1

UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIŞTE

ASIGURĂRI I PROTECŢIE SOCIALĂ

- NOTE DE CURS –

2

Cuprins:1. LOCUL SI ROLUL ASIGURARILOR IN SOCIETATE ............................................................... 21.1. Conceptul de asigurare ...............................................................................................................21.2. Conţinutul juridic, economic şi financiar al asigurarii .................................................................. 21.2.1. Descrierea asigurarii sub aspect juridic ...................................................................................21.2.2. Descrierea asigurarii sub aspect economic ..............................................................................31.2.3. Descrierea asigurarii sub aspect financiar ...............................................................................41.3. Funcţiile asigurării ....................................................................................................................41.4. Premisele asigurării ...................................................................................................................51.5.Elementele tehnice ale asigurării ................................................................................................51.6. Clasificarea asigurărilor ............................................................................................................82. CONTRACTUL DE ASIGURARE ............................................................................................102.1. Defini ia contractului de asigurare .........................................................................................102.2. Principiile care stau la baza contractului de asigurare ..............................................................102.3. Condi ii de validitate a contractului de asigurare ...................................................................112.4. Incetarea contractului de asigurare ...........................................................................................113. PIAŢA ASIGURĂRILOR ..........................................................................................................133.1. Func ionarea pie ei asigurărilor ...........................................................................................133.2. Elementele caracteristice pie ei asigurărilor ............................................................................153.3. Stadiul actual al pie ei asigurărilor din România ....................................................................164. ASIGURARI DE PERSOANE....................................................................................................194.1. Caracteristicile asigurărilor de via ă......................................................................................194.2. Clasificarea asigurărilor de persoane ........................................................................................204.3. Calculul primelor de asigurare în asigurările de via ă .............................................................194.4. Rezerva matematică ................................................................................................................214.5. Facilităţi oferite asiguraţilor .....................................................................................................224.6. Principalele tipuri de asigurări de via ă ...................................................................................234.7. Opţiuni şi clauze adiţionale ......................................................................................................274.8. Asigurările de persoane altele decât cele de viaţă .....................................................................285. ASIGURAREA DE BUNURI.....................................................................................................315.1. Caracteristicile contractului de asigurare de bunuri...................................................................315.2. Interesul asigurabil ...................................................................................................................315.3. Principalele riscuri asigurate în cazul asigurărilor de bunuri .....................................................325.4. Modalităţi de stabilire a primei de asigurare i a sumei asigurate.............................................325.5. Evaluarea pagubelor şi stabilirea despăgubirilor .......................................................................335.6. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi conţinutului acestora pentru cazurile produse deincendiu si alte calamitati................................................................................................................345.7. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi a instalaţiilor pentru cazuri de avarii accidentale ..................345.8. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului ..............................355.9. Asigurarea bunurilor sau valorilor împotriva furtului prin efracţie sau prin acte de tâlhărie.......355.10. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice .........................................................365.11. Asigurarea animalelor şi a culturilor agricole .........................................................................365.12. Asigurarea de transport rutier ..............................................................................................375.12.1. Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului terestru ........................................................375.12.2. Riscurile asigurabile in asigurarea marfurilor pe timpul transportului rutier ........................375.13. Asigurarea de avia ie ..........................................................................................................385.14. Asigurarea maritimă ...............................................................................................................396. ASIGURAREA DE RISC FINANCIAR ....................................................................................426.1. Asigurarea creditelor interne ....................................................................................................436.2. Asigurarea creditelor de export ................................................................................................436.3. Asigurarea creditelor de consum ..............................................................................................446.4. Asigurarea creditelor de investiţii .............................................................................................446.5. Evaluarea riscului. Încheierea şi derularea contractului de asigurare de credit...........................44

3

6.6. Caracteristicile contractului de asigurare de credite .................................................................457. ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILA ...............................................................................477.1. Asigurarea de răspundere civilă auto a deţinătorilor de autovehicule ........................................487.2. Asigurarea de răspundere profesională .....................................................................................497.3. Asigurarea de răspundere a angajatorului ................................................................................507.4. Asigurarea de răspundere a producătorului ...............................................................................508. REASIGURAREA......................................................................................................................518.1. Clasificarea reasigurarilor ........................................................................................................518.1.1. Reasigurările proportionale ..................................................................................................538.1.2. Reasigurarile neproportionale ...............................................................................................559. PROTECTIA SOCIALA – COMPONENTA A POLITICII SOCIALE ......................................579.1. Conceptul de politică socială ...................................................................................................579.2. Modele de politică socială .......................................................................................................579.3. Protec ia socială – componentă a politicii sociale ..................................................................5910. ASIGURARILE SOCIALE IN ROMANIA .............................................................................6210.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale ......................................................6210.2. Principiile şi rolul sistemului public naţional de asigurări sociale ............... ....... .. ..................6210.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale ............................................................6310.3.1. Persoanele asigurate în sistemul public de pensii ................................................................6310.3.2. Baza de calcul a contribu iei de asigurări sociale ..............................................................6410.3.3. Cotele de contribuţii de asigurări sociale ............................................................................6410.4. Formele de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat ...........................................6610.4.1. Pensiile .............................................................................................................................6610.4.1.1. Pensia pentru limită de vârstă ..........................................................................................6710.4.1.2. Pensia anticipată .............................................................................................................6810.4.1.3. Pensia de invaliditate .......................................................................................................6910.4.1.4. Pensia de urmas ...............................................................................................................7011. ASIGURAREA PENTRU CONCEDII SI INDEMNIZATII DE ASIGURARI SOCIALE DESANATATE .......................................................................................................................................7111.1. Asigura ii pentru concedii i indemniza ii de asigurări sociale de sănătate ........................7111.2. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate ...........................7111.2.1 Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.7111.2.2. Declararea şi plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale desănătate .........................................................................................................................................7211.3. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate...................................................7311.3.1. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă ...................................7411.3.2. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii demuncă .............................................................................................................................................7411.3.3. Concediul şi indemnizaţia de maternitate.............................................................................7511.3.4. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav................................................7511.3.5. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal .........................................................................7512. ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROPFESIONALE .………. 7712.1. Asiguraţii în sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale .................7712.2. Contribuabilii în sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale ............7712.3. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale .................................7812.3.1. Cotele de contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale ................7812.3.2. Declararea şi plata contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale .7912.4. Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale .....................7912.4.1. Prestatii si servicii pentru reabilitare medicala si recuperarea capacitatii de munca .............8012.4.2. Prestatii si servicii pentru reabilitare si reconversie profesionala ........................................8012.4.3. Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca .......................................................8112.4.4. Indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatia pentru reducereatimpului de munca .........................................................................................................................81

4

12.4.5. Compensatii pentru atingerea integritatii ............................................................................8112.4.6. Despagubiri in caz de deces ...............................................................................................8112.4.7. Rambursari de cheltuieli .....................................................................................................8113. ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE ...............................................................................8213.1. Caracteristicile asigurărilor sociale de sănătate din România .................................................8213.2. Persoanele asigurate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate ............................................8313.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor în sistemul asigurărilor sociale de sănătate .....................8513.4. Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate ...................................................................8614. SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ....................................................................8914.1. Caracteristicile asigurărilor pentru şomaj din România ..........................................................8914.2. Asiguraţii în sistemul asigurărilor pentru şomaj .....................................................................9014.3. Prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj ......................................................9014.4. Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj .....................................................................9214.5. Măsuri de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor ...........................9314.5.1. Subvenţionarea locurilor de muncă ....................................................................................9414.5.2. Acordarea de credite in conditii avantajoase .......................................................................9414.5.3. Facilitati acordate angajatorilor ..........................................................................................95

5

CAPITOLUL ILOCUL SI ROLUL ASIGURARILOR IN SOCIETATE

1.1. Conceptul de asigurareAsigurarea – constituie un sistem de relaţii economice, care implică aportul unui mare

număr de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiindameninţate de aceleaşi pericole, în existenţa şi activitatea lor, concep şi recunosc oportunitateaprevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericoleviitoare, probabile, posibile dar nesigure.

Asigurarea are la baza principiul mutualitatii, potrivit caruia fiecare asigurat contribuiecu prime de asigurare la crearea fondului de asigurare din care se suporta contravaloarea daunelorsuferite de asigurati.

Scopul asigurarii il constituie protectia financiara, respectiv repunerea asiguratului insituatia financiara existenta inainte de producerea dezastrului, si nu obtinerea unui profit sauimbogatirea asiguratului.

Esenta asigurarii consta in dispersia riscului; asiguratul transfera asupra altei persoanepericolul pierderii financiare determinate de producerea unui eveniment.

Conform profesorilor Vacarel lulian şi Bercea Florian "asigurarea actioneaza in stransalegatura cu existenta unor riscuri comune a caror producere. poate provoca pagube importanteeconomiei nationale şi populaţiei”.

Profesorul Bistriceanu Gheorghe considera ca: "asigurarea este un sistem de relatiieconomico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice şi sociale izvorat din actiunealegilor economice obiective, care consta în crearea în comun, de catre populatie şi agentiieconomici amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele şi sesatisfac şi alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile".

Dictionarul Le Petit Larrousse, precizeaza ca: "asigurarea este o garantie acordata de unasigurator asiguratului sau, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime saucotizatii" .

Conform Legii 32/10.04.2000: "asigurarea este operatiunea prin care un asiguratorconstituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati,expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seamafondului alcatuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare aactivitatilor desfaşurate.

1.2. Conţinutul juridic, economic şi financiar al asigurarii1.2.1. Descrierea asigurarii sub aspect juridic- legea constituie forma juridica de reglementare a asigurarii;- din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria contractelor

aleatorii, cu caracter strict bilateral;- cadrul legislativ este format din:Legea 136/ 29.12.1995 privind asigurarile şi reasigurarile în Romania, cu modificările şi

completările ulterioare. Această lege reglementeaza contractul de asigurare si principiile de baza aleprincipalelor tipuri de asigurari, respectiv asigurarile de bunuri, persoane, raspundere civila,asigurarile obligatorii de raspundere civila pentru pagubele cauzate tertilor din accidente deautovehicule si alte asigurari. Dupa ce în Capitolul I, legea se ocupa de dispozitii cu caractergeneral, în capitolele urmatoare, aceasta parcurge dreptul asigurarilor, reglementând raporturilejuridice dintre partile participante la actul juridic al asigurarii, definind si stabilind principaleleelemente constitutive ale contractului de asigurare, prevederi specifice ale diverselor clase deasigurari, care, în viziunea legii sus mentionate sunt cele de bunuri, persoane si de raspundere civilaprecum si alte asigurari.

Legea 32/10.04.2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurarilor, cumodificările şi completările ulterioare. Prin adoptarea acestei legi s-a urmărit armonizarea legislaţieiromâneşti cu cea comunitară şi crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilităţii

6

asigurătorilor şi stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional. Această legereglementează :

♦ organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare, a societăţilor mutuale, precum şi a intermediarilor în asigurări; organizarea şifuncţionarea C.S.A;

♦ supravegherea asigurătorilor şi reasiguratorilor care desfăşoară activitatea în saudin România;

♦ supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi aaltor activităţi în legătură cu acestea.

Supravegherea respectării dispoziţiilor legii se face de către Comisia de SupraveghereaAsigurărilor, autoritate administrativă cu următoarele atribuţii principale:

♦ elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative şi avizarea acteloradministrative individuale, care au legătură cu activitatea de asigurări;

♦ supravegherea situaţiei financiare a asigurătorilor în vederea protejăriiintereselor asigurărilor sau a potenţialilor asiguraţi, putând efectua controale asupraactivităţii asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;

♦ luarea măsurilor necesare necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionatăcu respectarea normelor prudenţiale specifice;

♦ aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative aleasigurătorului;

♦ aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat în România;♦ aprobarea transferului de portofoliu;♦ îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de lege;♦ poate solicita prezentarea de informaţii şi de documente referitoare la activitatea de

asigurare, de la orice altă persoană care are legătură cu activitatea acestora;♦ participă la elaborarea planului de conturi, a normelor şi regulamentelor contabile.Legislaţia ce guvernează contractele de asigurare în U.E. cuprinde:♦ Clauzele privind autorizarea şi supravegherea companiilor de asigurări;♦ Clauze privind legea aplicabilă contractelor de asigurare;♦ Clauze privind deschiderea de reprezentanţe de către companiile de asigurări;♦ Clauze referitoare la provizioane şi rezerve tehnice;♦ Clauze privind "bunăstarea generală", care presupun:> aducerea la cunoştinţa autorităţilor de supraveghere a condiţiilor de asigurare înainte

de demararea activităţii efective;> aplicarea unor coeficienţi pentru reducerea/creşterea primelor pentru asigurarea de

răspundere civilă auto;> folosirea obligatorie şi necondiţionată unei anumite limbi pentru redactarea contractului

de asigurare;> menţinerea unui nivel minim al dobânzii acordate asiguraţilor pentru produsele de

asigurare de viaţă;> inserarea obligatorie în condiţiile de asigurare a unor clauze standard.

1.2.2. Descrierea asigurarii sub aspect economicFondul de asigurare - se formeaza descentralizat - pe seama primelor de asigurare sau a

cotizatiilor achitate de persoanele fizice sau juridice;Fondul de asigurare - se utilizeaza descentralizat - pentru:- acoperirea pagubelor provocate de evenimente asigurate la asigurari de bunuri şi

raspundere civila, respectiv plata sumelor asigurate - la asigurarile de persoane;- finantarea unor actiuni legate de prevenirea pagubelor;- constituirea unor fonduri de rezerva la dispozitia societatii de asigurare;- acoperirea cheltuielilor administrativ gospodareşti ale societatii de asigurare.

7

1.2.3. Descrierea asigurarii sub aspect financiarAsigurarea trebuie inteleasa ca o ramura prestatoare de servicii, companiile de asigurari pot

fi privite ca intermediari financiari, iar asigurarea apare astfel ca un activ financiar intr–o economieincerta.

Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii se manifestă prin faptul că societatea deasigurări, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs nepalpabil, defapt un serviciu - preluarea răspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru eventualelesituaţii specificate în contractul de asigurare.

Asigurarea ca intermediar financiar decurge din faptul că în special asigurările de viaţăsunt nu numai un instrument de a asigura protecţia asiguraţilor ci şi instrumente de economisire şifructificare a resurselor băneşti.

Asigurarea ca activ financiar decurge din faptul că în perioada derulării contractului deasigurare este influenţată atât mărimea absolută nominală a sumei acumulate cât şi mărimea reală aacesteia. Deci, contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată emisă de asigurător şicumpărată de asigurat.

1.3. Functiile asigurarii:® funcţia de repartiţie (financiara) – se manifestă în:- procesul de formare a fondului de asigurare;- procesul de dirijare a fondurilor de asigurare catre plata indemnizatiei de asigurare sau

finantarea unor actiuni cu caracter preventiv;- constiutuirea unor fonduri de rezerva;- acoperirea cheltuielilor administrative ale societatii de asigurare.® funcţia de control – urmareste:- modul în care se încasează primele de asigurare;- modalitatea de efectuare a plaţii reprezentând indemnizaţia de asigurare;- determinarea corectă a drepturilor cuvenite asiguraţilor.® compensarea financiara a pierderilor - asigurarea contribuie la refacerea bunurilor

avariate, la repararea unor prejudicii de care asiguratii raspund conform legii si la acordara unorsume de bani in cazul producerii unor evenimente legate de viata sau integritatea persoanelor.

® prevenirea pagubelor – de regula, sunt stabilite conditii de asigurare care il obligape asigurat la o conduita preventiva permenenta (participarea asiguratilor la acoperirea unei partidin dauna, decaderea din dreptul de despagubire in cazul neindeplinirii masurilor de prevenire, delimitare si de combatere a pagubelor etc.).

® distributia daunelorDaunele materiale si financiare ale asiguratilor sunt distribuite intre acestia prin

compensarea acelora care sufera pagube, din fondurile special create prin contributia detinatorilorde polite. Distributia daunelor este echitabila, deoarece fiecare detinator de polita plateste o sumaproportionala cu riscul introdus. Prin urmare riscurile nu sunt nici intamplatoare, nici egale.

® furnizarea unei protectiiAsigurarea nu poate inlatura riscul dar produce o distribuire a pagubelor produse anumitor

persoane intre mai multi cumparatori de polite, astfel incat nici o persoana sa nu suporte o dauna.Asigurarea reduce temerile asiguratului, oferindu-i protectie. Aceasta ofera incredere si elibereazadetinatorul unui contract de asigurare de o potentiala problema financiara.

® economie si protectie familialaIn cazul asigurarilor de viata cu acumulare de capital, asigurarile copiilor pentru studii,

acestea au rolul de a oferi asiguratului in acelasi timp protectie si economisire, beneficiind la finelecontractului de suma asigurata si de participarea la profitul obtinut din sumele investite.

® reducerea costurilor statului, in special a celor legate de protectia sociala;societatile de asigurare degreveaza statul in domenii de asistenta sociala si medicala, pensii,compensari pentru accidenate de munca etc.

8

1.4. Premisele asigurăriia) Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea. Evenimentul

trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voinţa persoanelor implicate în asigurare,fie că acest fapt nu este posibil (în cazul calamităţilor naturale - ploi torenţiale, cutremur, grindină),fie că legea le interzice provocarea evenimentelor respective ( incendii, accidente corporale, etc.).

b) Caracterul evaluabil al evenimentelor înseamnă că pentru a fi asigurabil,evenimentul în cauză, trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, deci să decurgă dupălegităţile evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în regulile de calcul al probabilităţilor. Acestfapt face posibilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite de către fiecare asiguratîntr-un cadru mutual.

c) Extensia numerică a asiguraţilor reflectă una din cerinţele fundamentale înderularea procesului asigurării, prin aceea că numărul de asiguraţi trebuie să fie cât mai mare,deoarece calculul primelor de asigurare se face cu ajutorul unor metode statistice, pe baza evaluăriişi a dispersiei riscului.

d) Echidistanţa asiguraţilor faţă de risc sau faţă de un eveniment asigurat. Se impuneidentificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o anumită formă de asigurare şidezdăunarea în acelaşi fel a asiguraţilor pentru o anumită categorie de riscuri.

Promovarea relaţiilor de asigurare implică anumite condiţii subiective şi obiective.Condiţii subiective: 1) interesul pentru asigurare

2) suportabilitatea financiară a asigurăriiCondiţiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra sub

incidenţa asigurării. Astfel evenimentele trebuie:a) să fie sporadiceb) să aibă o anumită regularitatec) să aibă o extensie teritorialăd) să se producă în viitora) Caracterul sporadic al ivirii sau producerii evenimentelor relevă faptul că în asigurare

evenimentele se cuprind selectiv, numai în măsura în care apar sporadic, în timp, în teritoriu şi canumăr de subiecţi.

b) Regularitatea relativă a producerii evenimentului care generează pagube, se impunepentru a trezi interesul în ceea ce priveşte măsurile de protecţie prin asigurare.

c) Extensia teritorială a pericolelor pe care le poate genera un eveniment impune măsuraasigurării numai atunci când numărul celor periclitaţi este suficient de mare pentru a suportafinanciar constituirea fondului de asigurare iar pe această bază acoperirea pagubelor apărute.

d) Evenimentul potenţial asigurabil trebuie să fie viitor, evenimentele petrecute în trecutneputând constitui obiect al asigurării.

1.5. Elementele tehnice ale asigurariiAsiguratorul - persoana juridica romana sau straina care, in schimbul unei prime de

asigurare incasate de la asigurati, işi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilorasigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unuianumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul decare asiguratul raspunde, in baza legii, fata de terte persoane. Asiguratorul trebuie, in tara noastra,sa fie autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

Asiguratul - persoana fizica sau juridica care, in schimbul unei prime de asigurare platiteasiguratorului, işi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, saupersoane fizice care se asigura impotriva unor evenimente ce pot sa apara in viata lor; asiguratulpoate fi de asemenea orice persoana fizica sau juridica pentru prejudiciul pe care l-ar putea produceunor terte persoane;

Beneficiarul asigurarii - persoana (persoanele) care are dreptul de a incasa suma asiguratasau despagubirea, fara sa fie neaparat parte la contractul de asigurare. Cand sunt mai multibeneficiari (desemnati in contract· sau moştenitori), ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cumentiunea ca asiguratul sa nu fi dispus altfel;

9

Contractantul asigurarii - persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea, faraa obtine prin aceasta calitatea de asigurat (exista însă posibilitatea ca insuşi contractantul sa fieacelaşi cu asiguratul); de exemplu, agentul economic care contracteaza pentru angajatii sai asiguraricontra accidentelor sau altor riscuri, obligandu-se sa platesca primele de asigurare (aceste prime potfi insa platite si de catre asigurati);

Obiectul asigurarii – poate fi un bun mobil sau imobil supus asigurarii, un interes, opersoana fizica sau raspunderea civila acoperita prin asigurare.

Evaluarea - stabileşte valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare, evitandu-se supra sau subevaluarea bunurilor. O evaluare exagerata slabeste interesul asiguratului pentrupastrarea in bune conditii a riscului asigurat, iar subevaluarea nu permite refacerea bunului in cazde dauna.

Suma asigurata - partea din valoarea de asigurare, pentru care asiguratorul işi asumaraspunderea in cazul producerii evenimentului pentru care s-a incheiat asigurarea. Valoareacuprinsa in asigurare poate fi mai mica cel mult egala cu valoarea totala a bunului asigurat. Infunctie de aceasta suma se calculeaza prima de asigurare.

Norma de asigurare - suma de asigurare, stabilita prin lege, per unitate de obiect asigurat(numai la asigurarile de bunuri);

Prima de asigurare - suma de bani pe care asiguratul o plateşte (de regula anticipat)asiguratorului in vederea constituirii fondului de asigurare. Prima exprima valoarea riscului şi sedetermina prin calcule statistice şi matematice;

Prima bruta (tarifara) = prima neta + suplimentul de prima (u.m.)serveşte la formarea resurselor baneştinecesare acoperirii cheltuielilor cuconstituirea şi administrarea fondului deasigurare, realizarea unui beneficiu etc.serveşte la formarea fondului necesarachitarii indemnizatiilor de asigurare;

Marimea primei de asigurare depinde de cuantumul valorii asigurate si de cota de prima.Cotele de prima - se stabilesc pe baza datelor statistice, folosind metodele şi principiile calcululuiactuarial;

PA = CP x SA/100Primele de asigurare pot fi:§ Unice§ Periodice (esalonate):o Constanteo VariabileDurata asigurarii - perioada de timp cat exista raporturi de asigurare intre asigurat şi

asigurator. Pe toata durata asigurarii, asiguratul şi asiguratorul trebuie sa-şi respecte obligatiileasumate prin contract;

Paguba (dauna) - pierderea exprimata valoric, suferita de un bun asigurat ca urmare aproducerii unui fenomen impotriva caruia s-a incheiat asigurarea. Paguba poate fi mai mica sau celmult egala cu valoarea reala a bunului asigurat. Paguba poate fi totala sau partiala;

Despăgubirea de asigurare (indemnizaţia de asigurare) – suma de bani pe careasigurătorul este obligat să o plătească asiguratului, cu scopul de a compensa paguba produsă deriscul asigurat, pe parcursul funcţionării contractului de asigurare. Cuantumul despagubirii nu poatedepasi valoarea cuprinsa in asigurare;

Fransiza – partea din cuantumul pagubei stabilita in prealabil care se suporta de catreasigurat. Fransiza se poate stabili in procente sau in suma absoluta din suma asigurata sau dindauna. Fransiza poate fi:

♦ Atinsa (simpla sau nedeductibila) – cand asiguratorul suporta in intregime pagubapana la nivelul sumei asigurate, in toate cazurile in care aceasta (dauna) este mai mare decatfransiza;

♦ Deductibila (absoluta) – se deduce, in toate cazurile, din dauna, adica asiguratorul

10

acorda despagubirea numai pentru partea din dauna care depaseste fransiza.Riscul asigurat - evenimentul sau fenomenul care odata produs, datorita efectelor sale, il

obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata.Riscul este un eveniment viitor, incert şi probabil a cărui producere ar putea provoca diferitepierderi la bunuri sau ar afecta sănătatea, integritatea corporală sau chiar viaţa oamenilor ori arproduce pierderi morale.

Riscurile pot fi provocate- de forţele naturii cu caracter accidental (forţă majoră, incendiu, îngheţ, inundaţii, etc.) sau

cu caracter permanent (uzură);- de forţele umane, ca urmare a intereselor individuale deosebite, influenţelor economice

sau progresului tehnic;- imperfecţiunile comportamentului uman.In domeniul asigurării, riscul exprimă evenimentul viitor sau multitudinea de evenimente

la ivirea cărora asigurătorul se obligă să acopere paguba ori să plătească suma asigurată în favoareaasiguratului.

Riscul constituie element al unei asigurări numai dacă îndeplineşte anumite condiţiijuridice, tehnice, economice, condiţii care stau la baza unui risc asigurabil, aşa cum se relevă încontinuare:

a) Riscul trebuie să fie posibil, deoarece în caz contrar asigurarea este lipsită de intereseconomic, deci inutilă ( riscul producerii unor taifunuri în ţara noastră).

b) Riscul trebuie să fie real şi să prezinte un grad mare de periculozitate pentru asigurat.Nu se poate imagina o asigurare de viaţă în care suma asigurată să se plătească asiguratului laîmplinirea vârstei de 150 ani.

c) Riscul trebuie să aibă caracter incert, deci să se producă întâmplător, adică factoriiimplicaţi în asigurare să nu poată cunoaşte sau influenţa producerea lui în timp şi spaţiu.

d) Riscul trebuie să se producă indiferent de voinţa asiguratului.e) Riscul trebuie să prezinte extensie teritorială cât mai mare fapt care permite

constituirea cât mai facilă a fondului de asigurare şi practicarea unor prime de asigurare cât maimici. Rezultă deci că riscurile limitate la o anumită zonă a ţării nu pot fi cuprinse în asiguraredeoarece:

- dacă asigurarea ar opera zonal, numărul de asigurări fiind mai redus, primele deasigurare ar fi prea ridicate

- dacă pentru riscuri cu manifestare zonală asigurarea ar fi extinsă la teritoriu naţionalunii asiguraţi ar fi chemaţi nejustificat la plata unor prime de asigurare, încălcându-se principiulechităţii şi mutualităţii.

f) Riscul trebuie să se producă cu regularitate sau cu o anumită frecvenţă. Pentru a fiagreat în asigurare este necesar ca riscul să fie repetabil. Aceasta deoarece în vederea determinăriiprobabilităţii producerii lui, a mărimii primelor de asigurare şi a mărimii despăgubirilor suntnecesare observări statistice.

g) Riscul trebuie să fie licit, adică în concordanţă cu legile. Nu va constitui niciodată unrisc asigurabil o faptă care contravine legilor şi moralei ( nu se va asigura niciodată pentrurăspundere civilă un criminal pentru crima pe care a produs-o).

1.6. Clasificarea asigurărilor1) După regimul juridic sau forma de realizare:- asigurări prin efectul legii- asigurări facultative sau contractualeAsigurările prin efectul legii se caracterizează prin faptul că relaţiile de asigurare dintre

asigurat şi asigurător (referitor la drepturi şi obligaţii, tehnici de asigurare, constatarea şi evaluareapagubelor, stabilire despăgubirilor cuvenite, etc.) sunt reglementate prin acte normative cu caracterobligatoriu. Ex: asigurarea de raspundere civila auto, asigurari de raspundere profesionala.

Asigurările facultative – se caracterizează prin faptul că relaţiile de asigurare dintreasigurat şi asigurător se stabilesc prin liberul consimţământ al părţilor în baza unui contract de

11

asigurare.2) După obiectul asigurat:- de bunuri- de persoane- de răspundere civilă- de interes financiarAsigurările de bunuri au ca obiect valorile materiale posibil a fi distruse de calamităţ

naturale sau de accidente. Ca forme ale asigurărilor de bunuri : asigurarea clădirilor, construcţiilorşi a conţinutului lor, asig de transport, asig culturilor agricole, asig autovehicolelor, asiggospodăriilor persoanelor fizice, asig de aparatură electronică, asig animalelor etc.

Prin asigurările de persoane se asigura viata, integritatea sau sanatatea asiguratuluisupuse amenintarii unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia.Asigurările de persoane sunt: asigurări de viaţă şi de persoane, altele decat cele de viata (accidente,calatorie, sanatate etc.).

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimoniala egala cudespagubirea pe care ar urma sa o plateasca asiguratul (persoana fizica sau juridica) unor tertiprejudiciati.

Prin asigurarile de interes financiar se obtine protectia pentru asigurarea de pierdere aprofitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplata, etc.

3) După riscurile asumate ( asigurate ) se pot întâlni o serie de forme de asigurare,denumirea lor fiind suprapusă cu riscul care se asigură:

- asigurări de viaţă- asigurări de accidente- asigurări de furt- asigurări de incendiu- asigurări de răspundere civilă a persoanei- asigurări medicală- asigurări de risc financiar etc.4) După cadrul naţional:- asigurări interne- asigurări externeDeosebirea fundamentala dintre acestea consta in elementul de extraneitate care este

prezent numai in cazul asigurarilor externe. El se refera la domiciliul intr-o alta tara al uneia dinpartile contractante sau al beneficiarului asigurarii, la obiectul asigurat si la riscul preluat deasigurator, care se pot afla sau produce in afara teritoriului tarii in care se incheie contractul.

Asigurarile externe se caracterizează prin luarea în considerare a unor riscuri ce pot afectabunuri şi persoane aflate în parcurs internaţional, cum sunt:

- asigurări de răspundere civilă auto ( carte verde )- asigurări de transport maritim şi fluvial, terestre şi aeriene- asigurări creditelor pentru export- asigurări medicale pentru călătorii în străinătate5) După natura relaţiilor dintre părţile implicate în asigurare:- asigurări directe- coasigurări- reasigurăriAsigurări directe- sunt asigurările propriu zise, implcând în mecanismul asigurării

asiguratul şi asigurătorul între care intervine contractul de asigurare.Coasigurarea – constituie o formă de asigurare directă în care asiguratul încheie

contractul de asigurare pentru masa bunurilor asigurabile cu mai multe societăţi de asigurare înacelaşi timp, dar în cotă parte, riscurile vizate fiind greu de asumat de către o singură societate deasigurare. Asiguratul incheie mai multe contracte de asigurare cu fiecare dintre asiguratori. In cazulin care se va produce riscul asigurat, fiecare dintre cei implicati vor participa la acoperireadaunelor.

12

Reasigurarea – constituie o asigurare indirectă; este de fapt o asigurare a asigurătorului.Apariţia reasigurătorului este o necesitate datorită creşterii valorii bunurilor aduse de către asiguraţişi o cerinţă impusă asigurătorului de a face faţă unor riscuri mari . Prin reasigurare, asigurătorulcedează unui reasigurător o parte mai mică sau mai mare din riscurile asumate de la asiguraţii săi şiprimele aferente. Bineânţeles reasigurătorul va participa la plata despăgubirii cu o cotă partecorespunzătoare riscului asumat.

6) Dupa tipul si natura riscurilor asigurate:- Asigurari de viata- Asigurari de non-viata (generale)

13

CAPITOLUL IICONTRACTUL DE ASIGURARE

2.1. Defini ia contractului de asigurare Contractul de asigurare este actul juridic, prin care asiguratul se obliga sa plateasca o

anumita suma de bani numita prima de asigurare, in schimbul careia societatea de asigurare isiasuma obligatia ca la producerea evenimentului sa plateasca asiguratului sau beneficiaruluiasigurarii despagubirea de asigurare sau auma asigurata, în limitele stabilite.

Contractul de asigurare se prezinta, de regula, in forma scrisa. Contractul de asigurare esteformat din polita de asigurare, conditiile principale, aditionale si anexele. Cele mai multe contractede asigurare sunt standardizate, insa sunt si contracte care se negociaza de catre partile contractante.

Asigurarea poate fi :ex contractu - se bazeaza pe principiul facultativitatii; se incheie din proprie

initiativa de catre persoanele fizice şi juridice;ex lege - se bazeaza pe principiul obligativitatii.

Principalele caracteristici juridice ale contractului de asigurare:* caracter consensual - se incheie in scris numai pe baza consimtamantului partilor;* caracter sinalagmatic - partile contractante işi asuma reciproc anumite obligatii

reciproce şi interdependente;* caracter aleatoriu - partile contractante nu cunosc la incheierea contractului ce efecte

vor rezulta din desfaşurarea lui: beneficii sau pierderi. Caracterul aleator este essential în cadrulcontractului de asigurare;

* caracter oneros - fiecare parte urmareşte obtinerea unui avantaj prin prestatia pe care s-aangajat sa o faca in favoarea celeilalte parti (contractul de asigurare este opus contractului cu titlugratuit); asiguratul urmareste obtinerea unei protectii (stabilitate financiara), iar societatea deasigurare fructifica primele de asigurare prin efectuarea de investitii.

* caracter succesiv - eşalonarea in timp a prestatiilor precizate in contract. Faptul ca,valabilitatea contractului de asigurare se intinde pe o anumita perioada de timp, face posibilaeşalonarea platii primei de asigurare de catre asigurat;

* caracter de adeziune – de regula, forma şi clauzele contractului sunt stabilite de catresocietatea de asigurari, potentialul asigurat avand posibilitatea sa accepte sau sa respinga in blocacest contract;

* caracter de buna-credinta - presupune ca incheierea si executarea acestuia sa se faca cubuna credinta de catre ambele parti.

2.2. Principiile care stau la baza contractului de asigurare:# principiul despagubirii – la asigurarile de bunuri si de raspundere civila (denumite

contracte de despagubire sau de indemnizare) contractul de asigurare nu despagubeşte pestevaloarea pierderilor suferite de asigurat, adica asiguratul nu obtine beneficii dintr-un prejudiciurezultat ca urmare a producerii unui eveniment asigurat;

# principiul interesului asigurabil - o persoana are interes asigurabil daca producereaunui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective.Un anumit interes poate fi asigurabil daca este economic, evaluabil in bani si sa existe la momentulsemnarii contractului;

# principiul subrogatiei – ca regula generala, asiguratorul se subroga in toate drepturileasiguratului sau beneficarului asigurarii, contra celor raspunzatori de producerea pagubei in limiteledespagubirii platite. (se aplica doar la contractele de indemnizare);

# principiul contributiei – consta in dreptul asiguratorului de a solicita alti asiguratoriraspunzatori in mod similar, nu neaparat egal, pentru o dauna suferita de un asigurat, in vederea co-participarii la acoperirea despagubirii cuvenite asiguratului. La fel ca subrogarea, se aplica doar lacontractele de despagubire. Contributia apare acolo asiguratul este acoperit prin mai multecontracte pentru aceeasi pierdere.

14

2.3. Condi ii de validitate a contractului de asigurarePentru a fi valabil, contractul de asigurare trebuie sa indeplineasca anumite conditii:ü capacitatea partilor de a contracta;ü consimtamantul valabil al partilor semnatare;ü un obiect determinat sau determinabil;ü o cauza licita si morala.Capacitatea partilor de a contracta – sunt inapti de a contracta minorii, interzisii

judecatoresti, cei care nu au capacitate de exercitiu. Persoanele minore in varsta de la 14 la 18 aniau capacitate restransa si pot incheia acte juridice personale doar cu incuviintarea parintelui sau aunei autoritati tutelare. Contractele de asigurare incheiate de minorii sub 14 ani si de persoanelepuse sub interdictie raman valabile cata vreme cei in cauza sau reprezentantii lor nu cer anularea.

Consimtamantul valabil al partilor semnatare – consimtamantul nu este valabil cand estedat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol (folosirea mijloacelor de viclenie de catreuna dintre parti la semnarea contractului).

Obiectul contractului de asigurare – pentru ca un bun sa fie asigurat el trebuie sa existe inrealitate, sa fie determinat sau determinabil. De ex, exista anumite categorii de bunurie excluse dinasigurare: bunuri care nu au importanta economica, bunuri care nu se pot folosi portivit destinatieilor din cauza degradarii, bunurile care, prin caracteristicile proprii sau locul unde sunt amplasate nusunt supuse riscului sau, din contra, sunt supuse unor riscuri excesive.

Cauza contractului de asigurare sa fie licita si morala – de exemplu, nu se poate contractao asigurare referitoare la bunuri rezultate din savarsirea unei infractiuni, bunuri dobandite ilicit saudin contrabanda.

2.4. Incetarea contractului de asigurareDe regula, contractul de asigurare cu durata determinata inceteaza la expirarea perioadei

pentru care a fost incheiat. In unele cazuri, contractul de asigurare inceteaza la producereaevenimentului (la asigurarile de viata si de accidente). In cazul asigurarilor de bunuri, contractul deasigurare inceteaza doar daca, prin survenirea riscului, bunul a fost distrus in intregime. Contractulde asigurare poate inceta si prin:

· denuntare· reziliere· declararea nulitatii.Denuntarea presupune desfacerea contractului inainte de expirarea perioadei si inainte de

producerea evenimentului asigurat prin manifestarea unilaterala de vointa a societatii de asiguraresau a asiguratului.

Asiguratorul poate denunta contractul in situatia in care:- asiguratul, cu prilejul intocmirii declaratiei de asigurare, a dat raspunsuri inexacte sau

incomplete (a fost de rea credinta)- asiguratul nu a comunicat imediat schimbarea imprejurarilor esentiale relative la risc,

pentru care nu s-ar fi contractat asigurarea- asiguratul nu a intretinut corespunzator bunurile asigurate- asiguratul nu a luat masurile de prevenire sau de limitare a pagubei.Asiguratul poate denunta contractul in situatia in care societatea de asigurari i-a comunicat

anumite modificari dispuse prin conditiile de asigurare pe care asiguratul nu le mai poate accepta.Denuntarea contractului nu poate produce, de regula, efecte retoactive, ci numai efecte

pentru viitor.Rezilierea consta in incetarea contractului ca urmare a neexecutarii obligatiilor de catre una

din parti din cauze care i se pot imputa. Efectele rezilierii nu pot fi retroactive. Spre exemplu,rezilierea are loc cand riscul asigurat s-a produs inainte de a fi inceput raspunderea societatii deasigurari, asigurarea devenind astfel fara sens, producerea evenimentului asigurat nemaifiindposibila.

Nulitatea contractului de asigurare consta in desfiintarea cu efect retroactiv, adica de la

15

data incheierii contractului cu nesocotirea normelor juridice de asigurare. Nulitatea provine dincauze anterioare sau concomitente incheierii contractului de asigurare.

