alegeti Header and Footer.
2. Pentru a crea un antet, introduceti textul sau grafica in zona antetului sau folositi butoanele din
bara de lucru respectiva, ce se deschide odata cu darea comenzii.
3. Pentru a crea o nota de subsol, apasati butonul de comutare intre header si footer, apoi se repeta
pasul anterior. La terminare, apasati butonul Close.
INFORMATICĂ APLICATĂ
32
2.6.4 Inserarea simbolurilor
Pentru a insera un simbol se procedeaza in modul urmator:
1. Din meniul Insert alegeti comanda Symbol;
2. In fereastra aparuta, alegeti sectiunea Symbol;
3. Deschideti lista derulanta Font si alegeti fontul dorit. Aceste fonturi nu sunt fonturi in sensul
intalnit pana acum, ci sunt simboluri impartite in grupe diverse;
4. Selectati simbolul dorit din grupul ales de simboluri si apasati butonul Insert;
5. Pentru eventuala marire a caracterului, selectati- l si schimbati- i dimensiunea.
2.6.5 Inserarea notelor de picior si de sfarsit de document
O nota de picior este o nota (explicatie) care poate aparea in josul paginii, atasata unui numar.
Inserarea unei note de picior se face alegand
comanda Reference - Footnote… din meniul
Insert. Se deschide urmatoarea fereastra:
De aici se alege tipul de nota dorita: de picior
(Footnote) sau de sfarsit de document
(Endnote), cat si tipul numerotarii: automata sau
utilizator. Apasarea butonului Options…
deschide fereastra Note Options, de unde se pot
stabili urmatoarele:
· Pozitia notei in pagina sau in document
· Formatul numerelor
· Numarul de start
· Tipul de numerotare: continua, cu repornirea numerotarii la fiecare pagina sau la fiecare sectiune.
2.6.6. Inserarea imaginilor intr-un document
Pentru a insera o imagine de un tip sau altul, alegeti
comanda Picture din meniul Insert. La alegerea comenzii
se va deschide un submeniu ce contine diverse comenzi, in
Insereaza numarde pagina
Insereaza numarulde pagini
Formateazanr. de pagina
Insereazadata
Insereazaora
Formateazapagina
Arata/ascundetextul documentului
Comuta intreHeader/Footer
Arataprecedentul
Arataurmatorul
INFORMATICĂ APLICATĂ
33
functie de tipul imaginii si de modul de introducere a acesteia. Aceste comenzi sunt:
· Clip Art vine cu imagini de tip Clipart gata create si pregatite pentru a fi introduse in
document.
· From File deschide o fereastra de dialog prin care utilizatorul poate cauta pe hard-disc-ul
calculatorului un fisier imagine de un anumit tip. Imaginea respectiva este apoi inserata in
Documentul curent.
· Autoshapes deschide o bara de lucru din care utilizatorul isi poate alege o serie de elemente
grafice simple, gata create. Iata ca exemplu cateva asemenea elemente:
· WordArt permite utilizatorului sa creeze efecte de caracter speciale.
· Optiunea From Scanner permite inserarea unei imagini in Document direct de la scanner, cu
conditia ca acest periferic sa fi fost in prealabil inserat.
· Chart permite introducerea in Document a unui grafic creat cu programul Microsoft Excel.
2.6.7 Inserarea unei zone de text in Document
Inserarea unei zone de text se face cu comanda Text Box din meniul Insert. Se creeaza cu
ajutorul cursorului o zona dreptunghiulara in care se poate introduce un textoarecare. Aceasta comanda
poate fi folosita in cazul in care se doreste introducerea unui text intr-o cutie pentru a- l marca intr-un
mod deosebit, ca de exemplu rotirea.
2.6.8 Inserarea unui document in alt document
Uneori este necesara concatenarea (lipirea) a doua sau mai multe documente intr-unul singur.
Aceasta operatie se realizeaza co ajutorul comenzii Insert - File. Se deschide o fereastra de dialog in
care utilizatorul cauta fisierul ce doreste sa- l insereze in documentul curent. Documentul căutat va fi
inserat în punctul în care se află cursorul în momentul efectuării operaţiei.
2.6.9 Inserarea unei hiperlegaturi şi a unui semn de carte
Pentru a intelege ce este o legatura (hiperlink), respectiv un semn de carte (bookmark),
trebuie sa luăm în discutie un concept înrudit, şi anume cel de hipertext. Hipertextul se mai numeste
şi text cu legături (noţiune foarte cunoscută pentru cine a navigat prin Internet), deoarece acesta este
modul în care este organizată informaţia în Internet. Contrar modului de citire a unui text obişnuit, de
la inceput la sfarşit, hipertextul este un text organizat neliniar, în care cititorul poate sări cu uşurinţă de
la o secţiune la alta a documentului, folosindu-se în acest scop de semne de carte şi de hiperlegături.
Un semn de carte se foloseste pentru a marca un cuvânt, paragraf, etc, iar o hiperleagtura se
foloseste pentru a sări dintr-un punct dat al documentului la acea legătura. Legaturile pot fi făcute către
părţi ale aceluiaşi document, dar şi către alte fişiere. Textul marcat ca legatura are alta culoare fata de
INFORMATICĂ APLICATĂ
34
restul textului, iar dupa folosirea unei legaturi aceasta işi schimba din nou culoarea pentru a arata
faptul ca a fost folosită.
· Inserarea unui semn de carte:
1. Pozitionati cursorul in locul unde doriti sa fie semnul de carte
2. Din meniul Insert alegeti comanda Bookmark…
3. In zona Bookmark name dati un nume ancorei, apoi apasati butonul Add
· Inserarea unei hiperlegaturi:
1. Selectati textul ce doriti sa fie marcat ca şi legatura
2. Din meniul Insert alegeti comanda Hyperlink…
3. In zona Link to file or URL introduceti numele fişierului la care doriti să se facă saltul
4. In zona Named location in file introduceti numele ancorei unde doriti să se faca saltul in
cadrul fisierului specificat la punctul trei. Dacă nu s-a specificat nici un fisier, saltul se face in
cadrul documentului curent.
2.7 Lucrul pe coloane
În unele documente (ex: ziare,
reviste) este necesara formatarea textului
pe doua sau mai multe coloane. Pentru a
realiza aceasta, se alege comanda
Columns… din meniul Format, urmata
de deschiderea urmatoarei ferestre:
Stabilirea numarului de coloane
Primul parametru care trebuie stabilit este
numărul de coloane pe care dorim să
scriem textul. In acest scop se
incrementeaza numarul de coloane din
dreapta zonei Number of columns. In
zona Presets avem predefinite una, doua
sau trei coloane, iar optiunile Left respectiv Right ofera aranjamentul in care coloana din stanga,
respectiv dreapta este mai ingusta decat cealalta.
Alegerea domeniului de formatare
Formatarea textului sub forma de coloane se poate aplica intregului document sau doar din punctul
unde se afla cursorul inainte. Alegerea uneia sau alteia dintre optiuni se face in casuta din partea
stanga-jos a ferestrei, in zona Apply to:. Daca se alege Whole document (intregul document), tot
INFORMATICĂ APLICATĂ
35
textul este reformatat şi impartit pe atatea coloane cate au fost alese la punctul anterior. In cazul al
doilea, este impartit pe coloane textul aflat de la cursor in jos. O coloana este umpluta pana cand se
ajunge la sfarsit de pagina, apoi se incepe cealalta coloana. Daca se doreste trecerea fortata la o noua
coloana, se alege comanda Break din meniul Insert şi apoi optiunea Column break. Cursorul va trece
pe coloana urmatoare. Optiunea Line between face ca intre coloane sa fie trasa o linie, pentru a face
vizibila separatia lor.
Fixarea lăţimii coloanelor şi a spaţiului dintre ele
În zona Width and Spacing se poate stabili pentru fiecare coloană lăţimea sa şi spaţierea între
coloane. Opţiune Equal column width face toate coloanele egale între ele.
2.8 Lucrul cu documente lungi
Documentele lungi au deseori o împărţire pe capitole, secţiuni cu formatare diferită, trimiteri
bibliografice, note de subsol, un cuprins, o bibliografie, un sumar al figurilor, etc.
2.8.1 Crearea cuprinsului
Pentru a crea un
cuprins, aplicaţi stilurile
heading (din meniul Format
– Styles and Formatting)
titlurilor pe care doriţi să le
includeţi în cuprins. Odată
aplicate stilurile, Word-ul le
va căuta prin întregul
document, le va sorta după
nivelul heading-ului,
introducând referinţele la
numarul de pagină şi va afişa
cuprinsul.
Pentru a crea un cuprins:
1. Aplicati stilurile dorite la
titlurile pe care vreţi să le prindeţi în cuprins;
2. Pozitionaţi cursorul în locul unde doriţi să apară cuprinsul;
3. Din meniul Insert alegeţi Reference - Index and Tables şi apoi secţiunea Table of Contents
4. Pentru a folosi unul dintre formatele prestabilite, alegeţi unul din zona Formats.
INFORMATICĂ APLICATĂ
36
Pentru a aduce la zi un cuprins, pozitionati cursorul in zona indexului sau cuprinsului şi apasati F9.
2.8.2 Crearea unui index
Un index este o listă a cuvintelor sau frazelor discutate într-un document, impreuna cu paginile
unde apar. Pentru a crea un index, intai trebuie sa marcam intrarile indecşilor – cuvinte, fraze,
simboluri – în document. Word-ul va colecta toate intrăile, le sortează în ordine alfabetică, introduce
paginile unde apar, elimină duplicatele care apar pe aceeaşi pagină apoi afişează indexul.
Pentru creearea unui index
· Marcaţi intrările indecşilor în document (aşa cum se specifică în secţiunea anterioară)
1. Selectaţi textul pe care doriţi să- l folositi ca o intrare in index
2. Apasati ALT+SHIFT+X
3. Pentru a crea o intrare principala, introduceti sau editati textul din cutia Main
entry. Pentru a crea o subintrare, introduceti textul in cutia Subentry.
4. Pentru a marca intrarea în index, apăsaţi butonul Mark. Butonul Mark All se
foloseşte dacă dorim să marcăm toate apariţiile textului respectiv în document.
5. Pentru a marca alte intrari adiţionale, selectaţi textul, faceti clic in cutia de
dialog Mark Index Entry şi repetati pasii 3 şi 4.
· Pozitionati cursorul in zona unde doriti sa apara indexul final
· Din meniul Insert alegeti Reference + Index and Tables apoi secţiunea Index.
· Puteti alege unul din formatele prestabilite in zona Formats.
INFORMATICĂ APLICATĂ
37
Pentru a aduce la zi un index , pozitionati cursorul in zona indexului sau cuprinsului şi apasati F9.