16

CAPITOLUL IIIPIAŢA ASIGURĂRILOR

3.1. Func ionarea pie ei asigurărilorPiaţa asigurarilor - reprezinta, in general, locul unde se intalneşte, în mod reglementat,

cererea cu oferta de asigurari.Cererea de asigurare - persoanele fizice şi juridice ce doresc sa încheie asigurari la

moment dat pentru a se proteja impotriva anumitor riscuri la care sunt expuse;Oferta de asigurare - este concretizata de produsele societatilor specializate (autorizate sa

functioneze şi capabile din punct de vedere financiar sa desfaşoare o astfel de activitate deasigurare). Astfel, pe piata se intalnesc urmatoarele categorii de firme care alcatuiesc piata:

1. Asiguratorii si reasiguratorii – purtatori specializati ai riscului care ofera protectieclientilor lor;

2. Intermediarii (cea mai importanta categorie o reprezinta brokerii de asigurare) –actioneaza ca reprezentanti ai cumparatorilor de asigurari sau reasigurari plasarea riscului siobtinerea protectiei;

3. Firmele ce ofera servicii specializate asociate activitatii de asigurare, cum ar fi:constatatori, evaluatori, lichidatori de daune, consultanti in domeniul managementului de risc etc.

Este foarte important pentru stabilitatea pietei, pentru increderea clientilor, pentru efectelepe care activitatea societatilor de asigurari si reasigurarile le genereaza pentru economia respectiva,ca ele sa fie solvabile, serioase, sa aiba o conduita adecvata si sa duca la cresterea sau mentinereaclimatului de incredere al clientilor in ideea de protectie prin asigurare si in asiguratorii de pe piata.Siguranta si securitatea financiara, din punctul de vedere al clientilor, se reflecta in capacitatea de aface fata obligatiilor de plata asumate fata de creditorii sai. Cele mai bune aprecieri sunt date decatre agentiile de rating Standard and Poor’s, Moody’s si AM Best.

Rating-ul exprima capacitatea debitorului, respectiv a societatii de asigurare-reasigurare, dea face fata obligatiilor de plata catre creditori. Cu cat societatea se incadreaza intr-o clasa de ratingmai buna, cu atat este mai solida sub aspect financiar, putand sa faca fata tuturor obligatiilorcontractuale.

Principalii factori avuti in vedere in evaluarea companiilor de asigurari tin de mediuleconomic si de afaceri, dar exista si factori individuali, specifici, printre care:

- riscul domeniului (amenintarea potentiala a unor noi concurenti, amenintareasubstituirii unor produse sau servicii, competitivitatea sau volatilitatea sectorului, puterea siposibilitatea de negociere pe piata intre clienti si asiguratori, mediul legislativ);

- pozitia in raport cu concurenta;- punctele tari si punctele slabe ale companiei;- „business mix-ul” companiei in functie de criteriul geografic, categoriile de asiguarari

practicate, produsele oferite si canalele de distributie utilizate;- Rezultatele financiare din activitatea de asigurare;- Capitalizarea, indicatorii de solvabilitate si lichiditate;- Flexibilitatea financiara;- Politica de investitii, rezultatele obtinute si riscul investitional;- Profitabilitatea, modul de calcul si nivelul rezervelor;- Calitatea managementului, relatiile dintre companiile membre ale grupului, gradul de

dependenta fata de compania mama;- Activitatea internationala.Tipurile de companii pe care le intalnim pe piata in calitate de asiguratori si reasiguratori

sunt:a) Societatile de capital - sunt constituite pentru a obtine profit pentru proprietari:·Societatile comerciale pe actiuni şi cu raspundere limitataAceste societati sunt obligate sa se incadreze in prevederile legale referitoare la: marimea

capitalului social minim subscris si varsat, marimea obligatiilor pe care si le pot asuma; rezervelede prime si/sau de daune pe care trebuie sa le constituie; modul de tinere a evidentei activitatii

17

desfasurate; forma bilantului si a contului de profit si pierdere care trebuie intocmite si publicate.Societatile in cauza trebuie sa respecte avizele si normele institutiilor de stat insarcinate cusupravegherea asigurarilor.

·Sindicatele Lloyd's – au o mare importanta pe pietele internationale, in general, si pe piataLondrei, in special. Ele au ca membrii persoane fizice si juridice (din 1994) care raspund pentruriscurile asumate de subscriitori in numele lor. Loyd’s nu preia riscuri in asigurare; acest lucru estefacut de catre persoane fizice si juridice ca membri ai sai. Membrii Lloyd’s sunt organizati insindicate specializate, conduse de agenti de subscriere, in domeniul asigurarilor maritime,asigurarilor auto, asigurarilor de aviatie, asigurarilor pe termen scurt de viata si al asigurarilorgenerale. Caracteristici:

- nu este o societate de asigurari, ci se comporta ca o piata; poate fi considerata drept bursade asigurari si reasigurari.

- toate actiunile sunt subscrise in numele sau de catre anumiti membri, fiind garantata cuintreaga avere personala a acestora;

- piata reasigurarilor reprezinta componenta esentiala a pietei Lloyd's;- fond special alcatuit din venituri din prime ale fiecarui membru;- contractele pe piata se incheie prin intermediul brokerilor Lloyd's.Pe piata Lloyd’s se asigura o mare varietate de riscuri obisnuite si mai putin obisnuite (de

ex: picioarele fotbalistilor, mainile pianistilor, vocile cantaretilor etc.)·Bursele de asigurari - adevarate piete, fiecare asigurare sau reasigurare achizitionata la

bursa este subscrisa de membri ei (indivizi, asociatii, corporatii).b) Societatile cooperatiste - nu sunt constituite pentru a obtine profit; proprietarii detin

polite cu acoperire prin asigurare la preturi minime.·Organizatii de asigurare de tip cooperatist - sunt un alt tip de societati de asigurare care

au fost constituite cu un scop precis, de a face asigurarea disponibila pentru o anumita organizatiesau grup de entitati in schimbul unor prime. Aceste organizatii cuprind societatile captive, grupurilede retinere a riscului si grupurile de achizitie. Societatile captive in esenta lor asigura risculproprietarilor societatii. Scopul urmarit este acela de a finanta despagubirile cuvenite pentrudaunele suportate de proprietari. Aceasta metoda se mai numeste si autoasigurare formalizata;

·Tontinele - se constituie pentru o perioada determinata, in decursul careia membriiasociatiei varsa la fondul comun o cotizatie anuala care variaza in functie de varsta. La expirareatermenului pentru care a fost constituita suma rezultata din capitalizarea cotizatiei de-a lungulanilor se imparte intre membri supravietuitori;

·Organizatiile de asigurare de tip mutual efectueaza operatii de asigurare pentru membriilor avand la baza principiul mutualitatii. Ele nu urmaresc obtinerea de profit ci ajutarea membrilorlor. Fiecare membru al unei organizatii mutuale este in acelasi timp asigurat si asigurator. In calitatede asigurat fiecare membru al grupului participa la formarea fondului comun de asigurare cucontributia ce a fost stabilita. Din acest fond se acopera daunele suferite la asigurarile de bunuri side raspundere civila si se achita sumele asigurate la asigurarile de persoane. La sfarsitul anului seprocedeaza la regularizarea contributiilor in functie de marimea reala a daunelor si, respectiv, asumelor asigurate, achitate ori ramase de plata, majorandu-se sau micsorandu-se dupa caz. In uneletari in situatia in care anumite organizatii mutuale, cum ar fi cele din domeniul agriculturii, nu-sipot acoperi integral cheltuielile de asigurare din propriile contributii, in completarea acestoraprimesc subventii de la stat.

·Organizatii frateşti - seamana cu societatile mutuale numai ca ele combina rolul deasigurator cu o functie sociala sau de investitie. Aceste organizaţii subscriu in principal asigurari deviata sau medicale;

·Alte societati cooperatiste - asigurarea este disponibila pentru o anumita organizatie dintr-un domeniu de activitate.

c)Pool-urile şi asociatiile de asigurari:Sunt formate din cativa asiguratori independenti, care coopereaza pentru a acoperi

impreuna anumite riscuri pe care membrii nu sunt dispusi sa le acopere singuri, deoarece daunele

18

au o frecventa prea mare sau sunt prea mari. În plus pool-urile cumpara reasigurare de la altiasiguratori, pentru a-si creste capacitatea de asigurare.

Pool-urile pot funcţiona ca sindicat sau pe baza de reasigurari. Un pool sindical emite opolita mixta, care include toti membrii pool-ului si specifica partea din asigurare pentru care esteresponsabil fiecare membru. In cazul in care pool-ul functioneaza pe baza reasiguarii, un membrual pool-ului emite polita, iar ceilalti membrii reasigura o anumita parte din riscul asigurat. In acestcaz, asiguratul are o relatie contractuala directa numai cu societatea care a emis polita. Detinatorulpolitei nu are drepturi legale directe fata de ceilalti membri ai pool-ului si poate sa nu stie ca acestiaexista.

d)Asiguratorii de stat (publici) -in unele tari au existat sau exista asiguratori de stat,exprimând interventia directa a statului şi interesul acestuia in economia asigurarilor.

e) Alte societati de asigurareUnele din societatile de asigurare nu se pot incadra exact in nici una din categoriile

amintite. De exemplu, o organizatie de ocrotire a sanatatii poate fi o organizatie nonprofit, saupoate urmari obtinerea unui profit. In ambele cazuri, organizatia ofera o anumita lista de serviciimedicale, in schimbul unei plati periodice facute de catre membii acesteia.

Cotizatia de membru este platita lunar si nu depinde de starea de sanatate a membruluiplatitor sau de volumul seviciilor medicale folosite pentru unele servicii se pot solicita platisuplimentare. Organizatiile Blues (Blue Cross si Blue Shield) sunt si ele greu de incadrat intr-oanumita categorie. Ambele sunt organizatii nonprofit. Ele au fost constituite initial de catreasociatiile spitalicesti pentru a asigura plata facturilor de spitalizare.

Organizatiile Blue Shield asigura taxele chirurgicale. Initial, au fost infiintate de asociatiilemedicale, dar nu mai sunt controlate de acestea. In ultimii ani au patruns pe piata asigurarilor sau auinceput sa concureze cu asiguratorii si alte institutii financiare.

In unele state, bancile de economii mutuale s-au lansat in afaceri cu asigurari de viata.Acestea actioneaza ca asiguratori si nu ca agenti sau brokeri.

Cateva holdinguri bancare detin, alaturi de bani sau societati de imprumut sau economii, sisocietati de asigurari. Unele banci concureaza cu societatile de asigurari, folosind instrumentelebancare traditionale pentru a indeplini functii traditionale ale asigurarilor. De exemplu, unele bancipromoveaza scrisorile de credit in locul obligatiunilor garantate. De asemenea, scrisorile de creditinlocuiesc asigurarea pentru obligatiunile municipale, care protejeaza investitorii in cazul in caremunicipalitatea nu poate sa-si onoreze platile catre detinatorii de obligatiuni. Totusi acest tip deconcurenta nu este deocamdata foarte important pentru domeniul asigurarilor.

3.2. Elementele caracteristice pie ei asigurărilorPiaţa asigurărilor poate fi caracterizată prin starea sau modul de manifestare a relaţiilor pe

care le implică, prin dimensiune, prin cadrul organizaţional precum şi prin modul de realizare aconcurenţei.

1.Starea pieţei asigurărilor - reflectă caracterul concurenţial sau neconcurenţial al acesteia.Piaţa concurenţială se caracterizează prin existenţa şi funcţionarea în cadrul naţional a mai multorsocietăţi de asigurare autonome. Fiecare societate de asigurare încearcă să ocupe un segment depiaţă cât mai mare. În acest scop oferta de asigurare se diversifică, condiţiile de asigurare devenindconcurenţiale. O piaţă concurenţială caracterizează ţările cu economie liberală.

Piaţa neconcurenţială a asigurărilor este specifică sistemelor social-economice în careoferta de asigurare se realizează printr-o singură societate de asigurare, care deţine monopolulabsolut al pieţei respective. În această piaţă lipseşte competiţia, dar societatea de asigurare esteconstrânsă să promoveze o stare concurenţială a ofertei pentru a stimula cererea de asigurări. Înacest scop se practică pârghii variate ( diversificarea ofertei, clauze şi condiţii de asigurare adaptatela cererea unor categorii de asiguraţi, publicitate, promovarea prin efectul legii a unor asigurări).

2. Dimensiunea pieţei asigurărilor: - poate fi estimată în funcţie de câţiva factori esenţiali şianume :

- cererea de asigurare reală manifestată- suportabilitatea financiară a asigurării

19

- interesul în asigurareSuportabilitatea financiară a asigurării se află în corelaţie cu dezvoltarea economică şi

accesul la venit, iar interesul este potentat de nivelul de cultură şi de instruire, de relaţiile deproprietate şi de alţi factori.

Indicatorii care stabilesc dimensiunea pietei asigurarilor:·Numarul contractelor incheiate în perioada de referinta;·Numarul polite lor în vigoare;·Valoarea anuala a primelor de asigurare;·Cuantumul sumelor asigurate in perioada de referinta;·Valoarea totala a angajamentelor asumate de societatile de asigurari la un moment dat.Indicatorii care cuprind gradul de implicare al asigurarilor in viata economico-sociala:·Ponderea asigurarilorln P.I.S. şi In P.N.S.:·Ponderea asigurarilor in ocuparea fortei de munca;·Ponderea asigurarilor pe piata capitalului de imprumut;·Eficienta folosirii capitalului şi a fortei de munca.3. Cadrul organizaţional al pieţei asigurărilor : - se relevă prin diversitatea reţelei

internaţionale (vezi prezentarea de la oferta de asigurare).4.Caracterul concurenţei, perfecte sau imperfecte, pe piaţa asigurărilor se reflectă prin

omogenitatea produsului de asigurare, transparenţa pieţei, atomizarea pieţei, libertatea de mişcare asegmentelor pieţei, descentralizarea deciziilor.

Omogenizarea produsului pe piaţa asigurărilor rezidă în faptul că deşi pe această piaţă sevalorifică o varietate de produse de asigurare, ele nu sunt înlocuite unul de celălalt. Nu se poateconcepe ca o asigurare oferită / solicitată să fie acoperită, prin obiect, risc sau mecanism de altăasigurare. Asigurarea de răspundere civilă auto nu se poate substitui şi nu poate fi substituită deasigurarea de avarii auto. Asigurările de viaţă sunt distincte de asigurările de accidente.

Transparenţa pieţei asigurărilor constituie cel mult un deziderat. În mod normalcumpărătorul unei mărfi este avizat sub multiple forme cu privire la calitate, preţ, mod de utilizare,scop şi destinaţie. În cazul achiziţionării unei poliţe de asigurare, asiguratul cu greu poate realizasau înţelege efectul asigurării, raportul dintre prima de asigurare, suma asigurată, valoarea bunuluiasigurat, risc, etc. Pentru că piaţa asigurărilor este în principiu opacă pentru mulţi dintre asiguraţi,extinderea şi funcţionarea acesteia implică efort, interes pentru constituirea interesului potenţialvizând asigurarea.

Atomizarea pieţei asigurărilor constituie o condiţie a realizării concurenţei perfecte pe piaţaasigurărilor. O piaţă este atomizată atunci când reuneşte un număr suficient de mare de ofertanţi şisolicitanţi, astfel încât nici unul dintre participanţi nu poate influenţa sensibil funcţionarea acesteia.

Tinand seama de toate acestea putem afirma ca piata asigurarilor este o piata impură,imperfecta.

3.3. Stadiul actual al pie ei asigurărilor din RomâniaPiata asigurarilor din Romania a crescut anul trecut (2007) cu 25,1%, nivelul primelor

brute subscrise depasind 2,1 miliarde euro.Numarul societatilor de asigurare care activeaza pe piata asigurarilor din Romania aproape

s-a dublat dupa integrarea in UE, la sfarsitul lunii ianuarie 2007 fiind de 75 (la sfarsitul luniiianuarie 2006 erau 41 societati de asigurare).

Potrivit estimarilor, pana in anul 2017, piata asigurarilor din Romania va atinge un nivel deprime brute subscrise de circa 7,5 miliarde euro (corespunzand unei cresteri medii anuale de 13 –15% in euro).

Anul trecut, densitatea asigurarilor pe tara (raportul intre primele brute subscrise sipopulatie) a fost de circa 333 lei/locuitor, iar Bucuresti, Cluj si Sibiu au fost singurele judete curezultate peste media nationala.

Ca structura, 79,9% din totalul primelor a fost generat de asigurarile generale si respectiv20,1% din asigurarile de viata. Anul trecut, asigurarile generale au generat prime brute subscrise in

20

valoare de 5,73 miliarde lei, in crestere cu 24,84% fata de 2006. Pe segmentul asigurarilor de viata,veniturile inregistrate din primele brute subscrise in 2007 au depasit valoarea de 1,44 miliarde lei,cu 26,46% mai mult decat in 2006.

Primii zece asiguratori din Romania controlau impreuna, la sfarsitul anului trecut,mai mult de patru cincimi (81,3 %) din piata romaneasca a asigurarilor, dupa valoareaprimelor brute subscrise.

Companie Cota de piata (%) anul2007

Allianz-Tiriac 16,92Omniasig 12,12Asiban 8,5Asirom 8,23BCR Asigurari 7,88ING Asigurari de viata 7,02Unita 6,5Generali 5,24Astra Asigurari 5,12BT Asigurari 3,76

Compania Allianz-Tiriac controla, anul trecut, 16,92% din piata asigurarilor, cu o valoare aprimelor brute subscrise de 369,89 milioane euro, urmata de societatea Omniasig, cu o cota de piatade 12,12% si 264,86 milioane euro prime brute subscrise.

La o diferenta de 3,6 procente se afla Asiban, cu o cota de piata de 8,50% si un volum alprimelor brute de 185,78 milioane euro, iar pe locul al patrulea Asirom, cu 8,23% (180 milioaneeuro).

In clasamentul companiilor romanesti de asigurare, locurile cinci si sase sunt ocupate deBCR Asigurari, cu o cota de piata de 7,88% (prime brute subscrise de 172,23 milioane euro) si INGAsigurari de Viata, cu 7,02% din piata si afaceri de 153,44 milioane euro.

Urmatoarele locuri sunt ocupate, pe rand, de societatile Unita, cu o cota de piata de 6,50%si prime brute subscrise de 142,08 milioane euro, Generali - cu 5,24% din piata si 114,53 primebrute subscrise, Astra Asigurari, cu o cota de piata de 5,12% si 112,03 milioane euro.

Pe locul zece se afla anul trecut BT Asigurari, cu 3,76% din piata si o valoare a primelorbrute subscrise de 82,18 milioane euro.

Societatile romanesti de asigurare au inregistrat anul trecut o valoare totala a primelor brutesubscrise de circa 2,15 miliarde euro (7,17 miliarde lei), in crestere nominala cu 25,16% fata de2006.

Asigurarile de viata au totalizat peste 447 milioane euro, reprezentand o cincime (20,47%)din totalul pietei asigurarilor. Segmentul asigurarilor auto (Casco si RCA) detinea 57,22 % dinpiata, in valoare de 1,25 miliarde de euro, in timp ce asigurarile de proprietati au insumat 256milioane euro si reprezinta 11,7% din totalul pietei.Dupa estimarile CSA, daunele platite anul trecut de asiguratori au insumat 1 miliard de euro, increstere cu 35% fata de 2006. Din aceasta suma, aproximativ 95% (950 milioane euro) provin dindespagubiri de pe liniile de asigurare generale (non-life).Valoarea primelor brute subscrise pe cap de locuitor in Romania a fost de 100,84 euro anul trecut,in urcare cu 34,3% fata de anul anterior, cand se inregistrase o valoare de 75,07 euro pe cap delocuitor.

Clasamentul primelor 10 companii de asigurare din Romania pentru T1/2008 -rezultate neauditate

Top 10 Clasament General

COMPANIEPRIME BRUTE

SUBSCRISE(Ron m.)

ALLIANZ-TIRIAC 365,75

21

OMNIASIG 332,00ASIROM 239,80UNITA 158,55ARDAF 149,90ASTRA-UNIQA 137,60ING Asigurari de Viata 136,50BCR Asigurari 135,40ASIBAN 135,25GENERALI 129,10

Top 10 Clasament Asigurari Non-Viata

COMPANIEPRIME BRUTE

SUBSCRISE (Ron m.)

ALLIANZ-TIRIAC 342,05

OMNIASIG 332,05

ASIROM 204,60UNITA 158,55ARDAF 149,60ASTRA-UNIQA 137,25BCR Asigurari 135,40ASIBAN 112,25GENERALI 108,45

1 BT Asigurari 87,80Top 10 Clasament Asigurari de Viata

COMPANIE PRIME BRUTESUBSCRISE (Ron m.)

ING Asigurari de Viata 136,50AIG Life 66,50

3 GRAWE Romania 48,40ASIROM 35,20AVIVA 28,80BCR Asigurari de Viata 25,00ALLIANZ-TIRIAC 23,70ASIBAN 23,00GENERALI 20,65OMNIASIG Asig. de Viata 13,15

22

CAPITOLUL IVASIGURARI DE PERSOANE

4.1. Caracteristicile asigurărilor de via ăAsigurările de viaţă au ca obiect garantarea plăţii unei sume de bani de către asigurător,

în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului, şi anume: vătămareacorporală, îmbolnăvirea, decesul sau supravieţuirea acestuia.

In functie de riscul asigurat in asigurarea de baza, asigurarile de persoane pot fi impartitein:

· Asigurari de viata, care acopera riscul de deces;· Asigurari de persoane, altele decat cele de viata, care acopera integritatea corporala

sau sanatatea persoanei.Asigurarea de viata este o forma de protectie financiara a dependentilor sau a altor

persoane desemnate in cazul decesului asiguratului. Dificultăţile financiare în cadrul asigurărilor depersoane sunt determinate de: necesităţile băneşti pentru funeralii; asigurarea unor resursefinanciare moştenitorului, după decesul asiguratului; restabilirea morală după deces etc.

Din punctul de vedere al societatii de asigurari, asigurarea de viata reprezinta o modalitatede transfer al riscului financiar legat de pierderea vietii sau sanatatii unui individ asupra unui grupde indivizi, expusi aceluiasi rise. Transferul riscului se face de la individ spre grup, si fiecaremembru al grupului participa la constituirea fondului din care se vor plati sumele asigurate printr-ocota de participare (care nu este altceva decat prima de asigurare).

Din perspectiva individului, asigurarea de viata poate fi definita ca o intelegere prin careasiguratul plateste o anumita suma de bani - prima de asigurare - in schimbul careia asiguratorul vaplati o anumita suma de bani - suma asigurata - in caz de deces sau de supravietuire.

Asadar, se poate afirma ca asigurarea de viata se bazeaza pe incheierea unui contract deasigurare - polita de asigurare - prin care asiguratorul se obliga sa plateasca beneficiaruluiasigurarii o anumita suma la producerea riscului asigurat - suma asigurata - in schimbul platii decatre contractantul asigurarii a unei prime de asigurare, respectiv "pretul" protectiei oferiteasiguratului de ditre asigurator.

Riscul in asigurarea de viata este riscul de deces. Totusi, decesul este un eveniment sigur,cert; incetitudinea rezulta din momentul in care el se produce.

Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şiposibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurareîmpotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau deasigurător să facă acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarulasigurării, poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii deoarece aici nu mai estevorba de daună ca la asigurările de bunuri.

Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restricţii ca asigurarea de bunuri.Spre deosebire de asigurarile generale (non-viata), unde contractele de asigurare sunt

contracte de despagubire, in asigurarile de viata, acest lucru nu este valabil, deoarece nici viata, nicisanatatea sau integritatea nu pot fi evaluate in bani. Oricine are un interes asigurabil nelimitat inceea ce priveste propria persoana, dar modul in care isi determina suma asigurata depinde deputerea sa financiara si de nivelul de protectie de care are nevoie si pe care il poate sustine.

Pentru a fi eficiente pentru asigurat si companie, asigurarile de viata se incheie, de regula,pe un numar mai mare de ani, fiind asigurari pe termen, de obicei, mediu sau lung (de la 5 la 25 sauchiar pana la 80 de ani), spre deosebire de contractele de asigurari generale, a caror durata esteredusa (un an, o luna, o calatorie etc.). Data fiind aceasta caracteristica, asigurarea de viata obliga lao deosebita seriozitate a contractantului asigurarii privind plata primelor sub aspectul regularitatii sia perioadei de asigurare; plata primei se poate face o singura data (prima unica) sau in transeperiodice (esalonat), anuale, semianuale, trimestriale, lunare.

23

4.2. Clasificarea asigurărilor de persoaneConsiderand drept criteriu riscul care se asigura, asigurarile de persoane pot fi impartite in:® asigurari de supravietuire;® asigurari de deces;® asigurari mixte de viata;® asigurari de accidente.Dupa scopul asigurarii, exista:® asigurari de viata pe termen limitat;® asigurari de viata pe termen nelimitat® asigurari mixte de viata cu capitalizare® asigurari de pensii.

4.3. Calculul primelor de asigurare în asigurările de via ăIn asigurarile de viata, drepturile si obligatiile specificate in acord sunt dependente de

probabilitatea de supravietuire a asiguratului.Primele de asigurare se stabilesc pe baza calculelor actuariale, avandu-se in vedere criterii

generale (de exemplu statistici demografice, tabele de mortalitate) si speciale (ce tin de individ).Tabelele de mortalitate indica numarul de persoane inca in viata si probabilitatea de moarte.Punctul de plecare il constituie un grup determinat de persoane (100 000) care se nasc. Tabelele demortalitate sunt realizate pe baza datelor statistice, inregistrate cu exactitate in tabel. Ele nu tinseama de catastrofe naturale, razboaie etc., care pot influenta mortalitatea (dar nu pe cea naturala).Matematica asigurarilor de viata opereaza cu probabilitatile de supravietuire si de moarte. In cazulasigurarilor de persoane, altele decat cele de viata, se folosesc si alte date statistice precum:morbiditatea, frecventa accidentelor, tipul de activitate etc.

Pentru estimare, se considera ca ceea ce s-a petrecut in trecut se va repeta si in viitor inconditii similare.

Dimensionarea primelor de asigurare tine seama si de conditii cu caracter special, precumvarsta si sexul asiguratului, starea sanatatii acestuia, durata contractului, nivelul sumelor asiguratece vor fi platite la producerea decesului sau la maturitatea contractului in cazul asigurarilor cucapitalizare, rata dobanzii obtinute in urma investirii primelor, cheltuielile legate de emitereacontractului de asigurare, profitul societatii de asigurari.

Din primele de asigurare incasate se creeaza rezervele matematice care se valorifica prininvestire, sporind fondul din care se vor plati sumele asigurate.

Determinarea corecta a primelor se bazeaza pe respectarea unor principii clare:· ratele de prima trebuie sa fie adecvate, ceea ce inseamna ca, pentru un grup de

contracte, suma banilor colectati de la asigurati, la care se adauga dobanda castigata din investireaacestora, trebuie sa fie suficienta pentru achitarea tuturor sumelor asigurate promise si sa acopere sicheltuielile societatii de asigurari;

· ratele de prima trebuie sa fie echitabile, adica trebuie sa aiba in vedere riscul fiecareipersoane asigurate. Riscul este apreciat ca fiind standard sau sub-standard, in functie deprobabilitatea medie de viata a persoanei in cauza. Pentru riscurile sub-standard se pretinde solici-tantului plata unei extra-prime de asigurare;

· ratele de prima trebuie sa nu fie excesive in comparatie cu suma asigurata promisa.Dat fiind ca sunt asigurari pe termen mediu sau lung, riscul de deces creste de la un an la

altul datorita imbatranirii naturale, ceea ce inseamna ca societatea ar trebui sa perceapa in fiecare ano prima de asigurare din ce in ce mai mare, denumita prima de risc, ce reprezinta valoarea probabilaa riscului asumat de-a lungul fiecarui an de asigurare. Acest lucru nu este convenabil pentruasigurat si este dificil pentru asigurator. Se calculeaza o prima anuala, constanta pe toata perioadaasigurarii, numita prima nivelata, care are aceeasi valoare pe toata durata de plata a primelor,situandu-se intre valorile extreme ale primei de risc. Astfel, asiguratorul va incasa, in primii ani aiperioadei de asigurare, o prima mai mare decat cea necesara pentru acoperirea riscului, iar ulterior,datorita inaintarii in varsta a asiguratului, va incasa o prima mai mica decat cea corespunzatoare ris-

24

cului. Asiguratorul colecteaza anumite sume din primele de asigurare, neutilizate un timp si careimpreuna cu dobanzile aferente, vor fi utilizate atunci cand primele nivelate nu vor mai fi suficientepentru acoperirea riscului asiguratului.

In calculul primei nete nu se iau in calcul cheltuielile asiguratorului impuse de etapelefiresti ale procesului de pregatire a vanzarii, vanzarea propriu-zisa si mentinerea politei saufondurile de rezerva destinate platilor sumelor asigurate. Desigur ca toate aceste cheltuieli trebuieacoperite din activitatea societatii de asigurari si singura modalitate o reprezinta adaugarea unuisupliment (adaos) de prima la prima neta, obtinandu-se astfel prima bruta, aceasta fiind, de fapt,prima efectiv platita de asigurat.

Cheltuielile reprezinta, astfel, un factor important in functie de care se calculeaza prima deasigurare. Aceste cheltuieli pot fi initiale sau permanente. Cheltuielile initiale se efectueaza numaila incheierea unui contract de asigurare si sunt mai mari, in timp ce cheltuielile permanente seefectueaza in fiecare an, avand un nivel redus.

Suplimentul de prima include urmatoarele elemente:·cheltuielile de achizitie a politei de asigurare care se fac la incheierea contractului si

cuprind salariile si/sau comisioanele agentilor de vanzari, cheltuielile pentru examinarea medicala aclientilor (daca este cazul) pentru o evaluare corecta a riscului, alte cheltuieli de evaluare a riscului,cheltuieli de incasare a primelor etc;

·cheltuieli de reclama, publicitate, tiparituri, calculate ca o anumita cota procentuala dinprimele de asigurare;

·cheltuieli de automatizare;·cheltuielile de incasare a primei de asigurare si gestionare, care se stabilesc sub forma

unei cote procentuale din prima neta, cheltuielile cu comisioanele de reinnoire a politelor;·cheltuielile administrative si gospodaresti ale asiguratorului, respectiv cheltuielile legate

de intretinere, chirie, telefon, cheltuieli de reprezentare etc. care se esaloneaza pe toata perioada devalabilitate a asigurarii.

Un aspect important se refera la reducerile de prima pe care asiguratorul le poate oferi.Acestea sunt, in principal, de doua tipuri:

·reduceri de frecventa, care se acorda atunci cand plata primelor de asigurare se face laintervale mai mari de timp (plata unica sau anuala, semestriala). Ratiunea practicarii acesteireduceri este legata de faptul ca, pe de o parte, societatea de asigurare beneficiaza de sume maimari, platite in avans pe o perioada mai lunga, putand sa le investeasca si, pe de alta parte, ea numai face nici un fel de cheltuieli pentru colectarea ratelor de prima la intervale mai mici de timp;

·reduceri de marime, care au ca scop principal incurajarea asiguratilor pentru incheiereaunor polite de valori mari. In general, ele se acorda atunci cand primele de asigurare anualedepasesc un anumit nivel stabilit de asigurator.

Ambele tipuri de reduceri sunt stabilite in mod unilateral de catre asigurator care, in functiede conjunctura pietei, are dreptul de a le modifica periodic, notificand acest lucru clientilor laaniversarea contractului.

4.4. Rezerva matematicăLa asigurarile de viaţă de regulă nu există un echilibru între primele înacasate de asigurător

într-un an şi obligaţiile asumate în cadrul aceluiaşi an. Uneori se înregistrează un surplus de resursealte ori deficit. Din diferenţa de prime încasate şi sumele plătite se acumulează anumite rezervecare în timp se fructifică, ele reprezentând rezerva matematică.

"Rezerva matematica" este caracteristica asigurarilor de viata. În asigurarea încheiatănumai pt riscul de deces rezerva matematică are rolul de a stabili un echilibru între încasările deprime şi plăţile de sume asigurate, în funcţie de raportul dintre prima naturală şi cea nivelată de-alungul timpului pe parcursul contractului.

În asigurarile viagere (pensiile private) cu plata primelor pe o perioadă de timp limitată,rezerva matematică se constituie pt a se putea face plăţi de sume în perioada în care nu se maiîncasează prime de la asiguraţi (după maturitatea contractului)

25

În asigurările mixte de persoane, unde există şi funcţia de economisire, rezerva matematicăcuprinde pe lângă excedentul necesar pt acoperirea riscului de deces şi partea de primă destinatăplăţilor sumei promise la expirarea contr de asig.

Deci rezerva matematică la asigurarile de viaţă nu este un fond de rezervă pt siguranţă, caîn cazul asig de bunuri, ci conţine economisiri făcute de la şi pt asiguraţi, de către asigurător.

Sumele reprezentând rezerva matematică sunt păstrate de câtre soc de asig în conturi labănci, fructificându-se în condiţii de dobândă. Se poate alege fructificarea acestei rezerve şi prinplasamente pe termen lung în acţiuni ori alte titluri financiare.

Rezerva matematică se calculează prin două metode:1. prospectivă2. retrospectivă1. Metoda prospectivă (metoda Zillmer) constă în calcularea rezervei matematice în funcţie

de analiza viitoare a portofoliului de asigurări. Rezerva matematică la un moment dat în cursulasigurării, se obţine ca diferenţă între val actuală a prestaţiei de asigurare viitoare a asigurătorului laun moment dat (valoarea actualizata a sumelor asigurate viitoare) şi val actuală a prestaţiilorviitoare ce sunt de încasat la acelaşi moment (valoarea actualizata a viitoarelor prime).

2. Metoda retrospectivă se bazează pe date din trecutul asigurătorului. Rezultatulmatematic se det ca diferenţă între val actuală a primelor încasate de la începutul asigurării şi valactuală a prestaţiilor achitate de către asigurător.

4.5. Facilităţi oferite asiguraţilorAsigurătorii oferă clienţilor posibilitatea participării la beneficii care sunt în general

stabilite la sfârşitul fiecărui an de asigurare ca procent din suma asigurată. Dacă acest procent seaplică sumei asigurate de bază, se utilizează denumirea de beneficii amânate simple. Dacăprocentul se aplică cuantumului sumei asigurate plus beneficiile deja acumulate, se utilizeazădenumirea de beneficii amânate compuse. Aceste fonduri de beneficii sunt constituite pe seamaexcedentului de dobândă obţinut din investiţia rezervei matematice, din care se deduc cheltuielilede administrare ale asigurătorului.

Suma de asigurare poate fi variabilă; astfel, într-un contract de asigurare de deces cutermen fix, suma asigurată poate fi crescătoare sau descrescătoare. Aceasta se poate reduce înfiecare an cu un anumit procent, putând ajunge până la nivelul zero. Pe de altă parte, există poliţecu sume asigurate crescătoare, ale căror valori se măresc an de an sau la anumite intervale de timp,cu un anumit procent.

Anumite forme de asigurare de viaţă pot include în condiţiile poliţei posibilitateaamortizării totale şi parţiale, înainte de scadenţă, a unei poliţe, prin tragere la sorţi. Tragerile deamortizare lunară sunt specifice deci asigurărilor de viaţă; sunt operaţiuni prin care asiguratulpoate „câştiga” pe principiul loteriei, suma asigurată din contract, fără a se produce evenimentulasigurat. Sumele ce se plătesc pentru poliţele ieşite câştigătoare nu pot fi mai mari decât sumeleprevăzute a fi plătite la scadenţă sau în caz de deces. Prin amortizare, contractul de asigurareîncetează.

În baza poliţei de asigurare se pot face împrumuturi, dar numai dacă sunt îndepliniteurmătoarele condiţii:

- valoarea împrumutului nu poate depăşi valoarea de răscumpărare;- suma asigurată şi suma de răscumpărare continuă să crească, ca şi cum nu s-ar fi acordat

împrumutul;- dacă asiguratul răscumpără poliţa, sau decedează înainte de a returna împrumutul, suma

restantă se deduce din suma asigurată cuvenită.Rata dobânzii pentru împrumut poate fi fixă, sau variabilă.La asigurările la care se constituie rezerve de prime (rezerva matematică) încetarea plăţii

primelor pe parcursul contractului fără a se renunţa la contract permite asiguratului să transformecontractul într-un contract cu sumă asig redusă în care noua sumă asigurată este diminuată faţă desuma asig stabilită iniţial, în funcţie de rezerva matematică acumulată până la momentul încetăriiprimelor.

26

Este posibilă reactivarea contractului în maxim 3 ani de la încetarea plăţii primelor, lamomentul reactivării urmănd a se plăti primele restante sau urmând a se prelungi durata asig cu operioadă egală cu cea în care nu s-au plătit primele. Dacă după trecerea unei perioade în care nu s-au mai plătit prime, asiguratul renunţă la contractul de asig şi la suma asigurată redusă, el aredreptul de a încasa suma val de răscumpărare. Dacă în momentul răscumpărării primele suntachitate la zi suma de răscumpărare totală se stabileşte în raport cu perioada pt care s-au plătitprimele şi cu valoarea acestora. Suma de răscumpărare reprezintă o parte din rezerva de primă,parte care creşte proporţional cu timpul cât s-au plătit primele. Suma de răscumpărare trebuie să fiemai mică decât valoarea economiilor acumulate corespunzătoare poliţei. Aceasta deoareceasigurătorul reţine cheltuielile cu achiziţionarea poliţei, precum şi costul asigurării.

4.6. Principalele tipuri de asigurări de via ă1. Asigurarea de viata pe termen limitat – se incheie pe o anumita perioada de timp si

acopera numai riscul de deces. Asiguratul va plati periodic o anumita suma de bani (prima deasigurare), in schimbul careia o a treia persoana desemnata de asigurat (beneficiar) va incasa sumaasigurata la decesul acestuia, conform contractului incheiat. Suma asigurata va fi platita doar dacadecesul se produce in perioada de valabilitate a contractului. Daca la expirarea contractului,asiguratul este in viata, asiguratorul este exonerat de orice raspundere privind plata sumei asigurate.