2.8.3 Creearea bibliografiei
Pentru a crea o bibliografie, întâi trebuie marcate citatele în document. După ce toate citatele sunt
marcate, Word-ul le cauă, le organizează în categorii, introduce numărul paginii unde apar şi afişează
bibliografia.
· Marcarea citatelor
Atunci cand marcam citatele,
intai trebuie sa specificam citatul
lung utilizat in document (de
exemplu: nume autor, carte,
editura, an apariţie, numărul
paginilor utilizate), apoi Word va
căuta prin document şi va marca
fiecare apariţie a acestui citat,
inclusiv versiunea sa scurtă.
Pentru acesta, procedaţi astfel:
1. Selectaţi primul citat lung al documentului;
2. Apasaţi ALT+SHIFT+I;
In cutia Selected text editati citatul lung asa cum doriti sa apară in bibliografie;
3. In cutia Category alegeti categoria in care se incadreaza citatul
4. In cutia Short citation editati textul astfel încât să se potrivească cu citatul scurt după care
doriţi să caute Word prin document
5. Pentru a marca un singur citat, apăsaţi Mark. Pentru a marca toate citatele lungi şi scurte care
se potrivesc cu cele listate în cutia Mark Citation, apăsaţi Mark All.
6. Pentru a găsi următorul citat in document, apăsaţi Next Citation.
Dacă mai tarziu adaugaţi alte citate documentului, puteţi marca citatele suplimentare selectând citatul
original lung, apăsând ALT+SHIFT+I, apoi apăsând Mark All.
· Crearea listei bibliografice
1. Marcaţi citatele in document;
2. Poziţionaţi cursorul în punctul în care trebuie să apară lista bibliografică;
3. Din meniul Insert alegeţi Referene - Index and Tables şi apoi secţiunea Table of
Authorities;
4. In cutia Category alegeti categoria de note care trebuie incluse în lista bibliografică. Pentru a
include toate categoriile, apasati All.
INFORMATICĂ APLICATĂ
38
2.8.4 Crearea unui cuprins al desenelor
In cazul in care documentul conţine multe desene, grafice sau ecuaţii, poate fi util un cuprins al
acestora. Pentru a-l crea, figurile trebuie intâi etichetate folosind comanda Caption din meniul Insert.
La crearea unei liste a figurilor, Word cauta etichetele, le sortează după număr, le adaugă numarul
paginii pe care apar şi apoi listează cuprinsul.
Pentru a crea un cuprins al figurilor:
1. Etichetaţi figurile din document folosind comanda Caption din meniul Insert.
2. Pozitionaţi cursorul în punctul unde doriţi să inseraţi lista figurilor.
3. Din meniul Insert alegeti Index and Tables şi apoi sectiunea Table of Figures.
4. In zona Caption label, alegeti tipul de eticheta ce doriti sa apara in cuprins (ecuaţie, figură, tabel).
2.9 Spell Checker
Pentru a corecta un document mai intai trebuie sa alegem limba in care sa- l corectam. Se poate
intampla ca limba curenta de corectat sa fie alta decat cea in care a fost documentul. Pentru a alege
limba corecta, din meniul Tools se alege comanda Language – Set Language. Din fereastra aparuta
se defileaza pana la gasirea limbii dorite apoi se selecteaza si se apasa butonul Default…Apasarea
acestui buton determină setarea limbii selectate ca limbă implicită.
Verificarea de erori la finalul scrierii documentului
1. Din meniul Tools alegeti Options apoi sectiunea Spelling & Grammar.
2. Activati check-box-urile Check grammar with spelling and Show readability statistics
3. Apasati Ok.
4. Apasati butonul Spelling de pe bara standard.
5. Cand Word gaseste o posibila eroare afiseaza fereastra de dialog Spelling and Grammar cu
ajutorul careia puteti modifica greseala.
· Apasarea butonului Ignore provoaca ignorarea cuvantului presupus gresit si trecerea la
urmatorul doar la acea parcurgere a documentului
· Apasarea butonului Ignore All provoaca ignorarea cuvantului la toate parcurgerile
ulterioare ale documentului.
· Butonul Add adage cuvantul la dictionarul din care se face corectarea, in cazul in care
cuvantul e corect dar calculatorul nu- l cunoaste (nu e cuprins in dictionar).
· Butonul Change schimba cuvantul cu unul din cele propuse in lista iar Change All provoaca
schimbarea tuturor aparitiilor acelui cuvant.
Verificarea automata pe masura scrierii
1. Din meniul Tools alegeti Options apoi sectiunea Spelling & Grammar.
2. Activam check-box-urile Check spelling as you type si Check grammar as you type.
INFORMATICĂ APLICATĂ
39
3. Dezactivati check-box-urile Hide spelling errors in this document si Hide grammatical errors
in this document.
4. Apasati OK. Liniile roşii ondulate sunt utilizate pentru a indica posibilele greşeli ortografice, iar
linii verzi ondulate indică posibilele greşeli gramaticale.
5. Pentru a corecta o greşeală, faceţi clic-dreapta pe cuvântul subliniat cu linie ondulată iar din meniul
deschis selectati corecţia dorită.
Pentru a gasi rapid urmatoarea greseala, faceti dublu-clic pe iconita Spelling and Grammar Status
din bara de stare. Puteti ascunde temporar aceste linii ondulate din sectiunea Spelling and Grammar
selectati check-box-urile Hide spelling errors in this document si Hide grammatical errors in this
document.
2.10 Obiecte legate sau împăturite
Intr-un document Word se poate introduce un obiect care nu a fost creat in Word. Numim
document-sursa documentul in care a fost creat obiectul ce dorim sa- l introducem si care a fost creat
de regula in alt program decat Word, si numim document-destinatie documentul Word in care
introducem obiectul creat in documentul sursa.
Exista doua moduri in care obiectul poate fi adus in documentul sursa: ca obiect legat (linked)
sau impaturit (embedded). Un obiect legat mentine o legatura intre documentul sursa si documentul
destinatie. Daca se modifica obiectul cu ajutorul programului in care a fost creat, ele este automat
“adus la zi” si in documentul Word in care a fost introdus. In cazul unui obiect impaturit, acesta devine
parte integranta din documentul destinatie in care a fost introdus si nu reflecta aici eventualele
schimbari produse in documentul sursa. Pentru a-l modifica se face dublu clic pe obiect si se deschide
programul in care a fost creat, unde se poate modifica. Diferenta principala intre obiecte legate
respectiv impaturite este in privinta locului unde este stocata informatia si cum este adusa la zi
obiectul dupa ce a fost inserat in documentul destinatie.
Crearea unui obiect legat sau impaturit din un fisier existent.
1. Pozitionati cursorul in documentul destinatie in locul unde doriti sa apara obiectul legat sau
impaturit.
2. Din meniul Insert alegeti Object si sectiunea Create from File.
3. In cutia File name introduceti numele fisierului-sursa de unde doriti sa creati obiectul legat sau
impaturit, sau apasati butonul Browse pentru a- l selecta dintr-o lista.
4. Pentru a crea un obiect legat, selectati check-box-ul Link to file. Un obiect este impaturit daca nu
se selecteaza aceasta optiune
5. Pentru a impiedica obiectul sa fie afisat ca un desen ce poate fi pozitionat inaintea sau in spatele
altor obiecte, decuplati optiunea Float over text.
6. Pentru a afisa obiectul ca un icon selectati optiunea Display as icon.
INFORMATICĂ APLICATĂ
40
CAPITOLUL III
UTILIZAREA MEDIULUI DE LUCRU MICROSOFT EXCEL
3.1 Registrul de calcul tabelar
Registrul de calcul tabelar (Workbook) este principalul document folosit în Excel pentru
stocarea şi prelucrarea datelor. Atunci când se lansează în execuţie programul Excel, pe ecran apare o
fereastră care conţine un registru de calcul nou. Un registru este format din foi de calcul individuale,
fiecare din acestea putând conţine date. În configuraţia prestabilită, fiecare registru de calcul creat
conţine 3 foi de calcul (Sheet1, Sheet2, Sheet3), dar ulterior se pot adăuga mai multe foi (până la
255).
Foile de calcul pot conţine diverse tipuri de informaţii. În mod obişnuit foile dintr-un registru
de calcul conţin informaţii legate între ele. De exemplu, la un buget, fiecare foaie poate conţine
bugetul pentru un anumit departament din cadrul companiei.
Fereastra Excel are numeroase elemente comune cu ferestrele Windows:
1. o bară de meniuri - de unde se pot selecta comenzi;
2. o bară de stare – care indică starea activităţii curente;
3. bare de instrumente – care conţin butoane şi liste derulante prin care se obţine acces
la comenzile utilizate rapid.
INFORMATICĂ APLICATĂ
41
În partea de jos a registrului există o bară de derulare a foilor de calcul. În această bară sunt afişate
numele foilor de calcul. Dacă această bară nu apare, din meniul Tools se selectează comanda Options.
În caseta de dialog Options se selectează butonul View şi se marchează caseta Sheet Tools). La un
registru nou, foaia de calcul curentă este Sheet1. Se poate trece la o altă foaie făcând clic pe numele ei.
De exemplu pentru a trece pe foaia Sheet 2 se face clic pe deasupra numelui ei. Într-o foaie de calcul
informaţiile sunt prezentate în cadrul unei interfeţe grafice formate din linii şi coloane. Coloanele au
ataşate litere, iar liniile sunt numerotate cu cifre. O foaie de calcul conţine 256 coloane şi 65536 de
linii. Coloanele au etichetele dispuse în partea superioară a ferestrei documentului şi sunt notate cu
litere (A, B, ..., Z), apoi combinaţii de două litere (AA, AB până la IV). Liniile sunt numerotate de la 1
la 65536 în partea stângă a ferestrei documentului.
La intersecţia dintre o coloană şi o linie se găseşte o celulă. Celula este unitatea fundamentală
pentru stocarea datelor. Ea poate fi referită folosind litera coloanei şi cifra liniei la intersecţia cărora se
află (de exemplu A5, B7). Într-o celulă se pot introduce mai multe tipuri de informaţii:
• Texte - capete de tabel, etichete, note, texte explicative;
• Valori – numere, date calendaristice şi ore, valori logice;
• Formule – formule de calcul cu ajutorul cărora este calculată o nouă valoare în funcţie de
informaţiile din alte celule.
Celula activă este celula care este marcată. Informaţiile tastate apar în celula activă. Pentru a
introduce date în altă celulă, mai întâi se activează celula respectivă. După introducerea datelor se iese
din celulă cu <Enter>, altfel există posibilitatea ca următoarele comenzi să nu poată fi aplicate.