2. Asigurarea de viata pe termen nelimitat – acopera riscul de deces pe o perioada mailunga de timp, respectiv pana la o varsta inaintata (de ex. 95 ani) a asiguratului. In general, conditiaeste ca asiguratul sa plateasca primele de asigurare pana la data pensionarii. Riscul de deces esteacoperit pe toata perioada cuprinsa intre momentul incheierii contractului si atingerea varsteirespective. Daca asiguratul ajunge la aceasta varsta, va primi suma asigurata actualizata.

3. Asigurarea mixta de viata – este in acelasi timp atat o masura de prevedere cat si unmijloc de economisire pe termen lung, reprezentand o combinare a asigurarii de supravietuire cuasigurarea de deces. Asiguratorul va plati in orice conditii asiguartului sau beneficiarului politeisuma asigurata; daca asiguratul este in viata la expirarea politei, el primeste personal sumaasigurata, iar daca decedeaza in perioada de asigurare, suma asigurata revine beneficiaruluiasigurarii.

4. Asigurarea mixta redusa – prin alegerea acestui tip de contract, este posibilarambursarea primelor aferente riscului de supravietuire, ramanand la dispozitia asiguratoruluinumai prima aferenta riscului de deces. In cazul in care, la expirarea perioadei de asigurare,asiguratul este in viata, el beneficiaza de suma asigurata, iar daca el decedeaza, asiguratorul va platisuma primelor de asigurare inregistrate pana la momentul decesului la care, de regula, se adauga sicota corespunzatoare participarii la profit pentru partea din rezervele matematice investite deasigurator.

5. Asigurarea de supravietuire - asigurătorul se obligă să plătească asiguratului sumaasigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă la sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiatcontractul de asigurare. Dacă acesta a decedat înainte de expirarea termenului de valabilitate,asigurătorul este eliberat de angajamentul luat prin contract, şi nu are nici o obligaţie faţă demoştenitori.

6. Asigurarea tip student – are ca scop economisirea unor fonduri pentru perioada destudii a copiilor, chiar in conditiile in care platitorul nu ar mai supravietui in momentul incepriiacestora. Asiguratul poate fi, de regula, parintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul politei va ficopilul ajuns la varsta studiilor universitare. Durata de plata a rentelor poate fi de 3-5 ani, dupa cuma ales asiguratul, sau suma se poate plati si integral, la implinirea varstei la care acesta incepestudiile. Societatea va plati chiar daca una dintre parti (asigurat sau beneficiar) va deceda,asumandu-si obligatiile de plata a rentelor in cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei deasigurare sau transformandu-se intr-o polita mixat de viata in cazul in care beneficiarul decedeazape perioada de plata a primelor.

7. Asigurarea de tip zestre – o asigurare de tip dota, prin care parintii pot sa ofere o sumade bani drept zestre in momentul in care copilul se casatoreste.

8. Asigurarea de nupţialitate - este o asigurare de viaţă, în baza căreia asigurătorul se

27

angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratului, dacă acesta se căsătoreşte înainte de aîmplini o anumită vârstă.

9. Asigurarea de natalitate - constă în obligaţia asigurătorului de a plăti suma de baniasiguratului căruia i s-a născut un copil, într-un anumit termen.

10. Asigurarea de tip unit-linked este o asigurare pa bază de investiţii, care oferăprotecţia prin asigurare şi totodată posibilitatea investirii. Prima plătită de asigurat este investită în-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de asigurător din care asiguratul primeşteapoi un anumit număr de unituri (o cotă parte).Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondul şistructura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea, pe parcursul derulăriiasigurării, de a schimba această structură, de a investi suplimentar, etc. Contul contractantuluireprezintă echivalentul valoric al unit-urilor deţinute în fondurile financiare ale asigurătorului.Participarea la aceste fonduri de investiţii este condiţionată de cumpărarea unei asigurări de viaţă.

Unit linked a apărut ca răspuns la dorinţa de investire a asiguraţilor alături de nevoia deprotecţie. Produsul are în structura sa două componente:

- componenta de protecţie- componenta investiţionalăComponenta de protecţie : - este de fapt o asigurare de viaţă pe termen nelimitata pentru

care plata primelor de asigurare se face eşalonat până la împlinirea vârstei de pensionare. Peperioada protecţiei suma asigurată aleasă de client este garantată de asigurător. În caz de deces, încadrul perioadei de valabilitate a asigurării, beneficiarul va încasa maximul dintre valoarea sumeiasigurate corespunzătoare asigurării de viaţă şi valoarea contului său la momentul respectiv.Nivelul sumei asigurate este stabilit de client între o limită minimă şi una maximă în funcţie devârsta sa şi de prima plătită. Contul contractantului reprezinta echivalentul valoric al unit-urilordetinute in fondurile financiare ale asiguratorului.

Componenta invenstiţională : - constă în cumpărarea de unităţi de cont (unit-uri) înfondurile financiare special constituite. Ele sunt fonduri interne închise, reprezentând un portofoliude diverse tipuri de active financiare, administrate de asigurător exclusiv în scopul asigurării. Înmod normal, în funcţie de legislaţie, piaţa de capital din ţara respectivă şi posibilităţile de investire,asigurătorul creează mai multe fonduri din care asiguratul are posibilitatea să aleagă.

Contractantul asigurării va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor„unit linked”, iar prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziţionării de unit-uri înfondurile financiare.

Plata primei de asigurare se face anual, semestrial, trimestrial, lunar, dar şi în orice momentse doreşte plata unei prime suplimentare pentru mărirea părţii investite. Contractantul poate alegeprocentul în care prima se va aloca între fondurile create. Mai mult în momentul plăţi viitoarelorprime, oricând pe durata de plată a primelor, clientul poate opta în mod gratuit pentru schimbareaprocentului de alocare.

Un unit reprezinta o diviziune a fondurilor financiare, asigurand dreptul clientului de aparticipa la performanta acestora. Valoarea unui unit se stabileste saptamanal, la momentulevaluarii fondurilor, regasindu-se in valoarea pretului de vanzare. Acest pret este folosit laevaluarea costului asigurarii de viata, in momentul in care clientul opteaza pentru retragerea delichiditati sau atunci cand intrerupe contractul si doreste sa obtina echivalentul valoric al contuluisau.

La finalul contractului se poate transforma valorea contului în rente lunare, plătibile atâtatimp cât asiguratul este în viaţă. Unele societăţi plătesc rentele pe o perioadă garantată indiferentdacă asiguratul decedează sau nu în acest interval. De exemplu dacă asiguratul decedează în primulan după începerea plăţii rentelor acestea vor continua să fie plătite beneficiarilor desemnaţi peperioada rămasă.

Pentru asigurarea ”unit linked” cu componentă de pensie trebuie menţionat că nivelulrentei depinde de performanţa fondurilor de investiţii; renta va fi stabilită în funcţie de numărulunit-urilor din contul contractantului la vârsta de pensionare.

28

Trăsături privind flexibilitatea produsuluia) prima de asigurare nu este fixă. Contractantul poate opta oricând, pe durata de plată a

primelor, pentru mărirea sau micşorarea primei de asigurareb) contractantul poate opta pentru orice valoare a sumei asigurate situată între o limită

minimă şi una maximă. Limitele minime şi maxime ale sumei asigurate depind de vârstaasiguratului şi de primele de asigurare pe care le plăteşte. Suma asigurată se plăteşte între cele douălimite şi este garantată de asigurător pe toată durata contractului. Oricând pe durata contractului,contractantul poate modifica nivelul sumei asigurate.

c) primele de asigurare vor fi eşalonate, existând posibilitatea schimbării frecvenţei deplată la fiecare aniversare a contractului. La fiecare aniversare a contractului, contractantul areposibilitatea de a-şi ajusta prima cu rata inflaţiei. Această ajustare implică modificareacorespunzătoare a sumei asigurate.

d) dacă asiguratul sau contractantul renunţă la plata primelor de asigurare, contractul„unit linked” se transformă în contract cu suma asigurată redusă, adică noua sumă asigurată va fiegală cu valoarea contractului la momentul încetării plăţii primelor.

e) contractantul are dreptul să retragă o cotă din unit-uri din contul său, cotă exprimatăca procent sau sumă fixă, oricând pe durata contractului. Aceste retrageri periodice prin reducereavalorii contului său. Aceste retrageri pot fi exprimate sub forma sunt posibile atâta timp câtvaloarea contractului nu este nulă sau până la momentul în care contractantul dispune plata valoriirestante a contului său.

f) contractantul asigurării are dreptul ca o dată pe an ( fără plata unui comision) sătransfere unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi.

Produsului „unit linkcd” ca şi celorlalte tipuri de asigurări de viaţă, li se pot adăuga clauzesuplimentare, cu deosebirea că prima corespunzătoare clauzelor se va deduce lunar din contulcontractantului prin reducerea numărului de unit-uri.

Deosebiri dintre asigurarea tradiţională şi unit linkcdAsigurarea unit linkcd este diferită faţă de asigurarea clasică în substanţa sa, în modul de

administrare şi în flexibilitatea pentru contractant şi pentru asigurător.a) Din punct de vedere al tehnicii investiţiilor. În cazul asigurării clasice, riscul investiţiei

aparţine asigurătorului, iar răspunderea faţă de contractant este foarte mare. Deoarece asigurătorul apromis o anumită dobândă, va fi obligat să investească banii cu multă prudenţă de obicei îndepozite bancare şi obligatiuni de stat care deşi nu duc la obţinerea unor beneficii mari suntinvestiţii sigure.

În cazul asigurării unit linkcd, riscul investiţional aparţine contractantului asigurării,asigurătorul care încheie acest contract evaluează capitalul în funcţie de unităţile de investiţie.Preţul sau cursul investiţiei este calculat în fiecare zi sau săptămână. Valoarea poliţei esteîntotdeauna rezultatul unui număr de unităţi înmulţit cu cursul zilei respective. Beneficiile obţinutedin investiţii sunt stabilite în relaţie cu performanţa fondurilor de investiţii create şi puse ladispoziţie de asigurător.

b) Asigurarea clasică include o asigurare cu termen limită sau o dată scadentă pentruachitarea primelor de asigurare. În cazul asigurării unit linkcd, contractantul asigurării poate plătisuplimente de primă oricând doreşte, ca sume adiţionale pentru investire, sub formă de top-up. Înacelaşi timp, asiguratul poate beneficia de controlarea investiţiei sale înainte de termen sau maitârziu de termenul fixat, nefiind obligat să respecte cu stricteţe termenele, ca şi în cazul asigurăriiclasice.

c) În ceea ce priveşte prima de asigurare, la asigurarea clasică ea este dată de sumacosturilor primei de risc şi a primei de depunere, stabilite în prealabil. În cazul asigurării UL,asiguratul care încheie acest tip de contract dispune de un depozit, de unde sunt asigurate sumelepentru rambursarea sau compensarea cheltuielilor şi pentru primele de risc, investindu-se diferenţa.Prima de asigurare nu se mai stabileşte pe toată durata asigurării. Asigurătorul UL îşi extragesumele de care are nevoie într-un anumit an sau într-o anumită lună, pentru acoperirea cheltuielilorşi riscurilor din valoarea fondurilor contractului respectiv.

Asigurarea UL nu cunoaşte fenomenul finanţării anticipate cu prima de asigurare, care

29

presupune ca la începutul perioadei de asigurare, prima de asigurare plătită de asigurat să fie maimare decât este nevoie în realitate. Apare astfel o rezervă care poate fi epuizată în cazul în care laexpirarea perioadei asigurate, prima este prea mică pentru acoperirea riscului.

Banii care nu sunt folosiţi pentru acoperirea riscului sunt investiţi în favoarea asiguratului.11. Asigurarea pentru ipotecă se încheie, de obicei, la cumpărarea unui imobil. Prin

încheierea unei asigurări de viaţă creditorul (de obicei banca) se asigură că în caz de deces aldebitorului va încasa sumele restante neplătite.

Există mai multe forme de asigurare de ipotecă în funcţie de modul de rambursare acreditului, cele mai întâlnite fiind:

a) Ipoteca liniară – prin care debitorul şi creditorul stabilesc rambursarea creditului într-un anumit număr de ani, pe baza achitării anuale a unei sume fixe. Debitul global, care constă înrata la care se adaugă dobânda la suma împrumutată, scade anual, deoarece pentru rata deja plătitănu se mai plăteşte dobândă. În aceste cazuri se încheie o asigurare de deces, care garanteazăachitarea restului sumei în cazul în care debitorul decedează înainte de rambursarea integrală acreditului. O asemenea asigurare de capital pentru caz de deces poate fi încheiată şi pentru douăpersoane. Dacă două persoane cumpără o casă împreună, în cazul decesului debitorului, respectiv aunuia dintre asiguraţi, îndemnizaţia acordată de această asigurare de risc poate fi folosită pentruachitarea părţii de credit neachitate.

b) Ipoteca pe bază de anuitate - se caracterizează prin plata dobânzii şi a ratei printr-osumă anuală fixă, denumită anuitate. Spre deosebire de ipoteca liniară, suma plătită periodic nu semicşorează.

Componentele sumei se modifică din următoarele considerente:- fiecare sumă plătită include suma calculată ca rată şi progresiv se reduce suma care

reprezintă participarea la dobândă,- rata anuală rămâne neschimbată, ponderea acelei părţi din suma plătită anual pe care o

reprezintă rata propriu zisă înregistrează o creştere continuăPentru acoperirea riscului de deces şi în acest caz se încheie o asemenea asigurare de

capital în descreştere periodică pentru caz de deces, în cadrul căreia capitalul asigurat suferă oevoluţie paralelă cu cea a debitorului. Descreşterea capitalului asigurat este egală cu rata achitatăanual.

În caz de deces, datoria este acoperită prin plata de către asigurător a sumei asigurate.c) Ipoteca pe bază de asigurare mixtă : se practică în două tipuri de contracte:- contract de credit- contract de asigurare de decesAceasta presupune ca în fiecare an să se plătească prime de asigurare pentru asigurarea

mixtă şi dobânda la creditul angajat. Prin această asigurare se oferă şi protecţie pentru riscul dedeces. Suma împrumutată rămâne pe toată perioada derulării contractului de credit la valoareamaximă şi este rambursată dintr-o dată integral, prin indemnizaţia plătită în baza poliţei deasigurare.

d) Ipoteca pe baza unei unei asigurari de viata cu amortizare sub forma unei prime deeconomisire - are la baza o asigurare de viata prin care asigurarea se divide intr-o asigurare de risc(cu un capital egal cu suma imprumutata) si o asigurare de economisire. Creditorul acorda pentruprimele de asigurare de economisire o compensatie la dobanda egala cu dobanda ipotecii.

12. Asigurarea de rentă - asigurătorul plăteşte o indemnizaţie periodică de la o dată binestabilită în contract. În funcţie de perioada de plată a acesteia se disting:

- rente viagere- rente temporareRenta viageră – se acordă până la decesul asiguratului, în timp ce renta temporară- se

acordă până la o dată stabilită sau până la decesul asiguratului în cazul în care acesta survineînaintea datei respective.

Renta viageră se acordă în general trimestrial sau lunar. Primul trimestru se consideră de ladata intrării în vigoare a rentei. Dacă la primul termen-limită se constată că asiguratul a decedat, nuse acordă renta. Trimestru în care s-a produs decesul nu este acoperit de indemnizaţie, situaţie

30

cunoscută şi sub denumirea de „fără indemnizaţie finală”.Există şi posibilitatea ca renta viageră să se acorde anual, o dată la şase luni sau lunar cu

consecinţe în ceea ce priveşte valoarea rentei viagere. În cazul în care indemnizaţia de rentă viagerăse acordă anual sau o dată la şase luni, asigurătorul dispune de bani vreme mai îndelungată şi poateobţine profituri mai mari din investiţii. În plus are mai puţine cheltuieli administrative, în cazultermenelor lunare lucrurile stau invers.

a) Rentă cu sau fără rambursare a primei de asigurare :Pentru contractul de rentă viageră cu rambursare, în cazul decesului asiguratului se

rambursează primele de asigurare deja plătite. Primele pentru o rentă cu rambursare sunt mult maimari decât cele plătite în cazul unei rente viagere fără rambursare.

Astfel de rentă viageră pentru o singură persoană se încheie pentru alocaţie de bătrâneţe(pensie) şi pentru alocaţie provizorie până la pensie.

b) Rentă de supravieţuire:Prin această asigurare se acordă o indemnizaţie periodică în cazul decesului asiguratului în

favoarea coasiguratului, dacă acesta este în viaţă.Cele mai des întâlnite forme sunt:1. Renta temporară de supravieţuire, prin care se acordă indemnizaţia până la data

stabilită în prealabil în contract sau până la data decesului coasiguratului, dacă acesta survine maidevreme.

2. Renta de supravieţuire viageră, în cazul în care coasiguratul moare înaintea primuluiasigurat, asigurarea expiră chiar înaintea acordării primei indemnizaţi.

Aceste forme se practică preponderent pentru alocaţie temporară, pentru pensie de urmaş şipentru alocaţie temporară a sistemului de pensii.

În majoritatea cazurilor, există o combinaţie cu alocaţia de bătrâneţe.Renta de supravieţuire pe toată durata vieţii acordă o indemnizaţie până la momentul

decesului coasiguratului.c) Renta viageră pentru două persoane :Se acordă o indemnizaţie periodică în condiţii de supravieţuire sau deces al primului

asigurat. Ea poate fi comparată cu asigurările mixte de viaţă. Se foloseşte în special pentru alocaţiepentru pensia de bătrâneţe, respectiv pensia de urmaş pentru soţ sau soţie.

4.7. Opţiuni şi clauze adiţionaleSocietatea de asigurare oferă posibilitatea unor avantaje şi protecţii suplimentare la fiecare

dintre produsele de asigurare. Cea mai întâlnită clauză adiţională este protecţia împotriva inflaţiei.Deoarece asigurare de viaţă este o asigurare pe termen lung, este necesară cel puţin menţinereavalorii reale a sumei asigurate, ceea ce implică corectarea sumei asigurate şi a primelor deasigurare cu inflaţia. Se aplică numai poliţelor plătite în mod eşalonat. Corectarea se face la fiecareaniversare a poliţei, respectiv atunci când se împlineşte un anumit număr de ani. Ca mod defuncţionare, suplimentul de primă de asigurare se va utiliza pentru adăugarea unei sume adiţionale,calculate pe baza vârstei asiguratului în anul respectiv şi a perioadei rămase până la expirareapoliţei.

Clauza de scutire de la plata primelor : - ea presupune posibilitatea de încetare a plăţiiprimelor de asigurare, având drept cauză o invaliditate sau un accident produs după durata începeriipoliţei de asigurare. Clauza este acceptată numai dacă asiguratul nu mai poate munci pentru aobţine venituri din care să plătească primele de asigurare.

Clauza temporară flexibilă: - permite un maxim de flexibilitate în alegerea unei ajustări abeneficiilor de deces şi supravieţuire, fiind permisă creşterea sumei corespunzătoare în caz dedeces, indiferent de modalitatea aleasă pentru plata primelor de asigurare (unică sau eşalonată).

În mod deosebit pentru această clauză prioada de asigurare poate fi mai scurtă sau egală cucea corespunzătoare poliţei de bază. Suma asigurată va fi plătită beneficiarului poliţei dacăasiguratul va deceda pe perioada de valabilitate a clauzei.

Clauza de creştere garantată a sumei asigurate : - permite ca la un anumit interval de timpla aniversarea contractului, asiguraţii care au optat pentru plata eşalonată a primelor să îşi poată

31

creşte prima aferentă asigurării de bază şi cea corespunzătoare celorlalte clauze suplimentare cu unprocent determinat.

Asigurarea suplimentară de deces prin accident : - suma asigurată va fi plătită dacă decesulasiguratului va surveni ca urmare a unui accident întâmplat pe perioada de valabilitate a acesteia.Decesul trebuie să se producă nu mai târziu de un an de la data producerii accidentului. De regulăsuma iniţială asigurată aferentă acestei clauze nu poate depăşi suma asigurată aferentă asigurării debază.

Asigurarea suplimentară de invaliditate permanentă din accident : - dacă un accident are caurmare o invaliditate permanentă asigurătorul va achita o sumă forfetară, în funcţie de gradul deinvaliditate. Suma iniţială asigurată corespunzătoare acestei clauze nu poate depăşi suma asiguratăaferentă poliţei de bază, iar ca regulă durata de valabilitate a clauzei trebuie să fie egală cu cea apoliţei de bază.

Asigurarea suplimentară de invaliditate permanentă şi deces din accident : - reprezintă ocombinaţie a celorlalte două prezentate.

4.8. Asigurările de persoane altele decât cele de viaţăDeşi sunt tot asigurări de persoane, ele fac parte din asigurările de non-viaţă deoarece

principalele riscuri acoperite nu se referă la riscul de deces ci la riscuri ce creează suferinţe fizicesau de altă natură. Aici sunt incluse: asigurarea medicală, asigurarea de accidente, asigurarea decălătorie.

1. Asigurarea medicală - este o formă de asigurare destinată acoperirii totale sau parţiale acosturilor de spitalizare, dacă spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive( de obicei3 sau 5), a costurilor unui tratament medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale înperioada asigurată sau pur şi simplu acoperirea pentru boală sau compensarea veniturilor peperioada de boală. Riscul de deces nu este asigurat.

Primele de asigurare sunt diferite pentru bărbaţi şi pentru femei.Ca şi în alte tipuri decontracte de asigurare de sănătate se stabileşte o perioadă de aşteptare, numai după expirarea căreiaacoperirea devine efectivă, aceasta poate fi de 3-6 luni.

Costurile acoperite pot fi:- de spitalizare- de convalescenţă- de tratament la domiciliu după externare- indemnizaţie pentru maternitate- consultaţii la un medic generalist- consultaţii, diagnostic şi/sau alte taxe la specialişti- intervenţii chirurgicale- servicii private de ambulanţă- costuri de repatriere- închirierea unui scaun cu rotile, etc.Nivelul primelor de asigurare are în vedere şi categoriile ocupaţionale, datorită riscurilor

diferite.Sumele asigurate plătite pot îmbrăca următoarele forme:- sume fixe, forfetare reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare sau sumă fixă

pentru intervenţii chirurgicale- compensarea cheltuielilor de spitalizare, sub forma unor indemnizaţii pentru servicii de

spitalizare private, tratament medical, chirurgical.2. Asigurarea de accidente - poate fi impusă prin lege pentru anumite categorii de

accidente, prin politica de protejare a angajaţilor unei firme a cărei activitate presupune riscurisemnificative (construcţii, industrie, minerit, etc) sau chiar prin condiţionarea acestor asigurări decătre sindicate.

Accidentul : - reprezintă un eveniment nedorit, datorat unei cauze exterioare violente, într-o conjunctură nedorită, produs independent de voinţa asiguratului, care nu este nici aşteptat şi caregenerează pagube, răniri, vătămare corporală sau decesul acestuia

32

Invaliditatea permanentă : - reprezintă un prejudiciu corporal permanent ca urmare a unuiaccident care are drept consecinţă reducerea potenţialului fizic, psio-senzorial sau intelectual, ivităîn decurs ce cel mult un an de la data accidentului şi ca urmare a acesteia, nesuspectibilă deameliorări

Incapacitate temporară de muncă : - este considerată drept o prejudiciere corporalătemporară ca urmare a unui accident care a determinat aceleaşi efecte de mai sus şi care îlîmpiedică pe asigurat să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu pe o perioadă de timp limitată.

Deosebirile majore dintre asigurarile de viata si asigurarile de accidente sunt:- asigurarea de accidente acoperă (ca risc principal) diverse riscuri de accidente şi nu

riscul de deces- se încheie pe termene mai scurte (de obicei un an, dar şi pe perioade mai mici) nefiind

asigurare pe termen lung.- sumele asigurate se plătesc asiguratului proporţional cu gradul de invaliditate (conform

condiţiilor de asigurare) spre deosebire de asigurarea de viaţă la care sumele se plătescbeneficiarului în caz de deces al persoanei asigurate

- asigurările de accident sunt mai simple, în timp ce asigurările de viaţă pot oferi produsemai complexe care, alături de protecţia oferită în cazul producerii riscului asigurat, combină şielementul de economisire sau investire, de care asiguratul beneficiază la expirarea contractului încaz de supravieţuire. De cele mai multe ori, companiile din domeniile ale căror activităţi presupunriscuri oferă angajaţilor asigurarea de accidente.

Asigurarea de accident poate fi încheiată ca asigurare individuală sau colectivă.Obiectul asigurării : îl reprezintă obligaţia asigurătorului de a plăti sumele asigurate în

cazul producerii accidentului sau al decesului din accident al asiguratului şi/sau cheltuielilemedicale necesare. De obicei societăţile de asigurare prevăd şi anumite sume asigurate limită pânăla care se pot încheia aceste poliţe.

Riscuri acoperite : - fiecare societate de asigurare îşi stabileşte anumite riscuri pe care leacoperă. În general sunt acoperite: accidentele de circulaţie, accidentele din practicarea sporturilor,funcţionarea maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţii, degerări pe care asiguratul nu le-a pututevita datorită accidentului, asfixiere, înec, explozii, prăbuşiri de teren, fulger, trăsnet, electrocutare,lovire, înţepare, cădere, tăiere, arsuri, atac al unei alte persoane sau a unui animal, accidenteproduse ca urmare a acţiunii armelor.

Riscuri excluse: - sunt în general cele ce se produc datorită unei stări sau comportărianormale, ilegale sau înafara normelor de natură publică a asigurării care facilitează producerea lor,cum ar fi : accidente produse în stare de ebrietate a asiguratului, intoxicaţii ca urmare a abuzului dealcool, medicamente şi droguri, accidente produse ca urmare a acţiunilor de natură delictuală,imprudenţe sau neglijenţe grave, urmări ale operaţiilor chirurgicale sau tratamente care nu aulegătură cu accidentul, urmări a bolilor profesionale, infecţioase sau psihice, accidente produse deorice formă de război, revoluţie, explozie chimică, contaminare din orice cauză, poluare, sinucideresau tentativă de sinucidere, etc.

În funcţie de gravitatea efectelor accidentului, asiguratul primeşte o anumită sumă de bani,conform unei scheme propuse de asigurător şi acceptată de asigurat, conform contractului deasigurare. Plata sumei asigurate se face pe baza unor documente (inclusiv medicale) şi a unorinvestigaţii pe care asigurătorul are dreptul de a le efectua.

3. Asigurarea de călătorie : - acoperă accidentele sau îmbolnăvirile ce pot să apară înperioada contractuală menţionată în poliţă pe parcursul unei călătorii determinate (de obicei înstrăinătate).Unele societăţi acoperă şi riscul de deces în această perioadă.

Îmbolnăvirea : - este definită ca o schimbare importantă a stării de sănătate fizică apersoanei asigurate ceea ce este important în această situaţie este faptul că în contractul de asigurareîmbolnăvirea este acoperită numai dacă nu este legată de o manifestare preexistentă a unei bolicunoscute sau malformaţii pentru care s-au făcut tratamente prescrise de medic.

În cazul producerii unui accident sau a unei îmbolnăviri conform definiţiilor din contractulde asigurare, asigurătorul printr-un împuternicit (de obicei o societate care prestează servicii deasistenţă în numele acesteia) va organiza şi va lua toate măsurile pentru acordarea ajutorului

33

necesar în situaţia concretă.Pe toată durata călătoriei asigurătorul va plăti pentru asigurat anumite sume ce reprezintă

cheltuieli rezonabile şi normale pentru situaţia respectivă.În situaţia în care asigurătorul nu este spitalizat şi va plăti direct sumele necesare acoperirii

acestor cheltuieli, se poate solicita asigurătorului rambursarea cheltuielilor medicale pe baza unordocumente solicitate de acesta din urmă.

Asiguratul va trebui să accepte şi exercitarea dreptului asigurătorului de a examina pecheltuiala sa pe asigurat în ţara în care s-a încheiat asigurarea la o clinică impusă de obicei deacesta.

Ca regulă nu se rambursează cheltuielile care au fost făcute fără respectarea condiţiilorpoliţei, care nu se încadrează în limitele geografice prevăzute sau care presupun anumite tratamentesau intervenţii pentru boli avute anterior călătoriei.

Aici se încadrează: sarcina şi complicaţiile ei, afecţiuni sau boli psihice, SIDA, infectareacu HIV, chirurgie plastică, perioadele petrecute în centrele de recuperare, psihanaliză saudezintoxicare, tratamente oftalmologice, aparate auditive, tratamente stomatologice proteice,vaccinări şi orice alte consultaţii medicale care nu au legătură cu unul din evenimentele asigurate.

Evenimentele excluse printre care: război de orice natură, consumul de droguri saumedicamente ca urmare a unui tratament ce nu a fost prescris de un medic autorizat, consumul dealcool, sinuciderea, tentativele de sinucidere şi consecinţele acesteia, participarea persoaneiasigurate la competiţii sportive de orice fel, la demonstraţii, rebeliuni, acte care contravin legii.

34

CAPITOLUL VASIGURAREA DE BUNURI

5.1. Caracteristicile contractului de asigurări de bunuriAsigurarea bunurilor are un rol deosebit in protejarea bunurilor (mobile sau imobile) de care

dispune o persoana. Asigurarea de bunuri compenseaza cheltuielile impuse de repararea sau deinlocuirea acelor bunuri care sunt avariate, distruse sau pierdute.

· asigurări facultative de bunuri pot încheia persoane fizice şi juridice cu domiciliul saureşedinţa în România;

· asigurarea de bunuri se încheie, în general, pe o perioadă de maximum un an, minimumtrei luni;

· primele de asigurare se stabilesc de asigurător în urma unor calcule statistico-matematiceriguroase;

· răspunderea asigurătorului începe după 24 ore de la plata primei de asigurare şi seîncheie la ora 24 a ultimei zile din contract;

· contractul se reziliază de drept în situaţiile:- dacă înainte de a începe răspunderea asigurătorului evenimentul s-a produs;- după începerea răspunderii asigurătorului, producerea evenimentului asigurat

a devenit imposibilă;· asiguratul poate denunţa asigurarea dacă:- asiguratul a dat răspunsuri inexacte/incomplete sau nu a înştiinţat unele

schimbări (modificări) ale bunului asigurat;- asiguratul nu a păstrat bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu

dispoziţiile legii;· despăgubirea datorată de asigurător nu poate depăşi valoarea bunului in momentul

producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi suma asigurată, dacă nu este altfel prevăzut încontract;

· după fiecare pagubă suma asigurată se micşorează, cu incepere de la data produceriievenimentului asigurat, cu suma cuvenită drept despăgubire; la cererea asiguratului, suma ramasapoate fi completata printr-o asigurare suplimentara contra plătii diferenţei de prima corespunzatoare;

· asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat.

5.2. Interesul asigurabilDaca pentru un contract de asigurare nu exista interes asigurabil, acesta nu va fi valid din

punct de vedere juridic. O persoana are un interes asigurabil daca producerea unui evenimentasigurabil poate provoca o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective.

In cazul asigurarii de bunuri, prin interes asigurabil se intelege valoarea pecuniară abunului, expusă pierderii, sau valoarea patrimonială ce poate fi pierduta de asigurat sau beneficiar,ca urmare a producerii evenimentului asigurat;

Condiţiile esenţiale pentru a exista interesul asigurabil:· în cazul pierderii/degradării bunului, asiguratul să sufere o daună evaluată în bani;· bunul menţionat să constituie obiectul asigurării;· asiguratul să aibă o relaţie patrimonială cu obiectul asigurat, adica asiguratul sa aiba o

relatie directa, recunoscuta legal, cu obiectul asigurarii, astfel incat sa aiba de suferit in urmadistrugerii acestuia.

Regula generala in asigurarile de bunuri este să existe interes asigurabil atât în momentulîncheierii asigurării cât şi în momentul producerii riscului asigurat;

În afara proprietarului bunului există situaţii în care şi alte persoane pot avea interesasigurabil:

· proprietate în comun;· proprietate ipotecată;· proprietate închiriată;

35

· proprietate aflată în custodie;· asiguratul să facă parte din familia proprietarului.

Obiectul asigurării menţionat în contractele de asigurare pentru bunuri peate fireprezentat de:

· bunuri aparţinând persoanelor fizice/juridice cu domiciliu/reşedinţa în România;· bunuri primite în folosinţă sau aflate la acesta spre păstrare, curăţare, vopsire, vânzare,

etc. sau spre a fi expuse muzeelor, expoziţiilor, colecţiilor, etc.;· bunuri ce fac obiectul unor contracte de cesionare, închiriere, locaţie de gestiune.

Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate şi situaţiile în care se acordă despăgubiri suntprevăzute în condiţiile speciale stabilite pentru fiecare fel de asigurare. De regula nu se pot asigurabunuri care, din cauza degradarii, nu mai pot fi folosite potrivit destinatiei.

5.3. Principalele riscuri asigurate în cazul asigurărilor de bunuri· riscuri civile: asociate cladirilor care servesc ca locuinte si birouri, si bunurile aflate in

acestea;· riscuri comerciale şi industriale: asociate cladirilor care servesc ca unitati de productie si

comercializare si bunurile aflate in acestea.În general, societăţile de asigurare acordă despăgubiri în caz de pierdere sau avariere a

bunului asigurat, produs de: incendiu, inundaţii, grindină, furtuni, secetă, cutremur de pământ,trăsnet, explozie, ploaie torenţială, uragan, prăbuşire sau alunecare de teren, greutate a stratului dezăpadă, etc.

Cele mai multe societăţi de asigurare oferă produse de asigurare pe mai multe niveluri, înfuncţie de riscul asigurat; exista astfel:

· Poliţe de asigurare împotriva incendiului ;· Poliţe de asigurare FLEXA: Fire Lightening Explosion and Aircraft – includ urmatoarele

riscuri: incediu, trasnet, explozie, caderea aparatelor de zbor, parti ale acestora si obiectetransportate de acestea;

· Poliţe de asigurare standard (incendiu, trăsnet, explozie, căderi de corpuri);· Poliţe de asigurare extinse – acopera pe langa riscurile prevazute la polita standard si

cateva riscuri suplimentare;· Poliţe de asigurare "toate riscurile" - se menţionează nu riscurile acopertie ci

excluderile, dacă este cazul.Principalele excluderi din contractul de asigurare privesc refuzul de despăgubire pentru

cauze de:· război, invazie, insurecţie armată, revoluţie, confiscare, expropriere, nationalizare;· deteriorari ce tin de natura bunului asigurat: uzura fizică, fermentatie, oxidare, coroziune,

infiltrare etc.· actele intenţionate ale asiguratului· prabusirea cladirilor ca urmare a defectelor de constructive, proastei intretineri, a

vechimii sau starii lor de degradare· catastrofe precum explozie atomica, radiaţii, poluare, contaminare s.a.m.d.

5.4. Modalităţi de stabilire a primei de asigurare i a sumei asigurateSuma de asigurare nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunului în momentul încheierii

asigurării, deoarece asigurarea este astfel concepută încât să nu permită acordarea unei despăgubirimai mari decât pierderea efectiv suferită de asigurat (supraevaluarea bunurilor duce la slabireapreocuparii asiguratului pentru prevenirea pagubelor iar subevaluarea valorii reale a bunului nupermite, in caz de dauna, ca despagubirea acordata sa acopere in totalitate pierderea suferita);

Prin valoarea bunului la data asigurării se înţelege :· la clădiri şi construcţii - valoarea de înlocuire din care se scade uzura în raport cu

vechimea, cu gradul de întrebuinţare şi cu starea de întreţinere a acesteia;· la mijloacele fixe şi obiectele de inventar - valoarea de înlocuire din care s-a scăzut uzura,

36

în raport cu vechimea, cu gradul de întrebuinţare şi cu starea de întreţinere a acesteia;· la bunuri casabile - valoarea de înlocuire;· la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri şi altele asemănătoare - preţul de cost

sau preţul de achiziţie al acestora;· pentru bani în numerar, timbre sau librete de economii - valoarea nominală;· pentru hârtii de valoare - preţul pieţei;· pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuteri, perle, pietre

preţioase, precum şi alte asemenea - preţul pieţei;· pentru colecţii şi obiecte de artă - valoarea de circulaţie determinată pe bază de cataloage

şi/sau expertize.Prima de asigurare - reprezinta suma de bani primită de asigurător de la asigurat în

schimbul preluării în asigurare a riscului la care acesta este expus. Se stabileşte aplicând cota deprimă la suma asigurată, si se plateste anticipat, integral sau în rate subanuale. Cota de primă estediferenţiată în funcţie de felul bunului asigurat, de frecvenţa şi intensitatea producerii risculuiasigurat. Societatile de asigurare diferentiaza bunurile pe clase de risc, iar pentru fiecare clasastabileste o cota de prima specifica.

Avantajele asigurării încheiate cu franşiză:- decongestionează lucrările de rezolvare a cazurilor de pagube, prin eliminarea de la plată a

pagubelor mărunte.- ieftineşte costul asigurării, prin reducerea valorilor de despăgubire, deci implicit a

costurilor salariale şi prin posibilitatea stabilirii unor prime de asigurare mai mici.- incurajeaza masurile de control al riscului, adica contribuie la prevenirea accidentelor şi

avariilor, pentru că în caz de pagubă asiguratul ştie că va suporta o parte din pagubă.- elimina de la despăgubire daunele de valoare mică care solicită costuri de lichidare mari şi

un volum de muncă de asemenea mare.

5.5. Evaluarea pagubelor şi stabilirea despăgubirilorDespăgubirea se acordă dacă:· asiguratul dovedeşte legitimitatea sa de a incasa indemnizaţia;· declară dacă a mai încheiat asigurări cu alte societăţi pentru acelaşi risc;· a predat asigurătorului întreaga documentaţie necesară subrogarii acestuia pentru e

exercita actiunea de subrogare.La acoperirea pagubei, se aplică în general trei principii de despăgubire: principiul

răspunderii limitate, principiul primului risc şi principiul răspunderii proporţionale.Despăgubirea acordata de asigurator nu poate depasi valoarea pagubei, valoarea reală a

bunului din momentul producerii evenimentului asigurat şi suma asigurată.Pentru acordarea despagubirii, se impun succesiv următoarele operaţii: înştiinţarea,

constatarea pagubei, evaluarea pagubei, calculul şi plata despăgubirilor.Înştiinţarea cu privire la producerea evenimentului asigurat se face în scris de către

asigurat la societatea de asigurare, cu care se află în relaţii de colaborare, în cadrul unui termenlimită stabilit prin lege sau prin contractul de asigurare.

Constatarea pagubei se face în general de către specialiştii societăţi de asigurare, care afost înştiinţată în prealabil. La constatare participă asiguratul, persoana fizică sau un membru majoral familiei acestuia, respectiv un reprezentant al conducerii persoanei juridice asigurate şi/sau organeale poliţiei şi unităţilor de pompieri, etc. Inspectorul de daună desemnat de societatea de asigurări,are următorul rol:

· de a determina cauzele producerii riscului asigurat;· de a verifica încadrarea oferită prin poliţă;· de a estima costul operaţiilor de despăgubire sau preţul de înlocuire al bunului

asigurat.Rezultatele se înscriu în procesul verbal de constatare.Evaluarea pagubei: se ţine seama de faptul că urmare a producerii a evenimentului asigurat

37

se poate înregistra o pagubă totală sau pagubă parţială.Dauna totala se inregistreaza in urmatoarele cazuri:· distrugerea in intregime, fara resturi care se mai pot valorifca sau intrebuinta;· distrugerea in asa fel incat refacerea prin reparatie nu mai este posibila;· costul reparatiilor nu se justifica.Dauna partiala reprezinta avarierea, distrugerea sau deprecierea partiala a bunurilor, astfel

incat ele se pot reface prin reparatii sau reconditionari.Paguba reflectă valoarea reală a bunului sau părţii distruse a bunului la data producerii

evenimentului asigurat, din care s-au scăzut eventualele recuperări.Din cuantumul despăgubirii se scad: franşiza prevăzută în contract (partea de daună

suportată de asigurat) şi primele datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare, dacă este cazul.Societatea de asigurare nu acorda despagubiri in urmatoarele situatii:· daca dauna a fost provocata in mod intentionat de catre asigurat, beneficiar sau

contractant;· daca pagubele au fost produse din culpa persoanelor mentionate anterior;· daca aceste persoane nu au luat masuri de evitare a sinistrului sau limitarii acestuia,

desi puteau face acest lucru;· daca cererea de despagubire este facuta cu rea-credinta;· paguba a fost produsa de poluare, explozie atomica, radiatii· paguba a fost pricinuita de razboi, invazie militara, acte de terorism etc.

Metodele de plată a despăgubirii:· plata unei indemnizaţii;· înlocuirea bunului;· repararea bunului sau a clădirii avariate.

Principalele tipuri de asigurări generale· Asigurarea clădirilor, construcţiilor, echipamentelor, precum şi a altor bunuri;· Asigurarea culturilor agricole şi a animalelor;· Asigurarea bunurilor în transporturile terestre, aeriene şi maritime;· Asigurarea creditelor;· Asigurarea de răspundere civilă.

5.6. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi conţinutului acestora pentru cazurileproduse de incendiu si alte calamitati

Obiectul asigurării: clădiri şi alte construcţii care servesc drept locuinţe, birouri, magazine,cluburi, expoziţii etc.; maşini, utilaje, instalaţii, şi alte mijloace fixe; obiecte de inventar; mărfurile,materiile prime şi auxiliare, alte mijloace circulante materiale.

Despăgubirile se dau pentru următoarele riscuri: incendiu, inundaţii, grindină, furtuni,secetă, cutremur de pământ, trăznet, explozie, ploaie torenţială, uragan, prăbuşire sau alunecare deteren, greutate a stratului de zăpadă sau gheaţă, avalanşă şi căderea pe clădiri sau alte construcţii etc.

Sumele asigurate sunt stabilite separat pentru fiecare clădire şi pentru fiecare obiect demuzeu sau expozitie; pentru mijloacele fixe şi elementele materiale ale mijloacelorcirculante suma asigurata este stabilita global pentru bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tarifulde prime.

Primele de asigurare sunt diferenţiate în general, pe tipuri de localităţi şi pe grupe debunuri.

5.7. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi a instalaţiilor pentru cazuri de avarii accidentaleSe asigură maşinile, utilajele aflate în incinta unităţii asigurate sau la domiciliul asiguratului

pentru pagubele produse în mod subit de diverse accidente, cum ar fi: ruperi sau deformări în timpulfuncţionării, ciocnirii sau izbirii cu alte corpuri, explozie, trăznet, cutremur, furtună, avalanşe,zăpadă, defecte de construcţie, de materiale de turnare sau de montare.

38

Sumele asigurate - separat pentru fiecare maşină, utilaj sau instalaţie;Prima de asigurare se stabilesc potrivit tarifului de prime de asigurare, în funcţie de

categoria în care se încadrează fiecare maşină sau utilaj în parte în raport cu frecvenţa riscurilor.

5.8. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructoruluiSe încheie de către societăţile comerciale de construcţii - montaj, indiferent de forma

capitalului şi de locul unde execută lucrările. Include două tipuri de contracte de asigurare şi anume:a) Asigurarea de bunuriObiectul asigurării îl constituie bunuri şi cheltuielile aferente lucrărilor de construcţie-

montaj între care:- bunuri materiale încorporate definitiv sau temporar în obiectivul de construcţie-

montaj aflat în curs de execuţie- materiale de construcţii aflate în stoc, pe şantier destinate de a fi încorporate în

lucrare- masini, instalaţii şi echipamente de construcţii- cheltuieli impuse de curăţarea terenului şi de înlăturarea molozului şi resturilor, după

şi ca urmare a producerii unor pagube cuprinse în asigurare.Prin aceasta polita se acopera: pagubele materiale cauzate bunurilor de incendiu, trasnet,

furtuna, cutremur, accidente ale mijloacelor de transport in timpul transportului materialelorasigurate, pagube materiale cauzate lucrarii de contructie-montaj dupa predare sa catre beneficiar, pedurata perioadei de garantie, cheltuieli necesare realizate pentru conservarea bunurilor asigurate,micsorarea pagubelor, etc.

b) Asigurarea de răspundere civilăÎn această asigurare se cuprinde răspunderea constructorului pentru vătămări corporale

suferite de terţi, precum şi pentru pagubele materiale pricinuite terţilor, întâmplate în perioada devalabilitate a contractului în legătură cu construcţia asigurată.

Suma asigurată· pentru pagubele materiale: valoarea totală a contractului de construcţii montaj, valoarea

maşinilor, instalaţiilor, materialelor, alte bunuri folosite în execuţie.· pentru răspunderea civilă: o sumă cuvenită de comun acord între părţi.Asigurarea se încheie pe durata executării lucrărilor de construcţii-montaj, până la predarea

obiectivului pe bază de proces verbal de recepţie, precum şi pe perioada de garanţie.

5.9. Asigurarea bunurilor sau valorilor împotriva furtului prin efracţie sau prin acte detâlhărie

Împotriva celor două tipuri de riscuri, pentru protejarea asiguraţilor se practică următoareletipuri de asigurări:

♦ Asigurarea de furt şi tâlhărie pentru locuinţe şi birouriSe cuprind bunuri precum: aparatură electronică, electrică, audiovizuală, ustensile,

mobilier, birouri, colecţii, alte bunuri de uz casnic şi personal, decoraţiuni interioare, obiecte deîmbrăcăminte, cărţi, obiecte preţioase.

Suma asigurată: se stabileste în funcţie de structura, valoarea de înlocuire, starea defolosinţă.

♦Asigurarea de furt şi tâlhărie pentru riscuri comerciale şi industrialeSe includ: mărfuri, utilaje, produse în curs de fabricaţie, echipamente, maşini, documente,

registre, formulare, sisteme electronice de elaborare a datelor.♦Asigurarea de furt şi tâlhărie limitată la anumite bunuri şi valoriAre două forme şi se poate încheia numai cu persoane juridice:-Asigurarea bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului;-Asigurarea valorilor pentru furt prin acte de tâlhărie asupra clientilor.Primele de asigurare sunt diferenţiate, în funcţie de locul unde se săvârşeşte furtul şi de

felul bunurilor şi valorilor cuprinse în asigurare.Despăgubirile se fac pentru pagubele produse prin furtul săvârşit prin acte de violenţă sau

39

ameninţări asupra curierilor din serviciul asiguratului.

5.10. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fiziceEste o poliţă-pachet modernă, cu caracter facultativ, care include asigurarea pentru

locuinta, pentru continutul acesteia si pentru raspunderea civila a persoanelor care locuiesc in casarespectiva.

1.Asigurarea de bunuri - este divizată în secţiunile:♦ Secţiunea: Locuinţe - clădirea în care locuieşte o familie şi alte construcţii menţionate,

partea din clădire unde locuieşte asiguratul, structurile ataşate casei (pământul este exclus);· Secţiunea: Alte construcţii - coteţe, hambare;· Secţiunea: Bunuri mobile - aflate oriunde în lume, care se află în proprietatea sa sau pe

care le foloseşte (împrumutate) dar şi altele în proprietatea altor persoane din locuinţa asiguratului.♦Secţiunea: Imposibilitatea utilizării bunurilor – acoperă riscul de pierdere financiară a

asiguratului, determinată de imposibilitatea de a mai putea locui în partea respectivă a imobilului.Acopera cheltuielile suplimentare de supravietuire (daca familia, pe durata reparatiilor de la locuintaproprie, trebuie sa locuiasca in alta parte), valoarea de inchiriere (daca o parte a cladirii esteinchiriata si, in urma unui eveniment asigurat, ea devine nelocuibila, asiguratul va fi compensatepentru chiria pierduta).

♦Asigurarea suplimentară - pentru acoperirea riscurilor suplimentare, precum: indepartarearesturilor de la locul producerii unui eveniment asigurat, cheltuieli de limitare a pagubelor, mutareabunurilor, spargerea geamurilor, distrugerea arborilor, arbustilor si a altor plante etc.

2.Asigurarea de accidente, ca asigurare de persoane (viaţă): invaliditateapermanentă şi/sau decesul persoanelor asigurate ca urmare a accidentelor suferite îngospodăria asigurată.

3.Asigurarea de răspundere civilă :· Secţiunea: Răspundere personală - pentru reclamări sau acţionări în justiţie împotriva

unui asigurat (pentru o vătămare corporală sau pagubă materială);· Secţiunea:Cheltuieli medicale - se acopera cheltuielile medicale suportate de terte

personane urmare a unor prejudicii produse accidental în gospodăria asigurată, din culpa proprie,prin neglijenţă sau imprudenţă, precum şi de lucruri şi animale aflate în paza juridică a persoanelorasigurate.

5.11. Asigurarea animalelor şi a culturilor agricoleAsigurarea animalelorSe pot asigura animalele care sunt întreţinute în condiţii optime din punct de vedere al

nutriţiei şi igienei. Pot încheia asigurări firmele industriale de creştere a animalelor şi populaţia dacăîntruneşte condiţiile veterinare şi de alimentaţie cerute de norme.

Primele de asigurare se stabilesc pe specii, rase şi grupe de vârstă de animale.Despăgubirile se acordă în cazurile de: pieire a animalelor asigurate în urma bolilor,

accidentelor, a sacrificării (în anumite condiţii) şi a scoaterii acestora din gospodărie pentrucombaterea anemiei infecţioase.

La stabilirea cuantumului pagubei se ţine seama de valoarea recuperărilor: carne, piele,organe, coarne, copite, păr, lână etc.

Asigurarea culturilor agricoleSuma asigurată se stabileşte de asigurat diferenţiat pentru fiecare cultură agricolă.Prima de asigurare se stabileşte pe grupe tarifare şi pe categorii de culturi, în funcţie de

specificul culturii, gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asiguraţi, evoluţia daunelorprovocate şi de felul asigurării.

Cotele de primă tarifară sunt foarte mari - pot ajunge până la 25% din suma asigurată.

40

5.12. Asigurarea de transport rutierCuprinde mai multe tipuri :· Asigurarea marfurilor pe timul transportului ;· Asigurarea raspunderii transportatorului;· Asigurarea autovehiculului;· Asigurarea de raspundere civila;· Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a persoanelor legal transportate in

autovehicul etc.

5.12.1. Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului terestruÎn asigurarea mărfurilor, suma asigurată este dată de valoarea mărfii inclusă în contractul de

asigurare şi deci agreată de asigurător. Ea este formată din:- valoarea mărfii potrivit facturii originale sau în cazul în care nu există valoarea

comercială se poate accepta valoarea de piaţă la locul expedierii în momentul încheierii asigurării;- costul transportului, costul asigurării, dacă acestea nu sunt incluse în valoarea facturii;- cheltuieli, taxe, comisioane vamale şi orice alte costuri ocazionate de transportul mărfii;- o supraasigurare de 10% din valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel pentru

acoperirea cheltuielilor care nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării (excepţie fac amenzile,penalizările şi altele asemenea).

Primele de asigurare sunt variabile în funcţie de tipul de marfă, mijlocul de transport, tipulde ambalaj ş.a.

Asigurarea intră în vigoare la data solicitată de asigurat sau în momentul în care marfarespectivă părăseşte depozitul sau locul de depozitare indicat în contractul de asigurare în vedereatransportării, dar nu înainte de încheierea contractului de asigurare.

Asigurarea încetează în una din următoarele situaţii care survine mai întâi:· când bunul este livrat la depozitul destinatarului sau la destinaţia menţionata în poliţă;· când bunul este livrat la alt depozit sau alt loc de depozitare diferit de destinaţia finală

prevăzută în contractul de asigurare sau înainte de aceasta, pe care asiguratul decide să-l foloseascăpentru depozitare, alocare sau distribuire;

· la expirarea unui anumit termen de la terminarea descarcarii bunurilor de pe autovehicul.

5.12.2. Riscurile asigurabile in asigurarea marfurilor pe timpul transportului rutierCondiţia A – este cea mai cuprinzătoare, fiind acoperite toate riscurile de pierdere şi/sau

avariere la care sunt supuse bunurile în timpul transportului, cu excepţia celor prevăzute separatdrept excluderi. De aceea condiţia de asigurare A este şi cea mai costisitoare.

Condiţia B – acoperă un număr mai mic de riscuri menţionate în mod expres în conţinutulcondiţiei, respectiv pierderile şi avariile produse bunurilor în timpul transportului, cauzate de:

· incendiu sau explozie· răsturnarea, deraierea, prăbuşirea mijlocului de transport· coliziunea mijlocului de transport cu un obiect exterior· cutremur de pământ, erupţie vulcanică sau trăsnet· intrarea apei de mare, râu sau lac în mijlocul de transport, container sau loc de depozitare· dauna totală a unui colet pierdut sau căzut în timpul încărcării sau descărcării, pe şi de pe

mijlocul de transportPrima de asigurare este mai mică decât în cazul condiţiei A.Condiţia C – acoperă pierderile şi avariile produse bunurilor în timpul transportului,

cauzate de mai puţine riscuri decât cele incluse în condiţiile anterioare:· incendiu sau explozie· răsturnarea, deraierea sau prăbuşirea mijlocului de transport· coliziunea mijlocului de transport cu un obiect exterior, altul decât apa.Asigurarea încheiată prin condiţiile A, B, C de mai sus acoperă şi alte categorii de

cheltuieli, şi anume:

41

· cheltuieli făcute de asigurat în scopul salvării încărcăturii, pentru prevenirea unui pericoliminent sau pentru reducerea la minim a pierderilor şi a avariilor efective, dacă dauna este produsădintr-o cauză cuprinsă în asigurare

· cheltuieli de constatare a pierderilor şi a avariilor făcute de asigurat, dacă dauna esteprodusă de o cauză cuprinsă în asigurare; etc.

Oricare din condiţiile de mai sus poate fi extinsă, în schimbul plăţii unei primesuplimentare, pentru a acoperii şi riscul de pierdere şi avariere la bunul asigurat, cauzate de riscurispeciale (furt, jaf şi nelivrare, riscuri ce ţin de natura mărfii).

Riscuri excluse din condiţiile de asigurare a mărfii pe parcursul transportului rutier şi aldepozitării

Se exclud din asigurare pierderile şi avariile şi cheltuielile rezultând din sau provocate de:· comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului sau a împuterniciţilor acestuia,

inclusiv consecinţele penale sau administrative (amenzi, confiscări, puneri sub sechestru, etc.) aleacesteia

· pierderi indirecte legate de întârzierea în expediere sau primirea mărfii, pierdereaprofitului scontat, daune morale

· pierderi rezultate din operaţiuni comerciale (diferenţe de curs valutar, pierderi datorateîntârzierii livrării, chiar dacă întârzierea s-a datorat unui risc asigurat)

· scurgerea ordinară, pierderea uzuală în greutate sau volum prin evaporare, uscare,scurgere sau uzura morală a bunurilor asigurate

· influenţa temperaturii atmosferice asupra cantităţii sau calităţii mărfurilor transportate· ambalarea şi/sau pregătirea insuficientă sau necorespunzătoare a bunurilor asigurate· viciul propriu sau natura bunurilor asigurate, taxe sau cheltuieli privind măsuri sanitare

de dezinfecţie, de carantină sau hibernare, influenţa temperaturii, alterarea lichidelor în butoaie saucisterne.

· infracţiuni la reglementările vamale sau comerciale· actul intenţionat al oricărei persoane asupra bunului sau a unei părţi a acestuia.Nici unul dintre aceste riscuri excluse nu poate fi asigurat suplimentar, fiind incluse in

categoria riscurilor neasigurabile.Conditiile speciale de asigurare sunt o completare a conditiilor de asigurare generale, prin

care asiguratul solicita protectie suplimentara pentru anumite riscuri, cele mai frecvente fiind:· riscurile de razboi;· riscurile de greve;· riscuri de furt, jaf, nelivrare.

5.13. Asigurarea de avia ieAcopera urmatoarele categorii de riscuri:· riscurile pentru pierderea sau avarierea accidentala a aeronavei;· riscuri de raspundere pentru deces, vatamare corporala, pagube materiale produse tertilor

(altii decat pasagerii);· riscuri de raspundere pentru deces, vatamare corporala, pagube materiale produse

pasagerilor;· asigurarea marfii transportate ;· asigurarea de grup pentru accidente – incheiata pentru echipajul aeronavei si pentru

calatori ;· asigurarea de raspundere a producatorului sau reparatorului aeronavei, acoperind

raspunderea ce rezulta din proiectarea sau producerea defectuoasa a aeronavei ;· asigurarea de pierdere a licentei pentru personalul aeronavei.

42

5.14. Asigurarea maritimăContractul de asigurare maritima reprezinta intelegerea dintre asigurat si asigurator prin

care acesta din urma se obliga sa il despagubeasca pe asigurat pentru pierderile suferite ca urmare aunei aventuri maritime. Prin contractul de asigurare se acopera :

· pierderea dreptului de proprietate, total sau partial, asupra navei sau marfii ;· neobtinerea dreptului de proprietate sperat (navlul sau profitul sperat din realizarea marfii

la locul de destinatie);· aparitia unei obligatii patrimoniale nedorite (obligatia armatorului de a compensa

pagubele create tertilor de nava sa).Există mai multe tipuri riscuri decât la celelalte asigurări de bunuri, avem pe lângă riscurile

obişnuite, riscuri specifice, de exemplu: riscul de naufragiu, riscul de eşuare, actul de piraterie,abordajul, coliziunea, lovirea navei de valuri, fenomene atomosferice etc.

Obiectul contractului asigurarii maritime il constituie interesele de proprietate legate deactivitatea comerciala, adica de utilizarea navelor pentru transportul marfurilor, pasagerilor, pentrupescuit, extractie de substante minerale din mare etc.

Principalele interese in asigurarea maritima sunt legate de nave, marfuri, navlu, chirie, platacalatoriei efectuate in baza contractului de transport maritim de pasageri, profitul sperat dinrealizarea marfii, contributii la avaria comuna.

Navele reprezinta obiectul asigurarii maritime in timpul calatoriei, in perioada deconstructie, reparatie, stationare in port, operatiuni de incarcare-descarcare.

Asigurarea navei poate desemna asigurarea corpului navei, asigurarea masinilor siinstalatiilor, care pot fi asigurate separat si, mai rar, impreuna.

Interesul in asigurarea navei apartine celui ce poarta riscul pierderii sau avarierii acesteia,respectiv proprietarului (armatorului), administratorului, armatorului chirias al navei sau santierelornavale.

Interesul in asigurarea marfurilor transportate il are orice persoana ca urmare a avarieitotale sau partiale a acestora (proprietarul, depozitarul, transportatorul – pe perioada transportuluimarfii).

In cazul navlului, interesul asigurarii apartine armatorului sau proprietarului marfii,respectiv aceluia care poate suferi o dauna din pierderea sau neincasarea sa. Cand navlul se platesteanticipat efectuarii transportului, interesul asigurarii revine armatorului, iar cand se plateste dupaefectuarea transportului, interesul apartine navlositorului.

Pierderile materiale ce pot fi suferite de nava, marfa sau navlu in timpul operatiunilor destationare, incarcare, transport sau descarcare poarta denumirea de avarii.

Avaria reprezinta o paguba materiala, o vatamare a obiectului asigurat care producemodificari in integritatea fizica sau proprietatile fizico – chimice alea acestuia.

In functie de natura riscului asigurat, de intensitatea actiunii riscurilor, de dimensiuneapagubelor, de posibilitatea de recuperare si de interesele care le afecteaza, avariile sunt de treicategorii principale :

· avarii totale (total loss) – pierderea completa a bunului asigurat sau vatamareaintegritatii si trasaturilor fizico chimice ale acestuia pana la incetarea de a mai face parte dincategoria de bunuri de care apartinea initial (pierderea totala a navei sau pierderea totala amarfurilor) ;

· avarii particulare (particular loss) – pierderea partiala suferita de bunul asigurat caurmare a producerii uni risc asigurat (avarie particulara a navei si avarie particulara a marfii) ;

· avarii comune (general average loss) - se produce atunci cand, in mod intentionat, dinnecesitate, in moment de mare primejdie pentru intreaga expeditie, din ordinal comandantului navei,se sacrifice o proprietate sau o parte dintr-o proprietate, sau se face o cheltuiala extraordinara pentrusiguranta comuna, pentru a salva sau a feri de primejdie marfa, nava si vietile omenesti angajate inaventura maritima.

Un act intentionat cauzator de pierderi poate fi inclus in cazurile de avarie comuna daca suntindeplinite concomitent urmatoarele conditii:

43

· pericolul sau primejdia sa fie reala si grava si sa ameninte atat nava cat si incarcatura ;· sacrificiul sau cheltuielile trebuie sa fie rezultatul unui act intentionat in scopul salvarii

proprietatii comune ;· sacrificiul, respectiv cheltuielile, sa fie absolut necesare si sa aiba carcater exceptional ;· sacrificul sa fie real si rezonabil.Cele mai frecvente cazuri de sacrificii tipice de avarie comuna sunt : aruncarea cu intentie,

din ordinul comandantului, a unei parti din incarcatura peste bordul navei, pentru a readuce nava instarea de plutire, inundarea unui hambar incendiat in scopul salvarii restului incarcaturii, folosireaunei parti din marfa drept combustibil, realizarea unor cheltuieli pentru intrarea intr – un port derefugiu etc.

Conditiile de asigurare a mărfurilor pe durata transportului pentru riscurile generale sunt:conditia A, conditia B, conditia C.

Condiţia A – este cea mai cuprinzătoare, fiind acoperite toate riscurile de pierdere şi/sauavariere la care sunt supuse bunurile în timpul transportului, cu excepţia celor prevăzute separatdrept excluderi.

Excluderile se regasesc la toate cele trei conditii si sunt grupate in trei categorii:a) Pierderea, avaria si cheltuiala rezultand din sau provocate de:· comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului;· scurgerea ordinară, pierderea uzuală în greutate sau volum prin evaporare, uscare,

scurgere sau uzura morală a bunurilor asigurate· influenţa temperaturii atmosferice asupra cantităţii sau calităţii mărfurilor transportate· ambalarea şi/sau pregătirea insuficientă sau necorespunzătoare a bunurilor asigurate· viciul propriu sau natura bunurilor asigurate etc.b) Riscuri de razboic) Riscuri de greveRiscurile prevazute la pct. a), nu pot fi acoperite printr-o asigurare suplimentara, in timp ce

riscurile excluse de la pct. b) si c) pot fi acoperite printr-o asigurare suplimentara contra platii uneiprime de asigurare aditionale.

Condiţia B – acoperă pierderile şi avariile produse bunurilor în timpul transportului,cauzate de:

· incendiu sau explozie· esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei sau ambarcatiunii· coliziunea navei cu un obiect exterior, altul decat apa· descarcarea marfii intr – un port de refugiu· cutremur de pământ, erupţie vulcanică sau trăsnet· sacrificiul in avaria comuna· aruncarea marfii sau luarea ei de valuri peste bord· intrarea apei de mare, râu sau lac în nava, ambarcatiune, container sau loc de depozitare· dauna totală a unui colet pierdut sau căzut în timpul încărcării sau descărcării, pe şi de pe

nava, ambarcatiune sau alt mijloc de transportCondiţia C – acoperă pierderile şi avariile produse bunurilor în timpul transportului,

cauzate de mai puţine riscuri decât cele incluse în condiţiile anterioare:· incendiu sau explozie· esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei sau ambarcatiunii· coliziunea navei cu un obiect exterior, altul decat apa· descarcarea marfii intr – un port de refugiu· cutremur de pământ, erupţie vulcanică sau trăsnet· sacrificiul in avaria comuna· aruncarea marfii sau luarea ei de valuri peste bordExistă un număr mare de riscuri neasigurabile care primejduiesc comerţul maritim, de aceea

proprietarii navelor maritime s-au gândit să se constituie în societăţi închise, de tip mutual -cluburi

44

de protecţie şi indemnizaţie (P&I Clubs), pentru a-şi acoperi aceste pierderi sau cheltuieli. Acestecluburi de protecţie şi indemnizaţie trebuie să respecte numai legea britanică în materie, faţă desocietăţile de asigurări care trebuie să respecte legile statului unde înfiinţează.

45

CAPITOLUL VIASIGURAREA DE RISC FINANCIAR

Asigurarea financiară reprezintă o formă relativ nouă de asigurare apărută ca o consecinţă aprocesului de îngustare a distincţiei dintre instituţiile financiare şi cele de asigurări.

Este un concept nou prin care asiguratul elimină riscurile de pierderi financiare ce pot săapară în activitatea sa transferându-le unui asigurător.

Asigurarea de credit protejează comercianţii şi producătorii în faţa riscului de neplată decătre consumatorii care cumpără sau închiriază bunuri sau beneficiază de facilităţi de credit similare.

Asigurarea de credite apare ca o protecţie directă a vânzătorilor faţă de riscul de neîncasareşi în acelaşi timp, ca o garanţie în faţa băncii, constituind şi o posibilitate de acces la finanţare.

Asigurarea se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri.Scopul asigurării de credite este de a proteja împotriva pierderilor financiare rezultate din

neplata, incapacitatea de plată sau insolvabilitatea cumpărătorilor ce au achiziţionat bunuri pe creditsau din insolvabilitatea beneficiarilor de credit.

Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaştereastatutului debitorului, verificarea periodică a acestuia, a capacităţii de plată. Supravegherea are locdupă emiterea poliţei, prin sprijinirea asiguratului, în vederea recuperării şi administrării sumelorîntârziate la plată, chiar şi pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării, dacă este cazul.

Riscurile asigurabile pot fi grupate în două categorii:o Riscurile comerciale, care sunt legate de situaţia financiară a cumpărătorului şi se

referă la:· neplata datorată insolvabilităţii cumpărătorului;· imposibilitatea temporară sau definitivă a cumpărătorului de a plăti bunurile

cumpărate sau serviciile prestate;· refuzul cumpărătorului de a accepta mărfurile contractate din motive independente de

vânzător.o Riscul politic care intervine numai la asigurarea creditelor de export. El poate fi

determinat, în principal, de „elemente subiective” existente în ţara importatorului. Prin producereaunuia dintre riscurile aferente ţării respective, întreaga relaţie contractuală dintre parteneri poate fideteriorată. Riscul politic se poate concretiza in:

- dificultati si intarzieri in procesul de transfer al banilor din tara cumparatorului, caurmare a unui moratoriu general, privitor la datoria externa, declarat de guvernul din taracumparatorului , sau de guvernul unei terte tari, prin intermediul careia se efectueaza plata;

- imposibilitatea transferului sumelor respective din tara importatorului in taraexportatorului ca urmare a unor actiuni guvernamentale ce impiedica indeplinirea contractului deexport;

- introducerea unor reglementari privind licentele de export sau import, impunerea unorrestrictii comerciale, dupa data intrarii in risc;

- razboi, razboi civil si alte evenimente similare, in afara tarii exportatorului, care facimposibila indeplinirea contractului de export;

- pierderi rezultand din imposibilitatea instituirii unor proceduri legale in taraimportatorului datorita unei functionari defectuoase a sistemului legal din tara in cauza.

Neplata prelungită reprezintă un risc ce poate afecta situaţia financiară a asiguratului. Seconsideră caz de întârziere de plată atunci când debitorul sau garantul nu a plătit partea din datorie oanumită perioadă agreată, de regulă 6 luni de la scadenţa stabilită prin contract. Cazurile de forţămajoră, dificultăţile în transferul banilor, insuficienta devizelor convertibile sau alte cauze politice,dezastrele naturale, epidemiile sau oricare formă de violenţă în societate sunt, în principiu,exceptate.

Alături de protecţie necesară exportatorilor pentru riscurile ce pot afecta tranzacţiile petermen mediu şi lung, contractul de asigurare facilitează accesul la finanţare, constituindu-se într-ogaranţie pentru banca finanţatoare şi eliminând o parte din riscuri.

Riscurile excluse:

46

· reclamaţii pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii necorespunzătoare;· penalizări sau orice alte pierderi în legătură cu neexecutarea obligaţiilor contractuale

conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător (asigurat) cu cumpărătorul;· pierderile rezultate din diferenţele de curs valutar;· despăgubiri ca urmare a unui război declarat sau nedeclarat, război civil, revoluţie,

răscoală, rebeliune, sabotaj sau alte evenimente asemănătoare;· despăgubiri ca urmare unor calamităţi naturale (ciclon, inundaţii, cutremur, erupţii

vulcanice, revărsarea mării, uragan, tornade sau alte evenimente asemănătoare).Asigurarea de credite elimină într-o măsură substanţială riscul de pierdere financiară, mai

ales atunci când este vorba de tranzacţii de valori mari sau numărul partenerilor de afaceri esterelativ redus.Totuşi nu întotdeauna asigurările de credite sunt profitabile, în special în situaţia în carecreditele individuale sunt reduse, iar riscurile sunt dispersate pe o cifră de afaceri mare.

6.1. Asigurarea creditelor internePrin asigurarea creditelor interne, asiguratul se protejează împotriva riscurilor de neplată

prelungită de către cumpărător sau a insolvabilităţii sale pe durata cuprinsă între producţie şidistribuţie, de regulă înainte de vânzarea finală către cumpărător.

Pot exista mai multe tipuri de contracte:· pentru o singură tranzacţie;· pentru o anumită durată pe baza cifrei de afaceri – administrarea acestor asigurări, este

costisitoare şi necesită un volum mare de muncă, de aceea se foloseşte pentru tranzacţii de valorimari;

· pentru un număr limitat de tranzacţii;· pentru unul sau mai mulţi cumpărători, asiguratul având libertatea de a decide asupra

acestora, urmarind acei clienţi care depăşesc un anumit nivel determinat al datoriilor şi a cărorneplată prelungită va avea un impact mare asupra disponibilităţilor în contul de numerar alasiguratului.

Principalele avantaje ale acestui tip de asigurare:· gestionarea relativ uşoară;· costuri reduse;· evitarea de către asigurători a antiselecţiei (toate contractele de credit sunt oferite spre

asigurare);· pentru asigurat principalul avantaj îl constituie verificarea încă o dată prin specialiştii

societăţii de asigurări, a solvabilităţii şi bonităţii clienţilor săi.· caracteristică comună a asigurărilor de credite constă în faptul ca nu acoperă paguba

100%, asiguratul fiind obligat prin prevederile poliţei să suporte până la 20-25% din pagubă.

6.2. Asigurarea creditelor de exportPrincipala diferenţă faţă de asigurarea creditelor interne constă în faptul că în cazul

exporturilor pe credit, importatorul asiguratului îşi desfăşoară activitatea într-o altă ţară, motivpentru care evaluarea riscului trebuie să aibă în vedere mulţi factori exteriori cumpărătorului,respectiv factori legaţi de ţara sa. Acest lucru se referă la riscul de ţară, care se evaluează printr-oanaliză a factorilor economici şi a celor politici, la care adaugă reglementările legale, factorii de risc,uzanţele ţării cumpărătorului.

Această analiză este foarte importantă pentru că, deşi scopul asigurării de credit este identicpentru comercianţii din orice ţară, definirea insolvabilităţii, a poliţelor de asigurare şi a procedurilornecesare plăţilor sumelor asigurate pot fi diferite.

Avantajele politei de asigurare a creditelor de export:· reducerea costurilor ca urmare a gestionarii creditelor externe de catre asigurator;· cresterea profiturilor prin diminuarea rezervelor constituite pentru acoperirea

eventualelor daune, focalizarea pe parteneri cu buna experienta de plata,, cresterea cifrei de afaceri,reducerea costurilor etc.;

47

· posibilitatea cresterii cifrei de afaceri dat fiind ca nu mai exista asupra vanzatorului risculreducerii activitatii datorita neincasarii contravalorii marfurilor la export; posibilitatea penetrarii penoi piete chiar cu risc comercial sau politic; posibilitatea efectuarii unor livrari suplimentare catredebitori care beneficiau de limite de credit scazute inainte de asigurare etc.;

· reducerea raspunderii managementului companiei asigurate privind alegerea partenerilorsi incheierea tranzactiilor comerciale;

· protectia impotriva unor pierderi majore;· facilitatea planificarii financiare;· mentinerea unui nivel optim al lichiditatilor si profitabilitatii.Riscurile acoperite în baza unei asigurări a creditelor de export pot fi clasificate in:· riscuri comerciale - insolvabilitatea debitorului, incapacitatea de plata a acestuia pe o

anumita perioada de timp, refuzul marfurilor importate;· riscuri politice - razboi, revolte, miscari sociale care impiedica importul de marfuri sau fac

imposibil transferul sumelor corespunzatoare in tara exportatorului.Asigurarea exportului pe credit pe termen scurt poate fi incheiata pe anumite perioade de

timp din derularea unui contract:· pentru perioada de pre-livrare – se acopera insolvabilitatea cumparatorului sau aparitia

unor pierderi din motive politice intre momentul acceptarii ofertei si cel al livrarii bunurilor;· pentru perioada de post-livrare – se acopera intervalul dintre livrarea marfii si efectuarea

platii;· pentru perioada de depozitare – in situatia in care comerciantul creaza depozite in alte tari,

asiguratul este despagubit in cazul in care marfurile sunt confiscate, pierdute sau deteriorate inaintede eliberarea lor din depozit;

· pentru perioada de tranzitare – se acopera riscul de confiscare sau pierdere a marfurilordin motive politice, atunci cand se afla in tranzit.

In asigurarea exportului pe termen mediu si lung, obiectul contractului il reprezinta exportulde bunuri de capital de valori mari sau de servicii care se livreaza esalona, implicand plata in transepe perioade indelungate de timp (5-10 sau chiar 20 ani). Asigurarea poate fi acordata bancilor carecrediteaza operatiunile comerciale, iar despagubirea va cuprinde si dobanda la creditul acordatdebitorului.

6.3. Asigurarea creditelor de consumCreditul de consum sau asigurarea riscului de neplată a ratelor de credit şi a

dobânzilor aferente - este destinat să protejeze băncile şi instituţiile financiare împotrivanerecuperării ratelor scadente şi a dobânzilor aferente acestora.

6.4. Asigurarea creditelor de investiţiiAsigurarea creditelor pentru investiţii presupune asigurarea contului de debitori pe termen

mediu şi lung, practicându-se asigurarea prin polita generala pe cifra de afaceri pe credit. Acest tipde asigurare se foloseşte pentru exportul de bunuri de investitii, imprumuturi etc, dar sipentru tranzactiile de leasing.

6.5. Evaluarea riscului. Încheierea şi derularea contractului de asigurare de creditÎn asigurarea de credit, percepţia asigurătorului este diferită, faţă de alte categorii de riscuri.

Acest lucru este influenţat de cinci factori:§ natura afacerii,§ cumpărătorul, respectiv solvabilitatea şi bonitatea sa, reputaţia de care se bucură pe piaţă,

declararea anterioară a stării de faliment, de incapacitate de plată sau amânări repetate faţă de alţiclienţi, seriozitate etc.;

§ numărul şi dimensiunea conturilor;§ istoricul daunelor;§ politica de credit şi practica în domeniul creditelor.

48

6.6. Caracteristicile contractului de asigurare de creditePerioada de creditare reprezintă intervalul de timp dintre livrarea de bunuri sau prestarea de

servicii şi momentul plăţii. Răspunderea asigurătorului începe în general de la data intrării în vigoarea contractului dintre asigurat şi cumpărător şi expiră la rambursarea integrală a creditului, la apariţiaunei daune sau dacă asiguratul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul de asigurare.

Procentul asigurării: reprezintă partea din risc preluată de asigurător conform prevederilorcontractului de asigurare, pe baza căreia se face şi despăgubirea calculată din pierderea suferită deasigurat. Contractul este valabil pe perioada stabilită, în funcţie de obiectul tranzacţiei comerciale-livrare de mărfuri sau prestare de servicii.

Momentul intrării în risc, poate fi:· în cazul asigurării creanţelor rezultate din livrări de bunuri, la data care, potrivit

prevederilor contractului de livrare, s-a efectuat prima livrare şi drepturile de proprietate s-autransferat de la vânzător la cumpărătorul extern;

· în cazul asigurării creanţelor rezultate din prestări de servicii, la data care a începutprestarea, conform contractului de prestări de servicii.

Evaluarea riscului de neplată, se face pe baza analizei unei game variate de informaţii legatede mediul de afaceri şi de cumpărător, cum ar fi: istoricul firme, solvabilitatea, bonitatea sa, situaţiafinanciară, informaţii privind relaţiile de afaceri cu diverşi parteneri, gradul de control alcreditorului, procedurile de credit ale vânzătorului şi altele. Pe baza acestora se va decide acceptareasau respingerea riscului, a limitelor de credit pentru care se acordă acoperire, a riscurilor asigurate şia celor excluse, şi a franşizei.