INFORMATICĂ APLICATĂ
42
Utilizarea barelor de instrumente
În Excel există mai multe bare de instrumente. Este bine să fie vizualizate doar barele care
conţin comenzi ce trebuie folosite. Există mai multe bare de instrumente predefinite care pot fi afişate
selectând din meniul View comanda Toolbars.
Afişarea/ascunderea barelor de instrumente: pentru a avea acces la alte comenzi sau pentru a mări
spaţiul de lucru, barele de instrumente pot fi afişate sau ascunse.
Paşii care trebuiesc efectuaţi pentru afişarea/ascunderea barelor de instrumente sunt:
1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize.
2. Pe ecran este afişată caseta de dialog Customize care este alcătuită din trei secţiuni: Toolbars,
Commands şi Options. Aceste secţiuni sunt activate la
apăsarea butoanelor corespunzătoare din partea
superioară a ferestrei. Se selectează butonul Toolbars.
În lista Toolbars sunt afişate numele tuturor
barelor de instrumente din Excel. Vor fi
afişate numai barele de instrumente care sunt marcate.
Marcarea/demarcarea se face aplicând un clic în dreptul
casetei din dreptul numelui barei. Se aplică un clic pe
butonul Close.
Componenţa unei bare de instrumente se poate
modifica. Există situaţii în care la o bară de instrumente
trebuie adăugat un buton nou sau trebuie şters un buton. Aceste modificări se pot face în secţiunea
Commands a casetei Customize. Această secţiune conţine:
- lista Categories. În această listă apar toate titlurile de meniuri verticale.
- lista Commands. La selectarea unui meniu din lista Categories, în lista Commands apar toate
comenzile care pot fi aplicate din meniul respectiv.
Pentru a adăuga un buton nou pe o bară de instrumente:
1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize
2. Se activează secţiunea Commands, prin selectarea butonului Commands
3. Se selectează din lista Categories comanda asociată butonului
4. Ţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, se trage mouse-ul în poziţia în care trebuie inserat
butonul.
5. Se eliberează butonul mouse-ului şi se selectează butonul Close
Pentru a şterge un buton de pe o bară de instrumente:
INFORMATICĂ APLICATĂ
43
1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize
2. Se activează secţiunea Commands, prin selectarea butonului Commands
3. Se aplică un clic pe butonul care trebuie şters dintr-o bară de instrumente
4. Ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat, se trage de mouse în interiorul casetei Customize
5. Se eliberează butonul mouse-ului şi se selectează butonul Close
Introducerea şi editarea datelor
Pe măsură ce datele sunt introduse de la tastatură, ele apar în celula activă, dar şi într-o zonă de
deasupra foii de calcul, numită bară de formule. Dacă bara de formule nu este afişată, din meniul
View se selectează comanda Formula Bar. Introducerea datelor se termină fie apăsând tasta <Enter>,
fie activănd o altă celulă (cu mouse-ul, cu săgeţi, cu <Tab> etc.).
Introducerea textelor: datele de tip text includ caractere alfabetice, numere şi simboluri.
Pentru a introduce text într-o celulă se selectează celula, se scrie textul şi apoi se validează prin
apăsarea tastei <Enter>. Într-o celulă se pot introduce cel mult 255 caractere. Textul introdus este
aliniat în celulă la stânga.
Dacă textul este prea lung şi nu încape în celula activă, partea în exces va fi afişată în celula
adiacentă dreaptă, dacă aceasta este liberă; dacă nu este liberă, va fi afişat doar textul care încape în
celula activă. Pentru a putea afişa textul în întregime trebuie mărită dimensiunea coloanei active.
Pentru a modifica dimensiunea unei coloane se poziţionează cursorul mouse-ului pe marginea
din dreapta a etichetei coloanei. Se trage de acest cursor şi se eliberează butonul mouse-ului când se
ajunge la dimensiunea dorită. O altă metodă este aplicarea unui dublu clic când apare acest cursor; în
acest mod coloana va avea dimensiunea textului de lungime maximă din coloană. Pentru introducerea
unei fracţii, trebuie scris numărul întreg, urmat de un spaţiu şi fracţia respectivă. Dacă trebuie
introdusă numai partea fracţionară, se scrie zero, spaţiu şi fracţia. Astfel, Excel poate interpreta datele
introduse ca fiind în format dată. Într-o celulă numerele sunt aliniate la dreapta.
Selectarea celulelor cu mouse-ul: pentru a selecta un domeniu de celule alăturate, se vor
efectua următorii paşi:
1. Se aplică un clic pe celula din colţul din stânga-sus al domeniului.
2. Ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat, se trage de mouse spre colţul din dreapta-jos al
domeniului. Celulele selectate apar în video- invers. Excepţie face prima celulă selectată.
3. Se eliberează butonul mouse-ului.
Pentru a selecta celule care nu sunt alăturate se ţine apăsată tasta Ctrl în timp ce se aplică un
clic de mouse pe celulele individuale.
Pentru a selecta un rând întreg sau o coloană de celule se aplică un clic pe eticheta de rand sau
de coloană.
INFORMATICĂ APLICATĂ
44
Copierea datelor: prin copiere, datele originale rămân la locul lor, copia lor fiind plasată în
locul indicat de utilizator. Pentru a realiza operaţia de copiere, se vor efectua următorii paşi:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie copiate.
2. Se aplică comanda Edit, Copy.
3. Se selectează prima celulă din zona unde se va plasa copia.
4. Se aplică comanda Edit, Paste.
Pentru a copia date în celule alăturate, se poate utiliza şi o altă metodă, mai rapidă:
1. Se selectează celula care trebuie copiată.
2. Se poziţionează cursorul mouse-ului în colţul din dreapta-jos al celulei.
3. Când cursorul mouse-ului ia forma unei cruci subţiri, se apasă butonul stâng al mouseului
şi se trage de mouse peste celulele în care se vor copia datele.
Mutarea datelor: prin mutare datele sunt luate din poziţia iniţială şi sunt plasate în noua
locaţie.
Pentru a realiza operaţia de mutare, se vor efectua următorii paşi:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie mutate.
2. Se aplică comanda Edit, Cut.
3. Se selectează prima celulă din zona unde se va plasa copia.
4. Se aplică comanda Edit, Paste.
O altă metodă, mai rapidă, este următoarea:
1. Se selectează celula care trebuie mutată.
2. Se poziţionează cursorul mouse-ului pe conturul celulei.
3. Când cursorul mouse-ului ia forma unei săgeţi, se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se
trage de mouse în noua poziţie a datelor.
Formatarea foilor de calcul
Aspectul informaţiilor din celulele unei foi de
calcul poate fi modificat prin utilizarea comenzii
Format, Cells. La lansarea acestei comenzi pe ecran
apare caseta de dialog Format Cells
Conţinutul casetei variază în funcţie de butonul
selectat în partea superioară a
ferestrei. Opţiunile posibile sunt:
Number – pentru modificarea formatului numerelor
INFORMATICĂ APLICATĂ
45
Alignment – pentru modificarea tipului de aliniere din celulă
Font – pentru modificarea fonturilor
Borders – pentru adăugarea de chenare în jurul celulelor
Patterns – pentru stabilirea culorii de fond în celulă
Protection – pentru protejarea informaţiilor din celulă
După ce se stabileşte formatul numeric adecvat, se efectuează paşii următori:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule ce conţine valorile care trebuie formatate.
2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Format Cells
3. Se aplică un clic pe butonul Number.
4. Din lista Category, se selectează formatul numerelor care va fi folosit.
5. În partea dreaptă a casetei se efectuează modificările dorite pe formatul selectat. De
exemplu se poate stabili numărul de zecimale cu care va fi afişat numărul.
La introducerea datelor într-o foaie de
calcul din Excel, acestea sunt aliniate în mod
automat: textul este aliniat la stânga, iar
numerele la dreapta. Atât textul cât şi numerele
sunt plasate iniţial la baza celulelor. În Excel se
poate modifica alinierea datelor din celule atât
pe verticală cât şi pe orizontală. Modul de
aliniere a informaţiilor se poate modifica din
secţiunea Alignment a casetei de dialog Format
Cell.
Pentru a schimba modul de aliniere a
informaţiilor, trebuie efectuaţi următorii paşi:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule
care conţine datele care trebuie aliniate
2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe ecran va apărea caseta de dialog Format Cells.
3. Se aplică un clic pe butonul Alignment. Pe ecran vor apărea opţiunile pentru aliniere
Elementele acestei casete sunt:
· Secţiunea Text alignment care conţine:
1. caseta Horizontal - în care se specifică modul de aliniere pe orizontală. Opţiunile cele mai folosite
sunt: General – modul de aliniere implicit, Left – aliniere la stânga în celulă Center – centrare în
celulă, Right – aliniere la dreapta în celulă, Center Across Selection – centrare într-un domeniu de
celule.
INFORMATICĂ APLICATĂ
46
2. caseta Vertical - în care se specifică modul de aliniere pe verticală în celulă. Opţiunile cele mai
folosite sunt: Top – textul se aliniază faţă de marginea de sus a celulei, Bottom – textul este centrat pe
vericală, Center - textul se aliniază faţă de marginea de jos a celulei,
· Secţiunea Orientation. În această secţiune se specifică unghiul sub care va fi afişat textul în
celulă.
· Secţiunea Text control. Această secţiune conţine trei opţiuni:
1. Wrap Text. În mod normal Excel afişează textul dintr-o celulă pe un singur rând. Cu opţiunea
Wrap Text, textul dintr-o celulă poate fi afişat pe mai multe rânduri, fără a modifica lăţimea celulei.
2. Shrink to Fit. Aceată opţiune adaptează fontul textului la lăţimea celulei curente. Dacă se modifică
lăţimea celulei, mărimea fontului creşte sau se micşorează în mod corespunzător.
3. Merge Cells. Cu aceată opţiune se unesc mai multe celule.
Adaugarea de chenare la cellule
În mod normal liniile de reţea din
jurul celulelor nu sunt tipărite. Excel oferă
facilitatea de a adăuga chenare celulelor
selectate sau unui întreg domeniu de celule.
Chenarul poate apărea pe cele patru laturi ale
celulei sau numai pe laturile specificate.
Pentru a adăuga chenare la o celulă sau unui
domeniu de celule, trebuie efectuaţi
următorii paşi :
1. Se selectează celula (celulele) în jurul
căreia (cărora) se va trasa chenarul.
2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe
ecran va apărea caseta de dialog Format
Cells din care se selectează butonul Borders.
Elementele din această secţiune sunt:
1. lista Line. Din această listă se selectează tipul liniilor cu care va fi trasat chenarul.
2. lista Color. Din această listă se selectează culoarea liniilor cu care va fi trasat chenarul.
3. zona Presets. În această zonă există trei butoane:
· None. Dacă în jurul unei celule sau a unui domeniu există un chenar, acesta este anulat cu
opţiunea None.
· Outline. În cazul în care a fost selectat un domeniu de celule, liniile de reţea vor fi trasate doar
în jurul zonei selectate. Nu sunt trasate liniile din interiorul domeniului.
INFORMATICĂ APLICATĂ
47
· Inside. Acest buton este activ doar dacă este selectat un domeniu de celule.
Efectul obţinut este trasarea liniilor de reţea în interiorul zonei selectate.
4. zona Border. În această zonă există mai multe butoane, cu ajutorul cărora se poate modifica
aspectul chenarului. Simbolul fiecărui buton sugerează linia din chenar asupra căreia se vor efectua
modificări. Dacă butonul este apăsat linia va fi trasată, dacă nu este apăsat linia nu va fi trasată. Pentru
a modificarea culorii sau a tipului de linie se selectează din listele Style şi Color aceste atribute, după
care se foloseşte butonul corespunzător din zona Border. La sfârşitul selecţiei se aplică un clic pe
butonul OK sau se apasă tasta Enter.
Copierea înregistrărilor
Putem copia o înregistrare sau un grup de înregistrări în cadrul aceleiaşi foi de calcul sau în foi
diferite. Operaţiile de copiere implică folosirea a două butoane: Copy (Copiază) şi Paste (Lipeşte).
Putem executa clic pe aceste butoane din bara cu instrumente Standard sau să alegem
comenzile echivalente din meniul Edit.
Parcurgeţi următorii paşi:
1. Selectaţi celula sau domeniul de celule pe care doriţi să- l copiaţi.
2. Alegeţi comanda Copy din meniul Edit. Programul Excel va memora conţinutul selecta în
memoria temporară (Clipboard).
3. Selectaţi celula, unde doriţi să efectuaţi copierea.
4. Alegeţi comanda Paste din meniul Edit. Programul va muta conţinutul memorat în memoria
temporală în celule respective. Nu este neapărată nevoie să selectaţi tot domeniul unde doriţi să
lipiţi conţinutul, ci doar o celulă de bază.
În cazul în care dorim să folosim meniurile contextuale, procedaţi astfel:
1. Selectaţi celula sau domeniul de celule pe care doriţi să- l copiaţi.
2. Executaţi un clic - dreapta pentru a afişa meniul contextual şi selectaţi comanda Copy.
3. Selectaţi celula, unde doriţi să efectuaţi copierea.
4. Executaţi un clic - dreapta pentru a afişa meniul contextual şi selectaţi comanda Paste.
Programul va muta conţinutul memorat în memoria temporală în celule respective.
Dacă aţi efectuat o greşeală, programul Excel pune la dispoziţie comanda Undo (Anulează)
care permite să reveniţi la situaţia anterioară copierii.
Mutarea înregistrărilor
De nenumărate ori suntem nevoiţi să reorganizăm registrele de lucru, foile din ele sau datele
conţinute în acestea. Operaţia cea mai frecventă este mutarea datelor dintr-o celulă în alta. A muta
INFORMATICĂ APLICATĂ
48
datele dintr-o celulă sau domeniu de celule înseamnă a le plasa într-o altă poziţie, în acelaşi fişier sau
într-altul. La sfârşitul mutării datelor, celule sursă vor fi şterse. O metodă de mutare a înregistrărilor
este următoarea:
1. Selectaţi celula /domeniul sursă.
2. Poziţionaţi indicatorul mouse-ului pe chenarul selecţiei.
3. Trageţi (antrenaţi) chenarul până la noua poziţie. Dacă celulele destinaţie conţin date, acestea
vor fi înlocuite cu datele sursă.
În caz special de mutare prin antrenare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date
existente. Această manevră o numim inserare. Pentru inserarea conţinutului unei selecţii prin antrenare
şi depunere:
1. Selectaţi celula /domeniul sursă.
2. Poziţionaţi indicatorul mouse-lui pe chenarul selecţiei.
3. Apăsaţi şi ţineţi apăsată tasta SHIFT.
4. Antrenaţi selecţia până la noua poziţie.
5. Eliberaţi butonul mouse-ului şi apoi tasta. În acest fel, putem introduce conţinutul unei
selecţii între celulele deja existente.
Pentru mutarea conţinutului celulelor cu comenzile Cut şi Paste.
1. Selectaţi celula/celulele pe care dorim să le mutăm.
2. Excutaţi comanda Cut, din meniul edit sau din meniul contextual. Domeniul sursă va fi
înconjurat cu un chenar punctat, iar conţinutul va fi transferat în Clipboard.
3. Selectaţi celula din colţul stânga sus al domeniului destinaţie sau întregul domeniu
destinaţie.
4. Executaţi comanda Paste, din meniul Edit sau din meniul contextual.
Această ultimă procedură este recomandabilă dacă mutarea se face la mare distanţa, în altă foaie din alt
registru, în timp ce prima metodă este aplicabilă în cazul deplasării pe distanţe mici în acelaşi
document.
Combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie
O altă facilitate oferită de Excel este posibilitatea de a combina conţinutul domeniului sursă cu
conţinutul domeniului destinaţie, prin folosirea comenzii Paste Special.
Pentru combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie:
1. Selectaţi domeniul sursă.
2. Copiaţi domeniul sursă cu comanda Copy, din meniul Edit sau butonul cu acelaşi nume din
bara de unelte Standard.
3. Selectaţi domeniul destinaţie.
INFORMATICĂ APLICATĂ
49
4. Executaţi comanda Paste Special, din meniul Edit. În caseta pentru dialog Paste Special
putem să precizăm:
- ce elemente din domeniul sursă vor fi implicate în operaţie (în caseta de grup Paste);
- în ce fel se va face combinarea cu conţinutul domeniului destinaţie (în caseta de grup
Operation); !
- dacă dorim să se omită celulele goale din domeniul sursă (în caseta de control Skip Blanks); !
- să se efectueze combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie prin transpunerea
rândurilor şi coloanelor (în caseta de control Transpose);
5. Acţionaţi butonul OK.
Inserarea unor celule, rânduri sau coloane
Dacă este necesară reorganizarea foii de lucru prin adăugarea unor celule, rânduri sau coloane,
vom folosi comenzile din meniul Insert. Acestea vor introduce, în poziţia indicată de dumneavoastră
din cadrul foii de lucru, numărul de coloane, de linii sau de celule solicitat. Elementele introduse nu
vor avea nici un conţinut (elemente vide). În momentul în care vom insera elementele noi, cele vechi
sunt deplasate pentru a le face loc.
Pentru inserarea unei celule:
1. Selectăm domeniul în care dorim să fie introduse celulele noi.
2. Executăm comanda Cells, din meniul Insert. În caseta de dialog Insert, precizăm
următoarele: în ce direcţie dorim să fie deplasate celulele care înconjoară domeniul (dreapta
- Shift Cells Right, în jos - Shift Cells Down). ! Dacă dorim să inserăm un rând sau o
coloană întreagă (butoanele de opţiune Entire Row sau Entire Column).
3. Acţionăm butonul OK.
Pentru inserarea unor rânduri sau coloane, procedaţi astfel:
1. Selectaţi numărul de coloane /rânduri pe care doriţi să le inseraţi sau ţinând apăsată tasta
CTRL selectaţi numărul necesar prin acţionarea antetului coloanei sau rândului respectiv.
2. Executaţi comanda Rows sau Columns, din meniul Insert.
Eliminarea unor celule, rânduri sau coloane
Comanda Delete din meniul Edit ne permite să eliminăm celulele dorite, rândurile şi coloanele
care nu mai sunt necesare în structura foii de lucru. Spre deosebire de comanda Clear, care şterge doar
conţinutul acestora, la execuţia comenzii Delete celulele care înconjoară domeniul eliminat sunt
deplasate şi ocupă locul rămas vacant.
Pentru eliminarea unui domeniu de celule:
INFORMATICĂ APLICATĂ
50
1. Selectaţi domeniul dorit.
2. Executaţi comanda Delete, din meniul Edit. În caseta de dialog Delete precizăm: în ce
direcţie dorim să fie deplasate celulele care înconjoară domeniul: spre stânga (butonul de
opţiune Shift Cells Left), în sus (butonul de opţiune Shift Cells Up); ! dacă dorim să
eliminăm un rând sau o coloană întreagă (butoanele de opţiune Entire Row şi Entire
Column).
3. Acţionaţi butonul OK.
Căutarea (find) şi înlocuirea (replace) în foile de lucru
În Excel este posibilă
căutarea unor valori de tip
numeric sau de tip text. Valorile
de acest tip pot fi căutate şi
eventual înlocuite cu altele.
Astfel de căutări ale valorilor se
pot efectua în toate tipurile de
foi Excel. Dacă dorim putem efectua căutarea în mai multe foi sau chiar în întregul registru de lucru.
Pentru aceasta, selectăm foile de interes sau executăm comanda Select All Sheets, din meniul
contextual al etichetei foii.
Pentru căutarea şi înlocuirea valorilor:
1. Selectaţi grupul de foi în care vom efectua operaţia.
2. Executaţi comanda Replace, din meniul Edit.
3. În caseta de dialog Replace, introducem: datele căutate (în caseta Find What); datele care vor
substitui vechiul conţinut (în caseta Replace With); ! Metoda de căutare: pe rânduri sau coloane.
4. Acţionăm butonul Replace, pentru a înlocui doar prima apariţie a valorii căutate sau butonul
Replace All, pentru a înlocui toate apariţiile acesteia.
În cazul când doriţi doar să căutăm o anumită valoare, selectaţi comanda Find din meniul Edit,
care va deschide fereastra de dialog Find. În afară de căutarea şi /sau înlocuirea valorilor, Excel
permite să se caute şi să se selecteze celulele care au un anumit tip de conţinut: anumite valori,
formule, note sau care nu au nici un conţinut. Pentru căutarea şi selectarea celulelor cu un anumit
conţinut:
1. Selectăm grupul de foi în care vom face operţia.
2. Executăm comanda Go To, din meniul Edit.
3. În caseta de dialog Go To, acţionăm butonul Special.
4. În caseta de dialog Go To Special, selectăm opţiunile dorite în vederea realizării căutării.
5. Acţionăm butonul OK
INFORMATICĂ APLICATĂ
51
Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor
Pentru a da posibilitatea vizualizării complete a valorilor din foaia de lucru sau pentru a aduce
formatul la o formă acceptabilă, putem să modificăm dimensiunile rândurilor şi a coloanelor. Practic,
această modificare implică lăţimea coloanelor şi/ sau înălţimea rândurilor.