Evaluarea riscului este mai complexă decât în cazul altor tipuri de asigurări, datorităvarietăţii elementelor ce se au în vedere şi particularităţilor riscului. Se analizează activitateacumpărătorului, a calităţii, profesionalismului şi competenţei managementului acestuia, rolul său înramura din care face parte, poziţia pe piaţă şi performanţele, relaţiile ce furnizorii, beneficiarii,băncile, experienţa anterioară în domeniul creditului, preponderent al rambursării creditelor integralşi la termenele scadente, capacitatea de plată, urmărirea îndeaproape a scopului pentru care seacordă creditul, achiziţionarea de active noi, investiţii şi dacă toate acestea sunt în concordanţă cusituaţia sa financiară, determinând capacitatea societăţii şi toate caracteristicile necesare pentruîncadrarea într-un anumit tip de debitor. Analiza financiară completează imaginea desprecumpărător şi se bazează pe bilanţ, situaţia contului de profit şi pierdere, sursele şi utilizareanumeralului (fluxul de numerar - cash flow).

Expirarea răspunderii asigurătorului poate avea loc în condiţiile normale de încetare arăspunderii:

· la data ultimei scadenţe a creditului acordat, dacă el a fost rambursat integral;· în cazul nerambursării creditului acordat, ca urmare a unei cauze excluse din

contractul de asigurare (forţă majoră);· odată cu plata despăgubirii de către asigurător;· în cazul denunţării sau rezilierii contractului de asigurare.Nivelul sumei asigurate reprezintă cel mult valoarea livrării de bunuri sau a prestării de

servicii la care, la cererea asiguratului, se pot include şi dobânzile aferente creditului acordat.Franşiza, respectiv partea din despăgubire care se suportă de asigurat; în cazul acestor

asigurări, poate avea valori cuprinse între 10-50%.Nivelul cotelor de primă este diferenţiat, fiind determinat în mod individual, în funcţie de

ramura economică a debitorului şi a vânzătorului, de structura clienţilor asiguratului, de termenelede plată. Prima se calculeaza pe baza cifrei de afaceri sau in functie de nivelul creditelor neachitatelunar.

Prima se achită ,de regulă, anticipat, dar pentru asigurările încheiate pe o durată cedepăşeşte un an se poate plăti şi eşalonat, în rate trimestriale, semestriale sau anuale, plătibile laînceputul perioadei.

În perioada dinaintea încheierii contractului, obligaţiile asiguratului sunt legate defurnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru evaluarea corectă a riscului. Pe durata asigurării,

49

asiguratul este obligat să-l informeze pe asigurător imediat ce are cunoştinţă despre situaţia deinsolvabilitate a debitorului sau despre iminenţa acesteia şi în acelaşi timp să adopte toate măsurileposibile pentru încasarea datoriilor de la cumpărător sau pentru reducerea pe cât posibil a pagubei.După producerea pierderii el este obligat să pună la dispoziţia asigurătorului toate documentele pecare le posedă pentru dovedirea stării de insolvabilitate a debitorului, precum şi pentru diminuareapierderii.

Încheierea contractului de asigurareContractul de asigurare se încheie pe baza declaraţiei de asigurare, completată şi semnată de

asigurat, care reprezintă şi o dovadă a exactităţii datelor, precum şi a informării asupra tuturoracestora considerate necesare pentru evaluarea riscului. Declaraţia conţine informaţii referitoare lavânzător sau prestator (asigurat), cumpărător (debitor), precum şi unele date privind contractulcomercial.

Pe baza analizării acestor date, asigurătorul decide suma asigurată, riscurile pentru care estedispus să acorde protecţie, nivelul franşizei şi al primei de asigurare.

Constatarea şi stabilirea pierderilor, plata despăgubirilorIn asigurarea de credite, pentru stabilirea despăgubirilor, se scad din creditul asigurat dar

nerambursat, următoarele sume:· plăţile pe care cumpărătorul le-a făcut până la declanşarea insolvabilităţii, inclusiv cele

neprimite încă de asigurat, dar a căror încasare este posibilă;· bonificaţiile, reducerile şi serviciile care pot fi incluse în contul acoperirii creanţei;· sumele obţinute din realizarea drepturilor de orice fel (garanţii, cauţiuni, etc.);· franşiza;· primele de asigurare datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare şi neachitate până în

momentul solicitării şi încasării despăgubirii.Despagubirele se platesc dupa:· expirarea perioadei de asteptare;· dovedirea neplatii prelungite;· expirarea procedurii falimentului;· inceperea actiunii de incepere extrajudiciara intre toti creditorii;· deschiderea actiunii judiciare pentru intelegere;· executarea silita in scopul incasarii creantelor, fara a se fi realizat incasarea etc.

50

CAPITOLUL VIIASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILA

Asigurarea de răspundere civila este asigurarea prin care se acoperă toate sumele pe careasiguratul, conform legii, este obligat să le plătească pentru pagubele materiale sau vătămărilecorporale produse de el unui terţ, la care se adaugă şi cheltuieli de judecată.

Prin asigurarea de răspundere civilă sunt protejate afacerile, proprietăţile persoanelorjuridice sau fizice şi sunt oferite sumele necesare compensării financiare pentru vătămări corporale,îmbolnăviri sau decese suferite de persoane fizice.

Asigurările de răspundere civilă se pot grupa din punct de vedere juridic in:· asigurări de răspundere civilă obligatorii;· asigurari de raspundere civilă facultative.Printre cele mai frecvent încheiate tipuri de asigurări de răspundere sunt :· răspunderea civilă auto· răspunderea profesională pentru contabili, avocaţi, arhitecţi, medici, constructori –

care acoperă răspunderea pentru erori, omisiuni ale lor sau ale angajaţilor lor· răspundere a directorilor şi funcţionarilor· răspunderea angajatorului· răspunderea producătorului şi a contractanţilor· răspunderea pentru poluarea mediului înconjurător· răspunderea proprietarului· răspunderea chiriaşului· răspunderea proprietarilor de magazine· răspunderea persoanelor fizice private· răspunderea unor categorii de sportiviPrima de asigurare se determină în funcţie de limita răspunderii stabilite, de istoricul

domeniului asigurarii, de natura activităţii asiguratului şi de alte criterii.Obiectul asigurării de răspundere îl reprezintă:· prejudiciile de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţe persoane, pentru

care trebuie să plătească sume cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată ca urmare a vătămăriicorporale sau decesului şi avarierii sau distrugerii unor bunuri, urmare directă a producerii riscurilorasigurate;

· cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil cu acordul scris al asigurătorului,dacă a fost obligat la dezdăunare.

Excluderile la asigurarea de răspundere sunt tratate în general separat pe fiecare tip decontract de răspundere. În general, la asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul nu acordădespăgubiri pentru:

· pretenţii formulate de asigurat referitoare la propriile sale vătămări corporale sau lapagube produse la propriile bunuri pentru accidentul suferit de el însuşi

· pretenţii formulate faţă de asiguratul persoană fizică de către soţul(soţia) sau de cătrepersoane care locuiesc împreună cu acesta şi se află în întreţinerea lui sau de către persoane pentrucare asiguratul răspunde potrivit legii

· pretenţiile formulate faţă de asiguratul persoană juridică de către împuterniciţii săi· pretenţii formulate pentru pagubele care – aşa cum rezultă din actele eliberate de

organele competente – au fost produse cu intenţie de către asigurat, beneficiarul asigurării, sau decătre celelalte persoane de care asiguratul răspunde în faţa legii

· pretenţii referitoare la răspunderea asiguratului faţă de terţi izvorâtă dintr-un contract(de închiriere, împrumut, depozit, muncă, prestări servicii, furnizoare, consultanţă, etc.)

· pretenţii referitoare la răspunderea asiguratului pentru pagube produse hârtiilor devaloare, documentelor, pietrelor scumpe, obiectelor de platină, aur, mărcilor poştale, colecţiilor,

51

tablourilor, sculpturilor, sau altor obiecte având o valoare artistică, ştiinţifică sau istorică, precum şipentru dispariţia sau distrugerea banilor

· pretenţiilor referitoare la acoperirea amenzilor de orice fel şi cheltuielilor judiciarepenale pe care asiguratul este condamnat

· pretenţii referitoare la pagube provocate în caz de război, război civil, revoluţie,rebeliune, dictatură militară, naţionalizare, explozii atomice, radiaţii, poluare, etc.

· pretenţii formulate de asigurat referitoare la daune morale.

7.1. Asigurarea de răspundere civilă auto a deţinătorilor de autovehiculeÎn asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă auto pentru pagubele produse prin

accidentele de autovehicule sunt cuprinse toate persoanele fizice şi juridice deţinătoare deautovehicule supuse înmatriculării şi folosite pe drumuri publice. Sunt incluse în asigurare şipersoanele dintr-o anumită ţară posesoare de autovehicule folosite pe teritoriul altei ţări, dacă nuposedă documente internaţionale de asigurare valabile şi pe teritoriul acelei ţări.

Prin asigurare de răspundere civilă auto asigurătorul se obligă să plătească o despăgubirepentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în faţa legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentrucheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Datorită caracterului obligatoriu, unicităţii condiţiilorde asigurare şi primei de asigurare practicate, pentru această asigurare nu se încheie contract deasigurare, ci se eliberează numai un certificat prin care se confirmă plata primei de asigurare şiperioada asigurată.

Polita de asigurare RCA se poate incheia pe o perioada de 6 luni sau un an. In cazul in carese achizitioneaza un autoturism pentru al putea inmatricula este nevoie de asigurarea RCA valabilapentru 30 de zile, termen dupa care se incheie asigurarea pentru restul anului. Valoarea minima aunei polite RCA pentru fiecare an se stabileste prin lege, insa valoarea acestora difera de la osocietate la alta, in functie de prima de referinta aplicata de fiecare societate in parte.

Despăgubirile se plătesc indiferent de locul în care au fost produse accidentele de auto, atâtîn timpul mersului cât şi în timpul staţionării şi se plătesc şi pentru pagubele produse de existenţasau funcţionarea instalaţiilor montate pe autovehicule sau produse de remorci sau ataşe.

Despăgubirea se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlude dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces,precum şi avarierea sau distrugerea de bunuri.

In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda pentru persoanele aflate inafara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate in acel autovehicul,numai daca acestea nu erau transportate in baza unui raport contractual existent cu detinatorulautovehiculului respectiv.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despagubirile se acorda pentru bunurile aflate inafara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate in acel autovehicul, numaidaca acestea nu erau transportate in baza unui raport contractual existent cu detinatorulautovehiculului respectiv, precum si daca nu apartineau detinatorului ori conducatoruluiautovehiculului, raspunzator de producerea accidentului.

Despăgubirile se plătesc şi în cazul în care conducătorul auto răspunzător de producereaaccidentului este o altă persoană decât asiguratul, precum şi atunci când persoanele păgubite nu audomiciliul, reşedinţa sau sediul în România. În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoaneori de avariere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul esteidentificat de asigurat chiar dacă autorul accidentului rămâne neidentificat.

Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şiasigurător, ori în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunţată înRomânia. Ea se plăteşte de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite înmăsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. Despăgubirile nu pot fi urmărite decreditorii asiguratului şi se plătesc asiguratului dacă acesta dovedeşte că a despăgubit pe ceipăgubiţi.

Asigurătorul poate să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la persoanarăspunzătoare de producerea pagubei în următoarele cazuri :

52

· accidentul a fost produs cu intenţie,· accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile

legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie,· persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculului fără

consimţământul asiguratului.Pentru anul 2010 limitele maxime ale despagubirilor sunt urmatoarele:- in caz de avariere sau distrugere al bunurilor, pentru pagube directe sau indirecte se

acorda maxim 500.000 Euro (echivalentul in RON al acestei sume, avand la baza cursul BNR dinziua producerii accidentului), indiferent de numarul persoanelor despagubite;

- in cazul vatamarilor corporale sau de deces, maxim 2.500.000 Euro.Incepand din anul 2007 polita de asigurare RCA include si asigurarea Carte Verde.Documentul „carte verde” constituie dovada că proprietarul autovehiculului a încheiat

contractul de asigurare pentru răspundere civilă. El acoperă răspunderea ce i-ar putea reveniasiguratului în termenii prevăzuţi de legea asigurării obligatorii a autovehiculelor din ţara vizitatăunde s-a produs accidentul, biroul gestionar din această ţară având rolul de a constata, evalua şilichida daunele faţă de terţul păgubit; despăgubirile plătite urmează a le recupera de la biroulemitent, la acestea adaugandu-se şi o sumă de bani pentru serviciile prestate.

7.2. Asigurarea de răspundere profesionalăAceastă asigurare a apărut ca o necesitate impusă de implicaţiile practicării anumitor

profesii care pot produce altora pagube create din neglijenţă în executarea profesiei.În această categorie se încadrează profesioniştii care oferă consultanţă sau prestează un

serviciu specializat, cum ar fi : arhitecţii, constructorii, medicii, avocaţii, contabilii, consultanţii şi îngeneral toate profesiile sau meseriile care presupun o activitate de mare răspundere (inclusivmanagerii).

Prin activitatea lor, ei pot din eroare, greşeală, neglijenţă, omitere sau orice culpă proprie săaducă prejudicii persoanelor pentru care lucrează sau altor terţi.

Asigurarea de răspundere profesională garantează plata unor protecţii, evident dacă ele seîncadrează în condiţiile de asigurare prevăzute în contract.

În multe ţări acest tip de asigurare este obligatoriu, fiind o condiţie pentru a practica meseriasau profesia respectivă.

În asigurarea de răspundere a contabililor, experţilor contabili sau consultantilor fiscali, eipot fi asiguraţi pentru prestarea următoarelor tipuri de activităţi :

· întocmirea, supravegherea, certificarea sau controlul contabilităţii sau a bilanţuluicontabil

· efectuarea de analize economico-financiare, de control financiar-contabil· realizarea de evaluări patrimoniale· întocmirea unor lucrări de organizare administrativă şi informatică· efectuarea de expertize contabile· executarea de lucrări cu caracter contabil· consultanţă economico-financiară şi/sau contabilă· prestarea unor activităţi de cenzorat la societăţile comercialeConform contractului, de regulă, asiguratul nu are dreptul să accepte răspunderea, să

negocieze sau să efectueze o plată sau o cheltuială fără acceptul scris al asigurătorului, care în modnormal are dreptul ca, pe cheltuiala sa să preia şi să conducă în orice moment, în numeleasiguratului, rezolvarea oricărei cereri de despăgubire şi să primească în orice moment sprijinulacestuia.

Pentru obţinerea despăgubirii ca şi în alte forme de asigurare, asiguratul are datoria de aaviza în scris asigurătorul pentru :

· orice pretenţie de despăgubire împotriva asigurătorului· orice înştiinţare primită de la terţe persoane care intenţionează să înainteze o cerere de

despăgubire

53

· orice pierdere suferită de către asigurat care intră sub incidenţa asigurării din parteaunui angajat şi care poate fi urmată sau nu de o cerere de despăgubire

În consecinţă, asiguratul are datoria să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea apariţieişi/sau diminuarea pagubei; la cererea asigurătorului, asiguratul va lua toate măsurile în vederearecuperării contravalorii daunei da la persoana sau persoanele care au condus la apariţiaprejudiciului.

În cazul în care asiguratul beneficiază de despăgubiri din orice alte surse pentru o daună cese încadrează în condiţiile contract, asigurătorul este răspunzător numai pentru valoarea daunei caredepăşeşte cuantumul recuperat din aceste surse. Dimensiunea despăgubirilor, care includ şicheltuielile de judecată, se stabileşte în limita sumei asigurate menţionate în contractul de asigurare.

7.3. Asigurarea de răspundere a angajatoruluiPrin această asigurare se oferă protecţie pentru asigurat în legătură cu pierderile, cheltuielile

necesitate de stabilirea despăgubirilor legate de răniri, îmbolnăviri determinate de neglijenţaangajatorului. În unele ţări legislaţia obligă şi la răspundere faţă de dependenţi în caz de deces alangajatului.

La început această asigurare nu a fost primită cu entuziazm de asigurători deoarece s-aconsiderat că li se puteau solicita foarte uşor compensaţii de către clienţi, fără ca asigurătorii săpoată avea suficiente instrumente de control al riscului; în acelaşi timp, aceasta asigurare putea aveadrept consecinţă şi reducerea interesului şi grijii angajatorilor faţă de angajaţi, deoarece asigurareaoferea sumele necesare pentru plata compensaţiilor ce trebuiau plătite angajaţilor. Treptat legile s-auschimbat în favoarea angajaţilor, aceştia având dreptul de a-şi da în judecată patronii pentruneasigurarea condiţiilor de muncă solicitate.

Asigurătorii au impus şi ei la rândul lor anumite măsuri de management al riscului pentruacest tip de asigurare cum sunt : dotarea cu echipament şi asigurarea unui loc de muncă adecvat,pregătire profesională necesară pentru folosirea maşinilor şi instalaţiilor, supravegherea permanentăa procesului de muncă.

Terţa parte in contractul de asigurare poate fi un angajat sau un fost angajat care suferă ovătămare corporală sau o îmbolnăvire datorită neglijenţei, erorilor, defecţiunilor sau omisiunilorangajatorului. În multe ţări asigurarea de răspundere a angajatorului este obligatorie.

7.4. Asigurarea de răspundere a producătoruluiToţi cei care vând o marfă au o răspundere faţă de cei care o folosesc sau o consumă,

deoarece, prin utilizarea ei, se pot produce vătămări corporale, îmbolnăviri, deces sau rănire, pierderisau prejudicii materiale.

Asigurarea de răspundere a producătorului se face prin poliţe separate, limitate ca sumepentru fiecare perioadă de asigurare.

Exemple care pot ilustra varietatea acestor tipuri de asigurări sunt:· greşeli în prepararea mâncării sau a preparatelor alimentare;· materiale necorespunzătoare folosite în cosmetică sau coafură ce pot crea iritaţii sau

alte reacţii adverse;· artificii ce se pot declanşa prematur;· gaze sau alte produse chimice care se degajă sau se scurg din containerele în care sunt

depozitate etc.Abordarea specifică a asigurării de răspundere a producătorului trebuie să aibă în vedere

legislaţia fiecărei ţări. În ţările dezvoltate, reglementările sunt puternic protective pentruconsumatori, iar limitele răspunderilor sunt ridicate şi de cele mai multe ori, tribunalele acordăcâştig de cauză consumatorilor, astfel încât primele de asigurare au valori mari.

54

CAPITOLUL VIIIREASIGURAREA

Reasigurarea este o forma complementara a asigurarii prin care asiguratorul (initial), incaliatate de reasigurat, cedeaza prime de reasigurare catre reasigurator, in schimbul carora acesta vacontribui, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le platestela producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii.

Societatile de reasigurari preiau de la asiguratori acele riscuri care sunt prea mari pentrucapacitatea lor financiara.

Prin operatia de reasigurare, societatea de asigurare care cedeaza devine reasigurat saucedent, iar cea care primeste devine reasigurator.

Reasigurarea avantajeaza nu numai pe asigurator, dar si pe asigurat, deoarece prin cedareaunei parti din raspunderea asumata initial asiguratul este protejat de surpriza neplacuta ca, in caz dedauna, asiguratorul san nu poata face fata obligatiilor de despagubire.

La randul sau, reasiguratorul poate ceda si el o parte mai mare sau mai mica din risculacceptat in reasigurare, pana cand riscul cuprins in asigurarea originala va fi indeajuns de faramitatintre diferitele societati de asigurare. Aceasta operatie se numeste retrocesiune.

Spre deosebire de asigurare, reasigurarea se poate incheia numai intre societati deasigurare. Raporturile de reasigurare pot lua fiinta in legatura si ca urmare a unui contract deasigurare. Fiind un contract derivat, contactul de reasigurare urmeaza soarta contractului principal,adica soarta contractului de asigurare: daca asigurarea este nevalabila ori a fost lovita de nulitate sireasigurarea respectiva devine nevalabila.

Reasigurarea produce efecte numai intre reasigurat si reasigurator, adica asiguratul nu sepoate indrepta cu actiune judiciara impotriva reasiguratorului, el nefiind participant la contractul dereasigurare.

Rolul reasigurarii consta in:- cresterea capacitatii de asigurare- omogenizarea riscurilor- stabilizarea financiaraCresterea capacitatii de asigurare. In fiecare domeniu de asigurare exista riscuri care,

datorita dimensiunii sau naturii lor, nu pot fi acoperite in intregime de o singura societate deasigurari. In unele cazuri, se apeleaza la coasigurare, prin care fiecare societate de asigurari asiguraatat cat isi poate permite, iar restul este asigurat de alte companii, adica riscul este repartizat intrecompaniile de asigurari. In alte cazuri, o companie de asigurari acopera initial intregul risc, dupacare cedeaza o parte din suma acceptata altor companii de asigurari si reasigurari, pastrand pe contpropriu doar atat cat isi poate permite sa asigure.

Omogenizarea riscurilor consta in nivelarea rezultatelor obtinute de o companie deasigurari pe o anumita perioada de timp. Oscilatiile mari ale rezultatelor obtinute de o societate deasigurari poate periclita imaginea acesteia in fata publicului si pot genera ingrijorare in randurileactionarilor. Rezultatele fluctueaza ca urmare a cumularii intr-o anumita perioada de timp a unorpagube de valoare ridicata, iar reasigurarea minimizeaza aceasta fluctuatie prin limitarea riscului dedauna si prin reducerea nivelului daunelor pentru un eveniment sau pentru un exercitiu financiar.

Stabilizarea financiara. Gradul de solvabilitate este calculate ca raport intre capital,inclusive rezerve, si incasarile din prime. Autoritatile de control stabilesc pentru indicatorulsolvabilitatii niveluri minime sub care nu permit companiilor de asigurari sa functioneze.Reasigurarea ajuta la mentinerea acestui procent minim de solvabilitate.

8.1. Clasificarea reasigurarilorReasigurarile pot fi:- facultative- obligatoriiDin punctul de vedere al contractului de reasigurare, reasigurarea poate fi:a) proportionala:

55

- reasigurarea cota parte- reasigurarea excedent de suma asigurata- reasigurarea proportionala mixta- reasigurarea pe baza de poolb) neproportionala:- reasigurarea excedent de dauna- reasigurarea oprire de dauna- acoperirea sinistrelor majoreContractul de reasigurare cuprinde, de regula: obiectul reasigurarii, raspunderea asumata

de reasigurator, raspunderea retinuta de reasigurat, conditiile in care se face reasigurarea, respectivcostul reasigurarii, modul de decontare a primelor si a daunelor, durata contractului, clauze privindraporturile reciproce (arbitraj, decaderea din drepturi, preaviz pentru iesirea din obligatii etc).

Contractul de reasigurare poate avea caracter facultativ, obligatoriu sau mixt.In baza contractului de reasigurare facultativ, reasiguratul poate propune si reasiguratorul

poate sa accepte sau sa refuze reasigurarea. Acest contract nu actioneaza in mod automat, ciasiguratorul este obligat sa-l instiinteze pe reasigurator de fiecare contract pe care doreste sa-lreasigure. Principalele caracteristici si avantaje ale reasigurarii facultative sunt:

- reasiguratorul analizeaza separat fiecare risc care necesita un plasament facultativ,ceea ce ii permite sa le retina numai pe acelea care corespund politicii sale de subscriere si sa lerespinga pe celelalte;

- compania de asigurare trebuie sa puna la dispozitia reasiguratorului toate materialeleinformative despre riscul in cauza, pentru a-i permite acestuia din urma sa decida daca il va acceptasau nu si in ce conditii;

- creeaza conditii fie pentru majorarea cotei de prima pe care trebuie sa o suporteasiguratul, fie pentru reducerea comisionului pretins de reasigurator;

- face posibila efectuarea controlului asupra angajamentelor asumate si evitarea risculuide cumul.

Metoda reasigurarii facultative prezinta si o serie de dezavantaje pentru asigurator, sianume:

- efort de gestionare semnificativ, de aici rezultand costuri administrative ridicate, atatpentru asigurator, cat si pentru reasigurator, intrucat sunt analizate toate detaliile la momentulincheierii contractului si la reinnoirea acestuia;

- cresterea timpului necesar pentru a plasa un risc, compania de asigurari fiind nevoitasa contracteze pe reasigurator pentru fiecare risc in parte;

- asiguratorul nu poate oferi imediat acoperirea solicitat pentru riscurile care depasesccapacitatea sa de absortie, deoarece trebuie sa asigure mai intai plasamentul sumei pe care dorestesa o reasigure, fiindu-i astfel afectata libertatea de a fixa conditiile asigurarii;

- asiguratorul nu poate modifica polita de asigurare fara acordul reasiguratorului.Cu toate aceste dezavantaje, reasigurarea facultativa se foloseste indeosebi pentru

urmatoarele scopuri:- resigurarea riscurilor speciale care sunt in afara sferei reasigurarilor obligatorii;- reasigurarea sumelor care depasesc limitele reasigurarilor obligatorii in vigoare;- reducerea raspunderii societatii de asigurare si a reasiguratorilor implicate in

asigurarile obligatorii, acolo unde riscurile sunt neobisnuit de mari;- reducerea expunerii in domeniile in care, datorita acumularii riscurilor, compania este

deja foarte mult implicata;- pentru a permite reasiguratorilor sa evalueza procedurile de subscriere ale societatii

de asigurare; etc.In baza contractului de asigurare obligatoriu asiguratorul se oblige sa cedeze si

reasiguratorul se oblige sa accepte in reasigurare categoriile de riscuri prevazute in contract, inproportiile si in conditiile stabilite. Caracterul general al acestui tip de contract usureaza relatiiledintre parti. In acest caz, asiguratorul nu are posibilitatea selectarii riscurilor. Din aceasta cauza, leva ceda o anumita parte din toate riscurile subscrise, chiar si din cele de valori mici, pe care le-ar

56

putea acoperi singur fara nici o dificultate. Acest dezavantaj al reasiguratului constituie, in schimb,un avantaj pentru reasigurator, deoarece cedarea automata a unei parti din riscurile acceptate inasigurare il pune la adapost de orice tendinta de selectionare a riscurilor din partea asiguratorului.Pentru a permite reasiguratorilor sa cunoasca riscurile care le-au fost cedate, asiguratorii pot saofere reasiguratorilor borderouri detaliate ale riscurilor cedate.

In baza contractului de reasigurare mixt, reasiguratul are libertatea sa cedeze sau nuanumite riscuri in asigurare, in timp ce reasiguratorul este obligat sa le accepte. Acest contractimbina particularitaile celor doua contracte anterioare, adica pentru reasigurat functioneazaprincipiul facultativitatii, iar pentru reasigurator acela al obligativitatii in cedarea, respectiveacceptarea riscurilor prevazute in contract.

Avantajele companiei cedente sunt:- reasigurare prompta peste limita contractului obligatoriu- obtinerea automata a unor facilitati pentru riscurile de o anumita natura sau pentru

evenimente cu producere neregulataDezavantajele pentru reasigurator:- nu poate exercita nici un control asupra asigurarilor cedate de asigurator- nu este garantat un anumit volum de afaceri, precum in contractele cota-parte sau

surplus de suma asigurata- exista pericolul selectiei riscurilor in defavoarea reasiguratorului.

8.1.1. Reasigurările proportionaleSe caracterizeaza prin aceea ca raspunderile reasiguratului si reasiguratorului se stabilesc

sub forma unui raport, a unei proportii fata de suma totala asigurata. Aceeasi proportie se folosestesi la repartizarea primei de asigurare, ca si la decontarea daunelor.

Reasigurarea cota-parte se caracterizeaza prin aceea ca participarea reasiguratului sestabileste sub forma unei cote procentuale din suma asigurata prevazuta in contractul de asigurare;participarea reasiguratorului se stabileste sub forma unei cote procentuale. Astfel, reasiguratorulparticipa proportional la toate daunele si primeste acelasi procent din primele de asigurare, maiputin comisionul.

Principalele avantaje ale unui contract cota-parte, pentru o companie cedenta, sunt:- simplitatea operatiunilor- se pot obtine comisioane mai mari si clauze mai avantajoase- creste rata solvabilitatii unei companii cedentePrincipalele dezavantaje pentru o companie cedenta sunt:- compania cedenta nu poate sa-si modifice retinerea pentru anumite riscuri si, astfel,

plateste prime si pentru riscurile mai mici, pe care ar fi putut sa le pastreze in contul propriu- marimea riscurilor retinute de cedenta nu este omogena, atata timp cat aceasta

patreaza un procent fix din toate riscurile subscrise, iar dimensiunile acestora variaza.Principalele avantaje pentru reasigurator:- reasiguratorul primeste cate o parte din fiecare risc; nu se face nici o selectie in

defavoarea lui, astefl incat poate participa la afacerile subscrise de asigurator intr-o masura maimare decat prin alte tipuri de reasigurari

- reasiguratorul obtine un profit mai mare de la compania cedenta decat ar putea obtinein oricare alt tip de contract de reasigurare.

Reasigurarea cota-parte se practica mai ales de catre societatile de aigurare nou infiintatecare nu au capacitatea ca, din riscurile subscrise, sa retina sume importante si nici nu dispun de unserviciu de reasigurare puternic, care sa poata utilize forme de asigurare mai eficiente, dar mailaborioase. Reasigurarea cota-parte suplineste aceste neajunsuri inerente inceputului, intrucatprocentul de retinere, aplicandu-se liniar, nu reclama operatii administrative complicate sicostisitoare.

Reasigurarea excedent de suma asigurata se caracterizeaza prin aceea ca reasiguratulstabileste anticipat, sub forma unei sume fixe, retinerea sa proprie, denumita si “plin deconservare”, si tot ce depaseste aceasta retinere, adica excedentul, pana la limita maxima a sumei

57

asigurate, il cedeaza reasiguratorului. Plinul de consevare se exprima valoric si variaza ca marimede la o ramura de asigurare la alta si chiar in cadrul aceleiasi ramuri, al aceleiasi categorii de risc,de la un obiect de asigurare la altul. Avantajele reasigurarii excedent de suma pentru companiacedenta sunt:

- este reasigurata numai acea parte a riscurilor care depaseste retinerea companieicedente

- deoarece compania cedenta retine o anumita limita valorica (spre deosebire deproportia fixate prin contractul cota-parte), portofoliul retinut este omogen

- retinand o suma mai mare din riscurile “bune” si o parte mai mica din riscurile maiputin bune, compania cedenta poate pastra afacerile mai profitabile pe cont propriu, fara a le cedareasiguratorilor.

Principalul dezavantaj pentru compania cedenta este costul administrative ridicat, deoareceeste nevoie de personae experimentate, care sa determine retinerea pentru fiecare risc, in functie detipul, calitatea si expunerea acestuia si care sa calculeze primele retinute si primele cuvenitereasiguratorilor.

Reasigurarea excedent de suma asigurata se aplica de obicei la asigurarile de bunuri(cladiri, echipamnete industriale, masini, aparate, marfuri, produse finite etc.), deoarece aici sumaasigurata poate fi determinate cu precizie, iar retinerea proprie a reasiguratului poate fi diferentiatain functie de natura si frecventa riscului asigurat (incendiu, explozie, avarie, furt prin efractie etc.).Reasigurarea excedent de suma asigurata reclama insa un volum mare de munca: pentru fiecarecontract se calculeaza raportul dintre plinul de conservare si suma asigurata, precum si raportuldintre suma care se cedeaza in reasigurare (excedentul) si suma asigurata. Cotele de repartizare asumei asigurate, a primelor si a daunelor se determina pe baza urmatoarelor relatii:

Cr=(Rp/St)*100CR=(Sc/St)*100Cr - cota de repartizare pentru reasiguratCR - cota de repartizare pentru reasiguratorRp - retinerea proprieSt - suma asigurata totalaSc - suma ce cade sub incidenta contractului excedent de suma asigurataReasigurarea proportionala mixta constituie o imbinare intre reasigurarea cota-parte si

reasigurarea excedent de suma asigurata. Din suma asigurata a contractelor individuale, reasiguratulretine o anumita cota, iar restul il cedeaza in cadrul sectiunii cota parte. Reasigurarea mixta iifavorizeaza pe reasiguratorii care participa la sectiunea cota-parte, deoarece ei vor avea unportofoliu la fel de dispersat ca si cel al reasiguratului, si ii dezavantajeaza pe reasiguratoriiparticipanti la sectiunea excedent de suma asigurata.

Reasigurarea pe baza de pool de reasigurare. In vederea acoperirii unor riscuri deosebitesau a unui complex de riscuri din anumite ramuri de asigurari, mai multe societati de asigurareconvin sa creeze un pool de reasigurare care sa plaseze in reasigurare contractele de asigurare incauza. Poolul respectiv este administrat de un oficiu, care centralizeaza ofertele de reasigurareprimite din partea societatilor de asigurari si le repartizeaza pe membrii poolului pe baza cotelor desubscriere la care acestia s-au angajat. Daca membrii poolului nu au acoperit intreaga valoare acontractelor oferite in reasigurare, diferenta se plaseaza in afara poolului.

Printre cauzele care au dus la crearea de pooluri de reasigurare mentionam:- necesitatea acoperirii unor riscuri speciale de proportii deosebit de mari, avand o

frecventa si o intensitate inca necunoscute- existenta unor riscuri care prin cumul ar putea conduce la dune exceptional de mari- evitarea cedarii uni volum important de prime de catre societati de asigurare dintr-o

tara sau zona geografica.Intrucat operatiile de reasigurare se efectueaza in mod centralizat, aceasta forma de

reasigurare conduce la diminuarea cheltuielilor de administratie. In schimb, poolurile determinarestrangerea sau chiar inlaturarea concurentei, cu efecte negative asupra costului reasigurarii. Inpus, exista posibilitatea aparitei unui cumul de riscuri, ca urmare a faptului ca poolurile isi

58

desfasoara activitatea intr-un spatiu geografic limitat.

8.1.2. Reasigurarile neproportionaleReasigurările nepropor ionale sunt acelea in care lipseste orice relatie directa atat intre

volumul primelor incasate de societatea de asigurari si cel cedat reasiguratorului, cat si intremarimea daunelor totale suportate de resigurat si marimea daunelor platite de reasigurator.

Reasigurarile neproportionale se bazeaza pe doua principii care le deosebesc essential dereasigurarile proportionale. Aceste principii sunt:

- cand se produc daunele, reasiguratorul nu imparte soarta cu reasiguratul, ci in functiede conditiile concrete stabilite in contractul de reasigurare, reasiguratorul, daca daunele sunt mici,poate sa nu participe deloc la despabubiri sau contributia sa sa fie forte mica in comparative cumarimea daunelor;

- daca reasigurarea proportionala se bazeaza pe impartirea valorilor asigurate, aprimelor de asigurare si a daunelor potrivit unei proportii stabilite, reasigurarea neproportionala sebazeaza pe repartizarea rezultatelor, care in cele mai multe cazuri este foarte selective.

Prin urmare, la contractul de reasigurare neproportionala, reasiguratorul participa numai laacoperirea daunelor care depasesc o anumita limita valorica stabilita de reasigurat, retinuta deacesta in raspundere proprie. Apelarea la reasigurare neproportionala a fost determinata decumularea rapida a riscurilor asigurate, care a pus sub semnul intrebarii posibilitatea acoperirii lorprin reasigurarea proportionala. Avantajul deosebit al reasigurarii neproportionale il constituiecosturile foarte mici de administrare, reclama un volum de munca mai mic, iar gestionareacontractului este foarte usoara. La reasigurarea neproportionala, repartizarea raspunderii intrereasigurat si reasigurator se face in functie de volumul probabil al daunei, si nu in baza unui raportproportional fata de suma asigurata. La acest tip de reasigurare, raspunderea reasiguratului estelimitata, pentru fiecare dauna, iar in sarcina reasiguratorilor cade partea de dauna care depasesteraspunderea reasiguratului. Raspunderea reasiguratorului apare numai daca dauna a depasit nivelulprestabilit pana la care se afla raspunderea reasiguratului. Aceasta limita se poate exprima in formaabsoluta, la o limita monetara, sau sub forma relative, ca o cota din rata daunei.

Reasigurarile neproportionale au urmatoarele forme:- reasigurarea excedent de dauna- reasigurarea oprire de dauna- reasigurarea pt acoperirea sinistrelor majorea) Reasigurarea excedent de dauna consta in aceea ca raspunderea reasiguratului este

limitata pentru fiecare dauna, la un anumit plafon (nivel) denumit prioritate, fransiza sau prag, iarraspunderea reasiguratorilor vizeaza partea de dauna care depaseste prioritatea.

In schimbul primei de reasigurare, reasiguratorul accepta sa plateasca societatii cedentetoate daunele inregistrate ca urmare a unui eveniment din categoria riscurilor incluse in contractcare depasesc o anumita limita monetara precis stabilita denumita prioritate si care se afla exclusivin raspunderea societatii cedente. Daca raspunderea reasiguratului se exprima printr-o suma fixa dindauna probabila, raspunderea reasiguratorilor este fie limitata la o anumita suma fixa din dauna,fie nelimitata. Marimea prioritatii depinde de capacitatea financiara a reasiguratului de a compensasingur o parte mai mica sau mai mare din daunele inregistrate, de structura si volumul portofoliuluisau. Reasigurarea excedent de dauna se foloseste cu deosebire in cazul in care in urma produceriiuni risc asigurat, se pot inregistra pagube foarte mari. Reasiguratul trebuie sa manifeste o grijadeosebita la dimensionarea prioritatii, pentru a nu-si afecta echilibrul financiar si fara sa-si sacrificeun volum mare de prime.

Pentru reasigurat, reasigurarea excedent de dauna, prezinta avantajul ca-i permite sa-silimiteze raspunderea la daunele produse de acelasi risc, in functie de capacitatea sa de plata, iarpentru reasiguratori, ca necesita un volum relativ redus de cheltuieli de administratie. Pentrureasigurat acest tip de reasigurare reclama un volum mare de munca in vederea evidentieriiraspunderilor ce revin reasiguratorilor pe niveluri de daune; aceasta reasigurare nu realizeazasuficient omogenizarea portofoliilor reasiguratorilor.

59

b) Reasigurarea oprire de dauna se caracterizeaza prin aceea ca reasiguratul isi asumaraspunderea de a acoperi, din daunele produse in cursul anului, o suma echivalenta cu un procentdin volumul primelor incasate, iar reasiguratorii sa suporte tot ceea ce depaseste acest nivel.

La reasigurarea oprire de dauna, participarea reasiguratorilor la acoperirea daunei estedependenta de raportul dintre daune si primele de asigurare, adica de rata daunei inregistrate.Acest raport este, de regula, subunitar, deoarece societatea de reasigurare suporta, pe langadespagubirile de asigurari, si cheltuieli de administratie. La intocmirea contractului de reasigurareoprire de dauna, sarcina principala a reasiguratului consta in limitarea daunei pe care intelege sao suporte pornind de la rata acesteia.

Pentru a nu-si asuma angajamente excesiv de mari, la incheierea contractului este necesarca reasiguratul sa manifeste prudenta si sa precizeze si marimea absoluta a opririi de dauna, si nunumai marimea relativa in raport cu primele incasate. Aceasta, deoarece este posibil ca primeleefectiv incasate sa depaseasca pe cel al primelor estimate, fapt ce atrage dupa sine majorareaautomata a raspunderii reasiguratului.

c) Acoperirea sinistrelor majore - consta in aceea ca asiguratorul preia in sarcina sa, de laprimul franc (adica fara nici o dauna retinuta de asigurator), cele mai mari “n” sinistre survenite incursul unui exercitiu. Numarul sinistrelor majore de aoperit (n) se convine de catre partilecontractante. La stabilirea acestora se tine seama de experienta dobandita pe baza portofoliului decontracte al asiguratorului, de marimea primelor brute aferente acestor sinistre, de pretul pe careasiguratorul este dispus sa-l plateasca pentru aceasta reasigurare.

La reasigurarile neproportionale, o problema extrem de importanta o constituie stabilireacuantumului primelor cuvenite reasiguratorilor. Aceasta, deoarece prima de reasigurare pe carereasiguratul o cedeaza reasiguratorului nu este proportionala cu angajamentele asumate de acestia(cu volumul daunelor de acoperit), ci este mult mai mica. Explicatia rezida din faptul caposibilitatea producerii daunei maxime (a carei limita este prevazuta in contract) sau chiar a uneidaune medii (care se situeaza peste nivelul prioritatii) este mult mai redusa decat posibilitateaproducerii de daune marunte, care se incadreaza in prioritate si raman in totalitate in sarcinareasiguratului.

La repartizarea primelor intre reasigurat si reasigurator se foloseste o metoda denumita costal arderii, avand la baza urmatoarea formula:

Ca =D*100/P*80Ca – costul arderiiD – volumul daunelor inregistrate de reasigurat, la nivelul considerat din ramura de

asigurare in cauza, in ultimii 5 aniP – volumul total al primelor incasate de reasigurat, in ramura, in ultimii 5 ani100/80 – arata in ce proportie se reduce raportul daune/primeCostul arderii reprezinta cota de prima cuvenita reasiguratorilor, exprimata in procente si

care se aplica asupra volumului de prime incasate in anul de asigurare.In domeniul reasigurarilor se foloseste un tip sau altul de contract de reasigurare, in functie

de ramura de asigurare, de felul riscurilor, de suma asigurata, de experienta dobandita de catresocietatea de asigurare si reasigurare etc.

Cresterea si diversificarea activitatii economice si, implicit, a schimburilor internationalede valori au dus la crearea si dezvoltarea unor piete active si concurente de asigurari si reasigurari.Asigurarile si reasigurarile sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate, prin existenta unei maridiversitati de tipuri si categorii de afaceri. De aceea nu se poate vorbi de o singura piata aasigurarilor sau a reasigurarilor, ci de piete ale asigurarilor si reasigurarilor, fiecare dintre ele fiindindividualizata prin preponderenta unor anumite tipuri de tranzactii, prin existenta unor anumitesocietati de asigurari si reasigurari, etc.

In acelasi timp, pietele de reasigurare nu pot fi tratate separate, ci in stransa corelatie cupietele de asigurari pe care, de altfel, se bazeaza. Cea mai putenica crestere a activitatii dereasigurare a avut loc in ultimele decenii, depasind majoritatea primelor directe de asigurareinregistrate in aceeasi perioada.

60

CAPITOLUL IXPROTECTIA SOCIALA – COMPONENTA A POLITICII SOCIALE

9.1. Conceptul de politică socialăPoliticile sociale reprezintă măsuri şi acţiuni ale statului (strategii, programe, proiecte,

instituţii, legislaţie etc) care se adresează nevoilor de protecţie socială, educaţie, sănătate, locuire şicare în general vizează promovarea bunăstării sociale.

Elementul central este bunăstarea individului, a familiei, a colectivităţii şi a societăţii îngeneral.

Statul este numai unul dintre furnizorii bunăstării. Sursele bunăstării individuale sunt:· Economia / Piaţa:oVenituri din muncă, salarii, profit, etcoVenituri private / individuale din proprietăţi (rente, chirii), din vânzări, din asigurări private,

din împrumuturi, etc.· Familia şi comunitatea· Sectorul neguvernamental (ONG-urile, fundaţii, asociaţii)· Statul prin politicile socialeÎn lucrarea sa cu privire la problematica politicii sociale, T.H.Marshall, considera că scopul

declarat al politicii sociale este bunăstarea. Pornind de la această premisă, în condiţiile actuale aledezvoltării societăţii principalele obiective urmărite de politica socială, sunt:

> promovarea unor servicii publice: sănătate, educaţie, siguranţă socială, cultură etc.;> protecţia unor segmente ale populaţiei aflate în dificultate prin intermediul sistemului

asigurărilor sociale şi a sistemului asistenţei sociale;> asigurarea unor condiţii sociale considerate a fi importante pentru dezvoltarea social

generală: creşterea solidarităţii sociale, promovarea intereselor familiei şi a copilului, etc.

9.2. Modele de politică socialăTitmuss (1974) a identificat trei modelele de politică socială. Această tipologie se referă la

diferenţe nu de grad, ci de strategie a abordării bunăstării colective, bazându-se pe ideologii şi teoriisociale distincte.

Există 3 astfel de modele politice:1) Modelul statului rezidual al bunăstării (minimal) –se caracterizează prin faptul că îşi

asumă responsabilitatea doar pentru un anumit segment delimitat al colectivităţii: grupurile cele maisărace.

Acest model se bazează pe premisa că există două canale „naturale” prin intermediul căroranevoile unui individ sunt într-adevăr satisfăcute: economia de piaţă şi familia. Numai când acesteadispar, pot intra în funcţiune instituţiile protecţiei sociale, dar şi atunci numai temporar. Deci, statulintervine doar în situaţiile în care familia sau economia de piaţă eşuează în producerea unui nivelacceptabil de bunăstare.

Politica socială nu are deci ca obiect întreaga colectivitate (nu este universală), ci doar unsegment marginal, rezidual al ei. Acest tip de stat al bunăstării este caracterizat prin următoarele:

· impozite scăzute pe venituri şi complementar, cheltuieli publice (în special cheltuielisociale) reduse;

· nu este orientat spre reducerea inegalităţilor sociale; în consecinţă, transferul social estelimitat doar la segmentul cel mai sărac al colectivităţii;

· obiectivul său nu este promovarea unui nivel de bunăstare satisfăcător la nivelul întregiicolectivităţi, ci asigurarea unui minim de subzistenţă celor săraci în mod absolut. Din acest motiv,pragurile de sărăcie utilizate tind să fie scăzute, apropiate de pragul sărăciei absolute ;

· în centrul sistemului său, stă asistenţa socială bazată pe testarea mijloacelor materiale aleindividului. Se consideră că economia de piaţă este capabilă să satisfacă necesităţile marii majorităţi apopulaţiei, asistenţa socială urmând să ofere un sprijin focalizat, doar acolo unde economia de piaţăeşuează;

61

· servicii sociale reziduale – oferite gratuit doar populaţiei sărace. ;· şomajul trebuie lăsat să evolueze normal până la punctul determinat de dinamica

economiei. Orice intervenţie publică este considerată a fi în fapt contraproductivă.Un asemenea tip de stat minimal al bunăstării îl găsim în ţările anglo-saxone cu o puternică

tradiţie liberală: S.U.A., Canada, Australia, Noua Zeelandă. De asemenea îl regăsim în centrulorientării neo-liberale care a dominat în anii 1980 scena politică din S.U.A. (Regan) şi Anglia(Thatcher).

2) Modelul statului industrial de atingere a performanţelor – încorporează un rolsemnificativ al instituţiilor bunăstării sociale ca ajutătoare economiei.

Acesta susţine ideea că, nevoile sociale trebuie satisfăcute în funcţie de merit, performanţă amuncii şi productivitate; bunăstarea este subordonată structurii economice. Germania reprezintă unexemplu pentru acest model.

3) Modelul statului instituţional redistributiv al bunăstării (universalist) – priveştebunăstarea socială ca o instituţie majoră integrată în societate, asigurând servicii universale în afarapieţei, pe principiul necesităţilor.

Acesta se adresează întregii colectivităţi, fiind deci universalist. Universalitatea are aici douăsensuri:

a) sunt obiect al politicii de bunăstare toţi membrii colectivităţii;b) toate sferele vieţii umane sunt puse sub semnul bunăstării.Acest tip de stat al bunăstării are următoarele caracteristici:· obiectivul primordial nu este suportul celor în sărăcie absolută, ci micşorarea inegalităţilor

sociale. Proporţia transferurilor sociale de la cei bogaţi la cei săraci este mai accentuată decât în statulminimal;

· suport financiar pentru întreaga populaţie, în măsura în care o nevoie specială apare: sistemde pensii, de asigurări de boală, incapacitate de muncă, alocaţii pentru copii etc.;

· servicii sociale universale: educaţie, asistenţă medicală, cultură, alte tipuri speciale deservicii sociale;

· angajarea activă a statului în crearea de locuri de muncă; se tinde spre ocuparea deplină aforţei de muncă;

· angajament pentru asigurarea unui standard de viaţă decent pentru întreaga colectivitate;· împotriva sărăciei se utilizează un sistem de securitate socială cu mai multe niveluri.

pentru a realiza obiectivele sale sociale, fiscalitatea este ridicată şi în mod complementar cheltuielilesociale publice sunt ridicate.

Ţări ca Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Austria reprezintă exemple de astfel de state alebunăstării.

Luând în considerare o serie de caracteristici structurale ale statului bunăstării – gradul deacces universal la beneficii, gradul de diferenţiere a beneficiilor sociale pentru diferite grupuri, raportuldintre sistemul de pensii privat şi public – Gosta Esping-Andersen (1990) grupează diferitele stateale bunăstării în jurul a 3 tipuri de regimuri ideale, standard:

1. Statul liberal al bunăstării dominate de logica pieţei. Sistemul „stigmatizant” alasistenţei sociale, bazat pe testarea mijloacelor, are un rol central; beneficiile, asigurările sociale suntmodeste; sistemele private de asigurări sunt sprijinite puternic de către stat. Exemple: S.U.A., Canada,Australia, Japonia, Elveţia;

2. Statul conservator / „corporatist” al bunăstării. Organizarea corporatistă şi etatismulsunt puternic accentuate; asigurările sociale sunt promovate atât în raport cu asistenţa socială bazată petestarea resurselor individuale, cât şi cu beneficiile private, însă într-o modalitate care menţinediferenţele de clasă şi de statut social; în consecinţă, redistribuţia prin sistemul beneficiilor sociale esteredusă. Exemple: Austria, Franţa, Germania, Italia, Belgia;

3. Statul social-democratic al bunăstării (socialist). Este caracterizat prin universalism şisubminarea pieţei. Este considerat un stat al bunăstării care ar putea promova o egalitate a celor maiînalte standarde, mai degrabă decât o egalitate a nevoilor minime. Spre deosebire de alte regimuri,statul nu este privit ca un resort secund sau ultim, ci ca un mijloc principal de respectare a drepturilor

62

sociale ale tuturor cetăţenilor săi. Acesta este ataşat principiului ocupării depline, de vreme ce costurileenorme ale menţinerii unui stat al bunăstării solidar, universalist, pot fi optimizate numai prinimplicarea în muncă a majorităţii populaţiei, existând cât mai puţine posibilităţi de trai în afaratransferurilor sociale. În consecinţă, acest regim promovează un înalt grad de egalitate socială.Exemple: Suedia, Norvegia, Olanda, Danemarca, Finlanda.

Resursele financiare pentru politicile sociale

9.3. Protec ia socială – componentă a politicii socialePrincipala consecinţă a politicilor sociale ale statului este protecţia socială a populaţiei, însă

aceasta se realizează prin efortul conjugat al tuturor factorilor implicaţi – economia, piaţa muncii,sectorul neguvernamental, comunitate, stat.

Protecţia socială poate fi definită «un ansamblu de politici, măsuri, instituţii, organismecare asigură sprijinul persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate şi care nu pot să realizeze prinefort propriu condiţii normale, minime de viaţă», sau protecţia socială reprezintă un ansamblu deacţiuni, decizii şi măsuri întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturareaconsecinţelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra condiţiilor de viaţă alepopulaţiei.

Prin sistemul de protecţie socială se încearcă o redistribuire a resurselor materiale şi umane alecolectivităţii către categoriile defavorizate ale populaţiei, pe principiul solidarităţii intergeneraţionale siintrageneraţionale, adică solidaritatea de la cei tineri (activi) faţă de cei în vârstă, solidaritatea celorangajaţi faţă de cei aflaţi în şomaj, solidaritatea celor sănătoşi faţă de cei bolnavi, a celor care nu aucopii cu cei care au copii, de la cei cu venituri mari spre cei cu venituri mici etc.

Obiectivul principal al protecţiei sociale este de a-i ajuta pe cei în dificultate să sereintegreze în viaţa normală a societăţii, să îi ajute să-şi menţină forţa de muncă activă, să treacă maiuşor peste anumite riscuri la care sunt supuşi indivizii şi familiile lor (ex. boală, invaliditate, handicap,bătrâneţe, familii cu mulţi copii, deces, şomeri, elevi, studenţi, familii cu venituri mici etc.). Deasemenea, protecţia socială are în vedere nu numai condiţiile materiale de trai (ocuparea forţei de

Taxe generale

Impozite indirecte

Impozite directe

Taxe locale

Transferuri de labugetul de stat

Cotizaţii sociale

Bugetul destat

Bugete locale

Fonduri sociale- fondul de asigurări

sociale- fondul de şomaj- fondul de asigurări

de sănătate

63

muncă, condiţiile de muncă, veniturile, consumurile, locuinţa, mediul ambiant, etc), ci şi condiţiilesociale precum: sănătatea, instruirea şi educaţia, cultura, condiţiile de odihnă şi recreere, mediulsocio-politic, restructurarea ordinii sociale şi de drept.

În acest sens, politica socială poate acţiona la trei niveluri distincte:3

a) la nivelul întregii colectivităţi, aceasta se poate realiza prin: protejarea veniturilorpopulaţiei de inflaţie, asigurarea unui nivel minim de consum, unor venituri minime pe familie,protejarea populaţiei în cazuri de calamităţi naturale sau sociale, protecţia faţă decriminalitate, violenţe, conflicte etnice, îmbolnăviri în masă, protecţia la locul de muncă, protecţiaîmpotriva corupţiei, alienării politice, împotriva drogurilor şi abuzurilor, etc.

b) la nivelul diferitelor categorii defavorizate cum ar fi: copii, vârstnici, handicapaţi,şomeri, etc.

c) la nivel personal pentru rezolvarea unor probleme personale legate de stareaindividului la un moment dat.

În ceea ce priveşte, cui revine sarcina asigurării protecţiei sociale, există câteva concepţii:1. Concepţia liberală a protecţiei sociale – care constă în acordarea încrederii forţelor

pieţei libere, în care fiecare trebuie să fie capabil să îşi asigure o anumită protecţie în concordanţă cudemnitatea umană. Familia este cea care trebuie să asigure solidaritatea între generaţii.Asigurările private permit fiecăruia să-şi acopere riscurile după consideraţii proprii,asumându-şi plata costurilor implicate. Asistenţa de caritate este de origine privată (biserica,particulari) şi asigură ajutoare pentru cei mai săraci;

2. Concepţia mutualistă - se sprijină pe principiul asocierii, astfel că persoanele seorganizează în asociaţii de ajutor reciproc, la care cotizează toţi pentru a acoperii riscurile fiecăruia.

3. Concepţia socializată - presupune implicarea statului în asigurarea protecţiei sociale,potrivit căreia, toate persoanele din colectivitate au dreptul la o anumită protecţie socială, independentde contribuţia lor la finanţare. Această concepţie este cea mai raspândită în Europa, unde mareamajoritate a riscurilor sociale se acopera de către puterea publică, deşi în toate ţările există şiasociaţii de ajutor reciproc si organizaţii de binefacere.

În aplicarea şi fundamentarea măsurilor de protecţie socială, statul român a urmărit respectareaprevederilor Constituţiei României referitoare la drepturilor omului, precum şi o serie de alte principii,printre care se menţionează : protecţia demnităţii umane, universalitatea măsurilor de protecţiesocială, promovarea principiilor solidarităţii şi justiţiei sociale, promovarea parteneriatului social camijloc central şi de eficientizare a tuturor măsurilor de politică şi protecţie socială, trecereatreptată de la descentralizarea realizării protecţiei sociale şi, odată cu aceasta, angajarea înactivitatea de protecţie socială a agenţilor economici, a unităţilor adminstraţiei publice locale, ainstituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, a societăţilor de caritate şi a persoanelor fiziceprin contribuţii materiale, băneşti şi sociale ale acestora într-un cadru legal adecvat4.

Protecţia socială are următoarele obiective:1) Protecţia locului de muncă - se realizează prin:· stimularea dezvoltării activităţilor economice care să ofere locuri de muncă cu cerinţe de

calificare superioară;· acordarea de compensaţii economice şi sociale (cu caracter individual), pentru acele

activităţi care au un grad scăzut de acceptabilitate socială;· recurgerea la tehnici de „umanizare” a muncii care în esenţă constau în regândirea

organizării muncii, astfel ca fiecăruia să i se ofere o activitate cu un grad cât mai ridicat decomplexitate şi responsabilitate;

· fundamentarea unui regim complementar de protecţie realizat în cadrul fiecărei firme,pentru organizarea unei dimensiuni de protecţie a salariaţilor care să cuprindă protecţia socială,economică, financiară, juridică în cazul producerii unor evenimente.

2) Protecţia populaţiei salariate - este asigurată prin acţiunile conjugate ale sindicatelor şilegislaţia adecvată domeniului muncii şi protecţiei sociale. Ea include asigurarea de condiţii fizice,sociale, organizaţionale normale de muncă, precum şi protecţia împotriva oricăror abuzuri. În modspecial în această categorie se include garantarea unui salariu minim;

64

3) Protecţia împotriva deteriorării calităţii vieţii - formează un ansamblu de măsurimenite să acţioneze în special asupra păstrării dimensiunilor indicatorilor cantitativi (dar şi calitativi) aicalităţii vieţii. Acest tip de protecţie se cere în special în perioada de tranziţie, când pericoluldeteriorării standardului de viaţă apasă asupra întregii populaţii (chiar cu riscul restructurărilor socialeşi a schimbărilor ierarhiei veniturilor sau câştigurilor anumitor categorii sociale noi). Apar necesareeforturile şi suportul statului, a compensaţiilor economice (fără a depăşi limitele eficienţei), asuplimentării acelor importuri prin care să se completeze cele necesare traiului civilizat;

4) Protecţia grupurilor sociale defavorizate (handicapaţi, minori abandonaţi, tineret fărăsprijin material, populaţie vârstnică fără suport de ajutor etc.). Acest tip de protecţie porneşte de ladrepturile civile ale cetăţenilor mai slabi, punând în evidenţă nu doar serviciile sociale, ci şi cele socio-sanitare pentru a proteja şi oferi sprijinul adecvat individului şi familiei sale.

O temă majoră în cadrul acestei categorii de protecţie o constituie protecţia copilului şi atineretului. Abordarea şi aprofundarea problematicii specifice vârstei tinere are un impact particulardeosebit asupra calităţii vieţii. Aspectul condiţiei juvenile prezintă în societatea contemporană o seriede particularităţi. Violenţa minorilor, şomajul tinerilor, marginalizarea tineretului prin pierdereaatribuţiilor, comportamentul de tip „dezertor” în faţa imposibilităţii găsirii unui loc de muncă pemăsura aşteptărilor, contribuie la accentuarea stării conflictuale în special la această categorie socială.Segregarea formativă şi ocupaţională a tineretului intră în neconcordanţă cu politica şanselor egale,ceea ce pretinde măsuri protective specifice valorilor şi opţiunilor acestei categorii de indivizi înformare.

Acest tip de protecţie trebuie acordat sistematic, fără încetare şi mai cu seamă cu aceeaşiintensitate.

5) Protecţia întregii colectivităţi - urmăreşte asigurarea împotriva unor procese socialepatologice cu acţiune negativă majoră asupra condiţiilor individului:

· crize economice;· criminalitate;· corupţie;· tensiuni interetnice, interreligioase, interrasiale.

CAPITOLUL X

65

ASIGURARILE SOCIALE IN ROMANIA

10.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor socialeÎn România, primele forme ale asigurărilor sociale au luat fiinţă către sfârşitul secolului al

XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, din iniţiativa lucrătorilor din fabrici. Deşi în trecut înRomânia aceste asigurări au cunoscut o oarecare dezvoltare, totuşi, formele concrete de ocrotire acetăţenilor şi a familiilor lor n-au putut satisface pe deplin cerinţele de viaţă ale acestora.

Deoarece cetăţenii pot să ajungă în imposibilitatea de a mai munci, şi, deci, de a-şi dobândi prinmuncă bunurile şi serviciile necesare traiului lor şi al familiilor lor urmare a diferitelor cauze precumaccidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum şi ca urmare a atingerii unei anumite limitede vârstă este necesar ca statul, companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale,unităţile şi organizaţiile cooperatiste, asociaţiile, întreprinderile private, întreprinzătorii particulari etc.să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurându-le veniturile necesareunui anumit nivel de trai.

Sub aspect financiar, asigurările sociale participă la repartiţia unei părţi din produsulnaţional brut, constituind un mijloc de control asupra formării, repartizării şi utilizării acestuia, când sealimentează, se repartizează şi se utilizează fondurile asigurărilor sociale.

Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice băneşti cu ajutorulcărora, în procesul repartiţiei produsului naţional brut, se formează, se repartizează, se gestionează şi seutilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi pensionarilor.

Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţeniloractivi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat sauanumite organizaţii de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi altegratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă, sau în altecazuri când ajutorarea este necesară.

Începând din anul 1992 se conturează tot mai bine realizarea unui sistem public naţionalunificat de asigurări sociale, prin integrarea în asigurările sociale de stat a sistemelor independente deasigurări sociale (asigurările sociale pentru agricultori, ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ale BisericiiOrtodoxe Române, ale artiştilor plastici, ale muzicienilor, compozitorilor şi scriitorilor). Prin instituireasistemului public naţional de asigurări sociale s-a creat un cadru unitar de aplicare a legislaţiei îndomeniu, se economisesc resurse materiale şi umane, se creează flexibilitate în redistribuirea resurselordisponibile, în funcţie de cerinţele pentru anumite prestaţii, se întăreşte controlul privind constituirea şiutilizarea resurselor şi calitatea prestaţiilor.

10.2. Principiile şi rolul sistemului public naţional de asigurări socialePrincipiile de organizare şi funcţionare a sistemului public naţional de asigurări sociale sunt

următoarele:a) Unicitatea. Potrivit acestui principiu este organizat şi funcţionează un singur sistem

public naţional de asigurări sociale, garantat de stat. Concomitent, se prevăd posibilitatea şicondiţiile de organizare şi funcţionare a unor sisteme private, facultative, de asigurări sociale.

b) Obligativitatea. În concordanţă cu cerinţele acestui principiu, persoanele fizice caredesfăşoară activităţi aducătoare de venituri şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sunt cuprinse, prinefectul legii, în sistemul public naţional de asigurări, beneficiind de drepturi şi având obligaţiireglementate.

Asigurările sociale cuprind: personalul din companiile naţionale, regiile autonome,societăţile comerciale, întreprinderile privare, cooperatorii, asociaţii, agricultorii, avocaţii, slujitoriicultelor, toţi pensionarii şi membrii lor de familie.

Practic, toţi cetăţenii activi ai ţării, pensionarii şi membrii lor de familie sunt ocrotiţi prinasigurările sociale, ceea ce înseamnă că la baza asigurărilor sociale se află principiul generalităţiişi că statul garantează aceste drepturi prin Constituţie şi prin alte acte normative.

c) Garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale. Statul este garantul acestuidrept exercitat prin sistemul public naţional al asigurărilor sociale. Statul sprijină acest sistem al

66

asigurărilor sociale prin acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului destat.

d) Cetăţenii sunt ocrotiţi în toate cazurile şi pentru toată perioada de pierdere a capacităţiilor de muncă, iar mamele se bucură şi de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, lehuzie, pentrucreşterea şi îngrijirea copiilor, când au copii mici bolnavi etc.

e) Egalitatea. Acest principiu are în vedere că persoanele asigurate beneficiază de aceleaşidrepturi şi au aceleaşi obligaţii dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii prevăzute de lege.

f) Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de asigurări sociale. Acestprincipiu este expres prevăzut de legislaţia de asigurări sociale. Salariaţii, membrii cooperatori,asociaţii, agricultorii şi ceilalţi cetăţeni care îndeplinesc condiţiile legale au dreptul să ceară oricândstabilirea dreptului la pensie, indemnizaţie etc.

h) Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total, nici parţial.Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale constituie un drept personal şi nu pot face obiectulvreunei tranzacţii, nu pot fi limitate şi nu pot fi cedate nici total, nici parţial, deoarece sunt menite săasigure condiţii decente de viaţă persoanei căreia i-au fost conferite.

i) Autonomia şi descentralizarea, potrivit căruia asigurările sociale se înfăptuiesc de cătreasiguraţii respectivi prin organe proprii şi organizaţii competente (Casa Nationala de Pensii si alteDrepturi de Asigurari Sociale).

10.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor socialeBugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde veniturile si cheltuielile sistemului public de

asigurari sociale.Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat provin din contributii de asigurari sociale,

dobanzi, majorari pentru plata cu intarziere a contributiilor, precum si din alte venituri, potrivit legii. Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat acopera contravaloarea prestatiilor de

asigurari sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea si functionarea sistemului public,finantarea unor investitii proprii, alte cheltuieli prevazute de lege.

10.3.1. Persoanele asigurate în sistemul public de pensiiAsiguraţii în sistemul public sunt persoanele fizice, care pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai

altor state sau apatrizi, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România. Asiguraţii auobligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii deasigurări sociale.

În sistemul public sunt asigurate obligatoriu următoarele categorii:a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, funcţionarii

publici şi persoanele asimilate acestora (persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective saucare sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului,precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti);

b) persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilorpentru şomaj (şomerii);

c) persoanele care se află într-una din situaţiile următoare, indiferent de nivelul remuneraţieiprimite in temeiul contractului respectiv:

· asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;· administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;· membri ai asociaţiei familiale;· persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;· persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;· alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale.Dacă cei aflaţi în situaţiile menţionate sunt deja asiguraţi obligatoriu, încadrându-se într-unul

din cazurile anterioare (vezi punctele a) şi b)), nu mai sunt obligaţi la plata contribuţiei de asigurărisociale şi pentru aceste venituri.

Sunt asigurate facultativ în sistemul public persoanele care nu sunt asigurate obligatoriu, dar

67

care doresc să se asigure prin contract de asigurare socială, precum şi persoanele asigurate obligatoriu,dar care doresc să îşi completeze venitul asigurat.

Contribuabilii sistemului public de asigurări sociale sunt:- asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;- angajatorii şi persoanele asimilate acestora;- Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă care administrează bugetul asigurărilor

pentru şomaj;- persoanele care încheie contract de asigurare socială.

10.3.2. Baza de calcul a contribu iei de asigurări socialeBaza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale este diferenţiată în funcţie de persoana

obligată la plata acesteia, astfel:¨ pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de

muncă, funcţionarii publici şi persoanele asimilate acestora, baza impozabilă a contribuţiei individualede asigurări sociale o reprezintă venitul brut realizat lunar;

¨ pentru angajatorii celor de mai sus, baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurărisociale o reprezintă suma veniturilor care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale deasigurări sociale, respectiv totalul fondului de salarii brute plătite salariaţilor;

¨ pentru ceilalţi asiguraţi se foloseşte ca bază impozabilă a contribuţiei de asigurări socialevenitul lunar asigurat, înscris în declaraţia sau în contractul de asigurare socială;

¨ baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o constituiecuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului deşomaj.

Pentru perioada în care salariatul se află în concediu medical, baza de calcul a contribuţiei deasigurări sociale, datorată atât de angajat cât şi de angajator, este reprezentată de salariul de bază minimbrut pe ţară garantat în plată1, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cuexcepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională; contribuţia de asigurări sociale datoratăde salariat în acest caz se suportă din valoarea brută a indemnizaţiei de concediu.

Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:* prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru

accidente de muncă şi boli profesionale;* diurne de deplasare şi de delegare, indemnizaţii de delegare, detaşare şi transfer, precum

şi drepturi de autor;* participarea salariaţilor la profit.

10.3.3. Cotele de contribuţii de asigurări socialeCotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă

normale, deosebite sau speciale. Locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, înmod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorităgradului mare de expunere la risc. Locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:

ounităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50%din timpul normal de muncă în luna respectivă;

o activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare,zonele I şi II de expunere la radiaţii;

o aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut expres în lege;o activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute expres în lege.Locurile de muncă care nu se încadrează la condiţii deosebite sau la condiţii speciale sunt

considerate locuri de muncă în condiţii normale.Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor

sociale de stat. Pentru anul 2008, cotele de contribuţie de asigurări sociale se stabilesc după cum

1 Pentru anul 2008 salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 500 lei, iar salariul mediu brut utilizat lafundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat este de 1.550 lei

68

urmează:În perioada 1 ianuarie-30 noiembrie 2008:- pentru condiţii normale de muncă 29%;- pentru condiţii deosebite de muncă 34%;- pentru condiţii speciale de muncă 39%.Începând cu 1 decembrie 2008:- pentru condiţii normale de muncă 27,5%;- pentru condiţii deosebite de muncă 32,5%;- pentru condiţii speciale de muncă 37,5%.Cota contribuţiei individuale de asigurări sociale, datorată potrivit art. 21 alin. (2) din Legea

nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, este de 9,5%, indiferent de condiţiile de muncă.În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale menţionată este inclusă şi cota de 2% aferentafondurilor de pensii administrate privat, prevăzuta de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensiiadministrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori, reprezintă diferenţa dintre nivelulcotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, prinlegea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurărisociale. Ceilalţi asiguraţi (obligatoriu sau facultativ) datorează integral cota de contribuţie de asigurărisociale corespunzătoare condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, cotele decontribuţii de asigurări sociale pentru anul 2008, în funcţie de persoanele obligate la plată, sunt:

Cota de contribuţie Condiţii

normale Condiţii

deosebite Condiţii

specialePersoana obligată la plataCAS

Ian–novD

ec.Ian

–novD

ec.Ian

–novD

ec.Persoanele care îşi

desfăşoară activitatea în baza unuicontract individual de muncă,

funcţionarii publici şi persoaneleasimilate acestora

9,5%

9,5%

9,5%

9,5%

9,5%

9,5%

Angajatorii celor menţionaţianterior

19,5%

18%

24,5%

23%

29,5%

28%

Ceilalţi asiguraţi 29%

27,5%

34%

32,5%

39%

37,5%

La calcularea părţii din cota de contribuţie datorată de angajat, respectiv de angajator seutilizează 2 zecimale, iar cuantumul contribuţiei datorate este valoare întreagă.

Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilorpentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă, cu excepţia plăţilorcompensatorii (pentru care contribuţia de asigurări sociale se suportă tot din bugetul asigurărilor pentruşomaj însă la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale).

Contribuţia de asigurări sociale datorată de contribuabili nu se impozitează.Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorată de persoanele care îşi desfăşoară

activitatea în baza unui contract individual de muncă, funcţionarii publici şi persoanele asimilateacestora se face lunar de către angajatori; plata acesteia se face tot de către angajatori, prin reţinereasumelor datorate de asiguraţi din veniturile realizate, până la data de 25 a lunii următoare celei pentrucare se datorează plata.

Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de către angajatori se face de asemenea lunar2

2 Plata lunară a contribuţiei este înlocuită de plata:- trimestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului, pentru contribuabilii persoane

juridice plătitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fără personalitate juridicăconstituite între persoane fizice, precum şi pentru persoanele fizice care au calitatea de angajator;

69

până la data de 25 a lunii următoare. Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri sefac lunar de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj. Plata contribuţiei deasigurări sociale datorată de către ceilalţi asiguraţi, obligatoriu sau facultativ, se face lunar de cătreaceştia, până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, pe baza calculului efectuat şi comunicat de caseleteritoriale de pensii la care sunt asiguraţi; aceştia pot efectua şi anticipat plata contribuţiei de asigurărisociale, pe o perioadă de cel mult 12 luni, calculate de la data la care se face plata.

Pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă,funcţionarii publici şi persoanele asimilate acestora nu există obligaţii declarative relative lacontribuţia de asigurări sociale. Angajatorii acestora trebuie să depună lunar, până la data de 25 a luniiurmătoare, declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetulasigurărilor sociale de stat, în format de hârtie şi electronic, la Casa teritorială de pensii în raza căreiaîşi are sediul angajatorul. Lunar, trimestrial sau semestrial, până la data de 25 alunii/trimestrului/semestrului următoare/următor (similar termenului de plată), angajatorul trebuie sădepună declaraţia 102 privind obligaţiile de plată la BASFS la Administraţia financiară în raza căreiaîşi are sediul. Ceilalţi asiguraţi obligatoriu trebuie să depună în termen de 30 zile de la apariţia faptuluigenerator al obligativităţii asigurării o declaraţie de asigurare la Casa teritorială de pensii în raza căreiaîşi are domiciliul asiguratul; de asemenea, în 30 zile de la încetarea faptului care a generatobligativitatea asigurării, este obligatorie depunerea formularului de retragere a declaraţiei de asigurarela Casa teritorială de pensii în raza căreia îşi are domiciliul asiguratul. Obligaţiile declarative aleasiguraţilor facultativi se rezumă la încheierea contractului de asigurare şi la eventuala notificare adorinţei de reziliere a contractului de asigurare.

10.4. Formele de protecţie a cetăţenilor prin asigurările sociale de statÎn sistemul public de asigurări sociale se acordă următoarele categorii de pensii:* pensia pentru limită de vârstă;* pensia anticipată;* pensia anticipată parţială;* pensia de invaliditate;* pensia de urmaş.Asiguraţii sistemului public de pensii au dreptul, în afară de pensie, la:* concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite

sau de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă;* prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;* concediu şi indemnizaţie pentru maternitate;* concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului ;* concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;* ajutor de deces.

10.4.1. PENSIILESistemele de pensii au drept obiectiv principal asigurarea unui venit de înlocuire permanent

peste o anumită vârstă şi protecţia în eventualitatea unor situaţii deosebite generatoare deincapacitate temporară de muncă, precum accidente de muncă, boli profesionale sau deces în familie.

În România sistemul de pensii este public, obligatoriu, în mare măsură sistem «plată-pas-cu-pas» cu unica capacitate de a redistribui venitul către săracii de-o viaţă şi către generaţiile mai sărace cagrup. În multe ţări planurile publice de pensii au contribuit într-adevăr la bunăstarea vârstnicilor,dar potenţialul lor redistributiv a fost uneori în beneficiul bogaţilor şi nu al săracilor sau pentru a ajutao generaţie pe cheltuiala alteia, acest lucru nu s-a făcut pe motive de echitate, iar costurile sociale -evaziunea, forţa de muncă, capital şi resurse publice greşit alocate - au fost mai mari. Componentapublică trebuie să reducă săracia prin fenomenul de redistribuire si solidaritate socială, să mărească

- semestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului, pentru asociaţii, fundaţii saualte entităţi fără scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice.

70

venitul celor vârstnici care nu mai pot munci productiv, să protejeze vârstnicii de inflaţie şi de alteriscuri, să asigure asistenţă medicală eficientă etc.

Conform noilor reglementări privind sistemul de pensii exista la nivel naţional un sistem depensii pe trei piloni: pilonul I presupune o pensie publică şi obligatorie; pilonul II presupune un sistemprivat şi public de pensii, obligatoriu; pilonul III presupune un sistem privat de pensii, care nu esteobligatoriu. Oamenii trebuie să înţeleagă că pensia oferită de sistemul asigurărilor sociale nu estesuficientă, ci este făcută doar pentru a ne acoperi cheltuielile de subzistenţă şi din această cauză trebuiesă se gândească mai serios la planurile private de pensii.

10.4.1.1. Pensia pentru limită de vârstăPensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor, care îndeplinesc, cumulativ, la data

pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat însistemul public. Vârsta standardad de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentrubărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării învigoare a Legii nr. 19/2000, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentrufemei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi. Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 anide la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de anipentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei cât şipentru bărbaţi este de 15 ani (la acest nivel se va ajunge în 2013, prin creşterea progresiva incepandde la 10 ani la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000). Pentru anumite categorii de asiguraţivârsta standard de pensionare se reduce. Este cazul asiguraţilor care lucrează în condiţii speciale şideosebite de muncă. În aceste categorii se încadrează următorii asiguraţi:

- cei care şi-au desfăşurat activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă şicare au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii, beneficiază de pensiepentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani;

- cei care şi-au desfăşurat activitatea în aviaţia civilă, respectiv personalul navigant sau înprofesiile artistice prevăzute în anexa nr. 2 din Legea nr. 19/2000 şi care au realizat un stagiu decotizare de cel puţin 25 de ani, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelorstandard de pensionare cu 15 ani;

- cei care şi-au desfăşurat activitatea în cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare amateriilor prime nucleare şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I deexpunere la radiaţii sau de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii beneficiază de pensie pentrulimită de vârstă, indiferent de vârstă;

- Asiguratii care au realizat stagiul complet de cotizare si care si-au desfasurat activitatea totalsau partial in conditii deosebite de munca au dreptul la pensie pentru limita de varsta, cu reducereavarstelor standard de pensionare conform tabelului:

Stagiul de cotizare în condiţii deosebite de muncă (ani împliniţi)

Reducerea vârstelor standard de pensionare (ani împliniţi)

6 1.08 1.5

10 2.012 2.514 3.016 3.518 4.020 4.522 5.024 5.526 6.028 6.530 7.032 7.735 8.0

71

Varstele de pensionare astfel reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei si de 55 deani pentru barbati.