Pentru a modifica dimensiunea coloanelor:
1. Plasaţi indicatorul mouse-ului pe antetul de coloană şi anume pe linia de la dreapta antetului.
2. În momentul în care indicatorul mouse-ului a luat forma <-||->, antrenaţi linia de la dreapta
acesteia. Se poate observa animaţia la deplasarea marginii coloanei.
Pentru redimensionarea automată:
1. Selectaţi rândurile / coloanele pe care dorim să le redimensionăm.
2. Executaţi comanda Row, respectiv Column, din meniul Format.
3. În caseta pentru dialog Row Height, respectiv Column Width introducem valoarea numerică
pentru înălţimea rândului, respectiv lăţimea coloanei.
4. Acţionăm butonul OK.
Un caz tipic, în care avem nevoie să modificăm lăţimea unor coloane, este acela în care după
formatarea unor valori numerice, acestea nu mai pot fi afişate în spaţiul oferit de celule şi se afişează o
serie de caractere #. Rezolvarea este simplă, prin una din următoarele două metode: ! Acţionaţi dublu cu
mouse-ul marginea din dreapta a antetului coloanei, sau
1. Selectaţi respectivele coloane.
2. Executaţi subcomanda AutoFit a comenzii Column, din meniul Format.
Aceasta va ajusta, automat, lăţimea coloanei în aşa fel încât ea să poată cuprinde valoarea cu cea mai
mare lungime.
Efectuarea calculelor în Excel
O formulă Excel este un enunţ, compus din operatori şi operanzi.
Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia/ acţiunea pe care Excel o va efectua asupra
operanzilor. Unii operatori acţionează asupra unui singur operand (operatori unari) alţii asupra a doi
operanzi (operatori binari). Programul Excel recunoaşte următoarele 4 categorii de operatori:!
· Operatorii aritmetici, care acţionează asupra valorilor numerice şi au ca rezultat tot valori
numerice sunt: + (adunare), - (scădere), * (înmulţire), / (împărţire), % (procent, trebuie plasat
după o valoare) şi ^ (ridicare la putere).
· Operatorul pentru texte &, care combină prin concatenare, două sau mai multe valori de tip
text într-o singură valoare de tip text.
INFORMATICĂ APLICATĂ
52
· Operatori relaţionali, care compară două valori de acelaşi tip şi au ca rezultat o valoare logică
TRUE (adevărat) sau FALSE (fals), sunt următorii: = egal cu..., < mai mic decât..., > mai mare
ca..., <= mai mic sau egal decât..., >= mai mare sau egal ca..., <> diferit de...
· Operatorii pentru referinţe la celule sau domenii de celule, care combină două referinţe la
celule într-o singură referinţă compusă, sunt următorii: domeniu (produce o referinţă la toate
celulele dintre cele două referinţe - inclusiv), spaţiu intersecţie (produce o referinţă la celulele
comune celor două referinţe sau o valoare de eroare #NULL! Atunci când cele două referinţe
nu au nimic în comun);
Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori constante, referinţe la celule sau
domenii de celule, nume şi funcţii predefinite sau definite de utilizator.
Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Ele
precizează locul unde va căuta Excel valorile pentru evaluarea formulelor. Referinţele sunt
asemănătoare cu adresele din memorie. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de lucru are la
bază antetul rândului şi coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Referinţele acceptate de Excel
sunt de 6 tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi
registru), externe (care adresează date din alt
registru) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii):
· Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia folosită pentru
a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei sau/şi a rândului (de
exemplu $F$11 indică celula aflată la intersecţia coloanei F cu rândul 11).
· Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată plecând de la celula
care conţine formula. Se foloseşte notaţia: literă coloană, număr rând. Este recomandată când
dorim să păstrăm distanţa faţă de celula referinţă.
· Referinţe mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi referinţe relative
pentru cealaltă. De exemplu: $B1 este o referinţă mixtă, în care referinţa coloanei este absolută
şi cea a rândului este relativă.
Formulele sunt memorate în celulele foilor de lucru. Excel afişează în aceste celule rezultatele
evaluării formulelor. Un calcul poate fi simplu (suma unei coloane de numere) sau complex
(financiar, statistic sau stiintific), dar intotdeauna este introdus ca o formula ce incepe cu semnul egal
(=). Daca se schimba numere din celule care asigura valorile pentru formula, rezultatul calcului se
modifica instantaneu.
În timpul construirii unei formule, puteti introduce valorile sau selecta referintele de celule
din orice loc al unui registru de lucru. Pentru a construi o formula simpla:
1. În celula destinata formulei scrieti semnul egal
2. Dati click pe prima celula a carei adresa o doriti in formula
INFORMATICĂ APLICATĂ
53
3. Scrieti un operator (+, -, *, /)
4. Dati click pe urmatoarea celula a carei adresa o doriti in formulă, etc.
În concluzie, atunci când introduceţi o formulă, trebuie să respectaţi următoarele reguli:
· Introduceţi formulele, la fel ca şi datele primare, în bara de formule sau direct în celulă;
· Începeţi întotdeauna formulele cu semnul egal (=) sau cel puţin cu caracterul (+);
· Folosiţi operatorii două puncte (:), spaţiu ( ) şi virgulă (,) pentru construcţia referinţelor la
celule şi domenii de celule; Formula apare în bara de formule pe măsură ce este introdusă de la
tastatură.
· În momentul confirmării, prin acţionarea tastei ENTER, introducerea este efectuată. Excel-ul
evaluează formula şi produce automat rezultatul sau modifică rezultatul anterior.
Pentru a insuma o coloana sau un rand:
1. Dati click in celula goala de sub ultima intrare in coloana, ori in dreapta ultimei intrari din rand
2. Dati click pe butonul AutoSum ( ) aflat pe bara de instrumente Standard
3. Apasati tasta Enter pentru a valida formula ce apare in celula
Pentru a insera o funcţie într-o formulă:
1. Scrieţi semnul egal în celula în care doriţi să apară rezultatul, apoi scrieti numele funcţiei şi
deschideti o paranteză;
2. Selectaţi cu mouse-ul coloana (sau linia) de numere care trebuie însumate;
3. Apasati tasta Enter pentru a incheia formula.
Nu este necesar sa scrieti paranteza de inchidere inainte de a apasa tasta Enter, deoarece Excel
o va face automat. Daca formula utilizeaza doar o portiune dintr-un domeniu, dati click pe marcajul de
eroare (triunghiul verde), aflat in coltul din stanga sus al celulei pentru a vedea optiunile Trace Errors(
urmarirea erorilor) pentru formula.
Pentru a construi o formula prin inserarea unei functii:
1. Dati click pe celula destinata formulei;
2. Din meniul Insert, alegeti comanda Functions;
3. In caseta de dialog Insert Functions selectati categoria şi apoi funcţia dorită şi faceţi click pe
OK;
4. Utilizati caseta de dialog Function Arguments pentru a va asista in completarea formulei;
5. Dati click pe OK cand aţi terminat.
Copierea formulelor in celule adiacente
Pentru a copia o formula in celule adiacente:
INFORMATICĂ APLICATĂ
54
1. Dati click pe celula care contine formula;
2. Trageti reperul de manevrare de ce completare din coltul din dreapta jos al celulei peste
celulele adiacente in care doriti sa copiati formula
Funcţiile Excel utilizate în statistică:
a. SUM - Suma
b. AVERAGE - Media aritmetică.
c. MEDIAN - Mediana
d. MODE - Modulul
e. VARP - Variaţia populaţiei
f. VAR - Variaţia de selecţie
g. STDEVP - Abaterea standard a populaţiei
h. STDEV - Abaterea standard de selecţie
i. STDEVP/AVERAGE - Coeficientul de variaţie
j. QUARTILE- Cvartila 1,2,3,4
k. AVEDEV – media deviaţiei de la media aritmetică
l. CONFIDENCE – intervalul de confidenţă pentru media aritmetică
m. DEVSQ – suma de pătrate a deviaţiilor valorilor de la media aritmetică
n. GEOMEAN- media geometrică
o. HARMEAN – media armonică
p. KURT- boltirea sau kurtosis-ul
q. LARGE – returnează al k-lea element mai mare
r. MAX – maximul
s. MIN – minimul
t. PERCENTILE – returnează a k-a percentilă
u. SKEW – asimetria
v. SMALL – returnează al K-lea element mai mic
În cazul în care intenţionăm să prevenim modificarea anumitor formule importante, putem să le
ascundem, în aşa fel încât ele să nu fie afişate în bara pentru formule. Astfel, pentru ascunderea unei
formule:
1. Selectaţi celula gazdă.
2. Executaţi comanda Cells, din meniul Format.
3. În caseta pentru dialog Cells, în fila cu eticheta Protection, selectaţi caseta de control Hidden.
4. Acţionaţi butonul OK.
INFORMATICĂ APLICATĂ
55
După ce am selectat, în acest fel, toate celulele care urmează să fie ascunse, activăm ascunderea lor
efectivă, prin folosirea următorului procedeu:
1. Executaţi subcomanda Protect Sheet a comenzii Protection, din meniul Tools.
2. În caseta pentru dialog Protect Sheet, selectaţi butonul de opţiune Contents şi eventual specificăm
o parolă.
Depistarea erorilor: atunci cand aplicaţia Excel sesizează o eroare într-un calcul, afişeaza un
indicator de eroare în colţul din stânga sus al celulei care conţine calculul respectiv. Dacă doriti să
găsiţi erorile din toată foaia de calcul, utilizati optiunea Trace Error. Pentru a depista erorile dintr-o
foaie: in meniul Tools alegeti comanda Error Checking. In caseta de dialog Error Checking, vi se ofera
optiuni de reparare pentru prima eroare gasită.
Crearea unei diagrame folosind utilitarul de asistenta Chart
O diagramă este o reprezentare grafică a datelor dintr-o foaie de lucru. Diagramele convertesc datele
din rândurile şi coloanele foii de lucru într-un limbaj vizual. Utilitarul de asistenţă Chart vă ajuta in
luarea unor decizii generale in timpul configurarii unei diagrame – de exemplu, sa alegeti tipul de
diagrama, sa- i adaugati un titlu si sa determinati plasarea legendei si a etichetelor.
Pentru a crea o diagrama folosind utilitarul de asistenta Chart:
1. Selectati datele din viitoarea diagrama
2. Dati click pe butonul Chart Wizard aflat pe bara de instrumente standard şi urmaţi cei patru
paşi ai utilitarului de asistenta Chart, pentru a selecta un tip de diagramă, a confirma sursa
datelor, a adauga
3. Specificati daca diagrama este inglobata in foaia de lucru existenta sau este creata intr-o foaie
separata
4. Dati click pe butonul Finish
Modificarea unei diagrame
1. Dati click pe diagrama
2. Din meniul Chart, alegeti comanda Chart Type
3. In caseta de dialog Chart Type selectati un tip de diagrama
4. Dati click pe OK
Optiunea Chart Type din meniul Chart ofera mai multe optiuni decat lista Chart Type aflata
pe bara de instrumente Chart.
Pentru a modifica suprafaţa diagramei:
1. Dati dublu-click pe suprafata diagramei
INFORMATICĂ APLICATĂ
56
2. In caseta de dialog Format Chart Area, dati click pe tabul Patterns si introduceti valori noi
pentru a modifica elemente ca bordura ce inconjoara suprafata diagramei, culoarea ei si orice
efecte de umplere, cum ar fi utilizarea unui gradient, a unor texturi sau chiar a unei imagini
3. Dati click in tabul Font si introduceti valori noi pentru a modifica atributele fonturilor din
etichetele axelor, din legende si titlul diagramei.
4. Dati click pe OK
După ce o diagrama a fost creata, este posibil sa doriti s-o extindeti pentru a include mai multe
date. Pentru a adauga date la o diagrama:
1. Selectati diagrama şi daţi click dreapta pe ea
2. Alegeti comanda Source Data
3. Adaugati mai multe randuri utilizand tabul Series sau extindeti domeniul de date, pentru a
include mai multe coloane, utilizand tabul Data Range
4. Dati click pe OK
Schimbarea tipului de grafic
O dată efectuat un grafic, putem să alegem unul din celelalte tipuri de grafice existente, fără a mai
parcurge toate etapele şi formatările efectuate, pe care dorim să le menţinem. Pentru aceasta selectăm,
având activat graficul în cauză, din meniul contextual comanda Chart Type, ceea ce va duce la
apariţia ferestrei de dialog Chart indentică cu fereastra ca apărea la pasul 1/4 din Chart Wizard.
În majoritatea cazurilor, butoanele paletei Chart Type, vă oferă orice tip de grafic de care aveţi
nevoie. Uneori, s-ar putea să căutaţi un tip de grafic diferit. Înainte de a consuma timp cu ajustarea
formatului unui tip de grafic existent, ar trebui să vedeţi care sunt subtipurile afişate în pagina Custom
Type a casetei de dialog Chart Type. Parcurgeţi următorii paşi:
1. Graficul fiind selectat, alegeţi Chart Type din meniul contextual şi executaţi clic pe eticheta
Custom Type
2. Parcurgeţi lista, executând clic pe oricare dintre opţiunile prezente şi care vi se par interesante,
observând efectul în caseta Sample din partea dreaptă a ferestrei.
3. Când aţi terminat de explorat, selectaţi opţiunea dorită şi executaţi butonul OK.
Sortarea bazei de date
Informatiile dintr-o baza de date pot fi sortate alfabetic si numeric, utilizand pana la trei campuri
pentru sortare. Pentru a sorta o baza de date:
1. Dati click in orice celula din baza de date
2. Din meniul Data, alegeti comanda Sort
3. In caseta de dialog Sort, alegeti un nume de camp din lista autoderulanta Sort By
INFORMATICĂ APLICATĂ
57
4. Pentru a sorta in continuare datele utilizand intrarile din al doilea si al treilea camp, alegeti alte
campuri din cele doua liste autoderulante Then By
5. Pentru fiecare lista autoderulanta Sort By, dati click pe optiunea Ascending pentru a sorta de la
mic la mare, de la vechi la nou sau de la A la Z. Dati click pe optiunea Descending pentru a
sorta de la mare la mic, de la nou la vechi, sau de la Z la A
6. Dati click pe OK pentru a vedea datele sortate
Sortarea după mai mult de trei câmpuri
Cu toate că în caseta de dialog Sort se pot specifica doar trei nivele de sortare, sortarea se poate face
după oricâte câmpuri. Se poate face o resortare după câmpuri suplimentare oricât de des este necesar,
fără a pierde rezultatul ordonării sortărilor precedente. Regula de sortare după mai mult de trei chei
este de a sorta întâi după nivelurile inferioare mergând în sus către nivelul superior.
De exemplu, să presupunem că avem de făcut o sortare pe 6 nivele în care coloana A este
folosită ca primă cheie de sortare, B ca a doua, C ca a treia, D ca a patra, E ca a cincea şi F a şasea
cheie. Deşi Excel permite specificarea doar a trei chei de sortare se pot sorta toate cele şase coloane. Se
sortează mai întâi coloanele de nivel inferior: D, E ,F. Coloana D va fi prima cheie de sortare, E a
doua, F a treia. O a doua sortare fectuează operaţia după coloanele de nivel superior A, B, C. Coloana
A va fi prima cheie de sortare, B a doua şi C a treia.
Filtrarea datelor
Filtrarea datelor dintr-o listă
Filtrarea datelor dintr-o listă este o operaţie prin care sunt afişate doar acele înregistrări din listă care
corespund unor criterii specificate şi ascunderea celorlalte înregistrări care nu mai sunt afişate. În
Excel există două metode de filtrare: comanda Auto Filter pentru a efectua o filtrare rapidă a datelor
din listă =i comanda Advenced Filter pentru a filtra pe baza unor criterii suplimentare.
Pentru a filtra o listă cu comanda Auto Filter se execută următorii paşi:
1. Se selectează o celulă din lista ce trebuie filtrată.
2. Din meniul Data se aplică comenziile Filter, Auto Filter.
Excel va insera săgeţi de derulare în dreptul fiecărei celule din capul de tabel.
3. Se aplică un clic pe săgeata de derulare din coloana în care se va introduce criteriul. Se selectează
criteriul pentru coloana respectivă. Sunt posibile următoarele opţiuni: All Permite afişarea tuturor
înregistrărilor cu acest câmp. (Top 10) Permite selectarea unui subset de înregistrări pornind de sus sau
de jos într-o listă. Se poate specifica fie numărul de elemente, fie procentul de elemente ce vor fi
filtrate. La selectarea acestei opţiuni apare caseta de dialog Top 10 Autofilter.
INFORMATICĂ APLICATĂ
58
Din prima listă derulantă se selectează Top /Bottom, în funcţie de direcţia în care se va face filtrarea
de sus (Top) sau de jos
(Bottom). În a doua listă
derulantă se introduce sau
se selectează un număr care
indică câte înregistrări
(dacă în a treia listă
derulantă este selectată opţiunea Items) sau ce procent din numărul total de înregistrări (dacă în a treia
listă derulantă este selectată opţiunea Percent) vor rezulta din filtrare.
Custom Permite crearea unor criterii definite cu condiţii şi/sau. La selectarea acestei opţiuni apare
caseta de dialog Custom AutoFilter
Pentru a introduce criterii
comparative se selectează un
operator din prima listă derulantă,
apoi se introduce o valoare în
caseta alăturată.
Dacă există un al doilea criteriu
se selectează una din opţiunile
AND (şi) sau OR (sau) şi se introduce în mod similar al doilea criteriu.
Blanks Afişează toate înregistrările cu spaţii în acest câmp. Non Blanks afişează toate înregistrările
care nu conţin spaţii în acest câmp
(înregistrări ce conţin date). În plus apare o listă cu toate valorile distincte din coloana curentă.
3.2 Tabele Pivot
Tabelul pivot este folosit pentru rearanjarea, filtrarea, rezumarea şi analizarea interactivă a
datelor din liste şi tabele. El este foarte util atunci când aveţi un volum mare de date pe care
este greu să le sintetizaţi.
Etape de creare ale unui tabel pivot
În prima etapã se indicã tipul de date de care se dispune, şi anume: date dintr-o singurã bazã
de date Excel, date dintr-o sursã externã cum ar fi Microsoft Acces, date care urmeazã a fi adunate la
un loc din mai multe foi de lucru sau alte surse, sau un tabel pivot ori o diagrama pivot deja existenta.
INFORMATICĂ APLICATĂ
59
De asemenea, se specificã dacã se doreşte crearea unui tabel pivot sau a unei diagrame pivot
(PivotChart) cu un tabel pivot.
În această etapă se efectuează următoarele operaţii:
1. se selectează datele din listă.
2. din meniul DATA se alege comanda Pivot Table and PivotChart Report se va deschide o
fereastră de dialog ce va permite selectarea opţiunii: listă sau bază de date Microsoft Excel şi
tipul de raport creat: PivotTabel
3. pentru a trece mai departe apăsăm butonul NEXT (URMĂTORUL)
În cea de-a doua etapã se verificã domeniul bazei de date. În jurul domeniului de celule
sugerat va apãrea o linie clipitoare. Se vor folosi barele de derulare pentru a verifica dacã este selectatã
intreaga bazã de date (inclusiv numele câmpurilor). Dacã nu este selectat nici un domeniu, sau dacã
domeniul selectat este incorect, se selecteazã domeniul corect înainte de a efectua clic pe butonul Next.
Fiind de ja poziţionaţi în tabelul pe care îl folosim la realizarea tabelei Pivot, acesta va fi
completat automat în fereastra de dialog următoare.
Pentru a trece mai departe apăsăm butonul NEXT (URMĂTORUL) din partea de jos a
ferestrei, se va obţine o altă fereastră de dialog. Ultimul pas către rezultatul final presupune, în
principal, stabilirea locului unde va fi amplasat rezultatul, precum şi cum se doreşte să arate tabelul
rezultat.
Tabelul folosit.
INFORMATICĂ APLICATĂ
60
Destinaţia prestabilitã este o foaie de lucru nouã. Dacã se doreşte amplasarea tabelului pivot
într-o foaie de lucru existentã se efectueazã clic pe butonul Existing Worksheet (foaie de lucru
existentã). Apoi se introduce în caseta de text (care devine activã) o adresã de celulã pentru colţul din
stânga – sus al tebelului pivot, dupã care se executã clic pe butonul Finish şi Microsoft Excel va genera
tabelul pivot.
Acţionarea butonului Layout ne oferă posibilitatea stabilirii coloanelor, liniilor şi valorilor din
tabelul rezultat, deci se defineşte structura tabelului pivot. Un tabel pivot conţine patru regiuni:
numãrul de pagina (Page), etichetele de coloanã (Column), etichetele de linie (Row) şi datele (Data).
Fiecare regiune are o zonã corespunzãtoare în caseta de dialog.
Această fereastră este utilizată pentru a răspunde cerinţelor din enunţ. În partea dreaptã a
casetei de dialog se aflã un grup de butoane de câmp, câte unul pentru fiecare nume de câmp din baza
de date. Se va proiecta structura tabelului pivot prin tragerea butoanelor de câmp, folosind tehnica
Drag and Drop, într-una dintre cele patru secţiuni ale zonei de proiectare. Se confirmă cu OK.
Se obţine următoarea interfaţă,
Rezultatul este plasat într-un nou sheet pe care-l crează
automat.