Se reduce vârsta standard de pensionare şi pentru asiguraţii care au realizat, în condiţii dehandicap preexistent, stagiul de cotizare prevăzut de lege, astfel:

- cu 15 ani, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru ceicu handicap grav;

- cu 10 ani, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru ceicu handicap accentuat;

- cu 10 ani, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă,

dacă au realizat ca nevăzători cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.De asemenea, vârsta standard de pensionare mai poate fi redusă şi datorită legilor speciale:- persoanele persecutate politic de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945,

precum şi celor deportate în străinătate (conform Decretului-lege nr. 118/1990), reducerea vâsteistandard de pensionare este de 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare înstrăinătate după data de 23 august 1944 şi/sau de prizonierat;

- asiguraţii care se încadrează în prevederile Legii nr. 42/1990, reducerea vârstei standard estede 5 ani;

- asiguraţii care realizează în învăţământ un stagiu de 30 de ani pentru bărbaţi şi 25 de anipentru femei, reducerea vâstei standard este de 3 ani;

- femeile care au realizat stagiul complet de cotizare şi care au născut cel puţin 3 copii şi i-aucrescut până la vărsta de 10 ani beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare astfel: cu unan pentru 3 copii; cu doi ani pentru 4 sau mai mulţi copii. Reducerea vâstei, în situaţia de mai sus, nupoate fi cumulată cu nici o altă reducere prevăzută de lege sau de legile speciale şi nu poate fi maimică de 55 de ani.

Începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulţireapunctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

10.4.1.2. Pensia anticipatăAsiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia

anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. Stagiul de cotizare complet secalculează fără a lua în considerare perioadele în care asiguratul a beneficiat de ajutor social, asatisfăcut stagiul militar sau a urmat şi absolvit cursurile de zi ale învăţământului universitar pedurata normală a studiilor. Pentru asiguraţii care beneficiază de acest tip de pensie, la împlinireavârstelor standard de pensionare, pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi serecalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate şi setransformă în pensie pentru limită de vârstă.

O formă a pensiei anticipate este pensia anticipată parţială. În ţara noastră, asiguraţii auposibilitatea de a solicita pensionarea anticipată parţială cu reducerea vârstei standard de pensionare cumaxim 5 ani, asiguraţilor care au depăşit aceste stagii cu până la 10 ani.

Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru muncadepusă şi limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cunumărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform normelor legale.

Stagiul de cotizare realizat pestestagiul complet de cotizare

Procentul de diminuare pentrufiecare luna de anticipare

Pana la 1 anPeste 1 anPeste 2 aniPeste 3 aniPeste 4 aniPeste 5 aniPeste 6 aniPeste 7 aniPeste 8 aniIntre 9 si 10 ani

0,50,450,400,350,300,250,200,150,100,05

72

10.4.1.3. Pensia de invaliditatePensia de invaliditate se acordă salariaţilor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din

capacitatea de muncă din următoarele cauze: accidente de muncă, boli profesionale, boli obişnuite şiaccidente care nu au legătură cu munca.

În raport cu pierderea capacităţii de muncă există 3 grade de invaliditate:- invaliditatea de gradul I când se pierde complet capacitatea de muncă şi este necesară

supravegherea permanentă şi îngrijirea invalidului de către o altă persoană;- invaliditatea de gradul II când se pierde complet sau în cea mai mare parte capacitatea de

muncă, însă invalidul se serveşte singur, neavând nevoie de îngrijiri din partea altei persoane;- invaliditatea de gradul III când se pierde cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi

invalidul poate presta aceeaşi muncă, însă cu un program redus sau o altă muncă mai uşoară.Încadrarea persoanelor în unul din cele 3 grade de invaliditate se face de către comisia de

expertiză medicală, ţinându-se seama de următoarele criterii de bază: natura, gravitatea,particularităţile şi evoluţia bolii, posibilităţile de recuperare a capacităţii de muncă, elementele care potconduce la agravarea bolii în cazul continuării activităţii. Pensionarii de invaliditate sunt supuşi unorcontroale medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelorstandard de pensionare. După fiecare control, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouădecizie prin care se stabileşte, după caz, menţinerea în acelaşi grad de invaliditate, încadrarea înalt grad de invaliditate sau încetarea calităţii de pensionar de invaliditate ca urmare a redobândiriicapacităţii de muncă. Nu sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care:

- prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;- au împlinit vârstele prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei pentru munca depusă şi

limită de vârstă;- au vârsta mai mică cu până la cinci ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat

stagiile complete de cotizare.Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor

accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiulde cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului de mai jos:

Vârsta asiguratului în momentulivirii invalidităţii

Stagiul de cotizarenecesar (ani)

Sub 25 ani 525-31 831-37 1137-43 1443-49 1849-55 22

Peste 55 25

In cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, boli profesioanele, atuberculozei, precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza îndepliniriiobligaţiilor militare, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul decotizare.

Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la oindemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix, iar aceasta nu poate fi mai mică decât 80% din valoareaunui punct de pensie.

Calculul pensiei de invaliditate, indiferent de grad, se determină îmulţind punctajul mediuanual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din anul deschideriidrepturilor la care se aplică indexările din anul respectiv.

La stabilirea pensiilor de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial determinat cadiferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv până în momentulîncadrării într-un grad de invaliditate.

În cazul asiguraţilor care au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar,stagiul potenţial se determină ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare necesar.Pentru stagiul potenţial punctajul anual al asiguratului este:

73

- 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate (handicap grav);-0.60 puncte pentru gradul II de invaliditate (handicap accentuat);- 0.40 puncte pentru gradul III de invaliditate (handicap mediu).Stagiul potenţial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul ar fi

putut să îl realizeze de la data ivirii invalidităţii până la împlinirea vârstei la care, în condiţiile legii,poate solicita o pensie pentru limita de vârstă.

În cazul persoanelor care satisfac obligaţii militare, elevii, ucenicii şi studenţii care şi-aupierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilorprofesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale, stagiul potenţial luat în calcul lastabilirea pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare, conform legii.

La împlinirea vârstei standard sau a vârstei standard reduse conform legii pentru obţinereapensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invalidate poate opta pentru cea maiavantoajoasă dintre pensii.

10.4.1.4. Pensia de urmasAu dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedată era

pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.Copiii au dreptul la pensie de urmaş până la vârsta de 16 ani, dacă îşi continuă studiile într-o

formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 deani.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârsteistandard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. În cazul în care duratacăsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţuluisupravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an decăsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care esteinvalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an. Soţul supravieţuitor are dreptulla pensie de urmaş, indiferent de vârsta şi durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produsca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei şi dacă nu realizeazăvenituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea suntmai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

Dacă soţul supravieţuitor are în îngrijire în urma decesului susţinătorului unul sau mai mulţicopii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de cătreultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care realizează venituri lunare mai mici de o pătrimedin salariul mediu brut pe economie.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent asupra punctajuluimediu anual realizat de susţinător, în funcţie de numărul de urmaşi îndreptăţiţi, astfel:

- pentru un singur urmaş - 50%;- pentru 2 urmaşi - 75%;- pentru 3 sau mai mulţi urmaşi - 100%.Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea

drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte.

74

CAPITOLUL XIASIGURAREA PENTRU CONCEDII SI INDEMNIZATII DE ASIGURARI

SOCIALE DE SANATATE

Asigurarea pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate dă dreptulasiguraţilor, pe perioada în care aceştia au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, laurmătoarele tipuri de concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate:

- pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau deaccidente in afara muncii;

- pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusivpentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;

- pentru maternitate;- pentru îngrijirea copilului bolnav;- de risc maternal.

11.1. Asigura ii pentru concedii i indemniza ii de asigurări sociale de sănătatePersoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în

sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt persoane fizice cu domiciliul sau reşedinţa în Româniacare:

- desfăşoară activităţi pe baza de contract individual de muncă sau în baza raportului deserviciu;

- desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive,legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţiea cooperaţiei meşteşugăreşti;

- beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una dintre situaţiile

prevăzute anterior, nu sunt pensionari, dar sunt:- asociaţi, comanditari sau acţionari;- administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;- membri ai asociaţiei familiale;- persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;- persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii

pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în careau început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.

Persoanele având calitatea de pensionari de invaliditate gradul III sau pensionari nevăzătoricare desfăşoară activităţi independente sau sunt membri ai unor asociaţii familiale au calitatea deasiguraţi pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.

11.2. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătateCota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor

cu plata drepturilor aferente concediilor medicale, este de 0,85%, aplicată la fondul de salarii, ladrepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj, asupra veniturilor supuse impozitului pe venit oriasupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale, după caz, şi se achită la bugetulFondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

11.2.1 Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale desănătate

Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii este diferită în funcţie de tipulpersoanei asigurate, fiind reprezentată de:

- fondul de salarii realizat, adică de totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentruplata drepturilor salariale sau de natura salarială, în situaţia persoanelor care desfăşoară activitate pebaza unui contract individual de muncă, sunt membrii cooperatori sau desfăşoară activităţi în funcţiielective (în fondul de salarii sunt incluse şi sumele reprezentând indemnizaţii pentru incapacitatetemporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, precum şi

75

indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă urmare a unor accidente de muncă sau boliprofesionale, suportate de către angajator);

- drepturile reprezentând indemnizaţia de şomaj, în situaţia persoanelor care beneficiază dedrepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj;

- veniturile din deciziile de impunere estimative/anuale eliberate de unităţile fiscaleteritoriale, pentru membrii asociaţiei familiale sau persoane autorizate să desfăşoare activităţiindependente;

- indemnizaţiile prevăzute în contractele de administrare sau de management, pentruadministratorii sau managerii care au încheiat astfel de contracte;

- indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurărisociale, sau asupra venitului din dividende estimat a se realiza pe anul în curs, în cazul asociaţilor,comanditarilor sau acţionarilor;

- veniturile declarate în contractele de asigurare socială, în situaţia persoanelor care auîncheiat astfel de contracte.

Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele care:desfăşoară activităţi pe baza de contract individual de muncă, au funcţii elective sau sunt numite încadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, sunt membrii cooperatori sau beneficiază dedrepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, nu poate fi mai maredecât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoareacorespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară. Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şiindemnizaţii pentru celelalte persoane asigurate nu poate depăşi plafonul a 12 salarii minime brutepe ţară.

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică şi asupra indemnizaţiei pentruincapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă sau boală profesională şi sesuportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionaleconstituit în condiţiile legii, după caz.

11.2.2. Declararea şi plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări socialede sănătate

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se datorează şi se achită de către:- angajatori - pentru asiguraţii reprezentaţi de persoanele care desfăşoară activitate pe baza

unui contract individual de muncă, sunt membrii cooperatori sau desfăşoară activităţi în funcţiielective;

- instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj - pentru asiguraţii carebeneficiază de indemnizaţie de şomaj;

- asiguratul însuşi - în cazul persoanelor care sunt asociaţi, comanditari sau acţionari,administratori care au încheiat contract de administrare, membri ai asociaţiei familiale, persoaneautorizate să desfăşoare activităţi independente, ori persoane care au încheiat contracte individualede asigurări sociale.

Termenul de plată a contribuţiilor pentru concedii şi indemnizaţii este până la data de 25 alunii următoare celei pentru care se datorează plata (cu derogările precizate pentru celelaltecontribuţii).

În cazul în care asiguraţii beneficiază de concedii medicale, indemnizaţiile corespunzătoarese plătesc de către persoanele obligate la plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, sumaacestora fiind apoi dedusă din contribuţia datorată.

Pentru persoanele a căror contribuţie calculată la venitul estimat este mai mare, respectivmai mică decât contribuţia datorată, calculată în raport cu decizia de impunere anuală, casele deasigurări de sănătate vor proceda după cum urmează:

a) în cazul în care venitul realizat este mai mare faţă de venitul estimat, conform decizieide impunere anuale emise de organele fiscale, suma realizată în plus se va distribui proporţional pecele 12 luni, contribuţia recalculându-se în mod corespunzător, cu luarea în considerare a plafonuluistabilit de lege. Diferenţa de contribuţie rămasă de achitat conform deciziei de impunere anuale seachită în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioada pentrucare nu se calculează şi nu se datorează majorări de întârziere potrivit reglementarilor în materie

76

privind colectarea creanţelor bugetare. În situaţia în care asiguratul a beneficiat de indemnizaţie deasigurări sociale de sănătate în anul financiar închis, cuantumul indemnizaţiei se recalculează,urmând ca suma rezultată în plus să fie compensată cu obligaţia de plată rezultată din decizia deimpunere anuală sau cu obligaţii de plată viitoare, după caz;

b) în cazul în care venitul realizat este mai mic faţă de venitul estimat, conform decizieide impunere anuale emise de organele fiscale, contribuţia se recalculează, urmând ca diferenţaachitată în plus de asigurat să fie compensată cu obligaţiile de plată viitoare. În situaţia în careasiguratul a beneficiat de indemnizaţie de asigurări sociale de sănătate în anul financiar închis,cuantumul indemnizaţiei se recalculează, urmând ca indemnizaţia plătită în plus să fie compensatăcu diferenţa de contribuţie achitată conform deciziei anticipate sau cu obligaţii de plată viitoare,după caz;

c) în cazul în care asiguratul a înregistrat pierdere fiscală, conform deciziei de impunereanuale emise de organele fiscale, contribuţia achitată de contribuabil se restituie. În situaţia în careasiguratul a beneficiat de indemnizaţie de asigurări sociale de sănătate în anul financiar închis,contribuţia achitată de asigurat se compensează cu indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate, iarîn cazul în care rămân diferenţe, acestea se recuperează sau se plătesc, după caz.

Persoanele fizice sau juridice care au calitatea de angajator au obligaţia de a depune lunar,până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia pentru concedii şiindemnizaţii, la casele de asigurări de sănătate declaraţia privind evidenţa obligaţiilor de plată cătreFondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii si privindevidenţa nominală a asiguraţilor care au beneficiat de concedii şi indemnizaţii, după caz.Exemplarul 2 al certificatelor de concedii medicale se depune la casele de asigurări de sănătate. Deasemenea, angajatorii au obligaţia declarării lunare/trimestriale/semestriale a contribuţiilor deasigurări pentru concedii şi indemnizaţii la Administraţia Financiară, până la data de 25 a lunii,trimestrului sau semestrului următor celei/celui în care s-a constituit obligaţia plăţii.

Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii, asociaţii, comanditarii, acţionarii,administratorii, membrii asociaţiilor familiale, persoanele care derulează activităţi independente,persoanele care încheie contracte individuale de asigurare socială pentru concedii şi indemnizaţii,sunt obligate să depună declaraţia de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii la casa de asigurări desănătate la care aceştia sunt luaţi în evidenţă ca plătitori ai contribuţiei. Ori de câte ori intervinmodificări asupra elementelor care au stat la baza declaraţiei de asigurare pentru concedii şiindemnizaţii este obligatorie depunerea comunicării de modificare a acesteia, în termen demaximum 30 de zile de la apariţia modificării respective.

11.3. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătateStagiul minim de cotizare pentru acordarea concediilor medicale şi a indemnizaţiilor

aferente este de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediulmedical. Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă,fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilorinfectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA, baza de calcul a indemnizaţiilor fiindconstituită în acest caz de venitul lunar din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să seplătească contribuţia.

Se asimileaza stagiului de cotizare in sistemul de asigurari sociale de sanatate perioadele incare asiguratul

a. a beneficiat de concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate ;b. a beneficiat de pensie de invaliditate;c. a urmat cursurile de zi ale invatamantului universitar, organizat potrivit legii, pe durata

normala a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora.Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se determină ca medie

a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pânăla limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentruconcedii şi indemnizaţii.

In situatia in care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul a

77

indemnizatiilor, se utilizeaza perioade asimilate stagiului de cotizare, veniturile ce se iau inconsiderare sunt:

a) cuantumul indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate ;b) salariul de baza minim brut pe tara, din perioadele respective, pentru situatiile in care

siguratul a beneficiat de pensie de invaliditate, a urmat cursurile invatamantului universitar, sau i-afost platita contributia de asigurari sociale de sanatate din alte surse.

11.3.1. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncăCuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se determină

prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul. Cuantumul brut lunar al indemnizaţieipentru incapacitate temporară de muncă, determinată de tuberculoza, SIDA, neoplazii, precum şi deo boală infectocontagioasă din grupa A şi de urgenţe medico-chirurgicale este de 100% din baza decalcul.

Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesczilele lucrătoare.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:a) de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;b) din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:- ziua următoare celor suportate de angajator şi până la data încetării incapacităţii

temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;- prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul în care persoanele asigurate sunt

asociaţi, comanditari, acţionari, administratori/manageri, membrii ai asociaţiei familiale, persoaneautorizate să desfăşoare activităţi independente, persoane care încheie un contract individual deasigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentruîngrijirea copilului bolnav.

Pentru plata indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, aferente concediilormedicale acordate cu intrerupere intre ele, acestea se iau in considerare separat, durata lor nu secumuleaza, iar plata se suporta conform paragrafului precedent; aceeasi situatia apare si in cazul incare unui asigurat i se acorda in aceeasi luna doua sau mai multe concedii medicale pentru afectiunidiferite, fara intrerupere intre ele.

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire (fac excepţie duratele deacordare a indemnizaţiei pentru boli speciale care pot fi de până la un an şi 6 luni).

Medicul primar sau, dupa caz, medicul specialist in afectiunea principal invalidanta poatepropune pensionarea de invaliditate daca bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor deacordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca.

In situatii temeinic motivate de posibilitatea recuperarii, medicul specialist sau primar, dupacaz, poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile (dar nu cu mai mult de 90zile), in scopul evitarii pensionarii de invaliditate si mentinerii asiguratului in activitate. Mediculexpert al asigurarilor sociale decide, dupa caz, prelungirea concediului medical pentru continuareaprogramului recuperator, reducerea programului de lucru, reluarea activitatii in raport de pregatireaprofesionala si de aptitudini ori pensionarea de invaliditate. Începând cu a 91-a zi, concediul sepoate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert alasigurărilor sociale.

11.3.2. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperareacapacităţii de muncă

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii potbeneficia de indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă, concediu şi indemnizaţie pentrucarantină şi tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.

Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se acordăangajaţilor care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă. Indemnizatiapentru reducerea timpului de munca se acorda, la propunerea medicului curant, cu avizul mediculuiexpert al asigurarilor sociale, pentru cel mult 90 de zile in ultimele 12 luni anterioare primei zile deconcediu, in una sau mai multe etape. Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru reducerea

78

timpului de muncă este egal cu diferenţa dintre baza de calcul (calculată similar indemnizaţiei pentruincapacitate de muncă) şi venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal demuncă, fără a depăşi 25% din baza de calcul.

Concediul şi indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzicecontinuarea activităţii din cauza unei boli contagioase. Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentrucarantina reprezintă 75% din baza de calcul.

Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioada mai mare de 90 de zileconsecutive beneficiază de tratament balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă, pe bazabiletului de trimitere. Costurile tratamentului balnear, precum şi cele ale acţiunilor de recuperare acapacităţii de muncă se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.In functie de tipul afectiunii si de natura tratamentului, durata tratamentului balnear este de 15 - 21de zile si se stabileste de medicul curant. Programul individual de recuperare este obligatoriu si serealizeaza in unitati sanitare specializate aflate in relatie contractuala cu casele de asigurari desanatate. Dupa fiecare etapa prevazuta in programul individual de recuperare, asiguratii sunt supusireexaminarii medicale. In functie de rezultatele acesteia, medicul expert al asigurarilor sociale poatepropune medicului curant actualizarea programului individual de recuperare sau, dupa caz,recomanda reluarea activitatii profesionale ori propune pensionarea de invaliditate.

Plata indemnizatiilor nu se cuvine pe perioadele in care asiguratul, din motive imputabilelui, nu isi indeplineste obligatia de a urma si de a respecta programul individual de recuperare.

11.3.3. Concediul şi indemnizaţia de maternitateAsiguratele au dreptul la concedii pentru sarcina şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile

calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate. De aceleaşi drepturibeneficiază şi femeile care nu mai au calitatea de asigurate, din motive neimputabile lor, dacă nascîn termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat. În acest caz, baza de calcul aindemnizaţiei de maternitate se constituie din media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculatcontribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calităţii deasigurat.

Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iarconcediul pentru lăuzie pe o perioada de 63 de zile după naştere. Concediile pentru sarcină şi lăuziese pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoaneibeneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zilecalendaristice.

Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza, la cerere, de concediu pentru sarcina, incepandcu luna a 6-a de sarcina.

In situatia copilului nascut mort sau in situatia in care acesta moare in perioada concediuluide lauzie, indemnizatia de maternitate se acorda pe toata durata acestuia.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din baza de calcul.113.3.4. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnavAsiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă

de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinireavârstei de 18 ani. Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pean pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase,neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale, când poate ajungepână la 90 zile. Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85%din baza de calcul.

11.3.5. Concediul şi indemnizaţia de risc maternalConcediul şi indemnizaţia de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare.

Cuantumul indemnizaţiei de risc maternal reprezintă 75% din baza de calcul.Calculul si plata indemnizatiilor prezentate se fac pe baza certificatului de concediu medical

eliberat in conditiile legii, care constituie document justificativ pentru plata. Certificatul de concediumedical se prezinta platitorului pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a

79

fost acordat concediul.Plata oricărei indemnizaţii, dintre cele menţionate, se face lunar de către:a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă,

pentru asiguraţii având calitatea de angajaţi sau funcţionari publici;b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, până la data de 10 a lunii

următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical, pentru asiguraţii având calitatea deşomeri;

c) casa de asigurări de sănătate, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-aacordat concediul medical, pentru celelalte categorii de asiguraţi.

Pentru persoana asigurata care desfasoara activitatea la mai multi angajatori, la fiecare fiindasigurata in sistemul public de asigurari sociale de sanatate, indemnizatiile se calculeaza si seplatesc, dupa caz, de fiecare angajator.

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra acestor indemnizaţii cuexcepţia contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, datorată de angajatori pentru indemnizaţiile deasigurări sociale de sănătate suportate din fondurile proprii ale acestora.

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii nu se datorează asupra acestor indemnizaţii cuexcepţia contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, datorată de angajatori pentru indemnizaţiile deasigurări sociale de sănătate suportate din fondurile proprii ale acestora şi, respectiv, aindemnizaţiilor pentru accidente de munca şi boli profesionale.

Perioadele în care asiguraţii având calitatea de salariaţi/funcţionari publici beneficiază deaceste indemnizaţii constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, pentru acesteindemnizaţii datorându-se contribuţia de asigurări sociale reglementată de prevederile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şicompletările ulterioare, şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care se achită bugetuluiasigurărilor sociale de stat. Cota de contribuţie individuala de asigurări sociale se aplică asupravalorii reprezentând un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător număruluizilelor lucrătoare din concediul medical, şi se suportă din cuantumul brut al indemnizaţiei. Cota decontribuţie de asigurări sociale datorată de angajator pentru indemnizaţiile de asigurări sociale desănătate cuvenite asiguraţilor se aplică asupra valorii reprezentând un salariu de bază minim brut peţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical.

80

CAPITOLUL XIIASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROPFESIONALE

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o asigurare depersoane, care face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturispecifice prin care se asigură protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderiicapacităţii de muncă şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilorprofesionale.

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective:- prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;- reabilitarea medicală şi socio-profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de

muncă şi ale bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;- acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt, sub forma de indemnizaţii şi alte

ajutoare.

12.1. Asiguraţii în sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionaleSunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, următoarele categorii de persoane:- persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă,

indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici (inclusiv angajaţii români care presteazămuncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, precum şi cetăţenii străini sau apatrizii careprestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul saureşedinţa în România);

- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrulautorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membriicooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;

- şomerii, pe toata durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizatepotrivit legii;

- ucenicii, elevii şi studenţii, pe toata durata efectuării practicii profesionale.Nu intră în categoria asiguraţilor obligatoriu personalul militar şi civil angajat pe baza de

contract şi personalul asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Naţionale, MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe,Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi în cel alMinisterului Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Direcţia Generală de Protecţie şiAnticorupţie.

Se pot asigura facultativ, pe baza de contract individual de asigurare, persoanele care seaflă în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

- asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;- comanditaţi, administratori sau manageri;- membri ai asociaţiei familiale;- persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;- persoane angajate în instituţii internaţionale;- proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;- persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau

activităţi private în domeniul forestier;- membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;- alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice

decât cele menţionate anterior.Calitatea de asigurător, în sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli

profesionale, revine Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

12.2. Contribuabilii în sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boliprofesionale

Contribuţia de asigurări pentru accidente de munca şi boli profesionale este datorată de

81

către:- angajatorii, pentru persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual

de muncă, indiferent de durata acestuia, pentru funcţionarii publici, pentru persoanele care îşidesfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive,legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi pentru membrii cooperatori dintr-oorganizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;

- asiguraţii, în cazul persoanelor asigurate pe baza unui contract individual de asigurare;- stat, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul şomerilor care efectuează practica

profesională în cadrul cursurilor organizate potrivit legii.Angajatorii nu datorează contribuţii pentru ucenicii, elevii şi studenţii care efectuează

practica profesională.

12.3. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale12.3.1. Baza de calcul a contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli

profesionaleBaza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări pentru accidente

de munca şi boli profesionale pentru salariaţi, funcţionari publici, demnitari şi membrii cooperatori oconstituie:

- suma veniturilor brute realizate lunar;- salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor

lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică asupra

sumelor reprezentând:- prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru

accidente de muncă şi boli profesionale;- diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer,

precum şi drepturile de autor;- participarea salariaţilor la profit.În cazul asiguraţilor cu contract individual de asigurare, baza de calcul este reprezentată de

venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestată. Venitul lunar prevăzut în contractulindividual de asigurare nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.

În cazul şomerilor, contribuţia se datorează pe toata durata efectuării practicii profesionaleîn cadrul cursurilor organizate potrivit legii, baza de calcul a acesteia fiind dată de drepturileacordate pe perioada respectivă.

12.3.1. Cotele de contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionaleCotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc, potrivit Legii nr.

346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şicompletările ulterioare, se stabilesc de la 0,4% la 2%.

Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc. Tariful de risc se determinăpentru fiecare sector de activitate în funcţie de riscul de accidentare şi de îmbolnăvire profesionalădin cadrul sectorului respectiv.

Tariful de risc va fi determinat în funcţie de clasele de risc care, la rândul lor, vor fi stabiliteîn funcţie de indicii de frecvenţă, respectiv:

I1 – indicele care reprezintă frecvenţa de accidentare, respectiv numărul de accidentaţi cerevin la 1000 de salariaţi;

I2 - indicele care reprezintă frecvenţa accidentelor de muncă soldate cu invaliditate şi/saudeces, respectiv numărul de accidentaţi cu invaliditate şi/sau deces ce revin la 1000 de salariaţi;

I3 - indicele care reprezintă frecvenţa îmbolnăvirilor profesionale, respectiv numărul decazuri noi de îmbolnăviri profesionale ce revin la 1000 de salariaţi;

I4– indicele care reprezintă frecvenţa salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă specialeşi deosebite, la 1000 de salariaţi.

Încadrarea în clasele de risc se face de către asigurător, corespunzător activităţii principale(cu numărul cel mai mare de angajaţi) desfăşurate în fiecare unitate. Tariful minim de risc

82

corespunde clasei de risc 1, iar tariful maxim de risc corespunde clasei de risc 20.Asigurătorul poate să aprobe anual majorări sau reduceri ale cotelor contribuţiilor de

asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în funcţie de:- numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale pe o perioadă de referinţă;- gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;- volumul cheltuielilor pentru prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă

şi boli profesionale;- existenţa locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite sau speciale.În cazul asiguraţilor cu contract individual de asigurare, precum şi în cazul şomerilor aflaţi

în practică profesională, cota de contribuţie este de 1%.12.3.2. Declararea şi plata contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli

profesionaleDeclararea plăţii contribuţiei pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale se

realizează prin intermediul declaraţiei depuse lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei pentrucare se datorează contribuţia, la Casa Teritorială de Pensii. De asemenea, angajatorul are obligaţiadepunerii la Administraţia Financiară a unei declaraţii lunare, trimestriale sau semestriale până ladata de 25 a lunii/trimestrului/semestrului următoare/următor celei/celui pentru care se datoreazăplata.

În vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi a stabiliriicotei contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asigurătorului, printr-o declaraţiepe propria răspundere, domeniul de activitate conform Clasificării Activităţilor din EconomiaNaţională - CAEN, numărul de angajaţi, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate înacest scop. Declaraţia se depune la sediul asigurătorului, în termen de 30 de zile de la datadobândirii personalităţii juridice sau a începerii raporturilor de muncă ori de serviciu între părţi,după caz. În cazul modificării uneia sau mai multor informaţii din declaraţia menţionată,angajatorul are obligaţia să anunţe asigurătorul în termen de 15 zile.

Persoana asigurată pe bază de contract individual de asigurare, odată cu încheiereacontractului individual de asigurare, are obligaţia de a depune o declaraţie de venituri şi de acomunica, în termen de 15 zile, asigurătorului orice modificare intervenită cu privire la situaţia şistatutul ei.

Contribuţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se virează până ladata de 25 inclusiv a lunii3 următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.

12.4. Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionaleAsiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale au dreptul

la:- reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;- reabilitare şi reconversie profesională;- indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;- indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie pentru

reducerea timpului de muncă;- compensaţii pentru atingerea integrităţii;- despăgubiri în caz de deces;- rambursări de cheltuieli.Baza de calcul a indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, pentru reducerea

timpului de munca sau pentru trecerea temporara in alt loc de munca se calculeaza ca medie a

3 Plata lunară a contribuţiei este înlocuită de plata:- trimestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului, pentru contribuabilii persoane

juridice plătitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fără personalitate juridicăconstituite între persoane fizice, precum şi pentru persoanele fizice care au calitatea de angajator;

- semestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului, pentru asociaţii, fundaţii saualte entităţi fără scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice.

83

veniturilor brute realizate lunar de catre salariat in ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului,respectiv a veniturilor stipulate in contractele individuale de asigurare, pe baza carora s-a stabilitcontributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

In cazul in care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizatiilorpentru incapacitate temporara de munca, pentru reducerea timpului de munca sau pentru trecereatemporara in alt loc de munca o constituie media veniturilor brute realizate lunar, respectiv aveniturilor stipulate in contractul individual de asigurare, pe baza carora s-a stabilit contributia deasigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

In cazul in care stagiul de cotizare este mai mic de o luna, baza de calcul a indemnizatiilor oconstituie venitul lunar brut din prima luna de activitate pentru care s-a stabilit sa se plateascacontributia.

12.4.1. Prestatii si servicii pentru reabilitare medicala si recuperarea capacitatii demunca

Asiguratorul are obligatia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate pana candse realizeaza:

a) restabilirea starii de sanatate sau ameliorarea deficientelor de sanatate survenite in urmaunui risc asigurat;

b) prevenirea diminuarii ori a pierderii capacitatii de munca si a necesitatii de ingrijirepermanenta.

Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului celorcare se afla in incapacitate temporara de munca, ca urmare in exclusivitate a unui accident de muncasau a unei boli profesionale, se suporta integral din contributiile de asigurare pentru accidente demunca si boli profesionale.

Asiguratii au dreptul la tratament medical corespunzator leziunilor si afectiunilor cauzateprin accidente de munca sau boli profesionale, dupa cum urmeaza:

a) asistenta medicala de urgenta la locul accidentului, in mijloacele de transportspecializate si in unitatile spitalicesti;

b) tratament medical ambulatoriu, analize medicale si medicamente, prescrise de medic;c) servicii medicale in spitale sau in unitati sanitare cu personalitate juridica specializate

pentru boli profesionale;d) tratament de recuperare a capacitatii de munca in unitati de specialitate;e) servicii de chirurgie reparatorie;f) cure balneoclimaterice.Pentru reabilitarea medicala si recuperarea capacitatii de munca asiguratii beneficiaza de

programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asiguratorului, in functie denatura si de diagnosticul bolii. Programul individual de recuperare poate include tratament balnear,in functie de tipul bolii. Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile si se stabileste demedicul asiguratorului, in functie de tipul afectiunii si de natura tratamentului.

12.4.2. Prestatii si servicii pentru reabilitare si reconversie profesionalaPrestatiile si serviciile pentru reabilitare si reconversie profesionala se acorda de catre

asigurator la solicitarea asiguratilor care, desi nu si-au pierdut complet capacitatea de munca, numai pot desfasura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de munca sau aunei boli profesionale. Asiguratorul preia in sarcina sa cheltuielile pentru urmatoarele prestatii siservicii de reabilitare si reconversie profesionala:

a) cheltuielile privind serviciile medicale si psihologice pentru aprecierea starii fizice,mentale si aptitudinale in vederea reconversiei profesionale;

b) costul cursurilor de calificare sau de reconversie;c) plata unei indemnizatii pe durata cursurilor de calificare si de reconversie.

Indemnizatia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acorda lunar sireprezinta 70% din salariul de baza brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului demunca sau a bolii profesionale. Aceasta indemnizatia se acorda numai daca persoana asigurata nubeneficiaza, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de indemnizatie pentru incapacitatetemporara de munca sau de pensie de invaliditate gradul III

84

12.4.3. Indemnizatia pentru incapacitate temporara de muncaAsiguratii beneficiaza de o indemnizatie pe perioada in care se afla in incapacitate

temporara de munca in urma unui accident de munca sau a unei boli profesionale. Cuantumulindemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca reprezinta 80% din media veniturilor salarialebrute realizate in ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului. Cuantumul indemnizatiei pentruincapacitate temporara de munca in cazul urgentelor medico-chirurgicale este de 100% din mediavenitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului. Indemnizatia pentruincapacitate temporara de munca in cazul accidentului de munca sau bolii profesionale se suporta inprimele 3 zile de incapacitate de catre angajator, iar din a 4-a zi de incapacitate, din contributia deasigurare pentru accidente de munca si boli profesionale. Durata de acordare a indemnizatiei pentruincapacitate temporara de munca este de 180 de zile in intervalul de un an, socotita din prima zi deconcediu medical. In situatii temeinic motivate de posibilitatea recuperarii medicale si profesionale aasiguratului medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile (dar nucu mai mult de 90 zile). Medicul asiguratorului poate decide, dupa caz, prelungirea concediuluimedical pentru continuarea programului recuperator, reluarea activitatii in acelasi loc de munca sauin alt loc de munca ori poate propune pensionarea de invaliditate.

12.4.4. Indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatiapentru reducerea timpului de munca

Asiguratii care, datorita unei boli profesionale sau unui accident de munca, nu isi mai potdesfasura activitatea la locul de munca anterior manifestarii riscului asigurat pot trece temporar in altloc de munca. Indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca se acorda in conditiile incare venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de munca este inferior medieiveniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistarii afectiunii.Indemnizatia pentru reducerea timpului de lucru cu o patrime din durata normala, ca urmare a unorafectiuni cauzate de accidente de munca sau boli profesionale, se acorda asiguratilor care, in acesteconditii, nu mai pot realiza durata normala de munca. Cuantumul lunar al acestor indemnizatii esteegal cu diferenta dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni si venitul salarial brut realizatde asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca, fara a se depasi 25%din baza de calcul.

12.4.5. Compensatii pentru atingerea integritatiiAu dreptul la o compensatie pentru atingerea integritatii asiguratii care, in urma accidentelor

de munca sau a bolilor profesionale, raman cu leziuni permanente care produc deficiente si reduccapacitatea de munca intre 20-50%. Compensatia pentru atingerea integritatii reprezinta o suma fixain bani si se acorda integral, o singura data, fara a afecta celelalte drepturi sau indemnizatii la careeste indreptatit asiguratul, si nu este luata in baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.Cuantumul compensatiei pentru atingerea integritatii se stabileste in functie de gravitatea leziunii, inlimita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute, comunicate de Institutul National de Statistica.

12.4.6. Despagubiri in caz de decesIn cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli

profesionale, beneficiaza de despagubire in caz de deces o singura persoana, care poate fi, dupa caz:sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul, in conditiile dreptuluicomun, sau, in lipsa acesteia, persoana care dovedeste ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.Cuantumul despagubirii in caz de deces este de 4 salarii medii brute, comunicate de InstitutulNational de Statistica.

12.4.7. Rambursari de cheltuieliAsiguratorul acorda rambursari de cheltuieli in urmatoarele situatii:a) transportul de urgenta, in cazuri temeinic justificate, cand salvarea victimei impune

utilizarea altor mijloace decat cele uzuale;b) confectionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare, in situatia in care

acestea au fost deteriorate in urma unui accident de munca soldat cu vatamari corporale;c) in cazul aplicarii dispozitivelor medicale implantabile prin interventie chirurgicala in

vederea recuperarii deficientelor organice, functionale sau fizice cauzate de accidente de munca siboli profesionale.

85

CAPITOLUL XIIIASIGURARI SOCIALE DE SANATATE

13.1. Caracteristicile asigurărilor sociale de sănătate din RomâniaAsistenta de sanatate publica reprezinta efortul organizat al societatii in vederea protejarii si

promovarii sanatatii populatiei. Scopul asistentei de sanatate publica il constituie promovareasanatatii, prevenirea imbolnavirilor si imbunatatirea calitatii vietii. Asistenta de sanatate publica estegarantata de stat si finantata de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului national unic deasigurari sociale de sanatate sau din alte surse, dupa caz

Principalele domenii de interventie ale asistentei de sanatate publica sunt urmatoarele: a) prevenirea, supravegherea si controlul bolilor transmisibile si netransmisibile prin: 1. asigurarea imunizarilor; 2. controlul epidemiilor; 3. supravegherea bolilor; 4. supravegherea factorilor de risc comportamentali; 5. prevenirea accidentelor; b) monitorizarea starii de sanatate prin: 1. monitorizarea indicatorilor starii de sanatate; 2. monitorizarea determinantilor starii de sanatate; 3. monitorizarea eficacitatii si eficientei activitatilor din domeniul sanatatii publice; 4. evaluarea nevoilor populatiei privind serviciile de sanatate publica; c) promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate prin: 1. campanii de informare-educare-comunicare; 2. programe de educatie pentru sanatate si promovare a sanatatii in comunitati; 3. dezvoltarea si implicarea comunitatilor locale; 4. pledoaria pentru sanatatea publica; d) sanatatea ocupationala prin: 1. definirea standardelor de sanatate ocupationala; 2. controlul aplicarii reglementarilor sanatatii in munca; e) sanatatea in relatie cu mediul prin: 1. monitorizarea factorilor de mediu in relatie cu sanatatea; 2. reglementarea calitatii principalilor factori de mediu; 3. stabilirea normelor de igiena si sanatate publica comunitare; 4. controlul aplicarii reglementarilor referitoare la calitatea factorilor de mediu; f) reglementarea primara si secundara in domeniul sanatatii publice prin: 1. elaborarea, revizuirea, adaptarea si implementarea legislatiei din domeniul sanatatii

publice; 2. reglementarea circulatiei bunurilor si serviciilor cu potential impact asupra sanatatii

publice; g) managementul sanatatii publice bazat pe: 1. managementul politicilor, planificarii si dezvoltarii sistemului de sanatate publica; 2. formularea si implementarea politicilor de sanatate publica pe baze stiintifice; 3. cercetarea in domeniul sanatatii publice si al sistemelor de sanatate; 4. colaborarea si cooperarea internationala in domeniul sanatatii publice; h) servicii de sanatate publica specifice: 1. servicii de sanatate scolara; 2. servicii de urgenta in caz de dezastre si calamitati; 3. servicii de laborator in domeniul sanatatii publice; 4. servicii de planificare familiala; 5. servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor; 6. servicii prenatale si postnatale; 7. servicii de consiliere in domeniul sanatatii publice; 8. servicii de sanatate publica in transporturi.