Foaia de calcul
curentă.
Adresa celulei de început.
1
2
3
4
INFORMATICĂ APLICATĂ
61
care conţine Listă de câmpuri PivotTable şi tabelul pivot cu cele 4 zone. Câmpurile din listă sunt
introduse în tabelul Pivot cu mouse-ul prin glisare.
Zonele tabelului pivot sunt:
· Zona paginii – conţine câmpurile cu care construiţi un criteriu de filtrare. Articolele
acestor câmpuri se găsesc în listele ascunse.
· Zona rândurilor – conţine câmpuri ale căror articole vor deveni etichete pentru rânduri, iar
informaţiile de pe un rând se vor referi la articolul respectiv.
· Zona coloanelor – conţine câmpuri ale căror articole vor deveni etichete pentru coloane,
iar informaţiile de pe coloană se vor referi la articolul respectiv.
· Zona datelor - conţine câmpurile pentru care se calculează.
Pentru a reprezenta datele din tabelul pivot sub formă de grafice ne alegem comanda Diagramă
din meniul Inserare.
Dacă doriţi să răspundeţi la o nouă întrebare după ce aţi creat un tabel pivot, după parcurgerea
paşilor 1 şi 2 va apare un mesaj care ne avertizează că pe baza aceluiaşi tabel s-a mai făcut o tabelă
pivot. Alegeţi butonul "NO" pentru a crea o nouă tabelă pivot separată de prima.
INFORMATICĂ APLICATĂ
62
Perntru a realiza o analiză prin grafic a numărului de unităţi se realizează histogramele:
La primul pas alegem Pivot Chart report :
Fiind de ja poziţionaţi în tabelul pe care îl folosim la realizarea tabelei Pivot, acesta va fi
completat automat în fereastra de diaolog următoare:
După parcurgerea paşilor 1 şi 2 va apare un mesaj care ne avertizează că pe baza aceluiaşi tabel s-a
mai făcut o tabelă pivot. Alegeţi butonul "NO" pentru a crea o nouă tabelă pivot separată de prima.
Această fereastră se prezintă astfel:
Pasul 3. Ultimul pas către rezultatul final presupune, în principal, stabilirea locului unde va fi
amplasat rezultatul, precum şi cum se doreşte să arate tabelul rezultat.
Tabelul folosit.
INFORMATICĂ APLICATĂ
63
3.3 Utilizarea pachetului Data Analysis
Pentru prelucrarea unui set de date memorat într-un document Excel se pot utiliza atât funcţiile
statistice ale aplicaţiei, cât şi procedurile obţinute prin Tools – Data Analysis.
Pentru a folosi pachetul Data Analysis acesta
trebuie mai întâi instalat. Pentru aceasta deschideţi meniul
Tools. Dacă opţiunea Data Analysis nu apare în meniul
Tools atunci: se alege opţiunea Add-Ins şi se va bifa
prima opţiune Analysis ToolPak. Confirmaţi cu Ok. Apoi
alegeţi opţiunea Data Analysis din meniul Tools.
Comanda Tools – Data Analysis va
deschide dialogul Data Analysis din care sunt accesibile o
serie de prelucrări statistice conduse de dialogurile asociate.
Astfel Descriptive Statistics va produce indicatorii statistici
ai unei variabile continue, Random Number Generation va
genera secvenţe de numere aleatorii repartizate după o
funcţie precizată, Rank and Percentile realizează atribuirea
de ranguri, Sampling produce un eşantion din înregistrările
oferite etc.
De asemenea, Comanda Tools – Data
Analysis va deschide dialogul Data
Analysis din care se poate realiza o
histogramă. Din fereastra care apare clic
pe Histogram. Apoi Ok.
La Input Range selectaţi domeniul unde
se găsesc valorile variabilei pe care doriţi
să o reprezentaţi
La Bin Range selectaţi domeniul pe care se găsesc capetele intervalelor pe care dorim să se facă
tabelul de frecvenţă .
Bifaţi Labels dacă cele două domenii selectate conţin şi titlurile.
Opţiunile Output se referă la locul amplasării tabelului de frecvenţă.
Pareto Histogram ordonează crescător apariţia barelor în funcţie de frecvenţe.
Bifaţi Cumulative Percentage pentru a afişa în tabelul de frecvenţă şi frecvenţele cumulate.
Bifaţi Chart Output pentru a se afişa Histograma (graficul). Clic pe Ok.
INFORMATICĂ APLICATĂ
64
Mai jos aveţi fereastra Histogram cu setările descrise
În pagina Histograma Greutatii va fi afişat un tabel de frecvenţă şi o histogramă:
Pentru ca graficul să fie o histogramă trebuie ca între barele verticale să nu mai existe spaţii. Pentru aceasta clic dreapta pe una dintre bare. Va apărea următorul meniu contextual. Alegeţi opţiunea Format Data Series.
Se selectează tab-ul Options. Se modifică mărimea spaţiului dintre bare (Gap width) la 0.
INFORMATICĂ APLICATĂ
65
3.4 Tendinţe şi prognoze
MS Excel ne oferă posibilitatea creării unor serii de valori care să ilustreze tendinţele unor
fenomene despre care deţinem date sau care să permită să formulăm prognoze ale evoluţiei acestora.
Putem crea două tipuri de astfel de serii: liniare şi de creştere. Primul tip se poate crea prin metoda
antrenării mânerului unei selecţii, iar ambele se pot obţine cu subcomanda Series a comenzii Fill, din
meniul Edit.
Prima metodă nu modifică datele din selecţia iniţială, în timp ce o serie care ilustrează o
tendinţă creată cu comanda Series va produce o serie de tipul "cea mai potrivită" pentru domeniul
selectat şi va modifica datele selecţiei iniţiale. Pentru crearea acestei tendinţei, Excel foloseşte metoda
celor mai mici pătrate.
Pentru realizarea unei prognoze liniare:
1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care ne vom baza prognoza.
2. Antrenaţi mânerul selecţiei (cursorul de umplere) în direcţia în care dorim să extindem seria. Datele
iniţiale nu vor fi modificate.
Pentru sesizarea unei tendinţe de tipul "cea mai potrivită":
1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care dorim să ne bazăm tendinţa.
2. Executaţi subcomanda Series a comenzii Fill, din meniul Edit.
3. În caseta de dialog Series, precizăm parametrii seriei. În caseta de grup Series In, precizăm poziţia
seriei. În caseta de grup Type selectaţi tipul seriei
4. Dacă doriţi o serie de creştere precizaţi şi pasul de creştere în caseta Step.
5. Selectaţi caseta de control Trend. Apoi OK
INFORMATICĂ APLICATĂ
66
3.5 Utilizarea SOLVER-UL în MS EXCEL
În continuare vom prezenta modul în care pot fi rezolvate problemele de programare liniară utilizând
foile de calcul (Microsoft Excel) folosind facilitatea SOLVER.
Un model de programare liniară transpus într-o foaie de calcul va conţine următoarele
elemente:
1. Celulele care conţin datele problemei.
2. Celulele pentru variabilele de decizie.
3. O celulă care conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv.
4. Celulele care conţin formulele pentru calcularea părţii stângi a restricţiilor.
5. Celulele care conţin valorile părţii drepte a restricţiilor.
Transpunerea problemei într-o foaie de calcul presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Introducerea datelor problemei în foaia de calcul.
2. Definirea celulelor care vor conţine variabilele de decizie.
3. Definirea celulei care conţine formula pentru funcţia obiectiv.
4. Definirea celulelor care conţin formulele din partea stângă a resticţiilor.
5. Definirea celulelor care conţin valorile din partea dreaptă a restricţiilor.
Pentru a putea fi folosit Solver-ul din MS EXCEL, trebuie mai întâi instalat. Pentru aceasta,
procedaţi astfel:
1. Se aplică comanda Tools, Add-Ins. Pe ecran apare caseta Add-Ins.
2. Se marchează opţiunea Solver.
3. Se selecteză butonul OK. Comanda Solver va aparea în meniul Tools.
Cu Solver-ul se pot rezolva tot felul de probleme de programare liniară şi neliniară: probleme
de maximizare a câştigurilor, probleme de transport, probleme de amestec, probleme de minimizare a
costurilor. Pentru utilizarea Solver-ului se vor efectua următorii paşi:
Pas 1. Se configurează foaia de calcul şi se stabileşte care sunt celulele care conţin variabilele
de intrare şi rezultatul.
Pas 2. Se aplică comanda Tools, Solvers. Pe ecran apare caseta de dialog Solver Parameters
În caseta text Set Target Cell se specifică celula care conţine formula cu rezultatul care trebuie
analizat (funcţia obiectiv). În secţiunea Equal To se specifică ce se urmăreşte pentru funcţia obiectiv:
- Dacă trebuie maximizată se selectează opţiunea Max.
- Dacă trebuie minimizată se selectează optiunea Min.
- Dacă funcţia obiectiv trebuie să atingă o anumită valoare se selectează opţiunea Value of, iar în
caseta text alăturată se introduce valoarea respectivă.
INFORMATICĂ APLICATĂ
67
Caseta de dialog Solver Parameters
În caseta text By Changing Cells se vor indica celulele sau domeniul de celule pe care Solver-
ul le va modifica pentru a obţine valoarea optimă.
Caseta Subject to the Constraints va conţine restricţiile problemei. Pentru a adăuga o
restricţie se aplică un clic pe butonul Add. Pe ecran apare o nouă casetă de dialog, Add Constraint în
care se pot introduce restricţiile problemei:
Caseta de dialog Add Constraint
Pas 3: Pentru a stabili o restricţie:
- În caseta text Cell Reference se va specifica celula care conţine formula pe care se bazează restricţia.
- Se aplică un clic pe săgeata de derulare pentru a vedea lista cu operatori pentru restricţii şi se
selectează operatorul corespunzător.
- În ultima casetă text se scrie valoarea restricţiei ce trebuie respectată.
- Se aplică un clic pe butonul Add pentru a introduce şi alte restricţii.
- Pentru a reveni în caseta de dialog Solver Parameters se aplică un clic pe butonul OK.
Restricţiile definite vor fi afişate în caseta Subject to the Constraints.
Pas 4. Se aplică un clic pe butonul Solver. Solver-ul va începe efectuarea calculelor pentru
soluţiile optime. După ce găseşte o soluţie, pe ecran apare casetă de dialog Solver Results:
INFORMATICĂ APLICATĂ
68
Excel introduce soluţiile în foaia de calcul:
- Dacă se alege opţiunea Keep Solver Results Excel va păstra în foaia de calcul soluţia calculată.