86

Programele nationale de sanatate reprezinta un ansamblu de actiuni multianuale, organizatein scopul evaluarii, prevenirii, tratamentului si controlului bolilor cu impact major asupra starii desanatate a populatiei. Programele nationale de sanatate cuprind programe nationale de evaluare,profilactice si cu scop curativ.

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotiriisanatatii populatiei care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurati.

Obiectivele sistemului de asigurari sociale de sanatate sunt:a) protejarea asiguratilor fata de costurile serviciilor medicale in caz de boala sau accident;b) asigurarea protectiei asiguratilor in mod universal, echitabil si nediscriminatoriu in

conditiile utilizarii eficiente a Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate. Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar

obiectivele mentionate se realizeaza pe baza urmatoarelor principii: a) alegerea libera de catre asigurati a casei de asigurari; b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor; c) alegerea libera de catre asigurati a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente si

de dispozitive medicale, in conditiile prezentei legi si ale contractului-cadru; d) descentralizarea si autonomia in conducere si administrare; e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru

formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; f) participarea persoanelor asigurate, a statului si a angajatorilor la managementul

Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; g) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, in mod echitabil si

nediscriminatoriu, oricarui asigurat; h) transparenta activitatii sistemului de asigurari sociale de sanatate; i) libera concurenta intre furnizorii care incheie contracte cu casele de asigurari de

sanatate.Contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate reprezintă suma plătită de către asiguraţi,

de persoanele fizice si juridice care angajează personal salariat, către fondul naţional unic deasigurări sociale de sănătate, în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei de către stat.

Asiguraţii care fac dovada plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate beneficiazăde un pachetul de servicii de bază, care cuprinde servicii medicale profilactice, servicii medicalecurative, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care audreptul asiguraţii şi care se suportă din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.Persoanele care nu au calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătatebeneficiază totuşi de un pachetul minimal de servicii, care cuprinde servicii medicale numai în cazulurgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial edemo-epidemic, monitorizarea evoluţieisarcinii şi a lăuziei, servicii de planificare familială.

13.2. Persoanele asigurate în sistemul asigurărilor sociale de sănătateSunt asiguraţi obligatoriu în sistemul public de asigurări sociale de sănătate toţi cetăţenii

români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinutprelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţiicontribuţiei la fond.

Sunt asigurate obligatoriu fără plata contribuţiei următoarele categorii de persoane:- copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt

elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni,ucenicii sau studenţii, dacă nu realizează venituri din muncă;

- tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nurealizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social;

- soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;- persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, dacă beneficiază numai de drepturi oferitede Legea nr. 189/2000, cu modificările si completările ulterioare şi de drepturi din pensie;

87

- persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6martie 1945, dacă beneficiază numai de drepturi oferite de Decretul-lege nr. 118/1990 şi de drepturidin pensie;

- veteranii de război, invalizii şi văduvele de război, dacă beneficiază numai de drepturioferite de Legea nr. 44/1994 şi de drepturi din pensie;

- persoanele care au efectuat stagiul militar in cadrul Direcţiei Generale a ServiciuluiMuncii în perioada 1950-1961, dacă beneficiază numai de drepturi oferite de Legea nr. 309/2002 şide drepturi din pensie;

- persoanele cărora li s-a acordat titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei de la 1989,dacă beneficiază numai de drepturi oferite de Legea nr. 341/2004 şi de drepturi din pensie;

- persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cuexcepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 cu modificările şicompletările ulterioare;

- bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de MinisterulSănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă,pensie sau din alte surse;

- femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bazăminim brut pe ţară.

Sunt asigurate obligatoriu cu plata contribuţiei din alte surse persoanele care:- se află in concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident

de muncă sau a unei boli profesionale;- se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul

copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;- execută o pedeapsa privativă de libertate sau se află în arest preventiv;- persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;- sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul

procedurilor necesare stabilirii identităţii;- persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr.

416/2001, cu modificările si completările ulterioare;- pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusa impozitului pe venit4;- persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul

penal;- persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei

privative de libertate, dacă nu au venituri.Sunt asiguraţi obligatoriu cu plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate toţi

cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şiobţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţiicontribuţiei la fond, cu excepţia persoanelor asigurate obligatoriu fără plata contribuţiei sau cu platacontribuţiei din alte surse decât veniturile proprii.

Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane (încazul în care nu sunt deja asigurate pe baza documentelor internaţionale încheiate din România):

- membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;- cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viza de lungă

şedere;- cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară.Deci, contribuţia de asigurări sociale de sănătate va fi suportată de:

a. persoanele asigurate obligatoriu cu plata contribuţiei de asigurări sociale desănătate;

b. angajatorii persoanelor asigurate obligatoriu;c. persoanele asigurate facultativ.

Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice

4 Pentru anul 2008, suma neimpozabilă lunară pentru veniturile din pensii este de 1.000 lei

88

sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca ori în baza unui statutspecial prevăzut de lege, precum şi persoanelor fizice, după caz.

13.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor în sistemul asigurărilor sociale de sănătateAsiguratii beneficiaza de pachetul de servicii de baza in caz de boala sau de accident, din

prima zi de imbolnavire sau de la data accidentului si pana la vindecare. Asiguratii au urmatoareledrepturi:

a) sa aleaga furnizorul de servicii medicale, precum si casa de asigurari de sanatate la carese asigura;

b) sa fie inscrisi pe lista unui medic de familie pe care il solicita; c) sa isi schimbe medicul de familie ales numai dupa expirarea a cel putin 6 luni de la data

inscrierii pe listele acestuia; d) sa beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare si dispozitive

medicale in mod nediscriminatoriu; e) sa beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizarii cu

medicamentele, materialele sanitare si investigatiile paraclinice la care ar fi fost indreptatiti faracontributie personala;

f) sa efectueze controale profilactice; g) sa beneficieze de servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii,

inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; g) sa beneficieze de servicii medicale in ambulatorii si in spitale aflate in relatie

contractuala cu casele de asigurari de sanatate; h) sa beneficieze de servicii medicale de urgenta; i) sa beneficieze de unele servicii de asistenta stomatologica; j) sa beneficieze de tratament fizioterapeutic si de recuperare; k) sa beneficieze de dispozitive medicale; l) sa beneficieze de servicii de ingrijiri medicale la domiciliu; m) sa li se garanteze confidentialitatea privind datele, in special in ceea ce priveste

diagnosticul si tratamentul; n) sa aiba dreptul la informatie in cazul tratamentelor medicale; o) sa beneficieze de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate in conditiile

legii.Obligatiile asiguratilor pentru a putea beneficia de drepturile prevazute anterior sunt

urmatoarele: a) sa se inscrie pe lista unui medic de familie; b) sa anunte medicul de familie ori de cate ori apar modificari in starea lor de sanatate; c) sa se prezinte la controalele profilactice si periodice stabilite; d) sa anunte in termen de 15 zile medicul de familie si casa de asigurari asupra

modificarilor datelor de identitate sau a modificarilor referitoare la incadrarea lor intr-o anumitacategorie de asigurati;

e) sa respecte cu strictete tratamentul si indicatiile medicului; f) sa aiba o conduita civilizata fata de personalul medico-sanitar; g) sa achite contributia datorata fondului si suma reprezentand coplata; h) sa prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atesta

calitatea de asigurat.Servicii medicale profilactice

In scopul prevenirii imbolnavirilor, al depistarii precoce a bolii si al pastrarii sanatatii,asiguratii, direct sau prin intermediul medicilor cu care casele de asigurari se afla in relatiicontractuale, vor fi informati permanent de catre casele de asigurari asupra mijloacelor de pastrare asanatatii, de reducere si de evitare a cauzelor de imbolnavire si asupra pericolelor la care se expun incazul consumului de droguri, alcool si tutun.

Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt urmatoarele: a) monitorizarea evolutiei sarcinii si a lauzei, indiferent de statutul de asigurat al femeii;

89

b) urmarirea dezvoltarii fizice si psihomotorii a sugarului si a copilului; c) controalele periodice pentru depistarea bolilor care pot avea consecinte majore in

morbiditate si mortalitate; d) servicii medicale din cadrul Programului national de imunizari; e) servicii de planificare familiala, indiferent de statutul de asigurat al femeiiServiciile medicale stomatologice preventive se suporta din fond, astfel: a) trimestrial, pentru copiii pana la varsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe

de profilaxie, fie la gradinita, fie la institutiile de invatamant preuniversitar; b) de doua ori pe an, pentru tinerii in varsta de la 18 ani pana la 26 de ani, daca sunt elevi,

ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din munca.Servicii medicale curativeAsiguratii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea

complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel putin pentru ameliorarea suferintei, dupa caz.Serviciile medicale curative ale caror costuri sunt suportate din fond sunt: a) serviciile medicale de urgenta; b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave pana la diagnosticarea afectiunii:

anamneza, examen clinic, examene de investigatii paraclinice; c) tratamentul medical, chirurgical si unele proceduri de recuperare; d) prescrierea tratamentului necesar vindecarii, inclusiv indicatiile privind regimul de

viata si munca, precum si cel igieno-dietetic.Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale si alte mijloace terapeuticeAsiguratii beneficiaza de medicamente cu sau fara contributie personala, pe baza de

prescriptie medicala pentru medicamentele cuprinse in listele de medicamente.Asiguratii au dreptul la materiale sanitare si dispozitive medicale pentru corectarea vazului,

auzului, pentru protezarea membrelor si la alte materiale de specialitate, in scopul protezarii unordeficiente organice sau fiziologice, pentru o perioada determinata sau nedeterminata, pe bazaprescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala.

Asiguratii beneficiaza de proceduri fizioterapeutice, pe baza recomandarilor medicale, cusau fara contributie personala.

Servicii medicale care nu sunt suportate din Fondul national unic de asigurari sociale desanatate

a) serviciile medicale acordate in caz de boli profesionale, accidente de munca sisportive, asistenta medicala la locul de munca, asistenta medicala a sportivilor;

b) unele servicii medicale de inalta performanta;c) unele servicii de asistenta stomatologica;d) serviciile hoteliere cu grad inalt de confort;e) corectiile estetice efectuate persoanelor cu varsta de peste 18 ani;f) unele medicamente, materiale sanitare;g) fertilizarea in vitro;h) transplantul de organe si tesuturi, cu exceptia cazurilor prevazute in Programul

National, aprobat de Agentia Nationala de Transplant si CNAS;i) asistenta medicala la cerere;j) contravaloarea unor materiale necesare corectarii vazului si auzului: baterii pentru

aparatele auditive, ochelari de vedere;k) contributia personala din pretul medicamentelor, a unor servicii medicale si a

dispozitivelor medicale;l) serviciile medicale solicitate de asigurat;m) unele proceduri de recuperare si de fizioterapie;n) serviciile acordate in cadrul sectiilor/clinicilor de boli profesionale si al cabinetelor

de medicina a muncii, etc.

13.4. Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătateCotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, pentru anul 2008, sunt:

90

a) Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate datorata de angajator, prevăzută la art.258 din Legea nr. 95/2006 este de:

- 5,5% aplicabilă drepturilor salariale din 01 ianuarie 2008 – 30 noiembrie 2008- 5,2% începând cu 01 decembrie 2008b) Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate datorată de asigurat, prevăzuta la art.

257 din Legea nr.95/2006 este de:- 6,5% aplicabila drepturilor salariale din 01 ianuarie 2008 – 30 iunie 2008- 5,5% începând cu 01 iulie 2008.Baza impozabilă a contribuţiei persoanei asigurate, la care se aplică cota de 6,5% şi

ulterior de 5,5%, este reprezentată de:- veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;- veniturile impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se

supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia,aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de baza minim brut pe ţară, lunar;

- veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit si veniturile din silvicultură; pentrupersoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează în categoria de mai sus (încazul persoanelor care realizează venituri de această natură sub nivelul salariului de bază minim brutpe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% saude 5,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de baza minim brutpe ţară);

- indemnizaţiile de şomaj;- veniturile din pensii care depăşesc limita supusă impozitului pe venit;- veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din dividende şi dobânzi, veniturile

din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şialte venituri care se supun impozitului pe venit, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut peţară, lunar. Dacă o persoană realizează şi venituri din categoriile menţionate anterior, atunci nu vamai datora contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru aceste venituri (din cedarea folosinţeibunurilor, din dividende, dobânzi, drepturi de proprietate intelectuală).

În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri din salarii, din activităţiindependente, din agricultură sau silvicultură, din pensii, indemnizaţie de şomaj, atunci contribuţiase calculează asupra tuturor acestor venituri.

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate înmomentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plaţilor compensatorii, potrivit actelornormative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate deOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurărisociale de sănătate, cu modificările ulterioare.

Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia săcalculeze şi să vireze la fond o contribuţie de 5,5%, respectiv de 5,2%, asupra fondului de salarii,datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. Pentru perioada în careangajatorii suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de aplaţi contribuţia de 5,5% sau 5,2% raportată la fondul de salarii, pentru salariaţii aflaţi în aceastăsituaţie.

Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se calculează şi se virează odată cuplata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestordrepturi; contribuţia se suportă din bugetul fondului de şomaj.

Pentru pensionari contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiilecare depăşesc limita supusă impozitului pe venit; contribuţia se calculează pentru diferenţa întrecuantumul pensiei şi această limită (actualmente de 1.000 lei) şi se virează odată cu plata drepturilorbăneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Contribuţiapentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii prevăzute de Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se datorează şi secalculează începând cu 1 ianuarie 2009.

Pentru persoanele care se asigură facultativ, contribuţia lunară la fond se calculează prin

91

aplicarea cotei de 12% (pentru perioada ianuarie-iunie 2008), a cotei de 11% (pentru perioada iulie –noiembrie 2008) sau a cotei de 10,7% (pentru decembrie 2008) la valoarea a doua salarii de bazăminime brute pe ţară, pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru.

Contribuţia datorată pentru persoanele:- aflate în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în

cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;- care execută o pedeapsa privativă de libertate sau se află în arest preventiv;- returnate sau expulzate ori care sunt victime ale traficului de persoane şi se află în

timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii, se suportă din bugetul de stat şi se calculează prinaplicarea procentului de 6,5% sau de 5,5% asupra a două salarii de bază minime brute pe ţară.

Contribuţia datorată pentru persoanele aflate în concediu pentru incapacitate temporară demuncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale se suportă de cătreangajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituit încondiţiile legii, şi se calculează prin aplicarea procentului de 6,5% sau de 5,5% asupra indemnizaţieide incapacitate temporară de muncă. Contribuţia datorată pentru persoanele care fac parte dintr-ofamilie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, se suportă din bugetul local şi secalculează prin aplicarea procentului de 6,5% sau de 5,5% asupra ajutorului social acordat.

Plata şi declararea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se face diferenţiat înfuncţie de tipul de venit pentru care se datorează.

În cazul veniturilor din salarii plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată deasigurat se face de către angajator, prin stopaj la sursă, virându-se odată cu plata contribuţiei deasigurări sociale de sănătate datorată de angajator până la data de 25 a lunii următoare celei pentrucare se datorează plata. Plata lunară a contribuţiei este înlocuită de plata:

- trimestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului, pentru contribuabiliipersoane juridice plătitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fărăpersonalitate juridică constituite între persoane fizice, precum şi pentru persoanele fizice care aucalitatea de angajator;

- semestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului, pentru asociaţii,fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice.

Angajatorul are obligaţia depunerii unei declaraţii lunare privind evidenţa nominală aasiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate,până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care s-a constituit contribuţia, la Casa de Asigurăride Sănătate către care s-a făcut plata acesteia. De asemenea, angajatorii au obligaţia declarăriilunare, trimestriale sau semestriale a contribuţiilor de asigurări sociale, datorate de angajaţi şiangajatori, la Administraţia Financiară.

În cazul veniturilor din activităţi independente plata contribuţiei de asigurări sociale desănătate se face trimestrial de către asigurat, pe baza venitului estimat, până la data de 15 a ultimeiluni din fiecare trimestru. Diferenţele constatate în funcţie de declaraţia de impunere finală seregularizează în termen de 60 zile de la data comunicării deciziei de impunere. Asiguraţii suntobligaţi să depună trimestrial o declaraţie de asigurare, până la data de 25 a lunii următoaretrimestrului, precum şi în termen de 25 de zile de la expirarea perioadei pentru plata contribuţieiconform regularizărilor la sfârşit de an.

În cazul veniturilor din agricultură şi silvicultură plata contribuţiei de asigurări sociale desănătate se face trimestrial de către asigurat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.Asiguraţii sunt obligaţi să depună trimestrial o declaraţie de asigurare, până la data de 25 a luniiurmătoare trimestrului.

În cazul veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi,veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală şi alte venituri supuse impozitului pe venit platacontribuţiei de asigurări sociale de sănătate se face anual de către asigurat. Pentru veniturile dindividende, plata se face până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a făcut platadividendelor. Asiguraţii sunt obligaţi să depună o declaraţie de asigurare într-o perioadă maximă de25 zile de la expirarea termenului de plată a contribuţiei.

92

CAPITOLUL XIVSISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ

14.1. Caracteristicile asigurărilor pentru şomaj din RomâniaMasurile prevazute de 76/2002 au drept scop realizarea urmatoarelor obiective pe piata

muncii:a) prevenirea somajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia;b) incadrarea sau reincadrarea in munca a persoanelor in cautarea unui loc de munca;c) sprijinirea ocuparii persoanelor apartinand unor categorii defavorizate ale populatiei;d) asigurarea egalitatii sanselor pe piata muncii;e) stimularea somerilor in vederea ocuparii unui loc de munca;f) stimularea angajatorilor pentru incadrarea persoanelor in cautarea unui loc de munca;g) imbunatatirea structurii ocuparii pe ramuri economice si zone geografice;h) cresterea mobilitatii fortei de munca in conditiile schimbarilor structurale care se produc

in economia nationala;i) protectia persoanelor in cadrul sistemului asigurarilor pentru somaj.Beneficiari ai sistemului asigurarilor pentru somaj sunt persoanele in cautarea unui loc de

munca, aflate in una dintre urmatoarele situatii:a) au devenit someri;b) nu au putut ocupa loc de munca dupa absolvirea unei institutii de invatamant sau dupa

satisfacerea stagiului militar;c) ocupa un loc de munca si, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;d) au obtinut statutul de refugiat sau alta forma de protectie internationala, conform legii;e) cetateni straini sau apatrizi care au fost incadrati in munca sau au realizat venituri in

Romania, conform legii;f) nu au putut ocupa loc de munca dupa repatriere sau dupa eliberarea din detentie.In vederea stabilirii dreptului de indemnizatie de somaj, sunt considerati someri persoanele

care se pot gasi in una dintre urmatoarele situatii:a) le-a incetat contractul individual de munca sau contractul de munca temporara din motive

neimputabile lor;b) le-au incetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;c) le-a incetat mandatul pentru care au fost numiti sau alesi, daca anterior nu au fost

incadrati in munca sau daca reluarea activitatii nu mai este posibila din cauza incetarii definitive aactivitatii angajatorului;

d) a expirat durata pentru care militarii au fost angajati pe baza de contract sau li s-adesfacut contractul din motive neimputabile lor;

e) le-a incetat raportul de munca in calitate de membru cooperator, din motive neimputabilelor;

f) au incheiat contract de asigurare pentru somaj si nu realizeaza venituri sau realizeaza dinactivitati autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce li s-ar fi cuvenitpotrivit legii;

g) au incetat activitatea ca urmare a pensionarii pentru invaliditate si care, ulterior, auredobandit capacitatea de munca si nu au reusit sa se incadreze in munca;

h) le-au incetat raporturile de munca sau de serviciu din motive neimputabile lor, inperioada de suspendare a acestora, potrivit legii;

j) reintegrarea in munca, dispusa prin hotarare judecatoreasca definitiva, nu mai esteposibila la unitatile la care au fost incadrate in munca anterior, din cauza incetarii definitive aactivitatii, sau la unitatile care au preluat patrimoniul acestora;

k) le-a incetat activitatea desfasurata exclusiv pe baza conventiei civile.Sunt asimilate somerilor persoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:a) sunt absolventi ai institutiilor de invatamant, in varsta de minimum 16 ani, care intr-o

perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatiriiprofesionale;

93

b) sunt absolventi ai scolilor speciale pentru persoane cu handicap in varsta de minimum 16ani, care nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;

c) sunt persoane care, inainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost incadrate in munca sicare intr-o perioada de 30 de zile de la data lasarii la vatra nu s-au putut incadra in munca.

14.2. Asiguraţii în sistemul asigurărilor pentru şomajÎn sistemul asigurărilor pentru şomaj regăsim următoarele categorii de asiguraţii:- cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în

condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;- cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii;- cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada in care au domiciliul sau reşedinţa în

România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii.În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu:- persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază

de contract de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea depensionari;

- funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul

autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;- militarii angajaţi pe bază de contract;- persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;- alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se

regăsesc în una dintre situaţiile menţionate anterior.Se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru şomaj următoarele categorii de

persoane:- asociatul unic, asociaţii;- administratorii care au încheiat contracte potrivit legii;- persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente;- membrii ai asociaţiei familiale;- cetăţenii români care lucrează în străinătate, conform legii;- alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se

regăsesc în una dintre situaţiile menţionate anterior.Aceste persoane pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu Agenţia pentru Ocuparea

Forţei de Muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţinvârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale desănătate. Venitul lunar pentru care se asigura aceste persoane nu poate fi mai mic decât salariul debază minim brut pe ţară.

14.3. Prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor pentru şomajVeniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie din:- contribuţiile angajatorilor şi ale persoanelor juridice la care îşi desfăşoară activitatea

asiguraţii;- contribuţiile individuale ale persoanelor asimilate angajaţilor (asiguraţii obligatoriu);- contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj;- venituri din alte surse, inclusiv din finanţare externă.Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se acoperă,

printre altele, cheltuielile privind:- plata indemnizaţiilor de şomaj;- plata contribuţiilor pentru asigurări sociale de stat şi a contribuţiilor pentru asigurări

sociale de sănătate pentru beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj, stabilite potrivit legii;- plăţile compensatorii acordate potrivit legii;- finanţarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi a măsurilor pentru

prevenirea şomajului;

94

- finanţarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele care, potrivit legii,beneficiază în mod gratuit de aceste servicii;

- finanţarea studiilor, rapoartelor şi analizelor privind piaţa muncii, comandate instituţiilorde specialitate de către Comisia Naţionala de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă şi de AgenţiaNaţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;

- organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, inclusivrealizarea de obiective de investiţii, dotări şi alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, înlimitele prevăzute de lege etc.

Şomerii beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarelecondiţii:

- au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare dateiînregistrării cererii;

- nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai micidecât indemnizaţia de şomaj;

- nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;- sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi

au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri înacea localitate.

Pentru persoanele incadrate cu contract individual de munca cu timp partial, stagiul decotizare mentinat se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilorrealizate in baza contractelor individuale de munca cu timp partial.

Indemnizaţia de şomaj se acordă pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul decotizare, după cum urmează:

- 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;- 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;- 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în

funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:- 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata, în vigoare la data stabilirii

acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;- suma prevăzută anterior la care se adaugă o suma calculată prin aplicarea asupra mediei

salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentualediferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare. Aceste cote procentuale sunt de 3% (pentru persoanelecu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani), 5% (pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de celpuţin 5 ani), 7% (pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani), 10% (pentrupersoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani).

Indemnizaţia de şomaj pentru absolvenţii unei forme de învăţământ care nu au putut ocupaun loc de muncă se acorda pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, al căreicuantum reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe ţară, în vigoare la data stabilirii acesteia;indemnizaţia se acordă o singură dată, pentru fiecare formă de învăţământ absolvită.

Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de statşi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de legepentru asiguraţii acestor sisteme. Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentruasigurările sociale de sănătate se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselorde asigurări respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. Drepturile de asigurărisociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie de şomaj se suportă din bugetulasigurărilor sociale de stat.

Persoanele care beneficiaza de indemnizatie de somaj au urmatoarele obligatii:a) sa se prezinte lunar, pe baza programarii sau ori de cate ori sunt solicitate, la agentia

pentru ocuparea fortei de munca la care sunt inregistrate, pentru a primi sprijin in vederea incadrariiin munca;

b) sa comunice in termen de 3 zile agentiei pentru ocuparea fortei de munca la care suntinregistrate orice modificare a conditiilor care au condus la acordarea drepturilor;

95

c) sa participe la serviciile pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala oferite deagentia pentru ocuparea fortei de munca la care sunt inregistrate;

d) sa caute activ un loc de munca.

14.4. Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomajContribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj reprezintă suma plătită de către asiguraţi cu

scopul de a beneficia de indemnizaţie de şomaj atunci când au devenit şomeri sau nu au putut ocupaloc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar.

Pentru anul 2008, au fost stabilite următoarele cote ale contribuţiilor la bugetul asigurărilorpentru şomaj:

- contribuţia datorată de angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj conform art. 26 dinLegea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, este de 1% în perioada ianuarie-noiembrie şi 0,5% începând cu luna decembrie;

- contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj conform art. 27 dinLegea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, este de 0,5%;

- contribuţia datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj conform art. 28 din Legea nr.76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, de către persoanele asigurate în baza contractuluide asigurare pentru şomaj este de 1,5% în perioada ianuarie-noiembrie şi de 1% începând cu lunadecembrie.

Baza de calcul a contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomajAngajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a

cărei cotă (1% sau 0,5%) se aplică asupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul acontribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a viralunar contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă (de 0,5%) se aplicăasupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar (în situaţia persoanelorasigurate obligatoriu). Venitul brut realizat lunar este constituit din următoarele elemente:

- salariul de bază lunar brut, corespunzător timpului efectiv lucrat, la care se adaugă, dupăcaz: indemnizaţia de conducere, salariul de merit, precum şi alte drepturi salariale care, potrivitactelor normative ori contractelor colective sau individuale de muncă, fac parte din salariul de bază;

- indemnizaţia brută lunară pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţiielective, precum şi pentru persoanele care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative orijudecătoreşti;

- solda brută lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale soldaţilorşi gradaţilor voluntari, acordate şi suportate, potrivit legii, de unităţi;

drepturile băneşti în valoare brută realizate lunar de persoanele care au raport de muncă încalitate de membru cooperator;

- remuneraţia directorilor şi membrilor directoratului societăţilor pe acţiuni, numiţi încondiţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şicompletările ulterioare;

- sporurile, adaosurile şi drepturile băneşti, acordate potrivit legii ori contractelor colectivesau individuale de muncă, sub formă de procent din elementele specificate anterior ori ca sume fixe,indiferent dacă au caracter permanent sau nu;

- indemnizaţiile pentru concedii, indemnizaţiile pentru perioadele de incapacitate temporarăde muncă, suportate de unităţi, conform legii, în situaţia în care raporturile de muncă sau de serviciusunt suspendate pentru incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile,precum şi orice alte indemnizaţii acordate salariaţilor şi suportate de unităţi, potrivit legii;

- sumele rezultate prin plata cu ora, gărzi, indemnizaţii clinice;drepturile băneşti acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă

sub formă de stimulente, premii şi prime;- orice alte sume plătite din fondul de salarii.Nu se includ în baza de calcul sumele reprezentând:a) prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru

accidente de muncă şi boli profesionale;

96

b) diurne de deplasare şi de delegare, indemnizaţii de delegare, detaşare şi transfer;c) drepturi de autor;d) participarea salariaţilor la profit;e) compensaţiile acordate în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de

muncă, salariaţilor concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor.Contribuţia nu se calculează pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale

persoanelor asigurate obligatoriu sunt suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de incapacitatetemporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile.

Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj au obligaţia de a plătilunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă (de 1,5% sau 1%) se aplicăasupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.

Declararea şi plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomajPlata contribuţiei pentru bugetul asigurărilor de şomaj datorată de asigurat se face de către

angajator, prin stopaj la sursă, virându-se odată cu plata contribuţiei pentru bugetul asigurărilor deşomaj datorată de angajator până la data de 25 a lunii5 următoare celei pentru care se datorează plata.Angajatorul are obligaţia depunerii unei declaraţii lunare privind evidenţa nominală a asiguraţilor şia obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj, până la data de 25 a lunii următoare celeipentru care se datorează contribuţiile, la agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă,respectiv a municipiului Bucureşti. De asemenea, angajatorii au obligaţia declarării lunare,trimestriale sau semestriale, după caz, a contribuţiilor de asigurări pentru şomaj, datorate de angajaţişi angajatori, la Administraţia Financiară.

14.5. Măsuri de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilorÎn scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor de muncă prin creşterea şi

diversificarea competenţelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor careorganizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesionalăpentru proprii angajaţi, derulate de furnizori de servicii de pregătire profesională, autorizaţi încondiţiile legii, se acordă, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, o sumă reprezentând 50% dincheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% dinpersonalul angajat.

Masurile pentru stimularea ocuparii fortei de munca vizeaza:a) cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca;b) stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor si crearea de noi locuri demunca.Cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca se realizeaza de

catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, in principal, prin:ü informarea si consilierea profesionala;ü medierea muncii;ü formarea profesionala;ü consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea

unei afaceri;ü completarea veniturilor salariale ale angajatilor;ü stimularea mobilitatii fortei de munca.Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se realizează prin:- subvenţionarea locurilor de muncă;- acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă;

5 Plata lunară a contribuţiei este înlocuită de plata:- trimestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului, pentru contribuabilii persoane juridiceplătitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fără personalitate juridică constituite întrepersoane fizice, precum şi pentru persoanele fizice care au calitatea de angajator;- semestrială, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului, pentru asociaţii, fundaţii sau alteentităţi fără scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice.

97

- acordarea unor facilităţi.14.5.1. Subvenţionarea locurilor de muncăAngajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de

învăţământ sunt scutiţi, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilorpentru şomaj, aferentă absolvenţilor încadraţi, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecareabsolvent:

a) 1 salariu de bază minim brut de ţară, în vigoare la data încadrării în muncă, pentruabsolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii;

b) 1,2 salarii de bază minime brute pe ţară, în vigoare la data încadrării în muncă, pentruabsolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ postliceal;

c) 1,5 salarii de bază minime brute pe ţară, în vigoare la data încadrării în muncă, pentruabsolvenţii de învăţământ superior.

Angajatorii care încadrează în muncă pe durata nedeterminată absolvenţi din rândulpersoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele menţionate anterior pe operioada de 18 luni.

Angajatorii care încadrează absolvenţi, beneficiind de facilităţile menţionate, sunt obligaţisă menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheieriiconvenţiei, în caz contrar fiind obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei demuncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale aRomâniei în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, daca încetarea acestora aavut loc ca urmare a: acordului de voinţă al părţilor, dizolvării angajatorului, dovedirii nulităţiicontractului individual de muncă, reintegrării unei persoane concediate nelegal.

Dacă angajatorii menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu aceşti absolvenţi şi pestecei trei ani obligatorii, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, timpde maxim 2 ani, primesc un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate şivirate de angajatori pentru aceste persoane, conform legii.

Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste45 de ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale sunt scutiţi, pe operioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentăpersoanelor încadrate din aceste categorii, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecarepersoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu de bază minim brut pe ţarăgarantat în plată, în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2ani. Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale acestor persoane, anteriortermenului de 2 ani, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncăsumele încasate pentru fiecare persoană, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României învigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, daca încetarea acestora a avut loc caurmare a: acordului de voinţă al părţilor, dizolvării angajatorului, dovedirii nulităţii contractuluiindividual de muncă, reintegrării unei persoane concediate nelegal.

Angajatorii care încadrează în muncă, potrivit legii, şomeri care în termen de 3 ani de ladata angajării îndeplinesc, conform legii, condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau deacordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condiţiile de a solicita pensiaanticipată parţială, beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilorrespective, de o sumă egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară în vigoare, acordată din bugetulasigurărilor pentru şomaj.

14.5.2. Acordarea de credite in conditii avantajoasePentru crearea de noi locuri de munca prin infiintarea sau dezvoltarea de intreprinderi mici

si mijlocii, unitati cooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente desfasurate depersoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurarilor pentru somaj, credite in conditiiavantajoase.

Creditele se acorda in baza unor proiecte de fezabilitate, proportional cu numarul de locuride munca ce vor fi create, pentru o perioada de cel mult 3 ani, pentru investitii, inclusiv perioada degratie de maximum 6 luni si, respectiv, un an pentru asigurarea productiei, cu o dobanda de 50% dindobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.

98

In judetele in care rata medie anuala a somajului s-a situat peste rata medie anuala asomajului pe tara, comunicata de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, creditele seacorda in anul calendaristic urmator cu o dobanda de 25% din dobanda de referinta a BanciiNationale a Romaniei.

Beneficiaza de credite cu dobanda de 25% din dobanda de referinta a Bancii Nationale aRomaniei si persoanele in varsta de pana la 30 de ani, care au statut de student pentru prima data siurmeaza studiile la cursuri de zi la o institutie de invatamant superior de stat sau particular,autorizata sau acreditata, in conditiile legii. Aceste credite se acorda studentilor care infiinteaza saudezvolta, individual sau impreuna cu alti studenti (care indeplinesc conditiile aceleasi conditii)intreprinderi mici si mijlocii, unitati cooperatiste, asociatii familiale sau care desfasoara in modindependent o activitate economica in calitate de persoana fizica autorizata.

Beneficiarii creditelor precizate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:a) sa aiba cel mult 249 de angajati si/sau membri cooperatori cu raporturi de munca sau de

serviciu;b) activitatea de baza sa se realizeze in productie, servicii sau in turism;

c) pe cel putin 60% din numarul locurilor de munca nou-create prin infiintarea sau dezvoltarea deintreprinderi mici si mijlocii ori de unitati cooperatiste sa fie incadrat personal provenind din randulsomerilor inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca;

d) personalul incadrat in conditiile prevazute la lit. c) sa fie mentinut in activitate cel putin 3ani;

e) locurile de munca avute in vedere la acordarea de credite avantajoase sa nu fie locurile demunca vacante, rezultate in urma incetarii raporturilor de munca a unor angajati in ultimele 12 lunipremergatoare incheierii contractului de creditare.

Somerii care se obliga sa infiinteze intreprinderi mici si mijlocii, unitati cooperatiste,asociatii familiale sau care desfasoara in mod independent o activitate economica in calitate depersoane fizice autorizate au prioritate la obtinerea creditelor in conditii avantajoase.

Pentru crearea de noi locuri de munca pentru someri, se pot acorda, din bugetul asigurarilorpentru somaj si fonduri nerambursabile. Fondurile nerambursabile se acorda in baza unor proiectede fezabilitate, proportional cu numarul de locuri de munca ce vor fi create. Fondurilenerambursabile se acorda pentru infiintarea sau dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii, unitaticooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente desfasurate de persoane fiziceautorizate, care isi desfasoara activitatea in localitati confruntate cu fenomene de saracie siexcluziune sociala din cauza nivelului ridicat al somajului. Aceste fonduri se acorda intreprinderilormici si mijlocii si unitatilor cooperatiste cu conditia ca pe toate locurile de munca nou-create saincadreze in munca pe perioada nedeterminata someri pe care sa ii mentina in activitate cel putin 4ani, asociatiilor familiale infiintate de someri, precum si somerilor care au dobandit calitatea depersoane fizice autorizate sa desfasoare, in mod independent, o activitate economica.

Pentru acordarea creditelor in conditii avantajoase sau a fondurilor nerambursabile,contributia beneficiarului trebuie sa fie de cel putin 25% din valoarea proiectului de fezabilitatedepus.

14.5.3. Facilitati acordate angajatorilorAngajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor, pe care îi menţin în

activitate pe o perioada de cel puţin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumeireprezentând contribuţia de 1% (0,5% din decembrie 2008) datorată bugetului asigurărilor pentruşomaj. Reducerea contribuţiei se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6luni, şi constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din pondereapersonalului nou-angajat din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual demuncă din anul respectiv. Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurărilor pentru şomajbeneficiază de reducere la plata contribuţiei datorate de ei numai pentru şomerii încadraţi pestenivelul de 50% din locurile de muncă nou-create. Angajatorii care primesc fonduri nerambursabiledin bugetul asigurărilor pentru şomaj beneficiază de această reducere la plata contribuţiei numaipentru şomerii încadraţi pe alte locuri de muncă decât cele nou-create ca urmare a acordăriifondurilor nerambursabile.

99

BIBLIOGRAFIE:

¢ Negru T. - Asigurarile si reasigurarile in economie, C.H. Beck, 2009¢ Tănăsescu P. Asigurari si protectie sociala in Romania, C.H. Beck, 2009¢ Văcărel I., Bercea F. - Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 2003¢ Legea nr. 136/1995 privind asigurarea şi reasigurarea în România, publicată în M.O. nr.

303/1995 cu modificările i completările ulterioare;¢ Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice Publicata in Monitorul Oficial nr.

852 din 20 Decembrie 2010¢ Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurări şi supravegherea asigurărilor, publicată în

M.O. nr. 148/2000 cu modificările i completările ulterioare;¢ Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de

muncă, publicată în M.O. nr. cu modificările i completările ulterioare;¢ Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în M.O. nr. 372/2006 cu

modificările i completările ulterioare;¢ Legea nr. 12/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, publicată în

M.O. nr. 61, din 27 ianuarie 2010.