- Dacă se selectează opţiunea Restore Original Values, se va reveni la valorile iniţiale
Utilizatorul poate specifica tehnica utilizată de programul Solver pentru găsirea răspunsurilor, precizia
răspunsurilor şi perioada de lucru a programului Solver. Pentru a realiza acest lucru din caseta de
dialog Solver Parameters se selectează butonul Options. Pe ecran apare caseta de dialog Solver
Options
Folosind opţiunile din această casetă de dialog se poate stabili modulul în care va lucra Solver-ul:
- În caseta Max Time se specifică timpul maxim (în secunde) pe care programul Solver poate să
îl folosească pentru găsirea unei soluţii. În caseta Iterations se specifică numărul maxim de
iteraţii pe care le poate face Solver-ul.
- În caseta Precision se specifică cât de apropiate trebuie să fie două încercări de soluţie, înainte
de a declara găsită cea mai bună soluţie.
- În caseta Tolerance se specifică (în procente) cât de aproape de cea mai bună soluţie trebuie să
fie răspunsul, atunci când se lucrează cu probleme cu numere întregi. Stabilirea unei toleranţe
mai mari poate mări considerabil viteza de calcul atunci când se lucrează cu probleme
complexe cu numere întregi
- Opţiunea Assume Linear Model configurează Solver-ul să utilizeze o metodă de programare
liniară pentru găsirea soluţiei. Dacă foaia de calcul conţine o problemă neliniară, apare un
mesaj de avertisment.
INFORMATICĂ APLICATĂ
69
- Opţiunea Show Iterations Results permite afişarea soluţiilor intermediare. Continuarea se face
apăsând pe butonul Continue, oprirea pe butonul Stop.
- Opţiunile Tangent sau Quadratic sunt metode adiţionale folosite pentru găsirea soluţiei. Se
recomandă utilizarea opţiunii Quadratic dacă foaia de calcul conţine formule complexe care
sunt neliniare.
- Opţiunile din secţiunea Derivatives permit specificarea metodei de derivare parţială folosite.
- Opţiunile din secţiunea Search permit specificarea metodei de căutare folosită.
Exemplu
S.C. Solventul S.R.L produce o varietate de produse chimice. În cadrul unui proces de
producţie,
pentru a produce două produse (un aditiv şi un solvent) sunt necesare trei tipuri de materii prime.
Aditivul este vândut fabricilor de ulei şi este folosit la producerea a diverse tipuri de combustibil.
Solventul este vândut combinatelor chimice şi este utilizat la fabricarea detergenţilor.
Necesarul de materii prime pentru obţinerea unei tone de adidiv/solvent este:
- Pentru a obţine o tonă de aditiv se amestecă 0,4 tone din Substanţa 1şi 0,6 tone din substanţa 3.
- O tonă de solvent poate fi obţinută prin amestecarea a 0,5 tone de sustanţa 1, 0,2 tone din substanţa 2
şi 0,6 tone din substanţa 3.
Producţia este limitată de disponibilitatea celor trei materii prime. În prezent firma dispune de
20 tone de substanţa 1, 5 tone de substanţa 2 şi 21 tone de substanţa 3.
Prin natura procesului de producţie, materiile prime care nu sunt utilizate în procesul de
producţie curent sunt considerate deşeuri.
Fiecare tonă de aditiv aduce un profit de 40$, iar fiecare tonă de solvent aduce un profit de 30$.
După analiza cererii de pe piaţă, managementul firmei a decis că preţurile stabilite vor
determina vânzarea întregii cantităţii produse (aditiv şi sovent).
Pentru a fabrica aditivul şi solventul cele trei materii prime sunt amestecate în proporţiile
indicate în tabelul următor:
PRODUS MATERIALE:
ADITIV SOLVENT
Total
Disponibil (tone)
Substanţa 1 0,4 0,5 20
Substanţa 2 0 0,2 5
Substanţa 3 0,6 0,3 21
Profit ($) 40 30
Formularea problemei sau modelarea reprezintă procesul de transpunere a problemei într-un
model matematic. Primul pas este identificarea obiectivului şi a restricţiilor.
INFORMATICĂ APLICATĂ
70
În cazul exemplului anterior obiectivul este maximizarea profitului total. Restricţiile se referă
la cantităţile de materii prime disponibile, care limitează cantităţile de aditiv şi solvent ce pot fi
produse.
Restricţia 1: cantitatea de substanţă 1 utilizată trebuie să fie mai mică sau egală cu cantitatea de
substanţă 1 disponibilă.
Restricţia 2: cantitatea de substanţă 2 utilizată trebuie să fie mai mică sau egală cu cantitatea de
substanţă 2 disponibilă.
Restricţia 3: cantitatea de substanţă 3 utilizată trebuie să fie mai mică sau egală cu cantitatea de
substanţă 3 disponibilă.
Următorul pas este definirea variabilelor de decizie. Cele două variabile de decizie sunt: numărul de
tone de aditiv produse şi numărul de tone de solvent produse. Notăm cu A = cantitatea de aditiv
(tone) şi cu S = cantitatea de solvent (tone), unde A şi S sunt variabile de decizie.
Se scrie obiectivul utilizând variabilele de decizie. Profitul total provine din vânzările de aditiv şi
vânzările de solvent. Dacă profitul obţinut prin vânzarea unei tone de aditiv este de 40$, atunci prin
vânzarea a A tone profitul va fi 40*A. La fel, dacă profitul obţinut prin vânzarea unei tone de solvent
este de 30$, atunci prin vânzarea a S tone profitul va fi 40*S.
Profitul total este P = 40A + 30S. Expresia matematică a obiectivului se numeşte funcţie
obiectiv. În cazul nostru obiectivul este maximizarea profitului total: Max ( 40A + 30S )
Se scriu restricţiile utilizând variabilele de decizie.
Pentru ca variabilele de decizie să nu aibă valori negative mai sunt necesare două restricţii:
A >=0 şi S >=0
Modelul matematic al problemei este acum complet. Atât obiectivul cât şi restricţiile au
fost transformate într-un set de relaţii matematice, set de relaţii definit ca model matematic.
PRODUS MATERIALE:
ADITIV SOLVENT
Total
Disponibil (tone)
Substanţa 1 0,4*A + 0,5*S <= 20
Substanţa 2 0*A + 0,2*S <= 5
Substanţa 3 0,6* A + 0,3*S <= 21
Profit ($) 40* A + 30* S se maximizează
Cantitate produsă A S
INFORMATICĂ APLICATĂ
71
Modelul matematic complet al problemei este:
(40 30 )
0,4 ,5 20
0,2 5
0,6 0,3 21
0
0
Max A S
A a S
A
A S
A
B
+
+ £ìï £ïï
+ £íï ³ï
³ïî
Pentru rezolvarea problemei trebuie găsită combinaţia optimă (de A şi S) care să satisfacă toate
restricţiile şi în acelaşi timp să conducă la o valoare a funcţiei obiectiv care să fie mai mare sau egală
decât orice valoare calculată cu o altă soluţie posibilă.
Dacă funcţia obiectiv şi restricţiile sunt funcţii liniare în raport cu variabilele de decizie
(variabilele de decizie apar numai la puterea I), atunci avem o problemă de programare liniară.
Pentru a determina soluţia optimă a problemei propuse ca exemplu, se va folosi Solver-ul din Excel:
Pasul 1. Se introduc datele din ipoteza problemei.
Se selectează meniul Tools şi se aplică comanda Solver.
Se defininesc celulelor care vor conţine variabilele de decizie. Iniţial scriem valoarea 0 în aceste
celule. După aplicarea solver-ului aceste celule vor conţine numărul de tone de aditiv şi solvent
produse.
Caseta Solver Parameters se completează în modul următor:
- Set Target Cell: dăm clic pe celula are conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv
- Se selectează opţiunea Max.
- By Changing Cells : se selectează celulele care conţin variabilele de decizie.
Completăm celulele care conţin formulele din partea stângă a restricţiilor.
Completăm celulele care conţin valorile din partea dreaptă a restricţiilor. În problema analizată
valorile din partea dreaptă a restricţiilor reprezintă cantităţile de material disponibile
Pasul 2. Stabilim celula care conţine formula pentru calcularea funcţiei obiectiv: = profiul unitar
pe tona de aditiv * producţia de aditiv + profiul unitar pe tona de solvent * producţia de solvent.
Pasul 3: Se selectează butonul Add. Caseta Add Constraint se completează astfel:
- Cell Reference: selectăm celulele care conţin formulele de calcul a cantităţiilor consumate din
fiecare substanţă pentru producerea de aditiv (respectiv de solvent)
- Se selectează operatorul <=
- la Constraint: selectăm celulele care conţin formulele de calcul a cantităţiilor disponibile din
fiecare substanţă pentru producerea de aditiv (respectiv de solvent)
Se selectează butonul OK şi apare caseta Solver Parameters din care se selectează butonul Options.
În caseta Solver Options se selectează: Assume Linear Model şi Assume Non- Negative.
Apoi apăsăm butonul Ok.
Pasul 4. .Din caseta Solver Parameters apare din nou se selectează butonul Solve.
INFORMATICĂ APLICATĂ
72
În caseta Solver Results se selectează Keep Solver Solution. Se selectează butonul Ok pentru a
genera soluţia optimă, afişată în celulele care conţin variabilele de decizie.
Rezultatul obţinut este:
Soluţia optimă este: 25 tone de aditiv şi 20 tone de solvent şi profitul maxim este de 1600 lei.
Pentru sintetizarea rezultatelor găsite, Solver-ul permite generarea a trei tipuri de rapoarte :
1. Answer - în care sunt prezentate valorile iniţiale şi finale pentru celula rezultat;
2. Sensitivity - în care este prezentată o analiză a variabilelor de intrare şi modul în care variază
rezultatul la diferite modificări ale variabilelor de intrare;
3. Limits - se specifică între care valori pot varia limitelele impuse în restricţii astfel încât rezultatul
final să nu sufere modificări.
Pentru a crea un raport se selectează denumirea lui din lista Reports din caseta Solver Results. Pentru
a selecta mai multe rapoarte din listă, se alege primul raport, se ţine apăsată tasta Ctrl şi se aplică un
clic pe unul sau ambele rapoarte rămase. Se aplică un clic pe butonul OK. Excel va crea fiecare raport
într-o foaie de calcul separată.
INFORMATICĂ APLICATĂ
73
Bibliografie
1. Glenn Brookshear - Introducere în informatică, Editura Teora; 2. Gabriela Dima – PC - ABC-ul utilizăriii, Editura Teora; 3. Dan Marinescu, George Dimitriu – PC – manualul începătorului, ediţia II, Editura Teora; 4. JoAnne Woodcock – PC pentru începători, Editura Teora; 5. Winn Rosch – Totul despre hardware, ediţia II, Editura Teora; 6. Joe Habraken – Microsoft Office 8 în 1, Editura Teora.